Decizie nr. 243 din 16 martie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei şi ale art. 21 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, excepţie ridicată de Călin-Viorel Iuga în Dosarul nr. 4.545/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că tratamentul juridic diferenţiat, criticat de autorul excepţiei, este justificat de situaţiile diferite în care se află categoriile sociale comparate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.545/117/2008, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei şi ale art. 21 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor. Excepţia a fost ridicată de Călin-Viorel Iuga cu prilejul soluţionării unui litigiu privind funcţionarii publici.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care stabilesc un sistem de remunerare diferit pentru agenţii şi ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism faţă de ceilalţi agenţi şi ofiţeri de poliţie, sunt discriminatorii. În acest sens, arată că diferenţa de tratament juridic nu este justificată în mod obiectiv. Astfel, consideră că drepturile salariale trebuie acordate pentru activitatea desfăşurată, iar nu pentru încadrarea într-o anumită structură specializată. De asemenea, consideră că activitatea de cercetare penală desfăşurată de agenţii şi ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este mai restrânsă faţă de cea a restului colegilor lor care nu se află în aceste structuri, care au inclusiv răspunderea decizională şi a căror competenţă este una generală, iar nu limitată la un anumit tip de infracţiuni. Mai arată că, deşi asigurarea incoruptibilităţii reprezintă un scop legitim pentru stabilirea salarizării, acest obiectiv trebuie să privească însă toate categoriile de lucrători din poliţia judiciară. De asemenea, consideră că nu există o complexitatea sporită a cauzelor cercetate de agenţii şi ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, aceştia nu sunt supuşi unor pericole mai mari, nu au o responsabilitate sporită şi nici nu li se cere o specializare anume. În sfârşit, în sprijinul celor arătate se arată că, prin Hotărârea nr. 219 din 1 august 2007, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a recunoscut că "ofiţerii de poliţie judiciară se află în situaţii analoage sub aspectul desfăşurării activităţilor în ciuda considerentelor diferite care ţin de specificul infracţiunilor cercetate, ceea ce nu justifică tratamentul juridic diferit, deoarece nu se atinge un grad suficient de justificare obiectivă şi rezonabilă de natură a induce distincţii sub aspect salarial".

Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât tratamentul juridic diferenţiat este justificat de situaţia diferită în care se găsesc agenţii şi ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism în raport cu ceilalţi agenţi şi ofiţeri de poliţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007.

Curtea constată că autorul excepţiei a criticat redactarea prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 anterioară modificării acestora prin Legea nr. 45/2007. În urma acestei modificări, soluţia legislativă criticată a fost preluată în alin. (3) şi (4) ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006.

De asemenea, Curtea constată că prevederile alin. (3) al art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 au fost abrogate prin dispoziţiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, soluţia legislativă criticată fiind preluată parţial în cuprinsul art. 34 alin. (4) din Secţiunea a 6-a a anexei nr. VI la actul abrogator.

În aceste condiţii, textele de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006: "Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 13.";

–Art. 34 alin. (4) din anexa nr. VI la Legea nr. 330/2009: "Salariul de bază se stabileşte potrivit nr. crt. 27 din anexa nr. VI/1, pentru agenţii de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, nr. crt. 25 din anexa nr. VI/1 pentru ofiţerii de poliţie judiciară, nr. crt. 24 din anexa nr. VI/1 pentru şefii de birou şi nr. crt. 23 din anexa nr. VI/1 pentru şefii de serviciu.

Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din Direcţia Naţională Anticorupţie beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. IV/4. [...]"

Potrivit încheierii de sesizare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 21 alin. (1) şi (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003.

Curtea constată că şi aceste dispoziţii de lege au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din cap. VI al părţii a III-a din Legea nr. 330/2009. Soluţia legislativă criticată a fost preluată însă în cuprinsul art. 16 alin. (1) şi (2) din secţiunea 1 a anexei nr. IV la actul abrogator, în următoarea redactare: "(1) Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiţii de pericol deosebit, desfăşurată în exercitarea atribuţiilor funcţionale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unităţii, cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operaţii speciale, misiunilor operative de protecţie a demnitarilor, a acţiunilor de gardare, protecţie şi control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale şi activităţilor de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare şi asistenţă medicală şi psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecţie în România, culegere, prelucrare, verificare şi valorificare a informaţiilor, investigaţii, acţiuni şi intervenţie beneficiază de un spor de până la 30% calculat la solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază, respectiv la salariul de bază.

(2)Cadrele militare în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care desfăşoară activităţi privind prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu beneficiază de un spor lunar de 30% din solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază, respectiv salariul de bază."

Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 4 alin. (2) privind interzicerea discriminării, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, consideră că este încălcat art. 20 alin. (2) din Constituţie prin raportare la dispoziţiile art. 23 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 2 şi 26 din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, art. 2 alin. 2 şi art. 7 alin. 1 lit. a) pct. (i) din Pactul internaţional privitor la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 14 din Convenţie coroborat cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, susţinerile autorului excepţiei vizează diferenţele de tratament juridic privind salarizarea şi acordarea unor sporuri ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi celor care instrumentează cauze de corupţie faţă de ceilalţi agenţi şi ofiţeri de poliţie.

Faţă de acestea, Curtea reţine că stabilirea salariilor poliţiştilor se face ţinând cont de o serie de criterii, precum responsabilităţile avute, atribuţiile, rolul, complexitatea şi importanţa socială a funcţiei exercitate, gradul de efort şi risc, pregătirea şi competenţa profesională, precum şi interdicţiile şi restrângerea unor drepturi prevăzute de lege. Aprecierea tuturor acestor criterii revine competenţei legiuitorului. Rolul instanţei de contencios constituţional este acela de a veghea la respectarea principiilor constituţionale în reglementarea salarizării, printre acestea regăsindu-se şi principiul egalităţii în drepturi, care presupune un salariu egal pentru o muncă egală.

În situaţia pusă în discuţie în speţă, este evident însă că se are în vedere compararea unor situaţii diferite, respectiv cea a unei categorii socioprofesionale cu atribuţii şi responsabilităţi specifice privind infracţiuni cu un anume grad de pericol social şi un anume impact asupra societăţii, respectiv infracţiunile grave de corupţie şi crimă organizată, în raport cu cea a celorlalţi poliţişti din poliţia judiciară, având o competenţă generală. A proceda la analizarea tuturor aspectelor de fapt care pun în discuţie aprecierea complexităţii responsabilităţilor, a atribuţiilor şi a pericolului la care sunt supuse cele două categorii de poliţişti pentru a decide dacă tratamentul juridic diferenţiat se impune sau nu ar însemna o substituire a Curţii Constituţionale în rolul legiuitorului, cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat.

În ceea ce priveşte acordarea celorlalte sporuri sau drepturi, Curtea constată că prin Decizia nr. 337 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2009, s-a mai pronunţat asupra acestui aspect, reţinând că "sporurile, adaosurile şi alte drepturi salariale suplimentare nu reprezintă drepturi fundamentale. Instituirea şi diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca şi a altor condiţii şi criterii de acordare ţin de competenţa şi de opţiunea exclusivă a legiuitorului, cu singura condiţie de ordin constituţional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situaţie identică".

Or, în lumina celor expuse mai sus, Curtea reţine că acordarea drepturilor şi sporurilor puse în discuţie de autorul excepţiei are în vedere situaţia specială în care se găsesc titularii acestor drepturi, prin natura atribuţiilor desfăşurate care implică un risc sporit, precum şi necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestora.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din anexa nr. IV şi art. 34 alin. (4) din anexa nr. VI la Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Călin-Viorel Iuga în Dosarul nr. 4.545/117/2008 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea