Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Gabriel Mustață, Victor Văduva, Constantina-Monica Turcu, Maria Timoașcă, Anca-Ramona Pârlețeanu, Alina-Gabriela Jurubiță, Carmen Duță, Mihaela Cristina Grădinariu și Claudia Bojin în Dosarul nr. 826/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 2.884D/2016 al Curții Constituționale.

2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții faptul că, la dosar, unul dintre autorii excepției, Gabriel Mustață, a transmis concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

3.Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 3.474D/2016, nr. 653D/2017, nr. 889D/2017 și nr. 1.313D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, ridicată de Luisa Emanuela Dragomir și Constantin Dehenea, de Florina Izabela Cîrstea, Virgil-Marius Ungureanu și Maria Timoașcă, de Mihaela Lavinia Cîrciumaru și de Roxana Andriescu în dosarele nr. 2.562/1/2016, nr. 2.571/1/2016, nr. 2.568/1/2016 și nr. 2.570/1/2016 (conexat la Dosarul nr. 2.563/1/2016) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.

6.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.

7.Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea dosarelor nr. 3.474D/2016, nr. 653D/2017, nr. 889D/2017 și nr. 1.313D/2017 la Dosarul nr. 2.884D/2016, care a fost primul înregistrat.

8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că principiul nediscriminării semnifică aplicarea unui tratament juridic identic persoanelor aflate în aceeași situație juridică, or autorii excepției invocă încălcarea acestuia prin raportare la alte categorii profesionale, motiv pentru care nu se poate reține critica referitoare la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție. Precizează că, prin Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, Curtea a analizat prevederile criticate prin prisma unor considerații similare, constatând conformitatea acestora cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

9.Prin încheierile din 25 octombrie 2016, 10 noiembrie 2016, 17 ianuarie 2017, 14 februarie 2017 și 26 ianuarie 2017, pronunțate în dosarele nr. 826/1/2016, nr. 2.562/1/2016, nr. 2.571/1/2016, nr. 2.568/1/2016 și nr. 2.570/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Gabriel Mustață, Victor Văduva, Constantina-Monica Turcu, Maria Timoașcă, Anca-Ramona Pârlețeanu, Alina-Gabriela Jurubiță, Carmen Duță, Mihaela Cristina Grădinariu și Claudia Bojin, de Luisa Emanuela Dragomir și Constantin Dehenea, de Florina Izabela Cîrstea, Virgil-Marius Ungureanu și Maria Timoașcă, de Mihaela Lavinia Cîrciumaru și, respectiv, de Roxana Andriescu, în cauze având ca obiect anularea art. 1 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 42/2016 prin care a fost aprobat numărul de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor pentru anul 2016, anularea art. 2 și art. 3 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92/2016 prin care este aprobată scoaterea la concurs a unui anumit număr de locuri pentru promovarea pe loc, anularea Hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 420/2016, nr. 494/2016 și nr. 585/2016 de validare a examenului, de stabilire a anexei cuprinzând judecătorii pentru care s-a dispus promovarea pe loc și, respectiv, de respingere a contestațiilor autorilor excepției privind recunoașterea gradului profesional de curte de apel, precum și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la promovarea pe loc a autorilor excepției de neconstituționalitate.

10.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată că, spre deosebire de alte categorii profesionale, magistrații sunt supuși unei discriminări indirecte, al cărei efect este reprezentat de restrângerea exercitării în condiții de egalitate cu celelalte categorii profesionale a drepturilor în domeniul muncii, cu impact economic evident. Prin urmare, limitarea posibilității judecătorilor de a promova pe loc în funcții de execuție față de alte categorii profesionale din afara sistemului judiciar și chiar față de categoria personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, din cadrul sistemului judiciar, duce la concluzia potrivit căreia magistrații reprezintă o categorie defavorizată, în accepțiunea art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.

11.Se arată că orice restricție sau diferență de tratament trebuie să fie justificată printr-un scop obiectiv și prin demonstrarea respectivei restricții în lipsa unei alternative nondiscriminatorii. Or, tocmai în cauza de față magistrații sunt împiedicați să promoveze în condiții asemănătoare celorlalte categorii profesionale pe considerente ce țin de politica bugetară, mai exact constrângerile referitoare la alocarea fondurilor pentru plata drepturilor salariale. Astfel, art. 45 din lege îngrădește, în mod nejustificat, dreptul judecătorilor și procurorilor de evoluție profesională, respectiv „de obținere a unor grade de jurisdicție superioare“. Rezultă că există o discriminare de jure ce constă în a trata diferit două categorii de persoane sau situații, atunci când nu există nicio distincție relevantă.

12.Se mai arată că măsura impusă cu privire la stabilirea unui anumit număr de locuri pentru a obține gradul profesional superior nu este proporțională cu situația care a determinat-o, ceea ce contravine art. 53 din Constituție. Se apreciază că este limitat excesiv numărul de locuri pentru promovare raportat la numărul de candidați înscriși, aducându-se, astfel, atingere însăși existenței dreptului de a promova. Stabilirea unei anumite medii pentru a promova este suficientă și proporțională cu scopul urmărit prin organizarea unui concurs de promovare pe loc. Condițiile existenței unui anumit număr de locuri vacante în sistem se impune numai în situația promovării efective, iar posibilitatea unui transfer ulterior nu dă naștere unui drept, ci reprezintă doar o vocație, în condițiile în care, pe de o parte, nu există vreo dispoziție legală care să impună magistratului care a obținut gradul profesional superior să se transfere la instanța ierarhic superioară, iar, pe de altă parte, în situația în care magistratul optează pentru transfer, analiza cererii sale implică analiza mai multor criterii, inclusiv situația locurilor vacante existente la momentul cererii de transfer.

13.Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată.

14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se menționează că textul criticat este în acord cu art. 125 alin. (2) din Constituție, în conformitate cu care promovarea judecătorilor este de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice. Constituția lasă legiuitorului competența de a stabili condițiile și modalitățile în care se realizează promovarea. În ceea ce privește promovarea pe loc, opțiunea legală a fost pentru instituirea unui concurs pe un număr limitat de locuri, având în vedere și considerente de ordin bugetar, fără ca o astfel de opțiune să aducă atingere vreunei prevederi constituționale. Cu privire la invocarea principiului nediscriminării în raport cu alte categorii profesionale, se arată că, în privința personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, promovarea se face în modalități similare judecătorilor/procurorilor, dar în cazul acestora nu este posibilă o promovare efectivă în funcții, datorită specificului organizării instituției respective, ci doar o promovare pe loc, în grad profesional, iar dispozițiile legale privind examenele și concursurile magistraților se aplică „în mod corespunzător“ și personalului prevăzut la art. 87 din Legea nr. 303/2004 în măsura compatibilității cu specificul organizării profesiilor respective. Aceeași justificare este valabilă și pentru comparația cu alte categorii profesionale care au un specific al organizării profesiei diferit, ce permite, în funcție și de opțiunea legiuitorului, o avansare în carieră prin trecerea într-un grad profesional superior, prin examen sau concurs, fără ca acest lucru să echivaleze cu o discriminare în raport cu categoria profesională a magistraților. O eventuală modificare a procedurii, prin eliminarea numărului limitat de posturi, poate fi operată doar prin lege adoptată de Parlament.

16.Avocatul Poporului, în punctele de vedere exprimate în dosarele nr. 2.884D/2016, nr. 3.474D/2016, nr. 889D/2017 și nr. 1.313D/2017, apreciază că textul legal criticat este constituțional. În acest sens, se arată că nu există nicio discriminare a magistraților în raport cu alte categorii profesionale cât privește promovarea în funcții de execuție. Se mai menționează că o astfel de promovare este condiționată de asigurarea de fonduri corespunzătoare de către Ministerul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite. Se arată că textul legal criticat nu aduce atingere substanței dreptului la muncă, iar art. 53 din Constituție admite posibilitatea diminuării rezonabile a gradului de protecție oferită unor drepturi fundamentale, în anumite momente sau situații, cu respectarea unor condiții, câtă vreme prin aceasta nu este atinsă substanța dreptului. În final, se subliniază că, în realitate, problema ridicată este una ce ține de aplicarea și interpretarea legii, aspect care nu intră în competența Curții Constituționale, ci în cea a instanțelor judecătorești.

17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă dispozițiile art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005. În realitate, sunt criticate dispozițiile art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004, care au următorul cuprins: „Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii“.

20.În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) privind protecția socială a muncii și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dispozițiile Protocolului nr. 12 la Convenție, ambele referindu-se la interzicerea discriminării.

21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorii excepției de neconstituționalitate sunt nemulțumiți de faptul că promovarea pe loc în grad profesional de tribunal sau curte de apel a judecătorilor/ procurorilor se realizează în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii, apreciindu-se că promovarea trebuie să se realizeze sub forma unui examen, și nu a unui concurs. Pentru aceste motive, se consideră că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) și art. 53 din Constituție.

22.Curtea apreciază că, în analiza excepției de neconstituționalitate, trebuie pornit de la premisa potrivit căreia, în urma examenului de capacitate, judecătorul stagiar dobândește funcția de judecător definitiv, care urmează să fie exercitată la instanța judecătorească corespunzătoare, respectiv judecătoria, în urma repartizării efectuate. Funcției de judecător la judecătorie îi corespunde, în mod evident, gradul profesional de judecătorie. Așadar, promovarea în funcție a judecătorilor este strâns legată de nivelul instanței judecătorești la care aceștia funcționează. Astfel, în materie de promovare pe funcții de execuție, regula este aceea a promovării efective, în sensul că un judecător care funcționează la judecătorie sau tribunal, așadar cu grad profesional aferent acestora, pentru a funcționa la o instanță judecătorească imediat superioară în grad trebuie să candideze și să promoveze concursul pe post și, ca urmare a obținerii postului, dobândește gradul profesional superior aferent tribunalului sau curții de apel. Este de observat că însuși legiuitorul folosește noțiunea de promovare în funcție, iar odată ce judecătorul a promovat, dobândește rangul și celelalte drepturi aferente acesteia. Prin urmare, gradul profesional este un element component al funcției, și nu invers.

23.De la această regulă, legiuitorul, pentru asigurarea funcționalității și bunei administrări a sistemului instanțelor judecătorești, a reglementat o excepție, și anume promovarea pe loc, văzută ca un mecanism care asigură, la nevoie, completarea funcțiilor rămase vacante la nivelul tribunalului sau curții de apel. Acest mecanism presupune dobândirea gradului profesional superior aferent tribunalului sau curții de apel, fără a funcționa efectiv la instanța judecătorească corespunzătoare. Este o derogare de la situația premisă care leagă gradul profesional de funcția exercitată la o instanță judecătorească de un anumit nivel și permite obținerea gradului profesional distinct de funcția respectivă. Această excepție este justificată de menținerea funcționării instanțelor judecătorești de nivel superior în cazul vacanței unor funcții la nivelul acestora, de necesitatea ocupării posturilor neocupate ca urmare a unor ieșiri individuale din sistemul instanțelor judecătorești. Se constituie astfel un corp de rezervă care poate răspunde imediat, permanent și continuu necesităților și provocărilor determinate de fluctuațiile de personal din cadrul instanțelor judecătorești. Prin urmare, schema de personal a instanțelor judecătorești nu poate fi concepută fără acest corp de rezervă, ale cărui dimensiuni le stabilește Consiliul Superior al Magistraturii. O asemenea competență a Consiliului Superior al Magistraturii derivă din prevederile art. 125 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice.

24.Această excepție de la regulă nu poate fi generalizată în sensul dorit de autorii excepției de neconstituționalitate. S-ar ajunge la situația în care toți judecătorii ar dobândi per absurdum grad profesional de curte de apel și ar continua să funcționeze la judecătorii sau tribunale, ceea ce ar echivala cu o denaturare a sistemului de promovări pe funcții de execuție. Sar ajunge la o promovare în grade profesionale, și nu în funcții de execuție. Or, funcția de judecător la o instanță judecătorească de un anumit nivel este cea care conferă gradul profesional corespunzător.

25.Teza autorilor excepției de neconstituționalitate propune un alt mod de promovare, respectiv în grad profesional, și, odată obținut acest grad, judecătorul va putea fi numit în funcție la instanța corespunzătoare gradului la un moment ulterior în funcție de necesitățile de personal ale sistemului de judiciar. Însă, în acest caz, nu mai există o promovare în funcție, ci în grad profesional. Or, promovarea în grad profesional nu este o promovare autentică pentru că ea nu valorizează funcția aferentă instanței judecătorești, ci un element al acesteia, care nu poate exista de sine stătător decât în condiții de excepție, astfel cum s-a arătat anterior. Noul grad profesional obținut nu este aferent funcției pe care o exercită judecătorul la instanța judecătorească de nivel inferior, ci al unei alte funcții ce corespunde unui grad de jurisdicție superior. De aceea, nu se poate concepe decât în condiții de excepție posibilitatea dobândirii de către un judecător de la o instanță judecătorească inferioară a unui grad profesional superior în condițiile în care funcționează tot la instanța ierarhic inferioară.

26.Legiuitorul a realizat o ficțiune juridică în sensul că a reglementat posibilitatea judecătorului de la o instanță inferioară să promoveze în grad profesional, cu toate drepturile aferente, dar să exercite, în continuare, funcția de la instanța ierarhic inferioară; astfel, deși activitatea prestată [judecător la o instanță de rang inferior] nu corespunde cu gradul său profesional, judecătorul va avea rangul și va fi salarizat potrivit grilei de salarizare de la instanța ierarhic superioară, considerându-se că prestează aceeași muncă cu judecătorul de la o instanță de rang superior. Deși, ca expresie a egalității formale, este inechitabil ca la o muncă diferită, având în vedere nivelul instanței, doi judecători să fie retribuiți similar, legiuitorul a opus acestei inechități ideea de asigurare a bunei funcționări a justiției, aspect care justifică aplicarea egalității materiale în locul celei strict formale [a se vedea, cu privire la noțiunile de egalitate formală și materială, Decizia nr. 799 din 18 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 19 noiembrie 2015, paragraful 68].

27.Prin urmare, din aceste motive legiuitorul a prevăzut competența Consiliului Superior al Magistraturii de a dimensiona în mod corespunzător numărul acestui corp de rezervă. Astfel, promovarea pe loc nu echivalează cu o promovare propriu-zisă în funcție, ci reprezintă o modalitate de avansare în grad profesional pentru a răspunde nevoilor de personal a sistemului de justiție, drept pentru care ea este supusă unor necesare condiționări administrative. Aceasta este rațiunea pentru care un criteriu esențialmente administrativ prevalează față de vocația judecătorului de a promova pe loc, aceasta din urmă subsumându-se exigențelor care țin de gestionarea personalului din sistemul judecătoresc.

28.În aceste condiții, Curtea constată că autorii excepției de neconstituționalitate în comparația pe care o realizează cu personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor nu pornesc de la situații de fapt/drept identice/ analoage, întrucât promovarea acestora din urmă se realizează, prin examen, pe grade/gradații aferente/în cadrul funcției pe care o ocupă, neexistând posibilitatea de a ocupa o altă funcție de execuție decât prin susținerea tot a unui concurs, nicidecum a unui examen. Principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite; or, situațiile prezentate sunt diferite astfel că nu se poate aplica același tratament juridic [cu privire la principiul egalității în drepturi, a se vedea, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015]. De asemenea, Curtea reține că alte categorii profesionale nu pot fi comparate, prin prisma promovării pe loc, cu judecătorii, având în vedere atât diferența evidentă de regim constituțional între acestea [medici/profesori etc.], cât și caracterul atipic al instituției promovării pe loc, specifică sistemului judecătoresc.

29.În consecință, având în vedere considerentele antereferite, nu se poate reține încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție.

30.Curtea observă, totodată, că nu sunt incidente prevederile art. 41 alin. (1) și art. 53 din Constituție, în speță nefiind vorba de protecția socială a muncii și nici de vreo limitare a dreptului la muncă.

31.În același sens este și jurisprudența recentă a Curții Constituționale, care, prin Decizia nr. 352 din 22 mai 2018*, nepublicată în Monitorul Oficial al României până la data pronunțării prezentei decizii, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, prin raportare la critici similare celor formulate și în cauza de față.

*)Decizia nr. 352 din 22 mai 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018.

32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Mustață, Victor Văduva, Constantina-Monica Turcu, Maria Timoașcă, Anca-Ramona Pârlețeanu, Alina-Gabriela Jurubiță, Carmen Duță, Mihaela Cristina Grădinariu și Claudia Bojin, de Luisa Emanuela Dragomir și Constantin Dehenea, de Florina Izabela Cîrstea, Virgil-Marius Ungureanu și Maria Timoașcă, de Mihaela Lavinia Cîrciumaru și, respectiv, de Roxana Andriescu în dosarele nr. 826/1/2016, nr. 2.562/1/2016, nr. 2.571/1/2016, nr. 2.568/1/2016 și nr. 2.570/1/2016 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 iunie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbățeanu