Decizie nr. 1.344 din 22 octombrie 2009

Nicolae Cochinescu - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Sebastian Morar, Daniel Frei, Dorel Cozma, Szekely Botond şi Ştefan Srepler în Dosarul nr. 1.238/83/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercială şi contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că partea Primăria Municipiului Satu Mare, prin primar, a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.238/83/2008, Tribunalul Satu Mare - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Excepţia a fost ridicată de Sebastian Morar, Daniel Frei, Dorel Cozma, Szekely Botond şi Ştefan Srepler într-o cauză având ca obiect suspendarea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 50/1991, prin aceea că permit desfiinţarea unei construcţii realizate cu bunăcredinţă, dar fără autorizaţie de construire, pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, fără intervenţia prealabilă a unei instanţe de judecată, aduc atingere principiului egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie şi principiului potrivit căruia proprietatea este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Deşi un conflict de interese între proprietarul construcţiei şi proprietarul terenului este evident, desfiinţarea construcţiei este dispusă pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice competente, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului, organul administrativ subrogându-se aşadar autorităţii judecătoreşti. Totodată, legea nu ocroteşte în mod egal interesele persoanelor, deoarece numai în favoarea statului, nu şi a altui subiect de drept, este reglementată posibilitatea de "a face dreptate singur".

Tribunalul Satu Mare - Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Fiind amintite considerente reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie, de pildă în deciziile nr. 656/2006, nr. 694/2005, nr. 199/2005 şi nr. 56/2007, se mai arată că susţinerile autorului excepţiei referitoare la existenţa bunei-credinţe a proprietarului clădirii sau a constructorului nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 50/1991, ci constituie aspecte de fapt asupra cărora se poate pronunţa doar instanţa de judecată competentă cu soluţionarea litigiului în cauză.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 50/1991, republicată, sunt constituţionale, deoarece acestea nu îngrădesc dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de toate garanţiile specifice unui proces echitabil şi nici nu afectează dreptul de proprietate, astfel cum este reglementat de art. 44 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificate prin dispoziţiile articolului unic pct. 4 din Legea nr. 376/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, şi ale art. I pct. 32 din Legea nr. 261/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16 iulie 2009. Prevederile legale criticate au următoarea redactare:

–Art. 33: "(1) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

(2)Procedura prevăzută la alin. (1) se poate declanşa din oficiu de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparţinând domeniului public sau privat al statului.

(3)În cazul neîndeplinirii de către autoritatea administraţiei publice competente a procedurii de desfiinţare, în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării prevăzute la alin. (2), proprietarul sau administratorul legal al terenului aparţinând domeniului public ori privat al statului va putea trece de îndată la desfiinţarea construcţiilor executate fără autorizaţie de construire.

(4)Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice competente, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

(5)Pentru realizarea prevederilor alin. (1) autorităţile publice competente pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăţi comerciale specializate în astfel de lucrări, în condiţiile legii."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă prevederile Legii fundamentale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi în art. 44 - Dreptul de proprietate privată.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate sub aceleaşi aspecte ca şi cele criticate de autorul prezentei excepţii.

Prin Decizia nr. 656 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 15 noiembrie 2006, Curtea Constituţională a reţinut conformitatea art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii cu exigenţele art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, arătând, în esenţă, că desfiinţarea construcţiei este o sancţiune pentru nerespectarea obligaţiei obţinerii autorizaţiei de construire, al cărei scop este prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzătoare. Sancţiunea vizează în egală măsură toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, acestea neputându-se apăra prin invocarea principiului constituţional al ocrotirii proprietăţii, de vreme ce exercitarea acestui drept se abate de la prevederile legale imperative, în cazul de faţă cele referitoare la autorizarea executării lucrărilor de construcţii. De asemenea, prin Decizia nr. 56 din 16 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 5 februarie 2007, Curtea a constatat că "art. 33 instituie o excepţie de la regula stabilită prin prevederile art. 32 din Legea nr. 50/1991, potrivit căreia în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, «[

] organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti [

]». Aşadar, sintagma «fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului» din cuprinsul art. 33, criticat ca fiind neconstituţional, vizează autoritatea administraţiei publice locale competente, iar nu, aşa cum susţine autorul excepţiei, pe proprietarul construcţiei, care ar fi astfel lipsit de «un cadru procesual, unde să-şi apere dreptul invocând apărări pe fond sau de procedură»." Pentru aceste motive, Curtea nu a putut reţine încălcarea art. 21 din Constituţie.

Curtea constată că cele statuate prin deciziile evocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, de vreme ce nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Sebastian Morar, Daniel Frei, Dorel Cozma, Szekely Botond şi Ştefan Srepler în Dosarul nr. 1.238/83/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercială şi contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 octombrie 2009.

PREŞEDINTE,

NICOLAE COCHINESCU

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi