Decizie nr. 1 din 15 ianuarie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ministerul Administraţiei şi Internelor (în prezent Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) în Dosarul nr. 13.209/3//2006 (1.820/2006) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal se prezintă, personal şi asistată de avocat Corneliu Liviu Popescu, partea Ileana Ruxandra Rotaru. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza, fiind în stare de judecată, avocatul Corneliu Liviu Popescu solicită, în principal, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, având în vedere că Legea nr. 247/2005 a fost adoptată în urma angajării răspunderii Guvernului asupra proiectului de lege privind reforma în domeniile proprietăţii şi ale justiţiei, or, autorul excepţiei este o autoritate care se află în subordinea Guvernului. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată pentru aceleaşi motive pe care le-a susţinut în faţa instanţei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 13.209/3/2006 (1.820/2006), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Excepţia a fost ridicată de Ministerul Administraţiei şi Internelor (în prezent Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) într-un apel declarat într-un litigiu având ca obiect o contestaţie la Legea nr. 10/2001.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, întrucât reglementează posibilitatea de a ataca decizii emise sub imperiul legii vechi, fie prin stabilirea unei noi căi de atac, inexistentă la momentul emiterii deciziilor, fie prin stabilirea unui nou termen de prescripţie, deşi cel reglementat de vechea lege era împlinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a stabili măsuri reparatorii în interesul foştilor proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de stat sau de alte persoane juridice. Această soluţie este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide cu privire la modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu conţine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, urmând a-şi găsi aplicarea de la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit căruia "Deciziile sau dispoziţiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităţilor administraţiei publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi nevalorificate, pot fi atacate la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Textul de lege criticat dispune că deciziile sau dispoziţiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităţilor administraţiei publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, emise până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, şi nevalorificate, pot fi atacate la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Autorul excepţiei critică acest text pe motiv că încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, datorită introducerii unei noi căi de atac pentru o decizie emisă anterior, şi stabilirii unui nou termen de prescripţie deşi, la momentul intrării în vigoare a legii noi, acesta era împlinit.

Analizând aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate sunt dispoziţii procedurale, iar legile de procedură sunt, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, în principiu, de imediată aplicare.

Pe de altă parte, Curtea, în jurisprudenţa sa, ca de exemplu Decizia nr. 364 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 24 mai 2007, referindu-se la principiul neretroactivităţii, a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timpul ulterior intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de aplicare. Or, scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a stabili măsuri reparatorii în interesul foştilor proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de stat sau de alte persoane juridice. Această soluţie este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază dreptul pe care acesta îl are în a decide cu privire la modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Ministerul Administraţiei şi Internelor (în prezent Ministerul Internelor şi Reformei Administrative) în Dosarul nr.13.209/3//2006 (1.820/2006) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu