Decizie nr. 268 din 22 februarie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 şi 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi ale art. 89-96 din Legea învăţământului nr. 84/1995, excepţie ridicată de Uniunea "Fundaţia Augusta" din Timişoara în Dosarul nr. 3.063/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 17 februarie 2011 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 22 februarie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.063/30/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 şi 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi ale art. 89-96 din Legea învăţământului nr. 84/1995.

Excepţia a fost ridicată de Uniunea "Fundaţia Augusta" din Timişoara cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale care ocrotesc dreptul de proprietate, întrucât stabilesc puteri nelimitate senatului universităţii şi conferă o independenţă, o desprindere structurală a universităţii de însăşi structura asociativă care a creat-o. Argumentând aceste susţineri, arată că Universitatea "Tibiscus" din Timişoara a fost înfiinţată de Uniunea "Fundaţia Augusta" şi apoi a fost acreditată prin Legea nr. 484/2002 privind înfiinţarea Universităţii "Tibiscus" din Timişoara. Faptul că această lege dispune "înfiinţarea" universităţii ca persoană juridică de drept privat nu poate avea ca efect negarea faptului că patrimoniul acesteia aparţine totuşi Uniunii "Fundaţia Augusta". A nu da eficienţă elementului privat al universităţii particulare, adică a nu recunoaşte fondatorilor dreptul de a participa la conducerea acestei instituţii private, înseamnă o golire de conţinut a normelor care garantează şi ocrotesc dreptul de proprietate.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că atât timp cât universităţile sunt instituţii de învăţământ de sine stătătoare este firesc să îşi stabilească organe de conducere proprii, care să fie alese prin vot secret, potrivit Cartei universitare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 67 şi 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, dispoziţii potrivit cărora:

–Art. 67: "Structurile de conducere în instituţia de învăţământ superior sunt: senatul universitar, consiliul facultăţii, consiliul colegiului, consiliul departamentului şi biroul catedrei. Prin Carta universitară se pot înfiinţa şi alte organisme colective specializate.";

–Art. 68: "(1) Instituţia de învăţământ superior este condusă de senatul universitar, prezidat de rector. Fiecare facultate din structura instituţiei desemnează reprezentanţi în senatul universitar, cadre didactice, cercetători şi studenţi, potrivit legii şi Cartei universitare. Decanii facultăţilor, directorii de departamente şi de colegii, direct subordonate instituţiei de învăţământ superior, fac parte de drept din senatul universitar. La şedinţele senatului universitar pot participa, ca invitaţi ai biroului acestuia, reprezentanţi ai sindicatelor din instituţia respectivă, precum şi orice altă persoană din instituţie sau din afara acesteia.

(2)Conducerea operativă a instituţiei de învăţământ superior este asigurată de biroul senatului universitar, alcătuit din rector, în calitate de preşedinte, prorector/prorectori, secretar ştiinţific, director general administrativ şi dintr-un reprezentant al studenţilor sau al organizaţiilor studenţeşti legal constituite la nivel de institut, membru al senatului. Membrii biroului senatului universitar, cu excepţia directorului general administrativ, sunt aleşi pe funcţii de senatul universitar. Rectorul poate invita la şedinţa biroului decani, reprezentanţi ai sindicatelor şi ai asociaţiilor studenţeşti sau orice altă persoană din instituţie sau din afara acesteia. Prin Carta universitară, senatul universitar poate include în biroul său decani sau directori de departamente ori de colegii."

De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 89-96 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, dispoziţii care reglementează "Autonomia universitară".

Autorul excepţiei consideră că aceste texte de le sunt contrare dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 128/1997 şi Legea nr. 84/1995 au fost abrogate prin art. 361 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011.

Analizând criticile de neconstituţionalitatea formulate, Curtea constată că acestea priveau dispoziţiile care reglementau conducerea instituţiei de învăţământ superior, respectiv conţinutul autonomiei universitare.

Reglementând aceste materii, Legea nr. 1/2011 prevede în art. 207 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) că structurile de conducere ale universităţii sunt senatul universitar şi consiliul de administraţie, iar funcţiile de conducere la nivelul universităţii sunt rectorul, prorectorii şi directorul general administrativ.

Dispoziţiile art. 208 din aceeaşi lege stabilesc că senatul universitar este compus din "75% personal didactic şi de cercetare şi din 25% reprezentanţi ai studenţilor. Toţi membrii senatului universitar, fără excepţie, vor fi stabiliţi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi cercetătorilor titulari, respectiv al tuturor studenţilor. Fiecare facultate va avea reprezentanţi în senatul universitar, pe cote-părţi de reprezentare stipulate în Carta universitară. În cazul universităţilor confesionale, organizarea senatului universitar se va face cu respectarea statutului şi specificului dogmatic şi canonic al cultului fondator.

(2)Senatul universitar îşi alege, prin vot secret, un preşedinte care conduce şedinţele senatului universitar şi reprezintă senatul universitar în raporturile cu rectorul.

(3)Senatul universitar stabileşte comisii de specialitate prin care controlează activitatea conducerii executive a instituţiei de învăţământ superior şi a consiliului de administraţie. Rapoartele de monitorizare şi de control sunt prezentate periodic şi discutate în senatul universitar, stând la baza rezoluţiilor senatului universitar".

În ceea ce priveşte rectorul, numirea acestuia, potrivit art. 209 din Legea nr. 1/2011, se face fie pe baza unui concurs public, în baza unei metodologii aprobate de senatul universitar, fie prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare din cadrul universităţii şi al reprezentanţilor studenţilor din senatul universitar şi din consiliile facultăţilor. Rectorul, desemnat conform art. 209, este confirmat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Prorectorii sunt numiţi de rector, aşa cum se arată în art. 211 alin. (2) din legea amintită.

În ceea ce priveşte autonomia universitară, art. 123 alin. (2)-(4) din Legea nr. 1/2011 prevede că: "(2) Autonomia universitară dă dreptul comunităţii universitare să îşi stabilească misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare.

(3)Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta universitară, aprobată de senatul universitar, în concordanţă strictă cu legislaţia în vigoare.

(4)Autonomia universitară se exercită numai cu condiţia asumării răspunderii publice."

Analizând aceste dispoziţii de lege, Curtea constată că noua reglementare nu conferă fondatorilor un rol sporit în activitatea senatului universităţii. Este adevărat că art. 123 alin. (7) prevede necesitatea acordului fondatorului la stabilirea structurilor şi funcţiilor de conducere ale universităţilor particulare şi confesionale, a atribuţiilor, modului de constituire, precum şi a altor considerente legate de statutul acestora, însă acesta nu are decât valoarea unui aviz consultativ.

Această soluţie corespunde însă concepţiei instanţei de contencios constituţional care, prin Decizia nr. 731 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, reţinea că: "Fără a nega fundamentul economic al universităţilor particulare, proprietatea privată a acestora, înfiinţate prin lege, fără scop patrimonial şi cu afectaţiune specială, [...] acest fundament nu poate constitui şi fundamentul instituirii unei forme de autonomie diferite de cea consacrată de art. 32 alin. (6) din Constituţie."

Spre deosebire de reglementarea anterioară, Legea nr. 1/2011 prevede însă un rol important al fondatorilor în ceea ce priveşte consiliul de administraţie, cea de-a doua structură de conducere a unversităţilor, alături de senat. Astfel, potrivit art. 211 alin. (7) din aceeaşi lege: "Consiliul de administraţie al universităţilor particulare este numit de către fondatori." Tot din cuprinsul Legii nr. 1/2011, în art. 213 alin. (13) lit. e) reiese competenţa fondatorilor de a stabili plafoanele financiare. Prin urmare, în noua reglementare, fondatorii dobândesc un rol important în conducerea universităţilor, rol ce corespunde aportului financiar pe care aceştia îl au la înfiinţarea şi desfăşurarea activităţii acestor instituţii şi care nu afectează autonomia universitară, aşa cum, în spiritul Constituţiei, a fost aceasta reglementată de lege.

În aceste condiţii, Curtea, constatând că noua reglementare a conducerii unversităţilor instituie o nouă concepţie legislativă în care conducerea universităţilor este asigurată nu doar de către senatul universitar, dar şi de către consiliul de administraţie la a cărui constituire fondatorii joacă un rol important, apreciază că soluţia legislativă criticată nu a mai fost păstrată, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 şi 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi ale art. 89-96 din Legea învăţământului nr. 84/1995, excepţie ridicată de Uniunea "Fundaţia Augusta" din Timişoara în Dosarul nr. 3.063/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea