Ordonanta nr. 37 din 30 ianuarie 2002

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 1 pct. VII.7 din Legea nr. 751/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adopta prezenta ordonanţă.

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

Obiectul prezentei ordonanţe îl constituie reglementarea utilizării animalelor în scop experimental sau în alte scopuri ştiinţifice.

Articolul 2

În înţelesul prezentei ordonanţe, următorii termeni se definesc după cum urmează:

a)animal - dacă nu exista o alta specificaţie, se înţelege orice animal viu neuman, inclusiv formele larvare autonome şi/sau capabile de reproducere, dar excluzând formele fetale sau embrionare;

b)animale de experienta - animale folosite sau destinate a fi folosite în scop experimental;

c)animale crescute - animale crescute special pentru a fi folosite în scop experimental în laboratoare atestate sau înregistrate de către autoritatea în domeniu;

d)experiment - orice folosire experimentala sau alta folosire ştiinţifică a unui animal, susceptibilă de a-i cauza acestui animal durere pentru experimente sau în alte scopuri ştiinţifice ce pot provoca durere, suferinta fizica, spaima sau anxietate ori care pot sa cauzeze vătămări grave ale organismului acestuia, să-i pună viaţa în pericol sau sa determine moartea lui; un experiment începe în momentul în care un animal este pentru prima oara pregătit pentru folosire şi se încheie când nu se mai poate face nici o observatie cu privire la acel experiment; eliminarea durerii, suferintei, chinurilor şi invaliditatii prin folosirea cu succes a anesteziei, a analgezicelor sau a altor metode nu plaseaza folosirea unui animal în afară intelesului acestei definiţii. Prezenta ordonanţă nu se aplică practicilor agricole sau veterinare neexperimentale;

e)autoritate - autoritatea sau autorităţile publice centrale responsabile cu autorizarea şi controlul experimentelor şi desemnate cu supravegherea punerii în aplicare a prezentei ordonanţe;

f)persoana competenţa - orice persoană considerată de autoritatea desemnată ca fiind calificată pentru a îndeplini funcţiile importante menţionate în prezenta ordonanţă;

g)biobaza/unitate de creştere - orice unitate în care sunt crescute animale în vederea utilizării lor în scop experimental. Aceste spaţii trebuie să fie amenajate, total sau parţial închise ori acoperite;

h)crescatorie - orice unitate în care animalele sunt crescute în vederea utilizării lor în scopuri experimentale;

i)unitate furnizoare - orice unitate care furnizează animale de experienta, cu excepţia crescatoriilor;

j)unitate folositoare - orice unitate în care animalele sunt folosite în scop experimental;

k)anesteziat corespunzător - privarea de sensibilitate prin tehnici de anestezie (locală sau generală), la fel de eficiente ca cele folosite în practica medicală veterinara;

l)sacrificare după o metoda umană - sacrificarea unui animal în condiţii de minima suferinta fizica şi mentala, în funcţie de specie.

Articolul 3

Prevederile prezentei ordonanţe se aplică utilizării animalelor în următoarele tipuri de experimente:

a)obţinerea, fabricarea, testarea calităţii, eficacitatii şi a siguranţei medicamentelor, alimentelor şi a altor substanţe sau produse pentru:

–evitarea, prevenirea, diagnosticarea sau tratarea unor boli, afecţiuni ori a altor anormalitati sau a efectelor acestora asupra omului, animalelor ori plantelor;

–evaluarea, depistarea, reglarea sau modificarea condiţiilor fiziologice la om, animale sau plante;

b)protecţia mediului natural în interesul sănătăţii şi bunastarii umane şi animale.

Articolul 4

Este interzisă folosirea în scop experimental a animalelor sălbatice cuprinse în anexa nr. II la Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, la care România a aderat prin Legea nr. 13/1993, în anexa nr. 1 la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de fauna şi flora pe cale de dispariţie, la care România a aderat prin Legea nr. 69/1994, în anexele nr. I şi II la Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, la care România a aderat prin Legea nr. 13/1998, în anexele nr. 3 şi 4 la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi a faunei sălbatice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2001, cu excepţia cazurilor în care experimentele au ca obiectiv:

a)cercetarea în scopul stabilirii măsurilor adecvate pentru conservarea acestor specii; sau b) cercetări biomedicale foarte importante, în care speciile respective se dovedesc a fi singurele care corespund acelor scopuri experimentale.

Articolul 5

(1)Prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului apelor şi protecţiei mediului se stabilesc instrucţiuni privind adăpostirea şi îngrijirea animalelor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

(2)Orice restrictii privind reducerea satisfacerii nevoilor fiziologice şi etiologice ale animalelor de experienta trebuie limitate la minimum.

(3)Condiţiile de mediu în care animalele de experienta sunt crescute, ţinute sau folosite se vor controla zilnic.

(4)Starea de sănătate şi de confort a animalelor de experienta va fi observata de o persoană competenţa, calificată în prevenirea durerilor sau evitarea suferintei, chinurilor ori invaliditatilor.

(5)Trebuie sa existe planuri de intervenţie pentru a se elimina cat mai repede posibil orice deficienta sau suferinta descoperită.

Capitolul 2Atribuţiile Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare

Articolul 6

(1)Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara, reprezintă autoritatea naţionala competenţa în sensul prevederilor prezentei ordonanţe.

(2)Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara poate solicita un aviz consultativ privind necesitatea experimentului şi a metodelor folosite, experţilor în domeniul protecţiei animalelor de experienta.

(3)La Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara, în cadrul Direcţiei de sănătate a animalelor va funcţiona un serviciu de protecţie a animalelor, iar la nivelul direcţiilor sanitare veterinare judeţene se va desemna o persoană care va avea ca atribuţii de serviciu şi protecţia animalelor de experienta.

(4)Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara are următoarele atribuţii:

a)înregistrează şi autorizeaza toate unităţile crescatoare şi utilizatoare de animale folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale din ţara;

b)elaborează instrucţiuni de aplicare a prezentei ordonanţe privind normele de autorizare şi de înregistrare a unităţilor crescatoare şi a unităţilor folositoare;

c)stabileşte normele de avizare şi de autorizare a proiectelor de experimente;

d)stabileşte normele pentru controlul aplicării prezentei ordonanţe şi instrucţiuni specifice şi realizează inspecţiile privind protecţia animalelor de experienta.

Articolul 7

(1)Experimentele trebuie făcute numai de către persoane competente atestate sau sub directa supraveghere a unei astfel de persoane.

(2)În situaţia în care exista o alta metoda ştiinţifică pentru obţinerea aceloraşi rezultate şi care nu implica folosirea de animale, experimentul nu va fi autorizat.

(3)Când se stabileşte realizarea unui experiment alegerea speciilor va face obiectul unei evaluări atente şi, dacă este cazul, va fi explicata Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare. Când se selecteaza folosirea unui anumit tip de experiment se va tine seama şi vor fi preferate experimentele care folosesc un număr minim de animale, cele care implica animale cu sensibilitate neurofiziologica scăzută, care provoacă cea mai slabă durere, suferinta sau invaliditate şi care conduc la rezultate satisfăcătoare. Experimentele pe animale sălbatice se vor efectua numai în condiţiile prevăzute la art. 4. (4) Toate experimentele trebuie stabilite astfel încât să se evite chinuirea animalelor de experiment, durerile şi suferinţele nejustificate, în conformitate cu prevederile art. 8 şi 9.

Capitolul 3Măsuri de protecţie a animalelor folosite în experimente

Articolul 8

(1)Toate experimentele trebuie realizate sub anestezie locală sau generală.

(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele cazuri:

a)anestezia este considerată mai traumatizanta pentru animal decât experimentul în sine;

b)anestezia este incompatibilă cu scopul experimentului.

În aceste cazuri trebuie stabilite măsurile legale şi administrative corespunzătoare pentru a exista siguranţa ca experimentul nu se realizează inutil.

(3)Anestezia trebuie efectuată şi în cazul unor leziuni serioase ce pot produce durere intensa.

(4)Dacă anestezia nu este posibila, trebuie folosite analgezice sau alte metode adecvate pentru a limita pe cat posibil durerea, chinurile, suferinta şi vătămarea animalelor şi pentru a se asigura, în orice caz, faptul ca animalul nu este supus unor suferinţe sau dureri majore.

(5)Dacă aceasta intervenţie este compatibila cu scopul experimentului, un animal anesteziat care suferă dureri considerabile după ce efectul anesteziei a trecut trebuie tratat din timp cu analgezice sau, dacă nu este posibil, trebuie sacrificat imediat printr-o metoda care să nu producă alte suferinţe.

Articolul 9

(1)După finalizarea oricărui experiment trebuie să se decidă dacă animalul folosit va fi lăsat în viaţa sau va fi sacrificat, după o metoda care să nu producă alte suferinţe, în cazul în care starea sa de sănătate nu va mai reveni la normal.

(2)Deciziile la care se face referire la alin. (1) vor fi luate de o persoană competenţa, de preferinta un medic veterinar.

(3)În cazul în care după finalizarea unui experiment:

a)se decide menţinerea în viaţa a animalului, acesta va primi ingrijirile corespunzătoare stării lui de sănătate şi va fi ţinut sub supraveghere de către un medic veterinar sau o altă persoană competenţa, conform condiţiilor menţionate la art. 5;

b)se decide sacrificarea animalului, aceasta se va face cat mai repede posibil, după o metoda care să nu producă alte suferinţe.

Articolul 10

Refolosirea animalelor în experimente se va face cu respectarea prevederilor acestei ordonanţe. Un animal nu va fi folosit decât o singură dată într-un experiment ce produce durere şi suferinta intense.

Articolul 11

Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara, cu avizul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, poate aproba punerea în libertate a animalului, dacă acest fapt nu constituie un pericol pentru sănătatea populaţiei sau pentru mediu şi cu condiţia ca animalului sa i se asigure toate condiţiile de îngrijire.

Articolul 12

(1)Procedurile de notificare a experimentelor şi atestarea persoanelor ce le efectuează vor fi stabilite în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe, prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului apelor şi protecţiei mediului.

(2)Când se preconizeaza folosirea unui animal în experimente în care va suferi sau ar putea suferi dureri mari care se pot prelungi, experimentul trebuie să aibă autorizaţie specială, foarte bine justificată. Aceasta autorizaţie nu va fi eliberata în cazul în care experimentul nu prezintă o importanţa majoră pentru nevoile esenţiale ale omului sau animalelor.

Articolul 13

(1)Pe baza cererilor de autorizare, a notificărilor şi rapoartelor, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor va publică anual informaţii statistice ce privesc folosirea animalelor în experimente. Acestea vor cuprinde date privind:

a)numărul şi tipurile de animale folosite în scopuri experimentale;

b)numărul de animale, pe categoriile selectate, folosite în experimente.

(2)Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara trebuie să asigure confidenţialitatea informaţiilor primite şi care pot afecta activităţile comerciale.

Articolul 14

(1)Persoanele care efectuează experimentele sau care participa la acestea, precum şi persoanele care asigura îngrijirea animalelor de experienta, inclusiv cele ce asigura supravegherea acestora, vor avea studii şi pregătire de specialitate.

(2)Persoanele care efectuează sau supraveghează derularea experimentelor trebuie să fie specializate într-un domeniu ştiinţific relevant din punct de vedere al experimentului şi să fie capabile sa îngrijească animalele de laborator.

Capitolul 4Unităţile de creştere, de furnizare, de folosire şi de organizare a experimentelor

Articolul 15

Crescatoriile şi unităţile de furnizare a animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale trebuie să fie autorizate şi înregistrate de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, cu avizul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. Centrele de furnizare pot achizitiona animale numai din crescatorii sau de la alte centre furnizoare, cu condiţia ca animalele sa nu fi fost ilegal importate sau sa reprezinte animale nedomesticite ori fără stăpân, cu excepţia cazului în care exista acorduri între instituţii.

Articolul 16

Autorizaţiile şi înregistrările prevăzute la art. 15 trebuie să specifice persoana competenţa responsabilă din punct de vedere administrativ, astfel încât să se asigure o îngrijire corespunzătoare a animalelor de experienta crescute sau ţinute în aceste unităţi de creştere sau aprovizionare, în conformitate cu prevederile art. 5 şi 14.

Articolul 17

(1)Crescatoriile şi unităţile de furnizare vor înscrie într-un registru special numărul şi speciile de animale vândute sau furnizate/expediate, data vânzării sau furnizarii/expedierii, numele şi adresa destinatarului, numărul şi speciile de animale care au murit în aceste unităţi.

(2)În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin ordin al ministrului, va stabili datele ce vor fi cuprinse în registrul menţionat la alin. (1) şi care vor fi reţinute şi puse la dispoziţia sa de persoana responsabilă din punct de vedere administrativ. Acest registru trebuie păstrat cel puţin 3 ani de la data ultimei înregistrări şi trebuie verificat periodic de către inspectorii din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Articolul 18

(1)Cainii, pisicile sau primatele neumane din orice crescatorie, unitate de furnizare sau folosire trebuie marcate individual, înainte de intarcare, prin cea mai puţin dureroasa metoda, cu excepţia cazurilor la care face referire alin. (3).

(2)În cazul în care un caine, o pisica sau un primat neuman nemarcat anterior a fost primit pentru prima data de o unitate după intarcare, se impune marcarea imediata.

(3)În cazurile în care un caine, o pisica sau un primat se transfera de la o unitate la alta înainte de intarcare şi nu a putut fi posibila marcarea acestuia, unitatea primitoare trebuie să păstreze fişa completa a animalului, în care trebuie să fie specificată în mod obligatoriu mama acestuia, până în momentul în care animalul poate fi marcat.

(4)În fiecare unitate trebuie să existe baze de date privind identitatea şi originea fiecărui caine, pisica sau primat.

Articolul 19

(1)Unităţile de folosire vor fi autorizate şi înregistrate de către Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. Aceste unităţi vor dispune de instalaţii şi echipamente specifice pentru speciile de animale folosite şi pentru realizarea experimentelor; proiectarea, construcţia şi modul de funcţionare trebuie realizate astfel încât experimentele să se desfăşoare cat mai eficient posibil, în sensul obţinerii rezultatelor dorite, dar utilizându-se un număr minim de animale care să fie supuse la cat mai putina durere şi suferinta.

(2)În fiecare unitate folositoare:

a)se stabileşte persoana/persoanele responsabilă/responsabile cu îngrijirea animalelor şi funcţionarea echipamentelor;

b)se asigura personal calificat corespunzător;

c)se asigura asistenţa şi tratamentul veterinar;

d)se stabileşte o persoană competenţa, care poate fi un veterinar, responsabilă cu asigurarea bunastarii animalelor.

(3)Cu acordul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, experimentele se pot efectua şi în afară unităţii folositoare.

(4)În unităţile folositoare se vor folosi doar animale provenite din crescatorii sau unităţi furnizoare, cu excepţia situaţiei în care se obţine o aprobare generală sau specială din partea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare.

(5)Nici o aprobare generală obţinută în conformitate cu prevederile alin. (4) nu se poate extinde asupra pisicilor şi cainilor fără stăpân.

(6)Unităţile folositoare sunt obligate să deţină o baza de date cu animalele folosite, pe care să o prezinte Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor; la solicitarea acestuia, aceasta va cuprinde: numărul şi speciile de animale folosite, provenienţă lor/furnizorul şi data sosirii lor; datele vor fi păstrate cel puţin 3 ani şi vor fi verificate periodic de inspectorii Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.

Articolul 20

În cazul în care unitatea folositoare dispune de un compartiment special de creştere a animalelor, sunt suficiente o singura autorizaţie şi înregistrare.

Articolul 21

(1)În scop experimental pot fi folosite animalele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă.

(2)Animalele aparţinând speciilor prezentate în anexa, ce vor fi folosite în scop experimental, trebuie să fie animale de crescatorie.

Articolul 22

Pentru evitarea repetarii inutile a experimentelor ce au acelaşi scop, ori de câte ori se considera oportun, vor fi recunoscute şi luate în considerare rezultatele deja obţinute în experimentele ce au fost desfăşurate în alte state, cu condiţia ca procedurile folosite să fie identice sau similare, cu excepţia cazurilor în care sunt necesare teste suplimentare pentru protecţia sănătăţii publice.

Articolul 23

Unităţile de furnizare au următoarele obligaţii:

a)sa dispună de autorizare de funcţionare atribuită de Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara;

b)sa dispună de certificat de indemnitate pentru bolile stabilite de Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara. Certificatul de indemnitate se reactualizează anual şi se retrage imediat în cazul apariţiei unor boli;

c)să respecte condiţiile de adăpostire şi de îngrijire a animalelor de experienta;

d)să aibă organizat şi să respecte un sistem de carantina la introducerea de loturi noi de animale în unitatea furnizoare, cu respectarea stricta a instrucţiunilor de carantina pentru animale de experienta, elaborate de Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara;

e)sa ţină o evidenta precisa a intrării animalelor în unitatea furnizoare, cu menţionarea actului de avizare a cumpărării animalelor, a datei intrării în carantina, a evenimentelor pe care le-au parcurs în biobaza, a datei livrării şi a destinatarului;

f)sa accepte controlul inspectorului pentru protecţia animalelor şi accesul acestuia în orice punct al unităţii furnizoare, să-i pună la dispoziţie toate documentele şi evidentele solicitate, să se conformeze recomandărilor convenite în procesele-verbale de constatare întocmite la executarea inspecţiei şi sa păstreze un fisier al documentelor de control;

g)sa anunţe neîntârziat Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara în cazul apariţiei unei boli în efectivul de animale.

Articolul 24

(1)Unităţile de creştere - biobaze se organizează ca agenţi economici sau ca unităţi aflate în structura unor instituţii de cercetare ştiinţifică. În acest din urmă caz toate obligaţiile şi drepturile care revin crescatoriei de animale de experienta sunt asumate de unitatea de cercetare ştiinţifică, persoana juridică în a carei structura se afla crescatoria.

(2)Unităţile de creştere au obligaţia de a respecta instrucţiunile de adăpostire şi îngrijire a animalelor de experienta.

(3)Unităţile de creştere a animalelor au obligaţia de a marca şi de a inmatricula animalele de experienta în registrul-inventar şi, după caz, în cărţile de rasa ale populatiilor care intră în obiectul lor de activitate. Aceasta măsura nu se aplică animalelor mici soareci, sobolani, cobai, hamsteri.

(4)Unităţile de creştere sunt obligate să îşi asigure serviciile unui medic veterinar responsabil de starea de bine şi de sănătate a animalelor din crescatorie. Totodată medicul veterinar are în răspundere respectarea cerinţelor de zooigiena şi de evitare a stresului din crescatorie şi are obligaţia de a sesiza Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara în cazul apariţiei unei boli în efectivul de animale.

(5)Îngrijirea animalelor se încredinţează numai persoanelor care sunt calificate pentru aceasta activitate.

(6)Conducătorul tehnic al unităţii de creştere va tine evidenta loturilor de animale livrate sau transferate pentru lucrări experimentale, a documentaţiei care a însoţit cererea de livrare, a datei de expediere a animalelor şi a destinatarului şi a modului în care s-a realizat transportul acestora până la destinatar. Se va acorda atenţie înregistrării iesirilor din efectiv din cauza de necesitate, a cauzelor morţii sau a metodelor prin care s-au sacrificat animalele, când s-a impus o asemenea măsura.

(7)Se va tine o evidenta a animalelor care au revenit în unitatea de creştere după supunerea lor în cadrul unui experiment. În asemenea cazuri se vor menţiona felul experimentului şi gradul de expunere a animalelor la durere, suferinta sau anxietate în timpul experienţei şi dacă animalul a devenit sau nu invalid.

Capitolul 5Sancţiuni

Articolul 25

Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.

Articolul 26

(1)Constituie contravenţie în sensul prezentei ordonanţe următoarele fapte:

a)cauzarea de durere, suferinta, anxietate sau invaliditate săvârşită de către folositor în afară obligaţiilor asumate de acesta la avizarea experimentelor;

b)încălcarea prevederilor instrucţiunilor pentru adăpostirea şi îngrijirea animalelor de experienta, aprobate prin ordin comun al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului apelor şi protecţiei mediului;

c)livrarea animalelor nemarcate sau neinmatriculate şi fără certificat sanitar-veterinar.

(2)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei.

(3)În cazul repetarii săvârşirii contravenţiei în termen de un an de la data constatării contravenţiei anterioare, pe lângă amenda se aplică şi sancţiunea anulării autorizaţiei de exercitare a activităţii de creştere, furnizare şi folosire a animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale.

(4)Cuantumul amenzilor contravenţionale se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului.

(5)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii pentru protecţia animalelor din cadrul instituţiilor abilitate, respectiv Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara şi unităţile din subordine, conform atribuţiilor stabilite prin lege.

(6)Contravenţiei prevăzute la alin. (1) i se aplică dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Capitolul 6Dispoziţii finale

Articolul 27

Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara va elabora norme sanitare veterinare de aplicare a prezentei ordonanţe, care vor fi aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

Articolul 28

Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului sunt autorităţile centrale responsabile cu punerea în aplicare a prevederilor acestei ordonanţe.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NASTASE

Contrasemnează:

──────────────

p. Ministrul apelor şi

protecţiei mediului,

Ioan Jelev,

secretar de stat

p. Ministrul agriculturii,

alimentaţiei şi pădurilor,

Ovidiu Natea,

secretar de stat

Anexă

Animale care pot fi folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri

experimentale

────────────────────────