Decizie nr. 15 din 15 ianuarie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 723^1 alin. 2 coroborat cu art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Compania Naţională a Uraniului din Bucureşti în Dosarul nr. 20/197/2007 al Judecătoriei Braşov.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 18 iulie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 20/197/2007, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 723^1 alin. 2 coroborat cu art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Compania Naţională a Uraniului din Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin condiţionarea suspendării executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare de plată unei cauţiuni cu o valoare ridicată, prohibitivă, dispoziţiile art. 403 şi ale art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, care consacră liberul acces la justiţie şi interdicţia oricărei legi de a îngrădi exercitarea acestui drept. Dispoziţiile criticate încalcă şi prevederile art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie, întrucât sume importante sunt indisponibilizate pentru o perioadă mare de timp, operând, în realitate, o veritabilă expropriere de facto cu privire la aceste sume.

Judecătoria Braşov apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 403 şi ale art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, invocând în acest sens jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate, în realitate, critica vizând o problemă de aplicare a legii, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 723^1 alin. 2 coroborat cu art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut:

–Art. 723^1 alin. 2: "Dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăşi suma de 20 milioane lei.";

–Art. 403 alin. 1: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră principiul egalităţii în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (3) care consacră dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 346 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003, constatând netemeinicia criticilor formulate.

Cu acel prilej, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă reglementează "posibilitatea instanţei de a suspenda executarea silită până la soluţionarea contestaţiei la executare, dacă se depune o cauţiune al cărei cuantum este fixat de instanţă. Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.

Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.

Curtea a constatat că, în condiţiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul ordinar este abilitat să reglementeze competenţa şi procedura de judecată, stabilind cadrul organizatoric şi funcţional în care se realizează accesul liber la justiţie, instituirea cauţiunii nu aduce nicio atingere principiului constituţional pretins a fi încălcat. Sub acest aspect, procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente de ocrotire a accesului liber la justiţie tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea şi de a solicita suspendarea acesteia".

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă contravine principiului garantării proprietăţii private, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, eliberarea cauţiunii în maximum 30 de zile după soluţionarea fondului cauzei, prin hotărâre irevocabilă, potrivit art. 723^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dacă partea interesată nu a formulat cerere pentru obligarea părţii adverse la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, reprezintă o garanţie a ocrotirii dreptului de proprietate, legea instituind în mod expres termenul în care debitorul îşi poate recupera suma plătită cu titlu de cauţiune.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 723^1 alin. 2 coroborat cu art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Compania Naţională a Uraniului din Bucureşti în Dosarul nr. 20/197/2007 al Judecătoriei Braşov.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu