referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 28, 29, 30 și 108 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare
Dosar nr. 770/1/2025
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Lavinia Dascălu | - judecător la Secția I civilă |
| Adina Georgeta Nicolae | - judecător la Secția I civilă |
| Mariana Hortolomei | - judecător la Secția I civilă |
| Mihai Andrei Negoescu-Gândac | - judecător la Secția I civilă |
| Dorina Zeca | - judecător la Secția I civilă |
| Mărioara Isailă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mirela Polițeanu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ruxandra Monica Duță | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Marcela Marta Iacob | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Adriana Nicolae | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Liliana Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Luiza Maria Păun | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Adriana Florina Secrețeanu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Carmen Mihaela Voinescu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Mădălina Elena Vladu-Crevon | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 770/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 12.234/3/2022, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind formulat un punct de vedere de către reclamantă.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 29 octombrie 2024, în Dosarul nr. 12.234/3/2022, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarele chestiuni de drept:
Dacă, începând cu data de 1 iulie 2017, solda de funcție, stabilită conform Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, trebuie calculată ca produs între coeficientul de ierarhizare și salariul minim, în lipsa unei funcții similare în plată din cadrul aceluiași angajator sau unitate militară.
Interpretarea dispozițiilor art. 28, 29, 30 și 108 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a se preciza dacă sporurile de 3%, 6% și 9% pentru contribuția la Fondul pentru pensia suplimentară, prevăzute de art. 108 din Legea nr. 223/2015, se includ în cuantumul pensiei ce nu poate depăși 85% sau se adaugă la cuantumul pensiei ce nu poate depăși 85% din soldă.
Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 223/2015):
Articolul 28
(1)Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază în ultimele luni consecutive de activitate, stabilite conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3, actualizate cu indicele prețurilor de consum lunar la data deschiderii drepturilor de pensie, în care nu se includ:
a)diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare sau transfer;
b)compensațiile lunare pentru chirie;
c)valoarea financiară a normelor de hrană și alocațiile valorice de hrană;
d)contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecție și de lucru, a alimentației de protecție, a medicamentelor și materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecție a muncii, precum și a uniformelor obligatorii și a drepturilor de echipament;
e)primele și premiile, cu excepția primelor de clasificare, de specializare și de ambarcare pe timpul cât navele se află în baza permanentă;
f)indemnizațiile de instalare și de mutare, precum și sumele primite, potrivit legii, pentru acoperirea cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;
g)contravaloarea transportului ocazionat de efectuarea concediului de odihnă, precum și a transportului la și de la locul de muncă;
h)plățile compensatorii și ajutoarele la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie;
i)compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat;
j)restituiri și plăți de drepturi aferente altei perioade de activitate decât cea folosită la stabilirea bazei de calcul;
k)majorările/stimulările financiare acordate personalului pentru gestionarea fondurilor comunitare, precum și a împrumuturilor externe contractate sau garantate de stat;
l)drepturile salariale acordate personalului didactic salarizat prin plata cu ora și drepturile salariale acordate pentru efectuarea orelor de gardă de către personalul medico-sanitar;
m)sumele încasate în calitate de reprezentanți în adunările generale ale acționarilor, în consiliile de administrație, în comitetele de direcție, în comisiile de cenzori sau în orice alte comisii, comitete ori organisme, acordate potrivit legislației în vigoare la acea dată, indiferent de forma de organizare sau de denumirea angajatorului ori a entității asimilate acestuia;
n)drepturile specifice acordate personalului care a participat la misiuni și operații în afara teritoriului statului român;
o)sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale acordate și personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, prevăzute în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ» și în anexa nr. III - Familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate» la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare;
o^1)sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale acordate și personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, prevăzute în anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ» și în anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare «Sănătate și asistență socială» la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare;
o^2)sporul acordat în temeiul art. 7 din Legea nr. 56/2020 pentru recunoașterea meritelor personalului medical participant la acțiuni medicale împotriva COVID-19, cu modificările și completările ulterioare;
o^3)stimulentul de risc acordat în temeiul art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările și completările ulterioare;
o^4)stimulentele financiare lunare acordate în temeiul art. 193 alin. (6^1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
o^5)majorarea încasată, potrivit legii, de personalul care nu a beneficiat de zile libere acordate părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ;
o^6)contravaloarea serviciilor turistice acordată potrivit legii;
p)alte venituri care, potrivit legislației în vigoare la data plății, nu reprezintă drepturi de natură salarială sau asimilate salariilor.
(2)Pentru militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special pensionați în condițiile art. 18, 19, 26 și 38, baza de calcul utilizată pentru stabilirea pensiei militare de stat este cea prevăzută la alin. (1), aferentă vechimii în serviciu, actualizată cu indicele prețurilor de consum lunar la data deschiderii dreptului la pensie.
(3)Actualizarea prevăzută la alin. (2) se face la deschiderea drepturilor de pensii ca urmare a majorării soldei de funcție/salariului de funcție și soldei de grad/salariului gradului profesional, deținute la data trecerii în rezervă/încetării raporturilor de serviciu.
(4)Pentru perioadele în care personalul s-a aflat în misiune temporară sau permanentă în străinătate, pentru stabilirea bazei de calcul prevăzute la alin. (1) se utilizează soldele/salariile lunare brute corespunzătoare funcției militare/de poliție/de penitenciare pe care acesta este încadrat în țară sau, la alegere, soldele/salariile lunare brute realizate la funcția de bază în aceeași perioadă de raportare în anii anteriori plecării în misiune, actualizate cu indicele prețurilor de consum lunar la data deschiderii dreptului de pensie.
(5)Pentru personalul care a fost detașat în afara instituțiilor publice de apărare, ordine publică și securitate națională, la determinarea bazei de calcul folosite pentru stabilirea pensiei militare de stat conform alin. (1), se utilizează salariile lunare corespunzătoare funcției exercitate, la care se adaugă drepturile de soldă/salariu plătite de instituțiile din care aceștia au fost detașați.
(6)La determinarea bazei de calcul folosite pentru stabilirea pensiei militare de stat conform alin. (1), pentru perioadele în care personalul a exercitat o funcție de demnitate publică se utilizează indemnizațiile lunare/soldele/salariile lunare brute realizate la funcția de bază în perioada de raportare, actualizate cu indicele prețurilor de consum lunar la data deschiderii drepturilor de pensie.
(7)Pentru soțul/soția, militar, polițist sau funcționar public cu statut special, aflat/aflată în concediu fără plată pentru a-și urma soția/soțul trimisă/trimis în misiune permanentă în străinătate, se utilizează ca bază de calcul pentru stabilirea pensiei militare de stat conform alin. (1) veniturile determinate în vederea stabilirii și plății contribuției de asigurări sociale, actualizate cu indicele prețurilor de consum lunar la data deschiderii drepturilor de pensie.
(8)Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei de urmaș, în cazul în care decesul susținătorului a survenit înaintea îndeplinirii condițiilor pentru obținerea unei pensii, este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază de către susținător în perioada de activitate, actualizate cu indicele prețurilor de consum lunar la data deschiderii drepturilor de pensie.
(9)Soldele/Salariile lunare brute utilizate la stabilirea bazei de calcul pentru stabilirea pensiei militare de stat conform alin. (1) nu se actualizează dacă indicele prețurilor de consum lunar prezintă valori negative.
(10)Alegerea perioadei care se ia în considerare la stabilirea bazei de calcul al pensiei militare de stat se poate face o singură dată.
(11)La determinarea soldelor/salariilor lunare brute nu se au în vedere dispozițiile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 29
(1)Cuantumul pensiei de serviciu se determină în procente din baza de calcul, astfel:
a)militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, cu vechime cumulată conform art. 3 lit. f) de cel puțin 25 de ani, beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 65% din baza de calcul prevăzută la art. 28;
b)pentru fiecare an care depășește vechimea prevăzută la lit. a), la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la art. 28.
(2)De pensie de serviciu beneficiază și militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, în condițiile legii, cu o vechime cumulată de până la 25 de ani, cuantumul pensiei fiind diminuat cu 1% din baza de calcul prevăzută la art. 28 pentru fiecare an care lipsește din această vechime.
(3)Cuantumul pensiilor militare de stat stabilite în baza prevederilor art. 19 și 26 se determină proporțional cu numărul anilor de vechime în serviciu, la care se adaugă sporurile prevăzute la art. 24, în raport cu vechimea prevăzută la alin. (2).
Articolul 30
Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28.
Articolul 108
Pentru militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special care au plătit contribuție la Fondul pentru pensia suplimentară și/sau contribuția individuală la buget la stabilirea, recalcularea sau actualizarea pensiei militare se acordă un spor de:a) 3% pentru o vechime a contribuției între 5-15 ani;b) 6% pentru o vechime a contribuției între 15-25 ani;c) 9% pentru o vechime a contribuției peste 25 de ani.
Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 9 mai 2022 cu nr. 12.234/3/2022, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, Comisia de Contestații a Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratul de Jandarmi Județean Ilfov, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
–obligarea fostului angajator Inspectoratul de Jandarmi Județean Ilfov să comunice către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne solda de funcție și celelalte drepturi bănești pentru perioada decembrie 2020-mai 2021, stabilite și calculate potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), respectiv ca produs între salariul minim brut pe economie și coeficientul de ierarhizare a funcției prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017;
–Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să revizuiască pensia, conform art. 65 din Legea nr. 223/2015, pentru acordarea drepturilor cuvenite reclamantului conform Legii-cadru nr. 153/2017, iar apoi să o actualizeze cu indicele de inflație și dobânda legală până la plata efectivă și integrală, pentru perioada 2.11.2021 (data trecerii în rezervă) până la zi;
–Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să calculeze, conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 80/1995), sporul de 10% cuvenit pentru Ordinul Meritul Militar/Semnul onorific În Serviciul Patriei, spor care trebuie acordat la pensia plafonată;
–să calculeze, conform art. 14 lit. a) din Legea nr. 223/2015, pensia suplimentară de 6% în mod distinct și neplafonat, conform art. 108 din aceeași lege, pensie care trebuie adăugată la pensia de la capătul 2 de cerere.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat, în esență, că din data de 2 noiembrie 2021 este pensionară în baza Legii nr. 223/2015. La stabilirea drepturilor de pensie, reclamantei nu i-a fost adăugat sporul de 10% cuvenit pentru Ordinul Meritul Militar/Semnul onorific În Serviciul Patriei acordat. Totodată, solda de funcție nu a fost calculată potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017. Având în vedere dispozițiile legii-cadru, elementul din solda lunară care trebuia calculat și comparat prin utilizarea salariului minim brut pe țară garantat în plată este solda de funcție.
Prin întâmpinările formulate, pârâții au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, arătând că algoritmul de calcul prin care a fost stabilit cuantumul pensiei militare de stat respectă prevederile Legii nr. 223/2015, avându-se în vedere elementele corespunzătoare perioadei indicate de reclamantă.
Referitor la susținerile reclamantei privind modalitatea de aplicare a sporului aferent de 6% pentru contribuția la Fondul pentru pensia suplimentară și/sau contribuția individuală la buget, care a fost inclus și nu adăugat la baza de calcul, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a învederat că sporul procentual prevăzut de art. 108 din Legea nr. 223/2015 este legal calculat, reclamanta beneficiind în fapt și în drept de procentul de 6% aferent vechimii contribuției la pensia suplimentară, fapt rezultat din algoritmul de calcul aplicat detaliat și în buletinul anexat deciziei de pensie.
Instanța de trimitere a reținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, întrucât în cauza de față reclamanta, în calitate de militar în rezervă, în prezent pensionară, deci o persoană care a făcut parte din personalul plătit din fonduri publice, pretinde obligarea fostului angajator la comunicarea către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a soldei de funcție și a celorlalte drepturi bănești pentru perioada decembrie 2020-mai 2021 și revizuirea drepturilor sale de pensie.
Față de prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, instanța de trimitere a apreciat că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție intervine în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecății în cauzele care se încadrează la art. 1 din ordonanța de urgență, indiferent de gradul de dificultate.
Totodată, a reținut că, în legătură cu această problemă de drept, instanța supremă nu a statuat concret (sesizarea fiind respinsă ca inadmisibilă) și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, astfel încât a apreciat că sesizarea este admisibilă.
În speță, numai reclamanta și-a exprimat punctul de vedere, susținând că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este incidentă în cauză și sunt întrunite cerințele de sesizare a instanței supreme.
După comunicarea raportului întocmit în cauză, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, reclamanta a formulat un punct de vedere prin care a arătat că sesizarea îndeplinește condițiile de admisibilitate, iar, pe fond, a solicitat să se constate că sporurile prevăzute de art. 108 din Legea nr. 223/2015, în cuantum de 3%, 6% și 9%, pentru contribuția la bugetul de stat trebuie să fie aplicate în mod distinct, nefiind supuse plafonării.
Completul de judecată al instanței de trimitere a apreciat, în ceea ce privește contribuția la pensia suplimentară, că, potrivit art. 108 din Legea nr. 223/2015, sporul aferent acordat este inclus în plafonul maxim de 85% prevăzut de art. 30 din Legea nr. 223/2015, și nicidecum nu se adaugă la acest plafon maxim.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 108 din Legea nr. 223/2015, în procesul de stabilire/recalculare a pensiei militare, pe lângă celelalte elemente stipulate de lege, avute în vedere, se va acorda și un spor într-un anumit procent, în raport cu vechimea contribuției, categoriilor de persoane menționate de textul legal care au plătit contribuție la Fondul pentru pensia suplimentară.
Acest spor însă, ca celelalte elemente pecuniare, este inclus în pensia militară și nu adăugat la aceasta.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat să adauge acest spor la pensia militară, formularea art. 108 din Legea nr. 223/2015 ar fi fost în acest sens.
Legiuitorul însă nu a urmărit acest lucru, voința sa fiind aceea de a „recompensa“ cu un spor militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special care au plătit contribuție la Fondul pentru pensia suplimentară, spor ce nu are natura pensiei suplimentare, ci intră în cuantumul pensiei militare cu ocazia recalculării acesteia.
După cum se poate observa din interpretarea sistematică și literală a dispozițiilor legale analizate, plafonarea de 85% se aplică la final, după adăugarea sporului pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară, legiuitorul stabilind că pensia nu poate depăși 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28 din Legea nr. 223/2015.
Or, art. 28 din lege indică expres sporurile care nu sunt incluse, rezultând per a contrario că sporul pentru contribuția la Fondul pentru pensia suplimentară se adaugă la baza de calcul, fiind supus plafonării prevăzute de art. 30 din Legea nr. 223/2015.
Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme nu a fost necesară consultarea instanțelor cu privire la practica judiciară relevantă.
În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost pronunțate următoarele decizii care prezintă relevanță în dezlegarea prezentei sesizări:
–Decizia nr. 16 din 13 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 14 octombrie 2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curții de Apel București cu privire la „interpretarea dispozițiilor art. 108, coroborate cu cele ale art. 28 și 30 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la sporul pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară, în sensul că acesta intră în baza de calcul al pensiei, fiind, prin urmare, supus plafonării prevăzute de art. 30 din aceeași lege, sau este un drept care nu face parte din pensie, astfel că trebuie adăugat la cuantumul acesteia“;
–Decizia nr. 13 din 15 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 27 aprilie 2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Interpretarea dispozițiilor art. 28, 29, 30 și 108 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a se preciza dacă sporurile de 3%, 6% și 9%, prevăzute de art. 108 din lege, se includ în cuantumul pensiei ce nu poate depăși 85% sau se adaugă în cuantumul pensiei ce nu poate depăși 85% din soldă.“;
–Decizia nr. 103 din 31 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 4 iunie 2025, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „Interpretarea dispozițiilor art. 28, art. 29, art. 30 și art. 108 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a se preciza dacă sporurile de 3%, 6% și 9% pentru contribuția la Fondul pentru pensia suplimentară, prevăzute de art. 108 din Legea nr. 223/2015, se includ în cuantumul pensiei ce nu poate depăși 85% sau se adaugă la cuantumul pensiei ce nu poate depăși 85% din soldă.“
Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărui dispoziții arată că se completează.
În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente:
–existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 alin. (1) și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024;
–sesizarea să privească o chestiune de drept;
–soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;
–chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Evaluarea elementelor prezentei sesizări relevă întrunirea doar în parte a condițiilor de admisibilitate mai sus enunțate, în privința ambelor chestiuni pe care aceasta le include, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Astfel, sesizarea a fost formulată într-un litigiu având ca obiect stabilirea și calcularea soldei de funcție și a celorlalte drepturi bănești cuvenite reclamantei în perioada anterioară deschiderii dreptului său la pensie, în conformitate cu dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017, iar pe baza acestora, revizuirea în temeiul art. 65 din Legea nr. 223/2015 a pensiei acordate, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, la care să se adauge sporul de 10% cuvenit pentru Ordinul Meritul Militar/Semnul onorific În Serviciul Patriei, conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 80/1995, și procentul distinct și neplafonat de 6% prevăzut de art. 14 lit. a) din Legea nr. 223/2015. Litigiul este unul care poartă, așadar, asupra stabilirii și plății drepturilor la pensie, menționat expres prin art. 1 alin. (2) ca fiind înscris în sfera de incidență a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, acesta fiind în curs de soluționare pe rolul primei instanțe - secția conflicte de muncă și asigurări sociale a tribunalului.
În legătură cu condiția de admisibilitate ca sesizarea să privească „o chestiune de drept“, se observă că art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 coincide în conținut cu art. 519 din Codul de procedură civilă, acesta neinstituind decât o derogare parțială de la dreptul comun, prin renunțarea la condiția noutății chestiunii de drept sesizate și prin extinderea sferei titularilor sesizării, care pot fi și instanțele ce judecă litigiul în primă instanță.
Prin urmare, văzând și norma de trimitere la prevederile Codului de procedură civilă din cuprinsul art. 4 al ordonanței de urgență, se constată că, și în cazul mecanismului instituit în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, este pe deplin operantă noțiunea autonomă de „chestiune de drept“ prevăzută de dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a cărei semnificație a fost conturată în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia chestiunii prealabile.
Chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie veritabilă, în sensul ca întrebarea adresată instanței supreme să vizeze o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului al căror conținut ori a căror sferă de acțiune sunt discutabile.
Mai mult decât atât, expunerea de motive din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 evocă nevoia clarificării, încă dintr-o fază incipientă (cea a judecării cauzelor în fond), a unor „chestiuni dificile de drept“, ceea ce consolidează concluzia necesității existenței unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire reclamă intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a acesteia și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor deduse judecății.
S-a subliniat în mod constant că încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este primul ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului legal, care implică riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practica judiciară, evocânduse obligația instanței de trimitere de identificare în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuind astfel la a se stabili dacă problema de drept cu privire la care i se solicită instanței supreme să dea o dezlegare este una reală, având vocație de a convinge, și, din această perspectivă, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării.
Definitoriu pentru această procedură este faptul că urmărește interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept (îndoielnică, neclară), stabilită drept incidentă în cauză de către instanța de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea litigiului, iar nu determinarea, în concret, de către instanța supremă a elementelor care conturează raționamentul juridic, pentru ca, ulterior, instanța de trimitere să recurgă la punerea punctuală în aplicare a acestuia la raportul juridic dedus judecății, întrucât nu aceasta este finalitatea mecanismului de unificare a practicii judiciare. Astfel, cum s-a reținut în mod repetat, instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu interpretarea și aplicarea legii la circumstanțele concrete ale cauzei aflate pe rol, atribut care se impune cu necesitate să rămână în sfera de competență exclusivă a completului de judecată legal învestit cu soluționarea procesului.
Legiuitorul nu și-a propus o partajare de competențe între instanța de trimitere și instanța supremă, instanțele de trimitere având în continuare obligația de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare fiecărei cauze atunci când acesta este clar, neîndoielnic ori când contestarea clarității și a sensului său lămurit de către părțile aflate în conflict dă expresie nu unei dificultăți în înțelegerea și aplicarea legii, ci diverselor lor interese de ordin subiectiv (a se vedea, în acest sens, Decizia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 70 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1275 din 18 decembrie 2024, paragraful 215).
Natura imperativă a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prin mecanismul prevăzut de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu trebuie înțeleasă ca obligând instanța care judecă procesul să ceară instanței supreme rezolvarea de principiu a chestiunii de drept ivite în fiecare litigiu aflat în domeniul de aplicare al acestui act normativ - așa după cum rezultă că a înțeles și aplicat instanța de trimitere dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 în cazul de față -, ci doar atunci când verifică și constată, în urma propriei analize, că aceasta este una reală și veritabilă.
Or, din încheierea de sesizare rezultă că instanța de trimitere nu a argumentat sub niciun aspect nevoia sesizării celei dintâi chestiuni, relativă la modul de calcul al soldei de funcție cuvenite reclamantei din proces începând cu data de 1 iulie 2017, că aceasta nu a indicat dispoziția legală asupra căreia să poarte interpretarea, al cărei conținut să justifice și să facă necesară intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție; nu a expus controversele ori dificultățile de interpretare întâmpinate în procesul normal de interpretare și aplicare a normei de drept la raportul juridic concret supus judecății și nu a prezentat posibila sursă ori potențialul de apariție a jurisprudenței neunitare, care să dea temei mecanismului de unificare jurisprudențială preventivă. Practic, cea dintâi chestiune sesizată nu se regăsește decât enunțată în dispozitivul încheierii instanței de trimitere, lipsind în legătură cu aceasta orice analiză menită să argumenteze recurgerea instanței la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind indicată o anume dispoziție legală avută în vedere și nefiind emisă de către instanță nicio opinie în privința acesteia.
Cât privește cea de-a doua chestiune de drept sesizată, în sensul de a se preciza dacă sporurile de 3%, 6% și 9% pentru contribuția la Fondul pentru pensia suplimentară, prevăzute de art. 108 din Legea nr. 223/2015, se includ în calculul pensiei ce nu poate depăși 85% sau se adaugă la cuantumul pensiei ce nu poate depăși acest plafon, se observă că aceasta este identică sau reproduce întocmai chestiunea ce a făcut obiectul Deciziei nr. 103 din 31 martie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ce a apreciat asupra inadmisibilității sesizării, întrucât s-a considerat că „42. (...) instanța de trimitere invocă doar formal o problemă de interpretare a dispozițiilor legale anterior menționate“ și, de asemenea, că „43. (...) întrebarea nu urmărește lămurirea conținutului textelor de lege supuse interpretării, câtă vreme instanța de trimitere nu oferă niciun indiciu care ar releva o neclaritate sau controversă asupra chestiunii sesizate“. Nu mai puțin, s-a reținut inaptitudinea dispozițiilor legale vizate prin sesizare - aceleași cu ale actualei sesizări - de a genera neclarități sau interpretări multiple, în considerarea existenței Deciziei nr. 16 din 13 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea cu recurs în interesul legii cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 108, coroborate cu cele ale art. 28 și 30 din Legea nr. 223/2015 referitoare la sporul pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară, în sensul dacă acesta intră în baza de calcul al pensiei, fiind supus plafonării prevăzute de art. 30 din aceeași lege, sau este un drept care nu face parte din pensie, astfel că trebuie adăugat la cuantumul acesteia) și a considerentelor ce au stat la baza adoptării ei.
Astfel, prin această soluție a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a arătat că toate hotărârile judecătorești anexate sesizării ilustrează o singură orientare jurisprudențială în ceea ce privește sporul reglementat de art. 108 din Legea nr. 223/2015, toate instanțele judecătorești apreciind unitar că acest spor este supus plafonării de 85% prevăzute de art. 30 din Legea nr. 223/2015. În fundamentarea acestei orientări jurisprudențiale s-a avut în vedere, în esență, că aplicarea sporului pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară are ca efect majorarea cuantumului pensiei brute. Acest spor nu reprezintă însă un drept distinct față de pensia brută, neavând o existență de sine stătătoare, ci reprezintă o componentă a acesteia. Din modificarea dispozițiilor legale incidente rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a plafona pensia militară de stat ce urmează a fi încasată efectiv de către pensionar, în toate componentele ei. În consecință, acest spor este supus plafonării de 85%, care se aplică la final, după adăugarea sporului pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară, legiuitorul stabilind că pensia nu poate depăși plafonarea prevăzută de art. 30 din Legea nr. 223/2015. Astfel fiind, niciunul dintre elementele prin care a fost majorat cuantumul pensiei nu este înlăturat de la plafonare (a se vedea paragraful 65 al menționatei decizii).
Or, s-a apreciat în precedenta sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ce a fost, de asemenea, întemeiată pe prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, că există elemente diriguitoare pentru instanța de trimitere, apte să conducă la adoptarea soluției corecte și la preîntâmpinarea practicii judiciare neunitare, făcând inutilă recurgerea la procedura sesizării prealabile instituite prin dispozițiile amintitului act normativ, nefiind îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Identitatea de chestiune de drept sesizată în actuala procedură (prin cea de-a doua întrebare a instanței de trimitere) și de context legislativ impune, fără îndoială, observația că sesizarea pendinte este afectată de aceleași deficiențe structurale privitoare la absența unei reale chestiuni de drept deduse spre soluționare, fiind prezentată doar formal o problemă de interpretare a dispozițiilor legale asupra cărora se solicită o interpretare, respectiv cele regăsite în cuprinsul art. 28, 29, 30 și 108 din Legea nr. 223/2015, neinvocată și nedemonstrată în niciun fel în încheierea de trimitere prin expunerea dificultăților de interpretare ori a posibilelor variante de aplicare a textelor de lege în discuție, fiind în continuare de actualitate observația că întrebarea nu urmărește lămurirea conținutului textelor de lege supuse interpretării, câtă vreme instanța de trimitere nu oferă niciun indiciu care ar releva o neclaritate sau controversă asupra chestiunii sesizate.
În același timp, chestiunii sesizate i se opun aceleași elemente de conținut deduse din existența Deciziei de recurs în interesul legii nr. 16 din 13 septembrie 2021 și a considerentelor acesteia care, în partea lor esențială și relevantă asupra actualei proceduri, a fost redată în cele de mai sus. Aceste considerente au reținut inadmisibilitatea sesizării precedente cu recurs în interesul legii ca urmare a constatării unei jurisprudențe unitare prin care instanțele judecătorești au apreciat unanim că sporul reglementat de art. 108 din Legea nr. 223/2015 este supus plafonării de 85% prevăzute de art. 30 din Legea nr. 223/2015 și nu se adaugă la acest plafon, adică în același sens cu cel indicat în opinia instanței de trimitere asupra chestiunii sesizate. Or, aspectele de uniformitate jurisprudențială reținute în sesizarea precedentă cu recurs în interesul legii și menținute ca atare, așa cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 103 din 31 martie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și din contextul actualei sesizări, evidențiază caracterul inadmisibil al acesteia, lipsind rațiunea recurgerii la un mecanism de uniformizare jurisprudențială când această jurisprudență s-a construit și consolidat în acest fel.
Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 12.234/3/2022, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarele chestiuni de drept:
Dacă, începând cu data de 1 iulie 2017, solda de funcție, stabilită conform Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, trebuie calculată ca produs între coeficientul de ierarhizare și salariul minim, în lipsa unei funcții similare în plată din cadrul aceluiași angajator sau unitate militară.
Interpretarea dispozițiilor art. 28, 29, 30 și 108 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a se preciza dacă sporurile de 3%, 6% și 9% pentru contribuția la Fondul pentru pensia suplimentară, prevăzute de art. 108 din Legea nr. 223/2015, se includ în cuantumul pensiei ce nu poate depăși 85% sau se adaugă la cuantumul pensiei ce nu poate depăși 85% din soldă.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Lorena Repana
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
