Codul aerian
Codul aerian din 22 august 1997 (republicat) (actualizat)
(Ordonanţa nr. 29 din 22 august 1997 - republicată - privind Codul aerian civil) (actualizat până la data de 1 septembrie 2011
- Emitent
- Guvernul
Textul actului · 107 articole
100%
(Ordonanţa nr. 29 din 22 august 1997 - republicată - privind Codul aerian civil) (actualizat până la data de 1 septembrie 2011
**)Republicat în temeiul art. III din Legea nr. 130 din 21 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 31 iulie 2000, dându-se articolelor şi alineatelor numerotarea corespunzătoare.
Ordonanţa Guvernului nr. 29 din 22 august 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 26 august 1997 şi a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 130/2000.
***)Titlul codului a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Prevederile prezentului cod aerian se aplică activităţilor aeronautice civile şi persoanelor fizice sau juridice care desfăşoară aceste activităţi în spaţiul aerian naţional şi pe teritoriul României, precum şi celor care, prin activităţile desfăşurate, pot pune în pericol siguranţa zborurilor şi securitatea aeronautică.
Art. 1 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Activităţile aeronautice civile pe teritoriul şi în spaţiul aerian naţional sunt reglementate prin prezentul cod aerian şi prin alte acte normative în materie, prin Convenţia privind aviaţia civilă internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, denumită în continuare Convenţia de la Chicago, precum şi prin tratatele bi- şi multilaterale, la care România este parte.
(2)Aplicarea prezentului cod aerian se face fără a aduce atingere suveranităţii depline şi exclusive asupra spaţiului aerian naţional, precum şi reglementărilor specifice referitoare la apărare, ordine şi siguranţă naţională.
Art. 2 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
În sensul prezentului cod aerian, termenii şi definiţiile utilizate au următorul înţeles:
3.1.accident - eveniment legat de operarea/utilizarea unei aeronave, care se produce între momentul în care o persoană se îmbarcă la bordul acesteia, cu intenţia şi cu dreptul legal de a efectua un zbor, şi momentul în care toate persoanele aflate la bord sunt debarcate şi în cursul căruia:
a)o persoană este rănită grav sau mortal, datorită faptului că se găseşte:
–în aeronavă;
–în contact direct cu orice parte a aeronavei, inclusiv cu bucăţile care se detaşează din aceasta;
–expusă direct jetului (aspiraţiei sau suflului motoarelor ori elicelor), cu excepţia cazurilor în care rănile se datorează unor cauze naturale, autorănirilor sau sunt produse de altă persoană ori a cazurilor în care rănirile sunt produse în afara zonei ce este în mod normal disponibilă pasagerilor sau membrilor echipajului;
b)aeronava suferă deteriorări sau o cedare de structură, care alterează caracteristicile de rezistenţă structurală, de performanţă şi de zbor şi care, în mod normal, necesită o reparaţie importantă sau înlocuirea componentelor afectate, cu excepţia defectării motorului ori deteriorării, când deteriorarea este limitată la motor, capote sau la accesoriile sale ori când este vorba despre deteriorări limitate la elice, la extremităţile aripii, pneuri, frâne, carenaje sau mici înfundări ori perforaţii în înveliş;
c)aeronava a dispărut sau este total inaccesibilă;
3.2.act de intervenţie ilicită - act produs în mod ilicit, cu intenţie, constând în:
a)violenţă împotriva uneia sau mai multor persoane la bordul unei aeronave la sol şi în zbor, dacă acel act poate să pericliteze siguranţa aeronavei respective;
b)distrugere a unei aeronave în serviciu sau provocare de avarii unei astfel de aeronave, care o fac indisponibilă pentru zbor ori care îi pot periclita siguranţa în zbor;
c)amplasare sau favorizare a amplasării prin orice mijloace a unui dispozitiv ori a unei substanţe care poate distruge o aeronavă aflată în serviciu sau îi poate provoca avarii care să o facă indisponibilă pentru zbor ori care îi poate periclita siguranţa în zbor;
d)distrugere sau avariere a mijloacelor de navigaţie aeriană ori de intervenţie în funcţionarea lor, dacă un asemenea act poate periclita siguranţa aeronavelor în zbor;
e)comunicare intenţionată a unor informaţii false, punând astfel în pericol siguranţa unei aeronave în zbor;
f)folosirea ilegală a oricărui dispozitiv, substanţă sau armă pentru:
–producerea unui act de violenţă împotriva uneia sau mai multor persoane, care provoacă rănirea gravă ori moartea acestora, pe un aeroport care deserveşte aviaţia civilă;
–distrugerea sau avarierea gravă a facilităţilor care aparţin aviaţiei civile sau a aeronavelor care nu sunt în serviciu, dar se află pe acel aeroport, ori pentru întreruperea serviciilor aeroportului, dacă un asemenea act pune în pericol sau poate periclita siguranţa aeroportului;
3.3.activităţi aeronautice civile - totalitatea activităţilor legate de proiectarea, construcţia, atestarea, reparaţia, întreţinerea şi operarea aeronavelor civile, a aerodromurilor şi a altor obiective de infrastructură de aeronautică civilă, de serviciile de navigaţie aeriană, de pregătirea personalului aeronautic civil, precum şi a activităţilor aeronautice civile conexe acestora;
3.4.activităţi aeronautice civile conexe - totalitatea serviciilor care contribuie direct la asigurarea desfăşurării activităţilor aeronautice civile;
3.5.administrator al aerodromului - persoana fizică sau juridică care conduce şi gestionează un aerodrom aflat în proprietatea publică ori în proprietatea privată a unor persoane fizice ori juridice;
3.6.aerodrom - suprafaţa delimitată pe pământ sau pe apă, care cuprinde, eventual, clădiri, instalaţii şi echipamente, destinată să fie utilizată, în totalitate ori în parte, pentru sosirea, plecarea şi manevrarea la sol a aeronavelor. Aerodromul utilizat exclusiv pentru elicoptere se numeşte heliport;
3.7.aeronavă - aparatul care se poate menţine în atmosferă cu ajutorul altor reacţii ale aerului decât cele asupra suprafeţei pământului;
3.8.aeronave de stat - aeronavele folosite pentru servicii militare, vamale sau de poliţie;
3.9.aeroport - aerodromul certificat pentru operaţiuni de transport aerian public;
3.10.aeroport internaţional - aeroportul nominalizat ca aeroport de intrare şi de plecare, destinat traficului internaţional al aeronavelor, şi în care sunt asigurate facilităţile de control pentru trecerea frontierei de stat, pentru controlul vamal, de sănătate publică, pentru controlul veterinar şi fitosanitar, precum şi pentru alte facilităţi similare;
3.11.agent aeronautic civil - orice persoană fizică sau juridică certificată să desfăşoare activităţi aeronautice civile;
3.12.autorizare - confirmare oficială dată printr-un document eliberat în conformitate cu prevederile reglementărilor aeronautice române, prin care se atestă capacitatea deţinătorului de a desfăşura activităţile aeronautice civile menţionate în acest document;
3.13.autorizaţie de operator aerian - documentul care certifică faptul că un operator aerian poate să efectueze activităţi de lucru aerian sau de aviaţie generală;
3.14.bloc de spaţiu aerian - un volum de spaţiu aerian de dimensiuni definite în spaţiu şi timp, în cadrul căruia se furnizează servicii de navigaţie aeriană;
3.15.bloc funcţional de spaţiu aerian - un bloc de spaţiu aerian care are la bază cerinţe operaţionale şi care reflectă necesitatea asigurării unui management al spaţiului aerian la un nivel mai integrat, fără a ţine seama de graniţele existente;
3.16.certificare - recunoaşterea faptului că un serviciu, un produs, o piesă sau un echipament, o organizaţie sau o persoană se conformează cerinţelor aplicabile, precum şi eliberarea unui certificat relevant care atestă această conformare; certificarea poate avea ca rezultat şi conferirea unui drept, potrivit reglementărilor în vigoare;
3.17.certificat - documentul emis ca rezultat al certificării în conformitate cu reglementările specifice aplicabile;
3.18.certificat de operator aerian - documentul care certifică faptul că un operator aerian are capacitatea de a efectua activităţile de transport aerian public prevăzute în acesta;
3.19.certificat de navigabilitate/autorizaţie - document individual prin care se atestă navigabilitatea unei aeronave;
3.20.certificat de înmatriculare/identificare - document individual care atestă înregistrarea unei aeronave, conferindu-i acesteia naţionalitatea;
3.21.certificat de tip - documentul care defineşte proiectul de tip al unei aeronave şi atestă faptul că acest proiect de tip se conformează cerinţelor de navigabilitate aplicabile;
3.22.drept de trafic - dreptul unui operator aerian certificat de a transporta pasageri, bagaje, mărfuri şi/sau poştă pe o rută aeriană care deserveşte două sau mai multe aeroporturi interne ori internaţionale;
3.23.eveniment de aviaţie civilă - întrerupere operaţională, defect, greşeală sau orice altă circumstanţă care are sau poate avea influenţă asupra siguranţei zborului şi care nu are ca rezultat un accident sau un incident grav;
3.24.facilităţi - totalitatea serviciilor şi baza materială asociată acestora, asigurate pe un aerodrom în legătură cu intrarea şi ieşirea aeronavelor, persoanelor, bagajelor, mărfurilor şi altele asemenea, în traficul aerian intern şi internaţional;
3.25.forţă majoră - evenimentul de aviaţie civilă, incidentul sau orice circumstanţă imprevizibilă şi inevitabilă care generează imposibilitatea temporară sau definitivă de a respecta cerinţele autorizării acordate;
3.26.incident - eveniment, altul decât un accident, asociat cu exploatarea unei aeronave, care afectează sau poate afecta siguranţa exploatării aeronavei;
3.27.incident grav - un incident ale cărui circumstanţe arată că un accident ar fi fost pe cale să se producă;
3.28.investigaţie tehnică - activitatea concretă de identificare, de strângere şi de analiză a informaţiilor pentru determinarea cauzelor unui incident sau accident de aviaţie civilă, emiterea concluziilor şi, pe baza lor, stabilirea unor recomandări privind siguranţa zborurilor, precum şi formularea unor propuneri şi recomandări de îmbunătăţire a activităţilor în vederea prevenirii accidentelor şi incidentelor de aviaţie;
3.29.licenţă de lucru în perimetrul infrastructurii aeroportuare - document individual prin care se acordă unui agent economic dreptul de a desfăşura activităţi în perimetrul infrastructurii aeroportuare;
Pct. 3.30 al art. 3 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 19 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 608 din 29 august 2011.
3.31.misiune - activitatea unui membru al echipajului din momentul în care acesta intră în serviciu, după o perioadă de odihnă corespunzătoare, dar înaintea începerii unui zbor sau a unei serii de zboruri, până în momentul în care acel membru al echipajului iese din serviciu după încheierea acelui zbor sau a seriei de zboruri;
3.32.navigabilitate - caracteristica aeronavei pregătite pentru zbor, constând în conformarea acesteia la reglementările de admisibilitate la zbor;
3.33.operator aerian - persoană fizică sau juridică angajată în operarea aeronavelor;
3.34.reglementări specifice - acte normative, proceduri sau standarde specifice unui domeniu de activitate;
3.35.securitate aeronautică - ansamblu de măsuri, resurse materiale şi forţe umane, coordonate, mobilizate şi utilizate în scopul protecţiei aeronauticii civile împotriva actelor de intervenţie ilicită;
3.36.serviciu de navigaţie aeriană - termen generic ce include serviciile de trafic aerian, serviciile de comunicaţii aeronautice, navigaţie şi supraveghere în domeniul aeronautic, serviciile meteorologice aeronautice şi serviciile de informare aeronautică, definite conform reglementărilor specifice aplicabile;
3.37.servicii de trafic aerian - serviciile de control al traficului aerian (serviciile de control regional, de apropiere şi de aerodrom), serviciile de informare a zborului, serviciile consultative de trafic aerian şi serviciile de alarmare, definite conform reglementărilor specifice aplicabile;
3.38.servitute aeronautică - condiţii, restricţii, obligaţii impuse de reglementările naţionale şi/sau internaţionale, în interesul siguranţei zborului;
3.39.siguranţa zborului - capacitate a activităţii aeronautice constând în evitarea afectării sănătăţii sau pierderii de vieţi omeneşti, precum şi a producerii de pagube materiale;
3.40.supervizarea siguranţei zborului - activitate constând în acordarea de certificate, supravegherea continuă a menţinerii condiţiilor asociate certificatelor respective, precum şi a îndeplinirii obiectivelor şi nivelurilor de siguranţă, potrivit reglementărilor specifice aplicabile;
3.41.supraveghere continuă - procesele de verificare a îndeplinirii în mod continuu şi sistematic a condiţiilor asociate acordării unui certificat pe parcursul perioadei sale de valabilitate, precum şi de luare a măsurilor de siguranţă necesare;
3.42.tehnică aeronautică - tehnică folosită în aeronautică, care intră sub incidenţa normelor privind siguranţa zborului;
3.43.trafic aerian - ansamblu de aeronave care, la un moment dat, se află în zbor într-un spaţiu aerian determinat sau operează pe suprafaţa de manevră a unui aerodrom;
3.44.trafic aerian general - toate mişcările aeronavelor civile, precum şi toate mişcările aeronavelor de stat, inclusiv cele ale aeronavelor militare, de vamă şi poliţie, care se efectuează în conformitate cu procedurile Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale;
3.45.trafic aerian operaţional - toate mişcările aeronavelor civile şi de stat care se efectuează în conformitate cu reglementările naţionale, altele decât în conformitate cu procedurile Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale;
3.46.transportator aerian - operator aerian deţinător al unui certificat de operator aerian în termen de valabilitate şi, după caz, al unei licenţe de operare;
Pct. 3.46 al art. 3 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 19 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 608 din 29 august 2011, prin înlocuirea sintagmei "licenţe de transport aerian" cu sintagma "licenţe de operare".
3.47.zbor V.F.R. - zbor efectuat după regulile zborului la vedere.
Art. 3 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale şi de autoritate de stat în domeniul aviaţiei civile, are următoarele atribuţii specifice:
a)elaborează strategia de dezvoltare a aviaţiei civile, în conformitate cu politica economică a Guvernului şi cu planurile de dezvoltare a transporturilor;
b)emite, în conformitate cu strategia de dezvoltare, cerinţele, standardele şi recomandările organizaţiilor internaţionale de aviaţie civilă şi tratatele internaţionale la care România este parte, reglementări specifice care stau la baza desfăşurării activităţilor aeronautice civile;
c)reprezintă Guvernul, în domeniul aviaţiei civile, în organismele internaţionale şi comunitare specifice şi în relaţiile bilaterale cu alte state;
d)asigură administrarea proprietăţii publice a statului din domeniul aviaţiei civile;
e)emite reglementări specifice privind certificarea agenţilor aeronautici civili şi asigură eliberarea, prelungirea valabilităţii, validarea, echivalarea, modificarea, limitarea, suspendarea şi revocarea licenţelor şi a documentelor de certificare a agenţilor aeronautici civili;
f)emite reglementări specifice privind siguranţa şi securitatea activităţilor aeronautice civile şi supraveghează respectarea acestora;
g)emite reglementări specifice obligatorii pentru efectuarea transporturilor aeriene de mărfuri periculoase;
h)asigură organizarea spaţiului aerian naţional, în condiţiile prezentei legi, în colaborare cu organele specializate ale Ministerului Apărării Naţionale;
i)coordonează sistemul de securitate în domeniul aviaţiei civile, aprobă sistemele de facilităţi aeronautice la nivelul aeroporturilor civile;
j)investighează incidentele şi accidentele din domeniul aviaţiei civile şi emite reglementări specifice privind raportarea şi investigarea tehnică a acestora, în condiţiile prezentei legi;
k)reglementează şi asigură exercitarea activităţilor de registru în aviaţia civilă;
l)emite reglementări specifice privind certificarea tehnicii aeronautice şi asigură certificarea acesteia;
m)emite reglementări specifice privind certificarea personalului aeronautic civil şi asigură eliberarea, prelungirea valabilităţii, validarea, echivalarea, modificarea, limitarea, suspendarea şi revocarea licenţelor şi a documentelor de certificare pentru această categorie de personal;
n)asigură gestionarea frecvenţelor de telecomunicaţii alocate aviaţiei civile;
o)asigură organizarea şi funcţionarea serviciilor civile de navigaţie aeriană în spaţiul aerian al României, autorizează efectuarea zborurilor în spaţiul aerian naţional, în limita competenţelor legale;
p)avizează, împreună cu Ministerul Apărării Naţionale, în cazul aerodromurilor exploatate în comun, efectuarea de lucrări supuse servituţilor de aeronautică civilă;
r)asigură, împreună cu organele specializate ale ministerelor abilitate prin lege, asistenţa operaţiunilor de căutare şi de salvare a aeronavelor civile implicate în accidente;
s)emite reglementări pentru uniformizarea definiţiilor şi a abrevierilor utilizate în aviaţia civilă, în conformitate cu legislaţia internaţională;
t)asigură certificarea aerodromurilor civile;
u)organizează activitatea pentru constituirea fondului propriu de date statistice din domeniul aviaţiei civile care se pune la dispoziţie instituţiilor abilitate;
v)asigură cadrul legislativ şi reglementările necesare pentru dezvoltarea unui mediu concurenţial normal în domeniul transporturilor aeriene;
x)emite reglementări specifice privind raportarea şi investigarea evenimentelor de aviaţie civilă, precum şi a actelor de intervenţie ilicită asupra aeronavelor civile;
y)aprobă tarifele percepute de organismele tehnice specializate, instituţii publice sau operatori economici, ca urmare a prestării activităţilor pentru care le-au fost delegate competenţe în conformitate cu prevederile prezentului cod aerian.
Art. 4 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii asigură, direct sau prin delegare de competenţă şi desemnarea unor organisme tehnice specializate - instituţii publice sau operatori economici care funcţionează în subordinea sau sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii -, elaborarea şi punerea în aplicare a reglementărilor specifice, supervizarea siguranţei zborului, certificarea agenţilor aeronautici civili, a personalului aeronautic civil şi a tehnicii aeronautice, avizarea lucrărilor efectuate în zonele supuse servituţilor de aeronautică civilă, inspecţia de siguranţă a zborului, investigarea tehnică a incidentelor şi accidentelor în domeniul aviaţiei civile, elaborarea, punerea în aplicare şi supravegherea respectării reglementărilor în domeniul securităţii aeronautice.
Alin. (1) al art. 5 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA nr. 19 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 608 din 29 august 2011.
(2)În cazul operatorilor economici, costurile aferente activităţilor delegate conform alin. (1) se acoperă integral din tarifele percepute pentru activităţile respective.
(3)Delegarea de competenţe se poate realiza în domenii de strictă specialitate, pentru care Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului trebuie să aibă compartimente de specialitate.
Art. 5 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Spaţiul aerian naţional reprezintă coloana de aer situata deasupra teritoriului de suveranitate al României, până la limita inferioară a spaţiului extraatmosferic.
(2)În spaţiul aerian naţional se desfăşoară atât trafic aerian general, cât şi trafic aerian operaţional.
Alin. (2) al art. 6 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
În spaţiul aerian naţional se pot stabili, în conformitate cu reglementările specifice aplicabile:
a)spaţii aeriene rezervate, destinate unor activităţi aeronautice militare, de şcoală, de sport aeronautic, de încercare şi omologare a aeronavelor, precum şi altor activităţi stabilite prin reglementări specifice;
b)spaţii aeriene restricţionate, constituite din zone periculoase, zone restricţionate sau zone interzise.
Art. 7 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Sunt asimilate din punct de vedere al furnizării serviciilor de navigaţie aeriană cu spaţiul aerian naţional:
a)spaţiul aerian de deasupra zonei internaţionale a Mării Negre alocat României de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale, în baza acordurilor regionale de navigaţie aeriană;
b)spaţiul aerian al altor ţări, în care a fost delegată României, permanent sau pe termen limitat, prin tratate internaţionale, furnizarea serviciilor de navigaţie aeriană.
(2)Spaţiul aerian naţional poate fi integrat din punct de vedere al furnizării serviciilor de navigaţie aeriană în unul sau mai multe blocuri funcţionale de spaţiu aerian stabilite prin tratate încheiate de România cu alte state, în baza reglementărilor specifice aplicabile.
Art. 8 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Clasificarea spaţiului aerian naţional din punct de vedere al asigurării serviciilor de trafic aerian se stabileşte în conformitate cu standardele elaborate de organizaţiile internaţionale de aviaţie civilă la care România este parte contractantă.
În timp de pace Ministerul Transporturilor, împreună cu Ministerul Apărării Naţionale, organizează spaţiul aerian naţional şi stabileşte principiile şi regulile de folosire a acestuia pentru activităţile aeronautice civile sau militare, după caz.
Utilizarea spaţiului aerian naţional
Titlul Secţiunii a II-a a Capitolului III a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Orice zbor în spaţiul aerian naţional trebuie să fie autorizat. Procedura de autorizare a zborurilor se reglementează prin hotărâre a Guvernului.
(2)Decolarea şi aterizarea aeronavelor civile se efectuează pe aerodromuri certificate în acest scop, potrivit reglementărilor specifice, precum şi pe alte terenuri sau suprafeţe de apă, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(3)Aeronavele de stat care operează într-o porţiune de spaţiu aerian aflată sub controlul serviciilor de trafic aerian civile trebuie să opereze ca trafic aerian general, respectând reglementările specifice aviaţiei civile, cu excepţia cazului în care se prevede altfel, prin procedurile de coordonare stabilite între unităţile civile şi militare ale serviciilor de trafic aerian, în conformitate cu prevederile art. 10 din prezentul cod aerian.
(4)Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, respectiv Ministerul Apărării Naţionale, poate restricţiona sau interzice temporar desfăşurarea traficului aerian general într-o porţiune ori în întreg spaţiul aerian naţional din motive privind apărarea, ordinea publică şi siguranţa naţională, conform atribuţiilor ce le revin.
Art. 11 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
În spaţiul aerian naţional este interzisă operarea aeronavelor:
a)care sunt echipate cu sau care transportă arme nucleare, chimice ori alte arme de distrugere în masă, cu excepţia celor prevăzute de tratatele la care România este parte;
b)la viteze supersonice, la altitudini mai mici de 10.000 m, cu excepţia zborurilor aeronavelor militare române sau ale statelor aliate executate pentru îndeplinirea misiunilor de luptă;
c)care execută activităţi de publicitate, folosind mijloace sonore.
Art. 11^1 a fost introdus de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Aeronavele civile cu capabilitate de flotabilitate, pe timpul cât se deplasează pe porţiuni din apele teritoriale, care sunt organizate ca aerodromuri, se supun reglementărilor specifice aplicabile aeronavelor care operează pe aerodromuri.
(2)Aeronavele civile cu capabilitate de flotabilitate, pe timpul cât se deplasează pe ape, care nu sunt organizate ca aerodromuri, se supun reglementărilor specifice aplicabile navelor maritime, fluviale sau ambarcaţiunilor pentru apele interioare.
(3)Aeronavele civile care operează pe navele maritime ori fluviale, pe timpul cât sunt pe nave, se supun reglementărilor specifice aplicabile navelor.
Art. 11^2 a fost introdus de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Orice activitate care nu intră în categoria activităţilor aeronautice civile, având drept efect ajungerea în spaţiul aerian a diverselor corpuri materiale care pot constitui un pericol pentru siguranţa zborurilor aeronavelor, poate fi efectuată numai în condiţiile autorizării.
(2)Activităţile prevăzute la alin. (1) şi modul de autorizare a acestora se stabilesc prin reglementări specifice comune ale Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi Ministerului Apărării Naţionale.
Art. 11^3 a fost introdus de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Serviciile de navigaţie aeriană
Titlul Secţiunii a III-a a Capitolului III a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Serviciile de navigaţie aeriană se furnizează traficului aerian numai de către agenţi aeronautici certificaţi şi desemnaţi în acest scop, potrivit reglementărilor specifice aplicabile.
(2)Porţiunile de spaţiu aerian naţional unde se furnizează servicii de trafic aerian civile se stabilesc în conformitate cu prevederile prezentului cod aerian şi cu reglementările specifice aplicabile.
(3)Furnizarea serviciilor de navigaţie aeriană într-un bloc funcţional de spaţiu aerian, care include şi spaţiul aerian naţional, parţial sau integral, se face în conformitate cu prevederile tratatului internaţional referitor la acesta.
Art. 12 din cadrul Secţiunii a II-a a Capitolului III a devenit articolul 12 în cadrul Secţiunii a III-a a aceluiaşi capitol, fiind modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Toate aeronavele care operează în spaţiul aerian naţional au obligaţia achitării unor tarife pentru utilizarea serviciilor de navigaţie aeriană.
(2)Tarifele prevăzute la alin. (1) sunt nediscriminatorii pentru aceleaşi categorii de zboruri civile, indiferent de naţionalitatea operatorilor aerieni şi de statul de înmatriculare a aeronavei utilizate.
(3)Sunt scutite de la plata tarifelor pentru servicii de navigaţie aeriană de rută următoarele categorii de aeronave numai în cazul în care costurile acestor scutiri nu sunt aplicate celorlalţi utilizatori care nu beneficiază de astfel de facilităţi:
a)aeronave care efectuează zboruri V.F.R.;
b)aeronave militare româneşti care efectuează zboruri militare, iar în cazul aeronavelor militare străine care efectuează zboruri militare, pe bază de reciprocitate;
c)aeronave utilizate pentru intervenţii în zone calamitate;
d)aeronave care efectuează zboruri exclusiv pentru transportul în misiune oficială al monarhilor domnitori şi al membrilor apropiaţi ai familiei, al şefilor de stat, al şefilor de guvern şi al miniştrilor. În toate cazurile misiunile oficiale vor fi confirmate prin indicatorul de statut corespunzător pe planul de zbor;
e)aeronave care efectuează zboruri de căutare şi salvare autorizate de un organ competent de căutare şi salvare (SAR);
f)aeronave care efectuează zboruri ce se termină la aerodromul de la care aeronava a decolat şi în timpul cărora nu s-a efectuat nici o aterizare intermediară;
g)aeronave a căror masă maximă certificată la decolare este strict mai mică de două tone;
h)aeronave care efectuează zboruri-şcoală executate exclusiv în cadrul examinărilor în vederea obţinerii licenţei sau a unei calificări pentru echipajul de comandă şi, pentru aceasta, este confirmată prin menţiunea corespunzătoare pe planul de zbor;
i)aeronave care efectuează zboruri exclusiv în scopul verificării sau testării echipamentelor folosite ori care se intenţionează să fie folosite ca mijloace de sol pentru navigaţia aeriană;
j)alte categorii de aeronave prevăzute de lege.
(4)Pot fi scutite, total sau parţial, de la plata tarifelor prevăzute la alin. (1) şi alte categorii de aeronave, cu aprobarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
(5)Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului poate interzice temporar accesul în spaţiul aerian naţional al aeronavelor operatorilor aerieni care înregistrează restanţe la achitarea tarifelor pentru utilizarea serviciilor de navigaţie aeriană.
Art. 13 din cadrul Secţiunii a II-a a Capitolului III a devenit articolul 13 în cadrul Secţiunii a III-a a aceluiaşi capitol, fiind modificat de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Faptele şi actele juridice petrecute la bordul aeronavelor civile înmatriculate în România, precum şi statutul juridic al încărcăturii aflate la bordul acestora, în timpul unui zbor internaţional, dincolo de granitele României, sunt reglementate de legislaţia română, dacă prin acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte contractantă nu s-a stabilit altfel.
(1)O aeronavă civilă poate opera în spaţiul aerian naţional numai dacă deţine un certificat de înmatriculare în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Chicago.
(2)Certificatul de înmatriculare este document obligatoriu la bordul aeronavelor.
(3)Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului poate stabili, prin reglementări specifice, categorii de aeronave civile care pot opera în spaţiul aerian naţional fără a deţine un certificat de înmatriculare.
Art. 17 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)O aeronavă civilă înmatriculată în România nu poate fi înmatriculată şi în alt stat.
Alin. (1) al art. 18 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(2)Certificatul de înmatriculare emis de Ministerul Transporturilor va conţine datele de identificare a aeronavei civile, însemnul de naţionalitate şi marca de ordine, care vor fi inscripţionate în mod vizibil pe aeronava civilă, cat şi datele de identificare a deţinătorului şi/sau a proprietarului.
(1)Prin înmatricularea în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile din România, aeronava respectivă capătă naţionalitatea română.
Alin. (1) al art. 19 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(2)Înmatricularea unei aeronave civile în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile şi certificatul de înmatriculare nu constituie dovada deţinerii legale sau a proprietăţii asupra aeronavei civile în nici o acţiune juridică în care deţinerea sau proprietatea aeronavei respective este în litigiu.Secţiunea a II-a Drepturile asupra aeronavelor civile
Sunt recunoscute, fără discriminare, persoanelor fizice şi juridice, române sau străine, următoarele drepturi asupra aeronavelor civile:
Partea introductivă a art. 21 a fost modificată de pct. 21 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005 publicată, în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
a)dreptul de proprietate;
b)dreptul de folosinţa în temeiul unui contract de închiriere încheiat pe o durată determinata, caz în care locatarul capata şi calitatea de deţinător;
c)dreptul deţinătorului legal de a dobândi proprietatea prin cumpărare, caz în care cumpărătorul capata calitatea de proprietar;
d)dreptul de a ipoteca ori de a greva aeronava civilă sau componente ale acesteia cu orice drept real asemănător, constituit ca garanţie a plăţii unei datorii, cu condiţia ca un asemenea drept să fie constituit conform legii statului de înmatriculare şi transcris în registrul de sarcini al statului de înmatriculare a aeronavei civile.
(1)Actele de proprietate sau de transmitere a proprietăţii, de constituire de ipoteci sau a altor drepturi reale care privesc o aeronava civilă sunt reglementate de legislaţia naţionala şi se înscriu în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile.
(2)Înscrierea în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile nu este constitutivă de drepturi şi are ca efect numai opozabilitatea faţă de terţi a dreptului înscris.
Aerodromurile civile pot fi proprietate publică sau proprietate privată, deschise ori închise utilizării publice.
Art. 23 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Înfiinţarea, funcţionarea şi dezafectarea aerodromurilor civile sunt supuse reglementărilor specifice emise de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, cu avizul ministerelor abilitate, prin care se stabilesc cerinţele tehnice, operaţionale, de siguranţă a zborului, de securitate aeronautică şi de protecţie a mediului.
Art. 24 a fost modificat de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Un aerodrom este deschis pentru operarea aeronavelor civile numai dacă este certificat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
(2)Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului ţine registrul de evidenţă a aerodromurilor civile certificate din România.
Art. 26 a fost modificat de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Toate aeronavele civile care execută zboruri internaţionale cu originea/destinaţia România sunt obligate să decoleze şi să aterizeze pe un aeroport internaţional sau deschis traficului aerian internaţional.
(2)Condiţiile pentru certificarea aeroporturilor civile internaţionale sau deschise traficului aerian internaţional se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
Art. 27 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Administratorii aerodromurilor civile au obligaţia de a asigura condiţiile prevăzute de reglementările specifice aplicabile privind aterizarea şi decolarea în siguranţă a aeronavelor, securitatea aeronautică, serviciile necesare aeronavelor la sol, precum şi cele privind lupta împotriva incendiilor.
(2)Administratorii aeroporturilor civile vor asigura şi existenţa facilităţilor de ambulanţă şi prim ajutor pentru cazuri de urgenţă şi, după caz, a celor de vamă, graniţă, fitosanitare, sanitar-veterinare şi sanitar-umane.
Art. 28 a fost modificat de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Operatorii economici şi, după caz, organele competente ale statului care desfăşoară activităţi pe aerodromurile civile au obligaţia de a respecta normele stabilite, în temeiul prezentului cod aerian şi al reglementărilor specifice aplicabile, de către administratorii aerodromurilor.
(2)Toate activităţile care se derulează în perimetrul unui aerodrom civil se desfăşoară sub coordonarea administratorului aerodromului.
(3)Operatorii economici care desfăşoară activităţi în perimetrul aerodromurilor civile trebuie să deţină o licenţă de lucru în acest perimetru, eliberată de administratorul aerodromului, în conformitate cu reglementările specifice emise de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
Art. 29 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Facilităţile şi serviciile asigurate pe un aerodrom civil deschis utilizării publice sunt accesibile, fără discriminare, tuturor aeronavelor civile.
Art. 30 a fost modificat de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Tarifele stabilite pentru utilizarea facilităţilor şi furnizarea serviciilor prevăzute la art. 30 se aplică în mod nediscriminatoriu, indiferent de naţionalitatea aeronavei civile, şi se publică în conformitate cu reglementările internaţionale de aviaţie.
(2)Pe aerodromurile civile deschise utilizării publice sunt scutite de la plata tarifelor aeroportuare de pasager, aterizare, staţionare şi iluminat, precum şi a tarifelor pentru servicii de navigaţie aeriană terminală următoarele categorii de aeronave:
a)aeronavele militare româneşti;
b)aeronavele militare străine, pentru care există acorduri bilaterale în acest sens, încheiate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, la cererea Ministerului Apărării Naţionale;
c)aeronavele care execută zboruri exclusiv pentru transportul în misiune oficială al monarhilor domnitori şi al membrilor apropiaţi ai familiei, al şefilor de stat, al şefilor de guvern şi al miniştrilor. În toate cazurile misiunile oficiale vor fi confirmate prin indicatorul de statut corespunzător pe planul de zbor;
d)aeronavele care execută zboruri în folosul Organizaţiei Naţiunilor Unite, Crucii Roşii sau al Semilunii Roşii;
e)aeronavele civile care efectuează misiuni de căutare şi de salvare sau transportă personal şi materiale în cadrul acestor misiuni;
f)aeronavele care efectuează misiuni umanitare şi de ajutorare urgentă;
g)aeronavele care sunt nevoite să aterizeze datorită unor cauze tehnice, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile sau a unor situaţii de forţă majoră;
h)aeronavele care aterizează din dispoziţia Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi/sau a Ministerului Apărării Naţionale;
i)alte categorii de aeronave prevăzute de lege.
(3)Pot fi scutite, total sau parţial, de la plata tarifelor prevăzute la alin. (1) şi alte categorii de aeronave, cu aprobarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
(4)Scutirile prevăzute la alin. (2) lit. a)-c) se aplică numai pe aerodromurile civile unde statul român este acţionar majoritar.
(5)Administratorii aerodromurilor au dreptul de a reţine la sol o aeronavă civilă, în situaţia în care aceasta nu a achitat contravaloarea tarifelor prevăzute la alin. (1), până la stingerea debitelor sau până se face dovada constituirii unor garanţii suficiente în raport cu creanţa invocată şi aceasta este acceptată de administratorul aerodromului, cu respectarea reglementărilor în vigoare.
Art. 31 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
În aeronautica civilă funcţionează personal aeronautic civil, precum şi alte categorii de personal.
(1)Personalul aeronautic civil cuprinde:
–personal aeronautic civil navigant;
–personal aeronautic civil nenavigant.
(2)Drepturile şi obligaţiile personalului aeronautic civil se stabilesc prin reglementări specifice, în condiţiile legii.
Alin. (2) al art. 33 a fost modificat de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Personalul aeronautic civil navigant cuprinde:
a)personalul care constituie echipajul de conducere de la bordul aeronavelor civile: piloţi, navigatori, mecanici şi/sau ingineri de bord şi operatori radionaviganţi;
b)personalul de cabină, tehnic sau care îndeplineşte alte funcţii la bordul aeronavelor civile, calificat pentru categoria respectivă de aeronavă civilă, care, neparticipând la conducerea acestora, exercită la bord activităţi cu privire la pasageri şi mărfuri, activităţi de control tehnic în vederea constatării stării de navigabilitate, activităţi de verificare în zbor a funcţionării mijloacelor serviciilor de comunicaţii, navigaţie şi supraveghere, precum şi alte activităţi aeronautice civile, potrivit reglementărilor specifice aplicabile;
c)personalul de inspecţie în zbor a operaţiunilor aeriene;
d)paraşutiştii.
Art. 34 a fost modificat de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Personalul aeronautic civil nenavigant cuprinde:
a)personalul tehnic calificat care lucrează direct la planificarea şi pregătirea operaţională a zborurilor, la proiectarea, certificarea, fabricaţia, inspecţia, întreţinerea, reparaţia şi operarea tehnicii aeronautice;
b)personalul care furnizează şi/sau asigură serviciile de navigaţie aeriană;
c)inspectorii aeronautici care exercită activităţi de supervizare a siguranţei zborului;
d)personalul de aerodrom care execută activităţi specifice, cu impact asupra siguranţei zborului.
Art. 35 a fost modificat de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Echipajul aeronavei civile este constituit din personal certificat în mod corespunzător, care desfăşoară activităţi la bord în conformitate cu reglementările specifice aplicabile.
(2)Membrii echipajului aeronavei au obligaţia ca, pe întreaga perioadă a misiunii, să aibă asupra lor documentele de certificare individuale obligatorii prevăzute de reglementările specifice aplicabile.
(3)Echipajul se află în subordinea comandantului de aeronavă civilă.
(4)Comandantul aeronavei civile este desemnat de operatorul aerian, pentru fiecare zbor, cu excepţia cazului când prin reglementări specifice se prevede altfel.
Art. 36 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Funcţia de comandant de aeronavă civilă este îndeplinită de pilotul comandant, certificat pentru categoria, clasa sau tipul aeronavei civile respective şi având licenţa corespunzătoare în termen de valabilitate.
(2)Persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (1) are funcţia de comandant de aeronavă din momentul începerii misiunii şi până în momentul terminării acesteia.
(3)Comandantul aeronavei civile care remorchează alte aeronave este comandantul acestora până la declanşarea lor.
Art. 37 a fost modificat de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Comandantul aeronavei civile răspunde de pregătirea şi executarea în siguranţă a fiecărui zbor, precum şi de comportamentul şi disciplina echipajului la bord şi la sol, cu respectarea prevederilor prezentului cod aerian şi ale reglementărilor specifice aplicabile.
(2)Acesta va refuza decolarea atunci când constată nereguli cu ocazia îndeplinirii sarcinilor ce îi revin, în conformitate cu reglementările specifice în vigoare.
Art. 38 a fost modificat de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)În timpul misiunii sale comandantul de aeronavă civilă poate delega atribuţii, dar nu poate să îşi delege responsabilităţile.
(2)În cazul în care acesta este împiedicat din orice cauză, în cursul zborului sau la sol, să îşi îndeplinească funcţia, în lipsa desemnării prealabile a unei alte persoane pentru a-l înlocui, funcţia de comandant de aeronavă civilă va fi exercitată de unul dintre ceilalţi membri ai echipajului de conducere, în ordinea stabilită prin reglementările specifice aplicabile.
Art. 39 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Comandantul unei aeronave civile aflate în zbor are jurisdicţie asupra întregului personal aeronautic civil aflat la bord.
(2)Dispoziţiile date de comandantul de aeronava civilă în timpul zborului, în scopul asigurării siguranţei zborului, sunt obligatorii pentru toate persoanele aflate la bord.
(3)Comandantul de aeronava civilă poate debarca orice membru al echipajului şi orice pasager la o escala intermediara, pentru motive determinate de siguranţă zborului şi de păstrarea ordinii în aeronava civilă.
(4)În caz de pericol, comandantul de aeronavă civilă va lua măsurile necesare pentru salvarea pasagerilor, a echipajului, a încărcăturii, precum şi a aeronavei, după caz.
Alin. (4) al art. 40 a fost modificat de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(5)În cazul unui accident, comandantul de aeronavă civilă îşi menţine toate prerogativele până în momentul când autoritatea în drept îl eliberează de atribuţiile ce îi revin în legătură cu operarea aeronavei.
Alin. (4) al art. 40 a fost modificat de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Prin derogare de la prevederile art. 37, operatorul poate desemna în funcţia de comandant de aeronavă civilă şi o altă persoană decât pilotul comandant.
(2)Obligaţiile şi răspunderile pentru executarea misiunii se împart între comandantul de aeronavă civilă şi pilotul comandant, după cum urmează:
a)pilotul comandant răspunde, de la începerea şi până la terminarea operaţiunii de zbor cu aeronava civilă, de conducerea tehnică şi de siguranţă a aeronavei, putând lua orice măsuri pentru realizarea siguranţei zborului;
b)comandantul de aeronavă răspunde, în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod aerian de executarea misiunii în bune condiţii, pentru toate celelalte aspecte care nu privesc conducerea tehnică şi operarea în siguranţă a aeronavei.
Art. 43 a fost modificat de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Operaţiunile aeriene civile care pot fi efectuate pe teritoriul României se clasifica astfel:
a)operaţiuni de transport aerian public;
b)operaţiuni de aviaţie generală;
c)operaţiuni de lucru aerian.Secţiunea a II-a Operaţiuni de transport aerian public
Operaţiunile de transport aerian public sunt transporturile de pasageri, bagaje, mărfuri şi/sau poştă, efectuate pe baze comerciale, prin curse regulate sau neregulate, de către transportatorii aerieni. Transporturile aeriene publice executate în spaţiul aerian naţional sunt supuse tratatelor internaţionale la care România este parte.
Art. 45 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Transporturile aeriene publice se execută pe bază de contract de transport încheiat între transportatorul aerian şi beneficiarul transportului.
(2)Prin contractul de transport aerian, transportatorul aerian se obligă să ducă la destinaţie pasagerii, bagajele, marfa şi/sau poşta, iar beneficiarul să plătească preţul transportului.
Art. 46 a fost modificat de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Transportatorul aerian răspunde pentru orice prejudiciu produs prin decesul sau vătămarea sănătăţii pasagerilor ori avarierea sau pierderea bagajelor, a mărfii şi/sau a poştei transportate.
(2)Regimul răspunderii transportatorului aerian este, pentru transporturile aeriene publice internaţionale, reglementat în conformitate cu tratatele internaţionale la care România este parte, iar pentru transporturile aeriene publice interne, în conformitate cu prevederile dreptului comun, în măsura în care nu s-a stabilit altfel printr-o lege specială sau printr-un tratat internaţional la care România este parte.
Art. 47 a fost modificat de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Transporturile aeriene publice efectuate prin curse regulate sunt transporturile aeriene executate după orare publicate şi rute prestabilite, destinate să asigure legătura între doua sau mai multe aeroporturi şi în care capacitatea comercială disponibilă este pusă la dispoziţie publicului contra cost.
(1)Transporturile aeriene publice, altele decât cele prevăzute la art. 48, se efectuează prin curse neregulate.
(2)Transporturile aeriene publice prin curse neregulate includ şi zborurile care nu implică transportul pasagerilor între două sau mai multe aerodromuri, efectuate pe baze comerciale, cu unul sau mai mulţi pasageri la bord.
Art. 49 a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Transportatorii aerieni români pot efectua transporturi aeriene publice pe rute interne sau internaţionale, prin curse regulate sau neregulate, numai în condiţiile deţinerii unui certificat de operator aerian în termen de valabilitate şi a unei licenţe de operare, eliberată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.008/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate.
Alin. (1) al art. 50 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 19 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 608 din 29 august 2011.
(2)Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului prin reglementări specifice.
(3)Transportatorii aerieni străini pot efectua transporturi aeriene publice în spaţiul aerian naţional, în conformitate cu drepturile de trafic acordate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului sau în condiţiile stabilite prin tratatele internaţionale la care România este parte.
Art. 50 a fost modificat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Operaţiunile de aviaţie generală cuprind:
a)transporturile aeriene în interes propriu;
b)zborurile în interes propriu;
c)zborurile particulare;
d)zborurile şcoală.
(2)Transporturile aeriene în interes propriu reprezintă operaţiunile de aviaţie generală executate de o persoană juridică, fără perceperea unui tarif sau a echivalentului acestuia în bunuri ori servicii, utilizându-se aeronave civile proprii sau închiriate, care constituie accesoriul unei alte activităţi economice executate de persoana respectivă, beneficiarul transportului.
(3)Zborurile în interes propriu reprezintă operaţiunile de aviaţie generală, altele decât transporturile în interes propriu, efectuate de persoane fizice sau juridice, cu aeronave civile proprii sau închiriate, pentru şi în susţinerea nevoilor activităţilor proprii, fără perceperea de tarife. Zborurile în interes propriu includ şi zborurile efectuate exclusiv în scop sportiv.
(4)Zborurile particulare reprezintă operaţiunile de aviaţie generală efectuate de deţinătorii de aeronave civile, persoane fizice, exclusiv în scop necomercial.
(5)Zborurile şcoală reprezintă operaţiunile aeriene civile organizate de persoane fizice sau juridice în scopul pregătirii personalului aeronautic civil navigant.
Art. 51 a fost modificat de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Operaţiunile de lucru aerian sunt operaţiunile aeriene civile efectuate pentru nevoile industriei, agriculturii, silviculturii, sănătăţii publice şi protecţiei mediului, de căutare şi salvare, cercetare ştiinţifică, fotografiere, monitorizare, publicitate, precum şi în alte scopuri de către operatori aerieni certificaţi de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului.
Art. 52 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Regimul răspunderii operatorilor aerieni care efectuează operaţiuni aeriene de aviaţie generală sau de lucru aerian pe teritoriul României este reglementat în conformitate cu prevederile dreptului comun, în măsura în care nu s-a stabilit altfel printr-o lege specială sau printr-un tratat internaţional la care România este parte.
Art. 53 a fost modificat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
În sensul prezentului cod aerian, protecţia mediului reuneşte toate activităţile ce au ca scop reducerea impactului aviaţiei civile asupra mediului, datorat zgomotului produs de aeronavele civile, emisiilor motoarelor de aviaţie, substanţelor folosite în cadrul activităţilor aeronautice civile şi reziduurilor rezultate în urma desfăşurării acestor activităţi.
Art. 54 a fost modificat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului stabileşte, împreună cu autoritatea de mediu, politici şi reglementări specifice în domeniul protecţiei mediului.
Art. 55 a fost modificat de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
În scopul protecţiei mediului, Ministerul Transporturilor poate restrictiona operarea aeronavelor civile pe aeroporturile din România sau în spaţiul aerian naţional.
Ministerul Transporturilor, cu avizul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului*), stabileşte aeroporturile din România care, în urma derulării activităţilor specifice, au un impact semnificativ asupra mediului, în vederea implementării de programe de protecţie a mediului.
*)A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 17/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 10 ianuarie 2001.
Ministerul Transporturilor, la solicitarea administratorului aeroportului, poate aproba măsuri temporare şi derogări ce permit operarea aeronavelor civile, care au impact semnificativ asupra mediului.
Prevederile art. 56 nu se aplică următoarelor categorii de aeronave civile:
a)aeronavele de stat româneşti;
b)aeronavele româneşti care executa misiuni oficiale, prezidenţiale sau guvernamentale, iar în cazul celor străine, pe bază de reciprocitate;
c)aeronavele ce operează în folosul Organizaţiei Naţiunilor Unite, Crucii Roşii şi Semilunii Roşii;
d)aeronavele civile care efectuează misiuni de căutare şi de salvare ori care transporta personal sau materiale în cadrul acestor misiuni;
e)aeronavele care efectuează misiuni umanitare şi de ajutorare urgenta;
f)aeronavele care sunt nevoite sa aterizeze din cauze tehnice, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile sau a unor situaţii de forta majoră;
g)aeronavele care aterizeaza din dispoziţia Ministerului Transporturilor şi/sau a Ministerului Apărării Naţionale.
(1)Siguranţa zborului reprezintă o cerinţă obligatorie şi, totodată, un criteriu de performanţă fundamental pentru orice activitate aeronautică civilă.
(2)Siguranţa zborului se realizează prin:
a)emiterea de reglementări specifice, inclusiv stabilirea obiectivelor de siguranţă, precum şi a nivelurilor de siguranţă cerute sau minim acceptabile;
b)asigurarea cadrului de implementare a reglementărilor, obiectivelor şi nivelurilor de siguranţă;
c)exercitarea funcţiei de supervizare a siguranţei zborului.
Art. 61 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Funcţia de supervizare a siguranţei zborului în aviaţia civilă la nivel naţional se îndeplineşte prin desemnare şi delegare de competenţă din partea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în condiţiile art. 5, de către un organism tehnic specializat care funcţionează separat de agenţii aeronautici civili supuşi supervizării.
(2)Organismul tehnic specializat prevăzut la alin. (1) are personalitate juridică proprie, este autonom din punct de vedere administrativ şi financiar şi îşi exercită în mod independent atribuţiile de natură tehnică stabilite.
(3)Până la 31 decembrie 2005, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului va desemna organismul tehnic specializat, prevăzut la alin. (1), şi va stabili atribuţiile acestuia prin ordin.
Art. 62 a fost modificat de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Organismul tehnic specializat prevăzut la art. 62 poate interzice temporar sau poate restricţiona efectuarea de zboruri în spaţiul aerian naţional de către aeronavele civile străine despre care sunt deţinute informaţii că operarea ori întreţinerea acestora nu corespunde standardelor minime de siguranţă stabilite în baza prevederilor Convenţiei de la Chicago.
(2)În cazul în care astfel de neconformităţi cu standardele minime de siguranţă stabilite în baza prevederilor Convenţiei de la Chicago sunt sesizate cu ocazia inspecţiilor la sol efectuate pe aerodromurile din România, conform reglementărilor specifice aplicabile, iar măsurile corective subsecvente nu sunt aplicate înaintea efectuării zborului următor sau sunt necorespunzătoare, organismul tehnic specializat prevăzut la art. 62 poate decide reţinerea la sol a aeronavei civile respective, până la remedierea deficienţelor semnalate, urmând a informa imediat autorităţile competente române şi pe cele ale statului de înmatriculare a aeronavei reţinute, precum şi operatorul implicat.
(3)Măsurile necesare pentru reţinerea la sol a aeronavei civile prevăzute la alin. (2) vor fi luate de administratorul aerodromului, la solicitarea organismului tehnic specializat prevăzut la art. 62 sau a reprezentantului său autorizat.
Art. 62^1 a fost introdus de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Certificarea agenţilor aeronautici civili
Titlul Secţiunii a II-a a Capitolului IX a fost modificat de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
În scopul realizării siguranţei zborului, următoarele categorii de agenţi aeronautici civili sunt supuşi certificării şi supravegherii continue de către organismul tehnic prevăzut la art. 62 alin. (1):
a)operatorii aerieni corespunzător cu operaţiunile aeriene civile pe care le desfăşoară;
b)agenţii aeronautici civili care au ca obiect de activitate proiectarea, fabricaţia şi întreţinerea aeronavelor, motoarelor, elicelor, pieselor şi echipamentelor asociate, precum şi cei care au ca obiect de activitate procesele specializate, inclusiv încercările de tip, testările specializate şi distribuirea produselor aeronautice;
c)agenţii aeronautici civili care desfăşoară activităţi de proiectare, construcţii, montaj, reparaţii pentru elemente de infrastructură şi echipamente care concură direct la siguranţa zborului;
d)agenţii aeronautici civili care au ca obiect de activitate furnizarea serviciilor de navigaţie aeriană, precum şi activităţile aeroportuare;
e)agenţii aeronautici civili care se ocupă cu pregătirea personalului aeronautic civil;
f)alte categorii de agenţi aeronautici civili, potrivit reglementărilor specifice aplicabile.
Art. 63 a fost modificat de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Certificarea personalului aeronautic civil
Titlul Secţiunii a III-a a Capitolului IX a fost modificat de pct. 58 din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului stabileşte, prin reglementări specifice, categoriile de personal aeronautic civil supus certificării, precum şi documentele de certificare obligatorii pentru exercitarea activităţilor aeronautice civile.
(2)Oricare persoană care face dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute în reglementările specifice aplicabile poate solicita certificarea ca personal aeronautic civil.
Art. 66 a fost modificat de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Certificatele personalului aeronautic civil sunt documente nominale individuale, obligatorii pe întreaga durată a desfăşurării activităţii ca personal aeronautic civil.
Art. 67 a fost modificat de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
În condiţiile în care tratatele internaţionale la care România este parte nu prevăd altfel, documentele de certificare emise de alte state pot fi recunoscute sau validate în România numai dacă criteriile în baza cărora au fost eliberate se situează cel puţin la nivelul standardelor şi practicilor recomandate de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale şi în condiţiile îndeplinirii cerinţelor reglementărilor naţionale specifice aplicabile.
Art. 69 a fost modificat de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Examinarea medicală a candidaţilor care solicită certificarea ca personal aeronautic civil poate fi efectuată numai de către o instituţie medicală autorizată, potrivit reglementărilor specifice aplicabile.
Art. 70 a fost modificat de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Certificarea aeronavelor civile
Titlul Secţiunii a IV-a a Capitolului IX a fost modificat de pct. 64 din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Aeronavele civile care se înmatriculează în România, motoarele şi elicele acestora vor deţine un certificat de tip emis potrivit reglementărilor specifice aplicabile, care să acopere produsul, inclusiv toate piesele şi echipamentele instalate pe acesta.
(2)În certificatul de tip se înscriu condiţiile şi limitările care sunt cerute în interesul siguranţei zborului.
Art. 71 a fost modificat de pct. 65 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Piesele şi echipamentele pot deţine un certificat specific în urma demonstrării că acestea sunt conforme cu specificaţiile detaliate de navigabilitate stabilite.
Art. 72 a fost modificat de pct. 66 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Fiecare aeronavă civilă trebuie să deţină un certificat de navigabilitate individual, eliberat în urma demonstrării că aeronava civilă este conformă cu proiectul de tip aprobat în certificatul de tip şi că întreaga documentaţie, inspecţiile şi încercările relevante demonstrează că aeronava este în condiţie de operare în siguranţă.
(2)În certificatul de navigabilitate, care trebuie să se afle în permanenţă la bordul aeronavei, se înscriu categoriile de activităţi pentru care aeronava civilă poate fi folosită, precum şi alte condiţii şi limitări impuse de siguranţă zborului.
Art. 73 a fost modificat de pct. 67 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Ministerul Transporturilor emite reglementări aeronautice specifice privind certificarea aeronavelor civile.
(2)Ministerul Transporturilor poate stabili categorii de aeronave şi parasute care, prin excepţie de la prevederile art. 73, pot efectua zboruri fără sa deţină certificat de tip şi/sau de navigabilitate.Secţiunea a V-a Aerodromuri
Zone supuse servituţilor de aeronautică civilă
Titlul Secţiunii a V-a a Capitolului IX a fost modificat de pct. 68 din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
În scopul asigurării siguranţei zborului se stabilesc, în conformitate cu reglementările specifice emise de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, zone supuse servituţilor de aeronautică civilă aferente aerodromurilor civile şi echipamentelor serviciilor civile de navigaţie aeriană.
Art. 76 a fost modificat de pct. 70 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
În zonele supuse servituţilor de aeronautică civilă pot fi construite şi amplasate construcţii, instalaţii şi echipamente noi numai cu avizul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, iar în cazul aerodromurilor exploatate în comun, cu avizul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, împreună cu Ministerul Apărării Naţionale.
Art. 77 a fost modificat de pct. 71 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Administratorii aerodromurilor civile, ai echipamentelor aferente serviciilor de navigaţie aeriană, cât şi proprietarii terenurilor, clădirilor şi amenajărilor aflate în zonele supuse servituţilor de aeronautică civilă sunt obligaţi să respecte restricţiile impuse prin reglementările specifice referitoare la aceste zone, precum şi prin avizul prevăzut la art. 77.
Art. 78 a fost modificat de pct. 72 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Secţiunea a VI-a a Capitolului IX a fost introdusă de pct. 73 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
În cazul unei aeronave înmatriculate într-un alt stat şi operate de un operator aerian român, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului poate încheia, conform Convenţiei de la Chicago şi potrivit atribuţiilor ce îi revin prin prezentul cod aerian, acorduri bilaterale cu autorităţile aeronautice din acel stat, prin care se preiau, în totalitate sau în parte, funcţiile şi obligaţiile ce revin statului de înmatriculare a aeronavei.
Art. 78^1 a fost introdus de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
În cazul unei aeronave înmatriculate în România şi operate de un operator aerian dintr-un alt stat, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului poate încheia, conform Convenţiei de la Chicago şi potrivit atribuţiilor ce îi revin prin prezentul cod aerian, acorduri bilaterale cu autorităţile aeronautice din acel stat prin care se transferă, în totalitate sau în parte, funcţiile şi obligaţiile ce revin statului român în calitate de stat de înmatriculare a aeronavei.
Art. 78^2 a fost introdus de pct. 74 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Protecţia aviaţiei civile împotriva actelor de intervenţie ilicită se realizează pe baza Programului Naţional de Securitate Aeronautica, elaborat de Ministerul Transporturilor şi aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat responsabilă pentru dezvoltarea, implementarea şi aplicarea programului prevăzut la art. 79.
Facilităţile aeronautice se realizează în conformitate cu procedurile, standardele şi practicile recomandate, emise de organizaţiile internaţionale de aviaţie civilă la care România este parte, precum şi cu legislaţia europeană şi naţională specifică în vigoare.
Art. 81 a fost modificat de pct. 75 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Administratorii aerodromurilor civile au obligaţia să asigure condiţiile pentru implementarea şi asigurarea funcţionării sistemului de facilităţi aeronautice la aerodromurile pe care le administrează.
Art. 82 a fost modificat de pct. 76 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
În spaţiul aerian naţional, precum şi pe teritoriul României operaţiunile de căutare şi salvare a aeronavelor civile aflate în primejdie şi a supravieţuitorilor unui accident de aviaţie se realizează în conformitate cu legislaţia naţională referitoare la managementul situaţiilor de urgenţă.
Art. 83 a fost modificat de pct. 77 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Asistenţa de căutare şi de salvare se acordă tuturor aeronavelor civile şi supravietuitorilor unui accident de aviaţie.
Toate autorităţile publice, precum şi persoanele fizice şi juridice solicitate au obligaţia de a acorda asistenţa în cazul operaţiunilor de căutare şi de salvare, urmărindu-se prioritar salvarea vietilor omeneşti, precum şi prevenirea amplificarii daunelor şi conservarea dovezilor esenţiale pentru anchetarea adecvată a accidentelor.
Titlul Capitolului XIII a fost modificat de pct. 79 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului este autoritatea de stat pentru reglementarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor privind investigaţia tehnică a incidentelor şi a accidentelor din aviaţia civilă.
Art. 87 a fost modificat de pct. 80 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Scopul investigaţiei tehnice îl reprezintă stabilirea faptelor, cauzelor şi împrejurărilor care au condus la producerea incidentului sau a accidentului de aviaţie civilă, precum şi identificarea măsurilor preventive corespunzătoare.
(2)Obiectivul investigaţiei tehnice îl reprezintă creşterea siguranţei zborului prin emiterea de recomandări în vederea prevenirii producerii unor incidente sau accidente similare în aviaţia civilă.
Art. 88 a fost modificat de pct. 81 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Investigaţia tehnică este independentă de ancheta penală sau disciplinară.
(2)Stabilirea responsabilităţilor, a persoanelor vinovate, a gradului de vinovăţie, precum şi aplicarea sancţiunilor sunt de competenţa organelor abilitate prin lege.
Art. 89 a fost modificat de pct. 82 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului emite reglementări specifice cu privire la raportarea, colectarea, prelucrarea şi arhivarea informaţiilor referitoare la evenimentele de aviaţie civilă, în conformitate cu recomandările organizaţiilor internaţionale de aviaţie civilă.
(2)Agenţii aeronautici civili au obligaţia să informeze Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului asupra producerii incidentelor şi accidentelor de aviaţie civilă.
(3)Confidenţialitatea surselor de informare în timpul investigaţiei tehnice, inclusiv raportările voluntare ale personalului aeronautic civil, care stau la baza începerii sau desfăşurării unei investigaţii, este garantată în condiţiile legii.
Art. 90 a fost modificat de pct. 83 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Echipajele aeronavelor civile, precum şi orice persoană fizică sau juridică sunt obligate să furnizeze, la cererea comisiei de investigare, pe durata investigaţiei tehnice, toate informaţiile şi relaţiile care le sunt cunoscute.
Art. 91 a fost modificat de pct. 84 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Încălcarea prevederilor prezentului Cod aerian atrage, după caz, răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală a persoanelor vinovate.
(1)Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să constituie infracţiuni, următoarele fapte:
a)lipsa de la bordul aeronavei a documentelor obligatorii prevăzute la art. 17 alin. (2), art. 36 alin. (2) şi la art. 73 alin. (2);
b)refuzul comandantului unei aeronave civile de a prezenta persoanelor împuternicite, în condiţiile legii, documentele obligatorii prevăzute la art. 17 alin. (2), art. 36 alin. (2) şi la art. 73 alin. (2);
c)neinformarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului cu privire la producerea incidentelor şi accidentelor de aviaţie civilă, de către cei care au această obligaţie în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (2);
d)desfăşurarea de activităţi în perimetrul infrastructurii aeroportuare fără licenţa prevăzută la art. 29 alin. (3);
e)efectuarea activităţilor aeronautice civile prevăzute la art. 63, fără deţinerea unui certificat valabil, de către persoane fizice sau juridice;
f)efectuarea de operaţiuni de transport aerian public fără deţinerea licenţei de operare şi/sau a certificatului de operator prevăzute la art. 50 alin. (1);
Lit. f) a alin. (1) al art. 93 a fost modificată de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 19 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 608 din 29 august 2011, prin înlocuirea sintagmei "licenţei de transport aerian" cu sintagma "licenţei de operare".
g)amplasarea construcţiilor, instalaţiilor şi echipamentelor în zonele supuse servituţilor de aeronautică civilă fără obţinerea avizului Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, prevăzut la art. 77;
h)nerespectarea restricţiilor impuse prin reglementările specifice referitoare la zonele supuse servituţilor aeronautice sau prin avizele emise de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, de către persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 78;
i)operarea unei aeronave civile cu nerespectarea condiţiilor şi limitărilor înscrise în certificatul de navigabilitate conform prevederilor art. 73 alin. (2);
j)efectuarea serviciului de către personalul aeronautic civil sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe interzise de autoritatea de reglementare. Se consideră sub influenţa băuturilor alcoolice personalul care are o îmbibaţie alcoolică în sânge de până la 0,8 la mie.
(2)Prin hotărâre a Guvernului se pot stabili şi alte fapte contravenţionale din domeniul aviaţiei civile.
Art. 93 a fost modificat de pct. 85 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Contravenţiile prevăzute la art. 93 alin. (1) se sancţionează după cum urmează:
a)contravenţiile prevăzute la lit. a)-c), cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei;
b)contravenţiile prevăzute la lit. d)-f), cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei;
c)contravenţiile prevăzute la lit. g)-j), cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei.
Art. 94 a fost modificat de pct. 86 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Constatarea contravenţiilor prevăzute la art. 93, precum şi aplicarea amenzilor se fac, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, de către persoanele împuternicite în acest scop de ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(2)Contravenţiilor prevăzute la art. 93 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002
, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 97 a fost modificat de pct. 88 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Încălcarea de către personalul aeronautic civil a îndatoririlor de serviciu sau neîndeplinirea lor, dacă fapta este de natura sa pună în pericol siguranţa zborului, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
(1)Încredinţarea comenzilor aeronavei civile de către pilotul comandant unei persoane neautorizate se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)Părăsirea fără aprobare a postului de către orice membru al echipajului de conducere sau de către personalul ce asigura direct informarea, dirijarea şi controlul traficului aerian, dacă fapta este de natura sa pună în pericol siguranţa zborului, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
(1)Săvârşirea faptei prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. j), dacă aceasta este de natură să pună în pericol siguranţa zborului, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
(2)Efectuarea serviciului în stare de ebrietate de către personalul aeronautic civil se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
(3)Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită de personalul aeronautic navigant, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
(4)Este considerat în stare de ebrietate personalul care are o îmbibaţie alcoolică în sânge mai mare de 0,8 la mie.
Art. 101 a fost modificat de pct. 90 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Pilotarea unei aeronave de către o persoană care nu deţine documentele de certificare prevăzute de reglementările în vigoare pentru pilotarea aeronavei respective se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2)Dacă prin fapta prevăzută la alin. (1) s-a pus în pericol siguranţa altor zboruri, sănătatea publică sau protecţia mediului, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.
Art. 102 a fost modificat de pct. 91 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(1)Se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă următoarele fapte:
a)exploatarea unei aeronave fără ca aceasta să posede un certificat de înmatriculare/identificare şi un certificat/autorizaţie de navigabilitate ori documente echivalente;
b)nerespectarea restricţiilor impuse prin reglementările specifice referitoare la zonele supuse servituţilor aeronautice sau prin avizele emise de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, de către persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 78, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa zborului;
c)efectuarea de operaţiuni de transport aerian public fără deţinerea licenţei de operare şi/sau a certificatului de operator prevăzute la art. 50 alin. (1), dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa zborului;
Lit. c) a alin. (1) al art. 103 a fost modificată de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 19 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 608 din 29 august 2011, prin înlocuirea sintagmei "licenţei de transport aerian" cu sintagma "licenţei de operare".
d)inscripţionarea neconformă cu certificatul de înmatriculare/identificare sau suprimarea mărcilor de inscripţionare.
(2)Fapta prevăzută la lit. a), săvârşită după refuzul eliberării certificatului de înmatriculare sau a certificatului de navigabilitate, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani
Art. 103 a fost modificat de pct. 92 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
În înţelesul prevederilor prezentului capitol:
a)o aeronava se considera a fi în serviciu din momentul în care personalul de la sol sau echipajul începe sa o pregătească în vederea unui anumit zbor până la expirarea unui termen de 24 de ore după orice aterizare; perioada de serviciu cuprinde în orice caz întregul timp în care aeronava se afla în zbor, în sensul prevederilor lit. b);
b)o aeronava se considera a fi în zbor din momentul în care, imbarcarea fiind terminată, toate uşile exterioare au fost închise şi până în momentul în care una dintre aceste uşi a fost deschisă în vederea debarcarii; în caz de aterizare forţată se considera ca zborul se continua până când autoritatea competentă preia în sarcina aeronava, persoanele şi bunurile de la bord.
Comunicarea de informaţii, ştiind ca acestea sunt false, dacă prin acest fapt se periclitează siguranţa zborului, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani. Dacă fapta se săvârşeşte în scopul devierii itinerarului de zbor, pedeapsa este de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(1)Săvârşirea, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme sau al unei substanţe, a unui act de violenţă împotriva unei persoane aflate într-un aeroport civil, dacă fapta pune în pericol sau este de natură a pune în pericol siguranţa şi securitatea în acest aeroport, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Alin. (1) al art. 107 a fost modificat de pct. 94 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(2)Săvârşirea oricărui act de violenta fizica sau psihică asupra unei persoane aflate la bordul unei aeronave civile în zbor sau în pregătire de zbor se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(1)Distrugerea sau deteriorarea gravă, cu ajutorul unui dispozitiv, al unei arme sau al unei substanţe, a instalaţiilor unui aeroport civil ori a unei aeronave care nu este în serviciu, dar se află pe un aeroport, precum şi întreruperea serviciilor de aeroport, dacă fapta compromite sau este de natură a compromite siguranţa şi securitatea în acest aeroport, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani.
(2)Distrugerea sau deteriorarea instalaţiilor ori a serviciilor de navigaţie aeriană sau perturbarea funcţionării acestora, dacă fapta este de natură să pună în pericol siguranţa zborului, se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(3)Cu pedeapsa prevăzută la alin. (2) se sancţionează şi distrugerea unei aeronave în serviciu sau cauzarea de deteriorări care o fac indisponibilă de zbor ori care sunt de natură să îi pună în pericol siguranţa în zbor.
(4)Plasarea sau înlesnirea plasării pe o aeronavă civilă, prin orice mijloc, a unui dispozitiv sau a unei substanţe capabile să distrugă acea aeronavă sau să îi producă deteriorări care o fac inaptă de zbor ori care sunt de natură să pericliteze siguranţa acesteia în zbor se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 108 a fost modificat de pct. 95 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Preluarea fără drept a unei aeronave, prin orice mijloace, precum şi exercitarea fără drept a controlului asupra aeronavei se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute în prezentul capitol au avut ca urmare decesul uneia sau al mai multor persoane, pedeapsa este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(1)Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezentul capitol se pedepseşte.
Alin. (1) al art. 111 a fost modificat de pct. 96 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
(2)Se considera tentativa şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunilor prevăzute în prezentul capitol.
Cercetarea faptelor prevăzute la art. 98-111, precum şi punerea în mişcare a acţiunii penale sunt de competenţa procurorului de pe lângă curtea de apel în a cărei rază teritorială au fost săvârşite acestea.
Art. 112 a fost modificat de pct. 97 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
Reglementările emise de Ministerul Transporturilor în aplicarea prevederilor prezentului Cod aerian sunt obligatorii pentru toţi agenţii aeronautici civili.
Măsurile de natura ajutorului de stat prevăzute în prezenta lege vor fi notificate potrivit Legii nr. 143/1999
privind ajutorul de stat, republicată, şi se vor acorda numai după autorizarea acestora de către Consiliul Concurenţei.
Art. 113^1 a fost introdus de pct. 98 al art. I din LEGEA nr. 399 din 27 decembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 10 ianuarie 2006.
La instituirea de către Preşedintele României a stării de asediu sau a stării de urgenta, precum şi la declararea mobilizării parţiale sau generale a Forţelor Armate ori în caz de agresiune armata îndreptată împotriva tarii aplicarea prevederilor prezentului Cod aerian se suspenda în parte sau în întregime, activitatea aeronautica în spaţiul aerian naţional urmând să se desfăşoare conform normelor stabilite de autorităţile militare competente, potrivit legii.
Prezentul Cod aerian intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1998*).
Se abroga integral Codul aerian aprobat prin Decretul nr. 516/1953, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 56 din 30 decembrie 1953, cu modificările ulterioare.
*)A se vedea şi data intrării în vigoare a actului normativ modificator.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.