Ordonanta
Ordonanta nr. 29 din 22 august 1997
privind Codul aerian
- Emitent
- Guvernul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 208 din 26 august 1997
Textul actului · 100 de articole
100%
privind Codul aerian
În temeiul art. 1 lit. h) din Legea nr. 134/1997 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite următoarea ordonanţa:
Prevederile prezentului Cod aerian se aplică tuturor activităţilor aeronautice civile şi activităţilor aeronautice conexe, precum şi tuturor persoanelor fizice sau juridice, care desfăşoară activităţi aeronautice civile în spaţiul aerian naţional şi pe teritoriul României.
România are suveranitate deplina şi exclusiva asupra spaţiului aerian naţional, care face obiectul proprietăţii publice.
Activitatea aeronautica civilă pe teritoriul şi în spaţiul aerian naţional este reglementată prin prezentul Cod aerian, prin actele normative interne din domeniu, precum şi în conformitate cu prevederile Convenţiei privind aviaţia civilă internationala, semnată la Chicago, ale altor convenţii şi acorduri internaţionale la care România este parte.
În sensul prezentului Cod aerian se utilizează termenii şi definiţiile de mai jos:
3.1.Accident: un eveniment legat de utilizarea unei aeronave, care se produce între momentul în care o persoană se imbarca la bordul acesteia, cu intenţia şi cu dreptul legal de a efectua un zbor, şi momentul când toate persoanele aflate la bord sunt debarcate, şi în cursul căruia:
a)o persoană este ranita grav sau mortal datorită faptului ca se găseşte:
–în sau pe aeronava;
–în contact direct cu aceasta sau cu un obiect care este fixat în aeronava;
–în contact direct cu o parte oarecare a aeronavei, inclusiv cu părţile care se detaseaza din aceasta;
–expusă direct aspiratiei sau suflului motoarelor sau elicelor;
b)aeronava suferă deteriorări sau o ruptura de structura care:
–altereaza caracteristicile de rezistenta structurală, de performanţă şi de zbor, şi care,
–în mod normal, ar necesita o reparatie importanţa, care nu poate fi facuta cu mijloacele obişnuite, sau înlocuirea elementelor deteriorate;
c)aeronava a fost distrusa;
d)aeronava a dispărut sau este total inaccesibila.
Aeronava este considerată disparuta când cautarile oficiale s-au încheiat şi epava nu a fost localizata.
e)s-au produs cumulat faptele prevăzute la lit. a), b), c) şi d).
Se exclud din categoria accidentelor următoarele situaţii:
–la lit. a), decesul la bordul aeronavelor, provenit dintr-o cauza naturala; ranirea grava sau decesul oricărei persoane de la bord, ca urmare a unei tentative de sinucidere; ranirea grava sau mortala la bordul aeronavei, provocată de către o altă persoană; ranirea grava sau mortala care nu rezultă direct din exploatarea la sol sau în zbor a aeronavei; ranirile datorate pasagerilor clandestini care se ascund în afară zonelor care sunt, în mod normal, accesibile pasagerilor şi echipajului;
–la lit. a), b), c) şi d), cazurile privind până de motor sau avarierea motorului, atunci când deteriorarea este limitată la motor sau la accesoriile sale, sau când este vorba despre deteriorări limitate la elice, la extremitatile aripii, la antene, pneuri, frane, carenaje sau mici perforatii în invelis.
3.2.Act de intervenţie ilicită: un act de:
a)violenta împotriva unei persoane la bordul unei aeronave în zbor, dacă acel act poate să pericliteze siguranţa aeronavei respective;
b)distrugere a unei aeronave în serviciu sau provocare de avarii unei astfel de aeronave, care o fac indisponibilă pentru zbor sau care îi pot periclita siguranţa în zbor;
c)amplasare sau favorizare a amplasarii într-o aeronava aflată în serviciu, prin orice mijloace, a unui dispozitiv sau a unei substanţe care poate distruge acea aeronava sau îi poate provoca avarii care să o facă indisponibilă pentru zbor ori care îi pot periclita siguranţa în zbor;
d)distrugere sau avariere a mijloacelor de navigaţie aeriană sau de intervenţie în funcţionarea lor, dacă un asemenea act poate periclita siguranţa aeronavelor în zbor;
e)comunicare intenţionată a unor informaţii false, punând astfel în pericol siguranţa unei aeronave în zbor;
f)folosire ilegala şi în mod intentionat a oricărui dispozitiv, substanţa sau arma pentru:
–producerea unui act de violenta împotriva unei persoane, care îi provoacă ranirea grava sau moartea pe un aeroport care deserveşte aviaţia civilă;
–distrugerea sau avarierea grava a facilităţilor care aparţin aviaţiei civile sau a aeronavelor care nu sunt în serviciu, dar se afla pe acel aeroport, ori pentru întreruperea serviciilor aeroportului, dacă un asemenea act pune în pericol sau poate periclita siguranţa aeroportului.
3.3.Activităţi aeronautice civile: totalitatea activităţilor legate de proiectarea, construcţia, atestarea, reparaţia, întreţinerea şi exploatarea aeronavelor şi a aerodromurilor, de dirijarea traficului aerian, de pregătirea personalului aeronautic, precum şi a activităţilor conexe acestora;
3.4.Activităţi aeronautice conexe: activităţile care au ca obiect aprovizionarea cu piese de schimb şi materiale necesare funcţionarii aeronavelor;
3.5.Administrator al aerodromului: persoana fizica sau juridică care conduce şi gestionează un aerodrom aflat în proprietatea publică sau în proprietatea privată a unor persoane fizice sau juridice;
3.6.Aerodrom: suprafaţa delimitata pe pământ sau pe apa, care cuprinde, eventual, clădiri, instalaţii şi materiale, destinată a fi utilizata, în totalitate sau în parte, pentru sosirea, plecarea şi manevrarea la sol a aeronavelor. Aerodromul utilizat exclusiv pentru elicoptere se numeşte heliport.
3.7.Aeronava: aparatul care se poate menţine în atmosfera cu ajutorul altor reactii ale aerului decât cele asupra suprafeţei pământului;
3.8.Aeronave de stat: aeronavele folosite pentru servicii militare, vamale sau de poliţie;
3.9.Aeroport: aerodromul deschis pentru operaţiuni comerciale de transport aerian;
3.10.Aeroport internaţional: aeroportul nominalizat ca aeroport de intrare şi de plecare, destinat traficului internaţional al aeronavelor, şi în care sunt asigurate facilităţile de control pentru trecerea frontierei de stat, pentru controlul vamal, de sănătate publică, pentru controlul veterinar şi fitosanitar, precum şi pentru alte facilităţi similare;
3.11.Agenţi aeronautici civili: orice persoană juridică autorizata sa desfăşoare activităţi în domeniul aeronauticii civile;
3.12.Ancheta administrativă: activitatea concretă de identificare, de strangere şi de analiza a informaţiilor pentru determinarea cauzelor, emiterea concluziilor şi, pe baza lor, stabilirea unor recomandări privind securitatea zborurilor, precum şi pentru formularea unor propuneri şi recomandări de imbunatatire a activităţilor în vederea prevenirii accidentelor şi incidentelor de aviatie;
3.13.Audit: inspecţia sau examinarea oficială în vederea determinării eficientei, siguranţei, calităţii şi altele;
3.14.Autorizarea operatorului aerian: constatarea îndeplinirii de către un operator aerian a condiţiilor prevăzute de reglementările aeronautice române, în vederea eliberării unui Certificat sau Autorizaţie de operator aerian;
3.15.Autorizaţie de operator aerian: documentul care atesta autorizarea unui operator aerian să efectueze activităţi de lucru aerian sau de aviatie generală;
3.16.Certificat de operator aerian: documentul care atesta capacitatea unui operator aerian de a efectua activităţi de transport aerian public;
3.17.Certificat de navigabilitate: documentul individual, obligatoriu la bordul fiecărei aeronave, prin care se atesta navigabilitatea acesteia;
3.18.Drept de trafic: dreptul unui operator aerian autorizat de a transporta pasageri, bagaje, mărfuri şi/sau posta pe o ruta aeriană care deserveşte doua sau mai multe aeroporturi interne sau internaţionale;
3.19.Facilităţi: activităţile desfăşurate pe un aeroport, legate de intrarea şi ieşirea aeronavelor, a persoanelor, a bagajelor, a mărfurilor, a poştei şi altele asemenea, cu dotările tehnice de aviatie şi de alta natura;
3.20.Incident: un eveniment, altul decât un accident, asociat cu utilizarea unei aeronave, care afectează sau ar putea afecta siguranţa exploatării;
3.21.Licenta de lucru în perimetrul infrastructurii aeroportuare: document individual prin care se acordă unui agent economic dreptul de a desfăşura activităţi în perimetrul infrastructurii aeroportuare;
3.22.Licenta de transport aerian: document individual prin care se acordă unui operator aerian autorizat drepturi de trafic pe o ruta aeriană care deserveşte doua sau mai multe aeroporturi interne sau internaţionale;
3.23.Navigabilitate: caracteristica aeronavei pregătite pentru zbor, constând în conformarea acesteia la prevederile reglementărilor de admisibilitate la zbor a unei aeronave;
3.24.Operarea aeronavei: folosirea aeronavei pentru scopuri de navigaţie aeriană care include navigarea aeronavei. Orice persoană fizica sau juridică care efectuează operaţiuni cu aeronave, cu sau fără drept legal de comanda asupra aeronavei, va fi considerată angajata în operarea aeronavei în înţelesul prezentului cod aerian.
3.25.Operator aerian: persoana fizica sau juridică angajata sau care îşi propune să se angajeze în operarea aeronavelor;
3.26.Pilot comandant: pilotul responsabil cu comanda şi siguranţa aeronavei pe durata zborului;
3.27.Reglementări aeronautice: norme, proceduri sau standarde specifice activităţilor aeronautice civile;
3.28.Securitate aeronautica: ansamblu de măsuri, resurse materiale şi forte umane, coordonate, mobilizate şi utilizate în scopul protecţiei aeronauticii civile împotriva actelor de intervenţie ilicite;
3.29.Servicii de trafic aerian: termen generic desemnând, în mod variat, serviciul de informare a zborurilor, serviciul de alarmare, căutare şi salvare, serviciul consultativ privind traficul aerian, serviciul de coordonare, dirijare şi control regional, serviciul controlului de apropiere sau serviciul controlului de aerodrom;
3.30.Servitute aeronautica: sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil aeronautic;
3.31.Siguranţa zborului: capacitate a activităţii aeronautice constând în evitarea afectării sănătăţii sau pierderii de vieţi omeneşti, precum şi a producerii de pagube materiale;
3.32.Tehnica aeronautica: tehnica folosită în aeronautica, care intra sub incidenţa normelor privind siguranţa zborului;
3.33.Trafic aerian: ansamblul de aeronave aflate în zbor într-un spaţiu aerian determinat şi, respectiv, de aeronave care se afla în suprafaţa de manevra a unui aerodrom.
Ministerul Transporturilor, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale şi de autoritate de stat în domeniul aviaţiei civile, are următoarele atribuţii:
a)elaborează strategia de dezvoltare a aviaţiei civile, în conformitate cu politica economică a Guvernului şi cu planurile de dezvoltare a transporturilor;
b)emite, în conformitate cu strategia de dezvoltare, reglementările aeronautice specifice care stau la baza serviciilor de transport aerian şi a exploatării infrastructurii aferente activităţilor de aviatie civilă;
c)reprezintă România în organismele internaţionale specifice la nivel de stat şi guvernamental, stabileşte legăturile cu celelalte ministere, autorităţi publice şi organizaţii;
d)asigura administrarea proprietăţii publice din domeniul aviaţiei civile;
e)emite reglementări obligatorii de licentiere şi de autorizare a agenţilor aeronautici care efectuează sau vor efectua activităţi de transport aerian şi stabileşte condiţiile de acordare, suspendare sau anulare a licenţelor şi a autorizaţiilor;
f)emite reglementări aeronautice obligatorii privind siguranţa traficului în transporturile aeriene şi supraveghează respectarea acestora;
g)emite reglementări aeronautice obligatorii pentru efectuarea transporturilor aeriene de mărfuri periculoase;
h)asigura reglementarea şi organizarea circulaţiei aeronavelor civile în spaţiul aerian naţional, în colaborare cu organele specializate ale Ministerului Apărării Naţionale;
i)coordonează sistemul de securitate în domeniul aviaţiei civile;
j)ancheteaza incidentele şi accidentele din domeniul aviaţiei civile;
k)organizează şi exercită activităţile de registru, de inspecţie şi de control în aviaţia civilă;
l)asigura certificarea tehnicii de aviatie civilă;
m)organizează examene şi emite atestate, certificate, licenţe şi brevete pentru personalul aeronautic civil;
n)gestionează frecventele de telecomunicaţii alocate pentru aviaţia civilă;
o)aproba survolarea spaţiului aerian al României, decolarea şi aterizarea aeronavelor civile de pe şi pe aeroporturile situate pe teritoriul României;
p)autorizeaza efectuarea de lucrări în zonele de siguranţă şi de protecţie a infrastructurilor de transport aerian de interes public;
r)asigura asistenţa operaţiunilor de căutare şi de salvare a aeronavelor aflate în primejdie;
s)coordonează sistemul naţional de facilităţi aeronautice;
t)emite reglementări pentru uniformizarea definitiilor şi a abrevierilor utilizate în aviaţia civilă, în conformitate cu legislaţia internationala.
Ministerul Transporturilor asigura, direct sau prin delegare de competenţa, prin instituţii publice sau societăţi comerciale autorizate, elaborarea şi punerea în aplicare a reglementărilor aeronautice corespunzătoare, pregătirea profesională şi perfecţionarea personalului aeronautic civil, certificarea şi înmatricularea aeronavelor civile, inspecţia şi controlul acestora, anchetarea incidentelor şi a accidentelor de aviatie civilă, precum şi controlul tehnic şi inspecţia de siguranţă a zborului şi securitate aeronautica pentru transportul aerian.
Instituţiile publice şi societăţile comerciale prevăzute la alineatul precedent se vor finanta integral din tarife, taxe şi comisioane obţinute din prestaţii specifice.
Spaţiul aerian naţional reprezintă coloana de aer situata deasupra teritoriului de suveranitate al României, până la limita inferioară a spaţiului extraatmosferic.
În spaţiul aerian naţional se desfăşoară atât trafic aerian civil, cat şi trafic aerian militar.
Spaţiul aerian naţional cuprinde:
a)spaţiul de circulaţie aeriană reprezentând porţiunea din spaţiul aerian naţional, unde se permite activitatea aeronautica în aer şi pe terenurile destinate decolarilor şi aterizarilor, indiferent de apartenenţa şi de natura activităţii de zbor;
b)zonele rezervate reprezentând portiunile din spaţiul aerian naţional, destinate activităţilor aeronautice de şcoala, de sport aeronautic, de încercare şi de omologare a aeronavelor, de natura utilitara şi altele similare;
c)zonele reglementate constituite din zone periculoase, zone restrictionate sau zone interzise, precum şi căile aeriene condiţionale şi zonele de activitate comuna la granita.
Sunt asimilate, din punct de vedere al navigaţiei aeriene, cu spaţiul aerian naţional:
a)spaţiul aerian de deasupra zonei internaţionale a Marii Negre, alocat de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (O.A.C.I.) în baza acordurilor regionale de navigaţie aeriană;
b)spaţiul aerian al altor tari, stabilit prin acorduri şi convenţii internaţionale, cu delegarea permanenta sau pe termen limitat, în scopul asigurării serviciilor de trafic aerian, şi numai pe durata delegării.
Clasificarea spaţiului aerian naţional, din punct de vedere al asigurării serviciilor de trafic aerian, se stabileşte în conformitate cu standardele elaborate de organizaţiile internaţionale de aviatie civilă la care România este parte.
În timp de pace, Ministerul Transporturilor, împreună cu Ministerul Apărării Naţionale, organizează spaţiul aerian naţional şi stabileşte principiile şi regulile de folosire a acestuia.
Reglementările în domeniul circulaţiei aeronavelor în spaţiul aerian naţional sunt obligatorii pentru toate aeronavele civile, indiferent de categoria şi de naţionalitatea acestora.
Aeronavele militare sunt supuse prevederilor alin. 1, atunci când zborul lor se efectuează în spaţiul aerian naţional repartizat aviaţiei civile.
În spaţiul aerian naţional, zborul aeronavelor este permis după cum urmează:
a)aeronavelor civile, în baza programării sau a autorizaţiei de survol;
b)aeronavelor de stat româneşti, în conformitate cu reglementările specifice;
c)aeronavelor militare străine, inclusiv celor care transporta trupe, armament, tehnica de lupta, materiale periculoase şi orice alte tipuri de incarcatura, care, prin natura lor, pot afecta siguranţa naţionala, în baza autorizaţiei de survol acordate de Ministerul Transporturilor, cu avizul Ministerului Apărării Naţionale.
Toate aeronavele civile care survoleaza teritoriul României au obligaţia achitării unor tarife pentru utilizarea instalaţiilor şi serviciilor de trafic aerian.
Tarifele prevăzute la alin. 1 sunt nediscriminatorii pentru aceleaşi categorii de zboruri, indiferent de naţionalitatea operatorilor aerieni şi a statului de înmatriculare.
Sunt scutite de la plata tarifelor prevăzute la alin. 1 următoarele categorii de aeronave:
a)aeronavele de stat româneşti;
b)aeronavele de stat străine pentru care exista acorduri bilaterale în acest sens, la cererea instituţiei româneşti interesate;
c)aeronavele civile româneşti care executa misiuni oficiale, prezidenţiale sau guvernamentale, iar în cazul celor străine, pe bază de reciprocitate;
d)aeronavele care aparţin Organizaţiei Naţiunilor Unite, Crucii Roşii şi Semilunii Roşii;
e)aeronavele civile care efectuează misiuni de căutare şi de salvare sau transporta personal şi materiale în cadrul acestor misiuni;
f)aeronavele care, efectuează misiuni umanitare şi de ajutorare urgenta;
g)aeronavele care, decoland de pe un aeroport românesc, sunt nevoite sa revină pe un aeroport românesc din cauze tehnice, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile sau a unor situaţii de forta majoră;
h)alte categorii de aeronave prevăzute de lege.
Pot fi scutite, total sau parţial, de plată tarifelor prevăzute la alin. 1 şi alte categorii de aeronave sau zboruri, cu aprobarea Ministerului Transporturilor.
Decolarea şi aterizarea aeronavelor civile se efectuează numai pe aerodromurile civile autorizate corespunzător.
Este interzis ca aeronavele civile sa decoleze sau sa aterizeze pe alte aerodromuri civile decât cele autorizate, cu excepţia cazurilor de forta majoră, pentru practicarea unor sporturi aeronautice, aeronavelor care aterizeaza din dispoziţia autorităţilor române competente, precum şi a altor aeronave pentru care se stabilesc derogări de la prevederile acestui articol prin reglementări specifice emise de Ministerul Transporturilor.
Raporturile juridice petrecute la bordul aeronavelor civile înmatriculate în România, precum şi statutul juridic al încărcăturii aflate la bordul acestora, în timpul unui zbor internaţional, dincolo de granitele României, sunt reglementate de legislaţia română.
Prevederile legislaţiei române se aplică şi aeronavelor civile neinmatriculate în România, precum şi echipajului şi călătorilor aflaţi la bordul lor, în timpul în care aceste aeronave zboara în spaţiul aerian al României, cu derogarile stabilite de acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
Aeronavele civile române pot zbura în spaţiul aerian naţional numai dacă sunt înmatriculate în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile, ţinut de Ministerul Transporturilor.
Fac excepţie de la prevederile alin. 1 aeronavele civile stabilite prin reglementări aeronautice specifice, emise de Ministerul Transporturilor.
Aeronavele de stat româneşti pot efectua operaţiuni aeriene civile şi fără a fi înmatriculate în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile, dacă îndeplinesc cerinţele de navigabilitate pentru astfel de zboruri şi sunt identificate de către ministerul care are jurisdicţia asupra acestora, în conformitate cu reglementările special emise în acest scop de către instituţia respectiva.
Operatorii aerieni români pot executa operaţiuni aeriene civile cu aeronave înmatriculate în alt stat, pentru perioade limitate de timp, după ce au obţinut dreptul de folosinţă în temeiul unui contract de închiriere pe o durată determinata, cu respectarea reglementărilor emise în acest sens de Ministerul Transporturilor.
O aeronava civilă poate fi înregistrată în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile, numai dacă:
a)poseda un certificat de navigabilitate valid, emis sau echivalat de Ministerul Transporturilor;
b)satisface cerinţele reglementărilor naţionale privind nivelul de zgomot şi de emisii toxice;
c)nu este înregistrată în alt stat şi satisface una din următoarele situaţii:
–aparţine unei persoane fizice sau juridice române ori unui cetăţean străin cu domiciliul sau reşedinţa în România, sau unei persoane juridice străine, constituită în mod legal, care desfăşoară activităţi economice în conformitate cu legislaţia română, iar aeronava civilă respectiva îşi are baza şi este, în principal, utilizata în România, sau
–aparţine unei persoane fizice sau juridice a unui stat străin cu care România a încheiat o convenţie prin care cele doua state îşi acorda, reciproc, tratamentul naţional în ce priveşte regimul de înmatriculare a aeronavelor civile, sau
–aparţine Guvernului sau statului român.
Certificatul de înmatriculare emis de Ministerul Transporturilor va conţine datele de identificare a aeronavei civile, însemnul de naţionalitate şi marca de ordine, care vor fi inscriptionate în mod vizibil pe aeronava civilă, cat şi datele de identificare a deţinătorului şi/sau a proprietarului.
Prin înmatricularea în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile, aeronava respectiva capata naţionalitatea română.
Înmatricularea unei aeronave civile în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile şi certificatul de înmatriculare nu constituie dovada deţinerii legale sau a proprietăţii asupra aeronavei civile în nici o acţiune juridică în care deţinerea sau proprietatea aeronavei respective este în litigiu.
Metodologia înmatriculării în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile, precum şi prevederile privind emiterea, suspendarea sau revocarea certificatului de înmatriculare sunt conţinute în reglementări aeronautice specifice, emise de Ministerul Transporturilor.
Sunt recunoscute, fără discriminare, persoanelor fizice sau juridice, române sau străine, următoarele drepturi reale asupra aeronavelor civile:
a)dreptul de proprietate;
b)dreptul de folosinţă în temeiul unui contract de închiriere încheiat pe o durată determinata, în care caz locatarul capata şi calitatea de deţinător;
c)dreptul deţinătorului legal de a dobândi proprietatea prin cumpărare, în care caz cumpărătorul capata calitatea de proprietar;
d)dreptul de a ipoteca ori a greva aeronava civilă sau componente ale acesteia drept garanţie a plăţii unei datorii, cu condiţia ca un asemenea drept să fie legal constituit conform legii statului de înmatriculare şi transcris în registrul de sarcini al statului de înmatriculare a aeronavei civile.
Actele de proprietate sau de transmitere a proprietăţii, de constituire de ipoteci sau a altor drepturi reale care privesc o aeronava civilă sunt reglementate de legislaţia naţionala şi se înscriu în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile.
Înscrierea în Registrul unic de înmatriculare a aeronavelor civile nu este constitutivă de drepturi şi are ca efect numai opozabilitatea faţă de terţi a dreptului înscris.
Aerodromurile civile pot fi proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, iar din punct de vedere operational pot fi deschise sau închise circulaţiei aeriene publice.
Înfiinţarea, funcţionarea şi dezafectarea aerodromurilor civile sunt supuse reglementărilor aeronautice specifice, emise de Ministerul Transporturilor cu avizul ministerelor interesate, prin care se stabilesc cerinţele tehnice, operationale şi procedurale.
Aerodromurile civile pot fi administrate de persoane juridice române sau de persoane fizice cu domiciliul permanent în România.
Toate aerodromurile civile deschise pentru operarea aeronavelor civile trebuie să fie autorizate de către Ministerul Transporturilor din punct de vedere al îndeplinirii cerinţelor tehnice, operationale, de siguranţă zborului, de securitate aeronautica şi de protecţie a mediului, potrivit standardelor internaţionale acceptate de România.
Ministerul Transporturilor va tine un registru al tuturor aerodromurilor civile autorizate din România.
Toate aeronavele civile care executa zboruri internaţionale cu originea/destinaţia România sunt obligate sa decoleze şi sa aterizeze pe un aeroport deschis traficului aerian internaţional.
Administratorii aerodromurilor civile au obligaţia de a asigura toate condiţiile necesare pentru aterizarea şi decolarea în siguranţa a aeronavelor, protecţia şi serviciile necesare aeronavelor la sol, precum şi pentru lupta împotriva incendiilor, iar în aeroporturi, ordinea, securitatea şi protecţia împotriva actelor ilicite, precum şi, după caz, existenta facilităţilor de vama, granita, ambulanta, fitosanitare, sanitar-veterinare şi sanitar-umane.
Agenţii economici şi, după caz, organele specifice ale autorităţii de stat (vama, frontiera, poliţie şi altele), care desfăşoară activităţi pe aerodromuri civile, au obligaţia de a respecta normele stabilite, în temeiul prezentului cod aerian şi al reglementărilor aeronautice, de către administratorii acestora în interesul public şi al dezvoltării transporturilor aeriene.
Agenţii economici care desfăşoară activităţi în perimetrul infrastructurii aeroportuare trebuie să deţină o licenta de lucru în acest perimetru, eliberata de Ministerul Transporturilor.
Instalaţiile şi echipamentele aeroportuare, inclusiv cele radioelectrice şi meteorologice, precum şi serviciile de navigaţie aeriană sunt accesibile tuturor aeronavelor civile.
Tarifele, taxele şi redevenţele stabilite pentru utilizarea facilităţilor aeroportuare prevăzute la art. 30 se aplică nediscriminatoriu, indiferent de naţionalitatea aeronavei civile, şi se publică în conformitate cu reglementările internaţionale de aviatie.
Sunt scutite de la plata tarifelor, taxelor şi redevenţelor prevăzute la alin. 1 următoarele categorii de aeronave:
a)aeronavele de stat româneşti;
b)aeronavele de stat străine, pentru care exista acorduri bilaterale în acest sens, la cererea instituţiei româneşti interesate;
c)aeronavele civile româneşti, care executa misiuni oficiale, prezidenţiale sau guvernamentale, iar în cazul celor străine, pe bază de reciprocitate;
d)aeronavele care aparţin Organizaţiei Naţiunilor Unite, Crucii Roşii şi Semilunii Roşii;
e)aeronavele civile care efectuează misiuni de căutare şi de salvare sau transporta personal şi materiale în cadrul acestor misiuni;
f)aeronavele care efectuează misiuni umanitare şi de ajutorare urgenta;
g)aeronavele care sunt nevoite sa aterizeze datorită unor cauze tehnice, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile sau a unor situaţii de forta majoră;
h)aeronavele care aterizeaza din dispoziţia autorităţilor româneşti competente;
i)alte categorii de aeronave prevăzute de lege.
Pot fi scutite, total sau parţial, de la plata tarifelor prevăzute la alin. 1 şi alte categorii de aeronave civile sau zboruri, cu aprobarea Ministerului Transporturilor.
În aeronautica civilă funcţionează personal aeronautic civil, personal de alte specialităţi, precum şi personal administrativ şi auxiliar.
Personalul aeronautic civil cuprinde:
–personal aeronautic civil navigant;
–personal aeronautic civil nenavigant.
Personalul aeronautic civil trebuie să fie titularul unui brevet sau unui certificat corespunzător şi al unei licenţe în termen de valabilitate, emise de Ministerul Transporturilor.
Personalul aeronautic civil navigant cuprinde:
a)personalul care constituie echipajul de conducere de la bordul aeronavelor civile: piloti, navigatori, mecanici şi/sau ingineri de bord, radiotelegrafisti;
b)personalul tehnic sau auxiliar de la bordul aeronavelor civile, calificat pentru tipul sau categoria respectiva de aeronava civilă, care, neparticipand la conducerea acestora, exercita la bord servicii cu privire la pasageri, mărfuri sau aparatura specială a aeronavelor civile în zbor, activităţi de control tehnic oficial, la sol şi în zbor, în vederea constatării stării de navigabilitate.
Orice altă persoană aflată la bordul unei aeronave civile este considerată pasager şi nu are calitatea de personal aeronautic navigant.
Personalul aeronautic civil nenavigant cuprinde personalul tehnic calificat, care lucrează direct la planificarea şi pregătirea operationala a zborurilor, la proiectarea, construirea, controlul, omologarea, certificarea, pregătirea, exploatarea, întreţinerea şi repararea tehnicii aeronautice.
Echipajul aeronavei civile este constituit din personal cu calificare corespunzătoare, care desfăşoară activităţi la bord în conformitate cu reglementările în vigoare.
Echipajul se afla în subordinea comandantului de aeronava civilă şi este desemnat de către operatorul aerian, pentru fiecare zbor în parte.
Funcţia de comandant de aeronava civilă este îndeplinită de pilotul comandant, calificat pentru categoria, clasa şi tipul aeronavei civile respective şi având licenta în termen de valabilitate.
Calitatea de comandant de aeronava civilă începe din momentul încredinţării misiunii şi se păstrează până la terminarea acesteia.
Comandantul aeronavei civile care remorcheaza alte aeronave este comandantul acestora până la declanşarea lor.
Comandantul de aeronava civilă răspunde de pregătirea fiecărui zbor în parte. El este obligat, în acest scop:
a)sa stabilească împreună cu întregul echipaj elementele de navigaţie şi de zbor şi să constate starea normală şi pregătirea corespunzătoare a persoanelor care compun echipajul;
b)sa verifice documentele de bord ale aeronavei civile;
c)sa verifice starea tehnica a aeronavei civile, a motoarelor, instalaţiilor şi a aparaturii de bord;
d)să constate dacă alimentarea aeronavei civile cu combustibil şi lubrifianţi este suficienta pentru îndeplinirea misiunii;
e)sa verifice îndeplinirea condiţiilor cerute de certificatul de navigabilitate al aeronavei civile, privitoare la incarcatura, precum şi la justa ei repartizare.
Comandantul de aeronava civilă trebuie să refuze decolarea, dacă constata nereguli cu ocazia îndeplinirii sarcinilor prevăzute în prezentul articol.
În timpul misiunii, comandantul de aeronava civilă răspunde faţă de entitatea care i-a încredinţat misiunea, de executarea ei în bune condiţii, de stricta respectare a dispoziţiilor prezentului cod aerian, privitoare la zboruri, şi a reglementărilor de circulaţie aeriană, de comportate şi disciplina a echipajului în zbor şi la sol, precum şi de folosirea şi păstrarea aeronavei civile în bune condiţii de zbor.
În timpul escalelor sau al oricăror alte aterizari pe durata misiunii, răspunderea comandantului de aeronava civilă încetează cu privire la aeronava, cu privire la pasageri şi la incarcatura, din momentul predării aeronavei, după coborârea persoanelor imbarcate şi a întregului echipaj. Responsabilitatea comandantului este angajata din nou, în momentul reluării în primire a aeronavei civile.
În timpul zborului, comandantul de aeronava civilă nu-şi poate delega atribuţiile sale. Dacă însă comandantul de aeronava civilă este împiedicat, din orice cauza, în cursul zborului sau la sol, să-şi îndeplinească funcţia şi, în lipsa desemnării prealabile a unei alte persoane pentru a-l înlocui, funcţia de comandant de aeronava civilă va fi exercitat de ceilalţi membri ai echipajului de conducere, în ordinea următoare: copilot, navigator, mecanic de bord şi radiotelegrafist.
Comandantul unei aeronave civile aflate în zbor are jurisdicţie asupra întregului personal aeronautic civil aflat la bord.
Dispoziţiile date de comandantul de aeronava civilă în timpul zborului trebuie să fie executate întocmai de toate persoanele imbarcate.
Comandantul de aeronava civilă are putere disciplinară pentru realizarea misiunii în bune condiţii, putând aplica, împotriva persoanelor care nu executa dispoziţiile sale, măsurile pe care le considera de cuviinţă. El poate debarca pe oricare membru al echipajului şi pe oricare pasager la o escala intermediara, pentru motive determinate de siguranţă zborului şi de păstrarea ordinii în aeronava civilă.
În caz de primejdie, comandantul de aeronava civilă este dator sa ia toate măsurile pentru salvarea pasagerilor, a echipajului şi a încărcăturii. De asemenea, pentru salvarea aeronavei civile, el poate ordonă delestarea ei.
Comandantul unei aeronave civile îşi menţine, în cazul unui accident de zbor, toate îndatoririle sale, până în momentul când organul în drept îl eliberează de misiunea pe care o îndeplineşte cu aceasta aeronava.
La sol, comandantul de aeronava civilă are obligaţia sa întreprindă demersurile necesare în cazul unei reţineri a aeronavei sale sau în cazul unor măsuri luate cu privire la echipaj, pasageri sau incarcatura.
În lipsa unei împuterniciri speciale, comandantul de aeronava civilă nu are voie sa înstrăineze, sub nici o formă, aeronava, părţi din aeronava sau orice alte bunuri din inventarul ei.
Prin derogare de la prevederile art. 37, se poate insarcina în funcţia de comandant de aeronava civilă şi o altă persoană decât pilotul comandant.
Obligaţiile şi răspunderile pentru executarea misiunii se împart între comandantul de aeronava civilă şi pilotul comandant, după cum urmează:
–pilotul comandant, de la decolarea şi până la aterizarea aeronavei civile, este însărcinat şi răspunde de conducerea tehnica şi de siguranţă aeronavei în zbor, putând lua orice măsuri pentru realizarea siguranţei zborului;
–comandantul de aeronava este însărcinat şi răspunde, în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod aerian, de executarea misiunii în bune condiţii, pentru toate celelalte operaţiuni care nu privesc conducerea propriu-zisa şi siguranţa aeronavei în zbor.
Operaţiunile aeriene civile, care pot fi efectuate pe teritoriul României, pot fi împărţite după cum urmează:
a)operaţiuni de transport aerian;
b)operaţiuni de lucru aerian;
c)operaţiuni de aviatie generală.Secţiunea a II-a Transporturile aeriene publice
Transporturile aeriene publice sunt transporturile de pasageri, bagaje, mărfuri şi posta, executate pe baze comerciale de către operatori aerieni care poseda certificat de operator aerian şi licenta de transport aerian, prin curse regulate sau neregulate. Transporturile aeriene internaţionale de pasageri, bagaje, mărfuri şi posta sunt supuse convenţiilor internaţionale în domeniul transporturilor aeriene, la care România este parte.
Transporturile aeriene publice se executa pe bază de contract de transport, încheiat între operatorul aerian şi pasager sau expeditorul de marfa şi/sau posta.
Prin contractul de transport aerian, operatorul aerian se obliga sa ducă pe calea aerului la destinaţie pasagerii, bagajele, marfa şi/sau posta, iar beneficiarul, sa plătească preţul transportului.
Operatorul aerian răspunde pentru orice prejudiciu care a produs decesul sau vătămarea sănătăţii pasagerilor ori avarierea sau pierderea bagajelor, a mărfii şi/sau a poştei.
Regimul răspunderii operatorului aerian este, pentru transporturile aeriene internaţionale, stabilit în conformitate cu convenţiile şi înţelegerile internaţionale la care România este parte, iar pentru transporturile aeriene interne, în conformitate cu prevederile dreptului comun, în măsura în care nu s-a stabilit altfel printr-o lege specială.
Transporturile aeriene publice efectuate prin curse regulate sunt transporturile aeriene executate după orare publicate şi rute prestabilite, destinate a asigura legătură între doua sau mai multe aeroporturi şi în care capacitatea comercială disponibilă este pusă la dispoziţie publicului, contra cost.
Transporturile aeriene publice, altele decât cele prevăzute la art. 48, se efectuează prin curse neregulate.
Operatorii aerieni români pot efectua transporturi aeriene publice interne şi internaţionale, prin curse regulate sau neregulate, pe baza licenţei de transport aerian, eliberata de Ministerul Transporturilor.
Excepţiile de la prevederile alin. 1 se stabilesc de către Ministerul Transporturilor prin reglementări specifice.
Operatorii aerieni străini pot efectua transporturi aeriene prin curse regulate sau neregulate, spre sau dinspre România, pe baza drepturilor de trafic acordate de Ministerul Transporturilor.
Ministerul Transporturilor emite reglementări aeronautice privind desfăşurarea activităţilor de transport aerian public, pe care le publică în Monitorul Oficial al României.
Transporturile aeriene executate de persoane fizice în vederea asigurării deplasarii în interes personal, precum şi transporturile aeriene organizate de persoanele fizice sau juridice pentru activităţile proprii cu aeronave civile proprii, sunt transporturi aeriene în interes propriu.
Activităţile de lucru aerian sunt cele efectuate de operatori aerieni pentru nevoile industriei, agriculturii, silviculturii, sănătăţii publice şi protecţiei mediului, de căutare şi salvare, cercetare ştiinţifică, fotografiere, monitorizare, publicitate, precum şi în alte scopuri, pe baza autorizaţiei de operator aerian, eliberata de Ministerul Transporturilor.
Ministerul Transporturilor emite reglementările privind desfăşurarea activităţilor de lucru aerian pe teritoriul României, pe care le publică în Monitorul Oficial al României.
Activităţile de aviatie generală reprezintă zborurile care nu fac parte din categoriile prevăzute la art. 48, 49 şi 52, care includ zboruri în interes propriu, particulare şi de agrement, de antrenament, şcoala şi sportive.
Sunt zboruri în interes propriu transporturile aeriene efectuate de deţinătorii de aeronave civile pentru nevoile proprii activităţii lor.
Zborurile particulare şi de agrement sunt efectuate de deţinătorii particulari de aeronave civile, persoane fizice, exclusiv în scop nelucrativ.
Ministerul Transporturilor emite reglementările aeronautice privind desfăşurarea activităţilor de aviatie generală, pe care le publică în Monitorul Oficial al României.
Protecţia mediului reuneste toate activităţile ce au ca scop evaluarea şi minimalizarea impactului aviaţiei civile asupra mediului, datorat zgomotului produs de aeronavele civile, emisiilor motoarelor de aviatie, evacuarii substanţelor folosite la spalarea, degivrarea şi tratarea aeronavelor civile, sau în cadrul altor activităţi din domeniul aeronautic.
Ministerul Transporturilor emite Declaraţie de politica a mediului, care va statua principiile directoare, limitarile şi măsurile corespunzătoare în acest domeniu.
În scopul protecţiei mediului, Ministerul Transporturilor poate restrictiona operarea aeronavelor civile pe aeroporturile din România sau în spaţiul aerian naţional.
Ministerul Transporturilor, cu avizul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, stabileşte aeroporturile din România care, în urma derulării activităţilor specifice, au un impact semnificativ asupra mediului, în vederea implementarii de programe de protecţie a mediului.
Ministerul Transporturilor asigura, prin reglementări specifice:
(1)un sistem unic de monitorizare a zgomotului pe aeroporturi, care a) să permită evaluarea zgomotului produs de operarea unei aeronave civile pe aeroport;
b)sa furnizeze o corelatie între nivelul de zgomot şi efectul acestuia asupra populaţiei;
c)să fie conform cu reglementările şi practicile internaţionale; (2) un sistem de cartografiere fonica a zonelor adiacente aeroporturilor, care să permită utilizarea ecologica a acestora.
Ministerul Transporturilor, la solicitarea administratorului aeroportului, poate aproba măsuri ce permit operarea aeronavelor civile, care au impact semnificativ asupra mediului.
Prevederile art. 56 nu se aplică următoarelor categorii de aeronave civile:
a)aeronavele de stat româneşti;
b)aeronavele româneşti care executa misiuni oficiale, prezidenţiale sau guvernamentale, iar în cazul celor străine, pe bază de reciprocitate;
c)aeronavele ce operează în folosul Organizaţiei Naţiunilor Unite, Cucii Roşii şi Semilunii Roşii;
d)aeronavele civile care efectuează misiuni de căutare şi de salvare sau care transporta personal sau materiale în cadrul acestor misiuni;
e)aeronavele care efectuează misiuni umanitare şi de ajutorare urgenta;
f)aeronavele care sunt nevoite sa aterizeze din cauze tehnice, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile sau a unor situaţii de forta majoră;
g)aeronavele care aterizeaza din dispoziţia autorităţilor române competente.
Dispoziţiile legale din România referitoare la siguranţa zborului în spaţiul aerian naţional se aplică oricărei aeronave civile, indiferent de statul înmatriculării, precum şi echipajului şi călătorilor aflaţi la bord.
În scopul asigurării siguranţei zborului, Ministerul Transporturilor emite reglementări aeronautice specifice, conforme cu reglementările, standardele, practicile recomandate şi procedurile elaborate de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale şi de alte organisme internaţionale de aviatie civilă la care România este parte, şi asigura controlul respectării acestora.
Siguranţa zborului este asigurata, prin control şi evaluare, autorizare, licentiere şi supraveghere permanenta, de următoarele categorii de agenţi economici:
a)operatori aerieni;
b)agenţi economici care au ca obiect de activitate încercările de tip, fabricatia, depozitarea, distribuţia, întreţinerea, reparaţiile curente şi generale ale aeronavelor civile, furnizarea de materiale şi piese de schimb avionabile;
c)agenţii economici care desfăşoară activităţi de proiectare, construcţii, montaj, reparaţii pentru obiective care aparţin aviaţiei civile;
d)agenţii economici care au ca obiect de activitate dirijarea şi controlul traficului aerian, informarea aeronautica şi serviciile meteorologice pentru aeronautica, protecţia navigaţiei aeriene, precum şi activităţile aeroportuare;
e)agenţi economici şi instituţii care se ocupa cu formarea şi perfecţionarea personalului aeronautic civil;
f)alte categorii de agenţi economici care au ca obiect de activitate orice alt domeniu aeronautic conex.
În urma obţinerii autorizaţiei şi/sau a licenţei eliberate de Ministerul Transporturilor, agenţii economici care desfăşoară activităţile prevăzute la art. 63 din prezentul Cod aerian capata statutul de agenţi economici aeronautici civili.
Ministerul Transporturilor emite reglementările, standardele şi procedurile privind evaluarea, auditarea şi autorizarea şi/sau licentierea agenţilor economici aeronautici civili, pe care le publică în Monitorul Oficial al României.
În cazul constatării nerespectării condiţiilor şi criteriilor de autorizare şi/sau licentiere, Ministerul Transporturilor suspenda sau anulează autorizaţia şi/sau licenta agentului economic aeronautic civil.
Ministerul Transporturilor emite reglementări specifice privind categoriile de personal aeronautic civil supus atestării, precum şi planurile tematice de pregătire, examinare teoretică şi practica.
Titlurile constituite sub numele de brevete şi certificate confirma un ansamblu de cunoştinţe generale teoretice şi practice şi aptitudini psihofizice verificate şi apreciate ca suficiente în vederea desfăşurării unei activităţi aeronautice în maxima siguranţa a zborului.
Orice persoană care face dovada absolvirii unui curs sau a unui program minimal de pregătire de specialitate aeronautica poate cere Ministerului Transporturilor atestarea ca personal aeronautic civil pentru acea specialitate.
Documentele de calificare ale personalului aeronautic civil sunt documente obligatorii pe întreaga durata a desfăşurării activităţii ca personal aeronautic civil.
Licentele sunt valabile pentru o perioadă limitată; ele se reinnoiesc periodic, în urma verificării aptitudinilor, în conformitate cu reglementările stabilite în acest sens.
Prelungirea valabilităţii, preschimbarea, suspendarea şi retragerea documentelor de calificare ale întregului personal aeronautic civil din România sunt efectuate de Ministerul Transporturilor.
Brevetele şi licentele emise de alte state pot fi recunoscute sau validate în România, numai dacă criteriile în baza cărora au fost eliberate se situeaza cel puţin la nivelul standardelor minime recomandate de Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale şi sunt acceptate în reglementările specifice române.
Examenele medicale ale celor care solicită atestarea ca personal aeronautic civil pot fi efectuate numai de către o instituţie medicală autorizata în acest sens.
Aeronavele civile care se înmatriculează în România, motoarele şi elicele acestora trebuie să posede un certificat de tip emis de Ministerul Transporturilor.
În certificatul de tip se înscrie durata valabilităţii acestuia, condiţiile şi limitarile care sunt cerute în interesul siguranţei zborului.
Producţia de serie a aeronavelor civile şi a componentelor acestora se autorizeaza de către Ministerul Transporturilor printr-un permis de producţie, în baza constatării ca produsele de serie ale oricărei aeronave civile, pentru care a fost emis un certificat de tip, se conformează acestuia.
În permisul de producţie se înscriu durata de valabilitate a acestuia, condiţiile şi limitarile care sunt necesare în interesul siguranţei zborului.
Punerea în serviciu a unei aeronave civile nu poate fi facuta decât după obţinerea certificatului de navigabilitate, eliberat în urma constatării ca aeronava civilă este conformă cu certificatul de tip, cu condiţiile prevăzute în permisul de producţie şi ca este apta de zbor.
În certificatul de navigabilitate se înscriu durata valabilităţii, categoriile de activităţi pentru care aeronava civilă poate fi folosită, alte condiţii şi limitări impuse de asigurarea siguranţei zborului.
Ministerul Transporturilor emite reglementări aeronautice specifice privind certificarea aeronavelor civile.
Un aerodrom poate fi utilizat pentru operarea aeronavelor civile, numai dacă administratorul deţine o autorizaţie valabilă eliberata de Ministerul Transporturilor şi numai în condiţiile prevăzute în aceasta.
În scopul asigurării siguranţei zborului, Ministerul Transporturilor împreună cu autorităţile administraţiei publice locale stabilesc zonele supuse servituţilor de aeronautica civilă aferente aerodromurilor şi amplasarii echipamentelor de protecţie a navigaţiei aeriene.
În zonele supuse servituţilor de aeronautica civilă nu pot fi construite şi amplasate nici un fel de construcţii, instalaţii şi echipamente noi fără avizul Ministerului Transporturilor.
Administratorii aerodromurilor, ai echipamentelor de protecţie a navigaţiei aeriene, cat şi proprietarii terenurilor, clădirilor şi amenajărilor aflate în zonele supuse servituţilor de aeronautica civilă, sunt obligaţi să respecte restricţiile impuse prin reglementările specifice referitoare la aceste zone.
Protecţia aviaţiei civile împotriva actelor de intervenţie ilicită se realizează pe baza Programului Naţional de Securitate Aeronautica, elaborat de Ministerul Transporturilor şi aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat responsabilă pentru dezvoltarea, implementarea şi operationalitatea acestui program.
Facilităţile aeronautice se realizează pe baza Programului Naţional de Facilităţi Aeronautice, aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat responsabilă pentru dezvoltarea, implementarea şi operationalitatea acestui program.
Asistenţa de căutare şi de salvare a aeronavelor civile aflate în primejdie şi a supravietuitorilor unui accident de aviatie se realizează prin sistemul naţional de căutare şi salvare.
Organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de căutare şi salvare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Asistenţa de căutare şi de salvare se acordă tuturor aeronavelor civile şi supravietuitorilor unui accident de aviatie.
Toate autorităţile publice, precum şi persoanele fizice şi juridice au obligaţia de a acorda asistenţa în cazul operaţiunilor de căutare şi de salvare, urmărindu-se prioritar salvarea vietilor omeneşti, precum şi prevenirea amplificarii daunelor şi conservarea dovezilor esenţiale pentru anchetarea adecvată a accidentelor.
Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat pentru reglementarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor privind ancheta administrativă a incidentelor şi accidentelor de aviatie civilă.
Scopul anchetei administrative îl reprezintă determinarea reală a cauzelor şi împrejurărilor care au condus la producerea incidentului sau accidentului de aviatie civilă.
Obiectivul anchetei administrative îl reprezintă prevenirea producerii unor incidente sau accidente de aviatie civilă similare.
Ancheta administrativă este independenta de ancheta penală sau disciplinară.
Stabilirea responsabilităţilor, a persoanelor vinovate, a gradului de vinovăţie, precum şi aplicarea sancţiunilor sunt de competenţa organelor abilitate prin lege.
Operatorii aerieni sau celelalte organisme care au competente tehnice şi operationale în domeniul aeronauticii civile sunt obligate sa informeze Ministerul Transporturilor asupra producerii tuturor incidentelor şi accidentelor de aviatie civilă.
Echipajele aeronavelor civile, precum şi orice persoană fizica sau juridică sunt obligate sa furnizeze, pe toată durata anchetei administrative, toate informaţiile şi relaţiile care le sunt cunoscute, cerute de aceasta ancheta.
Încălcarea prevederilor prezentului cod aerian atrage, după caz, răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală a persoanelor vinovate.
Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, sa constituie infracţiuni, următoarele fapte:
a)lipsa documentelor de bord prevăzute de reglementările în vigoare;
b)încălcarea reglementărilor referitoare la condiţiile de exploatare a tehnicii aeronautice;
c)delestarea neautorizata de la bordul unei aeronave civile aflate în evoluţie, chiar dacă nu s-au produs accidente;
d)refuzul operatorului unei aeronave civile de a pune la dispoziţie, persoanelor împuternicite prin lege, certificatele de înmatriculare a acesteia pentru inspecţie;
e)neinformarea Ministerului Transporturilor cu privire la producerea accidentelor de aviatie civilă.
Contravenţiile prevăzute la art. 93, se sancţionează cu amendă de la 5.000.000 lei la 15.000.000 lei.
Nerespectarea normelor privind activitatea aeroportuara constituie contravenţie şi se sancţionează conform reglementărilor aeroportuare.
Contravenţiile privind încălcarea prevederilor referitoare la servituţile aeronautice civile în interesul circulaţiei aeriene vor fi sancţionate cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei.
Constatarea faptelor contravenţionale, precum şi aplicarea sancţiunilor se fac de organele abilitate de Ministerul Transporturilor.
Dispoziţiile prezentului capitol se completează, dacă nu sunt incompatibile, cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor.
Reglementările emise de Ministerul Transporturilor în aplicarea prevederilor prezentului cod aerian sunt obligatorii pentru toţi agenţii economici aeronautici civili.
Prezentul cod aerian intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga Codul aerian aprobat prin Decretul nr. 516/1953, cu modificările ulterioare, cu excepţia dispoziţiilor privind săvârşirea şi sancţionarea faptelor penale, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
PRIM-MINISTRU
VICTOR CIORBEA
Contrasemnează:
Ministrul transporturilor,
Traian Basescu
Ministrul apărării naţionale,
Victor Babiuc
Ministru de stat,
ministrul finanţelor,
Mircea Ciumara
p. Ministrul apelor, pădurilor
şi protecţiei mediului,
Viorel Raicu,
secretar de stat
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.