Decizie nr. 503 din 20 aprilie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 48 alin. (17), art. 29 alin. (5) independent şi în conexiune cu art. 48 şi art. 31 raportat la art. 30 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali", excepţie ridicată de Remus Florinel Cernea în Dosarul nr. 1/APCD/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.

La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei, domnul Remus Florinel Cernea. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei.

Acesta susţine, mai întâi, că, spre deosebire de situaţia analizată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 61/2010, de această dată dispoziţiile art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 sunt criticate din perspectiva unei candidaturi independente la alegerile parlamentare parţiale. În esenţă, arată că textul legal menţionat anulează dreptul de a fi ales, reglementat de art. 37 din Constituţie, prin aceea că elimină candidaţii independenţi din cursa pentru alegerile parlamentare parţiale. Este firesc ca legislaţia să prevadă anumite condiţii, cu caracter restrictiv, pentru exercitarea în concret a acestui drept, dar este contrar Legii fundamentale şi actelor juridice internaţionale în această materie ca o anumită categorie de candidaţi, acceptată la alegerile generale, să fie exclusă legal şi de la bun început din etapa alegerilor parţiale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008, prin care se instituie obligaţia ca, la depunerea candidaturilor, fiecare candidat să facă dovada constituirii unui depozit în valoare de 5 salarii minime brute pe ţară, susţine că acestea conţin o condiţie mult prea restrictivă, având în vedere că nivelul acestui depozit este, pentru nivelul economic al ţării noastre, foarte ridicat, comparativ cu alte state europene. Mai mult, dat fiind modul de atribuire a mandatelor, reglementat de art. 48 din aceeaşi lege, această cerinţă operează discriminări pe criterii de avere, avantajând partidele politice în detrimentul candidaţilor independenţi. Restricţia legală nu este rezonabilă şi nici proporţională şi nu urmăreşte un scop legitim, astfel încât să fie justificată în lumina cerinţelor impuse de jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Prevederile art. 30 din Legea nr. 35/2008 conţin, de asemenea, o condiţie deosebit de excesivă pentru candidaţii independenţi, şi anume aceea a depunerii unor liste de semnături ale susţinătorilor provenind de la minimum 4% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candidează. Or, Codul bunelor practici electorale, elaborat de Comisia pentru Democraţie prin Drept - Comisia de la Veneţia -, prevede un număr necesar de semnături cel mult egal cu 1% din totalul alegătorilor. În sfârşit, se mai susţine că atât opinia instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, cât şi a Avocatului Poporului nu conţin argumente solide în sensul respingerii excepţiei. Prin urmare, solicită admiterea acesteia şi depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, deoarece, în realitate, autorul acesteia urmăreşte modificarea dispoziţiilor legale criticate în sensul introducerii candidaţilor independenţi în cursa pentru alegerile parlamentare parţiale şi diminuarea atât a valorii depozitului necesar a fi constituit de fiecare candidat, cât şi a numărului de semnături necesare unui candidat independent la depunerea candidaturii sale. Textele de lege criticate exprimă opţiunea legiuitorului în ceea ce priveşte stabilirea condiţiilor de exercitare a dreptului de a fi ales şi de organizare a alegerilor parlamentare, în acord cu prevederile internaţionale în materie, inclusiv cu recomandările din Codul bunelor practici în materie electorală, invocat. Apreciază că sunt respectate drepturile constituţionale pretins încălcate, cum ar fi dreptul de a fi ales şi principiul suveranităţii, astfel cum a arătat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 61/2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 7 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1/APCD/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 48 alin. (17), art. 29 alin. (5) independent şi în conexiune cu art. 48 şi art. 31 raportat la art. 30 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali".

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Remus Florinel Cernea într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de acesta împotriva Deciziei nr. 4 din 6 aprilie 2010 a Biroului Electoral de Circumscripţie al Municipiului Bucureşti - Circumscripţia Electorală nr. 42 privind respingerea candidaturii domnului Cernea Remus Florinel, candidat independent pentru funcţia de deputat în Colegiul uninominal nr. 19 al Circumscripţiei electorale nr. 42 la alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor din 25 aprilie 2010.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008, candidaţii independenţi nu pot participa la alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor sau Senat, situaţie care prejudiciază grav drepturile electorale ale cetăţenilor români şi loveşte principiul organizării unor alegeri libere şi corecte. Nu există un interes public pentru a limita accesul candidaţilor independenţi în Parlament, singurul scop al acestei reglementări constând în menţinerea monopolului partidelor parlamentare, cu consecinţa vicierii procesului electoral şi a discriminării celorlalţi competitori electorali, cu diverse oferte şi opinii politice. Condiţiile restrictive de înregistrare a unei candidaturi pentru alegerile parlamentare parţiale sunt de natură să excludă competiţia electorală, afectează caracterul liber şi corect al alegerilor şi, astfel, golesc de conţinut dreptul de a fi ales prevăzut de Constituţie. O astfel de condiţie, care impune un prag electoral ce nu poate intră în discuţie în cazul independenţilor, nu mai este întâlnită în niciun sistem electoral dintr-un stat democratic, membru al Uniunii Europene.

Dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008, "atât ca articol independent, cât şi în conexiune cu art. 48 din lege, care stabileşte modalitatea de atribuire a mandatelor de parlamentar", contravin prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituţie, deoarece condiţionează exercitarea dreptului de a fi ales pe criterii de avere. Astfel, la depunerea candidaturilor, fiecare candidat (partid politic, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale sau candidat independent) trebuie să facă dovada constituirii unui depozit cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţară, echivalentul a 3.000 RON. Această sumă este cea mai mare cerută în vreun stat membru al Uniunii Europene şi este deosebit de mare, având în vedere nivelul scăzut de venit al cetăţenilor români faţă de alte state ale Uniunii. Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, că, în virtutea prevederilor art. 19 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, "exercitarea libertăţilor poate fi supusă anumitor limitări ce trebuie însă stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare, printre altele, apărării securităţii naţionale sau ordinii publice". Or, condiţia impusă de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008, de natură restrictivă, nu răspunde vreunei necesităţi de acest fel şi nici nu este rezonabilă. Mai mult, art. 29 alin. (7) prevede că depozitul se returnează candidaţilor independenţi doar dacă aceştia obţin minimum 20% din voturile exprimate în colegiu, ceea ce constituie încă o cerinţă deosebit de excesivă, de vreme ce în Uniunea Europeană limita maximă în astfel de cazuri nu depăşeşte 5% din voturi. Potrivit art. 48, mandatele de parlamentar nu sunt atribuite în funcţie de rezultatele obţinute, ci, proporţional, în funcţie de procentele de voturi obţinute de partid la nivelul circumscripţiilor judeţene într-o primă etapă, şi la nivel naţional în cea de a doua etapă. Astfel se creează o altă inegalitate între candidaţii la alegerile parlamentare, fiind avantajate partidele politice care au înscrişi cât mai mulţi membri pe liste.

Dispoziţiile art. 31, raportat la art. 30 din Legea nr. 35/2008, sunt neconstituţionale prin aceea că impun candidaţilor independenţi strângerea unui număr de semnături echivalent cu minimum 4% dintre cetăţenii cu drept de vot din colegiul respectiv. Acest număr depăşeşte de 4 ori limita maximă admisă de Consiliul Europei, astfel cum rezultă din art. 1.3 pct. îi) din Codul bunelor practici în materie electorală şi încalcă în mod evident dreptul de a fi ales, prevăzut de art. 37 din Constituţie.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, exprimându-şi opinia, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu afectează principiul suveranităţii poporului român şi nici dreptul de a fi ales. Este atributul legiuitorului să stabilească în concret condiţiile în care candidaţii, inclusiv cei independenţi, pot participa la alegerile parlamentare parţiale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, consideră că dispoziţiile "art. 48 alin. (17), art. 29 alin. (5) independent şi în conexiune cu art. 48 şi art. 31 raportat la art. 30 din Legea nr. 35/2008", modificată şi completată, sunt constituţionale.

În argumentarea punctului de vedere se arată că "dispoziţiile art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008, modificată şi completată, nu aduc atingere dreptului de a fi ales în substanţa sa, ci condiţionează exerciţiul său de îndeplinirea unei alte cerinţe, aplicabile în egală măsură tuturor candidaţilor la alegerile parlamentare parţiale, condiţie necesar a fi îndeplinită, de altfel, şi de candidaţii membri ai unor formaţiuni politice pentru a dobândi mandatul de parlamentar în cadrul alegerilor generale". Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008, faţă de art. 4 alin. (2) din Constituţie, se apreciază că "prevederile legale criticate nu aduc atingere principiului constituţional care stabileşte că România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile "art. 48 alin. (17), art. 29 alin. (5) independent şi în conexiune cu art. 48 şi art. 31 raportat la art. 30 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali", lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008. Dispoziţiile art. 30 au fost completate, respectiv modificate prin art. I pct. 39, respectiv pct. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2008 privind modificarea şi completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 29 august 2008, iar prevederile art. 48 alin. (17) au fost modificate prin pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 323/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2008 privind modificarea şi completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 21 octombrie 2009. În ceea ce priveşte dispoziţiile "art. 31 raportat la art. 30 din Legea nr. 35/2008", criticate, Curtea constată, din analiza motivării excepţiei de neconstituţionalitate şi a conţinutului acestor texte de lege, că, în realitate, autorul acesteia vizează doar prevederile art. 30 din lege. Ca atare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (5), art. 30 şi ale art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008, al căror conţinut este următorul:

–Art. 29 alin. (5): "La depunerea candidaturilor, fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, candidat independent trebuie să facă dovada constituirii unui depozit, în contul Autorităţii Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţară pentru fiecare candidat.";

–Art. 30: "(1) Candidaţii independenţi trebuie să fie susţinuţi de minimum 4% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candidează, dar nu mai puţin de 2.000 de alegători pentru Camera Deputaţilor şi 4.000 de alegători pentru Senat.

(1^1)Candidaţii independenţi pentru circumscripţia electorală a cetăţenilor români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării trebuie să fie susţinuţi de minimum 4% din alegătorii cu domiciliul stabilit în unul dintre statele ce fac parte din colegiul uninominal pentru care candidează, dar nu mai puţin de 2.000 de alegători pentru Camera Deputaţilor şi 4.000 de alegători pentru Senat.

(2)Lista susţinătorilor trebuie să cuprindă data alegerilor, numele şi prenumele candidatului, colegiul uninominal în care candidează, numele şi prenumele susţinătorului, codul numeric personal, data naşterii susţinătorului, adresa susţinătorului, denumirea, seria şi numărul actului de identitate al susţinătorului, precum şi semnătura acestuia. În listă se vor menţiona, de asemenea, numele, prenumele şi codul numeric personal al persoanei care a întocmit-o. Persoana care a întocmit lista este obligată să depună o declaraţie pe propria răspundere prin care să ateste veridicitatea semnăturilor susţinătorilor.

(3)Lista susţinătorilor constituie un act public, cu toate consecinţele prevăzute de lege.

(4)Susţinătorii pot fi numai cetăţeni cu drept de vot şi domiciliul în colegiul uninominal unde candidatul independent doreşte să candideze. Un susţinător poate sprijini câte un singur candidat pentru fiecare dintre funcţiile pentru care se organizează alegeri.

(5)Adeziunile susţinătorilor se dau pe propria răspundere a acestora.";

–Art. 48 alin. (17): "La alegerile parţiale pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral prevăzut de prezentul titlu, individual sau într-o alianţă politică ori electorală. Alegerile parţiale se desfăşoară într-un singur tur, cel mai bine clasat candidat urmând a fi declarat câştigător."

Dispoziţiile din Constituţie pretins încălcate sunt, în ordinea invocării lor, cele ale art. 37 - Dreptul de a fi ales, art. 16 alin. (3) care garantează egalitatea în drepturi sub aspectul ocupării funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare, în condiţiile legii, de către persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, art. 2 alin. (1) privind suveranitatea naţională, art. 4 alin. (2) sub aspectul criteriilor de discriminare, în speţă discriminarea pe criteriul averii, şi ale art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. De asemenea, mai sunt invocate prevederile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 3 - Dreptul la alegeri libere din Primul Protocol la Convenţie, ale art. 21 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 25 şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ale art. 17 pct. 2 lit. b) din Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, ratificat de România prin Legea nr. 13/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 12 februarie 2008, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, şi art. 1.3 pct. îi) şi vi) din Codul bunelor practici în materie electorală, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept - Comisia de la Veneţia.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată următoarele:

I. Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010. Excepţia de neconstituţionalitate soluţionată cu acel prilej a fost ridicată de Partidul Verde într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei decizii a Biroului Electoral de Circumscripţie al Municipiului Bucureşti, Circumscripţia Electorală nr. 42, de respingere a candidaturii domnului Cernea Remus Florinel, propus de Partidul Verde pentru funcţia de deputat în Colegiul uninominal nr. 1 al Circumscripţiei electorale nr. 42 la alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor din 17 ianuarie 2010. Criticile de neconstituţionalitate atunci formulate au vizat exclusiv situaţia unui partid neparlamentar - ca cea a partidului ce a invocat excepţia - căruia, în temeiul dispoziţiilor art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008, i-a fost respinsă candidatura la alegerile parlamentare parţiale. Respingând excepţia cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că sensul normei juridice atacate rezidă în necesitatea întrunirii pragului electoral pentru partidele sau alianţele electorale participante la alegerile parlamentare parţiale, astfel că doar partidele care, în urma alegerilor generale, au întrunit acest prag şi au devenit partide parlamentare pot depune candidaturi. Totodată, "Admiterea unor candidaturi la alegerile parţiale din partea unor partide nereprezentate în Parlament ar conduce la modificarea configuraţiei politice a acestuia, în dezacord cu votul exprimat de corpul electoral la alegerile generale, în urma cărora s-a constituit organul reprezentativ suprem al poporului român, într-o anumită componenţă politică, a cărei modificare nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege". În plus, "a admite posibilitatea ca în urma alegerilor parţiale să obţină mandat de parlamentar o persoană care nu aparţine unui partid reprezentat în Parlament înseamnă a consacra că ceea ce nu s-a obţinut prin alegerile generale să se poată obţine pe calea ocolită a alegerilor parţiale".

Curtea constată că, prin raportare la cele reţinute prin Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, criticile de neconstituţionalitate ale autorului excepţiei de faţă sunt formulate dintr-o perspectivă cu totul diferită decât cea anterior examinată, şi anume cea a candidaţilor independenţi la alegerile parlamentare parţiale. O asemenea abordare a dispoziţiilor art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 este justificată de noua calitate de candidat independent, şi nu din partea unui partid, în care domnul Remus Florinel Cernea - autorul excepţiei - şi-a depus candidatura pentru funcţia de deputat în Colegiul uninominal nr. 19 al Circumscripţiei electorale nr. 42 la alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor din 25 aprilie 2010. De altfel, chiar autorul excepţiei face explicit precizări de aceeaşi natură în cuprinsul motivării scrise a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, faţă de situaţia examinată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, care viza strict postura de candidat al unei formaţiuni politice, prin excepţia de faţă este adusă spre analiză situaţia candidaţilor independenţi.

Această situaţie rezultă şi din Decizia nr. 4/2010 a Biroului Electoral de Circumscripţie al Municipiului Bucureşti - Circumscripţia electorală nr. 42, care a reţinut că "dl. Cernea Remus Florinel a înregistrat propunerea de candidatură ca independent, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 48 pct. 17 din Legea nr. 35/2008. Chiar dacă participarea ca independent ar fi fost posibilă, Biroul Electoral de Circumscripţie al Municipiului Bucureşti reţine că la dosarul de candidatură nu au fost ataşate dovada constituirii depozitului prevăzut la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 şi nici lista susţinătorilor, conform art. 31 raportat la art. 30 din acelaşi act normativ".

Aşadar, potrivit susţinerilor de neconstituţionalitate formulate, dispoziţiile art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor art. 37, art. 16 şi ale art. 2 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 3 din Primul Protocol la Convenţie, art. 25 şi 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 17 pct. 2 lit. b) din Tratatul de la Lisabona. În esenţă, se susţine că textul legal indicat, prin sintagma "La alegerile parţiale pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor (...)", elimină din competiţia electorală a alegerilor parlamentare parţiale categoria candidaţilor independenţi, ceea ce echivalează cu anularea dreptului de a fi ales al acestora, cu instituirea unei grave discriminări în cadrul competitorilor electorali, şi afectează totodată principiul suveranităţii prin vicierea caracterului liber şi corect al alegerilor.

Examinând aceste critici, Curtea constată că sunt întemeiate, urmând ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 să fie admisă.

Potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (17) din legea atacată, "La alegerile parţiale pot participa numai partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral prevăzut de prezentul titlu, individual sau într-o alianţă politică ori electorală. Alegerile parţiale se desfăşoară într-un singur tur, cel mai bine clasat candidat urmând a fi declarat câştigător". Curtea constată că, astfel formulat, textul de lege criticat are ca efect eliminarea din cursa alegerilor parlamentare parţiale a candidaţilor independenţi, ceea ce încalcă dreptul de a fi ales, astfel cum este reglementat de art. 37 din Constituţie. Aceste norme fundamentale, precum şi cele ale art. 16 alin. (3) şi art. 40 din Constituţie reglementează condiţiile de fond şi de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales, şi anume: persoanele să aibă cetăţenia română şi domiciliul în ţară, să fi împlinit, până la ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor şi cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi să nu le fie interzisă asocierea în partide politice.

Legiuitorul ordinar are competenţa exclusivă ca, subordonându-se acestor norme cu caracter imperativ şi general, să dezvolte, la nivelul legislaţiei infraconstituţionale, condiţiile concrete pentru exercitarea dreptului de a fi ales la nivelul fiecărei funcţii publice elective. Dispoziţiile legale astfel reglementate trebuie însă să fie în concordanţă cu principiile statuate în art. 16 alin. (3), art. 37 şi 40 din Legea fundamentală.

Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 nu se subordonează normelor constituţionale invocate. Chiar dacă aceste dispoziţii legale reglementează condiţii concrete de participare şi depunere a candidaturilor la alegerile parlamentare parţiale, deci exprimă voinţa legiuitorului în materie electorală, nu respectă voinţa constituantului transpusă în normele constituţionale indicate, deoarece anulează ab initio dreptul de a fi ales al oricărui cetăţean român care, îndeplinind cerinţele constituţionale şi legale în materie, ar dori să participe la alegerile parlamentare parţiale în calitate de candidat independent.

Dacă, în cazul partidelor politice ce nu sunt reprezentate în Parlament, Curtea Constituţională a arătat, în Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, raţiunile ce justifică, prin prisma normelor constituţionale, eliminarea acestor formaţiuni politice din cursa pentru alegerile parţiale, pentru cazul candidaţilor independenţi nu se relevă nicio raţiune pentru care să fie aplicat acelaşi tratament juridic. Astfel, condiţia îndeplinirii pragului electoral indică pentru partidele politice un anumit nivel de reprezentativitate în rândul corpului electoral, reprezentativitate impusă de însuşi principiul suveranităţii. Pentru candidaţii independenţi însă o astfel de condiţie ar fi absurdă, aceasta fiind înlocuită cu cerinţa depunerii listelor de susţinători cuprinzând semnăturile a minimum 4% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candidează, dar nu mai puţin de 2.000 de alegători pentru Camera Deputaţilor şi 4.000 de alegători pentru Senat. Aşadar, pentru alegerile parlamentare generale, legiuitorul a prevăzut o asemenea cerinţă preliminară, necesară la depunerea candidaturii independentului, deci odată cu exercitarea dreptului său de a fi ales. La alegerile parlamentare parţiale însă legiuitorul omite a reglementa orice condiţie pentru această categorie de candidaţi electorali, dispunând în sensul că în categoria competitorilor în această etapă electorală se înscriu numai partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care la alegerile generale au îndeplinit pragul electoral legal, individual sau într-o alianţă politică ori electorală. Nu este vorba, aşadar, de impunerea unor limite sau de circumstanţierea modalităţii de exercitare a dreptului de a fi ales, ci chiar de anularea sa prin nerecunoaştere, nereglementare legală.

Este adevărat, textul legal criticat nu prevede în mod expres, direct, eliminarea candidaţilor independenţi de la alegerile parlamentare parţiale, însă aceasta rezultă tocmai din formula "numai partidele.. şi organizaţiile...", redactare restrictivă şi imperativă, ce exclude în mod logic orice altă interpretare. Chiar dacă îmbracă forma unei omisiuni legislative, viciul de neconstituţionalitate sesizat nu poate fi ignorat, deoarece o atare omisiune este cea care generează, eo ipso, încălcarea dreptului constituţional de a fi ales. Or, Curtea Constituţională, potrivit art. 142 din Legea fundamentală, este garantul supremaţiei Constituţiei, ceea ce presupune, printre altele, conformitatea întregului drept cu Constituţia, controlul constituţionalităţii legilor. În concluzie, legea electorală poate preciza condiţiile în care o persoană poate candida în calitate de independent (constituirea unui depozit financiar, un anumit număr de susţinători), dar nu poate, sub nicio formă, să îndepărteze de la procesul electoral, în cazul alegerilor parţiale, candidatura ca independent a unei persoane, fără ca prin aceasta să nu încalce dreptul fundamental constituţional consacrat de art. 37 - "Dreptul de a fi ales".

II. În ceea ce priveşte susţinerile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi ale art. 30 din Legea nr. 35/2008, criticate sub aspectul cerinţelor mult prea restrictive pe care le impun candidaţilor independenţi pentru depunerea candidaturilor la alegerile parlamentare, Curtea Constituţională constată că sunt neîntemeiate.

Dispoziţiile art. 29 alin. (5) stabilesc regula potrivit căreia, la depunerea candidaturii, fiecare partid politic, alianţă politică, alianţă electorală, organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, candidat independent trebuie să facă dovada constituirii unui depozit, în contul Autorităţii Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe ţară pentru fiecare candidat. Autorul excepţiei apreciază că această condiţie este excesivă şi operează discriminatoriu, pe criterii de avere, avantajând partidele politice în detrimentul candidaţilor independenţi.

După cum s-a arătat deja, cadrul constituţional al dreptului de a fi ales îl constituie prevederile art. 37 din Constituţie, iar prin acte normative infraconstituţionale, legiuitorul ordinar, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, potrivit căruia sistemul electoral se reglementează prin lege organică, detaliază condiţiile necesare exercitării în concret a acestui drept. Curtea constată că dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 conţin o astfel de reglementare, aceasta fiind aplicabilă în egală măsură tuturor candidaţilor, fie că aparţin unei formaţiuni politice, fie că participă la alegeri în nume propriu. Depozitul prevăzut de legea electorală reprezintă, alături de alte condiţii reglementate de lege, o condiţie pentru depunerea candidaturii şi nu un cens de avere, având în vedere, pe de o parte, nivelul economic şi social la care se găseşte România în prezent, iar, pe de altă parte, cuantumul accesibil al acestuia pe care legea îl stabileşte. Condiţia constituirii unui depozit de o anumită valoare reprezintă una dintre modalităţile prin care se urmăreşte descurajarea candidaturilor lipsite de seriozitate şi responsabilitate, astfel încât în faţa electoratului să se prezinte candidaţi cu adevărat determinaţi, capabili să reprezinte şi să îndeplinească interesele alegătorilor. Totodată, candidaţilor independenţi depozitul li se restituie dacă aceştia au obţinut cel puţin 20% din voturile valabil exprimate în colegiul uninominal în care au candidat.

În legătură cu constituţionalitatea prevederilor legale care instituie constituirea unui depozit pentru fiecare candidat, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 305 din 12 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008, că "dispoziţii din reglementări internaţionale nu se opun unor circumstanţieri şi chiar unor restricţii în exercitarea libertăţilor". Totodată, prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, Curtea a reţinut că, în virtutea prevederilor art. 19 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, "exercitarea libertăţilor poate fi supusă anumitor limitări, ce trebuie însă să fie stabilite în mod expres prin lege şi care sunt necesare, printre altele, apărării securităţii naţionale sau ordinii publice". Prin aceeaşi decizie, Curtea, referindu-se la prevederile art. 25 din acelaşi act juridic internaţional, a statuat că "dreptul de a fi ales trebuie exercitat fără restricţii nerezonabile, ceea ce implică posibilitatea existenţei unor condiţionări în exerciţiul acestor drepturi". Or, condiţia impusă de art. 29 alin. (5) din legea criticată este necesară pentru a asigura un grad sporit de responsabilitate din partea tuturor competitorilor electorali în participarea lor la procesul electoral şi pentru exercitarea cu bună-credinţă a dreptului de a fi ales.

De altfel, dispoziţii de lege care instituie necesitatea constituirii unui depozit sau cauţiuni se regăsesc şi în legislaţia altor state membre ale Uniunii Europene. Art. 1.3 pct. vi din Codul bunelor practici în materie electorală, invocat de autorul excepţiei, recomandă ca, "în cazul în care este solicitată depunerea unei cauţiuni, aceasta este rambursată dacă respectivul candidat sau partidul depăşeşte un anumit număr de voturi; suma şi numărul de voturi cerut nu trebuie să fie excesive". Stabilirea în concret a nivelului acestui depozit reprezintă opţiunea legiuitorului în materie, şi atât timp cât nu este excesiv, în sensul că nu împiedică în mod absolut exercitarea dreptului de a fi ales, nu poate fi apreciat ca fiind neconstituţional.

Curtea constată că dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 35/2008, de asemenea criticate, reglementează posibilitatea unor persoane de a se autopropune pentru a candida la alegerea Camerei Deputaţilor sau a Senatului dacă sunt susţinute de minimum 4% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candidează, dar nu mai puţin de 2.000 alegători pentru Camera Deputaţilor şi 4.000 de alegători pentru Senat. Şi această cerinţă este apreciată de autorul excepţiei ca fiind excesivă, de natură să împiedice exercitarea dreptului de a fi ales.

Curtea reţine că această condiţie urmăreşte dovedirea unui anumit grad de reprezentativitate în rândul electoratului, presupunându-se că cel puţin cei care îl susţin pe candidatul independent îl vor şi vota. În cazul celorlalţi candidaţi propuşi de partidele politice şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, participarea la alegerile parţiale este condiţionată de întrunirea pragului electoral de către acestea la alegerile generale.

Limita numărului de susţinători este mai mare în cazul pentru alegerea Senatului (4.000 susţinători) decât în cazul Camerei Deputaţilor (2.000 susţinători), avându-se în vedere că şi norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaţilor, prevăzută de art. 5 alin. (2), este de un deputat la 70.000 locuitori, faţă de norma de reprezentare prevăzută de alin. (3) al art. 5 pentru alegerea Senatului, de un senator la 160.000 locuitori.

Totodată, Curtea constată că dispoziţiile Codului bunelor practici în materie electorală, invocat de autorul excepţiei, conţin "linii directoare" elaborate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia). Acest act nu are un caracter obligatoriu asupra statelor membre ale Uniunii Europene. De altfel, Codul nu impune sancţiuni în eventualitatea în care un stat eşuează în implementarea prevederilor sale. Aşadar, statele îşi pot manifesta opţiunea liberă în materie electorală, având în vedere, desigur, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în general, şi a dreptului de a fi ales şi de a alege, în special. În acest sens, chiar în jurisprudenţa invocată de autorul excepţiei, respectiv Hotărârea din 2 martie 1987, pronunţată în Cauza Mathieu-Mohin and Clerfayt împotriva Belgiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că "Statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia. Condiţiile nu vor limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze esenţa acestora şi să le golească de conţinut (...)".

Ca atare, criticile privind dispoziţiile art. 29 alin. (5) şi ale art. 30 din Legea nr. 35/2008 sunt neîntemeiate, ele necontravenind art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (3) şi art. 37 din Legea fundamentală şi nici textelor din instrumentele internaţionale invocate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Remus Florinel Cernea în Dosarul nr. 1/APCD/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt neconstituţionale.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi ale art. 30 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecată.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 aprilie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi