Decizie nr. 315 din 14 septembrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioana Ardeleanu în Dosarul nr. 7.061/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

La apelul nominal sunt prezenţi Vasile Constantinescu şi Constanţa Constantinescu, lipsind celelalte părţi.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, părţile prezente solicită respingerea excepţiei.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 octombrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 7.061/2002, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioana Ardeleanu într-o cauză civilă ce are ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constituţie.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este nefondată. În acest sens instanţa arată că textul legal criticat consacră expres soluţia nulităţii absolute a unui act juridic a cărui încheiere s-a făcut cu nesocotirea unor norme legale imperative. De asemenea, precizează că, asupra constituţionalităţii art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 159/2003, statuând cu acel prilej că acest text legal nu are un caracter novator faţă de reglementarea anterioară, cauza de nulitate existând încă de la încheierea actului.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată, deoarece textul legal dedus controlului reprezintă chiar o consacrare a principiului neretroactivităţii legii, în sensul că încheierea actelor juridice şi regimul juridic al nulităţii acestora sunt reglementate de legea în vigoare la momentul încheierii lor. De asemenea, arată că dispoziţiile legale criticate constată, de fapt, nulitatea absolută a unor acte, ca urmare a nerespectării unor dispoziţii imperative ale legilor în vigoare, la momentul încheierii lor. În susţinerea acestui punct de vedere, Guvernul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 159/2003.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 46 alin. (4) reprezintă o consacrare a principiului "tempus regit actum", astfel încât, în speţa de faţă, pentru a exista retroactivitate "ar trebui ca între prevederile Codului civil referitoare la nulitatea absolută şi cele cuprinse în art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 să fie o deosebire", iar dispoziţiile criticate să se aplice situaţiilor juridice anterioare intrării sale în vigoare. Precizează, de altfel, că obiectul sesizării îl constituie aplicarea în timp a prevederilor art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Sub acest aspect însă, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că modul de aplicare a dispoziţiilor unei legi, sub raportul acţiunii lor în timp, nu este de competenţa sa, ci numai constatarea dacă, sub aspectul retroactivităţii, aceste dispoziţii sunt în concordanţă cu Constituţia.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.

Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut: "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele întocmite în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate cu titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării."

Textul constituţional invocat de autorul excepţiei, în motivarea acesteia, este cel al art. 15 alin. (2), potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 159/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 19 iunie 2003, Curtea Constituţională a statuat că aceste dispoziţii legale sunt constituţionale, întrucât textul de lege supus criticii de neconstituţionalitate nu are un caracter novator faţă de reglementarea anterioară, cauza de nulitate existând încă de la încheierea actului. Pentru a exista retroactivitate ar trebui ca între cele două prevederi să fie o deosebire, iar noua reglementare să se aplice situaţiilor juridice anterioare intrării sale în vigoare. Dar cum în acest caz sancţiunea care intervine este aceeaşi atât în momentul încheierii actului, cât şi în cazul noii legi, se observă că există o continuitate care exclude, prin ipoteză, retroactivitatea.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioana Ardeleanu în Dosarul nr. 7.061/2002 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din 14 septembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu