Lege nr. 466 din 4 noiembrie 2004 (actualizată)

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Capitolul IDispoziţii generale

Dispoziţii generale

Articolul 1

Prezenta lege reglementează Statutul asistentului social în România, precizând rolul Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali, denumit în continuare Colegiul, în apărarea intereselor profesionale ale membrilor săi.

Articolul 2

(1)Pot fi asistenţi sociali următoarele persoane:

a)cetăţenii români;

b)cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai celorlalte state din Spaţiul Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene;

c)cetăţenii statelor terţe cu care România are acorduri bilaterale de reciprocitate şi care au reşedinţa temporară sau permanentă în România.

(2)Titlul de asistent social poate fi deţinut de:

a)persoana care a obţinut diploma de licenţă în cadrul unei instituţii de învăţământ superior cu specializare în domeniu, forma de lungă durată, 4 ani, acreditată conform legii;

b)persoana care deţine diploma de absolvire a unei instituţii de învăţământ superior cu specializare în domeniu, forma de scurtă durată, 3 ani, acreditată conform legii;

c)persoana care deţine diploma de asistent social echivalată conform legii;

d)persoana care deţine diploma de asistent social eliberată sau recunoscută în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, în unul dintre statele aparţinând Spaţiului Economic European ori în Confederaţia Elveţiană.

(3)În cazul cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ai celorlalte state ale Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene, recunoaşterea diplomei de asistent social obţinută în unul dintre statele menţionate va fi efectuată conform Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România.

(4)Prevederile alin. (3) se aplică şi diplomelor obţinute de cetăţenii români în unul dintre aceste state.

(5)Titlul de asistent social nu poate fi obţinut de persoana care se găseşte în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de prezenta lege.

Articolul 3

(1)Asistentul social pune în practică cunoştinţele, normele şi valorile asistenţei sociale pentru a interveni şi a acorda asistenţă persoanelor sau comunităţilor, la cererea acestora sau ori de câte ori situaţia o impune.

(2)Asistentul social participă activ la elaborarea şi aplicarea politicilor sociale în domeniu, strategiilor şi planurilor de acţiune la nivel local, judeţean, naţional şi internaţional, promovând bunăstarea socială.

(3)Asistentul social desfăşoară în principal următoarele tipuri generale de activităţi:

a)identifică segmentul de populaţie ce face obiectul activităţilor de asistenţă socială;

b)identifică şi evaluează problemele socioumane dintr-o anumită regiune, comunitate sau localitate;

c)dezvoltă planuri de acţiune, programe, măsuri, activităţi profesionalizate şi servicii specializate specifice domeniului;

d)sensibilizează opinia publică şi o informează cu privire la problematica socială;

e)stabileşte modalităţile concrete de acces la prestaţii şi servicii specializate de asistenţă socială pe baza evaluării nevoilor;

f)dezvoltă programe de cercetare ştiinţifică şi formare profesională.

(4)Tipurile de activităţi prevăzute la alin. (3) pot fi modificate şi completate la propunerea Colegiului, în conformitate cu prevederile legale.

(5)Instituţiile şi organismele publice sau private, abilitate prin lege să desfăşoare activităţi de asistenţă socială, au obligaţia de a asigură realizarea activităţilor prevăzute la alin. (3) de către asistenţi sociali sau sub îndrumarea directă a acestora.

Articolul 4

Asistentul social respectă valorile şi principiile etice referitoare la furnizarea serviciilor de calitate, justiţia socială, demnitatea şi unicitatea persoanei, autonomia persoanei, dezvoltarea relaţiilor umane şi dezvoltarea profesională permanentă, în vederea creşterii calităţii intervenţiei sociale.

Articolul 5

Asistentul social îşi poate desfăşura activitatea în regim salarial sau independent, cu drept de liberă practică:

a)în sectorul public, în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare, şi ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare;

b)în sectorul privat, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003, cu modificările ulterioare, a prevederilor regulamentelor societăţii sau organizaţiei respective.

Capitolul IIStatutul asistentului social

Statutul asistentului social

Secţiunea 1Formarea iniţială a asistentului social şi condiţiile de exercitare a profesiei

Formarea iniţială a asistentului social şi condiţiile de exercitare a profesiei

Articolul 6

Formarea asistentului social se realizează în cadrul instituţiilor de învăţământ superior acreditate conform legii, specializate în asistenţă socială, forme de învăţământ universitar de scurtă durată şi de lungă durată.

Articolul 7

Profesia de asistent social poate fi exercitată de persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a)este cetăţean român sau cetăţean al altui stat, în condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1);

b)are studii de specialitate în asistenţă socială, conform prevederilor art. 2 alin. (2);

c)este înregistrată în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România;

d)nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute în prezenta lege.

Articolul 8

(1)Asistentul social îşi poate desfăşura activitatea numai după aprobarea cererii de înscriere ca membru în Colegiu. Aprobarea cererii duce în mod automat la înregistrarea în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România şi la eliberarea avizului de exercitare a profesiei.

(2)Documentele necesare aprobării cererii sunt:

a)una dintre diplomele prevăzute la art. 2 alin. (2);

b)documente medicale;

c)certificat de cazier judiciar;

d)declaraţie pe propria răspundere că nu se află în situaţii de incompatibilitate cu statutul de asistent social.

(3)Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai celorlalte state din Spaţiul Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene pot depune documentele echivalente celor prevăzute la alin. (2) lit. b) şi c), eliberate de autorităţile competente din ţările de origine sau de provenienţă.

(4)Documentele prevăzute la alin. (2) şi (3) se pot depune atât la sediul central al Colegiului, cât şi la sediile descentralizate ale Colegiului, din teritoriu, conform art. 26 alin. (4), cu posibilitatea de a fi trimise şi prin poştă.

Articolul 9

(1)Profesia de asistent social poate fi exercitată independent, în condiţii de liberă practică, în formele prevăzute de prezentul articol, de către persoanele prevăzute la art. 7 care obţin atestatul de liberă practică.

(2)Asistenţii sociali pot opta să înfiinţeze cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile profesionale, în condiţiile legii.

(3)De la data înregistrării în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România, societăţile civile profesionale obţin personalitate juridică, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor din dreptul comun.

(4)Cabinetele individuale de asistenţă socială şi cabinetele asociate de asistenţă socială în desfăşurarea activităţii lor pot angaja colaboratori.

(5)Pentru obţinerea atestatului de liberă practică, asistentul social trebuie:

a)să facă dovada că a practicat asistenţa socială o perioadă de cel puţin 5 ani până în momentul depunerii cererii;

b)să nu fi fost găsit vinovat de Colegiu în cazul unor anchete privind practica de asistenţă socială;

c)să depună la Colegiu: cererea însoţită de curriculum vitae, o scrisoare de motivaţie şi recomandări din partea a 3 asistenţi sociali.

Articolul 10

Cetăţenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, care exercită profesia de asistent social în unul dintre aceste state în care sunt stabiliţi, sunt exceptaţi de la cerinţa dobândirii calităţii de membru al Colegiului, a avizului de exercitare a profesiei şi a atestatului de liberă practică atunci când desfăşoară în România activităţile specifice profesiei, în contextul prestării de servicii. Aceste persoane depun la Colegiu o declaraţie referitoare la serviciile prestate şi documentul care atestă exercitarea legală a profesiei în statul în care sunt stabiliţi, eliberat de autorităţile competente ale acestui stat. Pe baza acestor documente, persoanele respective sunt înregistrate automat în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România pe durata prestării serviciilor.

Articolul 11

(1)Asistentul social desfăşoară tipurile generale de activităţi prevăzute la art. 3 alin. (3), cu obligaţia respectării metodologiei în domeniu, precum şi a normelor şi valorilor eticii profesionale.

(2)Modul în care asistenţii sociali pun în practică prevederile Codului deontologic, precum şi modul de utilizare a metodologiei în domeniu sunt stabilite de Colegiu.Secţiunea a 2-a Drepturi şi obligaţii

Drepturi şi obligaţii

Articolul 12

Asistentul social are dreptul:

a)să contribuie la dezvoltarea profesiei cu scopul de a răspunde în mod adecvat nevoilor sociale;

b)să-şi apere profesia;

c)să asigure creşterea încrederii societăţii în asistenţa socială;

d)să fie deschis noilor domenii de intervenţie;

e)la liberă practică, potrivit legii;

f)la apărarea şi reprezentarea intereselor profesionale de către Colegiu;

g)la accesul informaţiilor privind exercitarea profesiei;

h)la pregătirea continuă în domeniul asistenţei sociale.

Articolul 13

(1)Asistentul social este obligat să păstreze confidenţialitatea în legătură cu situaţiile, documentele şi informaţiile pe care le deţine în scop profesional, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi a metodologiilor adoptate de către Colegiu.

(2)Instituţiile şi organismele publice sau private au obligaţia de a asigura condiţiile necesare pentru păstrarea confidenţialităţii informaţiilor şi documentelor de către asistentul social, în condiţiile legii.Secţiunea a 3-a Incompatibilităţi şi interdicţii

Incompatibilităţi şi interdicţii

Articolul 14

Nu poate beneficia de statutul de asistent social persoana care:

a)nu este înregistrată în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România;

b)a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni în împrejurări legate de exercitarea profesiei de asistent social;

Lit. b) a art. 14 a fost modificată de art. 156 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

c)are interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, dreptul de a exercita profesia de asistent social;

Lit. c) a art. 14 a fost modificată de art. 156 din LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 12 noiembrie 2012.

d)are suspendat temporar avizul de exercitare a profesiei, ca sancţiune disciplinară, pe durata suspendării.

Articolul 15

Statutul asistentului social este incompatibil cu:

a)desfăşurarea oricărei activităţi de natură să aducă atingere demnităţii profesionale;

b)folosirea cu bună ştiinţă a cunoştinţelor sau metodelor profesionale în defavoarea persoanei sau în scop ilegal;

c)apartenenţa sau promovarea intereselor unor formaţiuni politice ori grupări scoase în afara legii.Secţiunea a 4-a Relaţiile asistentului social cu alţi specialişti în domeniul asistenţei sociale

Relaţiile asistentului social cu alţi specialişti în domeniul asistenţei sociale

Articolul 16

În rezolvarea unor situaţii complexe, asistentul social colaborează cu specialişti din alte categorii profesionale.

Articolul 17

În domeniul asistenţei sociale sunt implicaţi atât asistenţi sociali ca personal de specialitate, cât şi alte categorii de personal cu formare de nivel mediu a căror activitate este coordonată de către asistenţii sociali, care îndeplinesc condiţiile prezentei legi.

Articolul 18

(1)Colegiul avizează conţinutul programelor de pregătire a persoanelor cu formare de nivel mediu care lucrează în domeniul asistenţei sociale.

(2)Colegiul colaborează cu instituţiile de învăţământ superior în vederea adaptării curriculei universitare la noile nevoi sociale, precum şi la organizarea şi desfăşurarea practicii studenţilor în domeniu.

Capitolul IIIPrincipii etice

Principii etice

Articolul 19

Scopul principal al activităţii asistentului social este acela de a asista persoanele sau comunităţile aflate în nevoie, implicându-se în identificarea, înţelegerea, evaluarea corectă şi soluţionarea problemelor sociale.

Articolul 20

(1)Asistenţii sociali promovează principiile justiţiei sociale, prevăzute în actele normative cu privire la asistenţa socială şi serviciile sociale.

(2)Asistenţii sociali asigură egalitatea şanselor privind accesul persoanelor asistate la informaţii, servicii, resurse şi participarea acestora la procesul de luare a deciziilor.

Articolul 21

(1)Asistenţii sociali respectă şi promovează demnitatea individului, unicitatea şi valoarea fiecărei persoane.

(2)Asistentul social nu trebuie să practice, să tolereze, să faciliteze sau să colaboreze la nici o formă de discriminare bazată pe rasă, etnie, sex şi orientare sexuală, vârstă, convingeri politice sau religioase, statut marital, deficienţă fizică sau psihică, situaţie materială şi/sau orice altă preferinţă, caracteristică, condiţie sau statut.

Articolul 22

Asistentul social sprijină persoanele asistate în eforturile lor de a-şi identifica şi clarifica scopurile, în vederea alegerii celei mai bune opţiuni.

Articolul 23

Asistenţii sociali contribuie la consolidarea relaţiilor dintre persoane cu scopul de a promova, reface, menţine şi/sau îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor, familiilor, grupurilor, organizaţiilor şi comunităţilor.

Articolul 24

Asistenţii sociali acţionează cu onestitate şi responsabilitate faţă de beneficiari, instituţii şi societate, în concordanţă cu normele deontologice ale profesiei, adoptate de comunitatea profesională prin Colegiu.

Articolul 25

(1)Asistenţii sociali trebuie să îşi desfăşoare activitatea numai în aria de competenţă profesională determinată de calificarea şi experienţa profesională. Asistenţii sociali au obligaţia de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele şi deprinderile profesionale şi de a le aplica în practică.

(2)Asistenţii sociali contribuie la îmbunătăţirea şi dezvoltarea bazei de cunoştinţe a profesiei.

Capitolul IVColegiul Naţional al Asistenţilor Sociali

Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali

Articolul 26

(1)Se înfiinţează Colegiul ca organizaţie profesională, neguvernamentală, de interes public, apolitică, nonprofit, cu personalitate juridică, autonomă şi independentă.

(2)Colegiul are rolul de a reprezenta şi de a ocroti la nivel local, judeţean, naţional şi internaţional interesele profesiei de asistent social.

(3)Colegiul are sediul central în Bucureşti.

(4)Colegiul are o structură teritorială stabilită prin regulamentul de organizare şi funcţionare.

(5)Colegiul se constituie din totalitatea asistenţilor sociali din România.

(6)Asistenţii sociali au dreptul să adere şi la alte forme de asociere profesională.

(7)Colegiul are obligaţia de a publică anual în Monitorul Oficial al României, Partea I, Registrul naţional al asistenţilor sociali din România.

Articolul 27

Colegiul are următoarele atribuţii principale:

a)elaborează şi adoptă Codul deontologic al asistentului social, precum şi ghidurile de bună practică în domeniu, pentru respectarea principiilor etice;

b)propune ministerului de resort norme şi reglementări în domeniul asistenţei sociale;

c)coordonează şi sprijină aplicarea reglementărilor şi normelor Colegiului de către asistenţii sociali, organismele publice şi private în România;

d)avizează şi eliberează atestatul de liberă practică al asistentului social;

e)pregăteşte programele de perfecţionare continuă în domeniul asistenţei sociale;

f)eliberează avizele menţionate în prezenta lege;

g)reprezintă, apără şi promovează drepturile şi interesele membrilor la nivel local, naţional şi internaţional;

h)monitorizează respectarea Codului deontologic, reglementărilor şi normelor de către asistenţii sociali, indiferent de locul de muncă, şi aplică sancţiuni disciplinare;

i)colaborează cu ministere, instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale, instituţii de învăţământ şi cercetare, organizaţii neguvernamentale, agenţi economici şi altele;

j)gestionează Registrul naţional al asistenţilor sociali din România;

k)stabileşte cuantumul cotizaţiei de membru şi al taxelor pentru diferitele sale servicii;

l)colaborează cu organisme similare din alte ţări în probleme de interes comun.

Articolul 28

(1)Organele de conducere ale Colegiului sunt:

a)Congresul Naţional al Colegiului;

b)Consiliul Naţional;

c)Biroul executiv.

(2)Regulamentul de organizare şi funcţionare şi atribuţiile organelor de conducere vor fi stabilite de Adunarea constitutivă.

Articolul 29

(1)Colegiul elaborează norme privind datele care se înscriu în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România.

(2)Calitatea de membru încetează în următoarele situaţii:

a)la cerere;

b)prin deces;

c)în situaţiile prevăzute la art. 14 lit. b) şi c);

d)în situaţiile de incompatibilitate intervenite ulterior obţinerii calităţii de membru şi nesoluţionate în termen de 3 luni de la o înştiinţare de avertisment a Colegiului.

Articolul 30

(1)Registrul naţional al asistenţilor sociali din România cuprinde evidenţa asistenţilor sociali din România, a societăţilor civile profesionale, a cabinetelor individuale şi a celor asociate de asistenţă socială.

(2)Înregistrarea în Registrul naţional al asistenţilor sociali din România se face o dată cu înscrierea ca membru în Colegiu fie la sediul central al Colegiului, fie la sediile descentralizate din teritoriu, fie prin poştă sau prin poşta electronică.

Articolul 31

(1)Finanţarea activităţii Colegiului este realizată din următoarele surse:

a)cotizaţii ale membrilor;

b)donaţii şi sponsorizări;

c)finanţări externe;

d)alte surse, conform legii.

(2)Colegiul are obligaţia de a publică un raport anual de activitate în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

Capitolul VDispoziţii finale şi tranzitorii

Dispoziţii finale şi tranzitorii

Articolul 32

Federaţia naţională a asistenţilor sociali din România desemnează un comitet de iniţiativă care convoacă Adunarea constitutivă a Colegiului formată din reprezentanţii asistenţilor sociali din fiecare judeţ al ţării, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Articolul 33

Adunarea constitutivă a Colegiului alege organele de conducere şi adoptă regulamentul de organizare şi funcţionare în termen de 30 de zile de la data convocării.

Articolul 34

(1)Persoanele fără studii de specialitate care îndeplinesc atribuţii ale asistentului social la momentul intrării în vigoare a prezentei legi au dreptul să desfăşoare activităţile prevăzute la art. 3, dacă fac dovada că sunt înscrise şi frecventează cursurile unei instituţii de învăţământ superior cu specializarea în asistenţă socială, instituţie acreditată conform legii, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2)Persoanele care au absolvit o formă de învăţământ superior, acreditată conform legii, cu altă specializare decât asistenţă socială, cu o vechime de minimum 3 ani în domeniul asistenţei sociale, având atribuţii de asistent social, au dreptul să desfăşoare activităţile prevăzute la art. 3, dacă fac dovada că urmează studii postuniversitare în domeniul asistenţei sociale, studii organizate de instituţiile de învăţământ superior acreditate conform legii, în termen de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3)Dovada înscrierii şi frecventării cursurilor sau, după caz, a studiilor postuniversitare, precum şi a îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se face prin acte justificative care se depun la sediul Colegiului sau la sediile descentralizate din teritoriu ale acestuia şi la organizaţia sau instituţia unde îşi desfăşoară activitatea persoana respectivă. Depunerea actelor justificative se poate face personal sau acestea pot fi trimise prin poştă.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

VALER DORNEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI

NICOLAE VĂCĂROIU

Bucureşti, 4 noiembrie 2004.

Nr. 466.