Norma sanitară veterinara din 17 februarie 2006

Capitolul IPrevederi introductive

Articolul 1Subiect şi domeniu de aplicare

(1)Scopul prezentei norme sanitare veterinare este sa garanteze ca zoonozele, agenţii zoonotici şi rezistenta antimicrobiana asociata sunt corespunzător monitorizate şi faptul ca focarele de toxiinfectii alimentare fac obiectul unei investigaţii epidemiologice adecvate pentru a face posibila colectarea la nivel comunitar a informaţiilor necesare pentru a evalua sursele şi evolutiile relevante.

(2)Prezenta norma sanitară veterinara reglementează:

a)monitorizarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici;

b)monitorizarea rezistentei antimicrobiene asociate;

c)ancheta epidemiologica a focarelor de toxiinfectii alimentare; şi d) schimbul de informaţii referitor la zoonoze şi agenţi zoonotici.

(3)Prezenta norma sanitară veterinara trebuie să se aplice fără a aduce atingere anumitor acte normative specifice privind sănătatea animala, nutritia animala, igiena alimentelor, bolile transmisibile ale oamenilor, sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, tehnologia genica şi encefalopatiile spongiforme transmisibile, transpuse în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.

Articolul 2Definiţii

Pentru scopul prezentei norme sanitare veterinare trebuie să se aplice următoarele definiţii:

a)definiţiile stabilite de Legea nr. 150/2004 privind siguranţa alimentelor şi a hranei pentru animale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 24 mai 2004, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune parţial în legislaţia naţionala Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 178/2002/CE ;

b)zoonoza - orice boala şi/sau infectie care este transmisibila natural, direct sau indirect de la animale la om;

c)agent zoonotic - orice virus, bacterie, ciuperca parazit sau alta entitate biologica susceptibilă de a provoca o zoonoza;

d)rezistenta antimicrobiana - abilitatea microorganismelor din anumite specii de a supravietui sau a creşte în prezenta unei concentratii date a unui agent antimicrobian ce este în mod obişnuit suficient pentru a inhiba sau omori microorganisme din aceeaşi specie;

e)focar de toxiinfectie alimentara - o incidenţa observata în circumstanţe date a doua sau mai multe cazuri umane ale aceleiaşi boli şi/sau infectii sau o situaţie în care numărul de cazuri observate depăşeşte numărul asteptat şi atunci când cazurile sunt în legătură sau în mod probabil se identifica cu aceeaşi sursa alimentara;

f)monitorizare - un sistem de colectare, analiza şi diseminare a datelor privind apariţia zoonozelor, agenţilor zoonotici şi rezistentei antimicrobiene raportate la aceştia.

Articolul 3Obligaţii generale

(1)Datele referitoare la apariţia zoonozelor, agenţilor zoonotici şi rezistentei antimicrobiene raportate sunt colectate, analizate şi publicate fără întârziere, în conformitate cu cerinţele prezentei norme sanitare veterinare şi cu prevederile adoptate potrivit acesteia.

(2)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor desemnează Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animala pentru domeniul sănătăţii animalelor şi Institutul de Igiena şi Sănătate Publică Veterinara pentru domeniul sănătăţii publice ca autorităţi veterinare competente responsabile cu implementarea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. În acest caz Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie:

a)sa notifice Comisiei Europene, denumita în continuare Comisia, despre autoritatea veterinara centrala care va funcţiona ca punct de contact pentru legătură cu Comisia;

b)să se asigure ca autorităţile competente cooperează astfel încât sa garanteze implementarea adecvată a cerinţelor prezentei norme sanitare veterinare.

(3)Cooperarea efectivă şi continua este stabilită între autoritatea competentă sau autorităţile desemnate pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare şi se bazează pe schimbul de informaţii generale, iar atunci când este necesar, pe schimbul de date specifice cu:

a)autorităţile competente pentru scopurile legislaţiei naţionale privind sănătatea animalelor, transpusa în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene;

b)autorităţile competente pentru scopurile legislaţiei naţionale privind hrana pentru animale, transpusa în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene;

c)autorităţile competente pentru scopurile legislaţiei naţionale în domeniul alimentelor, transpusa în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene;

d)structurile şi/sau autorităţile menţionate la art. 1 din Decizia Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2.119/98/CE (acele structuri şi/sau autorităţi care, la nivelul fiecărui stat membru şi sub responsabilitatea acelui stat membru, sunt competente la nivel naţional şi sunt responsabile cu colectarea informaţiilor privind supravegherea epidemiologica a bolilor notificabile);

e)alte autorităţi şi organizaţii în cauza.

(4)Oficialii autorităţii competente în cauza sau ai autorităţilor competente menţionate la alin. (2) trebuie să participe, după caz, la o instruire iniţială corespunzătoare, urmată de instruiri periodice în ştiinţe veterinare, microbiologie sau în epidemiologie.

Capitolul IIMonitorizarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici

Articolul 4Reguli generale privind monitorizarea zoonozelor şi agenţilor zoonotici

(1)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să colecteze date comparabile şi relevante pentru a identifica şi caracteriza pericole, pentru a evalua expunerile şi pentru a caracteriza riscurile privind zoonozele şi agenţii zoonotici.

(2)Monitorizarea trebuie să aibă loc în etapele lantului alimentar cele mai susceptibile zoonozelor şi agenţilor zoonotici în cauza, adică:

a)la nivelul producţiei primare; şi/sau b) în alte etape ale lantului alimentar incluzând alimentele şi hrana pentru animale.

(3)Monitorizarea trebuie să cuprindă zoonozele şi agenţii zoonotici menţionaţi la lit. A din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara.

(4)Zoonozele şi agenţii zoonotici menţionaţi la lit. B din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara trebuie să fie monitorizati atunci când situaţia epidemiologica din România o justifica.

(5)Monitorizarea trebuie să se bazeze pe sistemele existente în România.

Articolul 5Programe coordonate de monitorizare

(1)Dacă datele colectate prin monitorizare de rutina, în conformitate cu art. 4, nu sunt suficiente, pot fi stabilite programe coordonate de monitorizare cu privire la una sau mai multe zoonoze şi/sau agenţi zoonotici, conform procedurii comunitare, în special atunci când sunt identificate nevoi specifice, pentru a evalua riscurile ori pentru a stabili valori de referinţa privind zoonozele sau agenţii zoonotici la nivel de state membre ori la nivel comunitar.

(2)Atunci când este stabilit un program coordonat de monitorizare, trebuie să se facă referire expresă la zoonozele şi agenţii zoonotici în populatiile de animale menţionate în anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara referitoare la controlul privind Salmonella şi alţi agenţi zoonotici specificati ce se transmit prin alimente, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 23/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 2 martie 2006, ce preia prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului nr. 2.160/2003/CE .

(3)În anexa nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara sunt fixate reguli minime privind stabilirea de programe coordonate de monitorizare.

Articolul 6Obligaţiile operatorilor cu activitate în domeniul alimentar

Atunci când operatorii cu activitate în domeniul alimentar efectuează examene în scopul detectarii prezentei zoonozelor şi agenţilor zoonotici supuşi monitorizarii în baza art. 4 alin. (2), aceştia:

a)păstrează rezultatele şi iau măsuri pentru conservarea tulpinilor relevante pentru o perioadă ce trebuie să fie specificată de autoritatea competentă; şi b) comunică rezultatele sau furnizează tulpini autorităţii competente, la cerere.

Capitolul IIIRezistenta antimicrobiana

Articolul 7Monitorizarea rezistentei antimicrobiene

(1)Monitorizarea trebuie să conţină date comparabile privind apariţia rezistentei antimicrobiene la agenţi zoonotici şi la alţi agenţi, în măsura în care aceştia prezintă un risc pentru sănătatea publică, în conformitate cu cerinţele stabilite în anexa nr. 2 la prezenta norma sanitară veterinara.

(2)Astfel de monitorizare trebuie să completeze monitorizarea tulpinilor umane realizată în conformitate cu Decizia Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2.119/98/CE .

Capitolul IVFocare de toxiinfectii alimentare

Articolul 8Ancheta epidemiologica a focarelor de toxiinfectii alimentare

(1)Atunci când un operator cu activitate în domeniul alimentar furnizează informaţii autorităţii competente în conformitate cu art. 19 alin. (3) din Legea nr. 150/2004, cu modificările şi completările ulterioare, produsele alimentare în cauza sau o proba corespunzătoare din acestea sunt conservate pentru a nu împiedica investigatia acestora într-un laborator ori ancheta focarelor de toxiinfectie alimentara.

(2)Autorităţile competente responsabile cu supravegherea sanitară veterinara a teritoriului trebuie să facă o ancheta a focarelor de toxiinfectii alimentare în cooperare cu autorităţile menţionate la art. 1 din Decizia Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2.119/98/CE .

(3)Ancheta epidemiologica trebuie să furnizeze date referitoare la profilul epidemiologic, produsele alimentare posibil implicate şi cauzele potenţiale ale focarelor.

(4)Ancheta trebuie să includă, dacă este posibil, studii microbiologice şi epidemiologice adecvate.

(5)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să transmită Comisiei un raport sumar al rezultatelor investigatiilor efectuate ce conţin informaţiile menţionate la lit. E din anexa nr. 4 la prezenta norma sanitară veterinara.

(6)Alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) trebuie să se aplice fără a aduce atingere prevederilor naţionale transpuse în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene privind siguranţa produselor, sistemele de alerta precoce şi de reactie pentru prevenirea şi controlul bolilor transmisibile ale oamenilor, igiena alimentelor şi cerinţele generale ale legislaţiei în domeniul alimentelor, în special cele referitoare la măsuri de urgenta şi proceduri pentru retragerea de pe piaţa a alimentelor şi hranei pentru animale.

Capitolul VSchimb de informaţii

Articolul 9Evaluarea evolutiilor şi surselor zoonozelor, agenţilor zoonotici şi rezistentei antimicrobiene

(1)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să evalueze sursele şi evoluţia zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, precum şi rezistenta antimicrobiana pe teritoriul României.

(2)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să transmită periodic Comisiei un raport privind evolutiile şi sursele zoonozelor, agenţilor zoonotici şi rezistentei antimicrobiene, cuprinzând date colectate în cursul anului anterior în conformitate cu art. 4, 7 şi 8. Rapoartele şi rezumatele acestora trebuie să fie puse la dispoziţie publicului.

(3)Rapoartele trebuie să conţină informaţiile menţionate la art. 3 alin. (2) lit. b) din norma sanitară veterinara aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 23/2006, ce preia prevederile Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului nr. 2.160/2003/CE .

(4)În anexa nr. 4 la prezenta norma sanitară veterinara sunt stabilite cerinţe minime în ceea ce priveşte raportarea.

(5)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să trimită rapoarte Comisiei, la cererea acesteia sau din proprie iniţiativă, atunci când circumstanţele o justifica.

(6)Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să furnizeze Comisiei rezultatele programelor coordonate de monitorizare stabilite în conformitate cu art. 5 din prezenta norma sanitară veterinara.

Capitolul VILaboratoare

Articolul 10Laboratoare naţionale de referinţa

Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor desemnează Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animala ca laborator naţional de referinţa pentru domeniul sănătăţii animalelor şi Institutul de Igiena şi Sănătate Publică Veterinara, pentru domeniul sănătăţii publice, şi informează Comisia despre aceasta.

Capitolul VIIPrevederi finale

Articolul 11

Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta norma sanitară veterinara.

Anexa 1

la norma sanitară veterinara

A. Zoonozele şi agenţii zoonotici care trebuie monitorizati

–Bruceloza şi agenţii acesteia

–Campilobacterioza şi agenţii acesteia

–Echinococoza şi agenţii acesteia

–Listerioza şi agenţii acesteia

–Salmoneloza şi agenţii acesteia

–Trichineloza şi agenţii acesteia

–Tuberculoza produsă de Mycobacterium bovis

–Escherichia coli verotoxigena

B. Lista zoonozelor şi agenţilor zoonotici care trebuie monitorizati în conformitate cu situaţia epidemiologica

1.Zoonoze virale:

–Calicivirus

–Virusul hepatitei A

–Virusul influentei

–Rabie

–Virusuri transmise prin artropode

2.Zoonoze bacteriene:

–Borelioza şi agenţii acesteia

–Botulismul şi agenţii acesteia

–Leptospiroza şi agenţii acesteia

–Psitacoza şi agenţii acesteia

–Tuberculoza, alta decât cea menţionată la pct. A

–Vibrioza şi agenţii acesteia

–Yersinioza şi agenţii acesteia

3.Zoonoze parazitare:

–Anisakidoza şi agenţii acesteia

–Criptosporidioza şi agenţii acesteia

–Cisticercoza şi agenţii acesteia

–Toxoplasmoza şi agenţii acesteia

4.Alte zoonoze şi agenţi zoonotici

Anexa 2

la norma sanitară veterinara

CERINŢE

pentru monitorizarea rezistentei antimicrobiene în

conformitate cu art. 7 din norma sanitară veterinara

A. Cerinţe generale

Sistemul de monitorizare pentru rezistenta antimicrobiana prevăzut la art. 7 din norma sanitară veterinara furnizează cel puţin următoarele informaţii:

1.specia de animale supusă monitorizarii;

2.specii bacteriene şi/sau tulpini bacteriene supuse monitorizarii;

3.strategia prelevarii de probe;

4.agenţi antimicrobieni supuşi monitorizarii;

5.metodologie de laborator utilizata pentru detectarea rezistentei;

6.metodologie de laborator utilizata pentru identificarea de tulpini microbiene;

7.metode utilizate pentru colectarea datelor.

B. Cerinţe specifice

Sistemul de monitorizare furnizează informaţii relevante cel puţin cu privire la un număr reprezentativ de tulpini de Salmonella spp., Campylobacter jejuni şi Campylobacter coli de la bovine, porcine şi păsări, precum şi din alimente de origine animala provenite de la aceste specii.

Anexa 3

la norma sanitară veterinara

PROGRAME COORDONATE

de monitorizare menţionate la art. 5 din norma sanitară veterinara

Atunci când este stabilit un program coordonat de monitorizare, trebuie să fie definite cel puţin următoarele caracteristici ale programului:

–scopul;

–durata;

–zona sau regiunea geografică;

–zonele şi/sau agenţii zoonotici în cauza;

–tipul de probe şi alte unităţi de date solicitate;

–scheme minime de prelevare de probe;

–tipul de metode de analiza de laborator;

–sarcinile autorităţilor competente;

–resursele ce trebuie să fie alocate;

–estimarea costurilor şi cum sunt acoperite acestea; şi

–metoda şi calendarul de raportare a rezultatelor.

Anexa 4

la norma sanitară veterinara

CERINŢE MINIME

pentru raportarile ce trebuie să fie transmise în

conformitate cu art. 9 din norma sanitară veterinara

Raportul menţionat la art. 9 trebuie să furnizeze cel puţin următoarele informaţii:

–pct. A-D se aplică rapoartelor privind monitorizarea efectuată în conformitate cu art. 4 şi 7 din norma sanitară veterinara;

–pct. E se aplică rapoartelor privind monitorizarea efectuată în conformitate cu art. 8 din norma sanitară veterinara.

A. Iniţial trebuie să fie descrise pentru fiecare zoonoza şi agent zoonotic următoarele (ulterior trebuie să fie raportate numai schimbările):

a)sisteme de monitorizare (strategii de prelevare de probe, frecventa prelevarii, natura specimenului, definiţii de caz, metode de diagnostic utilizate);

b)politica de vaccinare şi alte măsuri de prevenire;

c)mecanism de control şi, după caz, programe de control;

d)măsuri în caz de rezultate pozitive sau cazuri unice;

e)sisteme de notificare existente;

f)istoricul bolii şi/sau al infectiei la nivelul tarii.

B. În fiecare an trebuie să fie descrise următoarele:

a)populaţia de animale susceptibilă relevanta (împreună cu datele la care se raportează cifrele):

–număr de efective;

–număr total de animale; şi

–metode de producţie implicate;

b)numărul şi descrierea generală a laboratoarelor şi a instituţiilor implicate în monitorizare.

C. În fiecare an trebuie să fie descrise următoarele detalii referitoare la fiecare agent zoonotic şi la fiecare categorie de date în cauza, cu consecinţele acestora:

a)schimbări în sistemele deja descrise;

b)schimbări în metodele descrise anterior;

c)rezultate ale investigatiilor şi ale tipizarii ulterioare sau alta metoda de caracterizare în laboratoare (pentru fiecare categorie raportată separat);

d)evaluare naţionala a situaţiei recente, evoluţia şi sursele de infectie;

e)importanţa ca zoonoza;

f)importanţa pentru oameni ca sursa de infectie la om, rezultate obţinute la animale şi în alimente;

g)strategiile de control recunoscute ca ar putea să fie utilizate pentru a preveni sau a reduce transmiterea de agenţi zoonotici la oameni;

h)dacă este necesar, orice acţiune specifică decisa în România sau sugerata pentru toată Comunitatea în baza situaţiei recente.

D. Raportarea rezultatelor examenelor

Rezultatele trebuie să fie precizate prin stabilirea numărului de unităţi epidemiologice examinate (efective, probe, loturi) şi numărul de probe pozitive în conformitate cu definitia cazului.

Atunci când este necesar, rezultatele trebuie să fie prezentate într-o maniera în care arata distribuirea geografică a zoonozelor sau a agenţilor zoonotici.

E. Date referitoare la focarele de toxiinfectii alimentare:

a)numărul total de focare pe an;

b)numărul de persoane decedate şi bolnave în aceste focare;

c)agenţii cauzali ai focarelor, incluzând, atunci când este posibil, serotipul sau alta descriere precisa a agenţilor (se va indica motivul neidentificarii, atunci când identificarea agenţilor cauzali nu este posibila);

d)produsele alimentare implicate în apariţia focarelor şi alţi vectori potenţiali;

e)identificarea locului unde produsele alimentare incriminate au fost produse/cumpărate/achiziţionate/consumate;

f)factorii favorizanti, de exemplu deficiente în igiena procesarii alimentelor.