Decizia nr. 330 din 11 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ioan Dan Jivan în Dosarul nr. 16.461/271/2017 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 749D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus note de ședință.

4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Menționează că dispozițiile criticate au fost analizate dintr-o perspectivă similară în Decizia Curții Constituționale nr. 822 din 11 decembrie 2018.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 20 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 16.461/271/2017, Judecătoria Oradea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de Ioan Dan Jivan, petent într-o cauză având ca obiect o plângere contravențională.

6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care punctul-amendă se raportează la salariul brut și nu la salariul net. O astfel de soluție legislativă nu are nicio justificare, deoarece salariul brut include impozitul și contribuțiile obligatorii către stat, de care cetățeanul nu beneficiază și, ca atare, nu poate dispune. Valoarea punctului-amendă de 10%, aplicată la salariul brut, conduce la o amendă cu 30% mai mare decât amenda datorată dacă valoarea ar fi raportată la salariul net, în condițiile în care salariul minim brut pe economie este de 1.450 lei, iar salariul minim net este de 1.065 lei.

7.În susținerea acestui punct de vedere, autorul invocă prevederi ale unor legislații străine în care amenda contravențională se raportează la venitul net, precum și unele prevederi ale unor legi din România în care obligațiile cetățenilor sunt raportate la venitul net, de pildă art. 729 din Codul de procedură civilă sau prevederile relevante din materia contractului de întreținere reglementat de Codul civil. Autorul apreciază că sunt încălcate prevederile art. 44 alin. (1) și ale art. 53 din Constituție.

8.De asemenea, autorul precizează că soluția normativă criticată este neproporțională, deoarece afectează grav veniturile cetățenilor. Invocă, în susținere, Hotărârea Euro Team Kft a Curții de Justiție a Uniunii Europene, C-497/15 și 498/15, paragraful 43, referitoare la caracterul neproporțional al amenzii pentru taxa pentru utilizarea anumitor infrastructuri, precum și un studiu-proiect al Fundației Friedrich-Ebert România, potrivit căruia 44% din contractele de muncă sunt la nivelul salariului minim sau sub acesta.

9.Judecătoria Oradea - Secția civilă apreciază că excepția este neîntemeiată și face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 365 din 22 martie 2011, prin care instanța de contencios constituțional a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

10.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, notele scrise ale autorului excepției de neconstituționalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 98 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins: „Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului“.

14.Curtea observă că prin introducerea dispozițiilor art. 98 alin. (2^1), (2^2) și (2^3) în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, legiuitorul a suspendat aplicarea art. 98 alin. (2) din aceasta și a stabilit ca pentru anii 2018-2020 valoarea unui punct-amendă să fie de 145 lei. Având însă în vedere că procesul-verbal contravențional contestat în cauza în care a fost ridicată excepția a fost întocmit în 7 octombrie 2017, Curtea este legal învestită cu excepția de neconstituționalitate a art. 98 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

15.Autorul excepției consideră că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate privată și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în integralitatea lor, au mai fost analizate de Curtea Constituțională, din perspectiva unor critici similare. Astfel, Curtea a statuat că stabilirea unor amenzi nu are semnificația unui transfer de proprietate care să încalce Constituția, ci este consecința săvârșirii unor fapte ilegale sancționate de lege, în cuantumul apreciat de legiuitor în funcție de gravitatea și frecvența faptelor respective (deciziile nr. 822 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 1 martie 2019, paragraful 14, și nr. 575 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.111 din 8 decembrie 2005).

17.De asemenea, Curtea a reamintit că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, așa încât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele acestuia sunt stabilite de lege. De altfel, în susținerea acestei concepții, și alin. (7) al aceluiași articol obligă proprietarul la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, îi revin. Așa fiind, a conchis Curtea, nu se poate reține că, prin instituirea unei sancțiuni contravenționale în sarcina persoanelor fizice ori juridice, se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacă în mod automat executarea contravenției înseamnă diminuarea patrimoniului (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 822 din 11 decembrie 2018, precitată, paragraful 15, și nr. 407 din 8 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 21 noiembrie 2013).

18.În sfârșit, Curtea a mai stabilit că textele de lege criticate nu restrâng drepturi constituționale, ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului“. Așa fiind, reglementarea unor sancțiuni contravenționale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată din perspectiva interesului general ocrotit (a se vedea, spre exemplu, deciziile nr. 822 din 11 decembrie 2018, precitată, paragraful 16, nr. 365 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 mai 2011, sau nr. 288 din 18 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2010).

19.Având în vedere jurisprudența anterior evocată, precum și faptul că nu pot fi identificate rațiuni de natură să impună reconsiderarea acesteia, Curtea va respinge toate argumentele autorului excepției de neconstituționalitate.

20.În plus față de aceste considerente, Curtea constată că soluția normativă criticată nu este arbitrară și respectă o justă măsură de proporționalitate între intensitatea intruziunii în interesul particular și importanța obiectivului social urmărit prin impunerea ei. Statul este îndreptățit să acorde o importanță deosebită obiectivului urmărit prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și, ca atare, trebuie să i se acorde o anumită marjă de apreciere și în ceea ce privește alegerea mijloacelor prin care acest obiectiv să fie în mod efectiv atins. În concret, Curtea observă că această marjă de apreciere nu a fost depășită nici cu privire la modalitatea aleasă, respectiv aplicarea amenzilor contravenționale, și nici cu privire la modalitatea concretă de calcul al cuantumului acesteia, respectiv 10% din salariul minim brut pe țară. Pe de o parte, este rezonabilă opțiunea legiuitorului potrivit căreia, în vederea atingerii obiectivului urmărit prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, amenda contravențională trebuie să aibă un cuantum de natură să asigure caracterul său disuasiv, respectiv împiedicarea producerii rezultatelor care aduc atingere valorilor ocrotite de acest act normativ. Astfel, este rezonabilă presupunerea că un cuantum prea mic al amenzii nu ar putea asigura caracterul său disuasiv.

21.Pe de altă parte, Curtea reține că amenda nu ar putea fi calculată într-o manieră care să aducă o atingere excesivă patrimoniului contravenienților. Proporționalitatea și echitatea măsurii criticate rezultă din faptul că indicatorul economic prin raportare la care se calculează amenda contravențională îl reprezintă salariul minim brut pe țară, împrejurare care este de natură să neutralizeze și un efect patrimonial disproporționat pentru contravenienții cu venituri scăzute. Astfel, Curtea reține că modalitatea de calcul al amenzii este rezonabilă și nu arbitrară.

22.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Dan Jivan în Dosarul nr. 16.461/271/2017 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 98 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 iunie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. Valer Dorneanu

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva