Decizie nr. 377 din 25 martie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Petrică Munteanu, Lucian Mata, Aurora Parvu şi Doina Gheondea în Dosarul nr. 1.510/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.510/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 (respectiv art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 în forma dată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 54/2006, excepţie ridicată de Petrică Munteanu, Lucian Mata, Aurora Parvu şi Doina Gheondea în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (1), (3), (4) şi (6) referitoare la Delegarea legislativă, ale art. 61 alin. (1) referitoare la Parlament ca unică autoritate legiuitoare a ţării şi ale art. 147 alin. (4) referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale.

Autorii excepţiei susţin că nu sunt întrunite cele trei condiţii cumulative care justifică adoptarea unei ordonanţe de urgenţă de către executiv, respectiv situaţia extraordinară, imposibilitatea de amânare a reglementării şi motivarea urgenţei. Mai arată că Guvernul ar fi avut şi alte posibilităţi de reglementare în acest domeniu, având în vedere că şi-ar fi putut angaja răspunderea în faţa Parlamentului. De asemenea, situaţia extraordinară care trebuie reglementată de urgenţă nu poate fi catalogată ca atare în cazul în care este rezultatul acţiunii ori inacţiunii Guvernului. Altfel spus, în pofida principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, Guvernul a uzurpat puterea legiuitoare a Parlamentului.

Prin textul legal criticat se suprimă, în opinia autorilor excepţiei, o componentă foarte importantă a Ministerului Public, şi anume Parchetul Naţional Anticorupţie, ca instituţie de sine stătătoare, funcţionând pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi, în acelaşi timp, se modifică fundamental modul de organizare, funcţionare şi competenţa celei mai importante componente a acestui minister, adică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin crearea în structura acestuia a unei entităţi autonome, cu personalitate juridică, având o componentă proprie foarte importantă.

În sfârşit, dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor constituţionale referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale. Astfel, deşi se dă satisfacţie art. 72 alin. (2) din Constituţie şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. 235/2005, în realitate nu este vorba decât de o fraudă la lege, care, în mod formal, permite înfiinţarea unui parchet distinct, mascat sub forma unei structuri interne a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Tribunalul Constanţa - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 a fost adoptată în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Constituţie.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele legale criticate referitoare la înfiinţarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile din Legea fundamentală potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".

De asemenea, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 a fost aprobată prin Legea nr. 54/2006, sens în care face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 95/2006 prin care s-a statuat că "ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare şi devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege".

Dispoziţiile art. 115 alin. (1) şi (3) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie nu sunt incidente în cauza de faţă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, modificat prin articolul unic pct. 1 al Legii nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care au următorul conţinut:

Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează Direcţia Naţională Anticorupţie, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei şi-au fundamentat criticile pe motive extrinseci, după care, ulterior, preluându-le axiomatic, au procedat la o analiză sistematică a altor texte referitoare la principiul separaţiei puterilor în stat, la efectele deciziilor Curţii Constituţionale, la domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanţe de urgenţă şi au contras alte argumente de neconstituţionalitate ce ţin de fond.

După cum se poate observa, excepţia vizează dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, care a fost aprobată prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006. Aşa fiind, actul normativ criticat a devenit, ca efect al aprobării, act cu caracter de lege, chiar dacă din raţiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă şi elementele de identificare atribuite la adoptarea sa de către Guvern (a se vedea Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006). Pe cale de consecinţă, eventualele critici de neconstituţionalitate care urmăreau nerespectarea de către executiv a cerinţelor şi criteriilor referitoare la condiţiile adoptării unor ordonanţe de urgenţă, precum şi la domeniile în care nu pot fi adoptate astfel de acte, nu mai subzistă.

În plus, Legea nr. 54/2006 a fost adoptată de Parlamentul României, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României.

Celelalte prevederi constituţionale invocate nu au incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Petrică Munteanu, Lucian Mata, Aurora Parvu şi Doina Gheondea în Dosarul nr. 1.510/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru