Decizie nr. 336 din 18 aprilie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) şi art. 50 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Crişul Favorit" - S.A. din Oradea şi de Asociaţia P.A.S. Crişul Favorit din Oradea în Dosarul nr. 5.106/C/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prin Legea nr. 64/1995 se instituie norme speciale de procedură, cu protecţia atât a debitorului, cât şi a creditorului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 5.106/C/2005, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. c) şi art. 50 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 64/1995. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Crişul Favorit" - S.A. din Oradea şi de Asociaţia P.A.S. Crişul Favorit din Oradea în cauza având ca obiect recursul declarat de acestea împotriva unei sentinţe a Tribunalului Bihor - Judecătorul-sindic, pronunţate în baza Legii nr. 64/1995.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia consideră că ridicarea dreptului de administrare a debitorului este contrară principiilor şi normelor dreptului internaţional, dreptului la apărare, dreptului de proprietate, accesului liber la justiţie şi dreptului la un recurs efectiv.

Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale sunt constituţionale, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că, pe de-o parte, dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură, conforme cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, iar pe de altă parte, acestea nu îngrădesc dreptul la apărare, întrucât părţile au posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) şi art. 50 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, modificate prin Legea nr. 249/2005 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005), dispoziţii care au următorul cuprins:

–Art. 11 alin. (1) lit. c): "(1) Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: [...] c) desemnarea administratorului sau a lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestora, controlul asupra activităţii lor şi, dacă este cazul, înlocuirea lor. Desemnarea are caracter provizoriu până la prima adunare a creditorilor, care poate decide menţinerea sau schimbarea administratorului ori a lichidatorului numit de judecătorul-sindic. Pentru desemnarea provizorie, judecătorul-sindic ţine cont de eventuale cereri ale creditorilor petenţi şi poate respinge aceste cereri numai motivat;";

–Art. 50 alin. (1) şi (3): "(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacă acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 33 alin. (1) lit. g) sau, după caz, ale art. 39, intenţia de reorganizare.[...]

(3)Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al debitorului odată cu desemnarea unui administrator, indicând totodată şi condiţiile de exercitare a acestuia."

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 20 relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privată, precum şi ale art. 148 alin. (1) şi (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. Totodată, autorii excepţiei susţin că prin dispoziţiile legale criticate se încalcă şi următoarele prevederi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 6 referitor la judecarea cauzei în mod echitabil şi într-un termen rezonabil de către o instanţă independentă şi imparţială, art. 11 privind libertatea de asociere, art.13 referitor la dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională, precum şi art. 1 lit. L) şi M) din Protocolul adiţional nr. 11 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la definiţiile termenilor de "părţi" şi "terţi intervenienţi".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 599 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.125 din 13 decembrie 2005, s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate, raportată la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din acte internaţionale, statuând că ridicarea dreptului de administrare nu intervine automat, ci pe baza hotărârii judecătorului-sindic, şi se datorează culpei administratorului debitorului, care nu a putut conduce activitatea în aşa fel încât să nu devină insolvabil, iar apoi nu a putut prezenta nici un fel de plan de reorganizare eficient pentru redresare şi pentru ieşirea din starea de insolvenţă.

Neintervenind elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) şi art. 50 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Crişul Favorit" - S.A. din Oradea şi de Asociaţia P.A.S. Crişul Favorit din Oradea în Dosarul nr. 5.106/C/2005 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 aprilie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean