Decizie nr. 121 din 5 martie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, excepţie ridicată de Tudor Mihalache în Dosarul nr. 4.322/113/2012 al Tribunalului Brăila - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 16D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 17D/2013-23D/2013 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Marian Chivu Popescu, Vasile Datcu, Viorel Ciobotaru, Dumitru Vizuroiu, Costel Podaru, Ionel Struţă şi Ştefan Octavian Terenti în dosarele nr. 4.321/113/2012, 4.331/113/2012, 4.332/113/2012, 4.333/113/2012, 4.320/113/2012, 4.319/113/2012 şi 4.318/113/2012 ale Tribunalului Brăila - Secţia I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 32D/2013, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Tudor Oprescu în Dosarul nr. 1.709/104/2012 al Tribunalului Olt - Secţia I civilă - Complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 16D/2013-23D/2013 şi 32D/2013, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 17D/2013-23D/2013 şi 32D/2013 la Dosarul nr. 16D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 29 noiembrie 2012, pronunţate în dosarele nr. 4.322/113/2012, 4.321/113/2012, 4.331/113/2012, 4.332/113/2012, 4.333/113/2012, 4.320/113/2012, 4.319/113/2012 şi 4.318/113/2012, Tribunalul Brăila - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Excepţia a fost ridicată de Tudor Mihalache, Marian Chivu Popescu, Vasile Datcu, Viorel Ciobotaru, Dumitru Vizuroiu, Costel Podaru, Ionel Struţă şi Ştefan Octavian Terenti cu prilejul soluţionării unor acţiuni civile având ca obiect dreptul la indemnizaţia de revoluţionar cuvenit pentru anul 2012.

Prin Încheierea din 15 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.709/104/2012, Tribunalul Olt - Secţia I civilă - Complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Excepţia a fost ridicată de Tudor Oprescu cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile prin care a solicitat, între altele, plata indemnizaţiei de revoluţionar cuvenite pentru anul 2012.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care suspendă pentru anul 2012 acordarea indemnizaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 sunt discriminatorii, acestea aplicându-se doar persoanelor cărora li s-a acordat titlul de "Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989", de altfel cei mai numeroşi dintre revoluţionari. Totodată, susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 53 şi art. 1 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, arată că "s-au restrâns neconstituţional drepturile omului, dreptul la indemnizaţie fiind un drept de proprietate; totodată, s-au încălcat şi valorile supreme ale statului de drept, respectiv demnitatea şi dezvoltarea personalităţii umane". De asemenea, arată că actul normativ criticat a fost adoptat fără a exista o notă de fundamentare şi o expunere de motive care să prezinte necesitatea sa, încălcându-se astfel dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. În sfârşit, susţin că refuzul plăţii indemnizaţiilor prevăzute de lege contravine şi principiului securităţii juridice şi celui al încrederii legitime care presupun ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă, precum şi limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice şi stabilitatea regulilor instituite prin acestea.

Tribunalul Brăila - Secţia I civilă apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorii excepţiei. În acest sens, arată că nu sunt create discriminări între persoane aflate în situaţii identice şi nici nu sunt încălcate principiile statuate de actele internaţionale amintite în critica de neconstituţionalitate.

Tribunalul Olt - Secţia I civilă - Complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011.

În realitate, Curtea constată că autorii excepţiei au în vedere dispoziţiile articolului unic pct. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, cu referire la art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010.

Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:

Articol unic. – Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80 din 8 septembrie 2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, cu următoarele modificări şi completări: [...]

2.După articolul unic, care devine articolul I, se introduce un nou articol, articolul II, cu următorul cuprins:

«Art. II. - Pentru anul 2012 se aprobă instituirea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, după cum urmează: [...]

Art. 18. – În anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă.»"

Dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, la care fac trimitere dispoziţiile de lege criticate, au următoarea redactare: "De o indemnizaţie lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata, beneficiază şi persoanele care au obţinut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. De aceleaşi drepturi şi în aceleaşi condiţii beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat contravine următoarelor prevederi ale Constituţiei: art. 1 alin. (3) şi (5) care consacră demnitatea omului şi libera dezvoltare a personalităţii umane ca valori supreme ale statului român şi prevăd obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetăţeni, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea faţă de dispoziţiile contrare din legile interne a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile Pactului internaţional privind drepturile civile şi politice, ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr. 283/2011.

Astfel, cu prilejul exercitării controlului de constituţionalitate a priori asupra acestei legi, înainte de promulgarea acesteia, Curtea, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, a analizat critica referitoare la pretinsul caracter discriminatoriu al textului de lege criticat şi a reţinut că acordarea diferitelor beneficii prevăzute de Legea nr. 341/2004 se face în funcţie de titlul deţinut potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din lege, titlu care are în vedere sacrificiul ori contribuţia persoanelor implicate în acest eveniment, făcându-se următoarea clasificare:

"a) Erou Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - atribuit celor care s-au jertfit în lupta pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 sau au decedat în legătură cu aceasta;

b)Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989:

1.Luptător Rănit - atribuit celor care au fost răniţi în luptele pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 sau în legătură cu aceasta;

2.Luptător Reţinut - atribuit celor care au fost reţinuţi de forţele de represiune ca urmare a participării la acţiunile pentru victoria Revoluţiei;

3.Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite - atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat şi au condus grupuri sau mulţimi de oameni, au construit şi au menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanţă vitală pentru rezistenţa regimului totalitar şi le-au apărat până la data judecării dictatorului, în localităţile unde au luptat pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, precum şi celor care au avut acţiuni dovedite împotriva regimului şi însemnelor comunismului între 14-22 decembrie 1989;

c)Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - calitate onorifică."

În lumina acestor prevederi de lege, Curtea a reţinut că fiecare titlu acordat are în vedere un nivel de implicare şi contribuţie diferit, precum şi consecinţe diferite suportate de participanţii la Revoluţia Română din 1989. Astfel, persoanele care se încadrează în una dintre aceste categorii ale legii se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de persoanele având un alt titlu potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.

Persoanele vizate de textul de lege criticat reprezintă doar una dintre categoriile de persoane enumerate de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, respectiv cele care au obţinut titlul de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite cu prilejul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, precum şi copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu erau încadraţi în nicio formă de învăţământ ori nu realizau venituri, din motive neimputabile lor.

Or, a constatat Curtea, "aceste categorii de persoane se află într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cea a celorlalte categorii de persoane beneficiare ale Legii nr. 341/2004, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificaţia încălcării principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor".

Tot prin Decizia nr. 1.576/2011, Curtea a analizat critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 53 şi art. 1 alin. (3) din Constituţie, reţinând că "demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societăţii un comportament de respect şi protecţie a celorlalţi indivizi şi interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului. Altfel spus, fiecare individ este ţinut să recunoască şi să respecte în oricare altă fiinţă umană atributele şi valorile care îl caracterizează ca om. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului interzice, în acest sens, în art. 3, tratamentele degradante ori inumane, precum şi tortura. O prevedere asemănătoare are şi art. 22 din Constituţia României.

Din această perspectivă, se poate vorbi chiar de existenţa unei obligaţii de intervenţie a statului în sensul asigurării unor resurse materiale necesare vieţii, în măsura în care lipsa acestora ar fi de natură să reducă traiul acestora la un nivel ce nu poate fi considerat propriu vreunei fiinţe umane.

Cu toate acestea, Curtea apreciază că demnitatea umană, aşa cum este aceasta consacrată de Constituţie, nu este şi nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferenţial pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contribuţiile, calităţile ori aportul acestora în societate. Prin urmare, demnitatea este o valoare intrinsecă a fiinţei umane, având aceleaşi valenţe pentru oricare dintre indivizi.

De aceea, recunoştinţa ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii, nu trebuie raportate la conţinutul art. 1 alin. (3) din Constituţie, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăşi obligaţia morală a întregii societăţi de a-şi manifesta gratitudinea faţă de aceste persoane.

În concluzie, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989."

Prin urmare, Curtea a reţinut că drepturile afectate de textul de lege supus analizei de constituţionalitate nu sunt drepturi fundamentale, astfel că prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa acestora.

În ceea ce priveşte critica referitoare la inexistenţa unei expuneri de motive a legii, Curtea constată că acest act normativ a fost emis pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, temeiul emiterii acestei legi reprezentându-l înseşi prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, potrivit cărora "Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)."

În situaţia avută în vedere, motivarea de către autorităţi a adoptării unei noi reglementări trebuie căutată în expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă în care trebuie cuprinse temeiurile ce au determinat emiterea acestui act normativ şi evidenţiată situaţia extraordinară care a impus intervenţia urgentă a legiuitorului delegat. În acest sens, art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, prevede că "(1) Proiectele de acte normative trebuie însoţite de următoarele documente de motivare: [...]

b)note de fundamentare - în cazul ordonanţelor şi al hotărârilor Guvernului; ordonanţele care trebuie supuse aprobării Parlamentului, potrivit legii de abilitare, precum şi ordonanţele de urgenţă se transmit Parlamentului însoţite de expunerea de motive la proiectul legii de aprobare a acestora."

Curtea reţine că, prin Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, a arătat că "ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare şi devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din raţiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă şi elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern." Pe cale de consecinţă, expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă se va transforma, practic, în nota de fundamentare a legii.

În sfârşit, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, a caracterului previzibil şi predictibil al normei juridice, Curtea reţine că aceste cerinţe ale legiferării nu trebuie interpretate ca un obstacol pentru legiuitor de a modifica legislaţia existentă în funcţie de condiţiile obiective pe care le impun factorii sociali ori economici, cu atât mai mult cu cât nu sunt puse în discuţie drepturi fundamentale, aşa cum este cazul în speţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, cu referire la art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, excepţie ridicată de Tudor Mihalache, Marian Chivu Popescu, Vasile Datcu, Viorel Ciobotaru, Dumitru Vizuroiu, Costel Podaru, Ionel Struţă şi Ştefan Octavian Terenti în dosarele nr. 4.322/113/2012, 4.321/113/2012, 4.331/113/2012, 4.332/113/2012, 4.333/113/2012, 4.320/113/2012, 4.319/113/2012 şi 4.318/113/2012 ale Tribunalului Brăila - Secţia I civilă şi de Tudor Oprescu în Dosarul nr. 1.709/104/2012 al Tribunalului Olt - Secţia I civilă - Complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 martie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea