Rectificare nr. 357 din 6 octombrie 2025

În cuprinsul Deciziei nr. 357 din 6 octombrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. 858/1/2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1016 din 3 noiembrie 2025, se fac următoarele rectificări:

–la paragraful 84, în loc de:

Întrucât instanța de trimitere este învestită în recurs să soluționeze chestiunea legitimării procesuale active a primarului general al municipiului București de a solicita anularea unei autorizații de construire emise de primarul unui sector, în temeiul art. 1 alin. (8) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, normă de drept comun în materia contenciosului administrativ, care statuează că orice subiect de drept public poate introduce acțiuni în contencios administrativ, în condițiile legii contenciosului administrativ și ale legilor speciale, prin raportare la dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, art. 27^1 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 350/2001, art. 84 și art. 85 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, și pentru că instanța de trimitere a demonstrat că instanțele nu au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, practica judiciară incipientă, reflectată în hotărâri nedefinitive, conturând existența unei probleme de interpretare a acestor norme, aptă să genereze divergențe serioase de jurisprudență, în opinia judecătorului-raportor chestiunea de drept este una veritabilă care are legătură cu soluționarea cauzei.

se va citi:

Întrucât instanța de trimitere este învestită în recurs să soluționeze chestiunea legitimării procesuale active a primarului general al municipiului București de a solicita anularea unei autorizații de construire emise de primarul unui sector, în temeiul art. 1 alin. (8) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, normă de drept comun în materia contenciosului administrativ, care statuează că orice subiect de drept public poate introduce acțiuni în contencios administrativ, în condițiile legii contenciosului administrativ și ale legilor speciale, prin raportare la dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, art. 27^1 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 350/2001, art. 84 și art. 85 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, și pentru că instanța de trimitere a demonstrat că instanțele nu au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, practica judiciară incipientă, reflectată în hotărâri nedefinitive, conturând existența unei probleme de interpretare a acestor norme, aptă să genereze divergențe serioase de jurisprudență, Înalta Curte constată că această chestiune de drept este una veritabilă care are legătură cu soluționarea cauzei.

–la paragraful 87, în loc de:

Judecătorul-raportor subliniază că primele două întrebări ale instanței de trimitere urmăresc lămurirea unei singure chestiuni de drept, respectiv aceea a sferei de aplicabilitate a dispozițiilor art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se impune formularea unui răspuns unic.

se va citi:

Înalta Curte subliniază că primele două întrebări ale instanței de trimitere urmăresc lămurirea unei singure chestiuni de drept, respectiv aceea a sferei de aplicabilitate a dispozițiilor art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se impune formularea unui răspuns unic.

–la paragraful 88, în loc de:

În privința întrebărilor 3 și 4 judecătorul-raportor apreciază că nu se impune formularea unui răspuns de sine stătător, având în vedere că prin intermediul acestora instanța de trimitere urmărește aplicarea legii la circumstanțele de fapt particulare ale cauzei. Or, operațiunile de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale la diferitele circumstanțe, care caracterizează fiecare litigiu, fac parte din activitatea curentă a instanței de judecată, neputând fi transferate completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

se va citi:

În privința întrebărilor 3 și 4 Înalta Curte constată că nu se impune formularea unui răspuns de sine stătător, având în vedere că prin intermediul acestora instanța de trimitere urmărește aplicarea legii la circumstanțele de fapt particulare ale cauzei. Or, operațiunile de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale la diferitele circumstanțe, care caracterizează fiecare litigiu, fac parte din activitatea curentă a instanței de judecată, neputând fi transferate completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

–la paragraful 93, în loc de:

Pentru lămurirea chestiunilor de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, judecătorul-raportor reține următoarele:

se va citi:

Pentru lămurirea chestiunilor de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, Înalta Curte reține următoarele:

–la paragraful 104, în loc de:

Față de cele mai sus expuse, judecătorul-raportor apreciază în primul rând că abilitatea unui subiect de drept public de a exercita un rol de tutelă administrativă, cu consecința declanșării unor acțiuni în contencios obiectiv în scopul salvgardării legalității activității autorităților publice, presupune, în mod necesar, existența unor prevederi exprese în acest sens.

se va citi:

Față de cele mai sus expuse, Înalta Curte reține în primul rând că abilitatea unui subiect de drept public de a exercita un rol de tutelă administrativă, cu consecința declanșării unor acțiuni în contencios obiectiv în scopul salvgardării legalității activității autorităților publice, presupune, în mod necesar, existența unor prevederi exprese în acest sens.

–la paragraful 105, în loc de:

În al doilea rând, judecătorul-raportor consideră că dispozițiile legale prin care se conferă unui subiect de drept public rolul de tutelă administrativă trebuie să menționeze în mod expres materia și categoriile de acte administrative în privința cărora respectivul subiect de drept public poate declanșa în fața instanțelor de contencios administrativ strict un control de legalitate.

se va citi:

În al doilea rând, Înalta Curte consideră că dispozițiile legale prin care se conferă unui subiect de drept public rolul de tutelă administrativă trebuie să menționeze în mod expres materia și categoriile de acte administrative în privința cărora respectivul subiect de drept public poate declanșa în fața instanțelor de contencios administrativ strict un control de legalitate.

–la paragraful 106, în loc de:

Prin urmare, judecătorul-raportor apreciază că art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004 nu poate constitui, în sine, temeiul juridic al unei acțiuni în contencios administrativ obiectiv, formulată de un subiect de drept public, ci această acțiune poate fi exercitată doar în temeiul unei dispoziții exprese ce se regăsește în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sau în legi speciale.

se va citi:

Prin urmare, Înalta Curte reține că art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004 nu poate constitui, în sine, temeiul juridic al unei acțiuni în contencios administrativ obiectiv, formulată de un subiect de drept public, ci această acțiune poate fi exercitată doar în temeiul unei dispoziții exprese ce se regăsește în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sau în legi speciale.

–la paragraful 112, în loc de:

În continuare, judecătorul-raportor subliniază că dezlegarea raportului juridic dedus în concret judecății, prin aplicarea legii la circumstanțele de fapt particulare ale cauzei, și pronunțarea soluției sunt și rămân în puterea suverană a judecătorului cauzei, fiind atribuții înglobate funcției jurisdicționale pe care acesta are a o îndeplini independent.

se va citi:

În continuare, Înalta Curte subliniază că dezlegarea raportului juridic dedus în concret judecății, prin aplicarea legii la circumstanțele de fapt particulare ale cauzei, și pronunțarea soluției sunt și rămân în puterea suverană a judecătorului cauzei, fiind atribuții înglobate funcției jurisdicționale pe care acesta are a o îndeplini independent.

–la paragraful 113, în loc de:

Având în vedere cele mai sus statuate, judecătorul-raportor apreciază că nu se mai impune formularea unui răspuns distinct în privința întrebărilor nr. 3 și 4 ale sesizării.

se va citi:

Având în vedere cele mai sus statuate, Înalta Curte constată că nu se mai impune formularea unui răspuns distinct în privința întrebărilor nr. 3 și 4 ale sesizării.