Decizie nr. 646 din 29 noiembrie 2005

Ioan Vida - presedinte

Nicolae Cochinescu - judecator

Aspazia Cojocaru - judecator

Constantin Doldur - judecator

Acsinte Gaspar - judecator

Kozsokar Gabor - judecator

Petre Ninosu - judecator

Ion Predescu - judecator

Serban Viorel Stanoiu - judecator

Marinela Minca - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se afla solutionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 262 din Codul de procedură penala, excepţie ridicata de Mihaela Lupu în Dosarul nr. 9.123/2004 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucureşti.

La apelul nominal se prezinta, personal, autoarea excepţiei şi se constata lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal indeplinita.

Autoarea excepţiei solicita admiterea excepţiei de neconstitutionalitate, sens în care depune concluzii scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate nu vin în contradictie cu prevederile din Legea fundamentala invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 3 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 9.123/2004, Judecatoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 262 din Codul de procedură penala, excepţie ridicata de Mihaela Lupu în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine ca dispozitiile art. 63 alin. 2 şi ale art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penala contravin prevederilor constitutionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum şi celor care reglementeaza activitatea Ministerului Public, deoarece, în opinia sa, procurorul nu are calitatea de magistrat şi, de vreme ce este doar un organ exclusiv de urmărire penala care conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penala a politiei judiciare, nu poate îndeplini deopotriva functia de urmărire şi de instructie penala prin posibilitatea de a administra probe în procesul penal.

Autoarea excepţiei arata ca prevederile art. 262 din Codul de procedură penala contravin dispoziţiilor referitoare la garantarea dreptului la aparare, deoarece ofera procurorului posibilitatea de a aprecia discretionar rezolvarea unei cauze penale, atâta timp cat în prezenta cauza i-a fost respinsa cererea de probatorii formulata cu ocazia prezentarii materialului de urmărire penala.

Judecatoria Sectorului 4 Bucureşti opineaza ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece nici unul dintre principiile constitutionale enuntate nu este încălcat de prevederile legale criticate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

Guvernul apreciaza ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece Ministerului Public, prin procurori, în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societatii şi de aparator al ordinii de drept, al drepturilor şi libertatilor cetatenilor, îi revine sarcina sa lamureasca cauza sub toate aspectele. Aprecierea probelor de către procurori nu prejudeca procesul penal, ci determina doar modul în care se finalizează urmarirea penala. Instanţa de judecată este cea care face aprecierea finala a probelor administrate în cele doua faze ale procesului penal.

De altfel, prevederile articolelor menţionate, referitoare la dreptul la un proces echitabil, nu impun o delimitare între functiile de urmărire şi instructie, ci separarea stricta a acestora de functia de judecată, ceea ce presupune ca persoana care are competenţa de a hotari asupra temeiniciei acuzatiilor de natura penala sa nu poata desfăşura acte de urmărire penala în aceeasi cauza.

Referitor la critica formulata cu privire la art. 262 din Codul de procedură penala, Guvernul apreciaza ca acestea nu contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constitutie, ci, dimpotriva, raspund exigentelor constitutionale, intrucat îi impun procurorului sa adopte o solutie de finalizare a urmaririi penale numai atunci când constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului şi, respectiv, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare şi legal administrate.

Imprejurarea ca în speta se invoca o atitudine discretionara a procurorului, care a respins în mod nejustificat o cerere de completare a probatoriului formulata cu ocazia prezentarii materialului de urmărire penala, nu atrage neconstitutionalitatea art. 262 din Codul de procedură penala. Aplicarea în concret a dispoziţiilor legale menţionate nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate, excedand competentelor Curtii Constitutionale, astfel cum sunt stabilite prin Legea nr. 47/1992, ele constituind atributul exclusiv al instanţei de judecată, care este obligata ca, la prima infatisare, sa verifice regularitatea actului de sesizare, astfel cum prevad dispozitiile art. 300 alin. 1 din Codul de procedură penala.

Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale referitoare la aprecierea şi administrarea probelor nu opresc părţile interesate de a se adresa justiţiei pentru apararea drepturilor, libertatilor şi intereselor legitime, acestea beneficiind de toate garantiile care condiţioneaza procesul echitabil. De asemenea, prerogativele privind aprecierea probelor în procesul penal, încredinţate de legiuitor procurorului, reprezinta o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de art. 131 din Constitutie, şi nu o încălcare a acestor dispozitii.

Cat priveste critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 262 din Codul de procedură penala, faţă de art. 24 alin. (1) din Legea fundamentala, Avocatul Poporului apreciaza ca acestea din urma nu au incidenţa în cauza.

Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizata şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze excepţia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 262 din Codul de procedură penala, cu urmatorul continut:

–Art. 63 alin. 2 - Probele şi aprecierea lor:

Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată în urma examinarii tuturor probelor administrate, în scopul aflarii adevarului.;

–Art. 65 alin. 1 - Sarcina administrarii probelor:

Sarcina administrarii probelor în procesul penal revine organului de urmărire penala şi instanţei de judecată.;

–Art. 262 - Rezolvarea cauzelor:

Dacă procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existand probele necesare şi legal administrate, procedeaza, după caz, astfel:

1.când din materialul de urmărire penala rezultă ca fapta exista, ca a fost savarsita de invinuit sau de inculpat şi ca acesta raspunde penal:

a)dacă actiunea penala nu a fost pusa în miscare în cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care pune în miscare actiunea penala şi dispune trimiterea în judecata;

b)dacă actiunea penala a fost pusa în miscare în cursul urmaririi penale, da rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecata;

2.da ordonanţa prin care:

a)claseaza, scoate de sub urmărire sau inceteaza urmarirea penala potrivit dispoziţiilor art. 11.

Dacă procurorul dispune scoaterea de sub urmărire penala în temeiul art. 10 lit. b^1), face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal;

b)suspenda urmarirea penala, atunci când constata existenta unei cauze de suspendarea urmaririi.

Autorul excepţiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la aparare, ale art. 131 alin. (1) şi (3) privind activitatea Ministerului Public, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apararea drepturilor omului şi a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinand excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii art. 63 alin. 2 şi art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 343 din 21 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 25 octombrie 2004. Cu acel prilej Curtea a constatat ca prerogativele încredinţate procurorului de către legiuitor, privind administrarea şi aprecierea probelor în cursul urmaririi penale, reprezinta o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de prevederile art. 131 din Constitutie, republicată, iar nu o încălcare a acestor dispozitii constitutionale, asa cum neintemeiat sustine autoarea excepţiei de neconstitutionalitate. Potrivit Constituţiei României, Ministerul Public este o parte componenta a autorităţii judecătorești, şi nu a puterii executive sau a administraţiei publice. În calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societatii şi de aparator al ordinii de drept, al drepturilor şi libertatilor cetatenilor, Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina ca în faza de urmărire penala sa caute, sa administreze şi sa aprecieze probele care servesc la constatarea existentei sau inexistentei infractiunii, la identificarea persoanei care a savarsit-o şi la cunoasterea tuturor imprejurarilor pentru justa solutionare a cauzei.

Curtea a mai constatat că nu poate retine nici critica dispoziţiilor art. 63 alin. 2 şi ale art. 65 alin. 1 din Codul de procedură penala, în raport de prevederile constitutionale care consacra dreptul părţii la un proces echitabil, intrucat dreptul invinuitului sau inculpatului de a propune probe şi de a cere administrarea lor se păstrează în tot cursul urmaririi penale, precum şi în cursul judecatii, când acesta poate să solicite respingerea probelor cerute de procuror şi de părţi, ca o consecinţa a dreptului sau la aparare.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.

Cat priveste critica referitoare la prevederile art. 262 din Codul de procedură penala, Curtea constata că nu se poate sustine ca acestea aduc atingere dreptului la aparare, intrucat, în măsura în care partea interesata considera ca procurorul a pronuntat în mod discretionar una dintre solutiile menţionate în textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arata judecatorului în ce consta nelegalitatea comisa, cat şi, în cazul dispunerii unei solutii de scoatere de sub urmărire penala sau de incetare a urmaririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 şi 278^1 din Codul de procedură penala, plangere contra actelor procurorului la procurorul ierarhic superior ori la instanţa de judecată, după caz.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2, art. 65 alin. 1 şi art. 262 din Codul de procedură penala, excepţie ridicata de Mihaela Lupu în Dosarul nr. 9.123/2004 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în sedinta publică din data de 29 noiembrie 2005.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru