Decizie nr. 374 din 22 martie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, excepţie ridicată de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din Suceava în Dosarul nr. 1.203/39/2009 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.200D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.203/39/2009, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, excepţie ridicată de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din Suceava.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile criticate, permiţând stabilirea cuantumului taxelor de licenţiere şi autorizare prin hotărâre a Guvernului, contravin prevederilor art. 56, art. 115 alin. (6) şi art. 139 din Constituţie.

Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2008, cu următorul conţinut: "Cuantumul taxelor de licenţiere şi autorizare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 56 referitoare la contribuţii financiare, art. 115 alin. (6) referitoare la delegarea legislativă şi art. 139 referitoare la impozite, taxe şi alte contribuţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat cu privire la dispoziţiile criticate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi cele invocate în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 883 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010, Curtea a statuat că stabilirea taxelor aferente licenţelor de pescuit, permiselor de pescuit şi a autorizaţiilor de pescuit a fost realizată prin prevederile art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008, act normativ de reglementare primară. Ceea ce se deleagă la nivelul actului normativ secundar este stabilirea cuantumului taxei, deci nu a taxei în sine.

Raţiunea art. 139 alin. (1) din Constituţie este aceea de a crea un sistem unitar de impunere la nivel naţional prin prevederea în cuprinsul actelor de reglementare primară a tuturor impozitelor, taxelor sau a altor contribuţii care se fac venit la bugetul de stat. Deşi textul de referinţă nu vizează şi stabilirea în concret a cuantumului taxei, acest lucru nu echivalează, însă, cu posibilitatea acordată Guvernului ca printr-un act de reglementare secundară să impună un cuantum exagerat sau excesiv al taxei, pentru că, în acest caz, s-ar încălca art. 56 alin. (2) din Constituţie.

Faptul că ordonanţa de urgenţă nu prevede criterii în funcţie de care să se stabilească acest cuantum al taxei nu înseamnă că hotărârea de Guvern care se emite în organizarea executării legii nu trebuie să ţină cont de art. 56 alin. (2) din Constituţie. Din contră, cuantumul taxei trebuie să fie unul echitabil şi să reflecte valoarea contraprestaţiei la care este îndrituit plătitorul unei asemenea taxe. Astfel, se observă că delegarea pe care o prevede actul de reglementare primară este limitată de impunerea, prin hotărârea de Guvern ce va fi adoptată, a unui cuantum al taxei în cauză, conform cerinţelor constituţionale ale art. 56 alin. (2). Numai depăşirea vădită a acestei delegări atrage nelegalitatea actului de reglementare secundară care vizează cuantumul taxei, situaţie pe care o poate constata chiar şi instanţa de judecată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, excepţie ridicată de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din Suceava în Dosarul nr. 1.203/39/2009 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu