Decizie nr. 663 din 26 iunie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 6 lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13-19 şi ale art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Mate Andras-Levente în Dosarul nr. 1.355/33/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.528D/2011.

La apelul nominal se prezintă, pentru Agenţia Naţională de Integritate, domnul consilier juridic Adrian Dumitru, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care depune şi note de şedinţă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.355/33/2011, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 6 lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13-19 şi ale art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Mate Andras-Levente în dosarul de mai sus, având ca obiect anularea unui act administrativ constând într-un raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Agenţia Naţională de Integritate, prin activitatea şi procedurile specifice, devine o instituţie cu caracter jurisdicţional, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (1). Procedura de evaluare a averii, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor, urmată de inspectorii de integritate potrivit dispoziţiilor de lege ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, prezintă elemente specifice activităţii organelor de cercetare penală sau instanţelor judecătoreşti, astfel: în cadrul activităţii de evaluare, inspectorii de integritate administrează şi evaluează probe, solicită informaţii necesare de la orice instituţie, autoritate publică, persoană juridică de drept public sau privat, solicită efectuarea de expertize, în urma cărora apreciază, printr-un raport de evaluare, dacă averea este nejustificată sau dacă există conflict de interese sau incompatibilităţi. Aşadar, raportul de evaluare are efecte similare unui rechizitoriu/hotărâri judecătoreşti, inspectorul de integritate având, în realitate, competenţa legală de "a spune dreptul", activitate permisă însă numai instanţelor judecătoreşti.

Mai mult, inclusiv sarcina probei este răsturnată, cel care a primit raportul de evaluare trebuind să-şi dovedească nevinovăţia sau neîncălcarea dispoziţiilor legale. Toate acestea dovedesc că sunt nesocotite şi prevederile art. 23 alin. (11) şi ale art. 44 alin. (8) şi (9) din Constituţie, dar şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010. Împrejurarea că raportul de evaluare poate fi contestat în justiţie nu infirmă caracterul jurisdicţional al activităţii A.N.I., dat fiind că raportul întocmit de acest organ enunţă, în partea de concluzii, constatarea încălcării ordinii de drept (a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale), obiect specific activităţii de jurisdicţie. Un argument în plus îl constituie caracterul definitiv al actelor ce emană de la A.N.I., căci, potrivit art. 22 alin. (3) din legea criticată, aceste rapoarte rămân definitive prin necontestarea lor în termenul legal, actul de constatare neputând fi pus ulterior în discuţie.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudenţa sa, de pildă hotărârea pronunţată în Cauza Stafford împotriva Regatului Unit, 2002, importanţa principiului separaţiei puterii executive de autoritatea judiciară, arătând că este un element definitoriu pentru stabilirea unui tribunal independent.

Dispoziţiile art. 6 lit. e) din Legea nr. 176/2010 contravin prevederilor art. 26 din Constituţie, art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, deoarece prevăd, în continuare, obligaţia publicării declaraţiilor de avere şi de interese pe pagina de internet a A.N.I. şi a instituţiei unde persoanele, în conformitate cu prevederile legale, au obligaţia de a le depune. Or, expunerea nejustificată şi repetată pe pagina de internet sau avizierul instituţiei a datelor referitoare la averea şi interesele persoanelor cărora legea le este aplicabilă încalcă dreptul la viaţă privată. Averea este un atribut al persoanei, iar publicitatea acestui element, chiar şi numai prin indicarea locului situării, încalcă dreptul persoanelor la care se referă Legea nr. 176/2010 la imagine proprie şi la viaţă privată şi produce, totodată, noi criterii de discriminare, în baza situaţiei materiale, în contradicţie cu art. 16 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că activitatea A.N.I. are caracter esenţialmente administrativ, se desfăşoară pe baza unei proceduri administrative stabilite de lege şi este supusă controlului judecătoresc. În competenţa acestei instituţii nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici pronunţarea unor hotărâri cu autoritate de lucru judecat, iar procedura de evaluare urmată de Agenţie nu se identifică cu principiile care guvernează procedura jurisdicţională.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale. Astfel, având în vedere, pe de o parte, statutul constituţional al justiţiei, iar, pe de altă parte, activităţile administrative desfăşurate de Agenţie, pe baza unei proceduri administrative stabilite de lege şi supuse controlului judecătoresc, aceasta este o autoritate administrativă autonomă, prin care inspectorii de integritate desfăşoară activităţi de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) şi decid dacă există diferenţe semnificative între averea dobândită pe parcursul exercitării funcţiei şi veniturile realizate în aceeaşi perioadă, în vederea întocmirii unui raport de evaluare. Aşa fiind, nu poate fi primită critica referitoare la înfrângerea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (1).

Totodată, este respectat şi principiul separaţiei puterilor în stat, deoarece raportul de evaluare întocmit de inspectorul de integritate poate fi contestat la instanţa competentă potrivit procedurii prevăzute de lege şi nu produce niciun fel de efecte juridice până la data rămânerii definitiveşi irevocabile a hotărârii instanţei de judecată.

Prin urmare, funcţia jurisdicţională presupune instituirea puterii organului de jurisdicţie de a soluţiona, prin hotărâre cu autoritate de lucru judecat, un conflict cu privire la existenţa ori întinderea unor drepturi subiective, de a constata o situaţie juridică, de a dispune, în condiţiile legii, o eventuală măsură restrictivă de drepturi, iar raportat la aceste aspecte, Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, deoarece nu soluţionează cazuri litigioase, nu pronunţă hotărâri cu autoritate de lucru judecat, procedura de evaluare neidentificându-se cu principiile care guvernează procedura jurisdicţională.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate din Legea nr. 176/2010 sunt neconstituţionale, deoarece anumite soluţii legislative prevăzute de aceste texte legale sunt similare celor declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 415/2010 şi Decizia nr. 1.018/2010 ale Curţii Constituţionale, fiind preluate în conţinutul Legii nr. 176/2010 sau suportând modificări neesenţiale, de formă, iar nu de esenţă.

Aşa fiind, art. 6 lit. e) din Legea nr. 176/2010, care reglementează atribuţia de a asigura afişarea şi menţinerea declaraţiilor de avere şi ale declaraţiilor de interese pe pagina de internet a instituţiei sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acestora, art. 12, potrivit căruia Agenţia îndeplineşte activitatea de evaluare din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, art. 15, care dă posibilitatea inspectorului de integritate să solicite tuturor instituţiilor şi autorităţilor publice, alte persoane juridice de drept public sau privat, precum şi persoanelor fizice, documentele şi informaţiile necesare desfăşurării activităţii de evaluare şi, corelativ, obligaţia acestora de a le transmite, în termen de cel mult 30 de zile, precum şi art. 16 din legea criticată, care reglementează posibilitatea de a se dispune efectuarea unei expertize extrajudiciare pentru lămurirea tuturor aspectelor privind diferenţele semnificative, menţin soluţiile legislative declarate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr. 415/2010, astfel încât contravin art. 147 alin. (4) din Constituţie. Dată fiind puterea de lucru de judecat de care se bucură, alături de actele jurisdicţionale, şi deciziile Curţii Constituţionale, atât sub aspectul dispozitivului, dar şi al considerentelor pe care se sprijină acesta, Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate încalcă şi prevederile art. 1 alin. (3) şi (4), art. 23 alin. (11), art. 26, art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 6 lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13-19 şi ale art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, art. 26 referitor la Viaţa intimă, familială şi privată, art. 44 alin. (8) şi (9) referitor la prezumţia de liceitate a averii şi la confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii numai în condiţiile legii, art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi art. 126 alin. (1) referitor la realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, precum şi ale art. 8 referitor la Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi art. 14 referitor la Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1.Din analiza lucrărilor existente la dosar rezultă, în primul rând, că excepţia a fost ridicată în Dosarul nr. 1.355/33/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Acest raport de evaluare contestat la instanţa de drept comun potrivit dispoziţiilor Legii nr. 176/2010 are în vedere posibila nerespectare a prevederilor legale privind conflictul de interese, constând în aceea că domnul Mate Andras-Levente, deputat în Parlamentul României, a propus angajarea şi a avizat contractul individual de muncă privind angajarea soţiei sale în cadrul Biroului Parlamentar - Circumscripţia electorală nr. 13 Cluj, încălcând astfel prevederile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Drept urmare, Agenţia Naţională de Integritate a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la posibila săvârşire de către domnul Mate Andras-Levente, deputat în Parlamentul României, a infracţiunii de conflict de interese, prevăzută şi pedepsită de art. 253^1 din Codul penal al României, şi totodată au fost iniţiate demersurile prevăzute de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, în vederea anulării contractelor încheiate cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.

Pe cale de consecinţă, Curtea constată că, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13-19 cuprinse în secţiunea a 2-a: Evaluarea averii, aceasta nu are legătură cu soluţionarea cauzei câtă vreme litigiul dedus judecăţii instanţei de drept comun se circumscrie numai sferei de incidenţă a dispoziţiilor art. 20-26 cuprinse în secţiunea a 3-a: Evaluarea conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor. Aşa fiind, ţinând seama de exigenţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia aceasta "decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]", Curtea urmează a respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13-19 din Legea nr. 176/2010.

2.În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi legale criticate, Curtea constată următoarele:

Autorul excepţiei susţine că activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate prezintă elementele specifice activităţii de cercetare penală sau instanţelor de judecată, sens în care, în vădită contradicţie cu Legea fundamentală, se administrează şi se evaluează probe, se solicită informaţii de la alte instituţii şi autorităţi publice şi se efectuează expertize. Toate aceste proceduri conferă inspectorului de integritate competenţa de a "spune dreptul" şi produc un efect similar rechizitoriului/hotărârii judecătoreşti.

Totodată, se mai susţine că sunt încălcate prezumţia de nevinovăţie şi dreptul de proprietate prin aceea că sunt nesocotite considerentele Deciziei nr. 415 din 14 aprilie 2010 a Curţii Constituţionale.

Cu privire la aceste critici, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, a statuat că Agenţia desfăşoară doar o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 415/2010 referitoare la dispoziţiile Legii nr. 144/2007.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele Deciziei nr. 1.606/2011 îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Distinct de acestea, Curtea mai constată că funcţia jurisdicţională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicţie de a spune dreptul, de a soluţiona printr-o hotărâre învestită cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective şi de a dispune, în condiţiile legii, măsuri restrictive. Această funcţie se circumscrie activităţii jurisdicţionale propriu-zise care se exercită numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate şi oralitate.

Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea constată că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, deoarece se realizează şi din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate şi deoarece în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare al instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.

Totodată, Curtea constată că, din perspectiva criticilor formulate, excepţia este neîntemeiată, deoarece fundamentarea acestora s-a făcut uzând de principii care nu sunt aplicabile acestei materii. Astfel, prezumţia de nevinovăţie este un principiu susceptibil de opozabilitate numai în materie penală. De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la compararea raportului de evaluare întocmit de inspectorul de integritate cu rechizitoriul, deoarece acest din urmă act produce efecte juridice faţă de un cetăţean învinuit/inculpat într-o cauză, legitimând luarea unui set de măsuri restrictive. În plus, spre deosebire de actul emis de procuror, raportul inspectorului de integritate poate fi contestat în instanţă.

În sfârşit, Curtea mai constată că toate celelalte critici de mai sus au în vedere aspecte referitoare la procedura de evaluare a averii care, aşa cum s-a arătat la punctul 1, nu au legătură cu soluţionarea unei pricini referitoare la conflictul de interese şi incompatibilităţi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13-19 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Mate Andras-Levente în Dosarul nr. 1.355/33/2011 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 6 lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru