Decizie nr. 939 din 19 decembrie 2006

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecator

Aspazia Cojocaru - judecator

Kozsokar Gabor - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Petre Ninosu - judecator

Ion Predescu - judecator

Tudorel Toader - judecator

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicata de Societatea Comerciala "Rosia Montana Gold Corporation" - S.A. din Rosia Montana în Dosarul nr. 449/57/2006 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia comerciala şi contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal indeplinita.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrarile dosarului, retine urmatoarele:

Prin Incheierea din 16 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 449/57/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia comerciala şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicata de Societatea Comerciala "Rosia Montana Gold Corporation" - S.A. din Rosia Montana.

În motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor art. 45 şi ale art. 135 din Constitutie, deoarece, la simpla cerere a unei persoane care se pretinde vatamata şi fără a avea loc o judecata asupra fondului pretentiilor, executarea actului administrativ unilateral poate fi suspendata, agentul economic nemaiputand beneficia de efectele unui drept nascut dintr-un contract administrativ, licenta, autorizatie, brevet etc.

De asemenea, autorul excepţiei arata ca textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constitutie, deoarece, prin instituirea facultatii pentru instanţa de judecată de a dispune suspendarea efectelor unui act administrativ fără a se stabili criteriile în functie de care se poate dispune această măsură, legiuitorul român creeaza premisele pronuntarii unei hotărâri discretionare, lasata la libera apreciere a magistratului.

Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia comerciala şi contencios administrativ apreciaza ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata.

În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.

Guvernul, în ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 16 şi ale art. 21 din Constitutie, apreciaza ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata, facand referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale. De asemenea, arata ca dispozitiile art. 45 şi cele ale art. 135 din Legea fundamentala nu sunt incidente în cauza.

Avocatul Poporului apreciaza ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata. În acest sens, face referire la jurisprudenta în materie a Curtii Constitutionale.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate ridicata.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizata şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze excepţia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au urmatorul cuprins: "(1) Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant şi prin cererea adresata instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la solutionarea definitivă şi irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, până la solutionarea actiunii în fond.

(2)Dispozitiile alin. (2) şi (4) ale art. 14 se aplică în mod corespunzător.

(3)Hotărârea data cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspenda executarea."

În susţinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale autorul excepţiei invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (2) care consacra principiul potrivit caruia nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (2) referitoare la principiul potrivit caruia nicio lege nu poate ingradi exercitarea accesului liber la justiţie, ale art. 45 referitoare la libertatea economica şi ale art. 135 referitoare la economia României.

Examinand excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, după parcurgerea procedurii prealabile şi fiind sesizata potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa de judecată va putea menţine măsura suspendarii executarii actului până la solutionarea definitivă şi irevocabila a cauzei sau, dacă o asemenea măsura nu a fost solicitata anterior în temeiul art. 14, reclamantul o poate cere fie odata cu actiunea principala, fie prin actiune separata, dar până la momentul solutionarii actiunii în fond. Posibilitatea reclamantului de a solicita suspendarea executarii actului administrativ unilateral prin cererea adresata instanţei pentru anularea actului nu creeaza, prin ea insasi, nicio discriminare. Instanţa va putea dispune suspendarea, fără ca una dintre părţi să fie privilegiata, iar cealalta, dezavantajata, ţinând seama de toate garantiile procedurale de care se bucura părţile. Procedura de suspendare a executarii actului administrativ unilateral prevăzută de art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu contravine drepturilor şi garantiilor procesuale ale părţilor.

În ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate potrivit careia dispozitiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu menţionează criteriile pentru determinarea situaţiilor în care poate fi suspendata executarea unui act administrativ unilateral, se constată că prin Decizia nr. 692 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 3 februarie 2006, Curtea a statuat ca nereglementarea, prin textul legal criticat, a cazurilor în care poate fi solicitata suspendarea executarii unui act administrativ unilateral nu încalcă dreptul persoanei vatamate printr-un astfel de act la un proces echitabil ori la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil. Posibilitatea reclamantului de a solicita suspendarea executarii actului administrativ unilateral prin cererea adresata instanţei pentru anularea actului nu creeaza, prin ea insasi, nicio discriminare. Instanţa de judecată va putea dispune suspendarea fără ca una dintre părţi să fie privilegiata, iar cealalta, dezavantajata, ţinând seama de toate garantiile procesuale de care se bucura părţile. Curtea a mai retinut ca dispozitiile legale criticate nu împiedica, sub nicio forma, solutionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece suspendarea actului administrativ atacat poate fi dispusa de instanţa de judecată numai până la solutionarea definitivă şi irevocabila a cauzei.

În sensul constitutionalitatii dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constitutie, Curtea s-a pronuntat şi prin Decizia nr. 464 din 6 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 12 iulie 2006.

Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, atât solutia, cat şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa.

În ceea ce priveste invocarea prevederilor art. 45 şi 135 din Constitutie, se constată că acestea se referă, pe de o parte, la accesul liber al persoanei la o activitate economica şi la libera iniţiativă, iar, pe de altă parte, la economia României şi oblibaţiile statului referitoare la acest domeniu. Astfel, se constată că aceste prevederi constitutionale nu sunt incidente în cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicata de Societatea Comerciala "Rosia Montana Gold Corporation" - S.A. din Rosia Montana în Dosarul nr. 449/57/2006 al Curtii de Apel Alba Iulia - Sectia comerciala şi contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în sedinta publică din data de 19 decembrie 2006.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu