Decizie nr. 1.524 din 18 noiembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de B.R.D. Groupe Societe Generale - S.A. prin Sucursala Bacău în Dosarul nr. 4.290/180/2006 al Judecătoriei Bacău.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 11 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.290/180/2006, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de B.R.D. Groupe Societe Generale - S.A. prin Sucursala Bacău.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi art. 136 alin. (5). În esenţă, autoarea excepţiei arată că instituţiile bancare nu pot avea calitatea de terţ poprit, deoarece conturile bancare deţinute de către debitor nu pot fi încadrate în categoria debitelor pe care instituţia bancară le-ar datora acestuia.

Judecătoria Bacău arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 457 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:

În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înfiinţează potrivit art. 453. [...]

La data sesizării băncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanţei. Din momentul indisponibilizării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 135 - Economia şi art. 136 - Proprietatea. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul criticat reglementează poprirea ca formă de executare silită mobiliară, în condiţiile în care terţul poprit este reprezentat de o instituţie bancară. Este evident faptul că această modalitate de recuperare a creanţelor în cazul în care a fost dispusă asupra conturilor bancare ale debitorului poprit prezintă unele particularităţi, fără însă a putea fi constatată o încălcare a prevederilor din Legea fundamentală invocate de către autoarea excepţiei. Un element specific al popririi este reprezentat, potrivit art. 452 din Codul de procedură civilă, şi de faptul că această procedură presupune participarea a 3 părţi: creditorul, debitorul poprit şi terţul poprit, între aceste subiecte de drept stabilindu-se tot atâtea raporturi juridice. În ceea ce priveşte calitatea de terţ poprit a instituţiei bancare, din perspectiva raporturilor juridice ce se stabilesc între creditor, debitorul poprit şi terţul poprit, se constată că înfiinţarea popririi este precedată de existenţa unor raporturi juridice de creanţă ce se stabilesc, pe de o parte, între creditorul urmăritor şi debitorul urmărit şi, pe de altă parte, între debitorul poprit şi terţul poprit. Din această perspectivă, chiar dacă se poate afirma că între debitorul urmărit şi terţul poprit (instituţie bancară) nu există creanţe ce intră sub incidenţa dispoziţiilor referitoare la executarea silită, ci doar creanţe rezultate din convenţia părţilor referitoare la depozitele băneşti, păstrate ca atare de către instituţia bancară, nu se poate susţine că sumele de bani păstrate de aceasta din urmă nu pot face obiectul unei executări silite în cadrul urmăririi silite a debitorului poprit. În acest caz debitorul poprit are şi calitatea de creditor al instituţiei bancare, ceea ce justifică pe deplin calitatea procesuală de terţ poprit a instituţiei bancare.

De asemenea, Curtea constată că prin Decizia nr. 9 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 4 februarie 2005, a statuat că din interpretarea dispoziţiilor art. 457 alin. 2 din Codul de procedură civilă rezultă că în cazul debitorului titular de conturi bancare, la cererea creditorului, poprirea se înfiinţează asupra sumelor existente şi viitoare, acestea fiind indisponibilizate numai în limita necesară realizării creanţei. Prin această măsură este anihilată reaua-credinţă a debitorului care refuză să execute voluntar o obligaţie certă, lichidă şi exigibilă ce constituie titlu executoriu.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 457 alin. 1 şi alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de B.R.D. Groupe Societe Generale - S.A. prin Sucursala Bacău în Dosarul nr. 4.290/180/2006 al Judecătoriei Bacău.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu