Regulament nr. 5 din 20 decembrie 2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit

Regulament nr. 5 din 20 decembrie 2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit · Legislație

Articolul II din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024 prevede:

Articolul II

(1)Instituțiile de credit elaborează sau adaptează, după caz, până la data de 15 noiembrie 2024, politicile, procedurile, procesele și practicile privind externalizarea, prevăzute în Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament.

(2)Acordurile de externalizare încheiate, revizuite sau modificate începând cu data de 15 noiembrie 2024 respectă dispozițiile Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament.

(3)Prin excepție de la alin. (1) și (2), dispozițiile art. 230^13 alin. (2) lit. b) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament, se aplică începând cu data de 15 februarie 2025.

(4)Instituțiile de credit trebuie să revizuiască și să modifice în mod corespunzător acordurile de externalizare existente la data de 15 noiembrie 2024 pentru a asigura respectarea dispozițiilor Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament.

(5)În cazul în care revizuirea acordurilor de externalizare a funcțiilor critice sau importante existente la data de 15 noiembrie 2024 nu este finalizată până la data de 15 februarie 2025, instituțiile de credit trebuie să informeze Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, cu privire la acest aspect, precizând inclusiv măsurile planificate pentru finalizarea procesului sau strategiile de încetare a acordurilor avute în vedere.

(6)Instituțiile de credit trebuie să finalizeze documentarea tuturor acordurilor de externalizare existente în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament, până la data prevăzută pentru reînnoirea acestora, dar nu mai târziu de 15 noiembrie 2024.

(7)Prin excepție de la prevederile alin. (6), pentru acordurile de externalizare de tip cloud, cerințele de documentare prevăzute la art. 230^8-230^10 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament, se aplică începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Având în vedere dispozițiile art. 24, art. 51 alin. (1) lit. (d), art. 77, art. 101, art. 104, art. 106-110, art. 148, art. 149, art. 150 alin. (1), art. 152^1, art. 163, art. 163^1, art. 164 alin. (2), art. 166, art. 166^3, art. 169^1, art. 289, art. 320, art. 382, art. 384 alin. (1) și ale art. 385 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 416 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012,

în temeiul prevederilor art. 420 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 25 alin. (2) lit. a) și ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României,

Banca Națională a României emite următorul regulament:

Titlul IDispoziții generale

Capitolul IDomeniul de aplicare

Articolul 1

Prezentul regulament reglementează:

a)cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului și lichidității la riscuri și externalizarea;

14.08.2024Litera a), Articolul 1, Capitolul I, Titlul I a fost modificată de Punctul 1., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

b)unele aspecte legate de fondurile proprii ale instituțiilor de credit;

c)cerințele privind amortizoarele de capital;

d)supravegherea pe bază consolidată a instituțiilor de credit;

e)condițiile pentru aprobarea utilizării modelelor interne de rating pentru determinarea cerințelor de capital pentru riscul de credit;

f)cerințele pentru notificarea prealabilă a utilizării abordării standard pentru riscul operațional, cele pentru aprobarea utilizării abordării standard alternative pentru riscul operațional și condițiile pentru aprobarea utilizării abordării avansate de evaluare pentru determinarea cerințelor de capital pentru riscul operațional;

g)condițiile pentru aprobarea utilizării modelelor interne pentru determinarea cerințelor de capital pentru riscul de piață;

h)unele aspecte legate de aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012.

Articolul 2

(1)Prezentul regulament se aplică instituțiilor de credit, societăților financiare holding și societăților financiare holding mixte supravegheate de Banca Națională a României în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, la nivel individual și/sau, după caz, consolidat și subconsolidat, precum și la nivel de rețea cooperatistă.

07.02.2022Alineatul (1) din Articolul 2, Capitolul I, Titlul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(2)Fără a aduce atingere prevederilor art. 77 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, prezentul regulament se aplică în mod corespunzător și sucursalelor instituțiilor de credit din state terțe.

(3)Prevederile privind administrarea riscului de lichiditate din cap. II și cap. IV ale titlului II se aplică în mod corespunzător și sucursalelor instituțiilor de credit din state membre.

Capitolul IIDefiniții

Articolul 3

(1)În înțelesul prezentului regulament, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1.organ de conducere - organul sau organele de administrare și de conducere ale unei instituții de credit stabilite potrivit actelor constitutive, în conformitate cu prevederile Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, care sunt împuternicite să stabilească strategia, obiectivele și orientarea generală a instituției de credit, care supraveghează și monitorizează procesul decizional de conducere și care include/includ persoanele care conduc în mod efectiv activitatea instituției de credit;

2.organul de conducere în funcția sa de supraveghere - organul de conducere care își îndeplinește rolul de supraveghere și monitorizare a procesului decizional de conducere și care este reprezentat de consiliul de administrație, în cadrul sistemului unitar de administrare, și consiliul de supraveghere, în cadrul sistemului dualist de administrare;

3.conducerea superioară - persoanele fizice care exercită funcții de conducere în cadrul unei instituții de credit care sunt împuternicite cu activitatea de conducere curentă a instituției de credit și răspund de modul de îndeplinire a acesteia față de organul de conducere în funcția sa de supraveghere. Conducerea superioară este reprezentată de directori în cadrul sistemului unitar de administrare și de către membrii directoratului în cadrul sistemului dualist de administrare;

28.12.2020Punctul 3. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

4.cadru aferent controlului intern - cadru ce trebuie să asigure desfășurarea unor operațiuni eficace și eficiente, controlul corespunzător al riscurilor, desfășurarea prudentă a activității, credibilitatea informațiilor financiare și nefinanciare raportate, atât intern, cât și extern, precum și conformitatea cu cadrul legal și de reglementare, cerințele de supraveghere și regulile și deciziile interne ale instituției de credit;

5.cadru de administrare a activității - componentă esențială a guvernanței corporative, care se concentrează pe structura internă și organizarea unei instituții de credit;

6.profil de risc - evaluarea într-un anumit moment în timp a expunerilor la risc, brute și, după caz, nete (după luarea în considerare a diminuatorilor de risc), agregate în cadrul fiecărei categorii de risc relevante, precum și între acestea, pe baza unor ipoteze curente sau anticipative;

28.12.2020Punctul 6. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

7.apetit la risc - nivelul agregat și tipurile de risc pe care instituția de credit este dispusă să și le asume în limita capacității sale de risc, conform modelului său de afaceri, în vederea realizării obiectivelor sale strategice;

28.12.2020Punctul 7. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

7^1.capacitatea de risc - nivelul maxim de risc pe care o instituție de credit și-l poate asuma, ținând seama de cerințele de capital și lichiditate aplicabile, propriile capacități de administrare și control al riscurilor, precum și constrângerile sale în materie de reglementare;

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 5, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

7^2.limitele de risc - măsuri cantitative bazate pe ipoteze anticipative care alocă apetitul la risc agregat din declarația privind apetitul la risc pe linii de activitate, entități juridice, categorii de risc specifice, concentrări și, după caz, alte nivele;

7^3.cultura privind riscurile - normele și conduita instituției de credit în legătură cu conștientizarea, asumarea și administrarea riscurilor, precum și mecanismele de control care stau la baza deciziilor privind riscurile. Cultura privind riscurile influențează deciziile conducerii și ale angajaților în cursul activităților lor curente și are un impact asupra riscurilor pe care aceștia și le asumă;

8.toleranță la risc - tipurile de riscuri și nivelurile acelor riscuri la care instituția de credit nu se expune în mod deliberat, dar pe care le acceptă/tolerează;

28.12.2020Punctul 8. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 6, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

8^1.praguri de risc - nivelul cuantificabil al riscului care depășește toleranța la risc;

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 7, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

9.risc de conformitate - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor, fondurilor proprii sau a lichidității, care poate conduce la pierderi financiare semnificative sau care poate afecta reputația unei instituții de credit, ca urmare a încălcării sau neconformării cu cadrul legal și de reglementare, cu acordurile, practicile recomandate sau standardele etice aplicabile activităților sale;

28.12.2020Punctul 9. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

10.conflict de interese - acea situație sau împrejurare în care interesul personal, direct ori indirect, al personalului instituției de credit contravine interesului acesteia, astfel încât afectează sau ar putea afecta independența și imparțialitatea acestora în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp și cu obiectivitate a îndatoririlor care le revin în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

28.12.2020Punctul 10. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 9, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

11.persoane care dețin funcții-cheie - membri ai personalului care au o influență semnificativă asupra orientării instituției de credit, care nu sunt membri ai organului de conducere. Această categorie de persoane include coordonatorii funcțiilor de control intern, în situația în care aceștia nu sunt membri ai conducerii superioare, persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activitățile de administrare a riscurilor, audit intern și conformitate, în situația în care coordonatorii funcțiilor de control intern sunt membri ai conducerii superioare, precum și persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activitățile juridice, de trezorerie, de creditare și orice alte activități care pot expune instituția de credit unor riscuri semnificative. Noțiunea poate include coordonatorii unor linii de activitate importante, ai sucursalelor din Spațiul Economic European/Asociației Europene a Liberului Schimb, ai filialelor din state terțe și coordonatorii altor funcții interne;

28.12.2020Punctul 11. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 10, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

11^1.coordonatorii funcțiilor de control intern - persoane de la un nivel ierarhic adecvat care sunt responsabile de conducerea efectivă a funcționării curente a funcțiilor independente de administrare a riscurilor, conformitate și audit intern;

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 11, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

11^2.director general (CEO) - persoana responsabilă cu conducerea și coordonarea tuturor activităților unei instituții de credit, respectiv directorul general în cadrul sistemului unitar de administrare, sau președintele directoratului, în cadrul sistemului dualist de administrare;

11^3.personal - toți angajații unei instituții de credit și ai filialelor sale care intră în perimetrul de consolidare prudențială al acesteia, inclusiv filialele care nu sunt incluse în domeniul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau a legislațiilor naționale din alte state membre de transpunere a Directivei 2013/36/UE, cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și toți membrii conducerii superioare și ai organului de conducere în funcția sa de supraveghere;

11^4.mandat - deținerea unei funcții de către un membru al organului de conducere al unei instituții de credit sau al altei entități juridice. În situația în care organul de conducere, potrivit formei juridice a entității, este compus dintr-o singură persoană, această funcție este de asemenea luată în considerare ca un mandat.

11^5.mandat în funcție executivă - mandat încredințat unei persoane care este responsabilă cu conducerea efectivă a unei entități. În cazul instituțiilor de credit administrate în sistem unitar, exercită un mandat în funcție executivă orice persoană căreia i-au fost delegate atribuții de conducere a societății, respectiv acei membri ai consiliului de administrație care au fost numiți directori și acele persoane din afara consiliului de administrație cărora li s-au delegat atribuții de conducere. În cazul instituțiilor de credit administrate în sistem dualist, exercită un mandat în funcție executivă membrii directoratului.

11^6.mandat în funcție neexecutivă - mandat încredințat unei persoane care este responsabilă cu supravegherea și monitorizarea procesului decizional, fără a avea atribuții executive în cadrul unei entități. În cazul instituțiilor de credit administrate în sistem unitar, exercită un mandat în funcție neexecutivă acei membri ai consiliului de administrație care nu au fost numiți directori. În cazul instituțiilor de credit administrate în sistem dualist, exercită un mandat în funcție neexecutivă membrii consiliului de supraveghere.

11^7.instituții de credit semnificative - instituții de credit globale de importanță sistemică de tip G-SII și alte instituții de credit de importanță sistemică de tip O-SII, identificate de Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială conform Regulamentului Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială nr. 2/2017 privind metodologia și procedura utilizate pentru stabilirea amortizoarelor de capital și sfera de aplicare a acestor instrumente și, după caz, alte instituții de credit stabilite ca fiind semnificative de către Banca Națională a României sau potrivit legii, pe baza unei evaluări a mărimii și organizării interne a instituțiilor de credit, precum și a naturii, obiectului de activitate și complexității activităților lor;

11^8.instituție de credit listată - instituție de credit ale cărei instrumente financiare sunt admise la tranzacționare:

–pe o piață reglementată din lista publicată de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe în conformitate cu art. 56 din Directiva 2014/65/UE privind piețele instrumentelor financiare;

–într-un sistem multilateral de tranzacționare, astfel cum este acesta definit în legislațiile naționale care transpun art. 4 alin. (1) pct. (22) din Directiva 2014/65/UE privind piețele instrumentelor financiare, într-unul sau mai multe state membre.

11^9.riscuri pentru capital - riscuri distincte care, dacă se materializează, au un impact prudențial semnificativ asupra fondurilor proprii ale instituției de credit în următoarele 12 luni. Acestea includ, printre altele, riscurile prevăzute la articolul 24 alineatul (2^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

12.Abrogat.

28.12.2020Punctul 12. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost abrogat de Punctul 12, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

13.proces intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri (ICAAP) - procesul de identificare, măsurare, administrare și monitorizare a capitalului intern, implementat de către instituția de credit conform articolului 148 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare; ICAAP are ca scop menținerea capitalizării adecvate în mod continuu, contribuind la continuitatea instituției de credit pe termen mediu;

28.12.2020Punctul 13. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

13^1.procesul intern de evaluare a adecvării lichidității la riscuri (ILAAP) - procesul de identificare, măsurare, administrare și monitorizare a lichidității, implementat de către instituția de credit, în baza prevederilor din cadrul paragrafului „2.7 Riscurile de lichiditate și finanțare“ din secțiunea a 2-a din capitolul II al titlului II;

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 14, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

13^2.revizuire și validare internă - succesiune de procese în care (i) revizuirea internă acoperă o gamă largă de controale, evaluări și rapoarte care asigură că strategiile, procesele și metodologiile ICAAP și ILAAP se mențin solide, cuprinzătoare, eficace și proporționale, iar (ii) validarea internă, ca parte a revizuirii interne, include procese și activități care evaluează dacă metodologiile de măsurare a riscului și datele referitoare la risc ale instituției surprind, în mod adecvat, aspectele relevante ale riscului;

13^3.proces intern solid - proces intern care asigură o evaluare clară a riscurilor prin utilizarea metodologiilor de cuantificare și care dispune de un cadru intern de administrare a riscurilor bine structurat și de proceduri de escaladare a riscurilor, corelate cu strategia la riscuri a instituției și transpuse într-un sistem de limite ale riscurilor;

13^4.planificarea capitalului - proces intern multidimensional care stabilește planul de capital ce conține o proiecție multianuală (minimum 3 ani), a necesarului și a resurselor de capital, prin luarea în considerare a scenariilor, strategiei și planurilor operaționale ale instituției;

13^5.adecvarea capitalului - gradul în care riscurile sunt acoperite cu capital;

14.simulare de criză - tehnică de administrare a riscului utilizată pentru a evalua efectele potențiale asupra situației financiare a unei instituții de credit ale unui anumit eveniment și/sau ale modificării unui set de variabile financiare. Aceasta se poate realiza, în principiu, sub forma analizei de senzitivitate, care evaluează impactul asupra situației financiare a unei instituții de credit al modificării unui anumit determinant de risc - risk driver -, în condițiile în care sursa șocului nu este identificată, și a simulărilor pe bază de scenariu, care evaluează impactul asupra situației financiare a unei instituții de credit al modificărilor simultane ale mai multor determinanți de risc, în condițiile în care evenimentul de criză a fost definit;

14^1.simulare de criză în sens invers - simulare de criză care pornește de la identificarea unui rezultat prestabilit (spre exemplu stare de dificultate majoră în asigurarea continuității), pentru a explora apoi scenariile și circumstanțele care ar putea determina apariția acelui rezultat;

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 15, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

14^2.scenariu de bază - o combinație de evoluții preconizate ale factorilor interni și externi (inclusiv evoluții macroeconomice și financiare), care este utilizată pentru a evalua impactul acelor evoluții preconizate asupra adecvării capitalului instituției de credit pe termen mediu. Scenariul de bază trebuie să fie în concordanță cu ipotezele planurilor de afaceri și ale bugetului instituției de credit și să acopere un orizont de timp de cel puțin trei ani.

14^3.scenarii adverse - o combinație de schimbări adverse presupuse a avea loc cu privire la factori interni și externi (inclusiv schimbări macroeconomice și financiare, precum și perturbări severe ale pieței) care este utilizată pentru evaluarea rezistenței adecvării capitalului și/sau lichidității instituției față de schimbări adverse potențiale pe un orizont de timp mediu (minimum 3 ani). Schimbările presupuse cu privire la factorii interni și externi trebuie combinate în mod consecvent, trebuie să fie severe, dar plauzibile, din perspectiva instituției de credit, și să reflecte riscurile și vulnerabilitățile care sunt evaluate ca reprezentând cele mai pertinente amenințări la adresa instituției de credit.

14^4.creditare în valută - acordarea de credite debitorilor, indiferent de forma facilității de credit (inclusiv, de exemplu, plăți amânate sau convenții financiare similare) în alte monede decât mijlocul legal de plată din țara de domiciliu a debitorului;

14^5.risc generat de creditarea în valută - riscul existent sau potențial de afectare negativă a profiturilor și fondurilor proprii ale instituției de credit, care este asociat creditării în valută a debitorilor expuși la riscul valutar;

15.debitori expuși la riscul valutar - debitori care nu beneficiază de efectul unei operațiuni de acoperire naturală sau financiară;

16.operațiune de acoperire naturală - operațiune în cadrul căreia debitorii primesc venituri denominate sau indexate la valuta în care este acordat creditul, inclusiv operațiunile de încasare de numerar din transferuri sau din exporturi;

17.operațiune de acoperire financiară - operațiune care are la bază încheierea de către debitor a unui contract cu o instituție de credit sau o instituție financiară în scopul acoperirii riscului valutar;

18.risc de rată a dobânzii - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și capitalului ca urmare a unor modificări adverse ale ratelor dobânzii;

18^1.lichidități pe parcursul zilei (intraday) - fonduri care pot fi accesate în cursul zilei lucrătoare pentru a permite instituției de credit să efectueze plăți în timp real;

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 16, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

18^2.risc de lichiditate pe parcursul zilei (intraday) - riscul existent sau potențial asociat incapacității instituției de a-și gestiona în mod eficace cerințele de lichiditate din cursul unei zile;

18^3.capacitate de contrabalansare - capacitatea instituției de a deține sau de a avea acces la lichiditate în exces pe orizonturi de timp scurte, medii și lungi, ca răspuns la scenarii de criză;

19.risc aferent tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) și de securitate - subcategorie a riscului operațional care se referă la riscul înregistrării de pierderi din cauza încălcării confidențialității, pierderii integrității sistemelor și a datelor, caracterului necorespunzător sau indisponibilității sistemelor și datelor sau incapacității de a schimba tehnologia informației (TI) într-o perioadă de timp rezonabilă și la costuri rezonabile, atunci când cerințele de mediu sau de afaceri se schimbă (agilitate). Acesta include riscuri de securitate care rezultă fie din procese interne inadecvate sau care nu și-au îndeplinit funcția în mod corespunzător, fie din evenimente externe, inclusiv din atacuri cibernetice sau din securitatea fizică inadecvată;

28.12.2020Punctul 19. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 17, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

19^1.servicii de tip cloud - servicii furnizate cu ajutorul tehnologiilor de calcul de tip cloud, și anume un model pentru permiterea accesului universal, convenabil, la cerere în rețea la un grup comun de resurse de calcul configurabile (de exemplu rețele, servere, soluții de stocare, aplicații și servicii), care poate fi rapid pus la dispoziție și lansat cu un efort minim de gestionare sau interacțiune cu furnizorul serviciului;

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 18, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

19^2.risc de conduită - riscul existent sau potențial de pierderi pentru o instituție de credit, care este asociat prestării necorespunzătoare a serviciilor financiare, inclusiv a cazurilor de abatere disciplinară cu intenție sau din neglijență;

20.risc reputațional - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor, fondurilor proprii sau a lichidității, determinat de prejudicierea reputației instituției de credit;

28.12.2020Punctul 20. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 19, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

21.risc strategic - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și capitalului determinat de schimbări în mediul de afaceri sau de decizii de afaceri defavorabile, de implementarea inadecvată a deciziilor sau de lipsa de reacție la schimbările din mediul de afaceri;

22.valoare economică - valoarea actualizată a fluxurilor de numerar nete așteptate, aferente instituției de credit;

23.unitate operațională - o unitate separată din punct de vedere tehnic, geografic sau organizatoric de alte părți ale instituției de credit sau ale grupului - cum ar fi entități separate din punct de vedere juridic sau organizatoric, linii de activitate sau grupuri omogene de expuneri în cadrul unei instituții de credit sau al unui grup;

23^1.unitate internă - parte a structurii operaționale, fără personalitate juridică, care nu are activitate operațională de sine stătătoare;

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 20, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

24.formalizare - descrierea și, după caz, fundamentarea unui proces, sistem, a unei metodologii sau decizii, regăsite la nivelul instituției de credit sub forma unei prezentări scrise cu un grad adecvat de complexitate și detaliere;

25.depozite stabile (core deposits) - resursele de finanțare care rămân la dispoziția instituției de credit o perioadă de timp îndelungată, determinate de către aceasta potrivit politicilor interne la care se face referire la art. 136;

26.externalizare - un acord de orice tip încheiat între o instituție de credit și un furnizor extern, în baza căruia furnizorul extern desfășoară cu caracter repetat sau continuu o funcție, astfel cum este definită la art. 230^1 alin. (1), desfășurată în mod obișnuit de instituții de credit, chiar dacă instituția de credit în cauză nu a desfășurat-o în trecut;

14.08.2024Punctul 26., Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 2., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

27.furnizor extern - un terț, inclusiv agentul bancar, care desfășoară un proces, un serviciu sau o activitate a instituției de credit sau părți ale acestora, în baza unui acord de externalizare;

14.08.2024Punctul 27., Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 3., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

27^1.agent bancar - persoană fizică sau juridică ce intermediază desfășurarea de activități bancare și prestarea de servicii de plată, în schimbul unei remunerații, în numele și pe seama uneia sau mai multor instituții de credit;

18.10.2018Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 2, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 5 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 881 din 18 octombrie 2018

28.Abrogat.

14.08.2024Punctul 28., Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost abrogat de Punctul 4., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

29.Abrogat.

14.08.2024Punctul 29., Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost abrogat de Punctul 4., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

30.categorii de personal ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al unei instituții de credit ("Personalul identificat") - membrii personalului ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituției de credit, incluzând membrii conducerii superioare, personalul care expune instituția de credit unor riscuri - de exemplu, persoane cărora li s-au acordat competențe individuale sporite în ceea ce privește derularea tranzacțiilor în care este implicată instituția de credit, cum ar fi: dealeri, persoane care au competența de a aproba credite de valori semnificative -, personalul funcțiilor de control și orice angajat care primește o remunerație totală, inclusiv clauze privind beneficiul discreționar de tip pensie, ce conduce la încadrarea acestuia în aceeași categorie de remunerație cu cea a membrilor conducerii superioare și cu a personalului care expune instituția de credit unor riscuri;

31.riscuri semnificative - riscuri cu impact însemnat asupra situației patrimoniale și/sau reputaționale a instituțiilor de credit;

32.acord de tip malus - practică de ajustare în funcție de performanță, care permite ajustarea părții din bonusul unui angajat pentru care nu s-a intrat încă în drepturi, dar care fusese deja comunicat angajatului, pentru a ține cont de evenimentele ulterioare comunicării bonusului;

33.acord de tip clawback - practică de ajustare în funcție de performanță, care permite retragerea integrală sau parțială a bonusului unui angajat, pentru care s-a intrat deja în drepturi, pentru a lua în considerare evenimentele ulterioare intrării în drepturi;

34.risc de piață - riscul de a înregistra pierderi aferente pozițiilor din bilanț și din afara bilanțului datorită fluctuațiilor nefavorabile pe piață ale prețurilor (cum ar fi, de exemplu, prețurile acțiunilor, ratele de dobândă, cursurile de schimb valutar);

35.risc de model - o pierdere posibilă pe care o instituție de credit ar putea să o înregistreze ca urmare a unor decizii care ar putea fi bazate în principal pe rezultatele modelelor interne, din cauza unor erori în dezvoltarea, implementarea sau utilizarea acestor modele;

36.abordări interne - abordarea bazată pe modele interne de rating, menționată la art. 143 alin. (1), cea bazată pe modele interne menționată la art. 221, cea bazată pe estimări proprii menționate la art. 225, cea aferentă abordării avansate de evaluare menționată la art. 313 alin. (2), metoda modelelor interne menționată la art. 283 și art. 363 și abordarea bazată pe evaluări interne menționată la art. 259 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

37.risc de credit - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și capitalului ca urmare a neîndeplinirii de către debitor a obligațiilor contractuale sau a eșecului acestuia în îndeplinirea celor stabilite;

38.risc de țară - riscul expunerii la pierderi determinate de evenimente petrecute într-o țară străină. Conceptul este mai larg decât riscul suveran deoarece sunt acoperite toate formele de creditare sau activități investiționale, atât către/cu persoane fizice, societăți comerciale, instituții de credit sau administrații centrale;

39.risc de transfer - riscul ca un debitor să nu poată converti moneda locală într-o monedă străină, astfel fiind în imposibilitatea de a efectua plăți în contul datoriei în moneda străină respectivă. Acest risc rezultă în mod normal din restricții de schimb valutar impuse de guvernul din țara debitorului;

39^1.riscuri de lichiditate și finanțare - riscuri distincte care, dacă se materializează, au un impact prudențial semnificativ asupra lichidității instituției de credit pe diferite orizonturi de timp;

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 21, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

40.risc de lichiditate - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor și capitalului, determinat de incapacitatea instituției de credit de a-și îndeplini obligațiile la scadența acestora;

40^1.risc de finanțare - riscul ca instituția de credit să nu dispună de surse stabile de finanțare pe termen mediu și lung, ceea ce duce la riscul existent sau potențial ca instituția de credit să nu poată îndeplini, sau să îndeplinească la costuri de finanțare inacceptabile, obligațiile sale financiare, cum ar fi plățile și nevoile de garanții reale, pe măsură ce acestea devin scadente pe termen mediu și lung;

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 22, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

40^2.plan de finanțare - rezultatul unui proces intern multidimensional care conține o proiecție multianuală a surselor de finanțare ale instituției de credit, prin luarea în considerare a scenariilor, strategiei și planurilor operaționale ale acesteia;

41.amortizorul de conservare a capitalului - fondurile proprii pe care o instituție de credit este obligată să le mențină în conformitate cu art. 256 din prezentul regulament;

42.amortizorul anticiclic de capital specific instituției de credit - fondurile proprii pe care o instituție de credit este obligată să le mențină în conformitate cu art. 257 din prezentul regulament;

43.amortizorul de capital aferent instituțiilor globale de importanță sistemică (amortizorul G-SII) - fondurile proprii pe care o instituție de credit este obligată să le mențină în conformitate cu art. 271 din prezentul regulament;

44.amortizorul de capital aferent altor instituții de importanță sistemică (amortizorul O-SII) - fondurile proprii pe care o instituție de credit este obligată să le mențină în conformitate cu art. 269 alin. (1) din prezentul regulament;

45.amortizorul de capital pentru riscul sistemic - fondurile proprii pe care o instituție de credit este obligată să le mențină în conformitate cu art. 288 din prezentul regulament;

05.01.2018Punctul 45. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

46.cerința amortizorului combinat - totalul fondurilor proprii de nivel 1 de bază necesare pentru a îndeplini cerința amortizorului de conservare a capitalului, căreia i se adaugă cerințele aferente următoarelor amortizoare, după caz:

a)amortizorul anticiclic de capital specific instituției de credit;

b)amortizorul G-SII;

c)amortizorul O-SII;

d)amortizorul de capital pentru riscul sistemic;

47.rata amortizorului anticiclic de capital - cota procentuală pe care instituțiile de credit trebuie să o aplice pentru a calcula amortizorul de capital anticiclic specific instituțiilor de credit respective;

05.01.2018Punctul 47. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

48.instituție de credit autorizată la nivel național - o instituție de credit care a fost autorizată în România și pentru care rata amortizorului anticiclic de capital este impusă prin ordin emis de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială;

05.01.2018Punctul 48. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

49.Abrogat.

05.01.2018Punctul 49. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost abrogat de Punctul 4, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

50.risc juridic - o subcategorie a riscului operațional care reprezintă riscul de pierdere ca urmare atât a amenzilor, penalităților și sancțiunilor de care instituția de credit este pasibilă în caz de neaplicare sau aplicare defectuoasă a dispozițiilor legale sau contractuale, cât și a faptului că drepturile și obligațiile contractuale ale instituției de credit și/sau ale contrapartidei sale nu sunt stabilite în mod corespunzător;

28.12.2020Punctul 50. din Alineatul (1), Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 23, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

51.eficacitate - gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activități și raportul dintre efectul proiectat și rezultatul efectiv al activității respective;

52.eficiență - maximizarea rezultatelor unei activități în relație cu resursele utilizate.

53.stat terț semnificativ - statul terț care a fost identificat ca fiind semnificativ în urma evaluărilor periodice efectuate de Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială.

05.01.2018Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 5, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

54.cadrul privind apetitul la risc - cadru ce trebuie să includă politicile, procesele, controalele și sistemele prin care apetitul la risc este stabilit, comunicat și monitorizat. Acesta include declarația privind apetitul la risc, limitele de risc, precum și rolurile și responsabilitățile acelora care supraveghează implementarea și monitorizează cadrul privind apetitul la risc.

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 24, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

55.declarația privind apetitul la risc - o declarație în formă scrisă a organului de conducere în funcția sa de supraveghere, prin care este exprimat apetitul la risc. Aceasta include indicatori calitativi și cantitativi exprimați cel puțin relativ la profituri, fonduri proprii, indicatori de risc și lichiditate, precum și aspecte privind riscurile mai greu cuantificabile (cum ar fi: riscul reputațional și riscul de conduită) și privind domeniul spălării banilor, al finanțării terorismului și al practicilor lipsite de etică.

56.instituție de credit consolidantă - instituție de credit care este obligată să respecte cerințele prudențiale pe bază consolidată, în conformitate cu prevederile părții I titlul 2 capitolul 2 din cadrul Regulamentului (UE) nr. 575/2013;

07.02.2022Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 2, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

57.politică de remunerare neutră din punctul de vedere al genului - politică de remunerare bazată pe principiul egalității de tratament, respectiv remunerație egală pentru membrii personalului de gen masculin și membrii personalului de gen feminin, pentru prestarea aceleiași munci sau a unei munci de valoare egală.

58.dezvoltare imobiliară - activitatea desfășurată de persoane juridice sau de persoane fizice ce acționează în scopuri legate de activitatea lor comercială sau profesională, prin care se construiește sau se reabilitează, modernizează, consolidează sau extinde un bun imobil ori se viabilizează un teren, indiferent de destinația acestuia, cu scopul de a obține venituri prin vânzare sau închiriere;

01.04.2022Alineatul (1) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 1, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 25 martie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 30 martie 2022

59.bunuri imobile comerciale - orice bunuri imobile generatoare de venituri, existente sau în dezvoltare, inclusiv locuințe de închiriat, sau bunuri imobile utilizate de proprietari în scopul îndeplinirii activității, obiectivului sau operațiunilor acestora, existente sau în construcție, care nu sunt clasificate ca bunuri imobile locative și includ locuințele sociale. În cazul în care un imobil are o utilizare mixtă ca bun imobil comercial și bun imobil locativ, ar trebui luat în considerare ca reprezentând imobile diferite (de exemplu, în funcție de suprafețele destinate fiecărei utilizări) atunci când este fezabilă această defalcare; în caz contrar, imobilul poate fi clasificat în funcție de utilizarea dominantă a acestuia;

60.finanțarea activităților navale - finanțarea tuturor activităților legate de construcția, achiziționarea și exploatarea navelor și a instalațiilor offshore, în cazul în care finanțarea facilităților de credit depinde în principal de fluxul de numerar rezultat din exploatarea sau vânzarea acestor nave sau instalații offshore sau în cazul în care garanția reală este structurată în jurul navelor sau al instalațiilor offshore, al construcțiilor navale sau al diverselor acorduri de navlosire;

61.finanțarea proiectelor - finanțarea tuturor activităților microîntreprinderilor, întreprinderilor mici, mijlocii și mari, astfel cum sunt definite potrivit Recomandării Comisiei Europene din 6 mai 2003, inclusiv a entităților special înființate pentru proiect, implicate în proiecte în care finanțarea facilităților de credit depinde în principal de fluxul de numerar rezultat din vânzările aferente proiectului și toate activele proiectului sunt gajate în favoarea instituției care finanțează proiectul.

(2)Termenii și expresiile folosite în cuprinsul prezentului regulament au semnificația prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(3)Pentru scopurile prezentului regulament, termenii și expresiile: instituție, entitate din sectorul financiar, situație consolidată, bază consolidată, bază subconsolidată, fonduri proprii, piață reglementată, beneficii discreționare de tipul pensiilor, portofoliu de tranzacționare, inițiator, sponsor, contraparte centrală, risc operațional, diminuarea riscului de credit, securitizare, poziție din securitizare, entitate special constituită în scopul securitizării, capital eligibil, efect de levier, risc asociat folosirii excesive a efectului de levier, instituție externă de evaluare a creditului, bun imobil locativ au înțelesul prevăzut la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

01.04.2022Alineatul (3) din Articolul 3, Capitolul II, Titlul I a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 25 martie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 30 martie 2022

(4)Pentru scopurile prezentului regulament, expresiile „expuneri neperformante“ și „expuneri restructurate“ au înțelesul expunerilor considerate drept neperformante, respectiv expunerilor cărora le-au fost aplicate măsuri de restructurare, în conformitate cu anexa V din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei din 16 aprilie 2014 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, cu modificările și completările ulterioare.

28.12.2020Articolul 3 din Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 25, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(5)Pentru scopurile prezentului regulament, expresia «toleranță la riscul operațional» are înțelesul prevăzut la art. 2 pct. 10 din Regulamentul delegat (UE) 2018/959 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la specificarea metodologiei de evaluare pe baza căreia autoritățile competente permit instituțiilor să utilizeze abordări avansate de evaluare pentru riscul operațional.

28.12.2020Articolul 3 din Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 25, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(6)Pentru scopurile prezentului regulament, prin expresia «cod LEI» se înțelege «identificatorul entității juridice» (Legal Entity Identifier), un cod de referință format din 20 de caractere pentru identificarea unică a entităților distincte din punct de vedere juridic care se angajează în tranzacții financiare și datele de referință asociate și care se bazează pe standardul ISO 17442 elaborat de Organizația Internațională de Standardizare.

25.10.2022Articolul 3 din Capitolul II, Titlul I a fost completat de Punctul 1, Articolul IX din REGULAMENTUL nr. 11 din 10 octombrie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din 25 octombrie 2022

Titlul IICadrul de administrare a activității instituțiilor de credit, evaluarea adecvării membrilor organului de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului și lichidității la riscuri, politicile și practicile de remunerare, simulările de criză și condițiile de externalizare a activităților instituțiilor de credit

28.12.2020Denumirea Titlului II a fost modificată de Punctul 26, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Capitolul ICadrul de administrare a activității instituțiilor de credit. Dispoziții generale

28.12.2020Denumirea Capitolului I din Titlul II a fost modificată de Punctul 27, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 4

(1)Instituțiile de credit sunt responsabile pentru existența unui cadru de administrare a activității riguros conceput, care să includă cel puțin următoarele aspecte:

a)structura organizatorică și organizarea;

a^1)modelul de afaceri și strategia aferentă;

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 4, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 28, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

b)organul de conducere al instituției de credit, respectiv: atribuții și responsabilități, componența și funcționarea acestuia, inclusiv înființarea, componența, procedurile și responsabilitățile comitetelor organului de conducere în funcția sa de supraveghere;

28.12.2020Litera b) din Alineatul (1), Articolul 4, Capitolul I, Titlul II a fost modificată de Punctul 29, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

c)cultura privind riscurile și conduita în desfășurarea activității;

28.12.2020Litera c) din Alineatul (1), Articolul 4, Capitolul I, Titlul II a fost modificată de Punctul 29, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

d)controlul intern și mecanismele aferente, respectiv: cadrul de administrare a riscurilor și funcțiile de control intern, politica de aprobare a produselor noi și a modificărilor semnificative aduse produselor, proceselor și sistemelor existente;

28.12.2020Litera d) din Alineatul (1), Articolul 4, Capitolul I, Titlul II a fost modificată de Punctul 29, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

e)administrarea continuității activității;

28.12.2020Litera e) din Alineatul (1), Articolul 4, Capitolul I, Titlul II a fost modificată de Punctul 29, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

f)cerințele de transparență.

(1^1)În aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, atunci când documentează politici și măsuri privind cadrul de administrare a activității, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere cel puțin aspectele prevăzute în anexa nr. 5. Atunci când politicile privind cadrul de administrare a activității și documentația aferentă sunt evidențiate în documente separate, instituțiile de credit trebuie să le trateze ca parte a unui singur document-cadru privind cadrul de administrare a activității.

28.12.2020Articolul 4 din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 30, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(2)Casa centrală a cooperativelor de credit este responsabilă pentru existența unui cadru de administrare a activității în sensul alin. (1) și la nivelul rețelei cooperatiste.

Articolul 5

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de reglementări interne privind cadrul de administrare a activității.

(2)La elaborarea și implementarea cadrului de administrare a activității, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare mărimea și organizarea lor internă, precum și natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri și activităților lor, conform principiului proporționalității cuprins în articolul art. 24 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

28.12.2020Alineatul (2) din Articolul 5, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 31, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(2^1)În scopul aplicării principiului proporționalității și pentru a asigura implementarea corespunzătoare a cerințelor aferente cadrului de administrare a activității, instituțiile de credit și Banca Națională a României iau în considerare următoarele criterii:

a)mărimea, sub aspectul bilanțului total, a instituției de credit și a filialelor acesteia în perimetrul de consolidare prudențială;

b)prezența geografică a instituției de credit și amploarea operațiunilor sale în fiecare jurisdicție;

c)forma juridică a instituției de credit, inclusiv dacă instituția de credit face parte dintr-un grup și, în acest caz, evaluarea proporționalității la nivelul grupului respectiv;

d)dacă instituția de credit este listată sau nu;

e)dacă instituția de credit este autorizată să utilizeze modele interne pentru determinarea cerințelor de capital, precum abordarea bazată pe modele interne de rating;

f)tipul de activități și servicii autorizate desfășurate de instituția de credit, în special cele prevăzute la art. 18 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

g)modelul de afaceri și strategia aferentă, natura și complexitatea activităților, precum și structura organizatorică a instituției de credit;

h)strategia privind administrarea riscurilor, apetitul la risc și profilul actual de risc ale instituției de credit, ținându-se cont și de rezultatele evaluării capitalului și a lichidității în cadrul procesului de supraveghere și evaluare (SREP);

i)structura acționariatului și a finanțării instituției de credit;

j)tipul de clienți (de exemplu, de tip retail, corporate, clienți instituționali, întreprinderi mici și mijlocii, entități publice) și complexitatea produselor sau a contractelor;

k)activitățile externalizate și canalele de distribuție; șil) sistemele existente ale tehnologiei informațiilor (IT), inclusiv sistemele de continuitate și activitățile de externalizare în acest domeniu.

28.12.2020Articolul 5 din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 32, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(3)Prevederile alin. (2)-(2^1) se aplică de casa centrală a cooperativelor de credit și la nivelul rețelei cooperatiste.

28.12.2020Alineatul (3) din Articolul 5, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 31, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 5^1

(1)Evaluarea semnificației instituțiilor de credit prin aplicarea criteriilor prevăzute la art. 5 alin. (2^1), cu excepția instituțiilor de credit de tip G-SII și a instituțiilor de credit de tip OSII, se realizează de către acestea anual și ori de câte ori intervin modificări în situația acestora care determină modificarea evaluării realizate anterior. Rezultatul evaluării se transmite spre confirmare Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere.

(2)Banca Națională a României - Direcția supraveghere confirmă, printr-o notificare adresată instituțiilor de credit, rezultatul evaluării prevăzute la alin. (1).

25.10.2022Articolul 5^1 din Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 2, Articolul IX din REGULAMENTUL nr. 11 din 10 octombrie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din 25 octombrie 2022

Secţiunea 1Structura organizatorică și organizarea unei instituții de credit1.1. Cadrul organizațional - Dispoziții generale

28.12.2020Denumirea Paragrafului 1.1 din Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul II a fost modificată de Punctul 34, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 6

(1)Organul de conducere al unei instituții de credit trebuie să asigure o structură operațională și organizatorică adecvată și transparentă pentru instituția de credit în cauză și trebuie să dețină o prezentare scrisă a acesteia.

(2)În sensul alin. (1), structura operațională și organizatorică trebuie să promoveze și să demonstreze administrarea eficace și prudentă a unei instituții de credit la nivel individual, subconsolidat și consolidat. Organul de conducere trebuie să se asigure că funcțiile de control intern sunt independente de liniile de activitate pe care le controlează, inclusiv faptul că există o separare adecvată a responsabilităților lor și că acestea dețin resursele financiare și umane adecvate, precum și competențele necesare pentru a-și îndeplini rolul în mod eficace.

(3)Liniile de raportare și alocarea responsabilităților, în special între persoanele care dețin funcții-cheie în cadrul unei instituții de credit, trebuie să fie clare, bine definite, coerente, funcționale și documentate în mod corespunzător. Documentația trebuie să fie actualizată în consecință.

(4)Structura operațională și organizatorică a instituției de credit nu trebuie să afecteze capacitatea organului de conducere de a supraveghea și a administra în mod eficace riscurile cu care se confruntă instituția de credit sau grupul din care aceasta face parte sau capacitatea Băncii Naționale a României de a supraveghea în mod eficace instituția de credit.

(5)Organul de conducere trebuie să evalueze dacă și în ce fel modificările semnificative în structura grupului, care pot rezulta, printre altele, din înființarea unor noi filiale, fuziuni și achiziții, vânzarea sau dizolvarea unor părți ale grupului sau din evoluții exterioare grupului, afectează soliditatea cadrului organizațional al instituției de credit. În cazul în care sunt identificate deficiențe, organul de conducere trebuie să efectueze orice modificări necesare cu promptitudine.

28.12.2020Articolul 6, Paragraful 1.1. din Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 35, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

1.2.Cadrul organizațional în contextul unui grup

28.12.2020Denumirea Paragrafului 1.2 din Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul II a fost modificată de Punctul 36, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 7

(1)Organul de conducere al unei instituții de credit filială, persoană juridică română, trebuie să adopte și să implementeze, la nivel individual, politicile privind cadrul de administrare a activității de la nivelul grupului, instituite la nivel consolidat sau subconsolidat, astfel încât să se asigure conformarea cu toate cerințele specifice prevăzute în legislația națională și a Uniunii Europene aplicabilă în materie.

(2)În sensul alin. (1), organul de conducere al unei instituții de credit filială trebuie să adere la aceleași valori și politici privind cadrul de administrare a activității cu cele instituite la nivelul grupului, cu excepția cazului în care există cerințe legislative sau de supraveghere ori considerente de proporționalitate care determină o altă conduită. În acest sens, organul de conducere al unei instituții de credit filială trebuie ca, în cadrul propriilor responsabilități pe linia cadrului de administrare a activității, să își stabilească propriile politici și să evalueze orice decizii sau practici la nivel de grup pentru a asigura că acestea nu determină încălcarea de către filială a prevederilor cadrului de reglementare ori a legislației care instituie regulile prudențiale aplicabile la nivel individual pe teritoriul României. Organul de conducere al unei instituții de credit filială trebuie, de asemenea, să asigure că asemenea decizii sau practici nu aduc atingere:

a)administrării sănătoase și prudente a filialei;

b)solidității financiare a filialei; sauc) intereselor legale ale părților interesate în filială.

(3)O instituție de credit consolidantă, persoană juridică română, trebuie să asigure, la nivel consolidat și subconsolidat, respectarea politicilor privind cadrul de administrare a activității de la nivelul grupului de către toate instituțiile de credit și alte entități care intră în perimetrul de consolidare prudențială, cu luarea în considerare a prevederilor art. 311 din prezentul regulament, inclusiv de către filialele acestora care nu sunt incluse în sfera de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau a legislațiilor din alte state membre care au transpus Directiva 36/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE.

(4)Atunci când implementează politici privind cadrul de administrare a activității, o instituție de credit consolidantă trebuie să se asigure că fiecare filială a sa dispune de un cadru de administrare solid. De asemenea, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere un cadru specific de administrare a activității dacă activitățile nu sunt organizate în entități juridice separate, ci în cadrul unei matrice a liniilor de activitate care cuprinde mai multe entități juridice.

(5)O instituție de credit consolidantă trebuie să aibă în vedere interesele tuturor filialelor sale și modul în care strategiile și politicile instituției de credit contribuie la interesul fiecărei filiale și la interesul întregului grup pe termen lung.

(6)O instituție de credit-mamă, persoană juridică română, și filialele acesteia trebuie să se asigure că entitățile din cadrul grupului respectă toate cerințele specifice aplicabile în oricare dintre jurisdicțiile relevante.

(7)O instituție de credit consolidantă se asigură că filialele sale, înființate în state terțe și incluse în perimetrul de consolidare prudențială, dispun de procese și mecanisme privind cadrul de administrare a activității care sunt consecvente cu politicile privind cadrul de administrare a activității de la nivelul grupului și respectă cerințele în materie prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și de prezentul regulament, în măsura în care acest lucru nu contravine legislației statelor terțe.

(8)Cerințele privind cadrul de administrare a activității prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și de prezentul regulament se aplică inclusiv instituțiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei întreprinderi-mamă dintr-un stat terț. Dacă o instituție de credit, persoană juridică română, filială a unei întreprinderi-mamă dintr-un stat terț, este o instituție de credit consolidantă, perimetrul de consolidare prudențială nu include întreprinderea-mamă din statul terț și filialele directe ale întreprinderii-mamă respective.

(9)Instituția de credit, persoană juridică română, filială a unei întreprinderi-mamă dintr-un stat terț, trebuie să se asigure că în politica sa privind cadrul de administrare a activității ia în considerare politica privind cadrul de administrare a activității la nivelul întregului grup al instituției de credit-mamă dintr-un stat terț numai dacă acest lucru nu contravine cerințelor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, legislației Uniunii Europene în materie și ale prezentului regulament.

28.12.2020Articolul 7, Paragraful 1.2. din Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 37, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

1.3 Cunoașterea structurii

Articolul 8

(1)Organul de conducere trebuie să cunoască și să înțeleagă pe deplin structura juridică, organizatorică și operațională a instituției de credit și să se asigure că aceasta este conformă cu strategia de afaceri și strategia de administrare a riscurilor aprobate, precum și cu apetitul la risc.

(2)Organul de conducere trebuie să stabilească obiective pentru întreaga structură juridică, organizatorică și operațională a instituției de credit și trebuie să se asigure că această structură este justificată și eficientă și nu presupune un nivel de complexitate nejustificat sau necorespunzător.

(3)Organul de conducere este responsabil pentru aprobarea unor strategii și politici solide pentru stabilirea unor noi structuri. Atunci când o instituție de credit înființează mai multe entități juridice în propriul grup, aceasta trebuie să se asigure că numărul entităților juridice și, în special, legăturile și tranzacțiile dintre acestea nu creează dificultăți pentru conceperea modelului de cadru de administrare a activității și pentru administrarea și supravegherea eficace a riscurilor întregului grup. Organul de conducere se asigură că structura unei instituții de credit este clară, eficientă și transparentă pentru personalul și acționarii instituției de credit sau alte părți interesate, precum și pentru Banca Națională a României.

(4)În cazul unei instituții de credit consolidante, organul de conducere se asigură că structurile din cadrul grupului respectă prevederile alin. (3), cu luarea în considerare a cerințelor prevăzute la art. 7.

(5)Organul de conducere al unei instituții de credit consolidante trebuie să înțeleagă nu numai structura juridică, organizatorică și operațională a grupului, ci și scopul și activitățile diferitelor entități ale sale și legăturile și relațiile dintre acestea. În acest sens, organul de conducere trebuie să înțeleagă riscurile operaționale specifice grupului și expunerile din interiorul grupului, precum și modul în care finanțarea, capitalul, lichiditatea și profilurile de risc la nivelul grupului ar putea fi afectate în scenarii de bază și scenarii adverse. Organul de conducere se asigură că instituția de credit consolidantă este capabilă să obțină cu promptitudine informații despre grup cu privire la tipul, caracteristicile, organigrama, structura acționariatului și activitățile fiecărei entități juridice din grup și că instituțiile de credit din cadrul grupului respectă toate cerințele de raportare la nivel individual, subconsolidat și consolidat.

(6)Organul de conducere al unei instituții de credit consolidante se asigură că diferitele entități din grup (inclusiv instituția de credit consolidantă însăși) primesc suficiente informații pentru a avea o percepție clară asupra obiectivelor, strategiilor și profilului de risc, generale, la nivelul grupului, precum și asupra modului în care entitatea vizată din cadrul grupului este integrată în structura și funcționarea operațională ale grupului.

(7)Informațiile prevăzute la alin. (6) trebuie să fie documentate și puse la dispoziția funcțiilor relevante implicate, incluzând organul de conducere, liniile de activitate și funcțiile de control intern.

(8)Membrii organului de conducere al unei instituții de credit consolidante trebuie să se informeze permanent cu privire la riscurile ce pot rezulta din structura grupului, cu luarea în considerare a cerințelor prevăzute la art. 7.

(9)În sensul alin. (8), informațiile referitoare la riscurile ce pot rezulta din structura grupului includ:

a)informații privind determinanții de risc semnificativi;

b)rapoarte periodice de evaluare a structurii globale a instituției de credit consolidante și de evaluare a conformității activităților entităților individuale cu strategia aprobată la nivelul grupului; șic) rapoarte periodice privind tematici pentru care cadrul de reglementare impune conformitatea la nivel individual, subconsolidat și consolidat.

28.12.2020Articolul 8 din Paragraful 1.3, Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 38, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

1.4.Structuri complexe și activități care nu sunt desfășurate în mod obișnuit sau care nu sunt transparente

28.12.2020Punctul 1.4 din Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 39, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 9

(1)Instituțiile de credit nu trebuie să înființeze structuri complexe și potențial netransparente, care ar putea fi utilizate pentru comiterea de infracțiuni în legătură cu domeniul financiar sau care nu au o justificare clară economică sau un scop legal.

(2)În procesul de adoptare a deciziilor privind înființarea unor structuri complexe și potențial netransparente, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare rezultatele unei evaluări a riscurilor efectuate pentru a identifica dacă structurile ar putea fi utilizate pentru comiterea unor infracțiuni asociate spălării banilor sau altor infracțiuni în legătură cu domeniul financiar, precum și controalele aferente acestor domenii și cadrul legal în vigoare.

(3)În scopul alin. (2), instituțiile de credit trebuie să ia în considerare, fără a se limita la acestea, următoarele situații:

a)dacă jurisdicția în care va fi înființată structura respectă standardele UE și cele internaționale privind transparența fiscală, combaterea spălării banilor și combaterea finanțării terorismului;

b)dacă structura în cauză servește unui scop economic și legal evident;

c)dacă structura în cauză ar putea fi utilizată pentru a ascunde identitatea beneficiarului real;

d)dacă solicitarea clientului privind o posibilӑ înființare a unei structuri determină îngrijorări;

e)dacă structura în cauză ar putea împiedica supravegherea corespunzătoare de către organul de conducere al instituției de credit sau capacitatea acestuia de a administra riscurile aferente;

f)dacă structura în cauză creează obstacole în supravegherea eficace de către Banca Națională a României.

(4)În situația în care o instituție de credit înființează structuri complexe și potențial netransparente, organul de conducere trebuie să asigure o supraveghere mult mai riguroasă a acestora, să înțeleagă scopul și riscurile specifice asociate acestora și să se asigure că funcțiile de control intern sunt implicate în mod corespunzător.

(5)Structurile menționate la alin. (2) trebuie aprobate de organul de conducere și menținute numai atunci când scopul acestora a fost definit și înțeles în mod clar, iar organul de conducere este încredințat că toate riscurile semnificative, inclusiv riscul reputațional, au fost identificate, pot fi administrate în mod eficace și pot fi raportate în mod corespunzător și că este asigurată o supraveghere eficientă.

(6)Instituțiile de credit trebuie să își fundamenteze deciziile privind înființarea structurilor menționate la alin. (2) și să le poată justifica în fața Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere.

(7)Organul de conducere trebuie să asigure luarea de măsuri corespunzătoare pentru a evita sau a diminua riscurile asociate activităților din cadrul structurilor menționate la alin. (2).

(8)În sensul alin. (7), măsurile includ respectarea următoarelor obligații:

a)instituția de credit trebuie să dispună de politici și proceduri adecvate, precum și de procese documentate (de exemplu, limite aplicabile, cerințe de informare) pentru luarea în considerare, verificarea conformității, aprobarea și administrarea riscurilor aferente unor astfel de activități, având în vedere consecințele pentru structura organizatorică și operațională a grupului, precum și profilul de risc și riscul reputațional ale instituției de credit;

b)informațiile privind aceste activități și riscurile aferente trebuie să fie accesibile instituției de credit consolidante și auditorilor interni și auditorilor financiari ai acesteia și trebuie să fie raportate organului de conducere în funcția sa de supraveghere și Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere;

c)instituția de credit trebuie să evalueze periodic necesitatea de a menține structurile respective.

(9)În conformitate cu alin. (7) și (8), instituția de credit trebuie să adopte același tip de măsuri de administrare a riscurilor ca și cele pentru activitățile proprii atunci când desfășoară pentru clienții săi activități care nu sunt transparente sau care nu sunt desfășurate în mod obișnuit (cum ar fi, de exemplu, sprijinirea clienților pentru a înființa vehicule în jurisdicții offshore, dezvoltarea de structuri complexe, finanțarea tranzacțiilor clienților sau prestarea de servicii fiduciare) și care creează probleme similare la nivelul cadrului de administrare a activității și generează riscuri operaționale și reputaționale semnificative. În special, instituția de credit trebuie să analizeze motivele pentru care un client dorește să înființeze o anumită structură.

(10)Toate structurile și activitățile instituțiilor de credit prevăzute de prezentul articol, inclusiv conformarea acestora cu legislația și standardele profesionale în domeniu, trebuie să fie supuse unor analize periodice de către funcția de audit intern pe baza unei abordări bazate pe risc.

28.12.2020Articolul 9 din Paragraful 1.4., Sectiunea 1, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 40, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Secţiunea 1^1Modelul de afaceri și strategia

28.12.2020Capitolul I din Titlul II a fost completat de Punctul 41, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 9^1

Instituțiile de credit trebuie să aplice modele de afaceri viabile și strategii sustenabile care prezintă un risc minim pentru viabilitatea acestora.

28.12.2020Secțiunea 1^1, Capitolul I din Titlul II a fost completată de Punctul 41, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 9^2

(1)În sensul art. 9^1, instituțiile de credit realizează o evaluare a modelului de afaceri și a strategiei care să permită identificarea vulnerabilităților principale, susceptibile de a avea un impact semnificativ și/sau de a conduce în viitor la o stare de dificultate majoră astfel cum este definită potrivit art. 181 din Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, precum și evaluarea riscurilor strategice și de afaceri.

(2)Evaluarea prevăzută la alin. (1) se realizează cu frecvență cel puțin anuală, precum și ori de câte ori apar modificări semnificative ale modelului de afaceri și ale strategiei instituțiilor de credit. Evaluarea se documentează și se transmite Băncii Naționale a României, Direcția supraveghere, în termen de 10 zile lucrătoare de la aprobarea de către organul de conducere, dar nu mai târziu de sfârșitul primului trimestru al anului, în situația evaluărilor realizate anual.

28.12.2020Sectiunea 1^1 din Capitolul I, Titlul II a fost completată de Punctul 41, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 9^3

În vederea determinării viabilității modelului de afaceri în sensul art. 9^1, instituția de credit demonstrează că modelul de afaceri are capacitatea de a genera în următoarele 12 luni venituri solide și stabile, acceptabile, date fiind performanța cantitativă a acesteia, factorii-cheie care determină/condiționează succesul acesteia și mediul de afaceri.

Articolul 9^4

La evaluarea modelului de afaceri, instituția de credit identifică și acordă o atenție deosebită liniilor de activitate care au cea mai mare importanță pentru viabilitatea sau sustenabilitatea sa viitoare și/sau care prezintă cea mai mare probabilitate de a crește expunerea instituției de credit la vulnerabilitățile existente sau la altele noi.

Articolul 9^5

(1)Evaluarea realizată de instituția de credit include o analiză cantitativă a caracteristicilor modelului de afaceri curent, în vederea înțelegerii performanței sale financiare și a măsurii în care aceasta este influențată de apetitul la risc.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit au în vedere elemente precum: profitul și pierderile, bilanțul, concentrările (de exemplu, concentrările de active sau concentrările de surse de venit nesustenabile), inclusiv tendințele acestora, și apetitul la risc.

Articolul 9^6

Evaluarea realizată de instituția de credit cuprinde și o analiză calitativă care trebuie să includă principalii factori exogeni și endogeni care influențează succesul modelului de afaceri.

Articolul 9^7

În vederea asigurării sustenabilității strategiei în sensul art. 9^1, instituția de credit:

a)stabilește ipoteze strategice plauzibile pentru elaborarea de previziuni financiare, pornind de la evaluarea mediului de afaceri în care își desfășoară activitatea;

b)se asigură, pe baza planurilor strategice și a previziunilor financiare și în condițiile unei analize prudențiale a mediului economic, că are capacitatea de a genera pe perioada următorilor 3 ani venituri solide și stabile, acceptabile din perspectiva apetitului său la risc și structurii sale de finanțare;

c)ia în considerare adecvarea planurilor strategice din perspectiva nivelului de risc aferent strategiei de afaceri, respectiv a complexității și a posibilității de atingerea obiectivelor strategiei în comparație cu modelul de afaceri curent, și a probabilității de succes estimate pe baza gradului de realizare a strategiilor anterioare.

Secţiunea a 2-aOrganul de conducere și comitetele instituției de credit

28.12.2020Denumirea Secțiunii a 2-a din Capitolul I, Titlul II a fost modificată de Punctul 42, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.1 Atribuții și responsabilități ale organului de conducere

Articolul 10

(1)Responsabilitățile organului de conducere trebuie să fie definite în mod clar, astfel încât să existe distincție între responsabilitățile aferente conducerii superioare și cele ale organului de conducere în funcția sa de supraveghere, și să fie prevăzute într-un document aprobat în mod corespunzător de către organul de conducere, cu respectarea legislației relevante în materie.

(2)Responsabilitățile prevăzute în documentul menționat la alin. (1) trebuie să respecte prevederile Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

28.12.2020Articolul 10 din Punctul 2.1, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 43, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 10^1

(1)Toți membrii organului de conducere trebuie să cunoască pe deplin structura și responsabilitățile organului de conducere, precum și repartizarea atribuțiilor între organul de conducere în funcția sa de supraveghere, comitetele sale și conducerea superioară.

(2)În scopul asigurării unor verificări și echilibrări corespunzătoare, procesul decizional al organului de conducere trebuie să nu fie dominat de un singur membru sau de un grup restrâns al membrilor săi.

(3)Organul de conducere, în funcția sa de supraveghere, și conducerea superioară trebuie să interacționeze în mod eficace și să își furnizeze reciproc informații suficiente pentru a asigura îndeplinirea atribuțiilor specifice.

28.12.2020Punctul 2.1 din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 44, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 11

Organul de conducere trebuie să aibă responsabilitatea finală și generală pentru instituția de credit, să definească, să supravegheze și să fie responsabil pentru implementarea unui cadru de administrare a activității care să asigure o administrare eficace și prudentă a instituției de credit, inclusiv separarea responsabilităților în cadrul organizației și prevenirea conflictelor de interese.

28.12.2020Articolul 11 din Punctul 2.1, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 45, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 12

(1)În sensul art. 11, organul de conducere al instituției de credit este responsabil pentru:

a)stabilirea, aprobarea și supravegherea implementării strategiei generale de afaceri și a politicilor-cheie ale instituției de credit cu luarea în considerare a cadrului legal și de reglementare aplicabil, a intereselor financiare și a solvabilității pe termen lung ale instituției de credit;

b)stabilirea, aprobarea și supravegherea implementării strategiei generale privind administrarea riscurilor, incluzând apetitul la risc și cadrul de administrare a riscurilor, precum și măsurile necesare în scopul asigurării că organul de conducere dedică suficient timp problemelor legate de riscuri;

c)stabilirea, aprobarea și supravegherea implementării unui cadru de administrare a activității adecvat și eficace care să includă o structură organizatorică clară, precum și a unui cadru aferent controlului intern care are la bază organizarea unor funcții independente de control, respectiv funcția de administrare a riscurilor, funcția de conformitate și funcția de audit intern;

d)stabilirea, aprobarea și monitorizarea sumelor, tipurilor și distribuției atât ale capitalului intern cât și ale capitalului reglementat pentru a acoperi în mod corespunzător riscurile instituției de credit;

e)stabilirea, aprobarea și supravegherea implementării obiectivelor care vizează administrarea lichidității instituției de credit;

f)stabilirea, aprobarea și supravegherea implementării unei politici de remunerare care să respecte principiile de remunerare prevăzute de prezentul regulament;

g)stabilirea, aprobarea și supravegherea implementării unui cadru care să asigure că evaluarea adecvării organului de conducere, atât la nivel individual cât și la nivel colectiv, este realizată în mod eficace, că planificarea succedării membrilor și componența organului de conducere sunt corespunzătoare și că organul de conducere își îndeplinește atribuțiile în mod eficace;

h)stabilirea, aprobarea și supravegherea implementării unui proces de selecție și de evaluare a adecvării persoanelor care dețin funcții-cheie;

i)stabilirea, aprobarea și supravegherea implementării unui cadru care să asigure funcționarea internă a fiecărui comitet al organului de conducere, atunci când este înființat, și care cuprinde în mod detaliat:

(i)atribuțiile, responsabilitățile și componența fiecărui comitet;

(ii)un flux adecvat al informațiilor, inclusiv documentația aferentă recomandărilor și concluziilor formulate de fiecare comitet, linii de raportare între fiecare comitet, organul de conducere al instituției de credit și alte părți;

j)stabilirea, aprobarea și supravegherea implementării unei culturi privind riscurile, în conformitate cu art. 29;

k)stabilirea, aprobarea și supravegherea implementării unei culturi și a valorilor corporative, în conformitate cu art. 29^1-29^2;

l)stabilirea, aprobarea și supravegherea implementării unei politici privind conflictul de interese la nivel instituțional în conformitate cu art. 29^3 și la nivel de personal, în conformitate cu art. 29^4-29^6;

m)stabilirea, aprobarea și supravegherea implementării unui cadru care să asigure integritatea sistemelor de contabilitate și de raportare financiară, inclusiv a controalelor operaționale și financiare, precum și conformarea cu dispozițiile legale și standardele în domeniu;

n)stabilirea, aprobarea și supravegherea implementării unei politici de externalizare, asigurându-se că orice modificare a acesteia este implementată cu promptitudine;

o)supravegherea procesului de publicare a informațiilor și de comunicare cu Banca Națională a României - Direcția supraveghere și alte terțe părți interesate.

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 12, Punctul 2.1, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 46, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(2)Organul de conducere al unei instituții de credit trebuie să aprobe și să revizuiască periodic strategiile și politicile pentru asumarea, administrarea, monitorizarea și diminuarea riscurilor la care instituția de credit este sau ar putea fi expusă, inclusiv acelea care provin din mediul macroeconomic în care instituția de credit își desfășoară activitatea și care sunt legate de stadiul ciclului economic.

(3)Toți membrii organului de conducere trebuie să fie informați în legătură cu întreaga activitate, cu situația financiară și cea a riscurilor instituției de credit, cu luarea în considerare a mediului economic, precum și în legătură cu deciziile adoptate care au un impact major asupra activității instituției de credit.

28.12.2020Alineatul (3) din Articolul 12, Punctul 2.1, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 46, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(4)Un membru al organului de conducere poate fi responsabil cu coordonarea unei funcții de control intern, astfel cum este prevăzut la art. 34^9, cu condiția ca membrul respectiv să nu dețină alte mandate care să compromită activitățile de control intern ale acestuia și independența funcției de control intern.

28.12.2020Alineatul (4) din Articolul 12, Punctul 2.1, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 46, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(5)Abrogat.

28.12.2020Alineatul (5) din Articolul 12, Punctul 2.1, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 47, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 13

(1)Organul de conducere trebuie să monitorizeze și să evalueze periodic implementarea proceselor, strategiilor și politicilor aferente responsabilităților prevăzute la art. 12 alin. (1), precum și să ia măsuri corespunzătoare pentru remedierea oricărei deficiențe identificate, atât în ceea ce privește eficiența proceselor, strategiilor și politicilor aferente, cât și aplicarea acestora.

(2)Cadrul de administrare a activității și implementarea acestuia trebuie să fie revizuite și actualizate cel puțin anual, cu luarea în considerare a principiului proporționalității potrivit art. 5 alin. (2) și art. 5 alin. (2^1). O revizuire aprofundată trebuie să fie efectuată în cazul în care există modificări semnificative care afectează instituția de credit.

28.12.2020Articolul 13 din Punctul 2.1, Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 48, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.1^1.Conducerea superioară

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul I, Titlul II a fost completată de Punctul 49, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 14

(1)Conducerea superioară trebuie să se implice în mod activ în activitatea unei instituții de credit și trebuie să ia decizii fundamentate și în cunoștință de cauză.

(2)Conducerea superioară este responsabilă pentru implementarea strategiilor stabilite de organul de conducere în funcția sa de supraveghere și să discute în mod regulat cu acesta în legătură cu implementarea și adecvarea respectivelor strategii.

(3)Conducerea superioară trebuie să pună în discuție în mod constructiv și să evalueze în mod critic propunerile, explicațiile și informațiile primite atunci când emite propriile judecăți și ia decizii.

(4)Conducerea superioară trebuie să raporteze în mod cuprinzător și să informeze în mod periodic, conform procedurilor interne, și ori de câte ori este cazul, fără întârziere nejustificată, organul de conducere în funcția sa de supraveghere, cu privire la elementele relevante pentru evaluarea unei situații, a riscurilor și evoluțiilor care afectează sau pot afecta instituția de credit, ca de exemplu, deciziile importante luate în privința activităților și a riscurilor, evaluarea mediului economic și de afaceri al instituției de credit, a lichidității și solidității capitalului, precum și evaluarea expunerilor la riscuri semnificative.

28.12.2020Articolul 14 din Paragraful 2.1^1., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 50, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.1^2.Organul de conducere în funcția sa de supraveghere

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul I, Titlul II a fost completată de Punctul 51, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 14^1

Membrii organului de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să monitorizeze și să pună în discuție într-o manieră constructivă strategia instituției de credit.

28.12.2020Paragraful 2.1.^2, Sectiunea a 2-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 51, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 14^2

Organul de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să aibă membri independenți în condițiile prevăzute la art. 67^60- 67^64.

28.12.2020Paragraful 2.1^2. din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 51, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 14^3

În aplicarea art. 106 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, organul de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie:

a)să supravegheze și să monitorizeze procesul decizional și acțiunile de la nivelul conducerii superioare, astfel încât să asigure o supraveghere eficace a acesteia, inclusiv să monitorizeze și să examineze performanțele la nivel individual și colectiv ale conducerii superioare, precum și implementarea strategiei și a obiectivelor instituției de credit;

b)să pună în discuție în mod constructiv și să examineze în mod critic propunerile și informațiile furnizate de către membrii conducerii superioare, precum și deciziile adoptate de aceștia;

c)să îndeplinească în mod adecvat și cu luarea în considerare a principiului proporționalității atribuțiile și responsabilitățile comitetului de administrare a riscurilor, comitetului de remunerare și ale comitetului de nominalizare, atunci când comitetele respective nu au fost înființate;

d)să asigure și să evalueze în mod periodic eficacitatea cadrului de administrare a activității instituției de credit și să ia măsurile adecvate pentru remedierea oricăror deficiențe;

e)să supravegheze și să monitorizeze dacă obiectivele strategice ale instituției de credit, structura sa organizatorică și strategia privind administrarea riscurilor, inclusiv apetitul la risc și cadrul de administrare a riscurilor, precum și alte politici (ca de exemplu, politica de remunerare) și cadrul privind cerințele de publicare sunt implementate în mod consecvent;

f)să monitorizeze dacă cultura privind riscurile a instituției de credit este implementată în mod consecvent;

g)să monitorizeze implementarea și menținerea unui cod de conduită sau a altor politici similare și eficace în scopul identificării, administrării și atenuării conflictelor de interese actuale și potențiale;

h)să supravegheze integritatea informațiilor financiare și a raportării, precum și cadrul aferent controlului intern, ce include un cadru solid și eficace de administrare a riscurilor;

i)să se asigure că coordonatorii funcțiilor de control intern sunt capabili să acționeze în mod obiectiv și că, independent de responsabilitatea raportării către alte organe interne, linii de activitate sau unități, pot să exprime îngrijorări și să avertizeze în mod direct organul de conducere în funcția sa de supraveghere, dacă este cazul, atunci când evoluțiile riscului afectează sau pot afecta instituția de credit; șij) să monitorizeze implementarea planului de audit intern, după implicarea prealabilă a comitetului de administrare a riscurilor, dacă a fost înființat, și a comitetului de audit, potrivit atribuțiilor acestor comitete.

2.1^3.Atribuțiile președintelui organului de conducere în funcția sa de supraveghere

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul I, Titlul II a fost completată de Punctul 52, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 14^4

(1)Președintele organului de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să coordoneze organul de conducere în funcția sa de supraveghere, să contribuie la realizarea unui flux eficient de informații în cadrul organului de conducere în funcția sa de supraveghere și între organul de conducere și comitetele sale, dacă acestea au fost înființate, și trebuie să vegheze la funcționarea generală eficace a acestuia.

(2)Președintele organului de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să încurajeze și să promoveze discuții libere și critice și să se asigure că opiniile divergente pot fi exprimate și discutate în cadrul procesului decizional.

(3)În cazul unei instituții de credit administrate în sistem unitar, președintele organului de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să fie, de regulă, un membru neexecutiv. În cazul în care, în aplicarea dispozițiilor art. 107 alin. (2^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, președintele organului de conducere în funcția sa de supraveghere îndeplinește funcția de director general, instituțiile de credit trebuie să instituie măsuri pentru aduce la neutralizarea acestei situații create în componența organului de conducere în funcția sa de supraveghere.

(4)Președintele organului de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să stabilească ordinea de zi a reuniunilor și să asigure discutarea cu prioritate a aspectelor strategice.

(5)Președintele organului de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să se asigure că deciziile organului de conducere în funcția sa de supraveghere sunt luate în mod întemeiat și în cunoștință de cauză, iar documentele și informațiile sunt primite în timp util înainte de reuniune.

(6)Președintele organului de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să aibă în vedere realizarea unei alocări clare de responsabilități și asigurarea unui flux eficient de informații între membrii organului de conducere, pentru a permite membrilor organului de conducere în funcția sa de supraveghere să discute într-o manieră constructivă și să-și exprime votul pe o bază întemeiată și în cunoștință de cauză.

28.12.2020Paragraful 2.1^3, Sectiunea a 2-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 52, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.2.Înființarea, componența și responsabilitățile comitetelor organului de conducere în funcția sa de supraveghere

28.12.2020Denumirea Paragrafului 2.2 din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificată de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.2.1.Dispoziții generale

28.12.2020Paragraful 2.2, Sectiunea a 2-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 54, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 14^5

(1)Toate instituțiile de credit care sunt semnificative la nivel individual, subconsolidat sau consolidat, după caz, trebuie să înființeze un comitet de administrare a riscurilor, un comitet de nominalizare și un comitet de remunerare, cu rol consultativ pentru organul de conducere în funcția sa de supraveghere, inclusiv în vederea pregătirii deciziilor ce vor fi luate de acesta.

(2)Instituțiile de credit care nu sunt semnificative, inclusiv atunci când acestea intră în perimetrul de consolidare prudențială al unei instituții de credit care este semnificativă la nivel subconsolidat sau consolidat, pot înființa comitetele prevăzute la alin. (1). În cazul în care instituțiile de credit care nu sunt semnificative și nu au înființat comitetele prevăzute la alin. (1), sunt aplicabile dispozițiile art. 14^3 lit. c).

(3)Comitetele prevăzute la alin. (1) sunt înființate de consiliul de administrație, în cazul instituțiilor de credit administrate în sistem unitar, și de consiliul de supraveghere, în cazul instituțiilor de credit administrate în sistem dualist.

28.12.2020Subparagraful 2.2.1, Paragraful 2.2, Sectiunea a 2-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 54, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 14^6

Instituțiile de credit pot să înființeze și alte comitete, cum ar fi, comitetul de etică, comitetul de conduită și comitetul de conformitate, cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute la art. 5 alin. (2) și (2^1) din prezentul regulament.

Articolul 14^7

(1)Instituțiile de credit trebuie să asigure o alocare și o repartizare clară a atribuțiilor și responsabilităților comitetelor specializate ale organului de conducere în funcția sa de supraveghere.

(2)Fiecare comitet trebuie să aibă un mandat documentat, care să includă responsabilitățile sale, acordat de organul de conducere în funcția sa de supraveghere și să stabilească proceduri adecvate de lucru.

(3)Comitetele trebuie să consilieze organul de conducere în funcția sa de supraveghere în domenii specifice și să faciliteze dezvoltarea și implementarea unui cadru solid de administrare a activității.

(4)Delegarea către comitete nu exonerează în niciun fel organul de conducere în funcția sa de supraveghere de îndeplinirea sarcinilor și responsabilităților sale.

Articolul 14^8

(1)Toate comitetele trebuie să fie prezidate de către un membru neexecutiv al organului de conducere în funcția sa de supraveghere care este capabil să exercite o judecată obiectivă.

(2)Comitetele trebuie să fie formate din cel puțin trei membri.

Articolul 14^9

Membrii independenți ai organului de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să aibă o implicare activă în cadrul comitetelor.

Articolul 14^10

(1)Toate comitetele au obligația de a înainta periodic rapoarte asupra activității desfășurate organului de conducere în funcția sa de supraveghere, conform procedurilor interne.

(2)Comitetele trebuie să interacționeze între ele, după caz. Fără a aduce atingere art. 14^12 alin. (1), o astfel de interacțiune poate avea loc sub forma unei participări încrucișate, astfel că președintele sau un membru al unui comitet poate fi membru al altui comitet.

(3)Membrii comitetelor trebuie să participe la discuții deschise și critice în cadrul cărora opiniile divergente să fie abordate într-o manieră constructivă.

(4)Comitetele trebuie să consemneze într-un document ordinea de zi a reuniunilor comitetelor, precum și dezbaterile care au avut loc, principalele rezultate și concluziile reuniunilor respective.

Articolul 14^11

În cazul în care comitetul de administrare a riscurilor și comitetul de nominalizare sunt înființate în instituții de credit care nu sunt semnificative, acestea pot să reunească respectivele comitete. În acest caz, instituțiile de credit care nu sunt semnificative trebuie să își documenteze motivele pentru care au ales să reunească comitetele și modul în care această abordare contribuie la realizarea obiectivelor comitetelor. Membrii comitetului astfel reunit trebuie să dispună, la nivel individual și la nivel colectiv, de cunoștințele, aptitudinile și expertiza necesare pentru fiecare din cele două comitete, în vederea înțelegerii depline a responsabilităților ce revin comitetului reunit.

Articolul 14^12

(1)Instituțiile de credit trebuie să se asigure, ținând seama de dimensiunea organului de conducere și de numărul membrilor independenți ai organului de conducere în funcția sa de supraveghere, că aceste comitete nu au o componență identică.

(2)Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere rotația președinților și a membrilor comitetelor, în funcție de experiența, cunoștințele și competențele necesare în cadrul comitetelor respective, atât la nivel individual cât și la nivel colectiv.

Articolul 15

Abrogat.

28.12.2020Articolul 15 din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 55, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 16

Abrogat.

28.12.2020Articolul 16 din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 55, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 17

Abrogat.

28.12.2020Articolul 17 din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 55, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 18

Abrogat.

28.12.2020Articolul 18 din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 55, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 19

Abrogat.

28.12.2020Articolul 19 din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 55, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 20

Abrogat.

28.12.2020Articolul 20 din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 55, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 21

Abrogat.

28.12.2020Articolul 21 din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 55, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.2.2.Comitetul de audit

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul I, Titlul II a fost completată de Punctul 56, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 22

(1)Instituțiile de credit trebuie să înființeze un comitet de audit, potrivit Legii nr. 162/2017 privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate și de modificare a unor acte normative.

(2)Fără a aduce atingere atribuțiilor prevăzute în Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate și de modificare a unor acte normative, comitetul de audit trebuie, printre altele:

a)să monitorizeze eficacitatea sistemului de control intern și a sistemelor de administrare a riscurilor și, dacă este cazul, a funcției de audit intern, în ceea ce privește raportarea financiară a instituției de credit, fără a aduce atingere independenței funcției respective;

b)să supravegheze elaborarea de către instituția de credit a politicilor contabile;

c)să monitorizeze procesul de raportare financiară și să prezinte recomandări care să vizeze asigurarea integrității acestei raportări;

d)să analizeze și să monitorizeze independența auditorilor financiari astfel cum este prevăzut la art. 21-25, 28 și 29 din Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate și de modificare a unor acte normative și la art. 6 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind cerințe specifice referitoare la auditul statutar al entităților de interes public și de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei, și în special, caracterul adecvat al prestării de alte servicii decât cele de audit financiar astfel cum este prevăzut la art. 5 din regulamentul respectiv;

e)să monitorizeze auditul statutar al situațiilor financiare anuale și consolidate, în special desfășurarea acestuia, cu luarea în considerare a oricăror constatări și concluzii ale Autorității pentru Supravegherea Publică a Activității de Audit Statutar înființate potrivit Legii nr. 162/2017, astfel cum este prevăzut la art. 26 alin. (6) din Regulamentul (UE) nr. 537/2014;

f)să fie responsabil pentru procedura de selecție a auditorului financiar și să recomande, în vederea aprobării de către adunarea generală a acționarilor instituției de credit, nominalizarea, onorariul și revocarea acestora. La nominalizarea auditorului financiar sunt avute în vedere dispozițiile art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014, cu excepția cazului în care se aplică art. 16 alin. (8) din același regulament;

g)să revizuiască domeniul de aplicare și frecvența auditului statutar al situațiilor anuale sau consolidate;

h)să informeze, astfel cum este prevăzut la art. 65 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 162/2017, organul de conducere în funcția sa de supraveghere cu privire la rezultatul auditului statutar și să explice modul în care a contribuit auditul statutar la integritatea raportării financiare și rolul comitetului de audit în procesul respectiv;

i)să primească și să ia în considerare rapoartele de audit.

(3)Comitetul de audit trebuie să fie compus din membri neexecutivi ai organului de conducere în funcția sa de supraveghere și/sau din membrii desemnați de adunarea generală a acționarilor instituției de credit. Majoritatea membrilor comitetului de audit trebuie să fie independenți de instituția de credit, potrivit prevederilor art. 67^60-67^64. Președintele comitetului de audit este numit de membrii acestuia sau de către organul de conducere în funcția sa de supraveghere al instituției de credit și este independent de instituția de credit. În situația în care președintele este un fost membru al conducerii superioare a instituției de credit, acesta poate ocupa funcția de președinte al comitetului numai după trecerea unei perioade de timp corespunzătoare, în conformitate cu criteriile privind independența stabilite potrivit prevederilor art. 67^60-67^64.

(4)Fără a aduce atingere cerințelor de calificare prevăzute de Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate și de modificare a unor acte normative, membrii comitetului de audit în ansamblul său trebuie să aibă experiență practică recentă și relevantă în domeniul piețelor financiare sau trebuie să fi obținut, în urma activităților anterioare, o experiență profesională suficientă legată în mod direct de activitatea pe piețele financiare. Președintele comitetului de audit trebuie să aibă cunoștințe de specialitate și experiență în aplicarea principiilor contabile și a proceselor de control intern.

28.12.2020Articolul 22 din Subparagraful 2.2.2., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 57, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.2.3.Comitetul de administrare a riscurilor

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul I, Titlul II a fost completată de Punctul 58, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 23

(1)În cadrul instituțiilor de credit semnificative, comitetul de administrare a riscurilor trebuie să fie compus din membri ai organului de conducere care nu exercită nicio funcție executivă în instituțiile de credit respective.

(2)În cadrul instituțiilor de credit de tip G-SII și O-SII, majoritatea membrilor comitetului de administrare a riscurilor, inclusiv președintele, trebuie să fie independenți.

(3)În cadrul instituțiilor de credit, altele decât cele prevăzute la alin. (2), considerate semnificative de către Banca Națională a României sau potrivit legii, comitetul de administrare a riscurilor trebuie să fie compus dintr-un număr suficient de membri independenți. În măsura în care este posibil, președintele comitetului de administrare a riscurilor trebuie să fie un membru independent.

(4)În toate instituțiile de credit, președintele comitetului de administrare a riscurilor nu trebuie să fie președintele organului de conducere și nici președintele unui alt comitet.

(5)Membrii comitetului de administrare a riscurilor trebuie să dispună, la nivel individual și colectiv, de cunoștințe, aptitudini și expertiză adecvate cu privire la practicile de administrare și de control al riscurilor, pentru a înțelege pe deplin și a monitoriza strategia privind administrarea riscurilor și apetitul la risc al instituției de credit.

(6)Banca Națională a României poate permite unei instituții de credit, care nu este considerată semnificativă, să reunească comitetul de administrare a riscurilor și comitetul de audit, cu condiția ca respectivul comitet de administrare a riscurilor să nu fi fost reunit cu comitetul de nominalizare astfel cum prevede art. 14^11. Membrii comitetului astfel reunit trebuie să dispună, la nivel individual și la nivel colectiv, de cunoștințele, aptitudinile și expertiza necesare pentru fiecare din cele două comitete, în vederea înțelegerii pe deplin a responsabilităților ce revin comitetului reunit.

(7)Pentru a sprijini stabilirea unor politici și practici de remunerare solide, comitetul de administrare a riscurilor trebuie să verifice, fără a aduce atingere sarcinilor comitetului de remunerare, dacă stimulentele oferite de sistemul de remunerare iau în considerare riscurile, capitalul, lichiditatea, precum și probabilitatea și momentul realizării veniturilor preconizate ale instituției de credit.

28.12.2020Articolul 23 din Subparagraful 2.2.3., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 59, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 23^1

Comitetul de administrare a riscurilor trebuie, fără a fi limitativ:

a)să consilieze și să sprijine organul de conducere în funcția sa de supraveghere cu privire la monitorizarea apetitului la risc global și a strategiei globale privind administrarea riscurilor, actuale și viitoare, ale instituției de credit, luând în considerare toate tipurile de riscuri, pentru a se asigura că acestea sunt în concordanță cu strategia de afaceri, cultura și valorile corporative ale instituției de credit;

b)să asiste organul de conducere în funcția sa de supraveghere în supravegherea implementării, de către conducerea superioară, a strategiei privind administrarea riscurilor și a limitelor corespunzătoare stabilite. Responsabilitatea generală privind administrarea riscurilor revine în continuare organului de conducere în funcția sa de supraveghere;

c)să supravegheze implementarea strategiilor de administrare a capitalului și a lichidității, precum și pentru toate celelalte riscuri relevante ale unei instituții de credit, respectiv riscul de piață, riscul de credit, riscul operațional (inclusiv riscul juridic și riscul informatic) și riscul reputațional, în scopul evaluării adecvării acestora față de apetitul la risc și strategia privind administrarea riscurilor aprobată;

d)să furnizeze recomandări organului de conducere în funcția sa de supraveghere cu privire la ajustările necesare ale strategiei privind administrarea riscurilor rezultate, printre altele, din modificările modelului de afaceri al instituției de credit, din evoluțiile pieței sau din recomandările făcute de funcția de administrare a riscurilor;

e)să consilieze organul de conducere în funcția sa de supraveghere cu privire la numirea consultanților externi pe care acesta ar putea decide să îi angajeze pentru acordarea de consultanță sau asistență;

f)să analizeze o serie de scenarii posibile, inclusiv scenarii de criză, pentru a evalua modul în care profilul de risc al instituției ar reacționa la evenimentele externe și interne;

g)să supravegheze alinierea tuturor produselor și serviciilor financiare oferite clienților cu modelul de afaceri și strategia privind administrarea riscurilor ale instituției și să evalueze riscurile asociate acestora. În evaluarea riscurilor asociate acestora, comitetul de administrare a riscurilor trebuie să aibă în vedere alinierea între prețurile stabilite pentru respectivele produse și profiturile obținute din acestea. În cazul în care constată că prețurile nu reflectă în mod corespunzător riscurile în conformitate cu modelul de afaceri și cu strategia privind administrarea riscurilor, comitetul de administrare a riscurilor trebuie să prezinte organului de conducere un plan de remediere a situației;

h)să evalueze recomandările auditorilor interni sau auditorilor financiari și să urmărească implementarea corespunzătoare a măsurilor luate;

i)să aibă acces la toate informațiile relevante și datele necesare îndeplinirii atribuțiilor și responsabilităților lor, inclusiv la informații și date primite de la funcțiile de control intern și de la alte funcții relevante cum ar fi cele aferente domeniilor juridic, financiar, al resurselor umane;

j)să solicite și să primească rapoarte periodice, informări ad hoc, comunicări și opinii de la coordonatorii funcțiilor de control intern referitoare la profilul de risc actual, cultura privind riscurile și limitele de risc ale instituției de credit, precum și cu privire la orice încălcări semnificative care ar fi putut avea loc, însoțite de informații detaliate și recomandări în ceea ce privește măsurile de remediere adoptate, care urmează a fi adoptate, sau recomandate a fi adoptate cu privire la acestea;

k)să revizuiască periodic, conform procedurilor interne, și să propună conținutul, formatul și frecvența informațiilor cu privire la risc care trebuie raportate comitetului de administrare a riscurilor;

l)să asigure implicarea corespunzătoare a funcțiilor de control intern și a altor funcții relevante, cum ar fi cele aferente domeniilor juridic, financiar, al resurselor umane, în domeniile lor de expertiză și/sau să solicite opinia consultanților externi numiți de către organul de conducere în funcția sa de supraveghere în acest scop, dacă este necesar.

28.12.2020Subparagraful 2.2.3. din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 60, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 23^2

Comitetul de administrare a riscurilor trebuie să colaboreze cu celelalte comitete specializate ale căror activități pot avea un impact asupra strategiei privind administrarea riscurilor și să comunice în mod periodic cu funcțiile de control intern ale instituției de credit, în special cu funcția de administrare a riscurilor, conform procedurilor interne.

2.2.4.Comitetul de nominalizare

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul I, Titlul II a fost completată de Punctul 61, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 24

(1)În cadrul instituțiilor de credit semnificative, comitetul de nominalizare trebuie să fie compus din membri ai organului de conducere care nu exercită nicio funcție executivă în instituțiile de credit respective.

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 24, Paragraful 2.2.4., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 62, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(1^1)În cadrul instituțiilor de credit de tip G-SII și O-SII, majoritatea membrilor comitetului de nominalizare, inclusiv președintele, trebuie să fie independenți.

28.12.2020Articolul 24 din Paragraful 2.2.4., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 63, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(1^2)În cadrul instituțiilor de credit, altele decât cele prevăzute la alin. (1^1), considerate semnificative de către Banca Națională a României sau potrivit legii, comitetul de nominalizare trebuie să fie compus dintr-un număr suficient de membri independenți. Instituțiile de credit respective pot lua în considerare ca bune practici numirea unui președinte independent al comitetului de nominalizare.

(2)Comitetul de nominalizare trebuie:

a)să identifice și să recomande, spre aprobare, organului de conducere sau adunării generale candidați pentru ocuparea posturilor vacante din cadrul organului de conducere, să evalueze echilibrul de cunoștințe, competențe, diversitate și experiență în cadrul organului de conducere și să pregătească o descriere a rolurilor și a capacităților în vederea numirii pe un anumit post și să evalueze așteptările în ceea ce privește timpul alocat în acest sens;

b)să evalueze periodic, dar cel puțin o dată pe an, structura, mărimea, componența și performanța organului de conducere și să facă recomandări organului de conducere cu privire la orice modificări;

c)să evalueze periodic, dar cel puțin o dată pe an, cunoștințele, competențele și experiența fiecărui membru al organului de conducere și al organului de conducere în ansamblul său și să raporteze organului de conducere în mod corespunzător;

d)să revizuiască periodic politica organului de conducere în ceea ce privește selecția și numirea membrilor conducerii superioare și să facă recomandări organului de conducere.

e)să aibă acces la toate informațiile relevante și datele necesare îndeplinirii atribuțiilor și responsabilităților lor, inclusiv la informații și date primite de la funcțiile de control intern și de la alte funcții relevante cum ar fi cele aferente domeniilor juridic, financiar, al resurselor umane;

28.12.2020Alineatul (2) din Articolul 24, Paragraful 2.2.4., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 64, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

f)să asigure implicarea corespunzătoare a funcțiilor de control intern și a altor funcții relevante, cum ar fi cele aferente domeniilor juridic, financiar, al resurselor umane, în domeniile lor de expertiză și/sau să solicite opinia consultanților externi numiți de către organul de conducere în funcția sa de supraveghere în acest scop, dacă este necesar.

(3)În sensul alin. (2) lit. a), comitetul de nominalizare trebuie să decidă și cu privire la o țintă privind reprezentarea genului, masculin sau feminin, slab reprezentat în structura organului de conducere și să elaboreze o politică privind modul de creștere a numărului acestor persoane în structura organului de conducere pentru a atinge respectiva țintă. Ținta, politica și implementarea sa trebuie publicate în conformitate cu art. 435 alin. (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(4)Comitetul de nominalizare trebuie să contribuie în mod activ și la îndeplinirea responsabilității instituției de credit privind elaborarea unor politici interne corespunzătoare privind evaluarea adecvării membrilor organului de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie, în condițiile art. 67^83 alin. (2). Evaluarea adecvării membrilor organului de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie, realizată atât inițial, cât și ulterior, pe bază continuă, trebuie să fie în primul rând responsabilitatea instituției de credit.

28.12.2020Alineatul (4) din Articolul 24, Paragraful 2.2.4., Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 65, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(5)În îndeplinirea atribuțiilor sale, comitetul de nominalizare trebuie să țină cont, în măsura în care este posibil și pe o bază continuă, de necesitatea asigurării ca procesul decizional al organului de conducere să nu fie dominat de nicio persoană sau grup mic de persoane într-un mod care să fie în detrimentul intereselor instituției de credit în ansamblu.

(6)Comitetul de nominalizare trebuie să poată utiliza orice tip de resurse pe care le consideră corespunzătoare, inclusiv consultanță externă, și trebuie să beneficieze de finanțare corespunzătoare în acest sens.

Articolul 24^1

Membrii comitetului de nominalizare trebuie să dispună, la nivel individual și la nivel colectiv, de cunoștințe, aptitudini și expertiză adecvate cu privire la procesul de selecție și cerințele privind evaluarea adecvării. Membrii comitetului de nominalizare trebuie să dispună de cunoștințe, expertiză și experiență adecvate în legătură cu activitatea unei instituții de credit, pentru a evalua componența adecvată a organului de conducere și a recomanda candidați în vederea ocupării posturilor vacante ale organului de conducere.

28.12.2020Paragraful 2.2.4. din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 66, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 24^2

În cazul în care nu a fost înființat un comitet de nominalizare, organul de conducere în funcția sa de supraveghere îndeplinește responsabilitățile prevăzute la art. 24 alin. (2) și dispune de resursele corespunzătoare în acest sens. În acest caz, evaluarea menționată la art. 24 alin. (2) lit. b) și c) se realizează cel puțin o dată la 2 ani.

Articolul 24^3

Comitetul de nominalizare și, după caz, organul de conducere în funcția sa supraveghere, pentru a-și îndeplini sarcinile, au acces la toate informațiile necesare și pot implica funcțiile de control intern și alte funcții interne relevante, după caz.

28.12.2020Punctul 2.2.4. din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 66, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.3.Abrogat.

28.12.2020Paragraful 2.3. din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 67, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020.

Articolul 25

Abrogat.

28.12.2020Articolul 25 din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 67, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 26

Abrogat.

28.12.2020Articolul 26 din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 67, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 27

Abrogat.

28.12.2020Articolul 27 din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 67, Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Secţiunea a 3-aCultura privind riscurile și conduita în desfășurarea activității

28.12.2020Denumirea Sectiunii a 3-a din Capitolul I, Titlul II a fost modificată de Punctul 68, Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 28

Abrogat.

28.12.2020Articolul 28 din Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 69, Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

3.1 Cultura privind riscurile

Articolul 29

(1)Instituțiile de credit trebuie să dezvolte o cultură privind riscurile integrată la nivel de ansamblu al instituției de credit, bazată pe o deplină înțelegere și o abordare generală a riscurilor cu care se confruntă și a modului în care acestea sunt administrate, având în vedere apetitul la risc al instituției de credit.

(2)Instituțiile de credit trebuie să dezvolte o cultură privind riscurile prin politici, comunicare și formare profesională a personalului cu privire la activitățile, strategia și profilul de risc al acestora. Comunicarea cu personalul și formarea profesională a acestuia trebuie să fie adaptate în funcție de responsabilitățile personalului pe linia asumării și administrării riscurilor.

(3)Personalul din cadrul unei instituții de credit trebuie să fie deplin conștient de responsabilitățile sale pe linia administrării riscurilor. Responsabilitatea administrării riscurilor nu trebuie limitată la specialiștii în domeniul riscurilor sau la funcțiile de control intern. Unitățile operaționale, sub supravegherea organului de conducere, sunt în primul rând responsabile pentru administrarea zilnică a riscurilor, cu luarea în considerare a apetitului la risc și a capacității de risc ale instituției de credit și în conformitate cu politicile, procedurile și controalele instituției de credit.

(4)Organul de conducere trebuie să dedice timp suficient pentru examinarea problemelor legate de riscuri.

(5)În sensul alin. (4), organul de conducere trebuie să fie implicat în mod activ și să asigure alocarea unor resurse adecvate în vederea administrării tuturor riscurilor semnificative abordate în cuprinsul prezentului regulament și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare, precum și în vederea evaluării activelor, a utilizării ratingurilor externe și a modelelor interne referitoare la riscurile respective.

(6)La dezvoltarea unei culturi solide privind riscurile, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere, fără a se limita la acestea, următoarele principii:

a)organul de conducere trebuie să promoveze, să monitorizeze și să evalueze pe bază continuă cultura privind riscurile, să analizeze impactul acesteia asupra stabilității financiare, profilului de risc și asupra cadrului de administrare al instituției de credit și, dacă este cazul, să aducă modificări cu privire la aceasta;

b)organul de conducere trebuie să fie responsabil pentru stabilirea și aducerea la cunoștință a valorilor și așteptărilor de bază ale instituției de credit;

c)organul de conducere al instituției de credit, precum și celelalte persoane care dețin funcții-cheie trebuie să contribuie la aducerea la cunoștința personalului a valorilor și așteptărilor de bază ale instituției de credit;

d)membrii organului de conducere trebuie să aibă o conduită aliniată la valorile instituției de credit;

e)personalul relevant la toate nivelurile din cadrul instituției de credit trebuie să cunoască și să înțeleagă valorile de bază ale instituției de credit, precum și, în măsura în care sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi revin, apetitul la risc și capacitatea de risc ale instituției de credit. Personalul instituției de credit trebuie să aibă capacitatea de a-și îndeplini atribuțiile și să conștientizeze că va fi ținut răspunzător pentru acțiunile sale în legătură cu conduita instituției de credit în asumarea riscurilor;

f)personalul din cadrul instituției de credit trebuie să acționeze în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile și să comunice cu promptitudine orice încălcare a acestora de care a luat cunoștință;

g)politica culturii privind riscurile trebuie să promoveze un mediu de comunicare deschisă și de dezbatere constructivă și eficace la nivelul întregii instituții de credit.

28.12.2020Articolul 29 din Paragraful 3.1, Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 70, Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

3.1^1.Valorile corporative și codul de conduită în desfășurarea activității

28.12.2020Sectiunea a 3-a din Capitolul I, Titlul II a fost completată de Punctul 71, Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 29^1

(1)Organul de conducere trebuie să dezvolte, să adopte și să promoveze standarde etice și profesionale de calitate ridicată, în funcție de nevoile și specificitatea instituției de credit, precum și să asigure implementarea acestor standarde prin intermediul unui cod de conduită sau al unui instrument similar.

(2)Organul de conducere trebuie să supravegheze respectarea de către personal a standardelor menționate la alin. (1).

(3)Organul de conducere poate adopta și implementa, dacă este cazul, standardele instituției de credit elaborate la nivel de grup sau standarde comune publicate de către asociații sau alte organizații relevante.

(4)În sensul alin. (1), implementarea unor standarde corespunzătoare trebuie să contribuie la reducerea riscurilor la care este expusă instituția de credit, în special a riscurilor operaționale și reputaționale.

(5)Organul de conducere trebuie să dispună de politici clare și documentate privind modul de îndeplinire a standardelor. Politicile respective trebuie să cuprindă cel puțin aspectele prevăzute în anexa nr. 6 la prezentul regulament.

28.12.2020Paragraful 3.1^1, Sectiunea a 3-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 71, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 29^2

Instituțiile de credit trebuie să monitorizeze conformarea cu standardele menționate la art. 29^1 alin. (1) și să se asigure că personalul le cunoaște (de exemplu, prin instruiri). Instituțiile de credit trebuie să stabilească funcția responsabilă pentru monitorizarea conformării și pentru evaluarea încălcărilor codului de conduită sau ale unui instrument similar, precum și un proces pentru tratarea situațiilor de neconformare. Rezultatele trebuie să fie raportate periodic organului de conducere, conform procedurilor interne.

28.12.2020Punctul 3.1^1. din Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 71, Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

3.1^2.Politica privind conflictele de interese la nivel instituțional

Articolul 29^3

(1)Organul de conducere trebuie să stabilească, să aprobe și să supravegheze implementarea și menținerea unor politici eficace de identificare, evaluare, gestionare și reducere sau prevenire a conflictelor de interese actuale și potențiale la nivel instituțional.

(2)În sensul alin. (1) pot fi avute în vedere conflictele de interese actuale și potențiale la nivel instituțional ca rezultat al diferitelor activități și roluri ale instituției de credit, al structurii perimetrului de consolidare prudențială în care se regăsește instituția de credit sau al diferitelor linii de activitate sau unități din cadrul unei instituții de credit ori cu privire la terțe părți interesate.

(3)Instituțiile de credit trebuie să ia măsuri adecvate pentru a preveni efectele negative generate de conflictele de interese asupra intereselor clienților acestora. Astfel de măsuri trebuie să fie documentate și includ, printre altele:

a)o separare adecvată a atribuțiilor, cum ar fi încredințarea în sarcina unor persoane diferite a activităților de natură să genereze conflicte de interese în cadrul lanțului de operațiuni aferente procesării tranzacțiilor sau în prestarea de servicii, sau încredințarea în sarcina unor persoane diferite a responsabilităților de supraveghere și raportare a activităților de natură să genereze conflicte de interese;

b)stabilirea unor bariere în circulația informațiilor, cum ar fi, de exemplu, prin separarea fizică a anumitor linii de activitate sau unități;

c)stabilirea de proceduri adecvate pentru tranzacții cu părțile afiliate, astfel cum acestea sunt definite la art. 102 alin. (3), cum ar fi, de exemplu, necesitatea desfășurării tranzacțiilor în condiții normale de piață.

28.12.2020Paragraful 3.1^2, Sectiunea a 3-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 71, Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

3.1^3.Politica privind conflictele de interese pentru personalul instituției de credit

28.12.2020Sectiunea a 3-a din Capitolul I, Titlul II a fost completată de Punctul 71, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 29^4

(1)Organul de conducere al unei instituții de credit trebuie să stabilească, să aprobe și să supravegheze implementarea și menținerea unor politici eficace de identificare, evaluare, gestionare și atenuare sau prevenire a conflictelor actuale și potențiale între interesele instituției de credit și interesele individuale ale angajaților acesteia, inclusiv ale membrilor organului de conducere, care ar putea influența în mod negativ îndeplinirea atribuțiilor și a responsabilităților lor.

(2)O instituție de credit consolidantă, persoană juridică română, trebuie să trateze interesele în cadrul unei politici privind conflictul de interese la nivelul întregului grup pe bază consolidată sau subconsolidată.

(3)Politica privind conflictele de interese trebuie să identifice conflictele de interese ale personalului, inclusiv interesele membrilor apropiați ai familiilor acestora, astfel cum sunt definiți la art. 102 alin. (3) lit. g) pct. (ii) din prezentul regulament. Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare conflictele de interese care ar putea să apară ca urmare a relațiilor personale sau profesionale actuale și anterioare ale personalului. În cazul apariției unor conflicte de interese, instituțiile de credit trebuie să evalueze semnificația acestora și să decidă cu privire la acestea, precum și să implementeze măsuri de atenuare a respectivelor conflicte, după caz.

(4)Instituțiile de credit trebuie să stabilească un termen adecvat pentru care personalul raportează relațiile personale sau profesionale anterioare ale acestora care pot genera conflicte de interese, ținând cont de faptul că astfel de conflicte pot avea un impact asupra comportamentului și participării personalului, potrivit competențelor, în procesul de luare a deciziilor.

(5)Politica privind conflictele de interese trebuie să vizeze, fără a se limita la acestea, următoarele situații sau relații care pot genera conflicte de interese:

a)interese economice, cum ar fi, spre exemplu, acțiuni, alte drepturi de proprietate, participații și calități de membru, participații financiare și alte interese economice în entități economice, clienți ai instituției de credit, drepturi de proprietate intelectuală, împrumuturi acordate de către instituția de credit unei societăți deținute de personal, calitatea de membru într-un organism sau calitatea de acționar al unui organism sau al unei entități cu interese conflictuale;

b)relații personale sau profesionale cu persoanele care au dețineri calificate în cadrul instituției de credit;

c)relații personale sau profesionale cu personalul instituției de credit sau al entităților incluse în perimetrul de consolidare prudențială, cum ar, de exemplu, relațiile familiale;

d)alte locuri de muncă din ultimii 5 ani;

e)relații personale sau profesionale cu terțe părți interesate relevante, cum ar, de exemplu, asocierea cu furnizori, firme de consultanță sau alți furnizori de servicii importanți;

f)influența politică sau relațiile politice.

(6)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (5), situațiile în care un membru al personalului instituției de credit este acționar al instituției de credit sau are conturi personale sau împrumuturi la instituția de credit ori folosește alte servicii ale instituției de credit nu trebuie să fie considerate de instituțiile de credit ca generând conflicte de interese dacă valoarea participației, a sumelor depuse sau împrumutate ori a serviciilor pe care le utilizează se situează sub un prag de 1% din capitalul eligibil al instituției de credit.

28.12.2020Paragraful 3.1^3, Sectiunea a 3-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 71, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 29^5

(1)Politica privind conflictele de interese trebuie să conțină procese pentru raportarea și comunicarea către funcția responsabilă în cadrul politicii. Personalul instituției de credit trebuie să aducă la cunoștință, cu promptitudine, la nivelul organizatoric stabilit prin politica privind conflictele de interese și comunicat acestuia, orice situație care a generat sau ar putea genera un conflict de interese.

(2)Politica privind conflictele de interese trebuie să diferențieze între conflictele de interese care persistă și care trebuie să fie gestionate în permanență și conflictele de interese care apar brusc în legătură cu un singur eveniment (de exemplu, o tranzacție, selecția prestatorului de servicii etc.) și care pot fi gestionate, de regulă, prin aplicarea unei măsuri unice. În toate circumstanțele, interesul instituției de credit trebuie să fie în centrul deciziilor luate.

(3)Politica privind conflictele de interese trebuie să conțină proceduri, măsuri, cerințe privind documentația și responsabilități pentru identificarea, prevenirea și evaluarea semnificației conflictelor de interese și pentru luarea unor măsuri de atenuare a acestora. Astfel de proceduri, cerințe, responsabilități și măsuri trebuie să asigure respectarea următoarelor cerințe:

a)încredințarea unor activități sau tranzacții de natură să genereze situații conflictuale către persoane diferite;

b)împiedicarea personalului care desfășoară activități și în afara instituției de credit de a exercita o influență necorespunzătoare în cadrul instituției de credit cu privire la activitățile desfășurate în afara acesteia;

c)stabilirea obligației membrilor organului de conducere de a nu participa la nicio deliberare cu privire la orice chestiune în care un membru are sau ar putea avea un conflict de interese sau în care obiectivitatea sau capacitatea sa de a-și îndeplini atribuțiile în mod corect ar putea fi compromisă în alt fel;

d)stabilirea de proceduri adecvate pentru tranzacții cu părțile afiliate;

e)împiedicarea membrilor organului de conducere de a deține mandate în instituții de credit concurente, cu excepția cazului în care aceștia dețin mandate în cadrul instituțiilor de credit care sunt membre ale aceleiași scheme de protecție instituțională, astfel cum este prevăzut la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare, în cadrul instituțiilor de credit afiliate în mod permanent aceleiași case centrale, astfel cum sunt prevăzute la art. 10 din același regulament, sau în cadrul instituțiilor de credit care intră în perimetrul de consolidare prudențială.

f)documentarea în mod corespunzător a împrumuturilor acordate:

(i)membrilor organului de conducere;

(ii)membrilor apropiați ai familiilor membrilor organului de conducere, astfel cum sunt menționați la art. 102 alin. (3) lit. g) pct. (ii) din prezentul regulament;

(iii)unei entități în care un membru al organului de conducere sau o persoană menționată la pct. (ii) are o deținere calificată de 10% sau mai mult din capital sau din drepturile de vot sau asupra căreia respectivele persoane pot exercita o influență semnificativă sau în care persoanele respective sunt membri ai conducerii superioare sau ai organului de conducere în funcția sa de supraveghere.

07.02.2022Alineatul (3) din Articolul 29^5, Punctul 3.1^3., Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 4, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(4)În sensul alin. (3) lit. d), instituțiile de credit pot avea în vedere, printre altele, impunerea desfășurării tranzacțiilor în condiții normale de piață, a aplicării depline a tuturor procedurilor de control intern relevante în cazul unor astfel de tranzacții și a consultării obligatorii a membrilor independenți ai organului de conducere.

(5)Politica privind conflictele de interese trebuie să aibă în vedere existența riscului unor conflicte de interese la nivelul organului de conducere. În acest sens, politica trebuie să conțină suficiente îndrumări cu privire la identificarea și gestionarea conflictelor de interese care ar putea împiedica capacitatea membrilor organului de conducere de a lua decizii obiective și imparțiale menite să răspundă cel mai bine intereselor instituției de credit.

(6)Instituțiile de credit trebuie să pună la dispoziția Băncii Naționale a României, la cererea acesteia, documentația prevăzută la alin. (3) lit. f).

07.02.2022Articolul 29^5 din Punctul 3.1^3., Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 5, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

28.12.2020Paragraful 3.1^3. din Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 71, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 29^6

(1)Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare impactul pe care conflictele de interese îl pot avea asupra gândirii independente a membrilor organului de conducere.

(2)Instituțiile de credit trebuie să evalueze și să gestioneze în mod corespunzător conflictele de interese actuale sau potențiale care au fost aduse la cunoștința funcției responsabile din cadrul instituțiilor de credit. În cazul identificării unui conflict de interese în rândul personalului, instituția de credit trebuie să fundamenteze decizia luată, în special atunci când respectivul conflict de interese și riscurile aferente au fost acceptate. În cazul în care conflictul a fost acceptat, decizia trebuie să arate modalitatea în care acesta a fost atenuat sau remediat în mod satisfăcător.

(3)Funcția responsabilă din cadrul instituției de credit trebuie să documenteze corespunzător toate conflictele de interese actuale și potențiale de la nivelul organului de conducere, la nivel individual și colectiv, și trebuie să le comunice organului de conducere care trebuie să le gestioneze în mod corespunzător, inclusiv prin luarea unor decizii cu privire la conflictele în cauză.

3.1^4.Proceduri interne de avertizare

Articolul 29^7

(1)În conformitate cu prevederile art. 234^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și proceduri adecvate pentru raportarea internă de către personal a încălcărilor actuale sau potențiale ale cerințelor de reglementare sau ale cerințelor interne, inclusiv, dar nu numai, ale prevederilor respectivei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, inclusiv ale prezentului regulament, precum și ale reglementărilor interne ale instituțiilor de credit, prin intermediul unui canal specific independent și autonom.

(2)Pentru a evita conflictele de interese, personalul instituției de credit trebuie să poată raporta încălcările în afara liniilor normale de raportare, cum ar fi, de exemplu, prin funcția de conformitate sau funcția de audit intern sau potrivit unei proceduri interne independente de avertizare. Procedurile de avertizare trebuie să fie disponibile întregului personal din cadrul unei instituții de credit. Informațiile furnizate de personal printr-o procedură de avertizare trebuie să fie puse la dispoziția organului de conducere și a altor funcții responsabile definite în cadrul politicii interne de avertizare, dacă este cazul. La solicitarea persoanei care raportează încălcarea, informațiile sunt furnizate organului de conducere și altor funcții responsabile în mod anonimizat. Instituțiile de credit pot să prevadă ca raportarea să permită transmiterea informațiilor în mod anonimizat.

(3)Procedurile de avertizare trebuie să asigure protecția datelor cu caracter personal atât în privința persoanelor care raportează încălcarea, cât și a celor pretins vinovate de respectiva încălcare, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 679/2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE. Instituțiile de credit trebuie să asigure protecția corespunzătoare a persoanelor care raportează încălcările din cadrul instituțiilor de credit de orice impact negativ precum: represaliile, discriminarea sau orice alt tip de tratament inechitabil, aplicate ca urmare a raportării. Instituțiile de credit se asigură că nicio persoană care se află sub controlul acestora nu întreprinde acțiuni de natură a prejudicia persoanele care au raportat o încălcare și dispun măsurile adecvate împotriva persoanelor responsabile pentru orice astfel de acțiuni.

(4)Instituțiile de credit trebuie să protejeze persoanele care au fost reclamate împotriva oricăror efecte negative dacă, în urma investigațiilor, se constată că nu există dovezi care să justifice luarea de măsuri împotriva persoanelor respective. Dacă instituțiile de credit dispun măsuri, acestea trebuie să asigure protecția persoanelor reclamate împotriva efectelor negative care depășesc obiectivul măsurilor luate.

(5)În sensul alin. (1), procedurile interne de avertizare trebuie:

a)să fie documentate;

b)să conțină reguli clare în scopul garantării confidențialității informațiilor privind raportarea, persoanele reclamate și încălcarea, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 679/2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, cu excepția cazului în care dezvăluirea este prevăzută de lege în contextul unor anchete suplimentare sau al unor proceduri judiciare ulterioare;

c)să protejeze membrii personalului care exprimă îngrijorări cu privire la posibilitatea de a fi prejudiciați ca urmare a faptului că au divulgat încălcări care pot fi raportate;

d)să asigure că încălcările potențiale sau actuale semnalate sunt evaluate și comunicate Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere sau autorității abilitate cu aplicarea legii, după caz;

e)să asigure, dacă este posibil, că persoanele care au raportat încălcări potențiale sau actuale primesc o confirmare a primirii informațiilor;

f)să asigure urmărirea rezultatului unei investigații asupra unei încălcări raportate;

g)să asigure păstrarea unei evidențe corespunzătoare.

28.12.2020Paragraful 3.1^4., Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 71, Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

3.1^5.Raportarea încălcărilor către Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă

Articolul 29^8

(1)În conformitate cu prevederile art. 234^2 alin. (1)-(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, raportarea de către personalul instituțiilor de credit către Banca Națională a României a încălcărilor potențiale sau actuale ale cerințelor de reglementare, inclusiv, printre altele, ale prevederilor respectivei ordonanțe de urgență, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare, și ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, inclusiv ale prezentului regulament, precum și ale reglementărilor interne ale instituțiilor de credit se realizează prin mecanisme eficiente și credibile care includ cel puțin următoarele:

a)proceduri specifice pentru primirea raportărilor privind încălcările și pentru urmărirea acestora, cum ar fi un departament, o unitate sau o funcție specială pentru înaintarea raportărilor;

b)protecția corespunzătoare prevăzută la art. 29^7 alin. (2)-(4);

c)protecția datelor cu caracter personal atât în privința persoanelor care raportează încălcarea, cât și a celor pretins vinovate de respectiva încălcare, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 679/2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE;

d)proceduri clare astfel cum sunt prevăzute la art. 29^7 alin. (5).

(2)Fără a aduce atingere posibilității personalului instituțiilor de credit de a raporta încălcări prin intermediul mecanismelor stabilite de Banca Națională a României în conformitate cu prevederile art. 234^2 alin. (1)-(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României încurajează personalul instituțiilor de credit să recurgă mai întâi la procedurile de avertizare internă din cadrul acestora.

28.12.2020Paragraful 3.1^5, Sectiunea a 3-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 71, Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

3.1^6.Funcția juridică

14.08.2024Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II a fost completată de Punctul 5., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 29^9

(1)Pentru administrarea eficientă a riscului juridic, funcția juridică trebuie să dispună, ținând cont de criteriile prevăzute la art. 5 alin. (2) și (2^1), de suficientă autoritate, independență și resurse pentru a-și desfășura activitatea.

(2)Funcția juridică, prin consilierii juridici, asigură consultanță organului de conducere, precum și celorlalte structuri organizatorice ale instituției de credit, apără drepturile și interesele legitime ale acesteia în raporturile cu autoritățile publice, instituțiile de orice natură, precum și cu orice persoană juridică sau fizică, în conformitate cu prevederile legii și cadrul de reglementare aplicabil.

(3)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că, în cadrul funcției juridice, consilierii juridici dețin competențele necesare îndeplinirii responsabilităților care le revin, precum și că pregătirea profesională, expertiza și conduita acestora sunt adecvate și corespund standardelor și statutului profesional conform reglementărilor în vigoare.

(4)În luarea deciziilor care presupun risc juridic în activitatea instituției de credit, organul de conducere asigură implicarea funcției juridice astfel încât să poată avea o imagine completă și clară asupra operațiunilor/proceselor analizate și a implicațiilor juridice subsecvente. Totodată, organul de conducere stabilește, prin proceduri interne, cadrul de organizare și funcționare, atribuțiile și responsabilitățile acestei funcții, fără a se aduce atingere cadrului de reglementare a funcției de conformitate.

(5)Fără a aduce atingere prevederilor referitoare la atribuțiile funcției de administrare a riscurilor, funcția juridică monitorizează și evaluează periodic, conform procedurilor interne, riscurile juridice la care instituția de credit este expusă și le comunică funcției de administrare a riscurilor.

14.08.2024Paragraful 3.1^6. din Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 5., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

3.2 Abrogat.

28.12.2020Punctul 3.2 din Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 72, Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 30

Abrogat.

28.12.2020Articolul 30 din Paragraful 3.2, Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 72, Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 31

Abrogat.

28.12.2020Articolul 31 din Paragraful 3.2, Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 72, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

3.3 Abrogat.

28.12.2020Paragraful 3.3 din Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 72, Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 32

Abrogat.

28.12.2020Articolul 32 din Sectiunea a 3-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 72, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Secţiunea a 4-aCadrul privind controlul intern și mecanismele aferente

28.12.2020Denumirea Sectiunii a 4-a din Capitolul I, Titlul II a fost modificată de Punctul 73, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 33

Abrogat.

28.12.2020Articolul 33 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 74, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

4.1 Cadrul aferent controlului intern

Articolul 34

(1)O instituție de credit trebuie să dezvolte și să mențină o cultură care să încurajeze o atitudine pozitivă față de acțiunile de control al riscurilor și de asigurare a conformității în cadrul instituției de credit, precum și un cadru solid și cuprinzător aferent controlului intern care presupune următoarele:

a)liniile de activitate ale instituției de credit trebuie să fie responsabile pentru administrarea riscurilor cu care se confruntă în desfășurarea activităților lor și trebuie să dețină mecanisme de control pentru a asigura conformarea cu cerințele aplicabile în materie;

b)instituția de credit trebuie să aibă funcții de control intern cu autoritate, statut și acces la organul de conducere suficiente și corespunzătoare pentru a-și îndeplini atribuțiile;

c)instituția de credit trebuie să aibă un cadru de administrare a riscurilor.

(2)Cadrul aferent controlului intern al instituției de credit trebuie să fie adaptat la nivel individual la specificul activității, la complexitatea sa și la riscurile conexe, ținând cont de organizarea grupului. Instituțiile de credit trebuie să organizeze schimbul de informații necesare, atât la nivel individual, cât și la nivel de grup, astfel încât fiecare organ de conducere, linie de activitate și unitate internă, inclusiv fiecare funcție de control intern, să își poată îndeplini atribuțiile.

(3)Cadrul aferent controlului intern trebuie să acopere instituția de credit în ansamblul său, inclusiv responsabilitățile și atribuțiile organului de conducere, precum și activitățile tuturor liniilor de activitate și ale unităților interne, inclusiv funcțiile de control intern, activitățile externalizate și canalele de distribuție.

(4)Cadrul aferent controlului intern trebuie să asigure:

a)operațiuni eficace și eficiente;

b)desfășurarea prudentă a activității;

c)identificarea, măsurarea și diminuarea riscurilor;

d)credibilitatea informațiilor financiare și nefinanciare raportate la nivel intern și extern;

e)proceduri administrative și contabile solide;

f)conformarea cu cadrul legal aplicabil, inclusiv cu cerințele în materie de supraveghere, precum și cu politicile, procesele, regulile și deciziile interne ale instituției de credit.

28.12.2020Articolul 34 din Paragraful 4.1, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 75, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

4.1^1.Implementarea cadrului aferent controlului intern

28.12.2020Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost completată de Punctul 76, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 34^1

(1)Organul de conducere trebuie să fie responsabil pentru stabilirea și monitorizarea adecvării și a eficacității cadrului aferent controlului intern, proceselor și mecanismelor de control intern, precum și pentru supravegherea tuturor liniilor de activitate și a unităților interne, inclusiv a funcțiilor de control intern. Instituțiile de credit trebuie să stabilească, să mențină și să actualizeze în mod regulat politici, mecanisme și proceduri scrise de control intern adecvate.

(2)Politicile, mecanismele și procedurile de control intern prevăzute la alin. (1) trebuie să fie aprobate de către organul de conducere.

(3)Instituțiile de credit trebuie să aibă un proces decizional clar, transparent și documentat, precum și o repartizare clară a responsabilităților în cadrul aferent controlului intern, inclusiv în cadrul liniilor de activitate, al unităților interne și al funcțiilor de control intern.

(4)Politicile, mecanismele și procedurile de control intern, precum și orice modificări semnificative ale acestora vor fi comunicate de instituțiile de credit întregului personal.

(5)La implementarea cadrului aferent controlului intern, instituțiile de credit trebuie să stabilească:

b)bariere în circulația informațiilor, cum ar fi, de exemplu, prin separarea fizică a anumitor departamente.

(6)Funcțiile de control intern trebuie să verifice dacă politicile, mecanismele și procedurile de control intern sunt implementate în mod corect în ariile lor de competență.

(7)Funcțiile de control intern trebuie să transmită periodic organului de conducere, conform procedurilor interne, rapoarte scrise privind deficiențele majore identificate. Aceste rapoarte trebuie să includă, pentru orice nouă deficiență majoră identificată, riscurile relevante implicate, o evaluare a impactului, recomandări și măsuri de remediere care urmează a fi luate. Organul de conducere trebuie, pe baza unei proceduri formale de monitorizare, să acționeze în mod prompt și eficace în baza constatărilor funcțiilor de control intern și să solicite luarea unor măsuri adecvate de remediere.

28.12.2020Paragraful 4.1^1, Sectiunea a 4-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 76, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

4.1^2.Cadrul de administrare a riscurilor

28.12.2020Sectiunea a 4-a din Capitolul I, Titlul II a fost completată de Punctul 76, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 34^2

(1)Cadrul de administrare a riscurilor la nivelul unei instituții de credit trebuie să cuprindă toate liniile de activitate, unitățile interne, inclusiv funcțiile de control intern, cu recunoașterea deplină a semnificației economice a tuturor expunerilor sale la risc. Cadrul de administrare a riscurilor trebuie să permită instituției de credit adoptarea unor decizii în cunoștință de cauză cu privire la asumarea riscurilor.

(2)Cadrul de administrare a riscurilor trebuie să cuprindă riscurile bilanțiere și extrabilanțiere, precum și riscurile actuale și viitoare la care ar putea fi expusă instituția de credit. Riscurile trebuie să fie evaluate printr-o abordare ascendentă și una descendentă, în cadrul și între liniile de activitate, folosind o terminologie consecventă și metodologii compatibile în cadrul instituției de credit la nivel consolidat și subconsolidat. Cadrul de administrare a riscurilor trebuie să cuprindă toate riscurile relevante, ținându-se cont de riscurile financiare și cele nefinanciare, inclusiv de riscul de credit, riscul de piață, riscul de lichiditate, riscul de concentrare, riscul operațional, riscul informatic, riscul reputațional, riscul juridic, riscul de conduită, riscul de conformitate și riscul strategic.

(3)Cadrul de administrare a riscurilor trebuie să includă politici, proceduri, limite de risc și mecanisme de control al riscurilor care să asigure în mod corespunzător, la timp și pe bază continuă, identificarea, măsurarea sau evaluarea, monitorizarea, administrarea, diminuarea și raportarea riscurilor aferente activităților instituției de credit la nivel de linii de activitate și la nivel consolidat sau subconsolidat.

(4)Cadrul de administrare a riscurilor trebuie să includă orientări specifice privind implementarea strategiilor instituției de credit. Aceste orientări trebuie să stabilească și să mențină, după caz, limite de risc în concordanță cu apetitul la risc al instituției de credit și adaptate pentru buna funcționare, soliditatea financiară, baza de capital și obiectivele strategice ale instituției de credit. Profilul de risc al unei instituții de credit trebuie să fie menținut în limitele de risc stabilite. În cazul în care există încălcări ale limitelor de risc, acestea vor fi soluționate pe baza unei proceduri adecvate de monitorizare.

(5)Cadrul de administrare a riscurilor trebuie să facă obiectul unei revizuiri interne independente, efectuate, de exemplu, de către funcția de audit intern. Cadrul de administrare a riscurilor trebuie reevaluat periodic în raport cu apetitul la risc al instituției de credit, cu luarea în considerare a informațiilor furnizate de funcția de administrare a riscurilor și de comitetul de administrare a riscurilor, după caz. Printre factorii care trebuie luați în considerare se numără evoluțiile interne și externe, inclusiv variațiile bilanțului și ale veniturilor, orice creștere a complexității activității, profilului de risc sau a structurii operaționale ale instituției de credit, extinderea geografică, fuziunile și achizițiile, introducerea de produse sau linii de activitate noi.

(6)Atunci când identifică și măsoară sau evaluează riscurile, o instituție de credit trebuie să dezvolte metodologii adecvate care să includă instrumente de tip forward-looking (anticipative) și backward-looking (retrospective). Metodologiile trebuie să permită agregarea expunerilor la risc între liniile de activitate și să faciliteze identificarea concentrărilor de riscuri. Instrumentele trebuie să includă atât evaluarea profilului de risc actual în raport cu apetitul la risc al instituției de credit, cât și identificarea și evaluarea expunerilor la risc potențial și în situații de criză într-o serie de circumstanțe în raport cu capacitatea de risc a instituției de credit. Instrumentele trebuie să ofere informații cu privire la orice ajustare a profilului de risc care ar putea fi necesară. Atunci când elaborează scenarii de criză, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere ipoteze conservatoare adecvate.

(7)Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere că rezultatele metodologiilor de evaluare cantitativă, inclusiv simulările de criză, depind într-o mare măsură de limitele și ipotezele modelelor (inclusiv severitatea și durata șocului și a riscurilor aferente). Stabilirea nivelului de risc trebuie să se bazeze atât pe informații cantitative și rezultatele modelelor, cât și pe informații calitative (opinii ale experților și analize critice). Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere tendințele și datele relevante ale mediului macroeconomic în scopul identificării eventualului impact al acestora asupra expunerilor și portofoliilor.

(8)Responsabilitatea finală pentru evaluarea riscurilor aparține exclusiv instituției de credit care trebuie să-și evalueze riscurile în mod critic și nu trebuie să se bazeze exclusiv pe evaluări externe. Cu titlu de exemplu, în situația achiziționării unui model de risc, instituția de credit trebuie să valideze modelul de risc și să îl calibreze în funcție de circumstanțele sale individuale, pentru a se asigura că acesta surprinde și analizează în mod corespunzător riscul.

(9)La evaluarea riscurilor, instituțiile de credit trebuie să cunoască pe deplin limitele modelelor și ale indicatorilor și să folosească atât instrumente cantitative de evaluare a riscului, cât și instrumente calitative, inclusiv opinii ale experților și analize critice. Instituțiile de credit pot avea în vedere și evaluări externe ale riscului, inclusiv ratingurile externe sau modele externe de risc. Instituțiile de credit trebuie să cunoască pe deplin domeniul de aplicare al unor astfel de evaluări și limitările acestora.

28.12.2020Paragraful 4.1^2, Sectiunea a 4-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 76, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 34^3

(1)Instituțiile de credit trebuie să stabilească mecanisme de raportare periodică și transparentă, astfel încât organul de conducere, comitetul de administrare a riscurilor, în cazul în care a fost înființat, și toate unitățile relevante dintr-o instituție de credit să beneficieze de rapoarte emise la timp, precise, concise, inteligibile și pertinente și să poată face schimb de informații relevante privind identificarea, măsurarea sau evaluarea, monitorizarea și administrarea riscurilor. Cadrul de raportare trebuie să fie bine definit, documentat și aprobat de organul de conducere.

(2)În sensul alin. (1), instituția de credit trebuie să stabilească linii de raportare către organul de conducere care să acopere toate riscurile semnificative, politicile de administrare a riscurilor și modificările aduse acestora.

(3)Organul de conducere în funcția sa de supraveghere și comitetul de administrare a riscurilor, în cazul în care a fost înființat, trebuie să aibă acces adecvat la informații privind situația riscurilor instituției de credit și, dacă este necesar și corespunzător, la funcția de administrare a riscurilor și la consultanță externă de specialitate.

(4)Organul de conducere în funcția sa de supraveghere și comitetul de administrare a riscurilor, în cazul în care a fost înființat, trebuie să stabilească natura, volumul, formatul și frecvența informațiilor privind riscurile pe care urmează să le primească.

(5)Instituțiile de credit se asigură că la nivelul întregului proces de administrare a riscurilor, inclusiv în procesul de analiză și cel decizional, există o comunicare eficace și o conștientizare cu privire la riscuri care să preîntâmpine luarea unor decizii de natură să conducă la creșterea riscurilor în mod neprevăzut. Instituțiile de credit trebuie să se asigure că există o raportare eficace a riscurilor care să presupună o analiză și o bună comunicare internă a strategiei privind administrarea riscurilor și a datelor relevante referitoare la riscuri (de exemplu, expuneri și indicatori principali de risc), atât în plan orizontal la nivelul instituției de credit, cât și în sens ascendent și descendent la nivelul lanțului de conducere.

28.12.2020Paragraful 4.1^2. din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 76, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 34^4

Cadrul de administrare a riscurilor semnificative trebuie să fie transpus în mod clar și transparent în norme interne, proceduri, inclusiv în manuale și coduri de conduită, făcându-se distincție între standardele generale aplicabile întregului personal și regulile specifice aplicabile anumitor categorii de personal.

28.12.2020Paragraful 4.1^2. din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 76, Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 34^5

Instituțiile de credit trebuie să determine profilul de risc pentru fiecare risc considerat semnificativ la nivelul acestora, sens în care trebuie să analizeze cadrul de administrare a activității și a riscurilor și să evalueze strategia privind administrarea riscurilor și, după caz, apetitul/toleranța la risc pentru fiecare dintre riscurile considerate semnificative.

Articolul 34^6

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de un cadru privind apetitul la risc care să ia în considerare toate riscurile semnificative, inclusiv cele reputaționale, la care sunt expuse instituțiile de credit și care să cuprindă limite de risc, toleranțe la risc și praguri de risc.

(2)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că apetitul la risc și strategia privind administrarea riscurilor sunt coerente și sunt implementate în mod corespunzător.

(3)Instituțiile de credit trebuie să se asigure, referitor la cadrul apetitului la risc, că acesta este anticipativ și conform cu orizontul de planificare strategică și este revizuit în mod regulat.

(4)Responsabilitatea organului de conducere pentru cadrul privind apetitul la risc trebuie să fie definită în mod clar și trebuie să fie exercitată în practică.

(5)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că strategia privind administrarea riscurilor ia în considerare în mod corespunzător resursele financiare de care dispun (apetitul la risc trebuie să fie coerent în raport cu cerințele de supraveghere privind fondurile proprii și lichiditatea, precum și cu alte măsuri de supraveghere).

(6)Instituțiile de credit trebuie să elaboreze o declarație privind apetitul la risc, care să fie formalizată și comunicată personalului.

4.1^3.Produse noi și modificări semnificative

Articolul 34^7

(1)O instituție de credit trebuie să dispună de o politică bine documentată de aprobare a produselor noi, aprobată de către organul de conducere în funcția sa de supraveghere, care vizează dezvoltarea de noi piețe, produse și servicii și modificări semnificative ale celor existente, precum și desfășurarea de tranzacții excepționale.

(2)Pe lângă cele menționate la alin. (1), politica de aprobare a produselor noi trebuie să cuprindă modificări semnificative ale proceselor (de exemplu, mecanisme noi de externalizare) și sistemelor aferente (de exemplu, procese de modificare a sistemelor informatice). Politica de aprobare a produselor noi trebuie să asigure că produsele și modificările sunt în concordanță cu strategia privind administrarea riscurilor, apetitul la risc și cu limitele aferente și că sunt efectuate revizuirile necesare.

(3)În sensul alin. (1), modificările semnificative sau tranzacțiile excepționale pot include:

a)fuziuni și achiziții, inclusiv consecințele posibile ale unui proces de due diligence insuficient, care nu identifică riscurile și pasivele după fuziune;

b)înființarea de structuri, cum ar fi, de exemplu, filiale noi sau entități cu scop special;

c)produse noi;

d)modificări la nivelul sistemelor, procedurilor sau cadrului de administrare a riscurilor;

e)modificări la nivelul structurii organizatorice a instituției de credit.

(4)O instituție de credit trebuie să dispună de proceduri specifice pentru a evalua respectarea politicii de aprobare a produselor noi, cu luarea în considerare a contribuției funcției de administrare a riscurilor. Aceasta trebuie să includă o evaluare preliminară sistematică și o opinie documentată din partea funcției de conformitate cu privire la produsele noi sau modificările semnificative ale produselor existente.

(5)Politica de aprobare a produselor noi trebuie să acopere toate elementele luate în considerare înainte de a decide intrarea pe piețe noi, tranzacționarea de produse noi, lansarea de servicii noi sau modificarea semnificativă a produselor sau serviciilor existente. Politica de aprobare a produselor noi trebuie să includă definițiile privind termenii «produse/piețe/ activități noi» și «modificări semnificative» utilizați în cadrul organizației, precum și funcțiile interne implicate în procesul decizional.

(6)Politica de aprobare a produselor noi trebuie să stabilească, fără a fi limitative, următoarele aspecte ce trebuie avute în vedere anterior adoptării unei decizii de lansare a unei activități noi:

a)conformarea cu cadrul de reglementare;

b)contabilitatea/modalitatea de contabilizare;

c)modelele de preț;

d)impactul asupra profilului de risc, adecvării capitalului și profitabilității;

e)disponibilitatea unor resurse adecvate pentru activitatea din front, back și middle office;

f)disponibilitatea instrumentelor și a expertizei interne adecvate pentru înțelegerea și monitorizarea riscurilor conexe.

Decizia de lansare a unei activități noi trebuie să indice în mod clar unitatea operațională și persoanele responsabile. O activitate nouă nu trebuie începută decât atunci când există resurse adecvate pentru înțelegerea și administrarea riscurilor conexe.

(7)Funcția de administrare a riscurilor și funcția de conformitate trebuie să fie implicate în aprobarea noilor produse sau la modificările semnificative ale produselor, proceselor și sistemelor existente. Implicarea acestor funcții presupune o evaluare completă și obiectivă a riscurilor aferente noilor activități într-o varietate de scenarii, a oricăror eventuale deficiențe din cadrul de administrare a riscurilor și din cadrul aferent controlului intern, precum și a capacității instituției de credit de a administra orice nou risc în mod eficace. Funcția de administrare a riscurilor trebuie să aibă o perspectivă clară asupra introducerii noilor produse sau a unor modificări semnificative ale produselor, proceselor și sistemelor existente în cadrul diferitelor linii de activitate și portofolii și trebuie să aibă competența de a solicita ca modificările produselor existente să treacă prin procesul formal al politicii de aprobare a noilor produse.

(8)Elaborarea politicii de aprobare a produselor noi și adoptarea deciziei de lansare a unei activități noi se realizează cu luarea în considerare a opiniei structurii din cadrul instituției de credit care are responsabilități în aplicarea măsurilor în domeniul prevenirii spălării banilor și finanțării terorismului.

28.12.2020Paragraful 4.1^3, Sectiunea a 4-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 76, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

4.1^4.Funcțiile de control intern - Dispoziții generale

Articolul 34^8

(1)Funcțiile de control intern trebuie să includă o funcție de administrare a riscurilor, o funcție de conformitate și o funcție de audit intern. Funcția de administrare a riscurilor și funcția de conformitate trebuie să fie verificate de către funcția de audit intern.

(2)Sarcinile operaționale ale funcțiilor de control intern pot fi externalizate, cu aplicarea criteriilor de proporționalitate prevăzute la art. 5 alin. (2) și (2^1), către instituția de credit consolidantă sau către entități din cadrul sau din afara grupului, cu acordul organelor de conducere ale instituțiilor de credit implicate și numai în baza aprobării prealabile a Băncii Naționale a României.

(3)În cazul externalizării sarcinilor operaționale ale funcțiilor de control intern către entități din afara grupului, instituția de credit trebuie să se asigure că entitățile respective au capacitatea și competența profesională pentru a îndeplini în mod eficient sarcinile respective și să se asigure că respectivele entități fac parte din cadrul unor organisme/organizații care sunt supuse unor forme de supraveghere/control la nivelul unei autorități competente.

(4)Atunci când sunt externalizate parțial sau integral sarcinile operaționale ale funcțiilor de control intern, coordonatorul funcției de control intern implicate și organul de conducere sunt în continuare responsabili pentru sarcinile respective și pentru menținerea unei funcții de control intern în cadrul instituției de credit.

(5)În aplicarea art. 384 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, casa centrală a cooperativelor de credit asigură coordonarea funcțiilor de administrare a riscurilor, de conformitate și de audit intern și pentru cooperativele de credit afiliate.

28.12.2020Paragraful 4.1^4, Sectiunea a 4-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 76, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 34^9

(1)Coordonatorii funcțiilor de control trebuie să fie stabiliți la un nivel ierarhic adecvat care să le confere o autoritate și un statut corespunzătoare pentru îndeplinirea responsabilităților lor. Fără a aduce atingere responsabilității generale a organului de conducere, coordonatorii funcțiilor de control intern trebuie să fie independenți de liniile de activitate sau de unitățile pe care le controlează. În acest scop, coordonatorii funcțiilor de control intern trebuie să raporteze și să răspundă în mod direct în fața organului de conducere. Organul de conducere trebuie să analizeze performanța coordonatorilor funcțiilor de control intern.

(2)Coordonatorii funcțiilor de control intern trebuie să aibă posibilitatea de a avea acces și de a raporta direct organului de conducere în funcția sa de supraveghere pentru a semnala probleme și a avertiza organul de conducere în funcția sa de supraveghere, după caz, atunci când există evoluții specifice care afectează sau ar putea afecta instituția de credit. Acest lucru nu îi împiedică pe coordonatorii funcțiilor de control intern să raporteze și în cadrul liniilor obișnuite de raportare.

(3)Instituțiile de credit trebuie să dispună de procese documentate pentru atribuirea poziției de coordonator al unei funcții de control intern sau pentru retragerea acestei calități. Coordonatorii funcțiilor de control intern nu pot fi demiși fără aprobarea prealabilă a organului de conducere în funcția sa de supraveghere. Instituțiile de credit trebuie să informeze cu promptitudine Banca Națională a României cu privire la demiterea acestor persoane și la motivele care stau la baza acestei decizii.

28.12.2020Paragraful 4.1^4. din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 76, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 34^10

(1)Instituțiile de credit trebuie să aibă funcții de control independente în condițiile prevăzute la alin. (2) și (3) ale prezentului articol și la paragrafele 4.2, 4.3 și 4.4 din secțiunea a 4-a din prezentul capitol.

(2)O funcție de control intern este considerată independentă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)personalul său nu are nicio sarcină operațională care intră în sfera activităților pe care funcția de control urmează să le monitorizeze și controleze;

b)funcția de control intern este separată din punct de vedere organizațional de activitățile pe care le monitorizează și controlează;

c)fără a aduce atingere responsabilității generale a membrilor organului de conducere pentru instituția de credit, coordonatorul funcției de control intern, atunci când nu este membru al conducerii superioare, nu trebuie să fie subordonat unei persoane cu responsabilități de conducere a activităților pe care funcția de control intern le monitorizează și controlează;

d)remunerarea personalului care exercită funcții de control intern nu trebuie să fie legată de performanța activităților pe care funcția de control intern le monitorizează și controlează, ci de atingerea obiectivelor legate de funcțiile respective și nu trebuie să compromită obiectivitatea acestuia.

(3)În funcție de mărimea, natura, extinderea și complexitatea activităților instituției de credit, funcția de administrare a riscurilor și funcția de conformitate pot fi combinate, în sensul celor prevăzute la art. 38^9 alin. (5) și art. 49 alin. (4). Funcția de audit intern nu trebuie să fie combinată cu nicio altă funcție de control intern.

(4)Funcțiile de control intern trebuie să dispună de un număr suficient de personal calificat (atât la nivelul instituției de credit-mamă, cât și la nivelul filialelor din cadrul unui grup). Personalul, care trebuie să aibă autoritate corespunzătoare, trebuie să fie calificat pe o bază continuă și trebuie să beneficieze de instruire, dacă este necesar.

(5)Funcțiile de control intern trebuie să dispună de asistență și sisteme informaționale corespunzătoare, cu acces la informații interne și externe necesare pentru îndeplinirea responsabilităților lor. Acestea trebuie să aibă acces la toate informațiile necesare cu privire la toate liniile de activitate și filialele relevante care suportă riscuri, în special la cele care pot genera riscuri semnificative pentru instituțiile de credit.

Articolul 35

Abrogat.

28.12.2020Articolul 35 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 77, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 36

Abrogat.

28.12.2020Articolul 36 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 77, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

4.2.Funcția de administrare a riscurilor - Dispoziții generale

28.12.2020Denumirea Paragrafului 4.2 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificată de Punctul 78, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 37

(1)Fiecare instituție de credit trebuie să înființeze o funcție de administrare a riscurilor care să acopere întreaga instituție de credit. Funcția de administrare a riscurilor trebuie să aibă, ținând cont de criteriile de proporționalitate prevăzute la art. 5 alin. (2) și (2^1), suficientă autoritate, statut și resurse pentru a implementa politici privind riscurile și cadrul de administrare a riscurilor.

(2)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să aibă, după caz, acces direct la organul de conducere în funcția sa de supraveghere și la comitetele acestuia, în special la comitetul de administrare a riscurilor. Funcția de administrare a riscurilor trebuie să aibă acces la toate liniile de activitate și la alte unități interne care pot genera riscuri, precum și la filialele și părțile afiliate relevante.

(3)Personalul din cadrul funcției de administrare a riscurilor trebuie să dețină suficiente cunoștințe, aptitudini și experiență în legătură cu tehnici și proceduri de administrare a riscurilor, precum și cu piețe și produse, și trebuie să aibă acces la programe periodice de instruire.

(4)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să fie independentă de liniile de activitate și unitățile ale căror riscuri le controlează. Acest lucru nu împiedică funcția de administrare a riscurilor să interacționeze cu funcțiile operaționale în scopul de a facilita atingerea obiectivului ca întregul personal al instituției de credit să fie responsabil pentru administrarea riscurilor.

(5)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să fie o componentă centrală în cadrul unei instituții de credit și trebuie structurată astfel încât să poată implementa politicile de risc și să poată controla cadrul de administrare a riscurilor. Funcția de administrare a riscurilor trebuie să aibă un rol important în asigurarea faptului că instituția de credit dispune de procese eficace de administrare a riscurilor. Funcția de administrare a riscurilor trebuie să fie implicată în mod activ în toate deciziile privind administrarea riscurilor semnificative.

(6)În cazul instituțiilor de credit semnificative se poate lua în considerare stabilirea unor funcții dedicate de administrare a riscurilor pentru fiecare linie de activitate semnificativă. Cu toate acestea, trebuie să existe în cadrul instituției de credit o funcție centralizată de administrare a riscurilor, respectiv o funcție de administrare a riscurilor la nivel de grup la nivelul instituției consolidante care să furnizeze o vedere de ansamblu la nivel de instituție și la nivel de grup asupra tuturor riscurilor și să asigure respectarea strategiei privind administrarea riscurilor.

(7)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să furnizeze informații, analize și expertize relevante și independente privind expunerile la risc, precum și să acorde consultanță privind propunerile și deciziile în materie de riscuri adoptate de liniile de activitate sau unitățile operaționale, și trebuie să informeze organul de conducere dacă acestea sunt conforme cu apetitul la risc și strategia instituției de credit privind administrarea riscurilor. Funcția de administrare a riscurilor poate face recomandări cu privire la îmbunătățirea cadrului de administrare a riscurilor și la luarea unor măsuri de remediere pentru nerespectarea politicilor, procedurilor și limitelor în materie de riscuri.

(8)Casa centrală a cooperativelor de credit asigură că politicile și obiectivele strategice ale fiecărei cooperative de credit afiliate sunt conforme cu cele ale casei centrale și cu apetitul la risc și obiectivele generale stabilite de casa centrală. În acest sens, casa centrală a cooperativelor de credit definește politicile și principiile pentru evaluarea și măsurarea riscurilor și stabilește procedurile de control al riscurilor la nivelul rețelei cooperatiste și pentru fiecare cooperativă de credit afiliată.

28.12.2020Articolul 37 din Paragraful 4.2., Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 79, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 38

Funcția de administrare a riscurilor trebuie să asigure că toate riscurile semnificative sunt identificate, măsurate și raportate în mod corespunzător.

Articolul 38^1

În cazul în care este necesar, funcția de administrare a riscurilor trebuie să raporteze direct organului de conducere în funcția sa de supraveghere, independent de raportarea către conducerea superioară, și să facă sesizări și să avertizeze acest organ, atunci când este cazul, dacă au loc evoluții specifice ale riscurilor care afectează sau ar putea să afecteze instituția de credit, fără a aduce atingere responsabilităților pe care le au organul de conducere în funcția sa de supraveghere și/sau conducerea superioară în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, ale prezentului regulament și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012.

28.12.2020Paragraful 4.2. din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 80, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

4.2.1.Rolul funcției de administrare a riscurilor în elaborarea strategiilor privind administrarea riscurilor și în procesul decizional

28.12.2020Sectiunea a 4-a din Capitolul I, Titlul II a fost completată de Punctul 81, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 38^2

(1)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să fie implicată în mod activ dintr-o etapă incipientă la elaborarea strategiei instituției de credit privind administrarea riscurilor și în toate deciziile importante privind administrarea riscurilor, și să poată oferi o imagine completă asupra întregii game de riscuri la care este expusă instituția de credit. Funcția de administrare a riscurilor trebuie să se asigure, dintr-o etapă incipientă, că instituția de credit instituie procese eficace de administrare a riscurilor.

(2)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să furnizeze organului de conducere toate informațiile relevante legate de riscuri pentru a-i permite acestuia să stabilească nivelul apetitului la risc al instituției de credit.

(3)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să evalueze soliditatea și durabilitatea strategiei privind administrarea riscurilor și a apetitului la risc, asigurându-se că apetitul la risc este transpus în mod adecvat în limite de risc specifice.

(4)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să evalueze strategia privind administrarea riscurilor, inclusiv obiectivele propuse de către unitățile operaționale, și să se implice înainte ca organul de conducere să ia o decizie cu privire la strategia privind administrarea riscurilor. Obiectivele trebuie să fie realiste și consecvente cu strategia instituției de credit privind administrarea riscurilor.

(5)În procesul decizional vor fi luate în considerare în mod corespunzător aspecte privind riscurile semnalate de funcția de administrare a riscurilor. Cu toate acestea, unitățile operaționale și unitățile interne și, în ultimă instanță, organul de conducere, trebuie să rămână responsabile pentru deciziile luate.

28.12.2020Subparagraful 4.2.1., Sectiunea a 4-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 81, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

4.2.2.Rolul funcției de administrare a riscurilor în privința modificărilor semnificative

Articolul 38^3

(1)În concordanță cu art. 34^7, înainte de luarea unor decizii privind modificările semnificative sau tranzacțiile excepționale, funcția de administrare a riscurilor trebuie să fie implicată în evaluarea impactului unor astfel de modificări și tranzacții excepționale asupra nivelului general de risc al instituției de credit și al grupului și trebuie să raporteze constatările sale direct organului de conducere înainte de luarea deciziei.

(2)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să evalueze modalitatea în care riscurile identificate ar putea afecta capacitatea instituției de credit sau a grupului de a-și administra profilul de risc, lichiditatea și baza sa de capital, atât în scenarii de bază, cât și în scenarii adverse.

28.12.2020Subparagraful 4.2.2., Sectiunea a 4-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 81, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

4.2.3.Rolul funcției de administrare a riscurilor în identificarea, măsurarea, evaluarea, administrarea, diminuarea, monitorizarea și raportarea riscurilor

Articolul 38^4

(1)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să se asigure că toate riscurile sunt identificate, evaluate, măsurate, monitorizate, administrate și raportate corespunzător de către unitățile relevante din cadrul instituției de credit.

(2)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să se asigure că identificarea și evaluarea riscurilor se bazează atât pe abordări calitative, cât și pe informații cantitative sau rezultate ale aplicării modelelor pentru cuantificarea valorii riscurilor. Funcția de administrare a riscurilor trebuie să informeze organul de conducere cu privire la ipotezele utilizate și la eventualele deficiențe ale modelelor de risc și ale analizei riscurilor.

(3)Organul de conducere al instituției de credit trebuie să dispună de capacitatea de a înțelege:

a)limitele și incertitudinile privind rezultatele modelelor pentru cuantificarea valorii riscurilor și riscului de model;

b)riscurile aferente produselor noi și inițiativelor majore de modificare (cum ar fi modificări ale sistemelor, proceselor, modelelor de afaceri și achiziții majore).

(4)Organul de conducere în funcția sa de supraveghere se asigură că incertitudinile aferente măsurării riscurilor sunt recunoscute.

28.12.2020Subparagraful 4.2.3., Sectiunea a 4-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 81, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 38^5

Funcția de administrare a riscurilor trebuie să se asigure că tranzacțiile cu părți afiliate sunt analizate, iar riscurile pe care acestea le presupun pentru instituția de credit sunt identificate și evaluate în mod adecvat.

28.12.2020Subparagraful 4.2.3. din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 81, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 38^6

(1)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să se asigure că toate riscurile identificate sunt monitorizate în mod eficace de unitățile operaționale. Funcția de administrare a riscurilor trebuie să monitorizeze periodic, conform procedurilor interne, profilul de risc actual al instituției de credit și să îl examineze în raport cu obiectivele strategice ale instituției de credit și cu apetitul la risc pentru a permite luarea deciziilor de către conducerea superioară și punerea în discuție de către organul de conducere în funcția sa de supraveghere.

(2)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să analizeze tendințele și să recunoască riscurile noi sau în curs de apariție care decurg din modificarea circumstanțelor și condițiilor. Aceasta trebuie să revizuiască periodic, conform procedurilor interne, rezultatele actuale privind riscurile în raport cu estimările anterioare cum ar fi, de exemplu, prin testarea ex-post (back testing), pentru a evalua și îmbunătăți acuratețea și eficacitatea procesului de administrare a riscurilor.

Articolul 38^7

Funcția de administrare a riscurilor trebuie să evalueze modalitățile posibile de diminuare a riscurilor. Raportarea funcției de administrare a riscurilor către organul de conducere trebuie să includă propuneri de măsuri adecvate de diminuare a riscurilor.

4.2.4.Rolul funcției de administrare a riscurilor în privința expunerilor neaprobate

Articolul 38^8

(1)Funcția de administrare a riscurilor trebuie să analizeze în mod independent situațiile de nerespectare a apetitului la risc sau a limitelor de risc, inclusiv cauza acestora și efectuarea unei analize juridice și economice a costului actual de închidere, reducere sau acoperire a expunerii în raport cu costul potențial al menținerii acesteia, să informeze unitățile operaționale implicate și organul de conducere și să recomande măsuri de remediere posibile.

(2)Dacă situațiile de nerespectare menționate la alin. (1) sunt semnificative, funcția de administrare a riscurilor trebuie să raporteze direct organului de conducere în funcția sa de supraveghere, independent de raportarea către alte funcții interne și comitete.

(3)Recomandările făcute de funcția de administrare a riscurilor trebuie să facă obiectul unei decizii luate la un nivel corespunzător, care să asigure respectarea acesteia de către unitățile operaționale cărora li se adresează și să fie raportată în mod corespunzător organului de conducere și comitetului de administrare a riscurilor, dacă acesta a fost înființat.

28.12.2020Subparagraful 4.2.4., Sectiunea a 4-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 81, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

4.2.5.Coordonatorul funcției de administrare a riscurilor

Articolul 38^9

(1)Coordonatorul funcției de administrare a riscurilor trebuie să furnizeze informații cuprinzătoare și inteligibile privind riscurile și să consilieze organul de conducere astfel încât acesta să înțeleagă profilul de risc al instituției de credit.

(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și coordonatorului funcției de administrare a riscurilor a unei instituții de credit-mamă în ceea ce privește situația consolidată.

(3)În cadrul instituțiilor de credit, coordonatorul funcției de administrare a riscurilor trebuie să fie un membru al conducerii superioare, cu responsabilități distincte privind funcția de administrare a riscurilor. Coordonatorul funcției de administrare a riscurilor poate coordona și alte funcții, altele decât funcțiile de control intern, în condițiile respectării cerințelor de independență prevăzute la art. 34^10.

(4)Prin derogare de la prevederile alin. (3), în funcție de mărimea, natura, extinderea și complexitatea activităților instituției de credit, în situația în care nu este posibil ca un membru al conducerii superioare să fie coordonatorul funcției de administrare a riscurilor, pe baza unei fundamentări corespunzătoare a instituției de credit, aprobată de organul de conducere al acesteia și transmisă Băncii Naționale a României, coordonarea acestei funcții poate fi îndeplinită de o persoană care deține funcții-cheie, cu responsabilități distincte și exclusive, cu condiția să nu existe niciun conflict de interese și să raporteze direct organului de conducere.

(5)Prin derogare de la prevederile alin. (3), în funcție de mărimea, natura, extinderea și complexitatea activităților instituției de credit, pe baza unei fundamentări corespunzătoare a instituției de credit, aprobată de organul de conducere al acesteia și transmisă Băncii Naționale a României, coordonatorul funcției de administrare a riscurilor poate coordona și funcția de conformitate, cu condiția să nu existe niciun conflict de interese între funcțiile combinate. Această persoană trebuie să aibă suficientă autoritate, statut și independență față de liniile de activitate și unitățile operaționale pe care le controlează. Coordonatorul celor două funcții de control intern poate coordona și alte funcții în condițiile respectării cerințelor de independență prevăzute la art. 34^10.

(6)Coordonatorul funcției de administrare a riscurilor trebuie să dețină suficientă expertiză, independență și vechime pentru a pune în discuție deciziile care afectează expunerea la risc a instituției de credit.

(7)Coordonatorul funcției de administrare a riscurilor trebuie să aibă capacitatea de a pune în discuție deciziile luate de către organul de conducere al instituției de credit, iar motivele care stau la baza obiecțiilor sale trebuie să fie documentate și transmise organului de conducere. Dacă o instituție de credit dorește să acorde coordonatorului funcției de administrare a riscurilor dreptul de a se opune în privința deciziilor luate la un nivel inferior organului de conducere cum ar fi, de exemplu, o decizie privind un credit sau o investiție sau pentru stabilirea unei limite, aceasta trebuie să specifice domeniul în care poate fi exprimată opoziția, procedurile de soluționare sau de contestare, precum și modul în care organul de conducere este implicat.

(8)Instituțiile de credit trebuie să stabilească procese solide pentru aprobarea deciziilor cu privire la care coordonatorul funcției de administrare a riscurilor și-a exprimat un punct de vedere negativ. Organul de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să aibă capacitatea de a comunica direct cu coordonatorul funcției de administrare a riscurilor cu privire la problemele esențiale legate de riscuri, inclusiv cu privire la evoluțiile care ar putea să nu fie în concordanță cu apetitul la risc și cu strategia instituției de credit.

28.12.2020Subparagraful 4.2.5., Sectiunea a 4-a din Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 81, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 39

Abrogat.

28.12.2020Articolul 39 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 82, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 40

Abrogat.

28.12.2020Articolul 40 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 82, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 41

Abrogat.

28.12.2020Articolul 41 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 82, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 42

Abrogat.

28.12.2020Articolul 42 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 82, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 43

Abrogat.

28.12.2020Articolul 43 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 82, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 44

Abrogat.

28.12.2020Articolul 44 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 82, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 45

Abrogat.

28.12.2020Articolul 45 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 82, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 46

Abrogat.

28.12.2020Articolul 46 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 82, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 47

Abrogat.

28.12.2020Articolul 47 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 82, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 48

Abrogat.

28.12.2020Articolul 48 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 82, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

4.3 Funcția de conformitate

Articolul 49

(1)Instituțiile de credit trebuie să înființeze o funcție de conformitate permanentă și eficace pentru administrarea riscului de conformitate și să numească o persoană responsabilă pentru această funcție la nivelul întregii instituții de credit, în calitate de coordonator al funcției de conformitate.

(2)Coordonatorul funcției de conformitate trebuie să fie un membru al conducerii superioare, cu responsabilități distincte privind funcția de conformitate. Coordonatorul funcției de conformitate poate coordona și alte funcții, altele decât funcțiile de control intern, în condițiile respectării cerințelor de independență prevăzute la art. 34^10.

(3)Prin derogare de la prevederile alin. (2), în funcție de mărimea, natura, extinderea și complexitatea activităților instituției de credit, în situația în care nu este posibil ca un membru al conducerii superioare să fie coordonator al funcției de conformitate, pe baza unei fundamentări corespunzătoare a instituției de credit, aprobată de organul de conducere al acesteia și transmisă Băncii Naționale a României, coordonarea acestei funcții poate fi îndeplinită de o persoană care deține funcții-cheie, cu responsabilități distincte și exclusive, cu condiția să nu existe niciun conflict de interese și să raporteze direct organului de conducere.

(4)Prin derogare de la prevederile alin. (2) în funcție de mărimea, natura, extinderea și complexitatea activităților instituției de credit, pe baza unei fundamentări corespunzătoare a instituției de credit, aprobată de organul de conducere al acesteia și transmisă Băncii Naționale a României, coordonatorul funcției de conformitate poate coordona și funcția de administrare a riscurilor, cu condiția să nu existe niciun conflict de interese între funcțiile combinate. Coordonatorul care asigură coordonarea celor două funcții de control intern poate coordona și alte funcții în condițiile respectării cerințelor de independență prevăzute la art. 34^10.

(5)Funcția de conformitate, inclusiv coordonatorul funcției de conformitate, trebuie să fie independenți de liniile de activitate și de unitățile operaționale pe care le controlează și trebuie să aibă suficientă autoritate, statut și resurse. Acest lucru nu împiedică funcția de conformitate să interacționeze cu unitățile operaționale în scopul identificării și administrării riscului de conformitate dintr-un stadiu incipient.

(6)Personalul din cadrul funcției de conformitate trebuie să dețină cunoștințe, aptitudini și experiență în legătură cu procedurile de conformitate și trebuie să aibă acces la programe periodice de instruire.

28.12.2020Articolul 49 din Paragraful 4.3, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 83, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 50

(1)Organul de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să supravegheze implementarea unei politici de conformitate bine documentate, care trebuie să fie comunicată întregului personal.

(2)Instituțiile de credit trebuie să instituie o procedură pentru a evalua în mod periodic, conform procedurilor interne, modificările cadrului legal și de reglementare aplicabil activităților lor.

28.12.2020Articolul 50 din Paragraful 4.3, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 84, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 51

(1)Funcția de conformitate trebuie să acorde consultanță organului de conducere cu privire la măsurile care trebuie luate pentru a asigura conformitatea cu prevederile cadrului legal și de reglementare și cu standardele aplicabile și trebuie să evalueze posibilul impact al oricăror modificări ale cadrului legal și de reglementare asupra activităților instituției de credit și cadrului de conformitate.

(2)Funcția de conformitate trebuie să se asigure că monitorizarea conformității este realizată prin intermediul unui program de monitorizare a conformității bine definit și structurat și că politica de conformitate este respectată.

(3)Funcția de conformitate trebuie să raporteze organului de conducere și să comunice cu funcția de administrare a riscurilor cu privire la riscul de conformitate al instituției de credit și la administrarea acestuia. Funcția de conformitate și funcția de administrare a riscurilor trebuie să coopereze și să facă schimb de informații, după caz, în vederea îndeplinirii atribuțiilor lor. Constatările funcției de conformitate trebuie să fie luate în considerare de către organul de conducere și de funcția de administrare a riscurilor în procesele decizionale.

28.12.2020Articolul 51 din Paragraful 4.3, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 85, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 52

În concordanță cu paragraful 4.1^3 din secțiunea a 4-a din prezentul capitol, funcția de conformitate are și rolul de a verifica în strânsă colaborare cu funcția de administrare a riscurilor și funcția juridică dacă noile produse și proceduri sunt în conformitate cu cadrul legal și de reglementare în vigoare și, după caz, cu orice viitoare modificări cunoscute ale cadrului legal și de reglementare aplicabil și ale cerințelor de supraveghere.

28.12.2020Articolul 52 din Paragraful 4.3, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 86, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 52^1

(1)Instituțiile de credit trebuie să adopte măsuri corespunzătoare împotriva comportamentului fraudulos intern sau extern și încălcării disciplinei, cum ar fi, de exemplu, încălcarea procedurilor interne, încălcarea limitelor.

(2)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că filialele și sucursalele lor iau măsuri pentru a asigura conformitatea operațiunilor lor cu cadrul legal și de reglementare aplicabil acestora. În cazul în care respectivul cadru legal și de reglementare împiedică aplicarea de către grup a unor proceduri și sisteme de conformitate mai stricte, în special dacă împiedică publicarea și schimbul de informații necesare între entitățile din cadrul grupului, filialele și sucursalele trebuie să informeze coordonatorul funcției de conformitate sau ofițerul de conformitate al instituției de credit consolidante.

28.12.2020Paragraful 4.3 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 87, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 53

Abrogat.

28.12.2020Articolul 53 din Punctul 4.3, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 88, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

4.4 Funcția de audit intern

Articolul 54

(1)Instituțiile de credit trebuie să înființeze o funcție de audit intern independentă și eficace și să numească un coordonator al acestei funcții la nivelul întregii instituții de credit.

(2)Funcția de audit intern trebuie să aibă suficientă autoritate, statut și resurse. În acest sens, instituția de credit trebuie să se asigure că personalul și resursele funcției de audit, precum și instrumentele de audit și metodele de analiză a riscurilor sunt adecvate mărimii și locațiilor instituției de credit, precum și naturii, amplorii și complexității riscurilor asociate modelului de afaceri, activităților, culturii privind riscurile și apetitului la risc ale instituției de credit.

(3)În sensul alin. (1), funcția de audit intern trebuie să fie independentă de activitățile auditate și nu trebuie să fie combinată cu nicio altă funcție.

(4)Funcția de audit intern trebuie să evalueze în mod independent, pe baza unei abordări bazate pe risc, și să ofere asigurări obiective cu privire la conformitatea tuturor activităților și unităților ale unei instituții de credit, inclusiv a activităților externalizate, cu politicile și procedurile instituției de credit, precum și cu cerințele externe. Fiecare entitate din cadrul grupului trebuie să intre sub incidența funcției de audit.

(5)Funcția de audit intern trebuie să evalueze eficiența și eficacitatea cadrului aferent controlului intern al instituției de credit, prevăzut la art. 34, respectiv să evalueze:

a)adecvarea cadrului de administrare a activității instituției de credit;

b)dacă politicile și procedurile existente rămân adecvate și sunt conforme cu cerințele legale și de reglementare, precum și cu apetitul la risc și strategia instituției;

c)conformitatea procedurilor cu cerințele legale și de reglementare și cu deciziile organului de conducere;

d)dacă procedurile sunt implementate în mod corect și eficace (de exemplu, conformitatea tranzacțiilor, nivelul de risc suportat efectiv etc.); șie) adecvarea, calitatea și eficacitatea măsurilor de control aplicate și a raportării efectuate de către unitățile operaționale și de către funcțiile de administrare a riscurilor și de conformitate.

28.12.2020Articolul 54 din Paragraful 4.4, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 89, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 55

Fără a aduce atingere prevederilor aferente funcției de audit din prezentul regulament, funcția de audit intern va fi organizată potrivit reglementărilor emise de Camera Auditorilor Financiari din România.

28.12.2020Articolul 55 din Paragraful 4.4, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 90, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 56

Funcția de audit intern trebuie să aibă acces neîngrădit, la nivelul instituției de credit, la toate evidențele, documentele, informațiile și spațiile fizice ale acesteia. Acest acces trebuie să includă accesul la sistemele informaționale ale conducerii și la procesele-verbale ale tuturor comitetelor și organelor decizionale ale instituției de credit.

28.12.2020Articolul 56 din Paragraful 4.4, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 91, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 56^1

Instituțiile de credit se asigură că funcția de audit intern este informată în timp util cu privire la orice modificări semnificative aduse strategiei, politicilor sau proceselor privind administrarea riscurilor.

28.12.2020Paragraful 4.4 din Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 92, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 57

(1)Funcția de audit intern trebuie să verifice în special integritatea proceselor care asigură credibilitatea metodelor și tehnicilor, ipotezelor și surselor de informații ale instituției de credit, utilizate în modelele sale interne (de exemplu, utilizarea modelelor de risc și a evaluării contabile).

(2)Funcția de audit intern trebuie să evalueze și calitatea și modul de utilizare a unor instrumente calitative pentru identificarea și evaluarea riscurilor, precum și măsurile luate privind atenuarea riscurilor.

28.12.2020Alineatul (2) din Articolul 57, Paragraful 4.4, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 93, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(3)Funcția de audit intern nu trebuie să se implice în conceperea, selectarea, stabilirea și implementarea politicilor, mecanismelor și procedurilor specifice aferente controlului intern, precum și a limitelor privind riscurile. Acest lucru nu împiedică conducerea superioară să solicite contribuția funcției de audit intern cu privire la aspecte legate de riscuri, control intern și de conformitate cu regulile aplicabile.

28.12.2020Alineatul (3) din Articolul 57, Paragraful 4.4, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 93, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 58

Toate recomandările făcute de funcția de audit intern trebuie să facă obiectul unei proceduri formale de monitorizare de către nivelurile corespunzătoare de conducere pentru a asigura și a raporta soluționarea eficace și promptă a acestora.

28.12.2020Articolul 58 din Paragraful 4.4, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 94, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 59

(1)Funcția de audit trebuie să adere la standardele profesionale naționale și internaționale, cum ar fi, de exemplu, standardele profesionale internaționale stabilite de Institutul Auditorilor Interni.

(2)Activitatea funcției de audit intern trebuie să fie desfășurată în conformitate cu un plan de audit și cu un program detaliat de audit având în vedere o abordare bazată pe risc.

(3)Planul de audit trebuie să fie întocmit, cel puțin o dată pe an, pe baza obiectivelor anuale de control privind auditul intern și să fie aprobat de organul de conducere în funcția sa de supraveghere.

28.12.2020Articolul 59 din Paragraful 4.4, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 95, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 59^1

(1)Activitățile funcției de audit intern trebuie să acopere, pe baza unei abordări bazate pe risc, evaluarea independentă a activităților externalizate de către instituția de credit. Planul și programul de audit trebuie să includă, în special, acordurile de externalizare a funcțiilor critice sau importante.

(2)În ceea ce privește procesul de externalizare, funcția de audit intern trebuie să confirme cel puțin:

a)implementarea corectă și eficace a cadrului de externalizare al instituției de credit, inclusiv a politicii de externalizare, și în conformitate cu cerințele legale și de reglementare aplicabile, cu strategia privind administrarea riscurilor și cu deciziile organului de conducere;

b)adecvarea, calitatea și eficacitatea evaluării caracterului critic sau al importanței funcțiilor;

c)adecvarea, calitatea și eficacitatea evaluării riscurilor aferente acordurilor de externalizare și menținerea conformității riscurilor cu strategia privind administrarea riscurilor a instituției de credit;

d)implicarea corespunzătoare a organului de conducere; șie) monitorizarea și administrarea acordurilor de externalizare în mod corespunzător.

14.08.2024Punctul 4.4, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 6., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 60

Abrogat.

28.12.2020Articolul 60 din Paragraful 4.4, Sectiunea a 4-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 96, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Secţiunea a 5-aAdministrarea continuității activității

28.12.2020Denumirea Secțiunii a 5-a din Capitolul I, Titlul II a fost modificată de Punctul 97, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

5.1 Sistemul informațional și comunicarea

Articolul 61

Abrogat.

28.12.2020Articolul 61 din Punctul 5.1, Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 98, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 62

Abrogat.

28.12.2020Articolul 62 din Punctul 5.1, Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul II a fost abrogat de Punctul 98, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

5.2 Procesul de administrare a continuității activității

Articolul 63

O instituție de credit trebuie să stabilească un proces solid de administrare a continuității activității pentru a-și asigura capacitatea de a funcționa în mod continuu și pentru a limita pierderile în cazul unei întreruperi severe a activității.

Articolul 63^1

Instituțiile de credit pot înființa o funcție specifică independentă de asigurare a continuității activității, de exemplu, ca parte a funcției de administrare a riscurilor.

28.12.2020Paragraful 5.2 din Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul II a fost completat de Punctul 99, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 63^2

Procesul de administrare a continuității activității trebuie să urmărească reducerea consecințelor operaționale, financiare, juridice, reputaționale și a altor consecințe importante care decurg din întreruperea severă sau prelungită a accesului la resursele critice (de exemplu, sisteme informaționale, servicii de tip cloud, sisteme de comunicare și clădiri) și din întreruperea, pe cale de consecință, a procedurilor normale de desfășurare a activității instituției de credit. Pot fi prevăzute și alte măsuri de administrare a riscurilor pentru reducerea probabilității unor astfel de incidente sau pentru transferul impactului financiar al acestor incidente către terțe părți (de exemplu, prin intermediul asigurărilor).

Articolul 64

(1)Pentru a stabili un plan solid de administrare a continuității activității, o instituție de credit trebuie să analizeze cu atenție expunerea sa la întreruperi severe ale activității și să evalueze, cantitativ și calitativ, potențialul impact al acestora, prin folosirea unor date interne și/sau externe și a unei analize de tip scenariu. Această analiză trebuie să includă toate liniile de activitate și unitățile interne, inclusiv funcția de administrare a riscurilor, și să țină cont de interdependența acestora. Rezultatele analizei trebuie să contribuie la definirea obiectivelor și a priorităților de redresare ale instituției de credit.

(2)Pe baza analizei de la alin. (1) o instituție de credit trebuie să dispună de:

a)planuri pentru situații neprevăzute și de continuitate a activității pentru a asigura că reacționează în mod corespunzător la situații de urgență și este capabilă să își mențină cele mai importante activități dacă există o întrerupere a procedurilor normale de desfășurare a activității;

b)planuri de redresare pentru resursele critice, pentru a-i permite să revină la procedurile normale de desfășurare a activității într-o perioadă de timp corespunzătoare. Orice risc rezidual din eventuale întreruperi ale activității trebuie să fie conform apetitului la risc.

(3)Planurile pentru situații neprevăzute, de continuitate a activității și de redresare prevăzute la alin. (2) trebuie documentate și implementate cu diligență. Documentația trebuie să fie disponibilă în cadrul liniilor de activitate, al unităților interne și al funcției de administrare a riscurilor și trebuie stocată în sisteme separate din punct de vedere fizic și ușor accesibile în cazul unor situații neprevăzute. În acest scop, este necesar să se asigure o instruire corespunzătoare.

(4)Planurile pentru situații neprevăzute, de continuitate a activității și de redresare prevăzute la alin. (2) trebuie testate și actualizate periodic. Orice dificultăți sau eșecuri apărute în cursul testelor trebuie documentate și analizate, iar planurile trebuie revizuite în mod corespunzător.

(5)Planurile pentru situații neprevăzute, de continuitate a activității și de redresare prevăzute la alin. (2) trebuie aprobate de către organul de conducere al instituției de credit.

28.12.2020Articolul 64 din Paragraful 5.2, Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 100, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Secţiunea a 6-aTransparența

Articolul 65

(1)În vederea asigurării transparenței la nivelul instituției de credit, strategiile, politicile și procedurile trebuie comunicate personalului relevant din cadrul unei instituții de credit.

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 65, Sectiunea a 6-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 101, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(2)Personalul unei instituții de credit trebuie să înțeleagă și să adere la politicile și procedurile aferente atribuțiilor și responsabilităților sale.

(3)În sensul alin. (1) și (2), organul de conducere trebuie să informeze și să țină la curent personalul relevant, într-un mod clar și consecvent, cu privire la strategiile și politicile instituției de credit, cel puțin la nivelul necesar pentru a-și îndeplini atribuțiile sale specifice. Acest lucru se poate realiza prin ghiduri, manuale în formă scrisă sau alte mijloace.

28.12.2020Alineatul (3) din Articolul 65, Sectiunea a 6-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 101, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 66

(1)Cadrul de administrare a activității al unei instituții de credit trebuie să fie transparent în raport cu părțile interesate.

(2)O instituție de credit trebuie să își prezinte poziția sa curentă și perspectivele viitoare într-o manieră clară, echilibrată, exactă și la timp.

(3)Obiectivul transparenței în ceea ce privește cadrul de administrare a activității este de a furniza tuturor părților interesate relevante din cadrul unei instituții de credit (incluzând acționari, angajați, clienți și public în general) informații-cheie necesare pentru a le permite să aprecieze eficacitatea organului de conducere în administrarea/conducerea instituției de credit.

Articolul 67

În sensul dispozițiilor art. 313 din prezentul regulament, o instituție de credit trebuie să facă publice cel puțin următoarele:

a)o prezentare privind organizarea internă a instituției de credit și structura grupului, precum și privind modificările aduse acestora, inclusiv principalele linii de raportare și responsabilități;

b)orice modificări semnificative înregistrate de la ultima publicare, și data la care au intervenit modificările semnificative;

c)noi structuri juridice, de administrare a activității sau organizatorice;

d)informații privind structura, organizarea și membrii organului de conducere, inclusiv numărul membrilor acestuia și numărul persoanelor considerate ca fiind independente, cu precizarea genului și a duratei mandatului fiecărui membru al organului de conducere;

e)responsabilitățile-cheie ale organului de conducere;

f)o listă a comitetelor organului de conducere în funcția sa de supraveghere și componența acestora;

g)o prezentare a politicii privind conflictul de interese aplicabile instituției de credit și organului de conducere;

h)o prezentare a cadrului aferent controlului intern;

i)o prezentare a cadrului de administrare a continuității activității.

28.12.2020Articolul 67 din Sectiunea a 6-a, Capitolul I, Titlul II a fost modificat de Punctul 102, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Capitolul I^1Evaluarea adecvării membrilor organului de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie

28.12.2020Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Secţiunea 1Definiții. Aplicarea principiului proporționalității

28.12.2020Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^1

În sensul prezentului capitol, termenii și sintagmele de mai jos au următoarele semnificații:

1.adecvare - măsura în care o persoană este considerată ca având o bună reputație și ca deținând, la nivel individual și la nivel colectiv, împreună cu alte persoane, cunoștințe, aptitudini și experiență corespunzătoare pentru a-și îndeplini responsabilitățile care îi revin. Adecvarea include și onestitatea, integritatea și gândirea independentă ale fiecărei persoane, precum și capacitatea acesteia de a aloca timp suficient pentru îndeplinirea responsabilităților sale;

2.diversitate - situația în care caracteristicile membrilor organului de conducere, inclusiv vârsta, genul, proveniența geografică, experiența educațională și profesională, sunt diferite astfel încât să permită o varietate de opinii în cadrul organului de conducere;

3.proveniență geografică - regiunea în care o persoană a dobândit experiență culturală, educațională sau profesională;

4.inițiere - orice inițiativă sau program având drept scop pregătirea unei persoane pentru o anumită funcție nouă de membru al organului de conducere;

5.pregătire - orice inițiativă sau program de îmbunătățire a aptitudinilor, cunoștințelor sau competențelor membrilor organului de conducere, desfășurate permanent sau ad hoc.

28.12.2020Secțiunea 1 din Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^2

(1)La elaborarea și implementarea politicilor și proceselor prevăzute de prezentul capitol, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare mărimea, organizarea internă, precum și natura, amploarea și complexitatea activităților lor.

(2)Politicile și procesele menționate la alin. (1) trebuie să asigure respectarea criteriilor de evaluare a adecvării membrilor organului de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie, precum și a cerințelor privind luarea în considerare a diversității la recrutarea membrilor organului de conducere, și furnizarea de resurse suficiente pentru inițierea și pregătirea lor.

28.12.2020Sectiunea 1 din Capitolul I^1, Titlul II a fost completată de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^3

(1)Toți membrii organului de conducere trebuie să dispună de bună reputație, onestitate, integritate și gândire independentă, indiferent de mărimea instituției de credit, de organizarea internă și de natura, amploarea și complexitatea activităților sale, precum și de sarcinile și responsabilitățile aferente funcției respective, inclusiv de calitatea de membru deținută în comitetele organului de conducere.

(2)Toate persoanele care dețin funcții-cheie trebuie să dispună de bună reputație, onestitate și integritate, indiferent de mărimea instituției de credit, de organizarea internă și de natura, amploarea și complexitatea activităților sale, precum și de sarcinile și responsabilitățile aferente funcției respective.

Articolul 67^4

În scopul aplicării principiului proporționalității prevăzut la art. 67^2 și pentru a asigura implementarea corespunzătoare a cerințelor în materie de guvernanță corporativă, instituțiile de credit și Banca Națională a României iau în considerare criteriile prevăzute la art. 5 alin. (2^1) lit. a)-h) și j).

Secţiunea a 2-aDomeniul de aplicare a evaluării adecvării de către instituțiile de credit

28.12.2020Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.1.Evaluarea de către instituțiile de credit a adecvării, la nivel individual, a membrilor organului de conducere

28.12.2020Secțiunea a 2-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completată de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^5

(1)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că, în îndeplinirea obligației prevăzute la art. 108 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, membrii organului de conducere sunt în permanență adecvați la nivel individual.

(2)Instituțiile de credit trebuie să evalueze adecvarea, la nivel individual, a membrilor organului de conducere, în special atunci când:

a)formulează o cerere de autorizare, potrivit art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

b)apar modificări semnificative în componența organului de conducere, inclusiv:

(i)la numirea unor noi membri ai organului de conducere, inclusiv ca rezultat al unei achiziții directe sau indirecte sau al unei majorări a deținerii calificate într-o instituție de credit. Această evaluare se limitează la membrii nou-numiți;

(ii)la o nouă numire a membrilor organului de conducere, dacă cerințele funcției s-au modificat sau dacă membrul este numit într-o funcție diferită în cadrul organului de conducere. Această evaluare se limitează la membrii ale căror funcții s-au modificat și la analiza aspectelor relevante, luând în considerare orice cerințe suplimentare pentru funcția respectivă.

(3)Instituțiile de credit trebuie să evalueze sau să reevalueze adecvarea, la nivel individual, a membrilor organului de conducere în mod continuu, cu respectarea art. 67^8 și art. 67^9.

28.12.2020Paragraful 2.1. din Sectiunea a 2-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^6

Instituțiile de credit sunt responsabile pentru evaluarea inițială și continuă a adecvării, la nivel individual, a membrilor organului de conducere. Această evaluare nu aduce atingere evaluării efectuate de Banca Națională a României în scopuri de supraveghere.

Articolul 67^7

(1)Instituțiile de credit trebuie să evalueze, în special, dacă membrii organului de conducere:

a)dispun de o bună reputație;

b)dispun de cunoștințe, aptitudini și experiență suficiente pentru exercitarea responsabilităților lor;

c)sunt capabili să-și exercite responsabilitățile cu onestitate, integritate și gândire independentă, pentru a evalua și pune în discuție în mod eficace deciziile conducerii superioare, precum și alte decizii relevante ale conducerii, după caz, și pentru a supraveghea și monitoriza în mod eficace procesul de luare a respectivelor decizii;

d)au capacitatea de a aloca timp suficient pentru îndeplinirea funcțiilor ce le revin și respectă, în cazul instituțiilor de credit semnificative, cerințele referitoare la limitarea mandatelor prevăzute la art. 108^1 alin. (2^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(2)În cazul în care evaluarea prevăzută la alin. (1) are în vedere o anumită funcție, evaluarea nivelului suficient de cunoștințe, aptitudini, experiență și timp alocat trebuie să se raporteze la rolul funcției vizate. Nivelul și natura cunoștințelor, aptitudinilor și experienței necesare unui membru al conducerii superioare pot fi diferite de cele impuse unui membru al organului de conducere în funcția sa de supraveghere, în special dacă aceste funcții sunt atribuite unor organe diferite.

Articolul 67^8

Instituțiile de credit monitorizează în permanență adecvarea membrilor organului de conducere pentru a identifica, în contextul oricărui element nou relevant, situațiile în care trebuie să efectueze o reevaluare a adecvării acestora. Instituțiile de credit trebuie să efectueze o reevaluare în special în următoarele cazuri:

a)atunci când există îngrijorări cu privire la adecvarea, la nivel individual sau colectiv, a membrilor organului de conducere;

b)în cazul unui eveniment cu impact semnificativ asupra reputației unui membru al organului de conducere sau a instituției de credit, inclusiv în cazurile în care membrii nu respectă politica instituției de credit privind conflictul de interese;

c)ca parte a revizuirii cadrului de administrare a activității de către organul de conducere;

d)în orice altă situație care poate afecta în mod semnificativ adecvarea membrului organului de conducere.

Articolul 67^9

Instituțiile de credit trebuie să reevalueze alocarea de timp suficient din partea unui membru al organului de conducere în cazul în care membrul respectiv își asumă un mandat suplimentar sau începe să desfășoare activități noi relevante, inclusiv activități politice.

Articolul 67^10

Instituțiile de credit trebuie să își întemeieze evaluările privind adecvarea pe criteriile prevăzute în secțiunea a 3-a din prezentul capitol, ținând seama de diversitatea organului de conducere, detaliată în secțiunea a 5-a din prezentul capitol, și trebuie să pună în aplicare o politică și procese privind adecvarea, astfel cum sunt prevăzute în secțiunile a 6-a și a 7-a din prezentul capitol.

2.2.Evaluarea de către instituțiile de credit a adecvării, la nivel colectiv, a organului de conducere

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul I^1, Titlul II a fost completată de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^11

Instituțiile de credit se asigură că, în îndeplinirea obligației prevăzute la art. 108 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, organul de conducere dispune în orice moment, la nivel colectiv, de cunoștințe, aptitudini și experiență adecvate pentru a putea înțelege activitățile desfășurate de instituția de credit, inclusiv riscurile principale aferente acestor activități.

28.12.2020Paragraful 2.2. din Sectiunea a 2-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^12

(1)Instituțiile de credit trebuie să evalueze sau să reevalueze adecvarea, la nivel colectiv, a organului de conducere, în special:

a)atunci când formulează o cerere de autorizare potrivit art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

b)atunci când apar modificări semnificative în componența organului de conducere, inclusiv:

(i)numirea unor noi membri ai organului de conducere, inclusiv ca rezultat al unei achiziții directe sau indirecte sau al unei majorări a deținerii calificate într-o instituție de credit;

(ii)o nouă numire a membrilor organului de conducere, dacă cerințele funcției s-au modificat sau dacă membrii sunt numiți în altă funcție în cadrul organului de conducere;

(iii)atunci când membrii numiți sau numiți din nou în funcție încetează să mai fie membri ai organului de conducere

(2)Instituțiile de credit trebuie să evalueze sau să reevalueze adecvarea, la nivel colectiv, a organului de conducere în mod continuu, cu respectarea cu art. 67^13.

Articolul 67^13

Instituțiile de credit trebuie să reevalueze adecvarea, la nivel colectiv, a membrilor organului de conducere în special în următoarele cazuri:

a)atunci când există o modificare semnificativă a modelului de afaceri al instituției de credit, a apetitului la risc sau a strategiei privind administrarea riscurilor ori a structurii la nivel individual sau la nivel de grup;

b)ca parte a revizuirii cadrului de administrare a activității de către organul de conducere;

c)în orice altă situație care poate afecta în mod semnificativ adecvarea, la nivel colectiv, a organului de conducere.

Articolul 67^14

Atunci când efectuează reevaluări ale adecvării organului de conducere la nivel colectiv, instituțiile de credit trebuie să își concentreze evaluarea asupra modificărilor relevante ale activităților, strategiilor și profilului de risc ale instituției de credit, asupra repartizării sarcinilor în cadrul organului de conducere, precum și asupra efectului acestora asupra cunoștințelor, aptitudinilor și experienței organului de conducere, necesare la nivel colectiv.

Articolul 67^15

(1)Instituțiile de credit trebuie să își întemeieze evaluările privind adecvarea organului de conducere pe criteriile prevăzute în secțiunea a 3-a din prezentul capitol și trebuie să pună în aplicare o politică și procese privind adecvarea, conform celor prevăzute în secțiunea a 6-a și secțiunea a 7-a din prezentul capitol.

(2)Instituțiile de credit sunt responsabile pentru evaluarea adecvării inițiale și continue, la nivel colectiv, a organului de conducere. Această evaluare nu aduce atingere evaluării efectuate de Banca Națională a României în scopuri de supraveghere.

2.3.Evaluarea de către instituțiile de credit a adecvării persoanelor care dețin funcții-cheie

Articolul 67^16

(1)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că persoanele care dețin funcții-cheie dispun în orice moment de o bună reputație, onestitate și integritate, precum și de cunoștințe, aptitudini și experiență suficiente pentru exercitarea responsabilităților aferente funcțiilor lor.

(2)Instituțiile de credit evaluează/reevaluează îndeplinirea de către persoanele care dețin funcții-cheie a cerințelor prevăzute la alin. (1) în special în următoarele cazuri:

a)imediat după autorizare, înainte de începerea activității instituției de credit;

b)înainte de numirea unor noi persoane care dețin funcții-cheie, inclusiv ca rezultat al unei achiziții directe sau indirecte sau al unei majorări a deținerii calificate într-o instituție de credit;

c)în cazurile prevăzute la art. 67^17 alin. (2).

28.12.2020Paragraful 2.3. din Sectiunea a 2-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^17

(1)Instituțiile de credit monitorizează în permanență reputația, onestitatea, integritatea, cunoștințele, aptitudinile și experiența persoanelor care dețin funcții-cheie pentru a identifica, în contextul oricărui element nou, relevant, situațiile în care trebuie să realizeze o reevaluare.

(2)Instituțiile de credit realizează reevaluarea adecvării persoanelor care dețin funcții-cheie în special în următoarele cazuri:

a)în cazul în care există îngrijorări cu privire la adecvarea acestora;

b)în cazul unui eveniment cu impact semnificativ asupra reputației persoanei care deține o funcție-cheie;

c)ca parte a revizuirii cadrului de administrare a activității de către organul de conducere;

d)în orice altă situație care poate afecta în mod semnificativ adecvarea persoanei care deține o funcție-cheie.

Articolul 67^18

(1)La evaluarea îndeplinirii la nivel individual de către persoanele care dețin funcții-cheie a cerințelor de la art. 67^16 alin. (1), instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere aceleași criterii ca și cele utilizate pentru evaluarea adecvării membrilor organului de conducere la nivel individual. Evaluarea cunoștințelor, aptitudinilor și experienței trebuie să aibă în vedere rolul și responsabilitățile aferente funcției evaluate.

(2)Instituțiile de credit sunt responsabile pentru evaluarea adecvării inițiale și continue a persoanelor care dețin funcții-cheie. Această evaluare nu aduce atingere evaluării efectuate de Banca Națională a României în scopuri de supraveghere.

(3)În sensul art. 67^16 alin. (1), experiența practică și profesională adecvată pe care trebuie să o dețină persoanele care dețin funcții-cheie se consideră că este suficientă, dacă persoanele în cauză dețin o experiență cumulată de cel puțin 5 ani, dobândită în domeniul financiar-bancar. În funcție de modelul de afaceri și de cadrul de administrare al instituției de credit, poate fi avută în vedere și experiența practică și profesională dobândită într-un domeniu specializat, cu relevanță pentru funcția pentru care au fost nominalizate persoanele în cauză. Prin sintagma domeniu specializat se înțelege domeniul IT, audit, contabilitate și juridic.

25.10.2022Alineatul (3) din Articolul 67^18, Punctul 2.3., Sectiunea a 2-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost modificat de Punctul 3, Articolul IX din REGULAMENTUL nr. 11 din 10 octombrie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din 25 octombrie 2022

Secţiunea a 3-aCriterii privind adecvarea membrilor organului de conducere, la nivel individual și colectiv

28.12.2020Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

3.1.Alocarea unui timp suficient de către un membru al organului de conducere

28.12.2020Secțiunea a 3-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completată de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^19

(1)Instituțiile de credit evaluează dacă un membru al organului de conducere poate să dedice suficient timp pentru îndeplinirea funcțiilor și responsabilităților sale, inclusiv pentru înțelegerea activităților desfășurate de instituțiile de credit, a principalelor riscuri și a implicațiilor activităților desfășurate, precum și a strategiei privind administrarea riscurilor.

(2)În cazul în care membrul organului de conducere deține un mandat într-o instituție de credit semnificativă, evaluarea trebuie să includă o analiză distinctă pentru a asigura respectarea cerinței privind limitarea numărului maxim de mandate prevăzute la art. 108^1 alin. (2)-(2^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

28.12.2020Paragraful 3.1. din Sectiunea a 3-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^20

(1)Membrii organului de conducere trebuie să-și poată îndeplini sarcinile inclusiv în perioade de activitate deosebit de intensă, cum ar fi în caz de restructurare, relocare a instituției de credit, achiziție, fuziune, preluare sau o situație de criză sau ca urmare a unor dificultăți majore legate de una sau mai multe din operațiunile sale, luând în considerare că în astfel de perioade poate fi necesară alocarea unui timp suplimentar celui alocat în perioadele obișnuite.

(2)La evaluarea alocării unui timp suficient de către un membru al organului de conducere, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare cel puțin următoarele:

a)numărul de mandate deținute concomitent în cadrul entităților financiare sau nefinanciare de către acel membru, cu luarea în considerare a posibilelor suprapuneri, atunci când mandatele sunt deținute în conformitate cu art. 108^1 alin. (2^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv atunci când membrul organului de conducere acționează în numele unei persoane juridice sau ca membru supleant al unui membru titular al organului de conducere;

b)mărimea, natura, amploarea și complexitatea activităților entității la care membrul organului de conducere deține un mandat și, în mod particular, dacă entitatea este din afara Uniunii Europene;

c)prezența în teritoriu și timpul necesar deplasărilor, în vederea îndeplinirii sarcinilor membrului organului de conducere;

d)numărul de ședințe programate pentru organul de conducere;

e)mandatele deținute concomitent de membrul organului de conducere în cadrul organizațiilor care nu urmăresc în mod predominant obiective de natură comercială;

f)orice ședințe necesar a fi organizate, în special, cu autorități competente sau cu alte părți interesate în afara programului oficial de ședințe al organului de conducere;

g)natura funcției pe care o ocupă membrul organului de conducere și responsabilitățile aferente, inclusiv atribuții specifice precum cea de director general, președinte al organului de conducere în funcția sa de supraveghere sau președinte ori membru al unui comitet, dacă membrul respectiv deține o funcție executivă sau neexecutivă, precum și necesitatea participării acestuia la ședințe în cadrul societăților menționate la lit. a) și în cadrul instituției de credit;

h)alte activități externe de natură profesională sau cu caracter politic, precum și orice alte funcții și activități relevante ale membrului organului de conducere, atât în interiorul, cât și în afara sectorului financiar, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii Europene;

i)timpul necesar a fi alocat pentru inițiere și pregătire;

j)orice alte atribuții relevante ale membrului pe care instituțiile de credit le consideră a fi necesar să fie luate în considerare la evaluarea alocării unui timp suficient de către un membru al organului de conducere; șik) studiile de evaluare comparativă relevante disponibile privind alocarea unui timp suficient, inclusiv cele publicate periodic de ABE.

Articolul 67^21

(1)Instituțiile de credit trebuie să formalizeze rolurile, atribuțiile și capacitățile necesare aferente diferitelor funcții din cadrul organului de conducere, precum și timpul alocat preconizat a fi necesar pentru fiecare funcție, luând în considerare inclusiv nevoia de a aloca suficient timp pentru inițiere și pregătire.

(2)În îndeplinirea obligației de la alin. (1), instituțiile de credit care nu sunt semnificative pot diferenția timpul necesar a fi alocat numai între mandatele în funcții executive și mandatele în funcții neexecutive.

Articolul 67^22

Instituțiile de credit comunică membrilor organului de conducere timpul necesar a fi alocat pentru îndeplinirea sarcinilor lor. Instituțiile de credit pot solicita membrilor organului de conducere să confirme că pot dedica timpul respectiv pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

Articolul 67^23

Instituțiile de credit monitorizează alocarea unui timp suficient de către membrii organului de conducere pentru îndeplinirea funcțiilor lor. Constituie indicatori ai timpului alocat pregătirea pentru ședințe, prezența și implicarea activă a membrilor în cadrul ședințelor organului de conducere.

Articolul 67^24

La evaluarea alocării unui timp suficient de către alți membri ai organului de conducere, instituțiile de credit iau în considerare și impactul oricăror absențe pe termen lung ale membrilor organului de conducere.

Articolul 67^25

(1)Instituțiile de credit țin evidența tuturor funcțiilor externe de natură profesională și a celor cu caracter politic desfășurate de membrii organului de conducere. Evidențele se actualizează ori de câte ori un membru notifică instituției de credit o modificare față de situația anterior declarată și atunci când astfel de modificări sunt aduse în atenția instituției de credit prin orice alt mijloc.

(2)În cazul în care modificările survenite pot reduce capacitatea unui membru al organului de conducere de a aloca suficient timp pentru îndeplinirea funcției, instituția de credit trebuie să reevalueze capacitatea membrului organului de conducere de a respecta cerința privind alocarea unui timp suficient pentru funcția sa.

3.2.Calcularea numărului de mandate

Articolul 67^26

(1)Membrii organului de conducere care dețin un mandat într-o instituție de credit semnificativă trebuie să respecte limitarea numărului de mandate deținute simultan, prevăzută la art. 108^1 alin. (2)-(2^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(2)În sensul art. 108^1 alin. (2)-(2^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care un mandat implică, în același timp, responsabilități executive și neexecutive, mandatul trebuie socotit drept mandat în funcție executivă.

(3)În cazul în care mai multe mandate se consideră ca fiind un singur mandat în temeiul art. 108^1 alin. (2^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 67^27-67^30 din prezentul regulament, acel mandat se consideră drept mandat în funcție executivă, atunci când include cel puțin un mandat în funcție executivă și, respectiv, se consideră drept mandat în funcție neexecutivă, atunci când include exclusiv mandate în funcții neexecutive.

28.12.2020Paragraful 3.2. din Sectiunea a 3-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^27

Se consideră ca fiind un singur mandat toate mandatele deținute în cadrul aceluiași grup, în conformitate cu art. 108^1 alin. (2^2) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 67^28

(1)Se consideră ca fiind un singur mandat toate mandatele deținute în cadrul întreprinderilor în care instituția de credit are o deținere calificată, dar care nu sunt filiale incluse în același grup, în conformitate cu art. 108^1 alin. (2^2) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(2)Mandatul unic prevăzut la alin. (1) se consideră ca fiind un mandat unic separat, iar acest mandat și mandatul deținut în cadrul instituției de credit sunt considerate două mandate.

Articolul 67^29

(1)În cazul în care mai multe instituții din cadrul aceluiași grup au dețineri calificate, mandatele deținute în toate întreprinderile în care instituțiile au dețineri calificate se consideră drept un singur mandat, cu luarea în considerare a principiilor de consolidare prudențială a instituției de credit.

(2)Mandatul unic prevăzut la alin. (1) se consideră ca fiind un mandat unic separat, iar acest mandat și mandatul unic calculat pentru mandatele deținute în entitățile din grup sunt considerate două mandate.

Articolul 67^30

(1)În cazul în care un membru al organului de conducere deține mai multe mandate în diferite grupuri sau întreprinderi, toate mandatele deținute în cadrul aceleiași scheme de protecție instituțională în conformitate cu art. 108^1 alin. (2^2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare se consideră ca fiind un singur mandat.

(2)În cazul în care prin aplicarea regulii prevăzute la art. 108^1 alin. (2^2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare se ajunge la un număr mai mare de mandate unice decât prin aplicarea regulii prevăzute la art. 108^1 alin. (2^2) lit. c) din aceeași ordonanță de urgență, se ia în considerare numărul cel mai mic de mandate unice. Cu titlu de exemplu, în cazul în care sunt deținute mandate în cadrul a două grupuri, respectiv sunt deținute mandate în cadrul unor întreprinderi care sunt membre ale unei scheme de protecție instituționale și, în același timp, sunt deținute mandate în cadrul unor întreprinderi care nu sunt membre ale respectivei scheme de protecție instituționale, trebuie luate în calcul doar două mandate unice.

Articolul 67^31

(1)În conformitate cu art. 108^1 alin. (2^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, mandatele deținute în entități care nu urmăresc în mod predominant obiective de natură comercială nu se socotesc la calcularea numărului de mandate.

(2)Mandatele prevăzute la alin. (1) sunt luate în considerare la evaluarea cerinței privind alocarea unui timp suficient de către membrii organului de conducere.

(3)Printre entitățile care nu urmăresc în mod predominant obiective de natură comercială menționate la alin. (1) se pot număra organizațiile fără scop lucrativ, cum ar fi organizațiile caritabile, asociațiile sportive sau culturale.

3.3.Cunoștințe, aptitudini și experiență adecvate

Articolul 67^32

(1)Membrii organului de conducere trebuie, în mod permanent, să înțeleagă activitatea instituției de credit și riscurile aferente în mod proporțional cu responsabilitățile ce le revin potrivit domeniilor alocate, inclusiv să înțeleagă în mod adecvat domeniile pentru care un membru al organului de conducere nu este direct responsabil, dar pentru care răspunde solidar, împreună cu ceilalți membri ai organului de conducere.

(2)Membrii organului de conducere trebuie să înțeleagă cadrul de administrare a activității instituției de credit, rolul și responsabilitățile lor și, după caz, structura grupului, precum și orice potențiale conflicte de interese care ar putea să apară în legătură cu acestea.

(3)Membrii organului de conducere trebuie să aibă capacitatea de a contribui la implementarea unei culturi, a unor valori corporative și a unor comportamente adecvate în cadrul organului de conducere și al instituției de credit.

28.12.2020Paragraful 3.3. din Sectiunea a 3-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^33

În sensul art. 67^32, evaluarea adecvării cunoștințelor, aptitudinilor și experienței trebuie să ia în considerare:

a)rolul, atribuțiile și capacitățile necesare aferente funcției;

b)cunoștințele și aptitudinile dobândite prin educație, pregătire și practică;

c)experiența practică și profesională dobândită în funcțiile anterioare;

d)cunoștințele și aptitudinile dobândite de către membrul organului de conducere și demonstrate prin conduita sa profesională.

Articolul 67^34

Pentru a evalua în mod corespunzător aptitudinile membrilor organului de conducere, instituțiile de credit iau în considerare lista neexhaustivă a aptitudinilor prevăzută în anexa nr. 7 la prezentul regulament, cu luarea în considerare a rolului și atribuțiilor funcției ocupate de membrul organului de conducere.

Articolul 67^35

Evaluarea trebuie să ia în considerare nivelul și profilul educației fiecărui membru al organului de conducere, precum și dacă aceasta este în domeniul financiar-bancar sau în alte domenii care ar putea fi considerate relevante pentru domeniul financiar-bancar. În mod particular, poate fi considerată relevantă pentru domeniul financiar-bancar educația în domenii precum economie, statistică și econometrie, drept, contabilitate, audit, administrație, reglementare financiară, tehnologia informației.

Articolul 67^36

Evaluarea nu se limitează la nivelul de studii absolvite de către membrul organului de conducere sau la atestarea referitoare la vechimea în cadrul unei instituții. În acest sens, instituțiile de credit trebuie să efectueze o analiză aprofundată a experienței practice a membrului organului de conducere, luând în considerare natura, amploarea și complexitatea activității desfășurate de entitățile în care a activat, precum și funcțiile exercitate de acesta în respectivele entități.

Articolul 67^37

La evaluarea cunoștințelor, aptitudinilor și experienței unui membru al organului de conducere, instituțiile de credit iau în considerare experiența teoretică și practică referitoare la:

a)piețele bancare și financiare;

b)cerințele legale și cadrul de reglementare;

c)planificarea strategică, înțelegerea strategiei de afaceri sau a planului de afaceri ale unei instituții și realizarea acestora;

d)administrarea riscurilor (identificarea, evaluarea, monitorizarea, controlul și diminuarea principalelor tipuri de riscuri aferente activităților unei instituții), inclusiv experiența legată în mod direct de responsabilitățile membrului organului de conducere;

e)contabilitate și audit;

f)evaluarea eficacității cadrului de administrare a activității al unei instituții, asigurarea unui cadru de administrare, a unei supravegheri și a unor controale eficace; șig) interpretarea informațiilor de natură financiară ale unei instituții, identificarea, pe baza acestor informații, a aspectelor-cheie precum și a unor controale și măsuri adecvate.

Articolul 67^38

(1)Membrii organului de conducere trebuie să dețină suficientă experiență practică și profesională pentru o perioadă suficient de lungă.

(2)La evaluarea experienței practice și profesionale obținute de un membru al conducerii superioare în funcțiile anterioare, instituțiile de credit iau în considerare în special următoarele:

a)natura funcției de conducere deținute și nivelul ierarhic al acesteia;

b)perioada de timp pentru care a fost deținută funcția;

c)natura și complexitatea activității aferente funcției respective, inclusiv structura organizatorică a acesteia;

d)sfera competențelor, atribuțiile de natură decizională și responsabilitățile asumate de membrul conducerii superioare;

e)cunoștințele tehnice dobândite prin deținerea funcției;

f)numărul subordonaților.

(3)În sensul alin. (1), experiența practică și profesională adecvată pe care trebuie să o dețină membrii organului de conducere se consideră că este suficientă, dacă persoanele în cauză dețin o experiență cumulată de cel puțin 7 ani în ultimii 12 ani, dobândită în domeniul financiar-bancar, cu relevanță pentru funcția pentru care au fost nominalizate, din care:

a)cel puțin 6 ani în funcții de conducere executivă/ neexecutivă sau în funcții de conducere de nivel mediu, în cazul directorului general și al președintelui directoratului;

b)cel puțin 5 ani în funcții de conducere executivă/ neexecutivă sau în funcții de conducere de nivel mediu, în cazul membrilor conducerii superioare, alții decât cei menționați la lit. a), și în cazul membrilor organului de conducere în funcția sa de supraveghere care dețin mandate în funcții neexecutive.

Prin «funcții de conducere de nivel mediu» se înțeleg acele funcții de conducere exercitate de persoane care sunt subordonate ierarhic direct și raportează unui membru al organului de conducere sau organului de conducere, după caz.

25.10.2022Alineatul (3) din Articolul 67^38, Punctul 3.3., Sectiunea a 3-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost modificat de Punctul 4, Articolul IX din REGULAMENTUL nr. 11 din 10 octombrie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din 25 octombrie 2022

(4)Cu respectarea celorlalte condiții prevăzute la alin. (3), în funcție de modelul de afaceri și de cadrul de administrare al instituției de credit, poate fi avută în vedere:

a)în cazul membrilor conducerii superioare, experiența practică și profesională dobândită într-un domeniu specializat, cu relevanță pentru funcția pentru care au fost nominalizate persoanele în cauză. Prin sintagma domeniu specializat se înțelege domeniul IT, audit, contabilitate și juridic;

b)în cazul membrilor organului de conducere în funcția sa de supraveghere care dețin mandate în funcții neexecutive, experiența practică și profesională dobândită în poziții administrative sau într-un domeniu specializat, cu relevanță pentru funcția pentru care au fost nominalizate persoanele în cauză. Prin sintagma domeniu specializat se înțelege domeniul IT, audit, contabilitate, fiscal și juridic.

25.10.2022Alineatul (4) din Articolul 67^38, Punctul 3.3., Sectiunea a 3-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost modificat de Punctul 4, Articolul IX din REGULAMENTUL nr. 11 din 10 octombrie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din 25 octombrie 2022

(5)În cazul membrilor organului de conducere în funcția sa de supraveghere care dețin mandate în funcții neexecutive poate fi avută în vedere și experiența practică și profesională cumulată de cel puțin 7 ani în ultimii 12 ani, dobândită în activitatea de natură academică, cu relevanță pentru funcția pentru care au fost nominalizate persoanele în cauză.

25.10.2022Articolul 67^38 din Punctul 3.3., Sectiunea a 3-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 5, Articolul IX din REGULAMENTUL nr. 11 din 10 octombrie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din 25 octombrie 2022

Articolul 67^39

Membrii organului de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să aibă capacitatea de a pune în discuție în mod constructiv deciziile și de a supraveghea în mod eficace conducerea superioară.

3.4.Criterii de adecvare la nivel colectiv

Articolul 67^40

(1)Organul de conducere trebuie să dispună, la nivel colectiv, de capacitatea de a înțelege activitățile desfășurate de instituția de credit, inclusiv principalele riscuri aferente acestora.

(2)Criteriile de adecvare la nivel colectiv se aplică în mod distinct conducerii superioare și organului de conducere în funcția sa de supraveghere, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezenta subsecțiune.

28.12.2020Paragraful 3.4. din Sectiunea a 3-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^41

(1)Membrii organului de conducere trebuie să dispună, la nivel colectiv, de capacitatea de a lua deciziile adecvate, având în vedere cadrul de administrare a activității, modelul de afaceri, apetitul la risc, strategia și piețele în care funcționează instituția de credit.

(2)Membrii organului de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să dispună, la nivel colectiv, de capacitatea de a pune în discuție și a monitoriza, în mod eficace, deciziile luate de conducerea superioară.

Articolul 67^42

(1)Organul de conducere trebuie să dispună, la nivel colectiv, de cunoștințe și suficientă experiență în toate domeniile aferente activităților instituției de credit.

(2)Organul de conducere trebuie să fie format dintr-un număr suficient de membri care dețin cunoștințe în fiecare domeniu de activitate al instituției de credit, pentru a permite dezbaterea deciziilor ce trebuie luate. Membrii organului de conducere trebuie să dețină, la nivel colectiv, aptitudinile necesare pentru a-și prezenta punctele de vedere și pentru a influența procesul de luare a deciziilor în cadrul organului de conducere.

Articolul 67^43

(1)Componența organului de conducere trebuie să asigure cunoștințele, aptitudinile și experiența necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile.

(2)În sensul alin. (1) organul de conducere dispune, la nivel colectiv, de o înțelegere adecvată a domeniilor pentru care membrii răspund solidar, precum și de aptitudinile pentru a administra și supraveghea în mod eficace instituția de credit, inclusiv în ceea ce privește:

a)activitatea instituției de credit și principalele riscuri aferente acesteia;

b)fiecare activitate semnificativă a instituției de credit;

c)domeniile relevante de competență sectorială, în special financiară, incluzând piețele financiare și piața de capital, solvabilitatea și modelele interne;

d)contabilitatea și raportarea financiară;

e)administrarea riscurilor, conformitatea și auditul intern;

f)tehnologia informației și securitatea informației;

g)piețele locale, regionale și globale, după caz;

h)cadrul legal și de reglementare;

i)aptitudinile și experiența manageriale;

j)capacitatea de a planifica în mod strategic;

k)administrarea grupurilor naționale și internaționale și riscurile asociate structurilor din cadrul grupului, după caz.

Articolul 67^44

(1)Conducerea superioară trebuie să dispună, la nivel colectiv, de un nivel ridicat de aptitudini manageriale.

(2)Organul de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să dispună, la nivel colectiv, de aptitudini manageriale suficiente pentru îndeplinirea eficientă a sarcinilor sale și pentru înțelegerea și punerea în discuție a practicilor de management aplicate și a deciziilor luate de conducerea superioară.

3.5.Reputația, onestitatea și integritatea

Articolul 67^45

(1)Un membru al organului de conducere este considerat a avea o bună reputație și a da dovadă de onestitate și integritate dacă nu există motive obiective care să sugereze contrariul, în special fiind luate în considerare informațiile relevante disponibile privind factorii sau situațiile prevăzute la art. 67^46-67^50.

(2)La evaluarea reputației, onestității și integrității, instituțiile de credit iau în considerare inclusiv impactul efectelor cumulate ale incidentelor minore asupra reputației unui membru.

28.12.2020Paragraful 3.5. din Sectiunea a 3-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^46

(1)Fără a aduce atingere drepturilor fundamentale, consacrate în cadrul legal european și național, la evaluarea reputației, onestității și integrității, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare, în măsura în care prezintă relevanță, condamnările, acțiunile de urmărire penală în curs sau cercetările administrative în curs.

(2)În scopul stabilirii relevanței potrivit alin. (1), trebuie avute în vedere elemente precum: tipul de condamnare sau punerea în mișcare a acțiunii penale, forma de vinovăție și de participație, sancțiunea aplicată, faza procesuală, circumstanțele atenuante sau agravante în care s-a produs fapta, gravitatea oricărei infracțiuni sau contravenții ori a acțiunii de supraveghere, timpul scurs de la comiterea faptei, comportamentul ulterior comiterii faptei, relevanța infracțiunii sau a contravenției sau a acțiunii de supraveghere în contextul rolului pe care îl îndeplinește membrul în cadrul organului de conducere, precum și o eventuală reabilitare.

(3)Orice antecedent de natură penală, contravențională sau administrativă relevant este avut în vedere cu respectarea prevederilor legale privind prescripția.

Articolul 67^47

Fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, aplicabile în materie penală, precum și altor drepturi fundamentale, la evaluarea reputației, onestității și integrității, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare cel puțin următoarele:

a)condamnări sau acțiuni de urmărire penală în curs cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în special cu privire la:

(i)infracțiuni prevăzute de legislația ce guvernează activitatea bancară, financiară, privind titlurile de valoare ori asigurările sau privind piețele de titluri de valoare sau instrumentele financiare sau de plată, inclusiv infracțiuni prevăzute de legislația privind prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, manipularea pieței, încheierea de tranzacții bazate pe informații privilegiate și cămătăria;

(ii)infracțiuni de corupție și de serviciu, infracțiuni de fals, infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice sau alte infracțiuni în legătură cu domeniul financiar;

(iii)infracțiuni în materie fiscală; și(iv) alte infracțiuni prevăzute în legislația aplicabilă societăților, insolvenței sau falimentului.

b)alte măsuri relevante, actuale sau anterioare evaluării, inclusiv contravenții, aplicate de orice autoritate sau organism de reglementare ori profesional, pentru nerespectarea legislației privind protecția consumatorului, activitatea bancară, financiară, privind titlurile de valoare sau de asigurări.

Articolul 67^48

La evaluarea reputației, onestității și integrității, investigațiile în curs de desfășurare trebuie avute în vedere atunci când acestea sunt inițiate ca urmare a procedurilor judiciare sau administrative ori a altor investigații similare ale autorității de supraveghere, fără a aduce atingere drepturilor individuale fundamentale.

Articolul 67^49

La evaluarea reputației, onestității și integrității instituțiile de credit trebuie să ia în considerare și următoarele situații referitoare la activitatea economică actuală și anterioară și la soliditatea financiară a unui membru al organului de conducere, din perspectiva impactului potențial al acestora asupra reputației, integrității și onestității membrului respectiv al organului de conducere:

a)includerea în orice listă de debitori rău-platnici sau orice înregistrări negative la un birou de credit, dacă este cazul;

b)performanța financiară și comercială a entităților deținute sau conduse de membru sau în care membrul a avut sau deține o cotă de participație la capital sau o influență semnificativă, fiind luate în special în considerare orice proceduri de reorganizare, faliment și lichidare, precum și dacă și în ce mod membrul a contribuit la generarea cauzelor care au declanșat aceste proceduri;

c)pronunțarea unei sentințe de deschidere a procedurii de insolvență prin lichidare de active împotriva acestuia; șid) fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, procesele civile, procedurile penale sau administrative, investițiile, expunerile și împrumuturile mari contractate, în măsura în care acestea pot avea un impact semnificativ asupra solidității financiare a membrului sau a entităților deținute sau administrate de acesta sau în care membrul deține o participație semnificativă.

Articolul 67^50

Un membru al organului de conducere trebuie să dețină standarde ridicate de integritate și onestitate. În acest sens, la evaluarea reputației, onestității și integrității membrului respectiv trebuie luați în considerare cel puțin următorii factori:

a)orice dovadă din care rezultă că persoana nu a fost transparentă, deschisă și cooperantă în relațiile sale cu autoritățile competente și/sau instituții de credit;

b)refuzul, revocarea, retragerea sau excluderea oricărei înregistrări, autorizații, calității de membru sau a licenței pentru desfășurarea de activități comerciale, antreprenoriale sau profesionale;

c)motivele oricărei concedieri de la locul de muncă ori ale oricărei revocări pe motive de nesocotire a încrederii, dintr-o relație fiduciară sau situație similară;

d)descalificarea, de către orice autoritate competentă relevantă, care are drept efect pierderea calității de membru al organului de conducere sau a calității de persoană care conduce efectiv activitatea unei entități; șie) orice alte dovezi care sugerează că persoana acționează într-un mod care nu este în conformitate cu standardele înalte de conduită.

3.6.Gândirea independentă și calitatea de membru independent al organului de conducere

3.6.1.Interacțiunea dintre gândirea independentă și principiul de a fi independent

Articolul 67^51

(1)Atunci când evaluează independența membrilor organului de conducere, instituțiile de credit trebuie să distingă între noțiunea de gândire independentă, care este o cerință aplicabilă tuturor membrilor organului de conducere al unei instituții de credit și principiul de a fi independent, care este o cerință aplicabilă anumitor membri ai organului de conducere în funcția sa de supraveghere.

(2)Instituțiile de credit evaluează gândirea independentă potrivit criteriilor prevăzute la art. 67^54-67^59 și cerința de independență conform criteriilor prevăzute la art. 67^60-67^64.

28.12.2020Paragraful 3.6.1 din Sectiunea a 3-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^52

(1)Fiecare membru al organului de conducere trebuie să aibă o gândire independentă, aceasta reprezentând un model de comportament manifestat în special în timpul discuțiilor și la luarea deciziilor în cadrul organului de conducere, indiferent dacă membrul respectiv este sau nu considerat independent în conformitate cu prevederile art. 67^60-67^64.

(2)În îndeplinirea funcțiilor și responsabilităților lor, membrii organului de conducere trebuie să se implice activ în îndeplinirea sarcinilor care le revin, să aibă capacitatea de a lua propriile decizii și să emită judecăți solide, obiective și în mod independent.

Articolul 67^53

(1)Un membru al organului de conducere în funcția sa de supraveghere este considerat independent atunci când nu are nicio relație sau legături de orice natură, prezente sau recente, potrivit celor menționate la art. 67^63, cu instituția de credit sau conducerea acesteia, care ar putea influența judecata obiectivă și echilibrată a membrului respectiv sau reduce capacitatea acestuia de a lua decizii în mod independent.

(2)Un membru al organului de conducere care este considerat independent, în sensul celor prevăzute la art. 67^60-67^64, nu este considerat în mod automat a avea gândire independentă, în sensul celor prevăzute la art. 67^54-67^59, ținând seama de faptul că membrul respectiv poate să nu dispună de abilitățile comportamentale necesare prevăzute la art. 67^54 lit. a).

3.6.2.Gândirea independentă

Articolul 67^54

La evaluarea gândirii independente instituțiile de credit trebuie să evalueze dacă membrii organului de conducere:

a)dispun de abilitățile comportamentale necesare, inclusiv:

(i)curaj, convingere și puterea de a evalua și de a contesta în mod eficient deciziile propuse de către alți membri ai organului de conducere;

(ii)capacitatea de a pune întrebări membrilor conducerii superioare cu privire la exercitarea atribuțiilor lor; și(iii) capacitatea de a nu fi influențat de opiniile celorlalți membri fără realizarea unei analize proprii atente a respectivelor opinii.

b)se găsesc în situații de conflicte de interese, într-o măsură care ar afecta capacitatea acestora de a-și îndeplini sarcinile în mod independent și obiectiv.

28.12.2020Paragraful 3.6.2 din Sectiunea a 3-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^55

Atunci când evaluează aptitudinile comportamentale necesare unui membru al organului de conducere, prevăzute la art. 67^54 lit. a), instituțiile de credit trebuie să țină seama de comportamentul din trecut și cel prezent al acestuia, în special de comportamentul manifestat în cadrul instituției de credit.

Articolul 67^56

Atunci când evaluează existența conflictelor de interese menționate la art. 67^54 lit. b), instituțiile de credit trebuie să identifice conflictele de interese actuale sau potențiale, în conformitate cu politica instituției de credit în materie de conflicte de interese și să evalueze semnificația lor. În acest sens, trebuie luate în considerare cel puțin situațiile sau relațiile prevăzute la art. 29^4 alin. (5) care ar putea genera conflicte de interese, actuale sau potențiale semnificative.

Articolul 67^57

(1)Toate conflictele de interese identificate la nivelul organului de conducere, actuale și potențiale, trebuie să fie comunicate, discutate, documentate, soluționate și gestionate în mod corespunzător de către organul de conducere, inclusiv prin luarea măsurilor necesare de atenuare a acestora.

(2)Un membru al organului de conducere al instituției de credit trebuie să nu ia parte la nicio deliberare referitoare la orice aspect cu privire la care se află într-un conflict de interese.

Articolul 67^58

(1)Instituțiile de credit trebuie să informeze Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, în termen de 5 zile lucrătoare de la momentul identificării unui conflict de interese care afectează sau ar putea afecta gândirea independentă a unui membru al organului de conducere, inclusiv cu privire la măsurile de atenuare luate.

(2)Pe baza informațiilor primite potrivit alin. (1), Banca Națională a României evaluează semnificația conflictului de interese și adecvarea măsurilor adoptate de instituțiile de credit pentru atenuarea conflictului de interese. În urma evaluării, Banca Națională a României poate să solicite instituției de credit:

a)interzicerea participării membrului organului de conducere la orice reuniune sau luare de decizii privind un anumit aspect care a generat un conflict de interese;

b)demiterea dintr-o anumită funcție;

c)o monitorizare specifică a membrului organului de conducere;

d)raportarea unei situații particulare;

e)publicarea conflictului de interese;

f)aprobarea de către organul de conducere pentru continuarea unei anumite situații care a generat respectivul conflict de interese.

(3)Atunci când măsurile adoptate de instituțiile de credit potrivit alin. (1) și (2) nu conduc la gestionarea corespunzătoare a riscurilor generate de conflictele de interese, membrul organului de conducere nu poate fi considerat adecvat.

Articolul 67^59

Calitatea de membru al unei părți afiliate instituției de credit, astfel cum aceasta este definită la art. 102 alin. (3), deținerea unor conturi, contractarea unor împrumuturi sau utilizarea unor alte servicii ale instituției de credit sau ale oricărei entități care face parte din același perimetru de consolidare nu trebuie considerate, doar prin ele însele, ca afectând gândirea independentă a unui membru al organului de conducere.

07.02.2022Articolul 67^59 din Punctul 3.6.2., Punctul 3.6., Sectiunea a 3-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost modificat de Punctul 6, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

3.6.3.Membrii independenți ai organului de conducere în funcția sa de supraveghere

Articolul 67^60

Toate instituțiile de credit trebuie să aibă membri independenți în componența organului de conducere în funcția sa de supraveghere în sensul celor prevăzute la art. 67^53.

28.12.2020Paragraful 3.6.3 din Sectiunea a 3-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^61

(1)În cazul instituțiilor de credit semnificative de tip G-SII sau O-SII, organul de conducere în funcția sa de supraveghere al unei instituții de credit trebuie să fie format din minimum 3 membri independenți.

(2)În cazul instituțiilor de credit semnificative, altele decât cele de tip G-SII sau O-SII, precum și în cazul instituțiilor de credit care nu sunt semnificative, organul de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să fie format din minimum 2 membri independenți.

25.10.2022Articolul 67^61 din Punctul 3.6.3., Punctul 3.6., Sectiunea a 3-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost modificat de Punctul 6, Articolul IX din REGULAMENTUL nr. 11 din 10 octombrie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din 25 octombrie 2022

Articolul 67^62

În cadrul responsabilităților generale ale organului de conducere, membrii independenți trebuie să contribuie la sporirea eficacității sistemului de verificări și echilibrări prin îmbunătățirea supravegherii procesului de luare a deciziilor în cadrul organului de conducere, precum și prin asigurarea faptului că:

a)interesele tuturor părților interesate, inclusiv ale acționarilor minoritari, sunt luate în considerare în mod corespunzător în cadrul discuțiilor și al luării deciziilor de către organul de conducere, inclusiv prin diminuarea sau compensarea dominației exagerate pe care o pot exercita unii membri ai organului de conducere care reprezintă un anumit grup sau o anume categorie de părți interesate;

b)nicio persoană și nicio minoritate formată dintr-o parte a membrilor organului de conducere nu domină procesul de luare a deciziilor; șic) conflictele de interese între instituția de credit, unitățile sale operaționale, alte entități din perimetrul de consolidare contabilă și terțe părți interesate, inclusiv clienții, sunt gestionate în mod corespunzător.

Articolul 67^63

Fără a aduce atingere art. 67^64 alin. (1), se consideră ca nefiind independent orice membru al organului de conducere în funcția sa de supraveghere care se află în oricare dintre situațiile următoare:

a)are sau a avut în ultimii 5 ani un mandat în calitate de membru al conducerii superioare în cadrul unei instituții care face parte din perimetrul de consolidare prudențială;

b)este un acționar care exercită controlul asupra instituției de credit, în sensul art. 4 alin. (1) pct. 37 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau reprezintă interesul unui acționar care exercită controlul, inclusiv în cazul în care acesta este un stat membru sau alt organism de drept public;

c)are o relație financiară sau de afaceri importantă cu instituția de credit;

d)este angajat al unui acționar care exercită controlul asupra instituției de credit sau este asociat în alt mod cu acesta;

e)este angajat într-o entitate din perimetrul de consolidare prudențială, cu excepția cazului în care membrul respectiv nu aparține celui mai înalt nivel ierarhic care răspunde direct față de organul de conducere al respectivei entități;

f)a deținut o funcție la cel mai înalt nivel ierarhic în cadrul instituției de credit sau al unei alte entități din perimetrul său de consolidare prudențială, fiind direct răspunzător doar față de organul de conducere și nu a existat o perioadă de cel puțin 5 ani între încetarea deținerii acestei funcții și exercitarea unei funcții în organul de conducere;

g)a fost, în ultimii 3 ani, auditorul extern, partener în cadrul unei firme de consultanță profesională importante sau un consultant important al instituției de credit sau al unei alte entități care face parte din perimetrul de consolidare prudențială sau a fost un angajat cu atribuții asociate în mod substanțial serviciilor furnizate acestora de oricare dintre entitățile enumerate;

h)este sau a fost, în ultimul an, un furnizor sau un client important al instituției de credit sau al unei alte entități care face parte din perimetrul de consolidare prudențială sau a avut o altă relație de afaceri importantă cu acestea ori deține o funcție superioară de conducere în acestea sau este asociat, în mod direct sau indirect, cu un furnizor sau un client important sau cu o entitate comercială care are o relație de afaceri importantă cu instituția de credit;

i)primește, în plus față de remunerația pentru rolul său și remunerația în condițiile prevăzute la lit. e), onorarii substanțiale sau alte beneficii de la instituția de credit sau de la o altă entitate care face parte din perimetrul său de consolidare prudențială;

j)a acționat ca membru al organului de conducere în cadrul instituției de credit timp de cel puțin 12 ani consecutivi;

k)este într-o relație de familie apropiată cu un membru al conducerii superioare a instituției de credit sau a unei alte entități care face parte din perimetrul de consolidare prudențială sau cu o persoană aflată într-una din situațiile menționate la lit. a)-h).

Articolul 67^64

(1)Simplul fapt al întâlnirii uneia sau a mai multor situații descrise de prevederile art. 67^63 nu califică automat un membru ca nefiind independent. În cazul în care un membru al organului de conducere în funcția sa de supraveghere intră sub incidența uneia sau mai multora dintre situațiile prevăzute la art. 67^63, instituția de credit poate justifica Băncii Naționale a României modul în care judecata obiectivă și echilibrată, precum și capacitatea de a lua decizii în mod independent ale respectivului membru nu sunt afectate de situația sau situațiile respective.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere că situații precum deținerea calității de acționar al instituției de credit, deținerea unor conturi, contractarea unor împrumuturi sau utilizarea unor servicii ale instituției de credit, altele decât cele expres prevăzute în prezenta secțiune, nu trebuie să conducă la situația în care membrul organului de conducere în funcția sa de supraveghere să fie considerat a nu fi independent, cu condiția ca valoarea participației, a sumelor depuse sau împrumutate ori a serviciilor pe care le utilizează să se situeze sub un prag de 1% din capitalul eligibil al instituției de credit.

(3)Instituțiile de credit iau în considerare situațiile menționate la alin. (2) în cadrul gestionării conflictelor de interese, în conformitate cu prevederile art. 29^4-29^6.

Secţiunea a 4-aResursele umane și financiare pentru pregătirea membrilor organului de conducere

28.12.2020Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

4.1.Stabilirea obiectivelor privind inițierea și pregătirea

28.12.2020Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^65

(1)Instituțiile de credit trebuie să realizeze inițierea membrilor organului de conducere în scopul asigurării unei înțelegeri clare a structurii, modelului de afaceri, profilului de risc și a cadrului de administrare a activității instituției de credit, precum și a rolului fiecărui membru al organului de conducere în cadrul acestora.

(2)Instituțiile de credit trebuie să asigure punerea la dispoziția membrilor organului de conducere a unor programe de formare generale relevante și, după caz, personalizate, care să promoveze inclusiv conștientizarea beneficiilor diversității în cadrul organului de conducere al instituției de credit.

(3)Instituțiile de credit trebuie să aloce suficiente resurse pentru inițierea și pregătirea membrilor organului de conducere la nivel individual și colectiv.

28.12.2020Paragraful 4.1. din Sectiunea a 4-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^66

Toți membrii nou-numiți ai organului de conducere trebuie să primească informații esențiale și relevante despre instituția de credit, iar inițierea trebuie finalizată înainte de aprobarea acestora de către Banca Națională a României.

Articolul 67^67

Membrii organului de conducere trebuie să își mențină și să aprofundeze cunoștințele și aptitudinile necesare pentru îndeplinirea responsabilităților lor.

4.2.Politica de inițiere și pregătire

Articolul 67^68

Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și proceduri privind inițierea și pregătirea membrilor organului de conducere care sunt adoptate de către organul de conducere.

28.12.2020Paragraful 4.2. din Sectiunea a 4-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^69

(1)Instituțiile de credit se asigură că resursele umane și financiare, alocate pentru inițiere și formare, sunt suficiente pentru realizarea obiectivelor privind inițierea și pregătirea membrilor organului de conducere, iar aceștia sunt adecvați pentru rolul lor și respectă cerințele aferente acestuia.

(2)La stabilirea resurselor umane și financiare necesare pentru punerea în aplicare a politicilor și procedurilor eficace privind inițierea și pregătirea membrilor organului de conducere, instituția de credit trebuie să ia în considerare studiile de evaluare comparativă relevante disponibile în industrie cum ar fi, de exemplu, cele privind bugetul disponibil pentru pregătire și zilele de pregătire oferite, inclusiv studiile de evaluare comparativă publicate de Autoritatea Bancară Europeană.

Articolul 67^70

Politicile și procedurile privind inițierea și pregătirea membrilor organului de conducere pot face parte dintr-o politică generală de adecvare a acestora și trebuie să stabilească cel puțin:

a)obiectivele privind inițierea și pregătirea aferente organului de conducere, separat pentru conducerea superioară și pentru organul de conducere în funcția sa de supraveghere și incluzând, după caz, obiectivele de inițiere și pregătire pentru funcții care implică anumite specificități în raport cu responsabilitățile particulare și cu implicarea în cadrul comitetelor;

b)responsabilitățile pentru elaborarea unui program detaliat de pregătire;

c)resursele financiare și umane puse la dispoziție de instituția de credit pentru inițiere și pregătire, ținând seama de numărul sesiunilor de inițiere și pregătire, costurile acestora și orice sarcini administrative aferente, pentru a asigura posibilitatea furnizării cursurilor de inițiere și formare în concordanță cu politica respectivă;

d)un proces clar, în care orice membru al organului de conducere poate solicita inițierea sau pregătirea.

Articolul 67^71

În elaborarea politicilor privind inițierea și pregătirea, organul de conducere sau comitetul de nominalizare, după caz, ia în considerare contribuția funcției de resurse umane, a funcției responsabile cu bugetarea și organizarea pregătirii profesionale, precum și a funcțiilor de control intern relevante, după caz.

Articolul 67^72

Instituțiile de credit trebuie să dispună de un proces de identificare a domeniilor în care este necesară pregătirea organului de conducere atât la nivel individual, cât și colectiv. Domeniile de activitate relevante și funcțiile interne, inclusiv funcțiile de control intern, trebuie implicate, după caz, în dezvoltarea conținutului programelor de inițiere și pregătire.

Articolul 67^73

Politicile și procedurile privind inițierea și formarea, precum și planurile de pregătire trebuie actualizate permanent, ținând cont de schimbările cadrului de administrare, schimbările strategice, noile produse, precum și de alte schimbări relevante, cum ar fi modificările legislației aplicabile instituțiilor de credit sau evoluțiile pieței.

Articolul 67^74

Instituțiile de credit trebuie să dispună de un proces de evaluare pentru a analiza desfășurarea și calitatea procesului de inițiere și pregătire oferite și pentru a asigura conformarea cu politicile și procedurile privind inițierea și pregătirea.

Secţiunea a 5-aDiversitatea în componența organului de conducere. Obiectivele politicii privind promovarea diversității

28.12.2020Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^75

(1)Instituțiile de credit și comitetele de nominalizare, în cazul în care acestea sunt înființate, trebuie să aibă în vedere o gamă largă de aptitudini și competențe atunci când recrutează membrii organului de conducere și, în acest sens, trebuie să stabilească și să implementeze o politică privind promovarea diversității în cadrul organului de conducere.

(2)Politica privind promovarea diversității trebuie să urmărească implicarea unui set larg de calități și aptitudini la recrutarea membrilor organului de conducere, pentru a obține o varietate de opinii și experiențe și pentru a facilita exprimarea unor opinii independente și un proces decizional solid în cadrul organului de conducere.

28.12.2020Sectiunea a 5-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completată de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^76

(1)Politica privind promovarea diversității trebuie să ia în considerare cel puțin aspecte precum educația și experiența profesională, genul, vârsta și, în mod particular pentru instituțiile de credit cu activitate pe plan internațional, proveniența geografică a membrilor organului de conducere.

(2)Politica privind promovarea diversității trebuie să includă un obiectiv pentru reprezentarea genului subreprezentat în cadrul organului de conducere.

(3)În cazul instituțiilor de credit semnificative, politica privind promovarea diversității trebuie să includă un obiectiv cantitativ pentru reprezentarea genului subreprezentat în cadrul organului de conducere. În acest sens, instituțiile de credit semnificative trebuie să determine numărul membrilor organului de conducere aparținând genului subreprezentat și să precizeze un interval de timp adecvat în care obiectivul vizat să fie îndeplinit, precum și modul în care urmează a fi îndeplinit. Obiectivul trebuie stabilit la nivel colectiv pentru întreg organul de conducere sau, în cazul în care numărul membrilor organului de conducere este suficient de mare, acesta poate fi stabilit în mod diferențiat, pentru conducerea superioară și pentru organul de conducere în funcția sa de supraveghere.

(4)În cazul instituțiilor de credit, altele decât cele semnificative și în mod deosebit în cazul celor al căror organ de conducere este compus din mai puțin de 5 membri, poate fi utilizat un obiectiv calitativ.

Articolul 67^77

La stabilirea obiectivelor pe care le includ în politica privind promovarea diversității, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare rezultatele studiilor de evaluare comparativă privind diversitatea, în măsura în care sunt publicate de Banca Națională a României, Autoritatea Bancară Europeană, organisme sau organizații internaționale relevante.

Articolul 67^78

(1)Instituțiile de credit semnificative trebuie să documenteze, ca parte a analizei anuale a componenței organului de conducere, măsura în care au fost respectate obiectivele și țintele stabilite în privința promovării diversității.

(2)În cazul în care nu s-a îndeplinit vreunul din obiectivele privind diversitatea, instituțiile de credit semnificative trebuie să cerceteze cauzele, să adopte măsurile necesare și să stabilească termenul pentru ducerea lor la îndeplinire, în scopul asigurării îndeplinirii obiectivelor privind diversitatea.

Articolul 67^79

În scopul facilitării constituirii unei baze suficient de diversificate de candidați pentru funcțiile deținute în cadrul organului de conducere, instituțiile de credit trebuie să pună în aplicare o politică privind promovarea diversității în rândul personalului, care să includă aspecte legate de planificarea carierei personalului și măsuri pentru a asigura egalitatea de tratament și oportunități pentru angajații de diferite genuri.

Secţiunea a 6-aPolitica privind adecvarea și cadrul de administrare a activității

28.12.2020Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

6.1.Politica privind adecvarea

28.12.2020Sectiunea a 6-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completată de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^80

(1)În conformitate cu art. 11, politica privind adecvarea trebuie să fie conformă cu cadrul general de administrare a activității al instituției de credit, cultura corporativă și apetitul la risc, iar procesele prevăzute în politica privind adecvarea trebuie să funcționeze în conformitate cu obiectivele enunțate de aceasta și cu dispozițiile prezentei secțiuni.

(2)În sensul alin. (1), fără a aduce atingere competențelor adunării generale a acționarilor în ceea ce privește aprobarea unei asemenea politici stabilite prin actul constitutiv, organul de conducere trebuie să adopte și să mențină o politică privind evaluarea adecvării membrilor săi.

28.12.2020Paragraful 6.1. din Sectiunea a 6-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^81

Politica privind adecvarea trebuie să includă sau să conțină o trimitere la politica privind promovarea diversității, pentru a asigura faptul că diversitatea este luată în considerare, la recrutarea unor membri noi.

Articolul 67^82

(1)Orice modificări ale politicii privind adecvarea se aprobă de către organul de conducere, fără a aduce atingere competențelor adunării generale a acționarilor în ceea ce privește aprobarea unor astfel de modificări stabilite prin actul constitutiv.

(2)Instituțiile de credit păstrează documentația referitoare la adoptarea politicii privind adecvarea, precum și orice modificări ale acesteia cum ar fi, de exemplu, mențiunile înscrise în procesele verbale ale ședințelor relevante.

Articolul 67^83

(1)Politica privind adecvarea trebuie să fie clară, bine documentată și transparentă pentru întreg personalul din cadrul instituțiilor de credit.

(2)La elaborarea politicii privind adecvarea, organul de conducere poate solicita și lua în considerare contribuțiile comitetelor, în special pe cele ale comitetului de nominalizare, dar și ale altor funcții interne, precum funcțiile juridice, de resurse umane sau de control intern.

Articolul 67^84

(1)Funcțiile de control intern trebuie să contribuie în mod efectiv la elaborarea politicii privind adecvarea potrivit rolurilor fiecăreia.

(2)În sensul alin. (1), funcția de conformitate trebuie să analizeze modul în care politica privind adecvarea respectă prevederile cadrului legal și de reglementare aplicabil, politicile și procedurile interne și trebuie să raporteze organului de conducere toate riscurile de conformitate și toate aspectele de neconformitate identificate.

Articolul 67^85

Politica privind adecvarea trebuie să cuprindă principiile privind selecția, monitorizarea și planificarea succedării membrilor organului de conducere, precum și cele aplicabile pentru reînnoirea mandatului membrilor existenți, stabilind cel puțin următoarele:

a)procesul de selecție, de numire, de reînnoire a mandatului și de planificare a succedării membrilor organului de conducere, precum și procedura internă aplicabilă pentru evaluarea adecvării unui membru, inclusiv funcția internă responsabilă pentru acordarea sprijinului de specialitate în vederea derulării procesului de evaluare, cum ar fi, de exemplu, funcția de resurse umane;

b)criteriile utilizate în evaluare, care trebuie să includă criteriile de adecvare prevăzute la art. 67^19-67^64;

c)modul în care, în cadrul procesului de selecție, trebuie să se țină seama de politica privind promovarea diversității pentru membrii organului de conducere al instituțiilor de credit semnificative și de obiectivul referitor la genul subreprezentat în cadrul organului de conducere;

d)canalul de comunicare cu Banca Națională a României; șie) modul în care evaluarea trebuie documentată.

Articolul 67^86

Instituțiile de credit trebuie să includă în politica privind adecvarea și procesele de selecție și numire a persoanelor care dețin funcții-cheie.

Articolul 67^87

(1)Organul de conducere în funcția sa de supraveghere și comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta a fost înființat, trebuie să monitorizeze eficacitatea politicii privind adecvarea și să revizuiască conținutul său și punerea sa în aplicare.

(2)Atunci când consideră necesar, organul de conducere în funcția sa de supraveghere modifică politica privind adecvarea ținând seama de recomandările făcute de comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta fost înființat, și de funcția de audit intern.

6.2.Politica privind adecvarea în contextul grupului

Articolul 67^88

(1)Pentru scopurile art. 301, art. 304 și ale art. 306 alin. (2)-(4), instituția de credit consolidantă, persoană juridică română, se asigură că la nivel de grup este aplicată o politică privind adecvarea tuturor membrilor organului de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie și că aceasta este respectată de către toate filialele care fac parte din același perimetru de consolidare prudențială, inclusiv cele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare sau a legislațiilor din alte state membre care au transpus Directiva 36/2013/UE.

(2)Politica prevăzută la alin. (1) trebuie să fie adaptată la specificul instituțiilor care fac parte din grup și al filialelor care fac parte din perimetrul de consolidare prudențială, dar care nu sunt incluse în sfera de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare sau a legislațiilor din alte state membre care au transpus Directiva 36/2013/UE.

(3)În vederea evaluării adecvării, organele sau funcțiile responsabile din cadrul instituției de credit consolidante și din cadrul filialelor acesteia trebuie să interacționeze și să facă schimb de informații, după caz.

28.12.2020Paragraful 6.2. din Sectiunea a 6-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^89

Instituția de credit consolidantă, persoană juridică română, se asigură că evaluarea privind adecvarea tuturor membrilor organului de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie este conformă cu toate cerințele specifice aplicabile în oricare din jurisdicțiile relevante. În acest sens, pentru entitățile care fac parte dintr-un grup care desfășoară activitate în unul sau mai multe state membre, instituția de credit consolidantă se asigură că politica privind adecvarea la nivel de grup ia în considerare diferențele dintre legislațiile naționale ale statelor membre și cerințele specifice aplicabile fiecărei jurisdicții.

Articolul 67^90

Instituția de credit consolidantă, persoană juridică română, se asigură că filialele înființate în state terțe care fac parte din perimetrul de consolidare prudențială au implementat în mod consecvent cerințele în materie prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare și de prezentul regulament, în măsura în care nu contravin cerințelor legislației statului terț.

Articolul 67^91

(1)Cerințele privind adecvarea membrilor organului de conducere prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare și de prezentul regulament se aplică instituțiilor de credit persoane juridice române, indiferent dacă acestea sunt filiale ale unei instituții-mamă dintr-un stat terț.

(2)În cazul în care o instituție de credit, persoană juridică română, filială a unei instituții-mamă dintr-un stat terț, este o instituție de credit consolidantă, în perimetrul de consolidare prudențială nu sunt incluse instituția-mamă situată în statul terț și nici alte filiale directe ale acesteia.

(3)Instituția de credit consolidantă, persoană juridică română, se asigură că politica la nivel de grup a instituției-mamă dintr-un stat terț este avută în vedere în cadrul propriei sale politici numai în măsura în care aceasta nu contravine cerințelor prevăzute în legislația aplicabilă în materie, inclusiv în prezentul regulament.

Articolul 67^92

Organul de conducere al filialelor care fac obiectul cerințelor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și ale prezentului regulament adoptă și pune în aplicare o politică de adecvare la nivel individual, care trebuie să fie în concordanță cu politicile stabilite la nivel consolidat sau subconsolidat, astfel încât să asigure conformitatea cu toate cerințele specifice aplicabile.

6.3.Componența organului de conducere, numirea și succedarea membrilor

Articolul 67^93

(1)Organul de conducere al instituțiilor de credit trebuie să aibă un număr suficient de membri și o componență adecvată și să fie numit pentru o perioadă de timp corespunzătoare.

(2)Nominalizările pentru reînnoirea unui mandat trebuie să aibă loc numai după analizarea rezultatului evaluării performanței membrului organului de conducere din ultimul său mandat.

28.12.2020Paragraful 6.3. din Sectiunea a 6-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^94

(1)Toți membrii organului de conducere trebuie să îndeplinească cerințele privind adecvarea.

(2)Organul de conducere identifică și selectează membri calificați și cu experiență, realizează planificarea adecvată a succedării membrilor în cadrul său și se asigură că aceasta este în concordanță cu toate cerințele legale privind componența, numirea sau succedarea în cadrul organului de conducere.

Articolul 67^95

Fără a aduce atingere competențelor adunării generale a acționarilor privind numirea membrilor organului de conducere în funcția sa de supraveghere, organul de conducere în funcția sa de supraveghere sau comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta este înființat, atunci când recrutează membri ai organului de conducere, trebuie să contribuie în mod activ la selectarea candidaților pentru funcțiile vacante din cadrul organului de conducere în colaborare cu funcția de resurse umane și, în acest sens, trebuie:

a)să pregătească o descriere a rolurilor și a competențelor necesare pentru o anumită numire;

b)să evalueze adecvarea echilibrului între cunoștințe, aptitudini și experiență la nivelul întregului organ de conducere;

c)să evalueze timpul alocat preconizat; șid) să ia în considerare obiectivele politicii privind promovarea diversității.

Articolul 67^96

(1)Decizia de recrutare adoptată de organul de conducere în funcția sa de supraveghere sau de comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta este înființat trebuie să țină seama, în măsura în care este posibil, de o listă scurtă, care conține o preselecție a candidaților considerați adecvați și care ia în considerare obiectivele stabilite în politica privind promovarea diversității și cerințele prevăzute în secțiunea a 5-a din prezentul capitol. Decizia de recrutare trebuie să ia în considerare faptul că o componență a organului de conducere mai diversificată favorizează o dezbatere constructivă și discuții bazate pe puncte de vedere diferite.

(2)Instituțiile de credit nu trebuie să recruteze membri ai organului de conducere exclusiv în scopul îmbunătățirii diversității organului de conducere, în detrimentul funcționării și adecvării membrilor organului de conducere la nivel colectiv sau la nivel individual.

Articolul 67^97

Fiecare membru al organului de conducere trebuie să cunoască cultura, valorile, comportamentul și strategia specifice instituției de credit și organului său de conducere.

Articolul 67^98

(1)Organul de conducere al instituției de credit, atunci când stabilește un plan de succedare pentru membrii săi, trebuie să asigure continuitatea luării deciziilor și să prevină, acolo unde este posibil, situația în care un număr mare de membri sau toți membrii organului de conducere să fie înlocuiți simultan.

(2)Planificarea succedării trebuie să conțină planurile, politicile și procesele instituției de credit pentru abordarea cazurilor de absență sau plecare bruscă ori neașteptată a membrilor organului de conducere, inclusiv orice măsuri provizorii relevante. Planificarea succedării trebuie să ia în considerare și obiectivele și țintele definite în politica privind promovarea diversității.

Secţiunea a 7-aEvaluarea adecvării de către instituțiile de credit

28.12.2020Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

7.1.Cerințe comune pentru evaluarea adecvării, la nivel individual și colectiv, a membrilor organului de conducere

28.12.2020Sectiunea a 7-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completată de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^99

(1)Organul de conducere în funcția sa de supraveghere sau comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta a fost înființat, efectuează evaluările privind adecvarea, la nivel individual și colectiv, a persoanelor propuse în calitate de membri ai organului de conducere înainte de numirea acestora, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante.

(2)În sensul alin. (1), organul de conducere în funcția sa de supraveghere sau comitetul de nominalizare, dacă acesta a fost înființat, poate solicita contribuția altor comitete, cum ar fi comitetul de administrare a riscurilor și comitetul de audit, precum și a altor funcții care pot fi considerate relevante, cum ar fi funcțiile de control intern, funcția de resurse umane sau funcția juridică. Organul de conducere în funcția sa de supraveghere este responsabil pentru stabilirea evaluărilor finale cu privire la adecvare.

(3)Atunci când persoanele propuse în calitate de membri ai organului de conducere în funcția sa de supraveghere sunt numite de adunarea generală a acționarilor, organul de conducere în funcția sa de supraveghere furnizează acționarilor, înainte de ședință, informații relevante cu privire la rezultatele evaluării adecvării. Dacă este cazul, evaluarea trebuie să cuprindă diferite componențe alternative ale organului de conducere care pot fi prezentate acționarilor.

28.12.2020Paragraful 7.1. din Sectiunea a 7-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^100

Instituțiile de credit iau în considerare riscurile, inclusiv riscul reputațional, care apar în cazul în care se identifică deficiențe care afectează adecvarea la nivel individual sau colectiv a membrilor organului de conducere.

Articolul 67^101

(1)Prin excepție de la prevederile art. 67^99 alin. (1), în cazuri bine justificate, organul de conducere în funcția sa de supraveghere sau comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta a fost înființat, poate să efectueze evaluările privind adecvarea, la nivel individual și colectiv, a persoanelor propuse în calitate de membri ai organului de conducere în funcția sa de supraveghere de către acționari și numite în cadrul adunărilor generale ale acționarilor, după numirea acestora.

(2)În situația prevăzută la alin. (1), organul de conducere în funcția sa de supraveghere sau comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta a fost înființat evaluează adecvarea, la nivel individual și colectiv, a persoanelor propuse de acționari, în termen de cel mult o lună de zile de la numirea acestora de către adunarea generală a acționarilor.

(3)În situația în care, în urma evaluării persoanelor prevăzute la alin. (1), organul de conducere în funcția sa de supraveghere sau comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta a fost înființat ajunge la concluzia că acestea nu sunt adecvate, informează persoanele respective și acționarii în legătură cu evaluarea efectuată și cu necesitatea de a numi alte persoane în calitate de membri ai organului de conducere.

(4)Evaluarea prevăzută la alin. (1) se efectuează înainte de evaluarea și aprobarea persoanelor respective de către Banca Națională a României.

Articolul 67^102

(1)Instituțiile de credit se asigură că acționarii sunt pe deplin informați cu privire la obligația îndeplinirii, în permanență, de către membrii organului de conducere, a cerințelor de adecvare la nivel atât individual, cât și colectiv.

(2)Informațiile furnizate acționarilor cu privire la adecvarea organului de conducere și a membrilor săi trebuie să permită acționarilor să ia decizii în cunoștință de cauză și să remedieze orice deficiențe cu privire la componența organului de conducere sau la membrii săi.

Articolul 67^103

(1)Instituțiile de credit iau în considerare rezultatele evaluării adecvării la nivel individual a membrilor organului de conducere atunci când evaluează adecvarea la nivel colectiv a organului de conducere.

(2)Instituțiile de credit iau în considerare rezultatele evaluării adecvării la nivel colectiv a organului de conducere atunci când evaluează adecvarea la nivel individual a membrilor organului de conducere.

Articolul 67^104

Identificarea unor deficiențe în procesul de evaluare a organului de conducere, în ansamblul său, sau a comitetelor acestuia, nu conduce implicit la concluzia că o anumită persoană propusă în calitate de membru al organului de conducere nu este considerată adecvată.

Articolul 67^105

Instituțiile de credit documentează rezultatele evaluării adecvării și, în special, deficiențele identificate între adecvarea necesară și cea reală la nivel individual și colectiv, precum și măsurile avute în vedere pentru înlăturarea acestora.

Articolul 67^106

Instituțiile de credit transmit Băncii Naționale a României rezultatul evaluării adecvării persoanelor propuse spre aprobare în calitate de noi membri ai organului de conducere, precum și al evaluării adecvării la nivel colectiv a organului de conducere, în conformitate cu dispozițiile art. 67^130-67^138, împreună cu documentația și informațiile prevăzute în anexa nr. 8 la prezentul regulament.

Articolul 67^107

(1)La cererea Băncii Naționale a României, în scopul evaluării adecvării membrilor organului de conducere, la nivel individual sau colectiv, instituțiile de credit furnizează informații necesare suplimentare.

(2)În cazul reînnoirii unui mandat, informațiile solicitate de Banca Națională a României se pot referi doar la modificările relevante.

7.2.Evaluarea adecvării, la nivel individual, a membrilor organului de conducere

Articolul 67^108

Instituțiile de credit solicită membrilor organului de conducere să demonstreze că sunt adecvați prin furnizarea cel puțin a documentelor solicitate de Banca Națională a României în conformitate cu dispozițiile art. 67^130-67^138 și a informațiilor prevăzute în anexa nr. 8 la prezentul regulament.

28.12.2020Paragraful 7.2. din Sectiunea a 7-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^109

La efectuarea evaluării adecvării, la nivel individual, a membrilor organului de conducere, instituțiile de credit trebuie:

a)să colecteze informații cu privire la adecvarea persoanei evaluate prin diverse canale și instrumente (cum ar fi diplome și certificate, scrisori de recomandare, CV, interviuri, chestionare);

b)să colecteze informații despre reputația, integritatea, onestitatea și gândirea independentă a persoanei evaluate;

c)să solicite persoanei evaluate să verifice dacă informațiile furnizate sunt corecte și să facă dovada acestora, dacă apreciază ca fiind necesar;

d)să solicite persoanei evaluate să declare orice conflict de interese, actual sau potențial;

e)să depună toate eforturile rezonabile pentru a valida corectitudinea informațiilor furnizate de persoana evaluată;

f)să discute rezultatele evaluării în cadrul organului de conducere în funcția sa de supraveghere sau în cadrul comitetului de nominalizare, dacă acesta a fost înființat; șig) dacă este necesar, să adopte măsuri de remediere pentru a asigura adecvarea, la nivel individual, a membrilor organului de conducere în conformitate cu art. 67^125-67^129.

Articolul 67^110

În cazul în care există o situație care generează îngrijorări cu privire la adecvarea, la nivel individual, a membrilor organului de conducere, instituțiile de credit realizează o evaluare a modului în care acestea afectează adecvarea persoanei respective.

Articolul 67^111

Instituțiile de credit trebuie să documenteze descrierea funcției pentru care efectuează evaluarea adecvării, inclusiv a rolului pe care respectiva funcție îl are în cadrul instituției de credit și să prezinte rezultatele evaluării adecvării în funcție de următoarele criterii:

a)alocarea unui timp suficient;

b)conformarea membrilor organului de conducere care dețin mandate într-o instituție de credit semnificativă cu cerința de limitare a numărului de mandate deținute simultan, în temeiul art. 108^1 alin. (2^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

c)cunoștințe, aptitudini și experiență adecvate;

d)reputație, onestitate și integritate; șie) gândire independentă.

7.3.Evaluarea adecvării, la nivel colectiv, a organului de conducere

Articolul 67^112

(1)La evaluarea adecvării, la nivel colectiv, a organului de conducere, instituțiile de credit evaluează separat componența conducerii superioare și componența organului de conducere în funcția sa de supraveghere.

(2)În sensul alin. (1), evaluarea adecvării la nivel colectiv se realizează printr-o comparație între componența actuală a organului de conducere, cunoștințele, aptitudinile și experiența actuale ale acestuia, la nivel colectiv, și cerințele cu privire la adecvare astfel cum sunt prevăzute la art. 108 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare și potrivit prezentului regulament.

28.12.2020Paragraful 7.3. din Sectiunea a 7-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^113

Instituțiile de credit realizează evaluarea adecvării la nivel colectiv a organului de conducere, utilizând oricare dintre următoarele:

a)modelul matricei de adecvare, conform anexei nr. 9 din prezentul regulament, care poate fi adaptat în funcție de criteriile de proporționalitate prevăzute la art. 67^2-67^4.b) propria metodologie elaborată în concordanță cu criteriile prevăzute în prezentul capitol.

Articolul 67^114

Cu ocazia fiecărei evaluări a adecvării, la nivel individual, a membrilor organului de conducere, instituțiile de credit realizează, concomitent, și evaluarea adecvării la nivel colectiv a organului de conducere în conformitate cu art. 67^40-67^44, precum și dacă, la nivel global, componența comitetelor organului de conducere în funcția sa de supraveghere este adecvată. În mod deosebit, instituțiile de credit trebuie să evalueze în ce măsură cunoștințele, aptitudinile și experiența persoanei evaluate contribuie la adecvarea la nivel colectiv a organului de conducere.

7.4.Monitorizarea continuă și reevaluarea adecvării, la nivel individual și colectiv, a membrilor organului de conducere

Articolul 67^115

(1)Instituțiile de credit monitorizează în permanență adecvarea, la nivel individual și colectiv, a membrilor organului de conducere, urmărind ca fiecare dintre membrii organului de conducere, precum și organul de conducere, la nivel colectiv, să își mențină adecvarea.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit iau în considerare performanța individuală și colectivă, orice situație sau eveniment relevant care a determinat o reevaluare, precum și impactul pe care situația sau evenimentul respectiv îl are asupra adecvării actuale sau necesare.

28.12.2020Paragraful 7.4. din Sectiunea a 7-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^116

La reevaluarea performanței individuale și colective a membrilor organului de conducere, membrii organului de conducere în funcția sa de supraveghere sau ai comitetului de nominalizare, dacă acesta a fost înființat, trebuie să aibă în vedere cel puțin următoarele:

a)eficiența proceselor de lucru ale organului de conducere, inclusiv eficiența fluxurilor de informații și a liniilor de raportare către organul de conducere, ținând seama de contribuțiile funcțiilor de control intern, inclusiv de orice acțiuni de monitorizare sau recomandări formulate de aceste funcții;

b)administrarea eficace și prudentă a instituției de credit, inclusiv dacă organul de conducere a acționat astfel încât să urmărească interesele instituției de credit;

c)capacitatea organului de conducere de a se concentra asupra aspectelor importante din punct de vedere strategic;

d)caracterul adecvat al numărului de reuniuni ținute, gradul de participare, alocarea unui timp suficient și intensitatea implicării membrilor organului de conducere în timpul desfășurării reuniunilor;

e)orice modificare a componenței organului de conducere și orice deficiențe în ceea ce privește adecvarea la nivel individual sau colectiv, ținând cont de modelul de afaceri și strategia privind administrarea riscurilor ale instituției de credit, precum și de modificările acestora;

f)obiectivele de performanță stabilite pentru instituția de credit și organul de conducere;

g)gândirea independentă a membrilor organului de conducere, inclusiv cerința ca procesul de luare a deciziilor să nu fie dominat de un membru al organului de conducere sau de un grup redus de membri ai organului de conducere, precum și conformarea membrilor organului de conducere cu politica privind conflictul de interese;

h)măsura în care componența organului de conducere îndeplinește obiectivele stabilite în politica privind promovarea diversității, în conformitate cu secțiunea a 5-a a prezentului capitol;

i)orice evenimente care pot avea un impact semnificativ asupra adecvării, la nivel individual sau colectiv, a membrilor organului de conducere, inclusiv modificări ale modelului de afaceri, ale strategiilor sau organizării instituției de credit.

Articolul 67^117

(1)Instituțiile de credit efectuează reevaluarea adecvării cel puțin anual.

(2)Instituțiile de credit documentează rezultatele reevaluării periodice.

(3)În cazul în care o reevaluare este declanșată de survenirea unui anumit eveniment, instituțiile de credit pot acorda o atenție deosebită reevaluării adecvării din perspectiva evenimentului care a declanșat reevaluarea.

Articolul 67^118

(1)Rezultatul reevaluării, motivele declanșării reevaluării, precum și orice recomandare cu privire la deficiențele identificate sunt documentate și prezentate organului de conducere.

(2)Organul de conducere în funcția sa de supraveghere sau comitetul de nominalizare, dacă acesta a fost înființat, prezintă organului de conducere rezultatul reevaluării adecvării la nivel colectiv a organului de conducere, inclusiv în cazurile în care nu recomandă modificări în componența organului de conducere sau alte măsuri. Atunci când sunt formulate recomandări, acestea pot avea în vedere cursuri de formare, modificarea proceselor, măsuri de atenuare a conflictelor de interese, numirea de membri suplimentari având competențe specifice și înlocuirea membrilor organului de conducere.

(3)Conducerea superioară ia act de cele prezentate potrivit alin. (1) și (2) și decide cu privire la recomandările formulate de organul de conducere în funcția sa de supraveghere sau, după caz, de comitetul de nominalizare, cu excepția recomandărilor care vizează numirea și înlocuirea membrilor organului de conducere în funcția sa de supraveghere. În cazul în care nu adoptă recomandările respective, conducerea superioară motivează neadoptarea acestora.

Articolul 67^119

(1)Instituțiile de credit informează de îndată Banca Națională a României cu privire la reevaluările determinate de modificările semnificative apărute.

(2)Instituțiile de credit informează Banca Națională a României, cel puțin anual, cu privire la orice reevaluare a adecvării la nivel colectiv.

Articolul 67^120

Instituțiile de credit au obligația să notifice, în scris, Băncii Naționale a României, de îndată ce iau cunoștință, orice informație reală și importantă care ar putea afecta negativ adecvarea unui membru al organului de conducere.

Articolul 67^121

(1)Instituțiile de credit documentează fiecare reevaluare, inclusiv rezultatul acesteia, precum și orice măsuri luate ca urmare a reevaluării.

(2)Instituțiile de credit sunt obligate să pună la dispoziția Băncii Naționale a României documentația care atestă reevaluarea, în termen de 10 zile lucrătoare de la data realizării acesteia.

Articolul 67^122

În cazul în care, ca urmare a unei reevaluări, organul de conducere constată că un membru al organului de conducere sau organul de conducere, la nivel colectiv, nu este adecvat, instituția de credit în cauză informează, de îndată, Banca Națională a României, inclusiv cu privire la măsurile propuse sau adoptate de aceasta pentru remedierea situației.

7.5.Evaluarea de către instituțiile de credit a adecvării persoanelor care dețin funcții-cheie

Articolul 67^123

(1)Instituțiile de credit desemnează o funcție responsabilă cu efectuarea evaluării adecvării persoanelor care dețin funcții-cheie. În acest sens pot fi avute în vedere prevederile art. 67^99, precum și orice alte funcții relevante potrivit organizării interne a instituțiilor de credit.

(2)Funcția din cadrul instituției de credit prevăzută la alin. (1) efectuează evaluarea adecvării persoanelor propuse în calitate de persoane care dețin funcții-cheie înainte de numirea acestora și transmite rezultatele evaluării funcției însărcinate cu numirea acestor persoane și organului de conducere.

(3)În vederea efectuării evaluării adecvării de către Banca Națională a României, instituția de credit informează Banca Națională a României cu privire la rezultatul evaluării persoanelor care dețin funcții-cheie.

28.12.2020Paragraful 7.5. din Sectiunea a 7-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^124

(1)În cazul în care din evaluarea efectuată la nivelul instituției de credit se constată că persoana propusă în calitate de persoană care deține funcții-cheie nu este adecvată, instituția de credit nu va proceda la numirea persoanei în cauză.

(2)În cazul în care din evaluarea efectuată la nivelul instituției de credit se constată că persoana propusă în calitate de persoană care deține funcții-cheie este adecvată, instituția de credit procedează la numirea persoanei în cauză și dispune măsurile necesare pentru a permite înlocuirea din funcție a persoanei respective dacă aceasta nu este considerată adecvată în urma evaluării efectuate de Banca Națională a României. Astfel de măsuri pot include, printre altele, stabilirea unei perioade de probă și/sau includerea unei condiții suspensive în contractul de muncă încheiat între instituția de credit și persoana în cauză.

7.6.Măsuri de remediere aflate la dispoziția instituțiilor de credit

Articolul 67^125

(1)Fără a aduce atingere competențelor adunării generale a acționarilor privind numirea membrilor organului de conducere în funcția sa de supraveghere, în cazul în care, ca urmare a unei evaluări sau a unei reevaluări efectuate la nivelul instituției de credit se constată că o persoană nu este adecvată pentru a deține calitatea de membru al organului de conducere sau de persoană care deține funcții-cheie:

a)în cazul evaluărilor, persoana în cauză nu trebuie să fie numită, iar în situația prevăzută la art. 67^101 alin. (3) trebuie să se procedeze la numirea altei persoane;

b)în cazul reevaluărilor, trebuie să se procedeze la înlocuirea persoanei în cauză.

(2)Atunci când evaluarea sau reevaluarea adecvării efectuate de către instituția de credit identifică deficiențe minore în îndeplinirea cerinței privind cunoștințele, aptitudinile și experiența persoanelor evaluate sau reevaluate, instituția de credit adoptă cu promptitudine măsuri de remediere adecvate în vederea înlăturării deficiențelor.

(3)Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care deficiențele identificate privesc criteriile relevante pentru evaluarea reputației, onestității și integrității.

28.12.2020Paragraful 7.6. din Sectiunea a 7-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^126

În cazul în care din evaluarea sau reevaluarea de către o instituție de credit se constată că organul de conducere nu este adecvat la nivel colectiv, instituția de credit în cauză adoptă, de îndată, măsurile de remediere necesare.

Articolul 67^127

(1)Atunci când o instituție de credit adoptă măsuri de remediere, acestea iau în considerare situația specifică și deficiențele particulare ale membrilor organului de conducere, la nivel atât individual, cât și colectiv.

(2)În contextul evaluării unei persoane propuse pentru a deține calitatea de membru al organului de conducere sau de persoană care deține funcții-cheie, instituțiile de credit se asigură că deficiențele identificate sunt înlăturate anterior aprobării acestora de către Banca Națională a României.

Articolul 67^128

Cu titlu exemplificativ, măsurile de remediere adoptate de către instituția de credit pot include:

a)ajustarea alocării responsabilităților între membrii organului de conducere;

b)înlocuirea anumitor membri sau recrutarea unor membri suplimentari;

c)aplicarea unor măsuri pentru atenuarea conflictelor de interese potrivit art. 67^57 și art. 67^58 alin. (2);

d)pregătirea unuia sau mai multor membri ai organului de conducere, în vederea asigurării adecvării organului de conducere, la nivel individual și colectiv.

Articolul 67^129

Instituțiile de credit informează de îndată Banca Națională a României cu privire la orice deficiențe semnificative identificate în legătură cu oricare dintre membrii organului de conducere, cu organul de conducere la nivel colectiv și cu persoanele care dețin funcții-cheie. Informațiile trebuie să includă măsurile adoptate sau avute în vedere pentru remedierea deficiențelor respective și termenele de punere în aplicare a acestora.

Secţiunea a 8-aEvaluarea adecvării de către Banca Națională a României

28.12.2020Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

8.1.Dispoziții procedurale privind evaluarea adecvării

28.12.2020Sectiunea a 8-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completată de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^130

(1)Fiecare membru al organului de conducere și fiecare persoană care deține o funcție-cheie într-o instituție de credit trebuie să fie aprobată de Banca Națională a României înainte de începerea exercitării responsabilităților.

(2)Orice persoană nou numită ca membru al organului de conducere sau într-o funcție-cheie, precum și organul de conducere al instituției de credit, la nivel colectiv, sunt supuse evaluării de către Banca Națională a României.

(3)În situațiile prevăzute la art. 67^5 alin. (2) lit. b) pct. ii) și 67^12 lit. b) pct. ii), Banca Națională a României reevaluează membrii organului de conducere. Instituțiile de credit informează de îndată Banca Națională a României în legătură cu rezultatele reevaluărilor realizate potrivit art. 67^5 alin. (2) lit. b) pct. ii) și 67^12 lit. b) pct. ii).

28.12.2020Paragraful 8.1. din Sectiunea a 8-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^131

(1)Instituțiile de credit informează de îndată Banca Națională a României atunci când oricare dintre funcțiile din cadrul organului de conducere pentru care a fost acordată aprobarea de către aceasta devine vacantă, indicând și motivele pentru care funcția a devenit vacantă.

(2)În vederea aprobării membrilor organului de conducere, instituțiile de credit depun la Banca Națională a României o cerere însoțită de documentația și informațiile prevăzute în anexa nr. 8 la prezentul regulament, în termen de cel mult 14 zile lucrătoare de la data la care a fost numită persoana respectivă.

(3)În vederea aprobării persoanelor care dețin funcții-cheie, instituțiile de credit depun la Banca Națională a României o cerere, însoțită de documentația și informațiile prevăzute în anexa nr. 8 la prezentul regulament, cu excepția celor prevăzute la partea A pct. IV și partea B pct. III și IV din anexa nr. 8 la prezentul regulament, în termen de cel mult 14 zile lucrătoare de la data la care a fost numită persoana respectivă. Cererea, însoțită de documentația și informațiile care trebuie transmise, va fi semnată de un director sau, după caz, de un membru al directoratului instituției de credit respective.

25.10.2022Alineatul (3) din Articolul 67^131, Punctul 8.1., Sectiunea a 8-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost modificat de Punctul 7, Articolul IX din REGULAMENTUL nr. 11 din 10 octombrie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din 25 octombrie 2022

(4)Prin excepție de la prevederile alin. (2), în situațiile prevăzute la art. 67^101 instituțiile de credit depun la Banca Națională a României o cerere însoțită de documentația și informațiile prevăzute în anexa nr. 8 la prezentul regulament, în termen de cel mult 14 zile lucrătoare de la data realizării evaluării de către acestea.

Articolul 67^132

(1)Banca Națională a României adoptă decizia cu privire la aprobarea persoanelor prevăzute la art. 67^130 alin. (1) în termen de cel mult 4 luni de la data depunerii cererii prevăzute la art. 67^131 alin. (2) și (3), însoțită de toate informațiile și documentația prevăzute potrivit art. 67^131 alin. (2) și (3).

(2)Banca Națională a României poate solicita în scris instituției de credit orice informații sau documente suplimentare celor prevăzute potrivit art. 67^131 alin. (2) și (3), dacă acestea sunt considerate necesare pentru realizarea evaluării.

(3)Instituția de credit trebuie să transmită informațiile și documentele solicitate în termen de cel mult o lună de la data comunicării solicitării Băncii Naționale a României. Până la data transmiterii informațiilor și documentelor solicitate, termenul prevăzut la alin. (1) se suspendă fără ca termenul în care Banca Națională a României adoptă decizia privind aprobarea să poată depăși 6 luni de la data depunerii cererii însoțite de toate informațiile și documentația prevăzute potrivit art. 67^131 alin. (2) și (3).

(4)Instituția de credit poate furniza din proprie inițiativă orice alte informații și/sau documente considerate relevante, ulterior depunerii cererii de aprobare, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu o lună anterior datei expirării termenului prevăzut la alin. (1) în care Banca Națională a României trebuie să se pronunțe asupra cererii de aprobare.

Articolul 67^133

În cazul în care evaluarea adecvării membrilor organelor de conducere este efectuată în contextul evaluării unei cereri de autorizare a unei instituții de credit, sunt aplicabile prevederile art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 67^134

În scopul luării deciziei privind aprobarea, Banca Națională a României efectuează evaluarea adecvării persoanelor prevăzute la art. 67^130 alin. (1), analizând, pe baza documentelor, informațiilor și circumstanțelor relevante, măsura în care sunt respectate condițiile minime prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare și în secțiunea a 3-a a prezentului capitol în ceea ce privește persoanele propuse.

Articolul 67^135

(1)Evaluarea adecvării, la nivel individual și la nivel colectiv, a persoanelor prevăzute la art. 67^130 alin. (1), este realizată de Banca Națională a României pe bază continuă, ca parte a activității curente de supraveghere.

(2)Banca Națională a României abordează cu promptitudine cazurile de neconformitate, luând măsurile care se impun.

(3)Banca Națională a României urmărește ca instituțiile de credit să realizeze reevaluările prevăzute la art. 67^5-67^15. În cazurile în care o reevaluare din partea Băncii Naționale a României este determinată de o reevaluare realizată de instituția de credit, Banca Națională a României are în vedere în mod deosebit circumstanțele care au determinat realizarea reevaluării de către instituția de credit.

(4)Banca Națională a României poate proceda la reevaluarea adecvării, la nivel individual și la nivel colectiv, a persoanelor prevăzute la art. 67^130 alin. (1), ori de câte ori sunt dezvăluite date sau dovezi noi semnificative, în cursul activității curente de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit.

(5)În sensul alin. (1), Banca Națională a României verifică în special dacă sunt îndeplinite în continuare cerințele privind buna reputație, cunoștințele, aptitudinile și experiența, în cazul în care are motive întemeiate să suspecteze că are loc sau a avut loc o tentativă sau o acțiune de spălare de bani sau de finanțare a terorismului sau că există un risc crescut în acest sens.

07.02.2022Articolul 67^135 din Punctul 8.1., Sectiunea a 8-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 7, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 67^136

(1)Evaluarea adecvării persoanelor prevăzute la art. 67^130 alin. (1) se realizează inclusiv prin organizarea unor interviuri.

(2)Dacă este cazul, interviul poate fi utilizat și la reevaluarea adecvării unui membru al organului de conducere sau a unei persoane care deține funcții-cheie, atunci când apar date sau circumstanțe care pot pune la îndoială adecvarea persoanei.

Articolul 67^137

Banca Națională a României poate organiza întâlniri cu instituția de credit, respectiv cu unii sau cu toți membrii organului de conducere al acesteia sau cu persoane care dețin funcții-cheie, ori poate să participe ca observator la ședințele organului de conducere, cu scopul de a evalua funcționarea efectivă a acestuia. Frecvența acestor ședințe este stabilită conform unei abordări bazate pe riscuri.

Articolul 67^138

Încălcarea unei cerințe prudențiale sau a unei alte cerințe prevăzute de cadrul de reglementare de către o instituție de credit poate, în anumite circumstanțe, să susțină o constatare a Băncii Naționale a României că o persoană nu mai este adecvată, cum ar fi situația în care Banca Națională a României constată, în exercitarea atribuțiilor de supraveghere, că o persoană aflată în exercițiul funcției sale nu a luat măsurile care ar fi trebuit luate în mod rezonabil de o persoană aflată în respectiva funcție de conducere pentru a împiedica, a remedia sau a face să înceteze încălcarea respectivelor cerințe.

8.2.Decizii ale Băncii Naționale a României

Articolul 67^139

(1)Banca Națională a României poate respinge o cerere de aprobare a unei persoane numite ca membru al organului de conducere al unei instituții de credit sau într-o funcție-cheie dacă nu sunt îndeplinite cerințele de adecvare a calității acestora, prevăzute de lege și de prezentul regulament, ori dacă informațiile furnizate sunt incomplete sau insuficiente.

(2)Hotărârea Băncii Naționale a României cu privire la aprobarea sau respingerea unei cereri înaintate potrivit art. 67^131 alin. (2) va fi comunicată în scris instituției de credit solicitante, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, în cazul respingerii cererii.

28.12.2020Paragraful 8.2. din Sectiunea a 8-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^140

(1)Banca Națională a României, luând în considerare măsurile de remediere adoptate de către instituția de credit, conform art. 67^125 alin. (2) sau art. 67^126, poate lua, în urma evaluărilor și reevaluărilor realizate potrivit dispozițiilor prezentei secțiuni, una sau mai multe dintre măsurile pe care le consideră adecvate pentru remedierea deficiențelor identificate, stabilind un calendar pentru punerea în aplicare a acestor măsuri.

(2)Cu titlu exemplificativ, Banca Națională a României poate:

a)să adreseze instituției de credit solicitarea de a organiza o pregătire specifică pentru unul sau mai mulți membri ai organului de conducere sau pentru întreg organul de conducere;

b)să adreseze instituției de credit solicitarea de a proceda la realocarea repartizării sarcinilor între membrii organului de conducere;

c)să adreseze instituției de credit solicitarea de a înlocui unul sau mai mulți membri ai organului de conducere;

d)să adreseze instituției de credit solicitarea de a opera modificări în componența organului de conducere pentru a asigura adecvarea membrilor organului de conducere, precum și adecvarea organului de conducere, în ansamblul său;

e)să retragă aprobarea acordată unui membru al organului de conducere și, după caz, să impună alte măsuri, sancțiuni și măsuri sancționatoare, conform art. 226 și art. 229 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv retragerea autorizației de funcționare a instituției de credit, în conformitate cu art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 67^141

Prevederile art. 67^140 alin. (2) lit. a) și c) sunt aplicabile în mod corespunzător și în cazul evaluării și reevaluării adecvării persoanelor care dețin funcții-cheie.

8.3.Cooperarea Băncii Naționale a României cu celelalte autorități competente

Articolul 67^142

(1)În aplicarea art. 186 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României furnizează altor autorități competente, la cererea acestora și cu respectarea legislației aplicabile în materie de protecție a datelor cu caracter personal, orice informații pe care le deține cu privire la un membru al organului de conducere sau o persoană care deține o funcție-cheie, în vederea efectuării evaluării adecvării.

(2)Furnizarea de informații se face cu includerea unei justificări a deciziei adoptate cu privire la adecvarea persoanei în cauză.

(3)Cu respectarea legislației aplicabile în materie de protecție a datelor cu caracter personal, Banca Națională a României solicită altor autorități competente informații pe care le dețin cu privire la membri ai organelor de conducere sau persoane care dețin funcții-cheie, în vederea efectuării evaluării adecvării.

28.12.2020Paragraful 8.3. din Sectiunea a 8-a, Capitolul I^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 103, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 67^143

(1)Banca Națională a României poate solicita și lua în considerare rezultatele evaluării adecvării efectuate de alte autorități competente cu privire la membrii organului de conducere sau persoanele care dețin funcții-cheie, în aplicarea art. 37 alin. (3) și art. 188 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, cu respectarea legislației aplicabile în materie de protecție a datelor cu caracter personal.

(2)În cazul în care Banca Națională a României primește o solicitare referitoare la rezultatele unei evaluări realizate de Banca Națională a României în privința unor persoane, membre ale organului de conducere sau care dețin funcții-cheie, aceasta furnizează informațiile disponibile în cel mai scurt timp, cu respectarea legislației aplicabile în materie de protecție a datelor cu caracter personal, astfel încât autoritatea competentă solicitantă să se poată încadra în termenul pentru realizarea evaluării.

(3)Informațiile furnizate potrivit alin. (2) vor cuprinde: rezultatul evaluării realizate, orice deficiențe identificate, măsurile luate pentru asigurarea adecvării, responsabilitățile funcției pentru care a fost evaluată persoana și informații de bază relevante cu privire la mărimea, natura, amploarea și complexitatea instituției de credit.

Articolul 67^144

Banca Națională a României ține seama de informațiile existente în bazele de date ale Autorității Bancare Europene în ceea ce privește sancțiunile administrative aplicate în conformitate cu legislațiile naționale care au transpus prevederile art. 69 din Directiva 2013/36/UE, ca parte a procesului de evaluare a adecvării, prin identificarea eventualelor sancțiuni aplicate cel puțin în ultimii 5 ani față de instituțiile în care persoana evaluată a avut calitatea de membru al organului de conducere sau de persoană care deține o funcție-cheie, luând în considerare gravitatea faptei imputate și responsabilitatea persoanei evaluate în săvârșirea acesteia.

Articolul 67^145

(1)Dacă este cazul, cu respectarea legislației aplicabile în materie de protecție a datelor cu caracter personal, Banca Națională a României poate solicita informații de la alte autorități competente cu privire la persoana evaluată în privința adecvării, în cazul în care persoana în cauză nu a făcut obiectul evaluării privind adecvarea de către o altă autoritate competentă, dar această autoritate competentă poate fi în măsură să furnizeze informații suplimentare, care se pot regăsi în certificate de cazier judiciar, cazier fiscal sau în documente echivalente acestora, sau orice alte informații care au fundamentat un eventual refuz al unei înregistrări sau autorizări.

(2)În cazul în care Banca Națională a României primește o solicitare similară celei prevăzute la alin. (1) din partea altei autorități competente, va da curs respectivei solicitări și va furniza informațiile relevante disponibile, cu respectarea legislației aplicabile în materie de protecție a datelor cu caracter personal.

(3)În cazul în care informațiile furnizate de Banca Națională a României provin dintr-un alt stat membru, informațiile sunt divulgate doar cu acordul expres al autorităților care le-au comunicat și exclusiv în scopurile pentru care autoritățile respective și-au dat acordul.

Articolul 67^146

În cazul în care Banca Națională a României adoptă o decizie privind adecvarea unei persoane, care diferă de orice evaluare anterioară efectuată de o altă autoritate competentă, Banca Națională a României informează celelalte autorități competente cărora li s-au solicitat informații cu privire la rezultatul evaluării sale.

Articolul 67^147

La formularea unei solicitări de informații către alte autorități competente, Banca Națională a României comunică numele persoanei evaluate, împreună cu data nașterii, sau numele instituției și funcția pentru care persoana a fost deja evaluată, astfel încât să se asigure că informațiile vor privi persoana vizată.

Secţiunea a 9-aAlte dispoziții

07.02.2022Capitolul I^1, Titlul II a fost completat de Punctul 8, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 67^148

În aplicarea art. 196 alin. (7) și (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 67^2-67^15, art. 67^19-67^52, art. 67^54-67^59, art. 67^65-67^85, art. 67^87, art. 67^93-67^122, art. 67^125-67^130, art. 67^131 alin. (1), (2) și (4) și ale art. 67^132-67^147 din prezentul regulament se aplică în mod corespunzător societăților financiare holding și societăților financiare holding mixte.

07.02.2022Secțiunea a 9-a, Capitolul I^1, Titlul II a fost completată de Punctul 8, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Capitolul IIProcesul intern de evaluare a adecvării capitalului și lichidității la riscuri

28.12.2020Denumirea capitolului II, titlul II a fost modificată de Punctul 104, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Secţiunea 1Dispoziții generale privind procesul intern de evaluare a adecvării capitalului și lichidității la riscuri

28.12.2020Denumirea secțiunii 1, capitolul II, titlul II a fost modificată de Punctul 105, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 68

(1)Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului și lichidității la riscuri al unei instituții de credit trebuie să reprezinte o componentă a procesului de conducere al instituției de credit și a culturii decizionale a acesteia.

(2)În cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului și lichidității la riscuri instituțiile de credit trebuie să realizeze:

a)identificarea, măsurarea, diminuarea și raportarea riscurilor la care instituția de credit este sau poate fi expusă, pentru calcularea și evaluarea continuă a necesităților de capital intern și lichiditate;

b)planificarea și menținerea surselor de capital intern și lichiditate necesare realizării adecvării capitalului și lichidității la profilul de risc al instituției de credit.

28.12.2020Articolul 68 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 106, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 68^1

(1)În sensul art. 68, instituțiile de credit trebuie să își dezvolte procese interne de evaluare a adecvării capitalului și lichidității la riscuri, care să fie solide, eficace și cuprinzătoare.

(2)Prevederile alin. (1) se aplică de casa centrală a cooperativelor de credit atât la nivel individual, cât și la nivelul rețelei cooperatiste. Fiecare bancă cooperatistă dezvoltă procese interne de evaluare a adecvării capitalului și lichidității la riscuri, în conformitate cu reglementările elaborate de casa centrală a cooperativelor de credit.

(3)Instituțiile de credit trebuie să asigure că ICAAP și ILAAP sunt pe deplin documentate, sunt parte componentă a proceselor de conducere ale instituțiilor de credit și sunt integrate în practicile generale de administrare a riscurilor și de administrare strategică, inclusiv în planificarea capitalului și a lichidității.

(4)Integrarea în practicile generale de administrare a riscurilor și de administrare strategică se realizează cel puțin prin utilizarea procesului intern de evaluare a adecvării capitalului și lichidității la riscuri pentru:

a)procesul de planificare strategică la nivel de grup;

b)monitorizarea indicatorilor de adecvare a capitalului și lichidității în vederea identificării și evaluării potențialelor amenințări în timp util;

c)obținerea de concluzii practice și întreprinderea acțiunilor de prevenire;

d)realizarea alocării capitalului și lichidității;

e)asigurarea eficacității continue a cadrului privind apetitul la risc; șif) procesul de luare a deciziilor.

(5)Instituțiile de credit trebuie să asigure că politicile, procesele, datele și modelele ce reprezintă ICAAP și ILAAP sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea activităților instituției de credit.

(6)Instituțiile de credit trebuie să asigure caracterul adecvat al ICAAP și ILAAP, care să permită evaluarea și menținerea unui nivel adecvat de capital intern și lichiditate pentru a acoperi riscurile la care este expusă sau este susceptibil de a fi expusă instituția de credit și pentru a lua decizii (de exemplu, pentru alocarea capitalului în raport cu planul de afaceri), inclusiv în condiții de criză în conformitate cu cerințele de la art. 174-230.

(7)Referitor la cadrul și programul privind simulările de criză, instituțiile de credit trebuie să formalizeze interacțiunea dintre simulările de criză privind solvabilitatea și lichiditatea și, în special, dintre simulările de criză specifice ICAAP și ILAAP și rolul simulărilor de criză în sens invers. Totodată, instituțiile de credit trebuie să formalizeze modalitatea de utilizare și integrare a simulărilor de criză în cadrul de administrare și control al riscurilor.

(8)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că ICAAP și ILAAP acoperă în mod corespunzător sucursalele deosebit de semnificative deținute și reflectă în mod adecvat expunerile acestora la riscuri, precum și capitalul și lichiditatea alocate pentru a acoperi aceste riscuri.

(9)Instituțiile de credit, deși nu sunt obligate să pregătească informații ICAAP sau ILAAP specifice sucursalei care a trecut testul de sucursală deosebit de semnificativă, trebuie să asigure alocarea în mod adecvat a capitalului și lichidității interne pentru expunerile la riscuri asumate prin intermediul unei astfel de sucursale. Astfel, instituțiile de credit trebuie să se asigure că informațiile ICAAP și ILAAP, colectate în conformitate cu anexa nr. 10, acoperă în mod corespunzător sucursalele deosebit de semnificative și reflectă în mod adecvat expunerile acestora la riscuri, precum și capitalul și lichiditatea alocate pentru a acoperi aceste riscuri.

(10)În sensul alin. (9), instituțiile de credit trebuie să se asigure că informațiile specifice sucursalei deosebit de semnificative au în vedere cel puțin următoarele:

a)modelul și strategia de afaceri specifice sucursalei deosebit de semnificative și poziția sa în modelul și strategia de afaceri ale instituției de credit;

b)cadrul de administrare a activității și de control al riscurilor specifice sucursalei deosebit de semnificative și măsura în care sucursala respectivă este integrată în cadrul de administrare și control al instituției de credit;

c)riscurile majore pentru capital, lichiditate și finanțare la care sucursala deosebit de semnificativă este sau ar putea fi expusă și orice alte riscuri pentru viabilitatea instituției de credit care provin sau ar putea proveni din riscurile asumate de instituția de credit prin intermediul sucursalei deosebit de semnificative;

d)mediul macroeconomic în care funcționează sucursala deosebit de semnificativă.

(11)În sensul prezentului articol, prin sucursale deosebit de semnificative se înțeleg acele sucursale care au fost desemnate astfel de către supraveghetorul consolidant și autoritățile competente de origine și gazdă, în conformitate cu prevederile Ghidului Autorității Bancare Europene privind supravegherea sucursalelor semnificative (EBA/GL/2017/14).

28.12.2020Sectiunea 1 din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 107, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 68^2

În sensul art. 68^1 alin. (1), soliditatea ICAAP și ILAAP presupune:

a)să dispună de metodologii și ipoteze adecvate și coerente în privința riscurilor, care să se bazeze pe date empirice, solide, să utilizeze parametri robust calibrați și care să fie aplicate în egală măsură atât pentru măsurarea riscurilor, cât și pentru administrarea capitalului și a lichidității;

b)să asigure că nivelul de încredere este conform cu apetitul la risc și că ipotezele de diversificare internă reflectă modelul de afaceri și strategiile de risc;

c)să asigure că definiția și componența resurselor disponibile de capital intern și lichiditate, luate în considerare în cadrul ICAAP și ILAAP, sunt conforme cu riscurile măsurate și că acestea sunt eligibile pentru calculul fondurilor proprii și al rezervelor de lichiditate;

d)să asigure că distribuirea/alocarea resurselor disponibile de capital intern și lichiditate pe linii de activitate sau între entități juridice reflectă în mod adecvat riscul la care fiecare dintre acestea este expusă sau este susceptibilă de a fi expusă și să ia în considerare orice constrângeri legale sau operaționale cu privire la transferabilitatea acestor resurse.

Articolul 68^3

În sensul art. 68^1 alin. (1), din punctul de vedere al eficacității ICAAP și ILAAP, instituțiile de credit trebuie:

a)să utilizeze ICAAP și ILAAP în procesul decizional și de administrare la toate nivelurile instituției de credit (ex.: stabilirea limitelor, măsurarea performanței).

b)să utilizeze ICAAP și ILAAP în procesul de administrare a riscurilor, a capitalului și a lichidității, formalizând și documentând interconexiunile cu cadrul privind apetitul la risc, administrarea riscurilor, administrarea capitalului, inclusiv strategiile anticipative de finanțare.

c)să dispună de politici, proceduri și instrumente pentru a facilita:

(i)identificarea funcțiilor și/sau a comitetelor specializate responsabile pentru diferitele elemente ale ICAAP și ILAAP (ex.: modelarea și cuantificarea, auditul intern și validarea, monitorizarea și raportarea, escaladarea problemelor);

(ii)planificarea capitalului și a lichidității: calcularea anticipativă a resurselor de capital și lichiditate, inclusiv în ipoteze de scenarii de criză, pe baza strategiei generale și a tranzacțiilor semnificative;

(iii)alocarea și monitorizarea resurselor de capital și lichiditate pe linii de activitate și tipuri de risc;

(iv)raportarea regulată și promptă a adecvării capitalului și lichidității către organul de conducere; frecvența raportării trebuie să fie corespunzătoare evoluției riscurilor și volumului de activitate, rezervelor interne existente și procesului decizional intern pentru a permite conducerii instituției să instituie măsuri de remediere înainte să fie pusă în pericol adecvarea capitalului și a lichidității;

(v)luarea de măsuri de către organul de conducere atunci când a fost identificată posibilitatea ca strategia de afaceri și/sau tranzacțiile individuale semnificative să nu fie în concordanță cu ICAAP și ILAAP (ex.: aprobarea de către organul de conducere a unei tranzacții semnificative în cazul în care tranzacția poate avea un impact considerabil asupra capitalului intern disponibil).

Articolul 68^4

Organul de conducere trebuie să demonstreze un nivel corespunzător de angajament și cunoaștere a ICAAP și ILAAP și a rezultatelor acestora. În acest sens, organul de conducere aprobă cadrele și rezultatele ICAAP și ILAAP și rezultatele validării interne a acestora.

Articolul 68^5

În sensul art. 68^4, organul de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să redacteze și să semneze o declarație privind adecvarea capitalului, respectiv o declarație privind adecvarea lichidității, în care prezintă și explică principalele sale argumente privind adecvarea, susținute de informații relevante, inclusiv de rezultatele ICAAP și ILAAP.

Articolul 68^6

Instituțiile de credit trebuie să raporteze periodic, cel puțin trimestrial, rezultatele ICAAP și ILAAP, inclusiv evoluția riscurilor semnificative și a indicatorilor-cheie, către organul de conducere.

Articolul 68^7

(1)ICAAP și ILAAP trebuie să fie anticipative, această cerință fiind îndeplinită prin asigurarea coerenței acestora cu planurile de capital și lichiditate, strategia de afaceri și legătura acestora cu factorii macroeconomici.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să dezvolte o strategie de menținere a nivelurilor de capital, care să ia în considerare factori precum: previziunile cu privire la ritmul de creștere a creditului, sursele și utilizările de fonduri viitoare, politica de dividende și orice variație în cadrul unui ciclu economic a necesarului de fonduri proprii reglementat potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013.

Articolul 68^8

(1)ICAAP și ILAAP trebuie să fie revizuite periodic, cel puțin anual, atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ, iar rezultatele revizuirii trebuie evaluate, documentate și raportate către organul de conducere.

(2)Pentru scopurile alin. (1), instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese adecvate care să asigure în timp util ajustările necesare asupra ICAAP și ILAAP, ori de câte ori sunt identificate modificări semnificative ale activității sau structurii grupului.

Articolul 68^9

(1)În sensul art. 68^1 alin. (1), din punctul de vedere al caracterului cuprinzător, ICAAP și ILAAP trebuie să acopere liniile de activitate, entitățile juridice și riscurile la care este expusă sau este susceptibil de a fi expusă instituția de credit și să fie conforme cu cerințele legale, în special fiind necesar ca acestea:

a)să fie implementate în mod omogen și proporțional pentru toate liniile de activitate și entitățile juridice relevante ale instituției de credit sub aspectul identificării și evaluării riscurilor;

b)să acopere toate riscurile semnificative, inclusiv în cazul în care acestea sunt asociate entităților care nu sunt incluse în perimetrul de consolidare prudențială; șic) să justifice devierile pentru cazurile în care o entitate are mecanisme sau procese aferente cadrului de administrare internă a activității diferite de cele ale altor entități din cadrul grupului.

(2)Instituția de credit trebuie să se asigure că toate riscurile pentru capital la care este sau poate fi expusă, dacă aceste riscuri sunt considerate semnificative, sunt acoperite în mod adecvat cu fondurile proprii disponibile sau, în caz contrar, trebuie să documenteze și să justifice neacoperirea acestora.

(3)Instituția de credit trebuie să aibă în vedere în cadrul procesului de evaluare a adecvării capitalului inclusiv riscul de model și riscul asociat deficiențelor cadrului de administrare a activității, inclusiv controlului intern.

Articolul 68^10

(1)Instituțiile de credit trebuie:

a)să dispună de proceduri și procese pentru colectarea, stocarea și agregarea datelor privind riscurile la diferite niveluri, inclusiv din perspectiva fluxului de date de la filiale la grup;

b)să utilizeze datele privind riscurile pentru ICAAP și ILAAP;

c)să verifice datele privind riscurile utilizate pentru ICAAP și ILAAP;

d)să utilizeze sisteme informatice pentru colectarea, stocarea, agregarea și diseminarea datelor privind riscurile utilizate pentru ICAAP și ILAAP.

(2)Instituțiile de credit trebuie să se asigure de faptul că modelele și cadrele aferente ICAAP și ILAAP utilizate asigură rezultate fiabile. Metodologiile aferente proceselor ICAAP și ILAAP la riscuri trebuie validate/revizuite de către o funcție de validare independentă față de cea care dezvoltă metodologiile de cuantificare a riscului, organizată în funcție de mărimea și complexitatea instituției de credit, precum și față de funcția de audit intern.

Articolul 68^11

(1)În vederea efectuării evaluării de supraveghere privind soliditatea, eficacitatea și caracterul cuprinzător al proceselor ICAAP și ILAAP, în temeiul art. 165 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, instituțiile de credit trebuie să pună la dispoziția Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere informațiile privind ICAAP și ILAAP.

(2)Informațiile care trebuie prezentate de către instituțiile de credit Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere sunt detaliate în anexa nr. 10 și trebuie să cuprindă următoarele:

a)detalii privind modul de prezentare și citire a informațiilor în documentele remise;

b)informații generale despre cadrele ICAAP și ILAAP, modele de afaceri și strategia de afaceri, precum și guvernanță;

c)informații specifice procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri;

d)informații specifice procesului intern de evaluare a adecvării lichidității la riscuri;

e)rezumatul principalelor concluzii ale ICAAP și ILAAP și informații privind asigurarea calității.

(3)Instituțiile de credit transmit Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere informațiile prevăzute la alin. (2), după cum urmează:

a)trimestrial informațiile prevăzute la:

–pct. 3.2.2. lit. b și c din anexa nr. 10;

–pct. 4.3.2 lit. a și lit. b și pct. 4.5.2. lit. a și lit. b din anexa nr. 10;

–pct. 4.6.2. lit. a din anexa nr. 10;

–pct. 5 lit. a-g din anexa nr. 10, până la 31 mai, 31 august și 30 noiembrie, informațiile aferente datelor de referință 31 martie, 30 iunie și 30 septembrie;

b)anual toate informațiile prevăzute la pct. 1-5 din anexa nr. 10, respectiv până la 30 aprilie, informațiile aferente datei de referință 31 decembrie.

(4)Totodată, instituțiile de credit comunică Băncii Naționale a României – Direcția supraveghere, orice schimbare cu impact semnificativ față de precedenta raportare a informațiilor prevăzute la pct. 1-4 din anexa nr. 10, în termen de 14 zile calendaristice de la intervenirea acesteia.

(5)Informațiile prevăzute la alin. (2) fac obiectul unui raport de evaluare, aprobat de organul de conducere în funcția sa de supraveghere al instituției de credit. Acest raport trebuie să respecte structura logică prevăzută în anexa nr. 10 și este însoțit de documentele interne ale instituțiilor de credit, relevante pentru scopul acestuia, precum și de hotărârea organelor de conducere în funcția lor de supraveghere. Orice trimitere la documente interne/secțiuni și/sau paragrafe din procedurile interne ale instituțiilor de credit se face prin indicarea exactă a referințelor vizate și a modului în care acestea sunt luate în considerare în cadrul respectivului raport. În termenele menționate la alin. (3), conducerea superioară a instituției de credit notifică Banca Națională a României - Direcția supraveghere cu privire la transmiterea documentației privind ICAAP și ILAAP. Raportul și documentele anexate acestuia, precum și orice informație care face obiectul raportării periodice în conformitate cu alin. (3) sunt transmise în format electronic, prin rețeaua de comunicații interbancare a Băncii Naționale a României (RCI), în conformitate cu specificațiile tehnice comunicate de Banca Națională a României - Direcția supraveghere.

(6)Banca Națională a României poate solicita instituțiilor de credit să transmită informații suplimentare celor prevăzute la alin. (2) necesare pentru evaluarea ICAAP și ILAAP.

(7)Instituțiile de credit trebuie să confirme prin notificarea menționată la alin. (5) faptul că toate informațiile transmise Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere sunt complete și că sunt valabile și aplicabile la data transmiterii.

1.1.Dispoziții privind procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri

28.12.2020Sectiunea 1 din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 108, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 68^12

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de metodologii și politici cu privire la nivelul de aplicare, obiectivele generale și ipotezele principale care stau la baza procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și care trebuie să includă cel puțin:

a)descrierea nivelului de aplicare aferent procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, inclusiv o prezentare generală și justificarea oricăror abateri de la nivelul de aplicare ale entităților vizate de cerințele minime de fonduri proprii;

b)metoda de identificare a riscurilor, inclusiv a concentrărilor de risc, și a includerii riscurilor identificate în categoriile și subcategoriile de riscuri vizate de procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, inclusiv metoda de stabilire a nivelului de semnificație a riscurilor;

c)obiectivele-cheie și ipotezele principale ale procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri (de exemplu, legătura cu anumite ratinguri de credit externe), inclusiv a modului în care acestea asigură adecvarea capitalului;

d)informații dacă procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri se axează pe impactul riscurilor asupra valorilor contabile sau pe valoarea economică a instituției de credit sau pe ambele;

e)orizontul/orizonturile de timp ale procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, inclusiv explicarea posibilelor diferențe dintre categoriile de riscuri și dintre entitățile grupului vizat.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere pe baza documentației operaționale prevăzute la pct. 3.1.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a nivelului de aplicare, a obiectivelor generale și a ipotezelor principale care stau la baza procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.

28.12.2020Paragraful 1.1., Sectiunea 1 din Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 108, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 68^13

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de metodologii cu privire la cuantificarea, evaluarea și agregarea riscurilor utilizate în cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, care trebuie să includă cel puțin:

a)descrierea generală a caracteristicilor-cheie ale metodologiilor și modelelor de cuantificare/măsurare, inclusiv a măsurilor cantitative, a ipotezelor și a parametrilor utilizați pentru toate categoriile și subcategoriile de riscuri utilizate pentru aprobarea metodologiilor și modelelor de către organul de conducere al instituției de credit;

b)datele efective utilizate, inclusiv explicarea modului în care datele utilizate reflectă domeniul de aplicare al entităților din cadrul grupului care sunt vizate de ICAAP, incluzând lungimea seriilor de timp;

c)diferențele dintre metodologiile și modelele de cuantificare/măsurare utilizate pentru scopurile procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și cele utilizate pentru calcularea cerințelor minime de fonduri proprii pentru riscurile care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 575/2013, în cazul instituțiilor de credit care folosesc modele avansate aprobate. Descrierea trebuie furnizată pentru fiecare dintre riscuri și include, printre altele, diferite ipoteze cu privire la parametrii de risc, intervale de încredere etc.;

d)metoda de agregare a estimărilor capitalului intern pentru entitățile și categoriile de risc vizate, incluzând abordarea concentrărilor și/sau a beneficiilor diversificării, în cadrul fiecărui risc și între riscuri, dacă este cazul.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere pe baza documentației operaționale prevăzute la pct. 3.2.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a metodologiilor de cuantificare, evaluare și agregare a riscurilor din cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.

28.12.2020Paragraful 1.1., Sectiunea 1 din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 108, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 68^14

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de metodologii și politici cu privire la definiția capitalului intern și la alocarea de capital utilizate în cadrul ICAAP, care trebuie să includă cel puțin:

a)definiția capitalului intern utilizat pentru a acoperi estimările de capital pentru procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, inclusiv toate elementele/ instrumentele de capital avute în vedere;

b)diferențele principale dintre elementele/instrumentele de capital intern și instrumentele de fonduri proprii reglementate, după caz;

c)metodologia și ipotezele utilizate pentru alocarea capitalului intern pentru entitățile din cadrul grupului, precum și a liniilor de activitate principale și a piețelor, după caz;

d)procesul de monitorizare (compararea estimărilor de capital intern cu capitalul alocat), inclusiv procedurile de escaladare.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, pe baza documentației operaționale prevăzute la pct. 3.3.2 din anexa nr. 10, implementarea definiției capitalului intern și a cadrului de alocare a capitalului utilizate în cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.

Articolul 68^15

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de metodologii și politici cu privire la planificarea capitalului, care trebuie să includă cel puțin:

a)descrierea procesului general de elaborare a planificării capitalului, incluzând dimensiunile avute în vedere (interne, de reglementare), orizontul de timp, instrumente de capital și măsuri privind capitalul;

b)ipotezele principale aflate la baza planificării capitalului, și măsura în care acestea sunt în concordanță cu ipotezele avute în vedere în planurile de redresare.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, pe baza documentației operaționale prevăzute la pct. 3.4.2 din anexa nr. 10, implementarea planificării capitalului intern.

Articolul 68^16

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de metodologii și politici cu privire la simulările de criză aplicate pentru scopurile procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, inclusiv planificarea capitalului și alocarea capitalului intern în cadrul scenariilor raportate organului de conducere, care trebuie să includă cel puțin:

a)descrierea scenariilor adverse analizate în cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, cu menționarea ipotezelor aferente scenariilor și a variabilelor macroeconomice cheie și descrierea modului în care au fost utilizate simulările de criză în sens invers pentru a calibra severitatea scenariilor utilizate;

b)ipotezele-cheie utilizate în cadrul scenariilor analizate, inclusiv acțiunile de gestionare, ipotezele economice cu privire la bilanț, date de referință, orizonturi de timp;

c)fezabilitatea acțiunilor de gestionare și impactul estimat al fiecăreia dintre acestea în contextul scenariilor analizate;

d)impactul pe care eventuale modificări previzibile ale cadrului legal, de reglementare și contabil, comportamentul competitorilor sau alți factori îl pot avea asupra performanței instituțiilor de credit.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României, pe baza documentației operaționale prevăzute la pct. 3.5.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a simulărilor de criză și a rezultatelor acestora.

Articolul 68^17

Instituțiile de credit trebuie să dispună de documentele justificative relevante prevăzute la pct. 3.6 din anexa nr. 10, care să demonstreze Băncii Naționale a României că dispun de procese solide de elaborare și punere în aplicare a procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.

Articolul 68^18

Instituțiile de credit raportează Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere ratele fondurilor proprii rezultate ca urmare a ajustărilor prevăzute la art. 226 alin. (4) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum este prevăzut la Anexa I - Raportarea privind fondurile proprii și cerințele de fonduri proprii a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituțiilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 68^19

Instituțiile de credit îndeplinesc cerințele suplimentare de fonduri proprii impuse de Banca Națională a României, în cadrul procesului de supraveghere, în structura solicitată de aceasta.

Articolul 69

Abrogat.

28.12.2020Articolul 69 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 109, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 70

Abrogat.

28.12.2020Articolul 70 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 109, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 71

Abrogat.

28.12.2020Articolul 71 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 109, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 72

Abrogat.

28.12.2020Articolul 72 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 109, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 73

Abrogat.

28.12.2020Articolul 73 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 109, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 74

Abrogat.

28.12.2020Articolul 74 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 109, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 75

Abrogat.

28.12.2020Articolul 75 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 109, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 76

Abrogat.

28.12.2020Articolul 76 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 109, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 77

Abrogat.

28.12.2020Articolul 77 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 109, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 78

Abrogat.

28.12.2020Articolul 78 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 109, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 79

Abrogat.

28.12.2020Articolul 79 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 109, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 80

Abrogat.

28.12.2020Articolul 80 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 109, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 81

Abrogat.

28.12.2020Articolul 81 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 109, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 82

(1)Fără a aduce atingere prevederilor art. 68, orice externalizare a anumitor elemente ale procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri se va face cu respectarea prevederilor capitolului V.

(2)Indiferent de nivelul externalizării, instituțiile de credit rămân pe deplin responsabile de procesul lor intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și trebuie să se asigure că acesta reflectă în continuare situația lor specifică și profilul individual de risc.

1.2.Dispoziții privind procesul intern de evaluare a adecvării lichidității la riscuri

28.12.2020Sectiunea 1 din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 110, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 82^1

Pentru evaluarea adecvării lichidității la riscuri, instituțiile de credit trebuie să identifice cel puțin următoarele:

a)riscurile neacoperite de cerințele de lichiditate prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv riscul de lichiditate pe parcursul zilei și riscul de lichiditate pentru o perioadă de peste 30 de zile;

b)concentrări specifice ale capacității de contrabalansare și/sau ale finanțării, pe contrapartidă și/sau produs/tip;

c)deficitele de finanțare din benzile de scadență pe termen scurt, mediu și lung;

d)acoperirea adecvată a deficitelor de finanțare în diferite monede;

e)efectele în cascadă disproporționate; șif) alte rezultate relevante ale simulărilor de criză pentru lichiditate.

28.12.2020Paragraful 1.2., Sectiunea 1 din Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 110, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 82^2

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de un cadru solid și specific pentru administrarea riscului de lichiditate și de finanțare, inclusiv de un proces pentru identificarea, cuantificarea și controlul riscurilor de lichiditate și de finanțare. În acest sens, instituțiile de credit trebuie să dispună de metodologii și politici, care trebuie să includă cel puțin:

a)descrierea nivelului de aplicare al ILAAP, prezentarea generală și justificarea oricăror abateri de la nivelul de aplicare prudențial al cerințelor de lichiditate, recunoașterea posibilelor derogări;

b)descrierea configurării ILAAP, cu explicarea relației dintre toate componentele acestuia și justificarea modului în care respectiva configurare asigură accesul instituției de credit la lichidități suficiente;

c)criteriile aplicate de instituție de credit pentru selectarea determinanților de risc semnificativi pentru riscul de lichiditate și de finanțare, inclusiv selecția monedelor semnificative pentru monitorizarea poziției de lichiditate și de finanțare;

d)criteriile aplicate de instituția de credit pentru selecția instrumentelor și ipotezelor adecvate pentru ILAAP, cum ar fi metoda de măsurare și previzionare a fluxurilor de numerar actuale și viitoare ale activelor, datoriilor și elementelor extrabilanțiere pe orizonturi de timp corespunzătoare.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, pe baza documentației operaționale prevăzute la pct. 4.1.2 din anexa nr. 10, îndeplinirea cerințelor prevăzute la alin. (1).

Articolul 82^3

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de metodologii și politici cu privire la strategia de finanțare, care trebuie să includă cel puțin:

a)descrierea procesului general de elaborare a planului de finanțare inclusiv a surselor de finanțare, a scadențelor, a piețelor-cheie, a produselor utilizate etc.;

b)după caz, un document privind politica de menținere a prezenței pe piețe pentru a asigura și a testa periodic accesul la piață și capacitatea instituției de credit de a obține finanțare, dacă este relevant;

c)după caz, un document privind politica aferentă riscului de concentrare a finanțării, inclusiv privind principiile pentru măsurarea și monitorizarea corelației dintre sursele de finanțare și a legăturii economice dintre deponenți și alți furnizori de lichidități;

d)după caz, o politică privind finanțarea în monede străine, inclusiv cele mai relevante ipoteze cu privire la disponibilitatea și convertibilitatea acestor monede.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României, pe baza documentației operaționale prevăzute la pct. 4.2.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a strategiei de finanțare.

Articolul 82^4

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de metodologii și politici cu privire la strategia privind rezervele de lichiditate și gestionarea garanțiilor reale, care trebuie să includă cel puțin:

a)metodologia pentru stabilirea dimensiunii rezervei interne minime de lichiditate, inclusiv definiția privind activele lichide, criteriile pe care le aplică pentru stabilirea valorii lichidității sub forma activelor lichide și constrângerile legate de concentrare, precum și alte caracteristici de risc ale activelor lichide;

b)politica de administrare a garanțiilor reale, inclusiv principiile legate de locația și transferabilitatea garanțiilor reale, precum și rolul acestora în legătură cu îndeplinirea cerințelor prudențiale minime;

c)politica privind activele grevate cu sarcini, inclusiv principiile pentru măsurarea și monitorizarea atât a activelor grevate, cât și a celor negrevate de sarcini și corelarea cadrului privind limitele și controlul aferent activelor grevate de sarcini, cu apetitul la risc (de lichiditate și de finanțare) al instituției de credit;

d)principiile privind testarea ipotezelor legate de valoarea lichidității activelor și momentul vânzării activelor sau încheierii unui acord repo cu activele incluse în rezerva de active lichide;

e)politica aferentă riscului de concentrare a lichidității în rezerva de lichiditate, inclusiv principiile de măsurare și monitorizare a oricăror pierderi potențiale de lichidități disponibile din cauza acestei concentrări.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României, pe baza documentației operaționale prevăzute la pct. 4.3.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a strategiei privind rezervele de lichidități și gestionarea garanțiilor reale.

Articolul 82^5

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de metodologii și politici cu privire la mecanismul de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate, care trebuie să includă cel puțin:

a)descrierea mecanismului de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate, precum și a criteriilor de selecție a elementelor de lichiditate și de finanțare care să asigure faptul că se ține cont de toate beneficiile și costurile relevante, precum și de orice frecvență de ajustare a prețurilor;

b)descrierea interconexiunilor dintre mecanismul de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate, administrarea riscului și administrarea generală a instituției de credit;

c)în cazul instituțiilor de credit care dispun de mecanisme de stabilire a prețurilor de transfer al lichidității (LTP), descrierea procesului de elaborare și funcționare a LTP și, în special, a interconexiunilor dintre LTP și procesul decizional strategic, precum și dintre LTP și procesul decizional din cadrul departamentului de relații cu clienții cu privire la generarea de active și datorii.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României, pe baza documentației operaționale prevăzute la pct. 4.4.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a alocării costurilor și beneficiilor în cadrul mecanismului privind lichiditățile.

Articolul 82^6

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de metodologii și politici cu privire la procesul de administrare a riscului de lichiditate pe parcursul unei zile, care trebuie să includă cel puțin:

a)descrierea criteriilor și instrumentelor de măsurare și monitorizare a riscurilor de lichiditate pe parcursul zilei;

b)descrierea procedurilor de escaladare prevăzute pentru deficite de lichiditate apărute pe parcursul zilei, care asigură îndeplinirea la timp a obligațiilor legate de plățile scadente și decontări, atât în condiții normale de activitate, cât și în condiții de criză.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze autorității competente, pe baza documentației operaționale prevăzute la pct. 4.5.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a procesului de administrare a riscului de lichiditate pe parcursul zilei.

Articolul 82^7

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de metodologii și politici cu privire la procesul de elaborare a simulărilor de criză de lichiditate, care trebuie să includă cel puțin:

a)descrierea scenariilor adverse aplicate și a ipotezelor analizate în cadrul simulărilor de criză pentru lichiditate, inclusiv a oricăror elemente relevante cum ar fi numărul de scenarii utilizate, nivelul de aplicare, frecvența de raportare internă către organul de conducere, determinanții de risc (macro și idiosincratici), orizonturile de timp aplicate și, după caz, defalcarea pe monede/regiuni/unități de activitate;

b)descrierea criteriilor pentru calibrarea scenariilor, selecția orizonturilor de timp corespunzătoare (inclusiv pe parcursul zilei, dacă este relevant), cuantificarea impactului crizei asupra valorii lichidității activelor din rezervă etc.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României, pe baza documentației operaționale prevăzute la pct. 4.6.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a simulărilor de criză de lichiditate.

Articolul 82^8

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de metodologii și politici cu privire la elaborarea planului pentru situații neprevăzute privind lichiditatea, care trebuie să includă cel puțin:

a)descrierea liniilor de responsabilitate pentru proiectarea, monitorizarea și executarea planului pentru situații neprevăzute privind lichiditatea;

b)descrierea strategiilor pentru acoperirea deficitelor de lichidități în situații de urgență;

c)descrierea instrumentului/instrumentelor pentru monitorizarea condițiilor de piață care să permită instituțiilor de credit să stabilească cu promptitudine dacă se justifică escaladarea și/sau executarea măsurilor;

d)descrierea procedurilor de testare (de exemplu, vânzări de tipuri de active noi, depunerea de garanții reale la bănci centrale etc.);

e)descrierea legăturii cu planul de redresare privind lichiditatea și a interacțiunii acestora cu privire la riscurile identificate pe bază continuă sau în diferite scenarii adverse.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României, pe baza documentației operaționale prevăzute la pct. 4.7.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a planurilor pentru situații neprevăzute privind lichiditatea.

Articolul 82^9

Instituțiile de credit trebuie să dispună de documentele justificative relevante prevăzute la pct. 4.8 din anexa nr. 10, prin care demonstrează Băncii Naționale a României că dispun de procese solide de elaborare și punere în aplicare a ILAAP.

Secţiunea a 2-aAdministrarea riscurilor semnificative2.1 Riscul de credit și riscul de țară

28.12.2020Titlul paragrafului 2.1., Sectiunea 2 din Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 111, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.1.1 Dispoziții generale privind riscul de credit

28.12.2020Titlul paragrafului 2.1.1., Sectiunea 2 din Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 112, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.1.1.1.

Eliminat.

28.12.2020Titlul paragrafului 2.1.1.1., Sectiunea 2 din Capitolul II, Titlul II a fost eliminat de Punctul 113, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 83

Instituțiile de credit trebuie să dispună de un cadru adecvat de administrare a riscului de credit care să ia în considerare apetitul la risc și profilul de risc al instituției de credit, precum și condițiile de piață și cele macroeconomice. Acesta include politici și procese prudente pentru identificarea, măsurarea, evaluarea, monitorizarea, raportarea și controlul sau diminuarea riscului de credit*1), inclusiv riscul de credit al contrapartidei*2), în timp util.

*1) Riscul de credit poate rezulta din: expuneri din bilanț și din afara bilanțului, inclusiv credite și sume avansate, investiții, creditare interbancare, tranzacții cu instrumente financiare derivate, tranzacții de finanțare prin titluri și activități de tranzacționare.

*2) Riscul de credit al contrapartidei include expunerile la riscul de credit rezultat din instrumentele financiare derivate și alte instrumente financiare extrabursiere.

Articolul 84

(1)Organul de conducere al instituțiilor de credit aprobă și revizuiește periodic (cel puțin o dată pe an) strategia de administrare a riscului de credit, precum și politicile și procesele semnificative de asumare*3), identificare, măsurare, evaluare, monitorizare, raportare și control sau diminuare pentru riscul de credit, (inclusiv riscul de credit al contrapartidei și expunerea viitoare potențială aferentă), precum și faptul că acestea sunt consecvente cu apetitul la risc stabilit de organul de conducere. Strategia, politicile și procesele respective trebuie să acopere activitățile instituției de credit pentru care expunerea din credite conduce la înregistrarea unui risc semnificativ.

(2)Conducerea superioară implementează strategia de administrare a riscului de credit și dezvoltă politicile și procesele prevăzute la alin. (1).

(3)Organul de conducere al instituțiilor de credit se asigură că, pentru a limita riscul indus de expunerile din creditare la adresa deponenților și, în mod general, la adresa stabilității financiare, conducerea superioară adoptă și respectă practici de creditare sănătoase.

28.12.2020Articolul 84 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 114, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

*3) "Asumarea" include presupunerea tuturor tipurilor de risc care generează risc de credit, inclusiv risc de credit sau risc de credit al contrapartidei asociat cu diferite instrumente financiare.

Articolul 84^1

Instituțiile de credit trebuie să adopte o strategie adecvată privind riscul de credit care:

a)să reflecte modelul de afaceri, apetitul la risc, mediul pieței și rolul în sistemul financiar, starea financiară, capacitatea de finanțare și adecvarea fondurilor proprii;

b)să acopere activitățile de creditare și activitatea de administrare a garanțiilor reale și a împrumuturilor neperformante și să susțină un proces decizional care să ia în considerare riscurile, reflectând aspecte care pot include, de exemplu, tipul expunerii (cum ar fi expuneri față de societăți, expuneri de tip retail, expuneri garantate cu bunuri imobile, expuneri față de administrații centrale), sectorul economic, poziționarea geografică, moneda, scadența, inclusiv toleranțe de concentrare și factorii de mediu, sociali și de administrare a activității (ESG);

01.04.2022Litera b) din Articolul 84^1, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificată de Punctul 3, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 25 martie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 30 martie 2022

c)să țină cont de aspectele ciclice ale economiei, inclusiv în condiții de criză, și de schimbările aferente din componența portofoliului de risc de credit;

d)să fie comunicată eficient întregului personal relevant.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 115, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 84^2

Instituțiile de credit trebuie să implementeze un cadru organizațional adecvat pentru administrarea, cuantificarea și controlul eficace al riscului de credit, cu resurse umane și tehnice (atât calitative, cât și cantitative) suficiente, și care să cuprindă:

a)linii clare de responsabilitate pentru asumarea, cuantificarea, monitorizarea, administrarea și raportarea riscului de credit;

b)sisteme de control și monitorizare a riscului de credit, care sunt supuse unei revizuiri independente față de funcția care a dezvoltat sistemele, precum și o distincție clară între personalul care își asumă riscurile și responsabilii cu administrarea riscurilor;

c)funcția de administrare a riscurilor care să asigure identificarea, măsurarea, evaluarea, administrarea, diminuarea, monitorizarea și raportarea riscului de credit în întreaga instituție; șid) personal implicat în activități de creditare (atât pe linii de activitate comercială, cât și în cadrul funcțiilor administrative și de control) care are competențe și experiență corespunzătoare.

Articolul 85

Abrogat.

14.02.2018Articolul 85 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 1, Articolul I din REGULAMENT nr. 1 din 6 februarie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 141 din 14 ianuarie 2018

Articolul 86

În ceea ce privește riscul de credit și riscul de contrapartidă, instituțiile de credit trebuie:

a)să asigure că diversitatea portofoliilor de credite este adecvată în funcție de piețele-țintă și strategiile globale de creditare;

b)să dispună de sisteme eficiente pentru gestionarea și monitorizarea permanentă a diferitelor portofolii purtătoare de risc de credit și a diferitelor expuneri ale instituțiilor, inclusiv pentru identificarea și gestionarea creditelor-problemă și pentru efectuarea ajustărilor de valoare și constituirea unor provizioane adecvate;

c)să dispună de metodologii interne care le permit să evalueze riscul de credit al expunerilor față de debitori individuali, titluri de valoare sau pozițiile din securitizare, precum și riscul de credit la nivelul portofoliului.

Articolul 87

Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese care să stabilească un mediu corespunzător și controlat în mod adecvat pentru riscul de credit și care să includă:

a)o strategie bine documentată și eficient implementată, precum și politici și procese sănătoase pentru asumarea riscului de credit, fără acordarea unei încrederi exagerate evaluărilor externe de credit; în cazul în care cerințele de fonduri proprii se bazează pe o evaluare a unei instituții externe de evaluare a creditului (ECAI, External Credit Assessment Institution) sau pe faptul că o expunere este neevaluată, acest lucru nu absolvă instituțiile de credit de obligația de a lua în considerare și alte informații relevante pentru a își evalua modul de repartizare a capitalului intern;

b)politici și procese eficace de administrare a creditelor, care să includă analiza continuă a capacității și disponibilității clienților de a rambursa datoriile la scadență (inclusiv revizuirea performanței activelor-suport în cazul expunerilor din securitizare), monitorizarea documentației, clauzelor contractuale, garanțiilor și altor forme de diminuare a riscului de credit;

c)sisteme informaționale eficace și o infrastructură de date adecvată detaliată și suficient de granulară, pentru sprijinirea procesului de acordare de credite, administrarea și monitorizarea riscului de credit pe parcursul întregului ciclu de viață al facilităților de credit, identificarea, agregarea și raportarea cu acuratețe și la timp a expunerilor la riscul de credit către organul de conducere, pe bază continuă;

01.04.2022Litera c) din Articolul 87, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificată de Punctul 4, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 25 martie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 30 martie 2022

d)limite de credit prudente și adecvate, consecvente cu apetitul la risc, profilul de risc și soliditatea capitalului instituției de credit, care sunt comunicate în mod regulat personalului relevant și înțelese de către acesta;

e)procese de urmărire a excepțiilor și de raportare care asigură acțiuni prompte la nivelul adecvat al organului de conducere al instituției de credit, acolo unde este necesar; șif) controale eficace, inclusiv referitor la calitatea, încrederea și relevanța datelor și referitor la procedurile de validare, pentru utilizarea modelelor care identifică și măsoară riscul de credit și limitele stabilite.

g)politici, procese și proceduri privind identificarea, evaluarea și administrarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului la care sunt expuse instituțiile de credit ca urmare a activităților lor de acordare de credite;

01.04.2022Articolul 87 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 5, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 25 martie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 30 martie 2022

h)o definiție cuprinzătoare a tranzacțiilor cu efect de levier, care să ia în considerare nivelul efectului de levier al debitorului și scopul tranzacției și să acopere toate liniile de activitate și unitățile cu risc de credit;

i)factorii de mediu, sociali și de administrare și riscurile asociate acestora (spre exemplu, riscul fizic determinat de efectele fizice ale schimbărilor climatice asupra performanței financiare a debitorului, riscul de tranziție determinat de impactul asupra debitorului al tranziției către o economie cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră, riscul de modificare a pieței și a preferințelor consumatorilor etc.) care să fie în linie cu apetitul la risc al instituției de credit.

Articolul 87^1

Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și proceduri riguroase și conforme cu strategia privind riscul de credit și care să acopere toate activitățile și procesele principale specifice administrării, cuantificării și controlării riscului de credit, în special:

a)acordarea de credite și stabilirea prețurilor: de exemplu, eligibilitatea debitorilor, a garanților și a garanțiilor reale; limite de credit; selecția infrastructurii de piețe financiare, a contrapărților centrale și a instituțiilor de credit corespondente; tipuri de facilități de credit disponibile; termeni și condiții (inclusiv cerințe privind contractele de garanție reală și acordurile de compensare) care se vor aplica;

b)cuantificarea și monitorizarea riscului de credit: de exemplu, criterii pentru identificarea grupurilor de clienți aflați în legătură; criterii pentru evaluarea bonității debitorilor și evaluarea garanției reale, precum și frecvența de revizuire a acestora; criterii pentru cuantificarea deprecierilor, ajustărilor evaluării creditului și a ajustărilor pentru pierdere;

c)administrarea creditului: de exemplu, criterii pentru revizuirea produselor, a termenilor și condițiilor; criterii pentru aplicarea de practici de restructurare; criterii pentru clasificarea împrumuturilor și administrarea împrumuturilor neperformante.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 116, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 87^2

Instituțiile de credit trebuie să se asigure că politicile privind administrarea riscului de credit sunt conforme cu reglementările specifice, sunt adecvate pentru natura și complexitatea activităților instituției, permit o înțelegere clară a riscului de credit inerent diferitelor produse și activități din sfera de aplicare a instituției și sunt formalizate și comunicate în mod clar și aplicate în mod coerent în cadrul instituției.

Articolul 87^3

Instituțiile de credit trebuie să se asigure că politicile privind administrarea riscului de credit sunt aplicate în mod coerent în cadrul grupurilor și permit o administrare adecvată a debitorilor și contrapărților comune.

Articolul 87^4

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de un cadru de control intern solid și cuprinzător, precum și de mecanisme de protecție riguroase pentru a diminua riscul de credit, în concordanță cu strategia privind riscul de credit și apetitul la risc.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit se asigură, în principal, că:

a)sfera de aplicare acoperită de funcțiile de control intern include toate entitățile consolidate, toate locațiile geografice și toate activitățile de credit;

b)există proceduri interne de control, limite operaționale și alte practici care vizează menținerea expunerilor la riscul de credit în limitele acceptabile pentru instituție, în concordanță cu parametrii stabiliți de către organul de conducere, precum și cu apetitul la risc al instituției; șic) dispun de proceduri și practici interne de control adecvate pentru a asigura raportarea promptă a încălcărilor și a derogărilor de la politici, proceduri și limite, către nivelul corespunzător de conducere pentru luarea de măsuri.

Articolul 87^5

Instituțiile de credit trebuie să dispună de un sistem de limite adecvat pentru complexitatea structurii organizatorice și a activităților de creditare ale instituției, care să cuprindă:

a)politici care, în cazul în care este permisă încălcarea limitelor, descriu în mod clar perioada de timp și împrejurările specifice în care sunt permise astfel de încălcări ale limitelor;

b)proceduri pentru informarea permanentă a personalului care administrează credite cu privire la limitele acestora; șic) proceduri adecvate pentru actualizarea periodică a limitelor (de exemplu, în conformitate cu schimbările din strategii).

Articolul 87^6

Atunci când inițiază sau intenționează să inițieze facilități de credit sustenabile din punctul de vedere al mediului, instituțiile de credit trebuie să elaboreze în cadrul politicilor și procedurilor lor privind riscul de credit detalii specifice cu privire la politicile și procedurile de creditare sustenabile din punctul de vedere al mediului, care să acopere acordarea și monitorizarea unor astfel de facilități de credit.

01.04.2022Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 6, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 25 martie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 30 martie 2022

Articolul 87^7

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de informații și date suficiente, corecte și actualizate, necesare pentru a evalua bonitatea și profilul de risc ale debitorului înainte de încheierea unui contract de credit.

(2)În scopul evaluării bonității și profilului de risc al debitorilor, atât persoane fizice, cât și persoane juridice, instituțiile de credit trebuie să aibă la dispoziție și să utilizeze informații susținute de dovezi relevante pentru creditul solicitat, care să surprindă caracteristici cu privire la mediul economic în care debitorii își desfășoară activitatea, cu privire la poziția financiară a acestora și cu privire la factorii de diminuare a riscului.

(3)La evaluarea bonității debitorilor, instituțiile de credit trebuie să evalueze:

a)poziția financiară a debitorilor persoane juridice, prin luarea în considerare de informații care descriu situația financiară actuală și preconizată a acestora, inclusiv indicatori economico-financiari, care să fie relevante atât din punctul de vedere al dimensiunii debitorului (microîntreprindere, întreprindere mică, mijlocie sau mare), cât și din punctul de vedere al creditului contractat, al specificului activității debitorilor și al segmentului de piață în care aceștia activează;

b)sustenabilitatea și fezabilitatea capacității viitoare de rambursare, în cazul unor posibile evenimente adverse care pot afecta situația financiară a debitorilor. În cazul debitorilor întreprinderi mijlocii și mari, sustenabilitatea și fezabilitatea capacității viitoare de rambursare se evaluează printr-o analiză de senzitivitate în cadrul căreia evenimentele adverse analizate sunt de tipul evenimentelor idiosincratice și evenimentelor de piață;

c)capacitatea de generare de venituri viitoare de către bunurile imobile comerciale cu care sunt garantate creditele acordate debitorilor persoane juridice și persoane fizice ce acționează în scopuri legate de activitatea lor comercială sau profesională, prin utilizarea de criterii specifice pentru evaluarea fluxului de numerar generat de respectivele imobile, în funcție de intenția de utilizare a acestora de către debitori.

(4)În cazul activității de creditare pentru dezvoltare imobiliară, instituțiile de credit trebuie să evalueze bonitatea debitorilor persoane juridice și persoane fizice ce acționează în scopuri legate de activitatea lor comercială sau profesională, utilizând criterii suplimentare față de cele utilizate la creditarea garantată cu bunuri imobile locative sau comerciale, care să surprindă toate aspectele relevante ale diferitelor faze de dezvoltare imobiliară din domeniile financiar, al expertizei tehnice, al forței de muncă și al documentației solicitate de lege.

(5)În cazul finanțării activităților navale, instituțiile de credit trebuie să evalueze bonitatea debitorilor persoane juridice utilizând criterii suplimentare, care să surprindă toate aspectele specifice relevante din industria navală, precum construcția navală, caracteristicile flotei navale a debitorului, precum și caracteristicile prezente și viitoare ale cererii și ofertei de pe piața navală.

(6)În cazul finanțării proiectelor, instituțiile de credit trebuie să evalueze bonitatea debitorilor utilizând criterii suplimentare, care să surprindă toate aspectele specifice relevante derulării proiectelor, precum evaluarea sursei principale de rambursare a creditului în relație cu fluxul de numerar generat de proiect, clauzele contractuale care să asigure gajarea fondurilor sau activelor debitorilor în cazul tranzacțiilor sindicalizate, criteriile pentru evaluarea diferitelor aspecte ale fazei de dezvoltare a proiectului și evaluarea predictibilității și volatilității costurilor asociate dezvoltării acestora.

01.04.2022Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 6, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 25 martie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 30 martie 2022

Articolul 88

Instituțiile de credit trebuie să asigure că deciziile de creditare sunt luate în mod independent, fără a fi afectate de influențe, presiuni sau conflicte de interese.

Articolul 88^1

Atunci când utilizează inovații cu componentă tehnologică în scopul acordării de credite și/sau modele automatizate de evaluare a bonității și de luare a deciziilor cu privire la credite, instituțiile de credit trebuie să se asigure de caracterul adecvat al acestora, de riscurile inerente asociate acestora și să înțeleagă modelele utilizate și limitările lor.

01.04.2022Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 7, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 25 martie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 30 martie 2022

Articolul 89

Instituțiile de credit trebuie să dispună de criterii, politici și procese solide și bine definite, privind aprobarea noilor expuneri - inclusiv standarde prudente de asumare a expunerilor, operațiunile de modificare, reînnoire și refinanțare a expunerilor existente și identificarea competenței de aprobare corespunzătoare dimensiunii și complexității expunerilor.

Articolul 90

(1)Politica de creditare a unei instituții de credit trebuie să prevadă că expunerile la riscul de credit care depășesc un anumit prag stabilit în sumă absolută sau ca procent din capitalul eligibil, precum și cele care presupun un risc de credit ridicat sau nu sunt caracteristice activității desfășurate de instituția de credit trebuie să fie aprobate de către conducerea superioară a instituției de credit.

(2)Conducerea superioară informează organul de conducere în funcția sa de supraveghere cu privire la aprobările prevăzute la alin. (1).

28.12.2020Articolul 90 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 117, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 91

Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și proceduri pentru evaluarea garanțiilor reale și pentru verificarea faptului că respectivele garanții sunt și continuă să fie executabile și valorificabile. Aceste politici și proceduri trebuie să specifice metode de evaluare prudente și proporționale cu tipul și valoarea potențială a garanțiilor reale, care urmează să fie utilizate de către un evaluator, și utilizarea modelelor statistice avansate pentru fiecare tip de garanție reală.

01.04.2022Articolul 91 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 25 martie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 30 martie 2022

Articolul 92

(1)La evaluarea garanțiilor reale corporale, situate în afara României, pentru recunoașterea calității acestora de diminuatori de risc de credit în conformitate cu reglementările Băncii Naționale a României, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere Standardele internaționale de evaluare.

(2)La evaluarea garanțiilor reale corporale, situate pe teritoriul României, pentru recunoașterea calității acestora de diminuatori de risc de credit în conformitate cu reglementările Băncii Naționale a României, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere Standardele internaționale de evaluare, respectiv Ghidul privind evaluarea pentru garantarea împrumuturilor, emis de Asociația Națională a Evaluatorilor din România (ANEVAR).

(3)Pentru scopul indicat la alin. (1) și (2), instituțiile de credit trebuie să realizeze evaluarea garanțiilor reale corporale cu persoane care dețin calificarea, abilitățile și experiența necesare pentru efectuarea unei evaluări și care sunt independente de procesul decizional în ceea ce privește creditul.

Articolul 92^1

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de sisteme și metodologii corespunzătoare pentru a măsura riscul la nivel de debitor/tranzacție și la nivel de portofoliu corespunzător dimensiunii, naturii, componenței și complexității activităților care implică risc de credit.

(2)În sensul alin. (1), sistemele și metodologiile trebuie să:

a)permită instituției de credit să facă distincția între diferite niveluri de risc asociat debitorului și tranzacției;

b)asigure o estimare sigură și prudentă a nivelului de risc de credit și a valorii garanției reale;

c)identifice și cuantifice riscurile de concentrare a creditelor;

d)permită instituției de credit să proiecteze estimări ale riscului de credit în scop de planificare și pentru simulări de criză;

e)permită instituției de credit să stabilească nivelul ajustărilor pentru pierdere și al ajustărilor evaluării creditului, care se impun pentru a acoperi pierderile așteptate și cele produse.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 118, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 92^2

Instituțiile de credit trebuie să se asigure că datele și sistemele informaționale sunt adecvate pentru a le permite să îndeplinească cerințele de raportare în scopuri de supraveghere și pentru a detecta, cuantifica și monitoriza în mod regulat riscul de credit inerent tuturor activităților bilanțiere și extrabilanțiere (dacă este cazul, la nivel de grup), în mod specific în ceea ce privește:

a)riscul de credit și eligibilitatea debitorului/contrapărții/ tranzacției;

b)expuneri de credit (indiferent de natura lor) ale debitorilor și, după caz, ale grupurilor de clienți aflați în legătură;

c)acoperirea cu garanții reale (inclusiv acorduri de compensare) și eligibilitatea acestei acoperiri;

d)conformitatea permanentă cu termenii contractuali și acordurile (angajamentele);

e)sume de tip descoperit de cont neautorizate și condiții pentru reclasificarea expunerilor din credite; șif) surse relevante de risc de concentrare de credite.

Articolul 92^3

Instituțiile de credit se asigură că organul de conducere înțelege ipotezele care stau la baza sistemului de cuantificare a riscului de credit și are cunoștință de nivelul de risc de model relevant.

Articolul 92^4

Instituțiile de credit trebuie să stabilească și să pună în aplicare acțiuni de monitorizare permanentă și eficace a expunerilor la riscul de credit (inclusiv concentrarea creditelor), prin indicatori specifici și factori declanșatori relevanți pentru a asigura emiterea de alerte timpurii eficiente.

Articolul 92^5

Instituțiile de credit trebuie să implementeze un sistem de raportare periodică către organul de conducere și responsabilii cu administrarea riscului de credit a expunerilor la riscul de credit, inclusiv a rezultatelor simulărilor de criză.

Articolul 93

Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese pentru a monitoriza îndatorarea totală a entităților cărora le acordă credite, precum și orice factor de risc care poate conduce la stare de nerambursare, inclusiv riscul valutar neacoperit.

Articolul 93^1

În vederea evaluării adecvării capitalului intern la riscul de credit, instituțiile de credit trebuie să identifice și să evalueze riscul de credit în conformitate cu prevederile art. 93^2-93^17.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 119, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 93^2

Instituțiile de credit trebuie să evalueze riscul de credit asociat tuturor expunerilor din afara portofoliului de tranzacționare (inclusiv elementelor extrabilanțiere), precum și riscul de credit al contrapartidei și riscul de decontare.

Articolul 93^3

(1)La evaluarea riscului de credit, instituțiile de credit trebuie să țină cont de toate componentele care determină posibile pierderi de credit, în special de:

a)probabilitatea unui eveniment de credit (nerambursare) sau evenimente de credit corelate, care vizează în principal debitorii și capacitatea lor de a rambursa obligațiile relevante;

b)dimensiunea expunerilor supuse riscului de credit;

c)rata de recuperare a expunerilor din credite în cazul debitorilor în stare de nerambursare.

(2)Pentru toate aceste componente, instituțiile de credit trebuie să țină cont de posibilitatea ca aceste componente să se deterioreze în timp și să devină mai precare în raport cu rezultatele așteptate.

Articolul 93^4

În evaluarea riscului de credit instituțiile de credit trebuie să reflecte:

a)natura și componența portofoliului de credite;

b)calitatea portofoliului de credit;

c)nivelul și calitatea tehnicilor de diminuare a riscului de credit; șid) evaluarea nivelului ajustărilor pentru pierdere și al ajustărilor evaluării creditului.

Articolul 93^5

Pentru scopurile art. 93^4 lit. a), instituțiile de credit au în vedere prevederile art. 93^6-93^8.

Articolul 93^6

(1)Instituțiile de credit trebuie să evalueze natura expunerii din credite, respectiv tipurile de debitori și expuneri, pentru a identifica determinanții de risc.

(2)Când efectuează evaluarea menționată la alin. (1), instituțiile de credit trebuie să țină cont și de modul în care natura expunerii la riscul de credit poate afecta dimensiunea expunerii (de exemplu, linii de credit/angajamente neutilizate inițial accesate de debitori, denominarea în monedă străină etc.), luând în considerare posibilitatea legală a instituției de a anula unilateral sumele neutilizate din facilitățile de credit angajante.

Articolul 93^7

Pentru a evalua natura riscului de credit, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare cel puțin următoarele subcategorii de riscuri de credit:

a)riscul de credit al contrapărții și riscul de decontare;

b)riscul generat de acordarea de împrumuturi în valută;

c)riscul de țară;

d)riscul de concentrare de credit;

e)riscul din securitizări;

f)riscul asociat finanțărilor specializate.

Articolul 93^8

Pentru scopurile art. 93^7 lit. a), instituțiile de credit trebuie să evalueze riscul de credit al contrapărții și riscul de decontare care decurg din expuneri provenind din instrumente financiare derivate și din tranzacții cu instrumente financiare, reflectând următoarele aspecte:

a)calitatea contrapărților și a ajustărilor evaluării creditului relevante;

b)complexitatea instrumentelor financiare care stau la baza tranzacțiilor relevante;

c)riscul de corelare defavorabilă (Wrong-Way Risk) asociat corelării pozitive a riscului de credit al contrapărții cu expunerea la riscul de credit;

d)expunerea la riscul de credit al contrapărții și la riscul de decontare sub aspectul valorii curente de piață și al valorii nominale, comparativ cu expunerea globală la riscul de credit și cu fondurile proprii;

e)proporția tranzacțiilor procesate prin infrastructuri ale pieței financiare care asigură decontarea cu plata la livrare;

f)proporția tranzacțiilor relevante cu contrapărți centrale (CPC) și eficacitatea mecanismelor de protecție împotriva pierderilor pentru acestea; șig) existența, importanța, eficacitatea și capacitatea de a fi puse în executare a acordurilor de compensare.

Articolul 93^9

Pentru scopurile art. 93^4 lit. b), instituțiile de credit au în vedere prevederile art. 93^10-93^13.

Articolul 93^10

(1)La evaluarea calității portofoliului de credite, instituțiile de credit trebuie să facă distincție între categoriile de expuneri performante, neperformante și cele restructurate în urma dificultăților financiare.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României că riscul de credit general la nivel de portofoliu și la nivelul diferitelor clase de calitate pentru fiecare dintre categoriile menționate la alin. (1) este corelat cu apetitul la risc stabilit.

(3)Instituțiile de credit trebuie să justifice orice devieri ale riscului de credit general de la apetitul la risc stabilit.

Articolul 93^11

Instituțiile de credit trebuie să evalueze calitatea creditului aferent expunerilor performante ținând cont de schimbările produse în portofoliu sub aspectul componenței, al dimensiunii și al bonității, al profitabilității acestuia și al riscului de deteriorare viitoare, luând în considerare:

a)distribuția debitorilor pe clase de calitate a creditului (de exemplu, prin ratinguri interne și/sau externe sau alte informații adecvate de măsurare a bonității, cum ar fi indicatorul efectului de levier, rata veniturilor dedicate plății ratelor etc.);

b)ratele de creștere pe tipuri de debitori, sectoare și produse, precum și conformitatea cu strategiile pentru riscul de credit;

c)sensibilitatea claselor de calitate a creditului aferente debitorilor sau, la nivel mai general, a capacității debitorilor de rambursare în raport cu ciclul economic;

d)ratele de migrație istorice între clasele de calitate a creditului, întârzieri la plată și rate de nerambursare pe diferite orizonturi de timp; șie) profitabilitatea (de exemplu, marja de credit față de pierderile de credit).

Articolul 93^12

În vederea evaluării riscului de credit aferent expunerilor restructurate în urma dificultăților financiare, instituțiile de credit trebuie să evalueze amploarea creditelor restructurate și eventualele pierderi asociate acestora, reflectând cel puțin:

a)ratele de restructurare pe portofolii și modificările în timp ale acestora;

b)nivelul de garantare prin garanții reale a expunerilor restructurate în urma dificultăților financiare; șic) ratele de migrație ale expunerilor restructurate în urma dificultăților financiare la expuneri performante și neperformante.

Articolul 93^13

În vederea evaluării riscului de credit aferent expunerilor neperformante, instituțiile de credit trebuie să evalueze importanța creditelor neperformante pe portofolii și eventualele pierderi asociate acestora, ținând cont cel puțin de:

a)ratele neperformante pe portofolii, industrii, locații geografice și modificări în timp ale acestora;

b)repartizarea expunerilor pe clase de active neperformante (restante, cu plată improbabilă etc.);

c)tipurile și nivelul garanțiilor reziduale;

d)ratele de migrație de la clase neperformante la expuneri performante, restructurate în urma dificultăților financiare, precum și între clasele neperformante;

e)active ipotecate executate și modificările intervenite asupra valorii acestora în timp;

f)rate de recuperare istorice pe portofolii, industrii, locații geografice sau tipuri de garanții reale și durata procesului de recuperare; șig) vechimea portofoliului de împrumuturi neperformante, respectiv data de la care acestea au devenit neperformante.

Articolul 93^14

Pentru scopurile art. 93^4 lit. c), instituțiile de credit au în vedere prevederile art. 93^15-93^16.

Articolul 93^15

Evaluarea riscului de credit realizată de instituțiile de credit trebuie să reflecte nivelul și calitatea garanțiilor (inclusiv instrumente derivate de credit), precum și activele disponibile pentru garantare care ar diminua pierderile de credit în cazul în care apar evenimente de credit, respectiv:

a)acoperirea asigurată prin garanții reale și garanții personale pe portofolii, tipuri de debitori, ratinguri, industrii și alte aspecte relevante;

b)rate de recuperare istorice pe tipuri și valori de garanții reale și garanții personale; șic) importanța riscului de diminuare a valorii creanței pentru creanțe achiziționate.

Articolul 93^16

Instituțiile de credit trebuie să evalueze concentrarea garanților și a garanțiilor reale, precum și corelarea cu bonitatea debitorilor (riscul de corelare defavorabilă - wrong-way risk) și eventualul impact sub aspectul eficacității protecției.

Articolul 93^17

(1)Pentru scopurile art. 93^4 lit. d), instituțiile de credit trebuie să evalueze măsura în care ajustările pentru pierdere și ajustările evaluării creditului sunt constituite la un nivel corespunzător calității expunerilor și, după caz, nivelului de garanție reală.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să se asigure că:

a)nivelul ajustărilor pentru pierdere este conform cu nivelul de risc din diferite portofolii, de-a lungul timpului;

b)ajustările evaluării creditului la valorile de piață ale instrumentelor derivate reflectă bonitatea contrapărților relevante;

c)ajustările pentru pierdere din contabilitate sunt conforme cu principiile contabile aplicabile și sunt evaluate ca fiind suficiente pentru a acoperi pierderile așteptate;

d)activele neperformante, cele restructurate în urma dificultăților financiare și cele executate au făcut obiectul unor ajustări pentru pierdere suficiente, luând în considerare nivelul garanțiilor reale existente și vechimea unor astfel de expuneri într-o anumită perioadă; șie) ajustările pentru pierdere sunt conforme cu pierderile istorice și evoluțiile macroeconomice relevante și reflectă schimbările legislative relevante (de exemplu, în ceea ce privește executarea, reintrarea în posesie, darea în plată, protecția creditorului etc.).

(3)Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare și orice constatări ale auditorilor interni și externi în legătură cu aspectele menționate anterior.

2.1.2.Riscul generat de acordarea de împrumuturi în valută

28.12.2020Paragraful 2.1.2 din Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost introdus de Punctul 121, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 94

Pentru ca fondurile proprii ale instituției de credit să își mențină capacitatea de asigurare a continuității activității și de absorbție a pierderilor pe bază continuă, instituțiile de credit trebuie să integreze într-o manieră adecvată riscurile din activitatea de creditare în valută a debitorilor expuși la riscul valutar în cadrul sistemului intern de administrare a riscului de credit.

Articolul 95

Pentru scopurile art. 94, instituțiile de credit trebuie să își stabilească limitele de risc aferente acordării de împrumuturi în valută și să dispună de politici și proceduri adecvate volumului și complexității activității desfășurate pentru identificarea și evaluarea cu acuratețe a riscurilor din creditarea în valută a debitorilor neacoperiți la riscul valutar și pentru reflectarea acestora atât la nivelul proceselor de evaluare internă a prețului riscurilor aferente creditelor, cât și la nivelul procesului intern de adecvare a capitalului la riscuri.

28.12.2020Articolul 95 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 122, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 96

(1)Instituțiile de credit trebuie să formalizeze o metodă de stabilire a unor prețuri interne de referință pentru creditele denominate în valută acordate debitorilor expuși la riscul valutar în funcție de toate riscurile asumate.

(2)Metoda prevăzută la alin. (1) trebuie să asigure reflectarea în prețurile interne de referință a costurilor necesare acoperirii tuturor riscurilor aferente creditelor în valută, în condițiile asigurării continuității activității instituției de credit.

(3)În sensul alin. (2) se înțeleg cel puțin următoarele costuri:

a)costurile destinate acoperirii pierderilor previzibile care se produc cu regularitate în cursul normal al activității;

b)costurile aferente riscurilor cu frecvență mică de apariție, dar deosebit de importante prin mărimea pierderilor pe care le pot genera;

c)costurile operaționale;

d)costurile aferente surselor de finanțare a creditelor în valută.

Articolul 97

În sensul art. 95, în cadrul procesului intern de adecvare a capitalului la riscuri, instituțiile de credit trebuie să determine, să planifice, să mențină și să aloce capital intern pentru acoperirea tuturor riscurilor din activitatea de creditare în valută a debitorilor expuși la riscul valutar.

Articolul 97^1

(1)În vederea evaluării adecvării capitalului intern la riscuri și în special pentru scopurile art. 93^7 lit. b), instituțiile de credit trebuie să evalueze existența și semnificația riscului de credit suplimentar asociat expunerilor din credite în valută față de debitorii neacoperiți la riscul valutar și, în mod specific, orice relație neliniară dintre riscul de piață și riscul de credit în cazul în care ratele de schimb (riscul de piață) pot avea un impact disproporționat asupra riscului de credit al unui portofoliu de împrumuturi în valută al unei instituții.

(2)Sfera de aplicare a evaluării menționate la alin. (1) trebuie extinsă și la clienții care sunt neacoperiți față de riscuri, alții decât clienții individuali sau întreprinderi mici și mijlocii (IMMuri). În mod specific, instituțiile de credit trebuie să evalueze cel mai mare risc de credit asociat:

a)unei creșteri a valorii curente a datoriei și fluxului de plăți pentru rambursarea datoriei respective; șib) unei creșteri a valorii curente a datoriei față de valoarea activelor-garanție denominate în moneda națională.

(3)La evaluarea riscului generat de acordarea de împrumuturi în valută, instituțiile de credit trebuie să reflecte:

a)tipul de regim de curs de schimb și modul în care acesta poate afecta schimbările produse în cursul de schimb între moneda națională și cea străină;

b)administrarea riscului generat de acordarea de împrumuturi în valută, cadre de cuantificare și control, politici și proceduri;

c)impactul fluctuațiilor cursului de schimb asupra ratingurilor/scorurilor de credit ale debitorilor și a capacităților de rambursare a datoriilor; șid) posibile concentrări ale activității de împrumut într-o monedă străină unică sau într-un număr limitat de monede străine strâns corelate între ele.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 123, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.1.3.- Administrarea riscului de credit și evidențierea contabilă a pierderilor din credit așteptate (Expected Credit Losses - ECL)

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 126, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.1.3.1.Definiții

Articolul 97^2

(1)Pentru scopurile subsecțiunii 2.1.3, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a)ajustări pentru pierderi - soldul ajustărilor pentru pierderi din credit aferente expunerilor din creditare care au fost recunoscute în bilanțul instituției de credit, în conformitate cu reglementările contabile conforme cu IFRS, aplicabile instituțiilor de credit;

b)expuneri din creditare - credite, angajamente de creditare și garanții financiare cărora le este aplicabil cadrul ECL;

c)modificări temporare aferente ajustărilor pentru pierderi - modificări ale ajustărilor pentru pierderi, necesare în situațiile în care devine evident că, în cadrul procesului de rating și de modelare a riscului de credit, factorii de risc existenți sau așteptați nu au fost luați în considerare la data raportării.

(2)Prevederile subsecțiunii 2.1.3 nu impun reguli suplimentare pentru determinarea pierderilor așteptate utilizate în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii.

28.12.2020Paragraful 2.1.3 din Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 126, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.1.3.2.Considerații generale

2.1.3.2.1.Aplicarea principiilor proporționalității, pragului de semnificație și al simetriei

Articolul 97^3

(1)Instituțiile de credit trebuie să se conformeze subsecțiunii 2.1.3 într-o manieră care să fie adecvată mărimii și organizării lor interne, precum și naturii, domeniului și complexității activităților și portofoliilor lor și, în general, tuturor celorlalți factori relevanți și caracteristicilor instituției de credit, precum și grupului căruia aceasta îi aparține, dacă este cazul.

(2)Utilizarea abordărilor adecvate din punct de vedere al proporționalității nu aduce atingere necesității implementării corespunzătoare a reglementărilor contabile ECL.

Articolul 97^4

(1)Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare, în mod adecvat, aplicarea principiului pragului de semnificație.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit nu pot să considere expunerile individuale sau portofoliile ca fiind nesemnificative dacă, în mod cumulat, acestea formează o expunere semnificativă pentru instituția de credit.

(3)Pragul de semnificație nu poate să fie evaluat numai pe baza impactului potențial asupra contului de profit și pierdere, la data de raportare (de exemplu, portofolii mari de expuneri din credite acordate, precum ipoteci imobiliare, ar fi în general considerate semnificative chiar dacă acestea sunt în mare măsură garantate).

Articolul 97^5

Instituțiile de credit trebuie să asigure că nu este introdus vreun element părtinitor la aprecierea modului de luare în calcul a proporționalității și a pragului de semnificație în elaborarea unei metodologii ECL sau implementarea acesteia.

Articolul 97^6

Instituțiile de credit trebuie să identifice la timp deteriorarea calității creditului și ajustările pentru pierderi, fără a afecta caracterul simetric al cadrului contabil ECL care constă în faptul că schimbări ulterioare în profilul de risc al unui debitor trebuie luate în considerare la măsurarea ajustărilor pentru pierderi.

2.1.3.2.2.Informații rezonabile și justificabile

Articolul 97^7

(1)Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare o gamă largă de informații atunci când aplică modele contabile ECL.

(2)Informațiile luate în considerare trebuie să fie relevante pentru evaluarea riscului de credit și pentru măsurarea nivelului ECL aferente expunerii din creditare evaluate și trebuie să cuprindă informații despre evenimentele anterioare, condițiile actuale și previziunile condițiilor economice viitoare.

(3)Informațiile care sunt selectate pentru evaluarea riscului de credit și determinarea nivelului ECL trebuie să fie rezonabile și justificabile.

(4)Instituțiile de credit trebuie să utilizeze judecata profesională bazată pe experiența în creditare atunci când determină gama informațiilor relevante care trebuie luate în considerare și când determină dacă informațiile pot fi considerate rezonabile și justificabile.

(5)Informațiile rezonabile și justificabile trebuie să se bazeze pe fapte relevante și pe un raționament solid.

2.1.3.2.3.Informații anticipative

Articolul 97^8

Pentru a asigura o recunoaștere la timp a pierderilor din credit, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare informații anticipative, inclusiv factori macroeconomici, sens în care instituțiile de credit trebuie să realizeze o analiză care să asigure aplicarea corespunzătoare a metodelor general acceptate de analiză și previziune economică și care să fie susținută de un set suficient de date.

Articolul 97^9

(1)Instituțiile de credit trebuie să poată demonstra modul în care au luat în considerare informații relevante, rezonabile și justificabile în procesul de evaluare și determinare a nivelului ECL.

(2)Instituțiile de credit trebuie să aplice judecata profesională bazată pe experiența în creditare atunci când iau în considerare scenariile viitoare și să țină cont de consecințele potențiale în cazurile în care unele evenimente se produc sau nu, precum și de impactul rezultat asupra determinării nivelului ECL.

(3)Instituțiile de credit trebuie să nu excludă informații din procesul menționat la alin. (1) doar pentru faptul că un eveniment are o probabilitate redusă de apariție sau pentru că efectul acelui eveniment asupra riscului de credit sau cu privire la nivelul ECL este incert.

(4)Dacă informațiile relevante pentru evaluarea și măsurarea riscului de credit nu sunt rezonabile și justificabile, trebuie excluse din procesul de evaluare și determinare a ECL.

(5)În cazul excluderii din procesul de evaluare și determinare a ECL a informațiilor de la alin. (4), instituțiile de credit trebuie să justifice excluderea acestora în mod clar, formalizat și cu argumente solide.

Articolul 97^10

Informațiile utilizate de instituțiile de credit trebuie să aibă la bază o apreciere imparțială atât a factorilor relevanți, care includ factori intrinseci instituției de credit și activității acesteia, precum și factori rezultați din condițiile externe, cât și a impactului acestora asupra bonității și deficitelor de numerar.

2.1.3.3.Principii pentru administrarea riscului de credit și evidențierea contabilă a ECL

2.1.3.3.1.Responsabilitățile organului de conducere și ale conducerii superioare

Articolul 97^11

Organul de conducere și conducerea superioară a instituției de credit sunt responsabile pentru asigurarea faptului că instituția de credit dispune de un sistem de control intern eficace care să conducă la determinarea unor ajustări adecvate pentru pierderi, precum și de politici și proceduri, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile și cu ghidurile și instrucțiunile în domeniul supravegherii, prin care sunt stabilite practici de administrare corespunzătoare a riscului de credit.

Articolul 97^12

În vederea îndeplinirii responsabilităților de la art. 84, în sensul subsecțiunii 2.1.3, organul de conducere al instituției de credit se asigură că următoarele sarcini sunt duse la îndeplinire de către conducerea superioară:

a)dezvoltă și menține procese care trebuie să fie sistematice și aplicate în mod consecvent, pentru a stabili ajustări adecvate pentru pierderi în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;

b)stabilește și pune în aplicare un sistem eficace de control intern pentru evaluarea și măsurarea riscului de credit;

c)raportează periodic rezultatele proceselor de evaluare și măsurare a riscului de credit, inclusiv estimări ale ajustărilor pentru pierderi aferente ECL. La stabilirea periodicității, instituția de credit va avea în vedere corelarea cu frecvența de raportare instituită prin cadrul intern de administrare a riscurilor;

d)stabilește, pune în aplicare și actualizează politici și proceduri pentru ca, pe plan intern, procesul de evaluare și măsurare a riscului de credit să fie adus la cunoștința întregului personal relevant, în special a membrilor implicați în acest proces.

Articolul 97^13

Sistemul de control intern menționat la art. 97^12 lit. b) trebuie să cuprindă:

a)măsuri pentru asigurarea conformității cu legile, reglementările, politicile și procedurile interne aplicabile;

b)măsuri pentru supravegherea integrității informațiilor utilizate și asigurarea că ajustările pentru pierderi, reflectate în situațiile financiare și rapoartele instituției de credit, care sunt prezentate Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, sunt determinate în conformitate cu reglementările contabile aplicabile și cu cerințele de supraveghere relevante;

c)procese de evaluare și de măsurare a riscului de credit bine definite, independente de funcția de creditare și care conțin:

(i)un sistem eficace de rating al riscului de credit, care este aplicat în mod consecvent, conduce la încadrarea cu acuratețe pe clase făcând diferențierea în funcție de caracteristicile riscului de credit, identifică la timp modificările în riscul de credit și face trimitere la măsurile corespunzătoare, inclusiv în ceea ce privește revizuirea ECL;

(ii)un proces eficace care asigură că toate informațiile relevante, rezonabile și justificabile, inclusiv cele anticipative, sunt luate în considerare în mod adecvat la evaluarea riscului de credit și măsurarea nivelului ECL. Acesta include menținerea unor rapoarte adecvate, detalii ale revizuirilor efectuate, precum și identificarea și descrierea rolurilor și a responsabilităților personalului implicat;

(iii)o politică de evaluare care asigură că măsurarea nivelului ECL are loc la nivel de expunere individuală din creditare, iar atunci când este necesar în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, asigură că măsurarea are loc la nivel de portofoliu constituit prin gruparea expunerilor pe baza caracteristicilor de risc de credit comune identificate;

(iv)un proces eficace de validare a modelelor care asigură că modelele de evaluare și de măsurare a riscului de credit sunt capabile să genereze în permanență estimări cu caracter predictiv corecte, coerente și imparțiale. Acesta trebuie să cuprindă atât stabilirea unor politici și proceduri care definesc structura procesului de validare a modelelor în ceea ce privește responsabilitatea și raportarea, reglementările interne privind evaluarea și aprobarea modificărilor aduse modelelor, cât și raportarea rezultatelor validării modelului;

(v)o comunicare și o coordonare clare și formalizate între personalul cu funcții de administrare a riscului de credit al unei instituții de credit, personalul cu funcții de raportare financiară, conducerea superioară, organul de conducere și alte persoane care sunt implicate în procesul de evaluare a riscului de credit și de măsurare a nivelului ECL. Acest lucru trebuie să fie demonstrat prin politici și proceduri scrise, rapoarte și minute ale comitetelor implicate, cum ar fi comitetele organului de conducere sau ale conducerii superioare; șid) o funcție de audit intern care trebuie:

(i)să evalueze în mod independent eficacitatea sistemelor și proceselor de evaluare și măsurare a riscului de credit ale instituției de credit, inclusiv a sistemului de rating al riscului de credit; și(ii) să facă recomandări cu privire la abordarea oricăror deficiențe identificate în cursul acestei evaluări.

2.1.3.3.2.Metodologii ECL adecvate

Articolul 97^14

Determinarea ajustărilor pentru pierderi trebuie să se bazeze pe metodologiile de evaluare și măsurare a riscului de credit și să ducă la recunoașterea corespunzătoare și la timp a ECL, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.

Articolul 97^15

Instituțiile de credit trebuie să valorifice efectul aferent și să integreze, în cea mai mare măsură posibilă, acele procese, sisteme, instrumente și date comune, care sunt utilizate în cadrul unei instituții de credit pentru:

a)a determina dacă, și în ce condiții, ar trebui acordat un credit;

b)a monitoriza riscul de credit; șic) a determina ajustările pentru pierderi atât în scop contabil, cât și în scopul adecvării capitalului.

Articolul 97^16

(1)Metodologiile instituției de credit de determinare a ajustărilor pentru pierderi trebuie să formalizeze în mod clar definițiile termenilor-cheie care se referă la evaluarea riscului de credit și măsurarea nivelului ECL, cum ar fi ratele de pierdere și de migrație, evenimentele de pierdere și starea de nerambursare.

(2)În cazul în care între diversele domenii funcționale, cum ar fi contabilitatea, adecvarea capitalului și administrarea riscului de credit, se folosesc termeni, informații sau ipoteze care prezintă diferențe, motivația care stă la baza acestor diferențe trebuie să fie formalizată și aprobată de conducerea superioară.

(3)Informațiile și ipotezele utilizate pentru estimările ECL trebuie revizuite și actualizate în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.

Articolul 97^17

Instituțiile de credit trebuie să adopte și să respecte politici și proceduri scrise care detaliază atât sistemele și mecanismele de control aferente riscului de credit utilizate în metodologiile lor de risc de credit, cât și rolurile și responsabilitățile distincte, aferente organului de conducere și conducerii superioare ale instituției de credit.

Articolul 97^18

Metodologiile adecvate pentru evaluarea riscului de credit și determinarea nivelului ajustărilor pentru pierderi în funcție de tipul expunerii trebuie, în special:

a)să includă un proces proiectat astfel încât instituția de credit să aibă capacitatea de a identifica nivelul, natura și factorii determinanți ai riscului de credit, la momentul recunoașterii inițiale a expunerii din creditare, și a asigura că modificările ulterioare ale riscului de credit pot fi identificate și cuantificate;

b)să includă criterii care să ia în considerare în mod corespunzător impactul informațiilor anticipative, inclusiv al factorilor macroeconomici. Indiferent dacă evaluarea riscului de credit este realizată pe bază colectivă sau individuală, instituția de credit trebuie să demonstreze că impactul menționat a fost luat în considerare, astfel încât recunoașterea ECL nu a fost tardivă. Criteriile trebuie să conducă la identificarea factorilor care afectează rambursarea, cum ar fi cei legați de debitor, ca de exemplu motivația, disponibilitatea sau capacitatea de a se achita de obligațiile contractuale, sau cei legați de termenii și condițiile expunerii din creditare. Factorii economici considerați, cum ar fi ratele șomajului sau ratele de ocupare, trebuie să fie relevanți pentru evaluare și, în funcție de circumstanțe, aceștia pot fi avuți în vedere la nivel internațional, național, regional sau local;

c)să includă, pentru expunerile evaluate pe bază colectivă, o descriere a criteriilor utilizate pentru gruparea în portofolii de expuneri cu caracteristici de risc de credit comune;

d)să identifice și să formalizeze metodele de evaluare și determinare a nivelului ECL - cum ar fi metoda ratei de pierdere, metoda probabilității de nerambursare (PD) sau a pierderii în caz de nerambursare (LGD) - care trebuie aplicate pentru fiecare expunere sau portofoliu;

e)să formalizeze motivele pentru care metoda selectată este considerată că asigură cu cea mai mare acuratețe determinarea nivelului ECL, în special atunci când pentru diferite portofolii și tipuri de expuneri individuale sunt aplicate diferite metode de determinare a nivelului ECL. Instituțiile de credit trebuie să poată explica Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere motivele oricăror modificări aduse metodelor de determinare și impactul cantitativ al acestor modificări;

f)să formalizeze:

(i)intrările, datele și ipotezele utilizate în procesul de estimare a ajustărilor pentru pierderi, cum ar fi ratele istorice de pierdere, estimările PD/LGD și previziunile economice;

(ii)modul în care durata de viață a unei expuneri sau a unui portofoliu este determinată, inclusiv modul în care au fost avute în vedere așteptările privind plățile anticipate și nerambursările;

(iii)perioada de timp pentru care se evaluează istoricul pierderilor;

(iv)ajustările necesare pentru estimarea ECL, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile. În cazul în care condițiile economice actuale și previzionate sunt diferite de cele care au existat în timpul perioadei istorice utilizate pentru estimare, instituțiile de credit trebuie să efectueze ajustări care să fie în mod direct corelate cu aceste diferențe. Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere și cazurile în care au experimentat în perioada istorică analizată puține pierderi efective sau deloc, însă condițiile actuale sau cele anticipate, diferite de condițiile din timpul perioadei istorice, impun evaluarea și măsurarea impactului pe care schimbările survenite le au asupra ECL.

g)să includă un proces pentru evaluarea gradului de adecvare a intrărilor și ipotezelor semnificative, aferente metodei alese de determinare a nivelului ECL. Baza pentru intrările și ipotezele utilizate în procesul de estimare a ajustărilor pentru pierderi trebuie să fie, în general, consecventă de la o perioadă la alta. În cazul în care se modifică intrările și ipotezele sau baza pentru acestea, motivația pentru modificare trebuie formalizată;

h)să identifice situațiile care pot conduce, de la o perioadă la alta, la schimbări în cadrul metodelor de determinare a nivelului ECL, intrărilor sau ipotezelor utilizate (de exemplu, o instituție de credit poate afirma că un credit care a fost evaluat anterior pe bază colectivă folosind metoda PD/LGD poate fi desprins și evaluat individual utilizând metoda fluxului de numerar actualizat, ca urmare a primirii de noi informații specifice debitorului, cum ar fi pierderea locului de muncă);

i)să ia în considerare factorii interni și externi relevanți care pot afecta estimările ECL, cum ar fi standardele de creditare aplicate la momentul inițierii unei expuneri, precum și schimbările factorilor aferenți industriei, geografici, economici și politici;

j)să abordeze modul în care sunt determinate estimările ECL (ca de exemplu, ratele istorice de pierdere sau analiza migrației, ca punct de plecare, ajustate potrivit informațiilor privind condițiile actuale și așteptate). La estimarea ECL o instituție de credit trebuie să aibă o viziune imparțială asupra incertitudinii și riscurilor legate de activitățile sale de creditare;

k)să identifice care factori sunt luați în considerare atunci când sunt stabilite perioadele de timp istorice adecvate pentru care se evaluează pierderile istorice. O instituție de credit trebuie să mențină suficiente date istorice privind pierderile pentru o analiză a experienței în ceea ce privește pierderile din credit, care să fie utilizată ca punct de plecare pentru estimarea nivelului ajustărilor pentru pierderi, pe bază colectivă sau individuală;

l)să determine măsura în care valoarea garanțiilor reale și a altor elemente diminuatoare de risc de credit afectează ECL;

m)să pună în evidență politicile și procedurile instituției de credit, referitoare la eliminări din bilanț și la recuperări;

n)să prevadă cerința ca analizele, estimările, revizuirile și alte sarcini/procese, care sunt intrări pentru, sau rezultate ale procesului de evaluare și măsurare a riscului de credit, să fie efectuate de personal competent și bine instruit și să fie validate de personal independent de activitățile de creditare ale instituției de credit. Intrările/rezultatele aferente acestor funcții trebuie să fie bine formalizate, iar documentația trebuie să includă explicații clare care să susțină analizele, estimările și revizuirile;

o)să formalizeze metodele folosite în scopul validării modelelor pentru determinarea nivelului ECL (de exemplu testele ex-post);

p)să asigure că estimările ECL încorporează în mod corespunzător informații anticipative, inclusiv factori macroeconomici, care nu au fost deja luate în calculul ajustărilor pentru pierderi măsurate la nivel de expunere individuală. În acest sens, conducerea trebuie să utilizeze judecata profesională bazată pe experiența în creditare în sensul luării în considerare a tendințelor generale la nivelul întregului portofoliu de credite, a schimbărilor în ceea ce privește modelul de afaceri al instituției de credit, factorii macroeconomici etc.; șiq) să implice un proces pentru evaluarea gradului de adecvare globală a ajustărilor pentru pierderi în conformitate cu reglementările contabile relevante, inclusiv o revizuire periodică, dar cel puțin o dată pe an, a modelelor ECL.

Articolul 97^19

(1)Procesul instituției de credit de identificare a riscului de credit trebuie să asigure identificarea tuturor factorilor care generează modificarea riscului de credit și a estimărilor ECL.

(2)Ca parte esențială a procesului de identificare a riscului de credit, a evaluării riscului de credit și a determinării nivelului ECL, instituția de credit trebuie să asigure luarea în considerare a riscului de credit inerent produselor și activităților noi.

(3)Procesul de evaluare și măsurare a riscului de credit trebuie să furnizeze informații relevante care să permită conducerii superioare să aplice judecata profesională bazată pe experiență cu privire la riscul de credit al expunerilor din creditare și la estimarea ECL aferentă, în condițiile art. 97^57 alin. (3).

Articolul 97^20

Conducerea superioară trebuie să ia în considerare datele concrete și circumstanțele relevante, inclusiv informațiile anticipative, care sunt susceptibile de a determina ca ECL să difere de experiența istorică și care pot afecta riscul de credit și posibilitatea recuperării complete a fluxurilor de numerar.

Articolul 97^21

În ceea ce privește factorii referitori la tipul, capacitatea și capitalul debitorilor, la clauzele expunerilor din creditare, precum și la valorile activelor aduse în garanție luate împreună cu alte elemente diminuatoare de risc de credit, care ar putea afecta posibilitatea recuperării complete a fluxurilor de numerar, instituția de credit trebuie să ia în considerare, în funcție de tipul expunerii:

a)politicile și procedurile sale de creditare, inclusiv standardele sale de creditare și termenii de creditare, care erau în vigoare la momentul recunoașterii inițiale a expunerii din creditare față de debitor, precum și cazurile în care expunerea din creditare a fost inițiată ca o excepție de la această politică. Politica de creditare a instituției de credit trebuie să includă detalii cu privire la standardele sale de creditare, precum și ghiduri și proceduri care asigură desfășurarea procesului de aprobare a creditelor;

b)sursele debitorului de venit recurent, disponibile pentru efectuarea plăților planificate;

c)capacitatea debitorului de a genera suficiente fluxuri de numerar pe întreaga durată a instrumentului financiar;

d)gradul total de îndatorare al debitorului și așteptările referitoare la modificările așteptate ale gradului total de îndatorare;

e)motivația sau disponibilitatea debitorilor de a-și îndeplini obligațiile;

f)activele negrevate de sarcini pe care debitorul le poate constitui ca garanții, prin intermediul piețelor sau pe cale bilaterală, cu scopul de a strânge fonduri, și așteptările referitoare la modificările privind valoarea acestor active;

g)evenimentele singulare, rezonabil posibile și comportamentul recurent care ar putea afecta capacitatea debitorului de a-și îndeplini obligațiile contractuale; șih) evaluări, realizate la timp, ale valorii garanției reale și considerarea factorilor care pot avea impact asupra valorii viitoare a garanției reale, ținând cont de faptul că valorile garanției reale afectează în mod direct estimările referitoare la LGD.

Articolul 97^22

(1)Factorii legați de modelul de afaceri al instituției de credit și de condițiile macroeconomice curente și previzionate trebuie avuți în vedere atunci când factorii respectivi au potențialul de a afecta capacitatea instituției de credit de a recupera sumele scadente.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit iau în considerare cel puțin următorii factori:

a)concurența și cerințele legale și de reglementare;

b)tendințele în volumul general de credite al instituției;

c)profilul global de risc de credit al expunerilor din creditare ale instituției de credit și așteptările cu privire la modificările acestuia;

d)concentrările de credit, pe debitori sau pe tip de produs, segment sau piață geografică;

e)așteptările aferente practicilor de recuperare, de eliminare din bilanț și de recuperare;

f)calitatea sistemului instituției de credit de revizuire a riscului de credit și măsura în care este realizat controlul de către organul de conducere și conducerea superioară ale instituției de credit; șig) alți factori care pot avea impact asupra ECL, inclusiv, dar fără a se limita la, așteptările cu privire la modificările ratelor șomajului, produsului intern brut, ale ratelor dobânzii de referință, inflației, condițiilor de lichiditate sau ale tehnologiei.

Articolul 97^23

(1)Metodologiile de risc de credit trebuie să ia în considerare diferite scenarii potențiale și trebuie să nu se bazeze numai pe considerente subiective, părtinitoare sau prea optimiste.

(2)Instituțiile de credit trebuie să elaboreze și să formalizeze procesele prin care sunt generate scenariile relevante care urmează să fie utilizate în estimarea ECL, sens în care:

a)instituțiile de credit trebuie să demonstreze și să formalizeze modul în care estimările ECL ar urma să se modifice corespunzător modificărilor scenariilor, inclusiv modificările condițiilor externe relevante care pot avea impact asupra estimărilor ECL sau asupra componentelor din cadrul calculului ECL, cum ar fi parametrii PD și LGD;

b)instituțiile de credit trebuie să aibă un proces formalizat pentru determinarea orizontului de timp al scenariilor și, dacă este cazul, pentru modul de estimare a nivelului ECL în cazul expunerilor a căror durată de viață depășește perioada acoperită de previziunile economice utilizate;

c)instituțiile de credit pot utiliza scenarii dezvoltate pe plan intern sau externalizate. Pentru scenariile dezvoltate pe plan intern, instituțiile de credit trebuie să aibă la dispoziție o gamă largă de experți, cum ar fi experți de risc, economiști, directori ai liniilor de afaceri și membri ai conducerii superioare, care să acorde asistență cu privire la selectarea scenariilor care sunt relevante pentru profilul instituției de credit în ceea ce privește expunerea la riscul de credit. Pentru scenariile externalizate, instituțiile de credit trebuie să asigure că furnizorul extern adaptează scenariile pentru a reflecta profilul de afaceri și de expunere la riscul de credit al instituțiilor de credit, având în vedere că instituțiile de credit rămân responsabile pentru aceste scenarii;

d)instituțiile de credit trebuie să efectueze testarea ex-post pentru a asigura că factorii economici cei mai relevanți care afectează posibilitatea recuperării și riscul de credit sunt luați în considerare și încorporați în estimările ECL; șie) în cazul în care există indicatori de piață disponibili, cum ar fi marjele aferente contractelor de tip credit default swap - CDS, conducerea superioară îi poate considera ca fiind un punct de referință valabil, în raport cu care să verifice coerența propriilor sale judecăți.

Articolul 97^24

(1)La elaborarea de estimări ale ECL instituția de credit trebuie să ia în considerare toate informațiile rezonabile și justificabile care sunt relevante pentru un anumit produs, debitor, model de afaceri sau mediu economic și de reglementare.

(2)La elaborarea estimărilor ECL în scopuri de raportare financiară, instituția de credit trebuie să ia în considerare experiența și concluziile desprinse din exerciții similare efectuate în scopuri prudențiale, chiar dacă scenariile de criză respective nu sunt destinate a fi utilizate direct în scopuri contabile.

(3)Informațiile anticipative, inclusiv previziunile economice și factorii de risc de credit aferenți, utilizate pentru estimările ECL, trebuie să fie în concordanță cu intrările pentru alte estimări relevante din cadrul situațiilor financiare, bugetelor, planurilor strategice și de capital, precum și cu alte informații utilizate în activitățile de administrare și raportare desfășurate în cadrul unei instituții de credit.

Articolul 97^25

Conducerea superioară trebuie să demonstreze că înțelege și ia în considerare riscurile inerente atunci când stabilește prețul expunerilor din creditare. Instituțiile de credit, prin conducerea superioară, trebuie să ia în considerare următoarele situații care pot oferi indicii cu privire la estimări inadecvate ale ECL:

a)acordarea de credite debitorilor cu surse de venit volatile, care ar putea deveni nerecurente în caz de declin economic, sau fără documente justificative ori după o verificare sumară a surselor de venit;

b)cerințe ale serviciului datoriei ridicate în raport cu fluxurile de numerar așteptate nete disponibile ale debitorului;

c)grafice de rambursare flexibile, inclusiv perioade de grație la plată, plăți care vizează exclusiv dobânda și caracteristici de natura amortizării negative;

d)pentru finanțări de proprietăți imobiliare sau alte active, acordarea de credite în valoare egală sau mai mare decât valoarea bunurilor finanțate sau sub orice altă formă care nu asigură o marjă adecvată de protecție prin intermediul garanției reale;

e)creșteri nejustificate ale numărului de modificări aduse expunerilor din creditare din cauza dificultăților financiare cu care se confruntă debitorul, sau de renegocieri ori modificări ale expunerilor din creditare pentru alte motive, cum ar fi presiunile concurențiale cu care se confruntă instituțiile de credit;

f)eludarea cerințelor de clasificare și de rating, inclusiv prin reeșalonarea, refinanțarea sau reclasificarea expunerilor din creditare;

g)creșteri nejustificate ale volumului de credite, în special relativ la creșterea volumului de credite înregistrată de către alți creditori din aceeași piață; șih) creșterea volumului și o înrăutățire a creditelor restante, de calitate inferioară și/sau depreciate.

Articolul 97^26

(1)Politicile contabile ale instituțiilor de credit trebuie să trateze, iar metodologia acestora privind ajustările pentru pierderi trebuie să includă prevederi privind:

a)renegocieri/modificări ale expunerilor din creditare datorate dificultăților financiare sau altor motive, luând în considerare și definițiile specifice referitoare la restructurarea expunerilor datorată dificultăților financiare ale debitorului, stabilite în partea 2 din anexa V la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 680/2014 al Comisiei;

b)tratamentul expunerilor din creditare depreciate, achiziționate sau inițiate, astfel cum sunt definite în reglementările contabile aplicabile.

(2)Referitor la renegocierile sau modificările expunerilor din creditare, instituțiile de credit trebuie:

a)să dispună de o metodologie privind ajustările pentru pierderi care să prevadă o metodă de evaluare solidă a riscului de credit și a nivelului ECL, astfel încât nivelul ajustărilor pentru pierderi să continue să reflecte posibilitatea recuperării expunerii renegociate sau modificate, indiferent dacă activul original este de recunoscut sau nu, în conformitate cu cadrul contabil aplicabil;

b)să prevadă la nivelul metodologiilor sale că personalul implicat în activitatea de creditare este obligat să notifice prompt structura care exercită funcția contabilă, atunci când expunerile sunt renegociate sau modificate, pentru a asigura contabilizarea adecvată a modificărilor. Pentru renegocieri și modificări mai complexe decât cele realizate în mod obișnuit, trebuie să aibă loc comunicări regulate între personalul din activitatea de creditare și departamentul contabil;

c)să justifice orice scădere a nivelului raportat al ajustărilor pentru pierderi, datorată îmbunătățirii riscului de credit, prin prezentarea unor dovezi temeinice referitoare la performanța la plată a clientului, care trebuie să fie satisfăcătoare și consecventă într-o perioadă rezonabilă de timp, având totodată în vedere cerințele relevante pentru expunerile aflate în perioada de probă, astfel cum sunt definite în partea 2 din anexa V la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 680/2014 al Comisiei;

d)să analizeze dacă recuperarea principalului aferent creditului este în mod rezonabil asigurată atunci când, ulterior unei renegocieri sau modificări, performanța de rambursare se întemeiază exclusiv pe baza plăților reprezentând dobânzi.

(3)În ceea ce privește expunerile din creditare depreciate, achiziționate sau inițiate, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere următoarele:

a)metodologia trebuie să permită identificarea și contabilizarea, în mod adecvat, a expunerilor din creditare depreciate, achiziționate sau inițiate;

b)estimările fluxurilor de numerar pentru astfel de expuneri din creditare trebuie să fie revizuite la fiecare perioadă de raportare și actualizate în funcție de necesități. Aceste actualizări trebuie să fie argumentate, formalizate astfel încât să permită înțelegerea modificărilor intervenite și aprobate de conducerea superioară.

2.1.3.3.3.Procesul de rating al riscului de credit și gruparea expunerilor

Articolul 97^27

Instituția de credit trebuie să dispună de un proces de rating al riscului de credit pentru a grupa expunerile din creditare pe baza caracteristicilor de risc de credit comune.

2.1.3.3.3.1.Procesul de rating al riscului de credit

Articolul 97^28

Instituțiile de credit trebuie să dispună de proceduri și sisteme informaționale cuprinzătoare pentru a monitoriza calitatea expunerilor din creditare. Respectivele proceduri și sisteme trebuie să includă un proces eficace de rating al riscului de credit care surprinde nivelul variabil, natura și factorii determinanți ai riscului de credit care se pot manifesta de-a lungul timpului, pentru a asigura în mod rezonabil faptul că toate expunerile din creditare sunt monitorizate corespunzător și că nivelul ajustărilor pentru pierderi aferente ECL reflectă corect riscul de credit aferent.

Articolul 97^29

Procesul de rating al riscului de credit trebuie să includă o funcție de revizuire independentă, care să verifice atribuirea inițială a claselor de risc de credit expunerilor, precum și actualizarea lor continuă de către personalul din activitatea de creditare.

Articolul 97^30

Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare, la momentul recunoașterii inițiale a expunerii din creditare, criterii pentru atribuirea clasei de risc de credit, inclusiv, în măsura în care prezintă relevanță, tipul, termenii și condițiile produsului, tipul și valoarea garanției reale, caracteristicile și locația debitorului sau o combinație a acestora.

Articolul 97^31

La schimbarea claselor de risc de credit atribuite la nivel de portofoliu sau la nivel individual, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare alți factori relevanți precum, dar fără a se limita la aceștia, schimbări în perspectiva industriei, ratele de creștere a activității, încrederea consumatorului și schimbările în previziunile economice precum rata dobânzii, rata șomajului și prețul mărfurilor, precum și deficiențele procesului de creditare, identificate după recunoașterea inițială.

Articolul 97^32

(1)La momentul la care are loc evaluarea impactului schimbărilor în riscul de credit, sistemul de rating al riscului de credit trebuie să surprindă toate expunerile din creditare, fără a se limita la acelea care au înregistrat creșteri semnificative ale riscului de credit, care au înregistrat pierderi sau care sunt depreciate ca urmare a riscului de credit, astfel încât să fie realizată o diferențiere adecvată a riscului de credit care să asigure gruparea expunerilor din creditare în cadrul sistemului de rating al riscului de credit cu respectarea cerințelor prevăzute la secțiunea 2.1.3.3.3.2 - Grupări bazate pe caracteristici de risc de credit comune, precum și să fie reflectat riscul expunerilor individuale, precum și nivelul riscului de credit aferent portofoliului, în ansamblu, atunci când are loc agregarea tuturor expunerilor.

(2)În sensul alin. (1), un sistem de rating al riscului de credit eficace trebuie să permită instituțiilor de credit să identifice atât migrarea debitorilor între diferite clase de rating, cât și schimbările semnificative în riscul de credit.

Articolul 97^33

Instituțiile de credit trebuie să descrie elementele sistemului de rating al riscului de credit, să definească în mod clar fiecare clasă de risc de credit și să stabilească personalul responsabil cu elaborarea, implementarea, operarea și funcționarea sistemului, precum și persoanele responsabile cu testarea și validarea periodică.

Articolul 97^34

(1)Clasele de risc de credit trebuie să fie revizuite oricând sunt obținute noi informații relevante sau când așteptările instituției de credit cu privire la riscul de credit s-au schimbat.

(2)Clasele de risc de credit atribuite trebuie să facă obiectul unei revizuiri formale periodice, dar cel puțin anuală, pentru a se asigura, în mod rezonabil, că acele clase sunt adecvate din perspectiva cerințelor prevăzute la secțiunea 2.1.3.3.3.2 - Grupări bazate pe caracteristici de risc de credit comune și actualizate.

(3)Clasele de risc de credit aferente expunerilor din creditare evaluate individual, care au un grad de risc mai mare sau care sunt depreciate ca urmare a riscului de credit, trebuie să fie revizuite cu o frecvență mai mare decât cea anuală, stabilită de instituția de credit în funcție de complexitatea activității.

(4)Estimările ECL trebuie să fie actualizate la timp pentru a reflecta schimbările în clasele de risc de credit aferente fie grupurilor de expuneri, fie expunerilor individuale.

2.1.3.3.3.2.Grupări bazate pe caracteristici de risc de credit comune

Articolul 97^35

Instituțiile de credit trebuie să grupeze expunerile cu caracteristici de risc de credit comune într-o manieră care este suficient de granulară pentru a permite evaluarea în mod rezonabil a schimbărilor în riscul de credit și, astfel, evaluarea impactului asupra estimării nivelului ECL pentru asemenea grupări.

Articolul 97^36

Metodologia instituției de credit pentru gruparea expunerilor în scopul evaluării riscului de credit (de exemplu în funcție de tipul instrumentului, termenii și condițiile produsului, segmentul de industrie/piață, localizarea geografică sau data înregistrării) trebuie să fie formalizată și supusă revizuirii și aprobării interne efectuate de conducerea superioară.

Articolul 97^37

(1)Expunerile din creditare trebuie să fie grupate conform caracteristicilor de risc de credit comune, astfel încât să poată fi surprinsă schimbarea indusă de factorii care generează modificarea riscului de credit și estimările ECL. Gruparea expunerilor include luarea în considerare a efectului pe care schimbări ale informațiilor anticipative, inclusiv factori macroeconomici, le au asupra riscului de credit al grupului de expuneri.

(2)Elementele de bază ale grupării trebuie să fie revizuite de către conducerea superioară pentru a se asigura că expunerile din cadrul grupului de expuneri rămân omogene din perspectiva răspunsului lor la factorii determinanți ai riscului de credit și că, în timp, caracteristicile relevante ale riscului de credit și impactul acestora asupra nivelului riscului de credit aferent întregului grup nu s-au schimbat.

Articolul 97^38

Expunerile nu vor fi grupate astfel încât creșterea riscului de credit aferent anumitor expuneri să fie disimulată de performanța grupului de expuneri ca întreg.

Articolul 97^39

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de un proces robust care să asigure că gruparea inițială a expunerilor lor din creditare este adecvată din perspectiva îndeplinirii cerințelor de la art. 97^35, art. 97^37 și art. 97^38.

(2)Gruparea expunerilor trebuie să fie reevaluată, iar expunerile trebuie să fie regrupate dacă sunt obținute noi informații relevante sau dacă noile așteptări ale instituției de credit privind riscul de credit sugerează că este necesară o ajustare.

(3)Instituțiile de credit trebuie să utilizeze o ajustare temporară dacă nu sunt capabile să regrupeze expunerile la timp.

2.1.3.3.3.3.Utilizarea ajustărilor temporare

Articolul 97^40

Instituțiile de credit trebuie să utilizeze ajustări temporare aferente unei ajustări pentru pierderi numai ca soluție intermediară, în special în circumstanțe excepționale sau când nu este timp suficient pentru a încorpora noile informații relevante în mod adecvat în cadrul procesului existent de rating și de modelare a riscului de credit, sau pentru a regrupa expuneri din creditare sau când unele expuneri din creditare din cadrul unui grup de expuneri din creditare reacționează la factori sau evenimente în mod diferit față de așteptările inițiale.

Articolul 97^41

(1)Ajustările temporare nu pot fi utilizate în mod continuu, pe termen lung în cazul unui factor de risc care nu este tranzitoriu.

(2)Metodologia instituției de credit privind determinarea ajustărilor pentru pierderi trebuie actualizată în scurt timp pentru a încorpora factorii preconizați să aibă un impact continuu asupra determinării nivelului ECL și care nu au fost cuprinși inițial în metodologie.

Articolul 97^42

În vederea evitării apariției lipsei de obiectivitate determinate de judecata profesională, ajustările temporare trebuie să fie convergente cu previziunile anticipative, documentate și supuse unor procese de guvernanță adecvate care să stabilească cerințele de formalizare și de aprobare a utilizării ajustărilor temporare.

2.1.3.3.4.Adecvarea ajustării pentru pierderi

Articolul 97^43

Valoarea agregată a ajustărilor pentru pierderi a unei instituții de credit, indiferent dacă ajustările pentru pierderi sunt determinate pe bază colectivă sau individuală, trebuie să fie adecvată astfel încât să asigure consecvența cu obiectivele reglementărilor contabile aplicabile.

Articolul 97^44

Instituțiile de credit trebuie să implementeze metodologii de risc de credit care să asigure obținerea soldului total al ajustărilor pentru pierderi aferente ECL în conformitate cu reglementările contabile aplicabile și să reflecte nivelul ECL în mod adecvat în contextul respectivelor reglementări contabile.

Articolul 97^45

(1)La evaluarea adecvării ajustărilor pentru pierderi, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare factorii și așteptările relevante la data raportării care pot afecta recuperarea fluxurilor de numerar rămase pe parcursul duratei de viață a unui grup de expuneri din creditare sau a unei expuneri din creditare.

(2)Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare atât datele istorice și curente, precum și informații anticipative rezonabile și justificabile, inclusiv factori macroeconomici care sunt relevanți expunerii/expunerilor care face/fac obiectul evaluării, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.

Articolul 97^46

(1)În funcție de capacitatea de a încorpora informațiile anticipative în cadrul estimărilor ECL, instituțiile de credit pot utiliza metode de evaluare individuală sau colectivă.

(2)Indiferent de abordările de evaluare utilizate, acestea trebuie să fie consecvente cu cerințele reglementărilor contabile relevante și nu vor avea ca rezultat niveluri diferite, în mod semnificativ, de ajustări pentru pierderi.

(3)Evaluările individuale și colective formează împreună baza ajustărilor pentru pierderi aferente ECL.

Articolul 97^47

Metoda de evaluare a ECL utilizată de către instituțiile de credit trebuie să fie cea mai adecvată raportat la circumstanțele concrete și, în mod specific, trebuie să fie aliniată cu modul în care instituțiile de credit administrează expunerile din creditare. În acest sens, evaluarea colectivă este utilizată pentru grupuri mari de expuneri din creditare omogene, cu caracteristici de risc de credit comune, precum portofoliile de tip retail, iar evaluările individuale sunt derulate pentru expuneri semnificative sau în situațiile în care au fost identificate probleme la nivel de credit individual, precum creditele aflate în observație și creditele restante.

Articolul 97^48

Indiferent de metoda de evaluare utilizată, individuală sau colectivă, instituțiile de credit trebuie să asigure că aceasta nu conduce la recunoașterea întârziată a ECL.

Articolul 97^49

(1)Când instituțiile de credit utilizează evaluări individuale, estimarea nivelului ECL trebuie să încorporeze întotdeauna impactul așteptat al tuturor informațiilor anticipative rezonabile și justificabile, inclusiv factorii macroeconomici care afectează atât posibilitatea recuperării creditului, cât și riscul de credit.

(2)La aplicarea unei metode de evaluare individuală, documentația instituției de credit trebuie să demonstreze în mod clar, în aceeași manieră ca în cazul evaluării colective, modul în care informațiile anticipative, inclusiv factorii macroeconomici, au fost reflectate în evaluarea individuală.

Articolul 97^50

(1)Atât în cazurile în care evaluările individuale ale expunerilor instituției de credit nu iau în considerare în mod adecvat informațiile anticipative, cât și pentru a permite identificarea relațiilor dintre informațiile anticipative și estimările nivelului ECL, care pot să nu fie evidente la nivel individual, instituțiile de credit trebuie să grupeze expunerile din creditare având caracteristici de risc de credit comune în scopul de a estima impactul informațiilor anticipative, inclusiv factorii macroeconomici.

(2)În cazurile în care instituțiile de credit stabilesc faptul că toate informațiile anticipative rezonabile și justificabile au fost încorporate în evaluarea individuală a nivelului ECL, instituțiile de credit nu vor derula o evaluare anticipativă adițională pe bază colectivă, dacă aceasta ar determina o dublă cuantificare.

2.1.3.3.5.Validarea modelului ECL

Articolul 97^51

Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și proceduri pentru a valida modelele utilizate pentru determinarea nivelului ECL.

Articolul 97^52

(1)Instituțiile de credit pot utiliza, în procesul de evaluare și determinare a nivelului ECL, modele și estimări bazate pe ipoteze pentru identificarea și măsurarea riscului, atât la nivelul individual al expunerii din creditare, cât și la nivelul general al portofoliilor, care includ încadrarea pe clase a creditelor, identificarea riscului de credit, măsurarea nivelului ajustărilor pentru pierderi aferente ECL pentru scopuri contabile, simulări de criză și alocarea capitalului.

(2)Modelele utilizate în procesul de evaluare și măsurare a nivelului ECL trebuie să ia în considerare impactul modificărilor variabilelor aferente debitorilor și riscului de credit, precum modificări ale PD, LGD, valorilor expunerilor, valorilor garanțiilor reale, migrația probabilităților stării de nerambursare și claselor de risc de credit interne atribuite debitorilor, având la bază informații istorice, curente, cât și anticipative rezonabile și justificabile, inclusiv factori macroeconomici.

Articolul 97^53

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și proceduri robuste pentru a valida nivelul de acuratețe și coerența modelelor utilizate pentru evaluarea riscului de credit și măsurarea nivelului ECL, inclusiv sistemele și procesele de rating al riscului de credit bazate pe model, precum și estimarea tuturor componentelor de risc relevante, atât la începutul aplicării modelului, cât și pe bază continuă.

(2)Politicile și procedurile prevăzute la alin. (1) trebuie să prevadă condițiile utilizării judecății profesionale.

Articolul 97^54

Validarea trebuie să fie efectuată atât când modelele ECL sunt dezvoltate inițial, cât și când acestea suportă schimbări semnificative și trebuie să asigure faptul că modelele respective sunt potrivite pentru propusa lor utilizare, pe bază continuă.

Articolul 97^55

Un cadru robust de validare a modelelor trebuie să includă următoarele elemente, dar fără a se limita la acestea:

a)Roluri și responsabilități clare pentru validarea modelelor. Validarea modelelor trebuie să fie efectuată independent de procesul de dezvoltare a modelelor și trebuie să fie derulată de personal cu experiența și expertiza necesare. Concluziile și rezultatele validării modelelor trebuie să fie raportate prompt nivelului de autoritate adecvat. Când o instituție de credit a externalizat funcția sa de validare, instituția de credit rămâne responsabilă pentru eficacitatea întregii activități de validare a modelelor și trebuie să asigure că activitatea desfășurată de entitatea externă conține, pe bază continuă, elementele unui cadru robust de validare a modelelor.

b)Metodologia și aria de acoperire a unei validări adecvate a modelelor trebuie să includă un proces sistematic de evaluare a robusteții, consecvenței și acurateței modelului, precum și a relevanței continue a modelului pentru expunerile din creditare individuale sau portofoliile aferente. Un proces eficace de validare a modelelor trebuie să permită identificarea și abordarea la timp a potențialelor limitări ale modelului. Domeniul validării trebuie să includă o revizuire a datelor de intrare ale modelului, a planului modelului și a datelor de ieșire/performanței modelului. Astfel:

(i)Referitor la datele de intrare ale modelului, instituțiile de credit trebuie să aibă stabilite la nivel intern standarde de calitate și fiabilitate pentru informațiile istorice, curente și anticipative utilizate ca intrări ale modelului. Datele utilizate pentru a estima ajustările pentru pierderi aferente ECL trebuie să fie relevante pentru portofoliile instituțiilor de credit și să fie precise, fiabile și complete, respectiv fără excluderi care ar putea introduce elemente părtinitoare privind estimările ECL. Validarea trebuie să asigure că datele utilizate îndeplinesc aceste standarde.

(ii)Referitor la planul modelului, validarea trebuie să evalueze dacă teoria de bază a modelului este solidă in punct de vedere conceptual, recunoscută și general acceptată pentru scopul său. Din perspectivă anticipativă, validarea trebuie să evalueze măsura în care modelul poate lua în considerare, atât la nivel de model general, cât și la nivel de factor de risc individual, schimbările în mediul economic și de creditare, precum și schimbările în profilul sau strategia de afaceri la nivel de portofoliu, fără a reduce în mod semnificativ robustețea modelului.

(iii)Referitor la datele de ieșire/performanța modelului, instituțiile de credit trebuie să aibă stabilite la nivel intern standarde pentru performanța acceptabilă a modelului. Când pragurile de performanță sunt încălcate semnificativ, instituțiile de credit trebuie să întreprindă acțiuni de remediere, care pot ajunge până la recalibrarea sau dezvoltarea din nou a modelului.

c)Formalizarea cuprinzătoare a cadrului și procesului de validare a modelelor. Aceasta trebuie să includă formalizarea procedurilor de validare efectuate, orice schimbări în metodologia și instrumentele de validare, intervalele de date utilizate, rezultatele validării și orice acțiuni de remediere luate atunci când este necesar. Instituțiile de credit trebuie să asigure că formalizarea este revizuită și actualizată periodic, dar cel puțin o dată pe an.

d)O revizuire a procesului de validare a modelelor, efectuată de către părți independente, interne sau externe, pentru a evalua eficacitatea generală a procesului de validare a modelelor și independența procesului de validare a modelelor față de procesul de dezvoltare. Concluziile revizuirii trebuie să fie raportate cu promptitudine nivelului adecvat de autoritate, cum ar fi conducerea superioară sau comitetul de audit.

2.1.3.3.6.Judecata profesională bazată pe experiența în creditare

Articolul 97^56

La evaluarea riscului de credit și la determinarea nivelului ECL, instituțiile de credit trebuie să utilizeze judecata profesională bazată pe experiența în creditare, în mod special atunci când analizează informațiile anticipative rezonabile și justificabile, inclusiv factorii macroeconomici.

Articolul 97^57

(1)Instituțiile de credit trebuie să aibă instrumentele necesare pentru a asigura o estimare robustă și o recunoaștere a ECL în timp util.

(2)Având în vedere că informațiile privind istoricul pierderilor sau că impactul condițiilor actuale pot să nu reflecte în totalitate riscul de credit aferent expunerilor din creditare, instituțiile de credit trebuie să utilizeze propria judecată profesională bazată pe experiența din creditare pentru a integra în mod amănunțit impactul așteptat al tuturor informațiilor anticipative rezonabile și justificabile, inclusiv factorii macroeconomici, asupra propriilor estimări ale nivelului ECL.

(3)Utilizarea de către instituția de credit a propriei judecăți profesionale bazate pe experiența în creditare trebuie să fie formalizată în cadrul metodologiei riscului de credit și supusă unei supravegheri adecvate.

Articolul 97^58

Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere atât informațiile istorice, cât și impactul evenimentelor și al condițiilor anticipative asupra factorilor determinanți ai riscului de credit pentru expunerile de creditare. Estimarea trebuie să reflecte deficitele de numerar viitoare așteptate care rezultă dintr-un asemenea impact.

Articolul 97^59

Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare informațiile anticipative, cu excepția cazului în care costul adițional de încorporare a unor asemenea informații și povara operațională, care vor fi introduse, sunt prea mari și nu contribuie la o implementare de înaltă calitate a reglementărilor contabile ECL.

Articolul 97^60

(1)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze că informațiile anticipative, utilizate în cadrul procesului de estimare a nivelului ECL, au legătură cu factorii determinanți ai riscului de credit aferent expunerilor sau portofoliilor distincte.

(2)Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (1), instituțiile de credit trebuie să utilizeze propria judecată profesională bazată pe experiența în creditare la stabilirea nivelului adecvat al ajustărilor pentru pierderi individuale sau colective.

(3)Când un factor anticipativ, care a fost identificat ca relevant, nu a fost încorporat în evaluarea individuală sau colectivă, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere că pot fi necesare ajustări temporare.

Articolul 97^61

(1)Previziunile macroeconomice și celelalte informații relevante trebuie să fie aplicate în mod consecvent de-a lungul portofoliilor în cazul în care factorii determinanți ai riscului de credit aferent portofoliilor sunt afectați în aceeași manieră de aceste previziuni sau ipoteze.

(2)La dezvoltarea estimărilor nivelului ECL, instituțiile de credit trebuie să aplice propria judecată profesională bazată pe experiența în creditare pentru a lua în considerare poziționarea în cadrul ciclului de creditare, poziționare care poate diferi în cadrul jurisdicțiilor în care respectivele instituții de credit au expuneri din creditare.

Articolul 97^62

Instituțiile de credit trebuie să fie prudente la determinarea nivelului ajustărilor pentru pierderi aferente ECL, care sunt recunoscute pentru scopuri contabile, pentru a asigura că estimările rezultate sunt adecvate, respectiv să fie consecvente cu principiul neutralității și să nu fie subestimate ori supraestimate.

Articolul 97^63

La dezvoltarea propriilor estimări ale nivelului ECL, instituțiile de credit trebuie să se folosească de o gamă largă de informații rezultate din procesul de administrare a riscului de credit, inclusiv informații de natură anticipativă, pentru scopuri de administrare a riscului și de adecvare a capitalului.

2.1.3.3.7.Procese, sisteme, instrumente și date comune

Articolul 97^64

Instituțiile de credit trebuie să aibă un proces de evaluare și măsurare a riscului de credit care furnizează acestora o bază solidă pentru procesele, sistemele, instrumentele și datele comune utilizate pentru a evalua riscul de credit și pentru a determina ECL.

Articolul 97^65

În măsura posibilității, instituțiile de credit trebuie să utilizeze procese, sisteme, instrumente și date comune pentru a evalua riscul de credit, pentru a determina nivelul ECL în scopuri contabile și pentru a determina pierderile așteptate în scopuri de adecvare a capitalului, în vederea consolidării fiabilității și consecvenței estimărilor ECL rezultate, pentru a crește transparența și, prin intermediul disciplinei de piață, pentru a furniza stimulente în scopul folosirii practicilor de risc de credit sănătoase.

Articolul 97^66

(1)Practicile de risc de credit trebuie să fie revizuite periodic, dar cel puțin o dată pe an, pentru a asigura că datele relevante disponibile în cadrul organizației instituției de credit sunt integrate și că sistemele sunt actualizate pe măsură ce practicile de creditare sau de afaceri ale instituției de credit se schimbă sau evoluează pe parcursul timpului.

(2)Instituțiile de credit trebuie să stabilească un circuit de transmitere a informațiilor privind estimările ECL, schimbările în riscul de credit și pierderile efective suportate pe seama expunerilor din creditare către experții de risc de credit, personalul responsabil cu contabilitatea și raportarea în scopuri de reglementare și, în mod special, către personalul responsabil cu creditarea.

Articolul 97^67

Procesele, sistemele, instrumentele și datele comune menționate în prezenta subsecțiune pot include sisteme de rating al riscului de credit, estimări PD supuse unor ajustări adecvate, situații privind întârzierile la plată, indicatori LTV, rate istorice de pierdere, tipuri de produse, calendare de amortizare, condiții privind plățile în avans, segmente de piață, locații geografice, datele inițierii și tipuri de garanție reală.

2.1.3.3.8.Publicarea

Articolul 97^68

Publicarea informațiilor de către instituțiile de credit trebuie să promoveze transparența și comparabilitatea, prin furnizarea de informații actuale, relevante și utile pentru luarea deciziilor.

Articolul 97^69

Instituțiile de credit trebuie să asigure furnizarea de informații care să fie relevante și comparabile, astfel încât utilizatorii să poată lua decizii prompte și informate și să poată evalua diligența organului de conducere și a conducerii superioare.

Articolul 97^70

(1)Publicările referitoare la datele financiare și cele referitoare la administrarea riscului de credit trebuie să fie efectuate în conformitate cu reglementările aplicabile în domeniul contabilității și al supravegherii [respectiv în conformitate cu partea a opta din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu Instrucțiunile din 29.12.2017 privind cerințele de publicare în temeiul părții a opta din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 și cu Instrucțiunile din 28.10.2015 asupra pragului de semnificație, al proprietății și confidențialității și asupra frecvenței de publicare, specificate în articolele 432 alineatul (1), 432 alineatul (2) și 433 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013].

(2)Instituțiile de credit trebuie să asigure publicările necesare pentru prezentarea unei descrieri fidele a expunerii acestora la riscul de credit, inclusiv estimările lor privind nivelul ECL și pentru furnizarea de informații relevante privind practicile de creditare proprii.

Articolul 97^71

Conducerea superioară a instituțiilor de credit trebuie să utilizeze propria judecată profesională, în concordanță cu standardele si reglementările contabile aplicabile, pentru a determina nivelul adecvat al agregării și detalierii datelor publicate, astfel încât publicarea de informații să îndeplinească cerințele contabile și să ofere o bună imagine asupra expunerii la riscul de credit și asupra nivelului ECL, pentru ca utilizatorii să poată efectua o analiză a instituției de credit și comparații relevante cu alte instituții de credit aparținând unui grup de entități similare (peer group).

Articolul 97^72

(1)Informațiile cantitative și calitative publicate, luate ca întreg, trebuie să prezinte utilizatorilor principalele ipoteze și date de intrare utilizate la obținerea estimărilor ECL.

(2)Publicările trebuie să evidențieze politicile și definițiile care sunt esențiale pentru estimarea nivelului ECL, precum temeiul în baza căruia instituția de credit grupează expunerile din creditare în portofolii cu caracteristici de risc de credit similare și definiția utilizată de aceasta pentru starea de nerambursare, factorii care determină schimbări în estimările ECL, precum și maniera în care a fost luată în considerare judecata profesională bazată pe experiența în creditare a conducerii superioare.

(3)Publicarea politicilor semnificative trebuie să arate modul în care politicile respective au fost implementate în contextul specific al instituției de credit.

Articolul 97^73

Instituțiile de credit trebuie să publice informații calitative cu privire la modul în care informațiile anticipative, inclusiv factorii macroeconomici, au fost încorporate în procesul de estimare a nivelului ECL, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, în special când evaluarea este desfășurată pe bază individuală.

Articolul 97^74

Publicările privind temeiul pentru gruparea expunerilor din creditare trebuie să includă informații privind modul în care conducerea superioară se asigură că expunerile din creditare sunt grupate în mod adecvat, astfel încât respectivele grupuri continuă să aibă caracteristici comune de risc de credit.

Articolul 97^75

Pentru a îmbunătăți calitatea și semnificația informațiilor publicate privind estimările ECL, instituțiile de credit trebuie să furnizeze periodic, dar cel puțin o dată pe an, o explicație a schimbărilor semnificative ale estimării nivelului ECL. Aceste informații trebuie să includă atât informații calitative, cât și cantitative, relevante, într-o manieră care să îmbunătățească înțelegerea modului în care s-au schimbat estimările nivelului ECL.

Articolul 97^76

(1)Organele de conducere ale instituțiilor de credit trebuie să revizuiască în mod regulat, dar cel puțin o dată pe an, politicile de publicare, pentru a asigura că informațiile publicate continuă să fie relevante în raport cu profilul de risc al instituției de credit, cu concentrarea produselor, cu standardele industriei și cu condițiile de piață curente.

(2)În cadrul procesului de revizuire, instituțiile de credit trebuie să publice informații care facilitează comparațiile cu entități similare acestora, permițând utilizatorilor să monitorizeze periodic schimbările în estimările ECL ale instituțiilor de credit și să efectueze analize relevante între instituțiile de credit aparținând unui grup de entități similare (peer group), la nivel național și internațional.

2.1.3.4.Prevederi specifice instituțiilor de credit în vederea aplicării IFRS 9

Articolul 97^77

(1)Instituțiile de credit trebuie să determine ECL pentru toate expunerile din creditare, cu respectarea prevederilor de la paragrafele 5.5.5, 5.5.17 și 5.5.18 din IFRS 9. Ajustările de valoare zero trebuie să fie reduse având în vedere că estimarea ECL constituie o valoare ponderată cu probabilitățile, care trebuie întotdeauna să reflecte posibilitatea ca o pierdere din credit să aibă loc.

(2)Fără a aduce atingere alin. (1), o ajustare de valoare zero poate să apară pentru creditele acoperite integral cu garanții reale. Instituțiile de credit trebuie să fie precaute când efectuează estimări ale valorii garanției reale, întrucât evaluarea garanției reale la momentul inițierii creditului se poate modifica pe durata de viață a creditului.

Articolul 97^78

(1)Instituțiile de credit trebuie să adopte o metodă activă în evaluarea și măsurarea ECL pe următoarele 12 luni, care să permită identificarea promptă a modificărilor riscului de credit și recunoașterea, în consecință, a modificărilor ECL.

(2)În conformitate cu secțiunea 2.1.3.3.6, judecata profesională a conducerii superioare bazată pe experiența în creditare trebuie să se reflecte în estimarea valorii și a momentului recunoașterii ECL pe următoarele 12 luni, care trebuie să reprezinte o estimare a ECL imparțială, ponderată în funcție de probabilități, prin luarea în considerare a unei serii de rezultate posibile.

Articolul 97^79

(1)Având în vedere definiția ECL pe următoarele 12 luni, prevăzută în Anexa A din IFRS 9, precum și paragraful B5.5.43 din IFRS 9, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere că valoarea ECL pe următoarele 12 luni nu reprezintă doar pierderile așteptate în următoarele 12 luni, ci reprezintă deficitele de numerar așteptate pe durata de viață a expunerii sau a grupului de expuneri din creditare, care pot apărea datorită evenimentelor generatoare de pierderi ce se pot produce în următoarele 12 luni.

(2)Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere faptul că, în conformitate cu paragraful 5.5.9 din IFRS 9, pentru a evalua dacă un instrument financiar trebuie să treacă la stadiul de determinare a ECL pe durata de viață, acestea trebuie să ia în considerare modificările în posibilitatea apariției stării de nerambursare pe durata de viață așteptată a instrumentului financiar. Deși, în anumite circumstanțe, IFRS 9 permite ca modificările în riscul apariției stării de nerambursare în următoarele 12 luni să fie folosite pentru această evaluare, această abordare poate să nu fie adecvată, și instituțiile de credit trebuie să acorde atenție exemplelor prezentate în IFRS 9 la paragraful B5.5.14.

Articolul 97^80

La adoptarea unei definiții a stării de nerambursare în scopuri contabile, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare definiția prevăzută la articolul 178 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 97^81

(1)Instituțiile de credit nu pot considera posibilitatea înlocuirii, de către autoritățile competente, a criteriului de restanțe de 90 de zile cu 180 de zile în conformitate cu articolul 178 (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ca fiind o excepție de la aplicarea prezumției relative de 90 de zile din IFRS 9, paragraful B5.5.37.

(2)Având în vedere că, în conformitate cu articolul 178 (1) din Regulamentul UE 575/2013, un eveniment de nerambursare se consideră că a avut loc pentru un anumit debitor când oricare/ambele dintre criteriile de la paragrafele (a) și (b) sunt îndeplinite, instituțiile de credit trebuie să identifice starea de nerambursare, în conformitate cu criteriul de «improbabilitate de plată» aplicabil debitorului, înainte ca expunerea să devină problematică potrivit criteriului de restanțe de 90 de zile. Corespunzător abordării urmărite pentru scopuri de reglementare, lista elementelor prevăzute la articolul 178 (3) din Regulamentul UE nr. 575/2013 ca indicii de improbabilitate de plată trebuie să fie implementată într-un mod care să asigure determinarea în timp util a evenimentelor de «improbabilitate de plată» care accelerează eventualele deficite de numerar. În ce privește criteriul de la paragraful (b), pentru scopuri de reglementare în cazul obligațiilor entităților din sectorul de retail și din cel public, pentru cifra de 90 de zile, autoritățile competente pot înlocui cu o valoare de până la 180 de zile pentru diferite produse, după cum consideră adecvat pentru condițiile locale (a se vedea articolul 178 (1) (b) din Regulamentul UE nr. 575/2013).

Articolul 97^82

(1)La formularea estimării valorii ECL pe următoarele 12 luni așa cum se menționează în secțiunea 2.1.3.1 și secțiunea 2.1.3.3.6, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare informații rezonabile și justificabile care afectează riscul de credit, în special informații anticipative, incluzând factori macroeconomici.

(2)Instituțiile de credit trebuie să își exercite judecata profesională bazată pe experiența în creditare pentru a lua în considerare atât informațiile calitative, cât și cele cantitative, care ar putea afecta evaluarea riscului de credit.

(3)Instituțiile de credit trebuie să integreze în mod activ informații care pot afecta estimarea ECL și nu pot să excludă sau să ignore informații relevante care sunt disponibile în mod rezonabil.

Articolul 97^83

Atunci când o instituție de credit inițiază expuneri cu risc de credit ridicat, iar ajustările pentru pierderi sunt inițial egale cu ECL pe următoarele 12 luni, instituția de credit trebuie să monitorizeze îndeaproape aceste expuneri pentru creșteri semnificative ale riscului de credit, pentru a asigura transferarea în timp util a expunerii la stadiul de determinare a ECL pe durata de viață, având în vedere faptul că expunerile cu risc de credit crescut sunt susceptibile de a prezenta o volatilitate mai mare și de a avea o creștere mai rapidă a riscului de credit.

Articolul 97^84

O instituție de credit trebuie să își ajusteze estimarea ECL pe următoarele 12 luni pentru a reflecta în mod adecvat modificările în riscul de credit care au avut loc, chiar dacă o creștere a riscului de credit nu este considerată semnificativă. Astfel de ajustări trebuie să fie efectuate cu mult înainte ca expunerile să fie transferate, fie individual, fie colectiv, la stadiul de determinare a ECL pe durata de viață și cu luarea în considerare a oricărei migrații a riscului de credit care a avut loc.

Articolul 97^85

Atunci când se efectuează o evaluare colectivă, expunerile dintr-un grup trebuie să respecte cerințele stabilite la secțiunea 2.1.3.3.3. În special, în cazul în care devin disponibile informații ce indică necesitatea unei segmentări suplimentare sau diferite a unui grup de expuneri din creditare, grupul trebuie să fie împărțit în subgrupuri și determinarea nivelului ECL pe următoarele 12 luni trebuie să fie actualizată separat pentru fiecare subgrup. În cazul în care există circumstanțe tranzitorii, instituțiile de credit trebuie să aplice o ajustare temporară cu respectarea secțiunii 2.1.3.3.3. În cazul în care devin disponibile informații care indică faptul că un anumit subgrup a suferit o creștere semnificativă a riscului de credit, instituția de credit trebuie să recunoască ECL pe durata de viață pentru acel subgrup.

Articolul 97^86

Expunerile din creditare nu vor fi grupate într-o manieră care să disimuleze identificarea creșterilor semnificative ale riscului de credit în timp util. Prevederile secțiunilor 2.1.3.3.3 și 2.1.3.3.4 se aplică în mod corespunzător.

2.1.3.4.1.Evaluarea creșterilor semnificative ale riscului de credit

Articolul 97^87

În contextul prevederilor paragrafului 5.5.4 din IFRS 9, având în vedere că, ulterior recunoașterii inițiale, o creștere a riscului de credit poate să nu fie compensată pe deplin de rata dobânzii percepute, instituțiile de credit trebuie să analizeze cu atenție dacă a existat o creștere semnificativă a riscului de credit. În caz afirmativ, expunerea din creditare trebuie să facă obiectul măsurării nivelului ECL pe durata de viață.

Articolul 97^88

(1)Pentru a analiza dacă o expunere a suferit o creștere semnificativă a riscului de credit și pentru determinarea nivelului ECL pe următoarele 12 luni și pe durata de viață, instituțiile de credit trebuie să dispună de un cadru de administrare, sisteme și mecanisme de control solide, în conformitate cu principiile specificate în secțiunea 2.1.3.3.

(2)Instituțiile de credit trebuie să implementeze sisteme capabile să administreze și să evalueze în mod sistematic cantitățile mari de informații care sunt necesare pentru a aprecia dacă anumite expuneri sau grupuri de expuneri din creditare prezintă sau nu o creștere semnificativă a riscului de credit și să determine ECL pe durata de viață atunci când este cazul.

(3)Instituțiile de credit-mamă și filialele trebuie să asigure că abordarea este consecventă în cadrul grupului, în special în ceea ce privește punerea în aplicare a unor procese care să garanteze că previziunile condițiilor economice din diferite jurisdicții și sectoare economice sunt revizuite și aprobate de conducerea superioară a instituției de credit și că procesul, mecanismele de control și ipotezele economice cu privire la elaborarea previziunilor și conectarea acestora la așteptările privind pierderea din credit sunt consecvente în cadrul grupului.

(4)Necesitatea asigurării consecvenței nu presupune ca practica să fie identică în cadrul unui grup, în condițiile în care diferențele între jurisdicții și produse, inclusiv în funcție de disponibilitatea datelor, sunt solid formalizate și justificate.

Articolul 97^89

Procesele implementate de instituțiile de credit trebuie să le permită acestora să stabilească, în timp util și pe o bază integrată, dacă a avut loc o creștere semnificativă a riscului de credit ulterior recunoașterii inițiale a unei expuneri din creditare, astfel încât transferul la stadiul de determinare a ECL pe durata de viață al unei expuneri individuale sau al unui grup de expuneri, cu caracteristici similare de risc de credit, să se realizeze de îndată ce riscul de credit a crescut semnificativ, în conformitate cu cerințele IFRS 9 privind contabilizarea deprecierii.

Articolul 97^90

(1)Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere ca, pe lângă informațiile privind condițiile actuale și datele istorice, să ia în considerare toate informațiile anticipative care sunt rezonabile, justificabile și disponibile fără costuri și eforturi nejustificate. Dispozițiile art. 97^113 privind informațiile care urmează să fie utilizate se aplică în mod corespunzător.

(2)În sensul alin. (1), pentru a recunoaște ajustările în timp util, în conformitate cu cerințele IFRS 9, instituțiile de credit trebuie:

a)să combine datele și previziunile viitoare pentru factorii-cheie determinanți ai riscului de credit în cadrul expunerilor și portofoliilor lor de creditare; șib) să fie capabile să cuantifice, pe baza acestor date și previziuni, riscul de credit pentru fiecare expunere din creditare sau portofoliu de credite.

Articolul 97^91

Analizele instituțiilor de credit trebuie să ia în considerare faptul că factorii determinanți ai pierderilor din credit încep adesea să se deterioreze cu mult timp înainte de apariția unor dovezi obiective de incidente de neplată aferente expunerilor din creditare afectate.

Articolul 97^92

(1)Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare, în plus față de cele prevăzute la art. 97^91, legăturile dintre factorii macroeconomici și caracteristicile debitorului privind riscul de credit dintr-un portofoliu, pe baza informațiilor rezonabile și justificabile.

(2)În sensul prevederilor alin. (1), instituțiile de credit trebuie să pornească de la o analiză detaliată a tiparelor istorice și a tendințelor actuale, care să permită identificarea celor mai relevanți factori determinanți ai riscului de credit. Judecata profesională bazată pe experiența în creditare trebuie să faciliteze încorporarea condițiilor curente și a celor previzionate care ar putea afecta acești factori determinanți de risc, deficitele de numerar așteptate și, prin urmare, așteptările privind pierderile.

Articolul 97^93

Instituțiile de credit trebuie să efectueze analize de tipul menționat la art. 97^92 nu numai în contextul portofoliilor de credite individuale de valori reduse, cum ar fi expunerile din cardurile de credit, dar și în cazul expunerilor din creditare de valori mari, care sunt analizate individual.

Articolul 97^94

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de o politică clară care să includă criterii riguros elaborate referitoare la ceea ce reprezintă o creștere „semnificativă“ a riscului de credit pentru diferitele tipuri de expuneri din creditare. Aceste criterii și motivele pentru care aceste abordări și definiții sunt considerate adecvate trebuie să fie formalizate, inclusiv cu luarea în considerare a prevederilor paragrafului 35F din IFRS 7 - Instrumente financiare: informații de furnizat.

(2)Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere că, potrivit paragrafului 5.5.9 din IFRS 9, evaluarea cu privire la creșterea „semnificativă“ a riscului de credit trebuie realizată luând în considerare modificarea riscului de apariție a stării de nerambursare pe durata de viață preconizată a unui instrument financiar, și nu modificarea valorii pierderilor din credit așteptate, inclusiv înainte de a lua în considerare efectele elementelor de diminuare a riscului de credit, cum ar fi garanțiile reale sau alte garanții.

Articolul 97^95

(1)La elaborarea metodei de determinare a creșterii semnificative a riscului de credit, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare fiecare din cele 16 clase de indicatori prevăzute de IFRS 9, în măsura în care aceștia sunt relevanți pentru instrumentul financiar care este evaluat, în conformitate cu paragrafele B5.5.17(a) – (p). În plus, instituțiile de credit trebuie să analizeze dacă există și alte informații de care trebuie să țină cont.

(2)Indicatorii menționați la alin. (1), identificați atât în cadrul IFRS 9, cât și în cadrul secțiunii 2.1.3, vor avea o pondere diferită în funcție de tipul expunerii din creditare evaluate pentru a determina dacă prezintă o creștere semnificativă a riscului de credit.

(3)Instituțiile de credit trebuie să evite riscul ca o creștere semnificativă a riscului de credit să nu fie recunoscută cu promptitudine.

(4)În special pentru recunoașterea unor creșteri semnificative ale riscului de credit, instituțiile de credit trebuie să nu se limiteze la situațiile în care se anticipează că un instrument financiar urmează să devină depreciat din punct de vedere al riscului de credit. În acest sens, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere că debitorii pot prezenta o creștere semnificativă a riscului de credit, fără să existe dovezi că expunerile aferente creditelor asociate sunt susceptibile de a deveni depreciate.

(5)Creșterea semnificativă a riscului de credit presupune o creștere a riscului de nerambursare mai evidentă decât la recunoașterea inițială, fără ca aceasta să conducă, în mod obligatoriu, la concluzia că apariția stării de nerambursare este probabilă.

Articolul 97^96

(1)Pentru evaluarea unei creșteri semnificative a riscului de credit, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare, în special, fără a se limita la aceștia, următorii indicatori:

a)o decizie a conducerii superioare a instituției de credit în conformitate cu care, dacă o expunere existentă din creditare ar fi fost nou inițiată la data raportării, elementul de preț care reflectă riscul de credit ar fi fost semnificativ mai mare decât atunci când creditul a fost acordat inițial, din cauza creșterii riscului de credit aferent debitorului sau clasei debitorilor, de la recunoașterea inițială;

b)o decizie a conducerii superioare a instituției de credit de a înăspri cerințele privind garanțiile reale și/sau clauzele contractuale pentru noile expuneri din creditare care sunt similare expunerilor din creditare inițiate anterior, datorită modificărilor riscului de credit pe care aceste din urmă expuneri le-au suferit de la recunoașterea inițială;

c)o retrogradare a unui debitor de către o agenție de rating recunoscută sau în cadrul unui sistem intern de rating de credit al unei instituții de credit;

d)în cazul expunerilor performante de creditare, care fac obiectul monitorizării și revizuirii individuale, o deteriorare față de momentul recunoașterii inițiale a unui indicator intern sintetic de evaluare a creditului sau a unui indicator intern de calitate a creditului;

e)deteriorarea factorilor determinanți relevanți ai riscului de credit, inclusiv fluxurile viitoare de numerar, pentru un debitor individual sau un grup de debitori; șif) perspectiva apariției de modificări ale condițiilor contractuale din cauza dificultăților financiare, inclusiv a celor care se califică drept măsuri de restructurare datorată dificultăților financiare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/227.

(2)În situația în care o instituție de credit gestionează cele mai multe expuneri de credit (cu excepția creditelor sănătoase care prezintă un risc de credit foarte scăzut și a creditelor cu probleme) în același mod, indiferent de riscul de credit aferent acestora, modul în care este administrată expunerea din creditare nu prezintă relevanță pentru a evalua dacă s-a înregistrat o creștere semnificativă a riscului de credit.

Articolul 97^97

Atunci când evaluează dacă a existat o creștere semnificativă a riscului de credit pentru o expunere din creditare, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare și următorii factori:

a)deteriorarea perspectivei macroeconomice relevante pentru un anumit debitor sau pentru un grup de debitori. Evaluările macroeconomice trebuie să fie suficient de cuprinzătoare pentru a include factori relevanți pe segmente de clientelă, precum autorități publice, societăți, gospodării ale populației și alte tipuri de debitori și să ia în considerare orice diferențe regionale relevante în ceea ce privește performanța economică în cadrul unei jurisdicții (a se vedea secțiunea 2.1.3.3.6, referitor la luarea în considerare a informațiilor anticipative, inclusiv a factorilor macroeconomici); șib) deteriorarea perspectivelor pentru sectorul sau industriile în care își desfășoară activitatea un debitor.

Articolul 97^98

(1)Instituțiile de credit trebuie să considere drept critice atât identificarea corectă și completă a factorilor determinanți ai riscului de credit, cât și fundamentarea corectă și completă a legăturilor dintre acești factori determinanți și nivelul riscului de credit.

(2)Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere că, în conformitate cu paragraful 5.5.9 din IFRS 9, magnitudinea unei modificări a riscului de credit de la recunoașterea inițială depinde de riscul de apariție a stării de nerambursare, existent la data recunoașterii inițiale, sens în care, în cazul în care o instituție de credit folosește modificările PD-ului ca mijloc de identificare a modificărilor riscului de apariție a stării de nerambursare, aceasta trebuie să țină seama de magnitudinea unei anumite modificări a PD-ului exprimată într-un raport proporțional cu PDul de la recunoașterea inițială, respectiv o modificare a PDului împărțită la PD-ul de la recunoașterea inițială, luând în considerare și paragraful B5.5.11 din IFRS 9. Modificarea PDului în mărime absolută trebuie, de asemenea, să fie luată în considerare.

Articolul 97^99

(1)Analiza instituțiilor de credit nu trebuie să se rezume doar la numărul de clase de rating cu care a fost retrogradat ratingul de credit având în vedere faptul că modificarea PD-ului între două clase de rating succesive poate să nu fie lineară.

(2)Instituțiile de credit trebuie să definească o segmentare inițială adecvată, pentru a se asigura că o creștere semnificativă a riscului de credit pentru o expunere individuală din creditare sau pentru un grup de expuneri din creditare este evidențiată și de clasa de încadrare. În acest sens, instituțiile de credit trebuie să asigure că sistemele de rating al riscului de credit includ un număr suficient de clase pentru a se identifica în mod adecvat riscul de credit.

(3)Instituțiile de credit trebuie să țină cont de faptul că o creștere semnificativă a riscului de credit ar putea să apară înainte de schimbarea clasei de risc de credit.

Articolul 97^100

Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare faptul că există situații în care o mișcare adversă a factorilor enumerați la art. 97^96 și art. 97^97 ar putea să nu indice o creștere semnificativă a riscului de credit, precum situația expunerilor din creditare care prezintă un risc de credit foarte scăzut și pentru care sensibilitatea probabilității de apariție a stării de nerambursare, la modificările claselor de rating, poate să nu indice o creștere semnificativă a riscului de credit, atunci când calitatea ratingului scade.

Articolul 97^101

(1)Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare faptul că pot exista situații în care anumiți factori acționează într-o direcție nefavorabilă, dar pot fi contrabalansați prin îmbunătățirea altora.

(2)Instituțiile de credit trebuie să dispună de procese de administrare și de control capabile să valideze în mod fiabil orice apreciere potrivit căreia factorii care ar putea avea un impact negativ asupra riscului de credit sunt contrabalansați de factori care pot avea un impact favorabil.

Articolul 97^102

Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare și să analizeze temeinic deciziile discreționare ale organului de conducere al unei instituții de credit care indică o modificare a riscului de credit, inclusiv deciziile de intensificare a monitorizării unui debitor sau a unei clase de debitori datorate preocupărilor legate de riscul de credit.

Articolul 97^103

Atunci când o instituție de credit evaluează că a avut loc o creștere semnificativă a riscului de credit numai pentru o parte dintre expunerile din creditare către o contrapartidă, instituția de credit trebuie să asigure identificarea tuturor expunerilor din creditare în cazul cărora s-a înregistrat o creștere semnificativă a riscului de credit.

Articolul 97^104

În cazul în care o instituție de credit efectuează o evaluare a creșterilor semnificative ale riscului de credit pe bază colectivă, aceasta trebuie să revizuiască definițiile portofoliilor în mod regulat, dar cel puțin o dată pe an, pentru a asigura că expunerile din creditare din cadrul acestora continuă să prezinte caracteristici de risc de credit comune sub aspectul răspunsului la acțiunea factorilor determinanți ai riscului de credit. Modificarea condițiilor economice poate necesita o regrupare a portofoliilor.

Articolul 97^105

În situațiile în care este evident că, într-un grup de expuneri din creditare, unele expuneri au înregistrat o creștere semnificativă a riscului de credit, instituțiile de credit trebuie să transfere o parte sau o proporție din grupul de expuneri din creditare la stadiul de determinare a ECL pe durata de viață, chiar dacă nu este posibilă identificarea acestei situații la nivelul individual al expunerilor din creditare.

Articolul 97^106

(1)În cazul în care, pe baza caracteristicilor de risc de credit comune, nu este posibilă identificarea de către instituția de credit a unui anumit subgrup al expunerilor din creditare pentru care riscul de credit a crescut semnificativ, o proporție adecvată din întregul grup trebuie să facă obiectul măsurării nivelului ECL pe durata de viață, proporție care trebuie fundamentată de instituția de credit.

(2)Instituțiile de credit trebuie să nu echivaleze termenul «semnificativ» cu semnificația statistică a acestuia. În acest sens, metoda de evaluare trebuie să nu se bazeze exclusiv pe analiza cantitativă. Astfel, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare faptul că pentru portofolii care au un număr mare de credite individuale mici și un set bogat de date istorice relevante, este posibilă identificarea creșterilor semnificative ale riscului de credit, utilizând tehnicile statistice, împreună cu analiza factorilor calitativi relevanți, în timp ce pentru portofoliile care nu prezintă aceste caracteristici, instituțiile de credit trebuie să apeleze la alte analize cantitative și calitative pentru identificarea creșterilor semnificative ale riscului de credit.

(3)Instituțiile de credit trebuie să nu aprecieze termenul „semnificativ“ în funcție de amploarea impactului asupra situațiilor financiare. Identificarea și prezentarea creșterilor semnificative ale riscului de credit trebuie să se realizeze chiar dacă o creștere a riscului de credit definită în termeni de probabilitate de apariție a stării de nerambursare este puțin probabil să afecteze ajustarea pentru pierderi înregistrată, inclusiv în situația în care expunerea este supragarantată cu garanții reale.

(4)Instituțiile de credit trebuie să identifice și să prezinte astfel de creșteri care sunt susceptibile de a fi importante pentru utilizatorii care doresc să înțeleagă tendințele privind riscul de credit intrinsec al expunerilor din creditare aferente unei instituții de credit.

(5)Instituțiile de credit pot stabili un nivel de referință maxim de risc de credit pentru anumite portofolii la momentul recunoașterii inițiale, care să conducă la transferul respectivului portofoliu la stadiul de determinare a ECL pe durata de viață, atunci când riscul de credit crește peste nivelul de referință maxim.

(6)Nivelul de referință maxim de risc de credit prevăzut la alin. (5) se aplică numai atunci când expunerile sunt segmentate pe o bază suficient de granulară, astfel încât o instituție de credit să demonstreze că analiza este în concordanță cu principiile IFRS 9. În mod specific, instituțiile de credit trebuie să demonstreze că, pentru elementele din portofoliu, o creștere semnificativă a riscului de credit nu a apărut, înainte ca nivelul de referință maxim al riscului de credit să fie atins.

Articolul 97^107

(1)Instituțiile de credit trebuie să-și revizuiască în mod riguros, cel puțin o dată pe an, calitatea metodei de evaluare utilizate pentru a stabili dacă riscul de credit a crescut semnificativ.

(2)Organul de conducere sau conducerea superioară a instituției de credit trebuie să ia în considerare dacă există factori suplimentari, de care trebuie să se țină cont la evaluarea creșterilor semnificative ale riscului de credit, care ar putea îmbunătăți calitatea metodei utilizate.

Articolul 97^108

(1)Instituțiile de credit trebuie să acorde atenție oricărei posibilități de introducere a unui element părtinitor care să împiedice atingerea obiectivelor IFRS 9.

(2)În cazurile în care instituțiile de credit consideră că abordarea lor de punere în aplicare este probabil să fi introdus un element părtinitor, acestea trebuie să-și schimbe evaluarea cu luarea în considerare a elementului părtinitor identificat, cu respectarea paragrafelor B5.5.1-B5.5.6 din IFRS 9.

Articolul 97^109

Instituțiile de credit trebuie să asigure că modificările sau renegocierile termenilor contractuali nu ascund creșteri ale riscului de credit și, prin urmare, nu au ca rezultat subestimarea ECL și amânarea transferului la stadiul de determinare a ECL pe durata de viață în cazul debitorilor al căror risc de credit s-a deteriorat semnificativ sau revenirea, în mod necorespunzător, de la stadiul de determinare a ECL pe durata de viață la stadiul de determinare a ECL pe următoarele 12 luni.

Articolul 97^110

(1)Când stabilesc dacă există o creștere semnificativă a riscului de credit în cazul unei expuneri din creditare modificate, instituțiile de credit trebuie să demonstreze și trebuie să ia în considerare la elaborarea estimărilor privind ECL dacă astfel de modificări sau renegocieri au îmbunătățit sau au restabilit capacitatea instituției de credit de a recupera plățile de dobânzi și principal, comparativ cu situația de la recunoașterea inițială.

(2)Instituțiile de credit trebuie să analizeze fondul economic al fluxurilor de numerar contractuale modificate, precum și implicațiile acestor modificări asupra riscului de credit viitor al expunerii din creditare, cu luarea în considerare a riscului de credit aferent debitorului.

(3)Factorii care trebuie avuți în vedere de către instituțiile de credit includ, fără a fi limitativi, următoarele situații:

a)dacă modificarea sau renegocierea termenilor contractuali și a fluxurilor de numerar rezultate este avantajoasă din punct de vedere economic pentru debitor, comparativ cu termenii contractuali inițiali, nemodificați, și cum afectează din punct de vedere economic această modificare capacitatea debitorului de rambursare a datoriei;

b)dacă pot fi identificați factori care susțin evaluarea instituției de credit privind capacitatea debitorului de rambursare a datoriei, inclusiv situații care conduc la modificări, și perspectivele viitoare ale debitorului ca rezultat al acestor modificări, cu luarea în considerare a condițiilor actuale, a previziunilor macroeconomice și a perspectivelor sectorului sau industriei în care își desfășoară activitatea debitorul, a modelului de afaceri al debitorului și a planului de afaceri al acestuia, care reflectă așteptările debitorului privind performanța, reziliența financiară și fluxurile de numerar viitoare ale acestuia; șic) dacă planul de afaceri al debitorului este fezabil, realizabil și consecvent cu graficul de rambursare a dobânzii și principalului conform termenilor contractuali modificați ai expunerii din creditare.

Articolul 97^111

Expunerile din creditare transferate la stadiul de determinare a ECL pe durata de viață, care sunt ulterior renegociate sau modificate, dar nu sunt derecunoscute, trebuie să nu fie transferate înapoi la stadiul de determinare a ECL pe următoarele 12 luni, cu excepția cazului în care există dovezi suficiente că riscul de credit pe durata de viață a expunerii nu a crescut semnificativ comparativ cu cel de la recunoașterea inițială, în conformitate cu prevederile paragrafului B5.5.27 din IFRS 9 (de exemplu, în situația în care o instituție de credit acordă diverse concesii, cum ar fi reduceri ale ratei dobânzii sau amânări de rambursări de principal, unor debitori aflați în dificultate financiară, expunerea din creditare poate prezenta caracteristicile unui risc de credit mai scăzut, chiar dacă, în realitate, debitorul poate continua să întâmpine dificultăți financiare, fără perspective realiste de efectuare a rambursărilor programate pe durata rămasă a expunerii).

2.1.3.4.2.Utilizarea simplificărilor practice

Articolul 97^112

(1)Instituțiile de credit trebuie să utilizeze în mod limitat simplificările practice a căror aplicare este permisă de IFRS 9, prevăzute la art. 97^113-97^119 din prezentul regulament.

(2)Având în vedere că, potrivit prevederilor paragrafului 5.5.17 din IFRS 9, obiectivul IFRS 9 este de estimare a ECL într-un mod care să reflecte o valoare imparțială și ponderată cu probabilități, care este determinată prin evaluarea unei serii de rezultate posibile, în cazul utilizării simplificărilor practice instituțiile de credit trebuie să ia în considerare necesitatea efectuării de ajustări, în scopul evitării oricărui element părtinitor care ar putea rezulta.

(3)În situația în care o instituție de credit utilizează simplificări practice, justificările pentru utilizarea acestora trebuie să fie formalizate într-o manieră clară de către instituția de credit.

2.1.3.4.3.Setul de informații pe care o instituție de credit trebuie să le ia în considerare la evaluarea pierderilor din credit așteptate

Articolul 97^113

Instituțiile de credit trebuie să dezvolte sisteme și procese care utilizează toate informațiile rezonabile și justificabile relevante pentru grupul de expuneri sau pentru expunerea individuală, după cum este necesar pentru a asigura o implementare de înaltă calitate și consecventă a cerințelor contabile.

2.1.3.4.4.Derogare pentru expunerile cu risc de credit scăzut

Articolul 97^114

Exercitarea de către instituțiile de credit a opțiunii, prevăzute la paragraful 5.5.10 al IFRS 9, de a nu evalua, pentru expunerile cu risc de credit scăzut, dacă riscul de credit a crescut semnificativ de la recunoașterea inițială, trebuie să fie limitată. În acest sens, instituțiile de credit trebuie să realizeze evaluări la timp ale creșterilor semnificative ale riscului de credit pentru toate expunerile din creditare.

Articolul 97^115

(1)În sensul prevederilor art. 97^114, instituțiile de credit trebuie să recunoască întotdeauna modificările ECL pe următoarele 12 luni prin intermediul unei ajustări pentru pierderi, dacă nu există o creștere semnificativă a riscului de credit, și trebuie să treacă expunerile din creditare la stadiul de determinare a ECL pe durata de viață, dacă există o creștere semnificativă a riscului de credit.

(2)Orice utilizare a derogării referitoare la riscul de credit scăzut trebuie să fie însoțită de dovezi clare care să ateste că riscul de credit la data raportării este suficient de scăzut, astfel încât o creștere semnificativă a riscului de credit nu ar fi putut să apară după recunoașterea inițială.

Articolul 97^116

(1)Instituțiile de credit nu pot considera în mod automat ca având risc de credit scăzut toate expunerile din creditare care au un rating „investment grade“ de la o agenție de rating de credit.

(2)Instituțiile de credit trebuie să se bazeze în primul rând pe evaluările proprii ale riscului de credit în vederea evaluării riscului de credit al unei expuneri din creditare și să nu se bazeze exclusiv sau în mod mecanic pe ratingurile furnizate de agențiile de rating de credit, în situația în care acestea din urmă sunt disponibile. În cazul înregistrării unor ratinguri interne de credit optimiste, comparativ cu ratingurile externe, este necesară o analiză și o justificare suplimentară din partea organului de conducere sau a conducerii superioare a instituției de credit.

2.1.3.4.5.Prezumția relativă privind creșterea semnificativă a riscului de credit de la recunoașterea inițială în cazul expunerilor care înregistrează plăți restante de peste 30 de zile

Articolul 97^117

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de procese de evaluare și administrare a riscului de credit care să asigure detectarea creșterilor semnificative ale riscului de credit cu mult timp înainte ca expunerile să devină restante sau să ajungă în situație de nerambursare.

(2)Instituțiile de credit trebuie să evite utilizarea prezumției relative pentru plățile restante de peste 30 de zile ca indicator principal pentru trecerea la stadiul de determinare a ECL pe durata de viață.

Articolul 97^118

(1)În situația în care o instituție de credit consideră că prezumția pentru plățile restante de peste 30 de zile nu operează având în vedere că nu a avut loc o creștere semnificativă a riscului de credit, aceasta o poate răsturna prin demonstrarea cu claritate, pe baza unei analize detaliate, a faptului că înregistrarea de plăți restante de peste 30 de zile nu este corelată cu o creștere semnificativă a riscului de credit (de exemplu, în unele jurisdicții există o practică comună pentru debitori de a întârzia rambursarea pentru anumite expuneri, dar istoria arată că acele plăți omise sunt recuperate integral în lunile următoare).

(2)Analiza menționată la alin. (1) trebuie să ia în considerare atât informații actuale, cât și informații anticipative, rezonabile și justificabile, care pot face ca deficitele de numerar viitoare să difere de experiența istorică.

(3)În sensul alin. (2), instituțiile de credit trebuie să utilizeze informații anticipative relevante care sunt rezonabile și justificabile pentru a analiza dacă există o legătură substanțială între astfel de informații și factorii determinanți ai riscului de credit. Instituțiile de credit trebuie să nu utilizeze prezumția relativă pentru plățile restante de peste 30 de zile decât dacă au demonstrat că informațiile anticipative nu au avut o legătură substanțială cu factorii determinanți ai riscului de credit sau că astfel de informații nu sunt disponibile fără costuri sau eforturi nejustificate.

Articolul 97^119

(1)În cazurile în care informațiile referitoare la restanțe reprezintă cel mai bun criteriu disponibil la nivelul instituției de credit pentru a determina dacă expunerile trebuie transferate la stadiul de determinare a ECL pe durata de viață, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere determinarea ajustării pentru pierderi aferentă ECL pe următoarele 12 luni, astfel încât să asigure că nivelul ECL este reflectat în mod corespunzător în conformitate cu obiectivul de determinare al IFRS 9.

(2)Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare faptul că recurgerea în mod semnificativ la informații retrospective introduce un element părtinitor în implementarea modelului contabil ECL, precum și faptul că trebuie asigurată îndeplinirea obiectivelor prevăzute în cerințele IFRS 9 privind deprecierea, respectiv de a stabili un nivel al ECL care să îndeplinească obiectivele de determinare precizate și de a surprinde toate creșterile semnificative ale riscului de credit.

2.1.4.Dispoziții generale privind riscul de țară

28.12.2020Titlul paragrafului 2.1.1.2., Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 124, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 98

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese pentru identificarea, măsurarea, evaluarea, monitorizarea, raportarea și controlul sau diminuarea riscului de țară și al riscului de transfer. Procesele trebuie să fie conforme cu profilul de risc, importanța sistemică și apetitul la risc al instituției de credit, să ia în considerare condițiile de piață și condițiile macroeconomice și să ofere o imagine completă cu privire la percepția instituției de credit la nivel global a expunerii la riscul de țară și la riscul de transfer.

(2)În sensul alin. (1), expunerile (incluzând expunerile intragrup, unde este cazul) sunt identificate, monitorizate și administrate la nivel de regiune cuprinzând mai multe țări și individual pentru fiecare țară – suplimentar față de monitorizarea la nivelul debitorului final/contrapartidei finale.

28.12.2020Alineatul (2) din Articolul 98, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 127, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(3)Instituțiile de credit trebuie să monitorizeze și să evalueze evoluțiile privind riscul de țară și riscul de transfer și să aplice măsuri corespunzătoare pentru contracararea acestora.

Articolul 99

Organul de conducere al instituțiilor de credit aprobă strategiile, politicile și procesele cu privire la administrarea riscului de țară și a riscului de transfer și realizează administrarea astfel încât să se asigure că politicile și procesele respective sunt implementate în mod eficient și sunt complet integrate în procesul de administrare a riscului general al instituției de credit.

Articolul 99^1

Politicile menționate la art. 98 alin. (1) trebuie să cuprindă cel puțin:

a)țările și/sau regiunile față de care înregistrarea de expuneri este considerată acceptabilă din punct de vedere al riscului asumat;

b)un sistem de clasificare a riscului de țară și/sau a riscului aferent regiunilor față de care se vor înregistra expuneri și a riscului de transfer și acordarea unui rating corespunzător, care să presupună cel puțin metodele de măsurare și evaluare a riscului de țară prin componentele de risc economic și risc politic, precum și a riscului de transfer;

c)tipurile de entități din cadrul țărilor și/sau regiunilor față de care înregistrarea de expuneri este considerată acceptabilă din punctul de vedere al riscului asumat;

d)tipurile de operațiuni și scadențele inițiale maxime considerate acceptabile din punctul de vedere al riscului asumat pentru fiecare țară și/sau regiune și al riscului de transfer;

e)limitele expunerilor față de entități individuale din cadrul fiecărei țări și/sau regiuni, precum și limitele expunerilor agregate la nivelul fiecărei țări și/sau regiuni, în scopul diversificării expunerilor;

f)caracteristicile garanțiilor aferente expunerilor având scopul de a reduce riscul de nerambursare, cuprinzând cel puțin: tipurile de garanții, nivelul minim al garanției raportat la valoarea inițială a expunerii, perioada de valabilitate a garanției corelată cu scadența expunerii;

g)modalitățile de recuperare a creanțelor și de executare a garanțiilor în caz de nerambursare, precum și frecvența de evaluare a cadrului legal aferent țării și/sau regiunii față de care se înregistrează expunerea, inclusiv din perspectiva cadrului legal aplicabil garanțiilor, în scopul asigurării că garanțiile constituite produc efecte juridice, au fost îndeplinite formalitățile de perfectare și/sau de opozabilitate față de terți cu privire la aceste garanții și că acestea pot fi puse în executare;

h)planuri pentru situații neprevăzute, care să se refere inclusiv la situațiile în care este necesară diversificarea expunerilor sau în care debitorul se schimbă ca urmare a proceselor de transformare care pot include, fără a se limita, procese de divizare și fuziune;

i)strategia de lichidare a expunerilor în situații de criză sau în situații în care debitorul se schimbă ca urmare a proceselor de transformare care pot include, fără a se limita, procese de divizare și fuziune;

j)mecanismul de identificare a expunerilor din perspectiva cuantificării riscului de țară și riscului de transfer, inclusiv în situații în care:

(i)ultimul deținător al debitorului este dificil de identificat din cauza structurii netransparente a acționariatului, (ii) structura acționariatului debitorului suportă modificări sau (iii) intervin modificări la nivelul debitorului ca urmare a proceselor de transformare care pot include, fără a se limita, procese de divizare și fuziune;

k)mecanismul de control și de supraveghere al riscului de țară și riscului de transfer, prin stabilirea nivelului de aprobare a expunerilor, precum și a frecvenței de revizuire a acestui nivel și a limitelor de expunere de către organul de conducere al instituției de credit.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 128, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 100

Instituțiile de credit trebuie să stabilească limite privind expunerile pe fiecare țară.

Articolul 101

Instituțiile de credit trebuie să dispună de sisteme informaționale, de administrare a riscului și de control intern care să însumeze, monitorizeze și să raporteze în mod adecvat și în timp util expunerile pe țări și să asigure totodată respectarea limitelor cu privire la expunerile pe fiecare țară.

Articolul 101^1

În sensul prevederilor art. 101, precum și pentru scopurile art. 98 și al art. 93^7 lit. c), instituțiile de credit trebuie să ia în considerare:

a)gradul de concentrare în cadrul tuturor tipurilor de expuneri la riscul de țară, inclusiv expuneri față de administrații centrale, raportat la întregul portofoliu de credite al instituției (pe debitor și valoare);

b)puterea economică și stabilitatea țării debitorului, precum și evidența plăților punctuale și apariția evenimentelor grave de nerambursare;

c)riscul altor forme de intervenție a statului care pot afecta semnificativ bonitatea debitorilor (ex. blocarea depozitelor, exproprierea sau impunerea de impozite împovărătoare); șid) riscul asociat posibilității ca, în cazul producerii unui eveniment care afectează întreaga țară (ex. eveniment natural sau social/politic), acesta să ducă la neplată în cazul unui grup mare de debitori (riscul de debitor colectiv).

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 129, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 101^2

Instituțiile de credit trebuie să evalueze riscul de transfer aferent creditelor și expunerilor transfrontaliere semnificative în monedă străină.

Articolul 101^3

(1)Instituțiile de credit trebuie să deruleze periodic, dar cel puțin anual, simulări de criză care să ia în considerare scenarii nefavorabile cu privire la impactul riscului de țară și al riscului de transfer, în scopul administrării riscului de credit.

(2)Rezultatele simulării de criză efectuate conform alin. (1) trebuie aduse la cunoștința organului de conducere al instituției de credit și trebuie avute în vedere la elaborarea/revizuirea politicilor și proceselor menționate la art. 98 alin. (1).

2.1.5 Expunerile față de persoanele afiliate instituției de credit

28.12.2020Titlul paragrafului 2.1.2., secțiunea a 2-a, capitolul II, titlul II a fost modificat de Punctul 120, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 102

(1)Pentru scopurile prezentei subsecțiuni, termenii filială, participație și participație calificată au semnificația prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 16, pct. 35 și pct. 36 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)Pentru scopurile prezentei subsecțiuni, termenul control are semnificația prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 37 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și urmează același regim cu cel aferent relației de control din cadrul art. 4 alin. (1) pct. 39 din același regulament.

(3)În sensul prezentei subsecțiuni, sintagma părți afiliate instituției de credit cuprinde cel puțin:

a)orice entitate asupra căreia instituția de credit exercită controlul, inclusiv entități cu scop special («special purpose vehicles»);

28.12.2020Litera a) din Alineatul (3), Articolul 102, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificată de Punctul 130, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

b)orice entitate în care instituția de credit deține participații, inclusiv entități cu scop special («special purpose vehicles»);

28.12.2020Litera b) din Alineatul (3), Articolul 102, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificată de Punctul 130, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

c)entitățile care exercită control asupra instituției de credit;

d)orice entitate în care entitățile menționate la lit. c) fie exercită controlul, fie dețin participații, cu excepția cazului în care respectiva entitate este deținută de stat;

28.12.2020Litera d) din Alineatul (3), Articolul 102, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificată de Punctul 130, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

e)acționarii care au dețineri calificate la capitalul instituției de credit;

f)orice entitate în care acționarii menționați la lit. e) fie exercită controlul, fie dețin participații, cu excepția cazului în care respectiva entitate este deținută de stat;

28.12.2020Litera f) din Alineatul (3), Articolul 102, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificată de Punctul 130, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

g)membrii organului de conducere al instituției de credit, precum și persoanele care dețin funcții-cheie în respectiva instituție de credit, împreună cu:

(i)entitățile în care aceștia au/prezintă interese directe sau indirecte; și(ii) membrii apropiați ai familiei acestora, care se anticipează să influențeze sau să fie influențați de aceștia în raport cu instituția de credit; aceștia pot include: partenerul de viață, potrivit legii, și copiii persoanei; copiii partenerului de viață al persoanei; dependenți și părinți ai persoanei sau ai partenerului de viață al acesteia;

07.02.2022Punctul (ii) din Litera g), Alineatul (3), Articolul 102, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 9, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

h)membrii organului de conducere și persoanele care dețin funcții-cheie sau, după caz, funcții similare funcțiilor-cheie în entitățile de la lit. a)-f), împreună cu entitățile și persoanele aferente prevăzute la lit. g) pct. (i) și (ii).

28.12.2020Alineatul (3) din Articolul 102, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 131, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(4)Tranzacțiile cu părțile afiliate includ expunerile din credite înregistrate în bilanț și cele din afara bilanțului, precum și relații, cum ar fi contractele de servicii, achizițiile și vânzările de active, contracte de construcții, acorduri de leasing, tranzacții cu instrumente financiare derivate, împrumuturi, și operațiuni de scoatere în afara bilanțului. Termenul de tranzacție trebuie să fie interpretat în sens larg pentru a include nu numai tranzacțiile care sunt încheiate cu părțile afiliate, dar și situații în care o persoană cu care instituția de credit nu se află în astfel de relație (față de care instituția de credit are o expunere) devine ulterior parte afiliată.

(5)În aplicarea alin. (3), Banca Națională a României poate stabili că o anumită persoană și/sau entitate reprezintă parte afiliată instituției de credit.

28.12.2020Articolul 102 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 132, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 103

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese adecvate pentru identificarea expunerilor individuale față de/și a tranzacțiilor cu părțile afiliate, pentru determinarea sumei totale a acestor expuneri, precum și pentru monitorizarea și raportarea respectivelor expuneri prin intermediul unui proces independent de verificare sau auditare a activității de creditare.

(2)În sensul alin. (1), excepțiile de la aplicarea politicilor, procedurilor și limitelor trebuie raportate conducerii superioare și, dacă este cazul, organului de conducere în funcția sa de supraveghere, pentru luarea de măsuri corespunzătoare.

(3)În sensul alin. (1), tranzacțiile cu părțile afiliate instituției de credit vor fi monitorizate atât de către conducerea superioară, pe baze continue, cât și de către organul de conducere în funcția sa de supraveghere.

Articolul 104

(1)O instituție de credit nu trebuie să înregistreze, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu art. 399-403 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o expunere față de grupul părților afiliate a cărei valoare depășește 25% din capitalul eligibil.

(2)În cazul în care grupul părților afiliate include una sau mai multe instituții, valoarea expunerii față de acest grup nu poate depăși fie 25% din capitalul eligibil al instituției de credit, fie echivalentul a 150 milioane euro, în funcție de care dintre aceste valori este mai mare, cu condiția ca, în cazul aplicării limitei absolute, suma valorilor expunerilor față de toate părțile afiliate care nu sunt instituții să nu depășească, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu art. 399-403 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, 25% din capitalul eligibil al instituției de credit.

(3)În cazul în care echivalentul a 150 milioane euro este mai mare decât 25% din capitalul eligibil al instituției de credit, valoarea expunerii nu trebuie să depășească, după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu art. 399-403 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o limită rezonabilă raportată la capitalul eligibil al instituției de credit. Această limită trebuie stabilită de către instituțiile de credit în concordanță cu politicile și procedurile proprii, nu trebuie să depășească 100% din capitalul eligibil al acestora și trebuie să fie cel puțin la fel de strictă ca limita prevăzută la art. 395 alin. (1) al 2-lea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(4)Pentru scopurile prevăzute la alin. (1)-(3), valoarea expunerii va fi determinată potrivit părții a patra - Expuneri mari din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 105

(1)Orice operațiune care conduce la înregistrarea, scoaterea în afara bilanțului sau modificarea unei expuneri față de o parte afiliată, care depășește un prag prevăzut de normele interne ale instituției de credit, precum și orice operațiune de acest tip care prezintă în alt fel un risc deosebit, vor fi efectuate numai cu aprobarea prealabilă a organului de conducere al instituției de credit.

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 105, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 133, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(2)În sensul alin. (1), membrii organului de conducere al instituției de credit aflați în conflict de interese sunt excluși din procesul de aprobare și administrare a tranzacțiilor cu părțile afiliate.

(3)În scopurile alin. (2), excluderea unui membru al organului de conducere din procesul de aprobare și administrare a tranzacțiilor cu părțile afiliate presupune cel puțin:

a)aducerea, de către respectivul membru, la cunoștința celorlalți membri ai organului de conducere a existenței conflictului de interese și completarea unei declarații pe propria răspundere cu detalii privind natura conflictului;

b)abținerea de la participarea la reuniunile cu scop de prezentare, analiză și luare a deciziei privind tranzacțiile cu părțile afiliate;

c)organizarea reuniunilor în care prezența membrului organului de conducere este solicitată de către ceilalți membri ai organului de conducere în scopul furnizării de informații cu privire la natura conflictului de interese, în altă zi decât cea în care au loc reuniunile cu scop de prezentare, analiză și luare a deciziei privind tranzacțiile cu părțile afiliate;

d)abținerea de la a fi prezent în vecinătatea locului desfășurării reuniunilor menționate la lit. b);

e)evidențierea în dreptul locului destinat semnăturii, în cadrul documentelor de decizie, a sintagmei „conflict de interese“;

f)abținerea de la contactarea personalului implicat în procesul de aprobare și administrare a tranzacțiilor cu părțile afiliate, în legătură cu respectivele tranzacții.

28.12.2020Articolul 105 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 134, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 106

Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese adecvate pentru a preveni implicarea, în procesul de aprobare și de administrare a tranzacției, a persoanelor care beneficiază de tranzacția respectivă sau a persoanelor care au legătură cu acestea, prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. g).

Articolul 107

Instituțiile de credit raportează trimestrial Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere expunerile față de părțile afiliate.

2.1.6 Operațiuni în condiții de favoare

28.12.2020Titlul paragrafului 2.1.3., secțiunea a 2-a, capitolul II, titlul II a fost modificat de Punctul 125, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 108

(1)Pentru scopurile prezentei subsecțiuni, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a)grup - mai multe entități (membri), reunite după un anumit criteriu. Prin grupul instituției de credit se va înțelege grupul de clienți aflați în legătură, din care face parte instituția de credit însăși. Pentru scopurile acestei definiții, va fi luat în considerare și cazul particular în care există o singură/un singur entitate/membru;

b)entitate sau membru din cadrul unui grup - orice entitate sau membru, persoană fizică ori juridică, care face parte dintr-un grup; în cazul grupului instituției de credit, se va înțelege și instituția de credit însăși;

c)control comun - împărțirea controlului asupra unei activități economice;

d)influență semnificativă - autoritatea de a participa la luarea deciziilor de politică financiară și de exploatare ale unei activități economice, dar care nu reprezintă controlul sau controlul comun asupra politicilor respective;

e)grup de persoane fizice cu influență semnificativă asupra unei/unor entități din cadrul grupului instituției de credit - orice grup format din membrii, persoane fizice, ai unui grup de clienți aflați în legătură care are/exercită o influență semnificativă asupra grupului instituției de credit. În scopul aplicării acestei definiții vor fi luate în considerare numai acele grupuri de persoane fizice cu influență semnificativă, care au în componența lor cel puțin un membru care are calitatea de salariat al unei/unor entități din cadrul grupului instituției de credit. Pentru scopurile acestei definiții va fi luat în considerare și cazul particular în care există un singur membru;

f)operațiune în condiții de favoare (non-arm's length transaction) - orice operațiune care este încheiată de către părți de pe alte poziții decât cele care reprezintă interese economice diferite.

(2)Unele dintre cele mai întâlnite cazuri de grupuri de persoane fizice cu influență semnificativă sunt:

a)cazul unui grup reprezentat de membrii unei familii din care un membru este persoană care deține funcție executivă; totodată pot exista cazuri în care între un membru al familiei și o altă persoană există, în sensul că se exercită, o relație similară celei de control, în aceste cazuri membrii familiei împreună cu persoana respectivă constituind un grup de persoane fizice cu influență semnificativă;

b)cazul unui grup reprezentat de membrii unei familii din care un membru este administrator sau acționar semnificativ în una dintre entitățile grupului instituției de credit, iar alt membru are calitatea de salariat în aceeași/altă entitate din acest grup.

(3)La aprecierea caracterului unei operațiuni în condiții de favoare pot fi avute în vedere, fără a se limita la acestea, următoarele aspecte:

a)disponibilitatea instituției de credit de a efectua o operațiune identică sau similară cu orice altă persoană, probată prin accesul larg la acest tip de operațiune;

b)termenii în care au fost încheiate operațiuni similare și care predomină la momentul efectuării operațiunii în cauză;

c)tranzacționarea unui activ sau decontarea unei datorii la o altă valoare decât valoarea sa justă.

(4)Dintre termenii luați în considerare la alin. (3) lit. b) se pot menționa:

a)în cazul operațiunilor de acordare de credite: evaluarea creditului, durata creditului, rata dobânzii, graficul de rambursare, garanțiile solicitate etc.;

b)în cazul operațiunilor de atragere de depozite - dobânda bonificată.

Articolul 109

(1)Instituția de credit nu va efectua alte operațiuni în condiții de favoare decât cele prevăzute de pachetele de măsuri remuneratorii și stimulente pentru salariații entităților membre ale grupului instituției de credit, în condițiile în care pachetele respective prevăd operațiuni în condiții de favoare care, dacă sunt efectuate cu un membru al unui grup de persoane fizice cu influență semnificativă, în calitatea sa de salariat:

a)sunt larg disponibile pentru salariații entității/entităților din cadrul grupului instituției de credit, în care acel grup de persoane fizice cu influență semnificativă are sau exercită o asemenea influență; șib) nu favorizează niciun membru al grupului de persoane fizice cu influență semnificativă față de salariații entităților în care acel grup de persoane fizice cu influență semnificativă are sau exercită o asemenea influență.

(2)Operațiunile în condiții de favoare permise potrivit alin. (1) vor putea fi efectuate exclusiv în relație cu salariații. Instituțiile de credit au obligația de a deține proceduri care să pună în evidență modul de conformare cu această cerință în cazul implicării și altor persoane în contractele aferente operațiunilor.

(2^1)Instituțiile de credit au obligația de a lua măsurile necesare pentru a preveni menținerea condițiilor de favoare în cadrul operațiunilor înregistrate în baza drepturilor oferite prin pachetele de măsuri remuneratorii și stimulente pentru salariații entităților membre ale grupului instituției de credit, față de persoanele care nu mai fac parte din personalul propriu.

28.12.2020Alineatul (2^1) din Articolul 109, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 135, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(3)Operațiunile în condiții de favoare prevăzute de pachetele de măsuri remuneratorii și stimulente pentru salariații entităților membre ale grupului instituției de credit vor putea fi efectuate numai după analizarea acestora și obținerea aprobării prealabile a Băncii Naționale a României.

(4)Banca Națională a României poate stabili, diferit față de instituția de credit, dacă o operațiune prezintă caracteristici care conduc la încadrarea acesteia în categoria operațiunilor în condiții de favoare.

(5)Respectarea obligațiilor prevăzute la alin. (1)-(3) va fi monitorizată de către Banca Națională a României, pe bază individuală și consolidată.

2.2 Riscul rezidual

Articolul 110

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și proceduri scrise pentru a aborda și controla riscul ca tehnicile recunoscute de diminuare a riscului de credit utilizate să se dovedească mai puțin eficace decât previziunile.

(2)Instituțiile de credit trebuie să revizuiască în mod regulat, dar cel puțin anual adecvarea, eficacitatea și operarea acestor politici și proceduri.

Articolul 110^1

La evaluarea riscului rezidual, precum și pentru scopurile art. 93^4 lit. c), instituțiile de credit trebuie să evalueze importanța riscului rezidual, ținând cont de:

a)adecvarea și capacitatea de a fi puse în executare a acordurilor de garanție reală și al garanțiilor personale;

b)durata și capacitatea de executare a garanțiilor reale și a garanțiilor personale cu respectarea cadrului legal național;

c)lichiditatea și volatilitatea valorilor activelor constituite drept garanții reale;

d)valoarea recuperabilă a garanției reale în cadrul diferitelor acțiuni de executare a obligațiilor rezultate din contractul de credit și din contractele de garanție (ex. proceduri de executare silită);

e)bonitatea garanților.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 136, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.3 Riscul de concentrare

Articolul 111

Instituțiile de credit trebuie să abordeze și să controleze, inclusiv prin intermediul unor politici și proceduri scrise, riscul de concentrare rezultat din expunerile față de fiecare contraparte, inclusiv contrapărți centrale, grupuri de contrapartide asociate și contrapartide din același sector economic, aceeași regiune geografică sau care desfășoară aceeași activitate sau furnizează aceeași marfă, sau din aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit, inclusiv, în special, riscurile aferente expunerilor indirecte mari din credite, de exemplu, față de un singur emitent de garanții.

Articolul 111^1

În cadrul politicilor și procedurilor menționate la art. 111, instituțiile de credit trebuie să stabilească praguri aferente nivelurilor acceptabile ale riscului de concentrare pentru a reflecta apetitul la risc, profilul de risc și nivelul de capital ale instituțiilor de credit, care să fie comunicate periodic către, și însușite de către, personalul relevant. Respectivele politici și proceduri trebuie să prevadă că toate concentrările semnificative sunt revizuite periodic și raportate organului de conducere.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 137, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 111^2

În scopul art. 93^7 lit. d), instituțiile de credit trebuie să țină cont de:

a)determinanții comuni ai riscului de credit în rândul expunerilor și să vizeze expunerile care tind să afișeze un comportament similar, respectiv care au o corelare mare, pentru scopurile identificării concentrărilor de credit;

b)sursele ascunse ale riscului de concentrare a creditului care se pot manifesta în condiții de criză, în situațiile în care nivelul de corelare a riscului de credit poate crește față de situațiile normale și în situațiile în care expuneri de credit suplimentare pot rezulta din elemente din afara bilanțului;

c)riscul de concentrare a creditului care poate rezulta, în cazul grupurilor, la nivel consolidat și care nu ar putea fi identificat la nivel individual;

d)posibilitatea suprapunerii riscului de credit când are loc evaluarea concentrării creditului (de exemplu, un nivel ridicat al concentrării față de o anumită administrație centrală poate conduce la un nivel ridicat al concentrării riscului de țară și al riscului de credit față de o singură entitate), caz în care trebuie evitată aplicarea unei simple agregări a diferitelor tipuri de concentrări de credit, fiind necesară luarea în considerare a factorilor determinanți;

e)utilizarea unor indicatori la evaluarea nivelului de concentrare, pentru estimarea impactului adițional al riscului de credit.

2.4 Riscul din securitizare

Articolul 112

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și proceduri adecvate în scopul de a evalua și trata riscurile care decurg din tranzacții de securitizare în care acestea au calitatea de investitor, inițiator sau sponsor, inclusiv riscurile reputaționale, de tipul celor care rezultă din structuri sau produse complexe, pentru a se asigura că substanța economică a tranzacției este integral reflectată în deciziile de evaluare și administrare a riscurilor.

(2)Instituțiile de credit care sunt inițiatoare de tranzacții de securitizare reînnoibile, cu clauze de rambursare anticipată, trebuie să dispună de planuri de lichiditate care să trateze eventualele implicații care decurg atât din rambursarea planificată, cât și din rambursarea anticipată.

Articolul 113

(1)În cazul în care o instituție de credit care este inițiatorul unei operațiuni de securitizare nu realizează transferul unui nivel semnificativ al riscului de credit aferent expunerilor securitizate - de exemplu, în situația în care aceasta reține sau răscumpără o parte semnificativă a riscurilor sau alege expunerile care să fie transferate prin intermediul unei operațiuni de securitizare, Banca Națională a României poate impune respectivei instituții de credit fie să dețină un capital suplimentar față de cerința de capital reglementată prin Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fie să nu aplice nicio reducere a nivelului capitalului reglementat ca urmare a tratamentului aferent securitizării.

(2)În situația în care instituția de credit inițiatoare a unei operațiuni de securitizare reține pozițiile de pe ultimul nivel al scalei de evaluare a calității creditului și cea mai mare parte a riscului de credit aferent expunerilor care stau la baza operațiunii de securitizare, Banca Națională a României poate fie să majoreze cerința de capital pentru anumite expuneri, fie să majoreze cerința totală de capital a instituției de credit în cauză.

Articolul 114

(1)În cazul în care Banca Națională a României - Direcția supraveghere constată că o instituție de credit inițiatoare a furnizat suport implicit - necontractual - unei operațiuni de securitizare, aceasta trebuie să dețină capital pentru toate expunerile-suport asociate unei structuri a unei operațiuni de securitizare, ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate.

(2)În sensul alin. (1), instituția de credit trebuie să facă public faptul că a furnizat suport implicit - necontractual - și că a ajustat nivelul cerinței de capital în mod corespunzător.

(3)În situația în care Banca Națională a României - Direcția supraveghere constată că o instituție de credit a furnizat de mai multe ori suport implicit - necontractual - în operațiuni de securitizare, Banca Națională a României poate dispune măsuri precum:

a)instituția de credit nu mai are dreptul să utilizeze, pentru o perioadă de timp care este stabilită de Banca Națională a României, tratamentul favorabil privind determinarea cerinței de capital în ceea ce privește activele securitizate;

b)deținerea de către instituția de credit de capital pentru toate activele sale securitizate, ca și cum instituția de credit și ar fi luat un angajament în ceea ce le privește, prin aplicarea unui factor de conversie ponderii de risc aferente activelor din portofoliul-suport;

c)tratarea de către instituția de credit a activelor securitizate ca și cum acestea ar fi rămas în bilanțul său, pentru scopurile determinării cerinței de capital;

d)deținerea de către instituția de credit de capital reglementat în exces față de cerința de capital bazată pe risc.

Articolul 115

(1)În vederea exercitării unei opțiuni de retragere anticipată, o instituție de credit trebuie să obțină aprobarea prealabilă a Băncii Naționale a României.

(2)În sensul alin. (1), cererea de aprobare trebuie să fie însoțită de fundamentarea deciziei instituției de credit de a exercita opțiunea și impactul exercitării opțiunii asupra cerinței de capital reglementat.

(3)În cazul opțiunilor de retragere anticipată care pot fi declanșate la o dată anume, instituțiile de credit trebuie să stabilească data respectivă nu mai devreme de încheierea perioadei reprezentate de durata sau de media ponderată a scadențelor expunerilor din securitizare.

Articolul 115^1

La evaluarea riscului din securitizare, precum și pentru scopurile art. 93^7 lit. e), instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere:

a)caracterul adecvat al alocării expunerilor din securitizare în cadrul portofoliului de tranzacționare sau în afara portofoliului de tranzacționare și compatibilitatea cu strategia de securitizare a instituției de credit;

b)ratingul și performanța tranșelor de securitizare deținute de instituția de credit, precum și natura, componența și calitatea activelor-suport;

c)corelarea eliberării capitalului cu transferul efectiv de risc pentru securitizări inițiate;

d)o distincție clară între sumele utilizate și cele neutilizate aferente facilităților de lichiditate oferite vehiculului de securitizare;

e)existența unor planuri pentru situații neprevăzute pentru programele de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active (ABCP) administrate de către instituție în eventualitatea în care emiterea titlurilor nu este posibilă datorită condițiilor de lichiditate, precum și impactul asupra expunerii totale a instituției la riscul de credit.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 138, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.4^1.Riscul asociat finanțărilor specializate

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 139, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 115^2

(1)Instituțiile de credit tratează în mod separat, față de alte activități de creditare, finanțările specializate.

(2)La evaluarea riscului asociat finanțărilor specializate, în special pentru scopurile art. 93^7 lit. f) instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere:

a)profitabilitatea proiectelor și caracterul rezervat al ipotezelor care stau la baza planurilor de afaceri (inclusiv riscul de credit al clienților principali);

b)impactul schimbărilor legislative, mai ales în sectoarele care fac obiectul unor subvenții, asupra fluxurilor de numerar viitoare;

c)impactul cererii fluctuante de pe piață și existența unei piețe pentru eventuala vânzare a obiectului finanțat; șid) orice formă de garanție depusă de sponsori.

2.5 Riscul de piață

Articolul 116

Instituțiile de credit trebuie să pună în aplicare politici și procese pentru identificarea, măsurarea și administrarea tuturor surselor și efectelor semnificative ale riscurilor de piață.

Articolul 116^1

În sensul art. 116, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere cel puțin:

a)activitățile de piață, liniile de activitate și produsele;

b)strategia principală a portofoliului pentru riscul de piață și apetitul la risc în activitățile de piață;

c)ponderea relativă a pozițiilor de risc de piață sub aspectul activelor totale, schimbărilor în timp și al strategiei instituției de credit pentru aceste poziții;

d)ponderea relativă a câștigurilor nete aferente pozițiilor de piață în totalul veniturilor din exploatare; șie) cerința de fonduri proprii pentru riscul de piață față de cerința de fonduri proprii totale și capitalul intern alocat pentru riscul de piață față de capitalul intern total, inclusiv modificările istorice ale acestor valori și previziuni.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 140, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 117

Instituțiile de credit trebuie să dispună de procese de administrare adecvată a riscului de piață care să furnizeze o imagine completă la nivelul instituției de credit referitoare la expunerea la riscul de piață.

Articolul 118

Procesele de administrare a riscului de piață trebuie:

a)să fie coerente în raport cu apetitul la risc, profilul de risc, importanța sistemică și nivelul de capitalizare al instituției de credit;

b)să ia în considerare condițiile de piață și macroeconomice, precum și riscul de deteriorare semnificativă a lichidității pieței;

c)să descrie în mod clar rolurile și responsabilitățile legate de identificarea, măsurarea, monitorizarea și controlul riscului de piață.

Articolul 119

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de strategii, politici și procese aferente administrării riscului de piață.

(2)Strategiile, politicile și procesele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie aprobate de către organele de conducere ale instituțiilor de credit în funcția lor de supraveghere. Organele respective au obligația de a supraveghea modul în care se realizează administrarea, astfel încât să asigure faptul că politicile și procesele respective sunt efectiv aplicate și sunt integrate deplin în procesul general de administrare a riscurilor la nivelul instituțiilor de credit.

Articolul 120

Instituția de credit trebuie să dispună de politici și procese care să asigure un mediu de control adecvat al riscului de piață și care să includă:

a)sisteme informaționale eficiente pentru identificarea exactă și la timp, agregarea, monitorizarea și raportarea expunerii la riscul de piață către organul de conducere în funcția sa de supraveghere și către conducerea superioară;

b)limite adecvate pentru riscul de piață, coerente cu apetitul la risc al instituției de credit, profilul de risc și nivelul de capitalizare, precum și cu capacitatea conducerii de a administra riscul de piață, și care să fie înțelese de către personalul relevant, și să fie comunicate cu regularitate acestuia;

c)procese de urmărire și raportare a excepțiilor, care să asigure luarea de măsuri, cu promptitudine, de la nivelul corespunzător, respectiv al conducerii superioare sau, după caz, al organului de conducere în funcția sa de supraveghere;

d)mecanisme eficiente de control având ca obiect utilizarea modelelor în scopul identificării și cuantificării riscului de piață, precum și al stabilirii limitelor; șie) politici și procese sănătoase pentru repartizarea expunerilor la portofoliul de tranzacționare.

Articolul 121

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de sisteme și mecanisme de control care să asigure că pozițiile marcate la piață sunt reevaluate frecvent.

(2)Toate tranzacțiile trebuie înregistrate la timp, iar procesul de evaluare se bazează pe practici coerente și prudente, precum și pe informații de piață fiabile, verificate de către o funcție independentă de unitățile de lucru care prezintă relevanță din perspectiva asumării de riscuri sau, în absența prețurilor de piață, pe modele interne sau acceptate la nivelul industriei.

(3)În măsura în care instituția de credit se bazează, în scopul evaluării, pe modele, instituția de credit respectivă trebuie să asigure că modelul este validat de către o funcție independentă de unitățile de lucru care prezintă relevanță din perspectiva asumării de riscuri.

Articolul 122

Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese pentru a lua în considerare ajustări de valoare pentru pozițiile care altfel nu ar putea fi evaluate prudent, incluzând pozițiile ce prezintă concentrări, cele mai puțin lichide și cele vechi.

Articolul 123

Instituțiile de credit trebuie să dispună de niveluri ale capitalului adecvate pentru acoperirea pierderilor neașteptate și să realizeze ajustări de valoare adecvate în raport cu incertitudinile înregistrate în procesul determinării valorii juste a activelor și datoriilor.

Articolul 124

În scopul administrării riscurilor, instituțiile de credit trebuie să includă expunerea la riscul de piață în cadrul programelor lor de simulări de criză.

Articolul 125

(1)Capitalul intern trebuie să fie adecvat la riscurile de piață importante care nu sunt supuse unei cerințe de fonduri proprii.

(2)Instituțiile de credit care, la calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de poziție în conformitate cu partea a treia, titlul IV, capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și-au compensat pozițiile pe una sau mai multe dintre acțiunile care compun un indice bursier cu una sau mai multe poziții pe un contract futures pe indicele bursier sau un alt produs bazat pe indicele bursier trebuie să dețină un capital intern adecvat pentru a acoperi pierderea aferentă riscului de bază cauzată de faptul că valoarea contractului futures sau a produsului respectiv nu evoluează în deplină concordanță cu valoarea acțiunilor constituente.

(3)De asemenea, instituțiile de credit trebuie să dețină un capital intern adecvat atunci când dețin poziții opuse pe contracte futures pe indici bursieri care nu sunt identice în ceea ce privește scadența și/sau structura lor.

(4)În cazul în care utilizează tratamentul prevăzut la art. 345 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit trebuie să se asigure că dețin un capital intern suficient pentru acoperirea riscului de pierdere care există între momentul angajamentului inițial și următoarea zi lucrătoare.

Articolul 126

În cazul în care poziția scurtă devine scadentă înaintea poziției lungi, instituțiile de credit trebuie să ia, de asemenea, măsuri împotriva riscului de lipsă de lichidități.

Articolul 126^1

(1)La evaluarea riscului de piață, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere cel puțin următoarele subcategorii ale acestuia:

a)riscul de poziție, identificat ca risc general și specific;

b)riscul valutar;

c)riscul de marfă; șid) riscul asociat ajustării evaluării creditului.

(2)În sensul alin. (1), evaluarea trebuie să acopere cel puțin riscurile aferente instrumentelor legate de rata dobânzii și titlurilor de capital sau legate de capital, din portofoliul de tranzacționare reglementat, precum și riscurile aferente pozițiilor valutare și pozițiilor de risc de marfă din portofoliul de tranzacționare și din afara portofoliului de tranzacționare.

(3)În plus față de subcategoriile menționate la alin. (1), evaluarea trebuie să țină cont și de următoarele subcategorii din afara portofoliului de tranzacționare:

a)riscul marjei de credit asociat pozițiilor evaluate la valoarea justă; șib) riscul aferent expunerilor din titluri de capital.

Articolul 126^2

(1)Instituțiile de credit trebuie să identifice principalii factori determinanți ai expunerii la riscul de piață.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit:

a)evaluează natura și componența pozițiilor cu risc de piață ale instituției de credit;

b)evaluează profitabilitatea;

c)evaluează riscul de concentrare de piață; șid) iau în considerare rezultatul simulărilor de criză.

(3)În sensul alin. (2) lit. a), instituțiile de credit analizează natura expunerilor instituțiilor de credit la riscul de piață (din portofoliul de tranzacționare și din afara portofoliului de tranzacționare) pentru a identifica expunerile la risc și determinanții de risc de piață aferenți. În acest scop, instituțiile de credit analizează expunerile la riscul de piață pe clase de active specifice și/sau instrumente financiare relevante, ținând cont de mărimea, complexitatea și nivelul de risc al acestora.

(4)În sensul alin. (2) lit. a), instituțiile de credit trebuie să evalueze pozițiile cu probleme și/sau nelichide și impactul acestora asupra profitabilității instituției de credit.

(5)În sensul alin. (2) lit. b), instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere analiza profitabilității în istoric, atât la nivel de portofoliu, cât și defalcat pe linii de activitate și/sau clase de active, inclusiv volatilitatea profiturilor și a activităților comerciale în raport cu profilul de risc de piață al instituției.

(6)În sensul alin. (2) lit. b), instituțiile de credit trebuie să facă distincția, pe de o parte, între veniturile din activități de tranzacționare și veniturile din alte activități decât cele de tranzacționare (comisioane sau taxe percepute clienților), iar, pe de altă parte, între profiturile/pierderile realizate și cele nerealizate. Pentru clasele de active și/sau expuneri care generează profituri sau pierderi anormale, instituțiile de credit evaluează profitabilitatea în comparație cu nivelul de risc asumat de către acestea pentru a identifica și a analiza posibile inconsecvențe.

(7)În sensul alin. (2) lit. c), la evaluarea riscului de concentrare de piață, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere gradul de risc de concentrare de piață la care acestea sunt expuse, fie datorită expunerilor la un singur factor de risc, fie datorită expunerilor la mai mulți factori de risc care sunt corelați.

(8)În sensul alin. (2) lit. d), instituțiile de credit trebuie să țină cont de rezultatele simulărilor de criză pentru a identifica orice surse de risc de piață, neidentificate anterior.

Articolul 126^3

Instituțiile de credit trebuie să aibă o strategie privind riscul de piață și un apetit la riscul de piață adecvate în raport cu modelul de afaceri, strategia generală privind riscul, apetitul la risc, mediul pieței și rolul în sistemul financiar, precum și cu starea financiară, capacitatea de finanțare și adecvarea capitalului.

Articolul 126^4

Instituțiile de credit trebuie să dispună de o strategie solidă privind riscul de piață, clar formulată și formalizată, care să fie aprobată de organul de conducere și care:

a)prevede orientări pentru administrarea diferitelor instrumente și/sau portofolii cu risc de piață și susține luarea deciziilor pe bază de risc;

b)acoperă în general toate activitățile instituției de credit în cazul cărora riscul de piață este semnificativ;

c)ține cont de aspectele ciclice ale economiei și de modificările produse în componența pozițiilor cu risc de piață; șid) este comunicată eficient întregului personal relevant.

Articolul 126^5

Instituțiile de credit trebuie să dispună de un cadru organizațional adecvat pentru funcțiile de administrare, măsurare, monitorizare și control al riscului de piață, având resurse umane și tehnice atât calitative, cât și cantitative, suficiente. În acest scop, instituțiile de credit trebuie să asigure că:

a)există linii clare de responsabilitate pentru asumarea, monitorizarea, controlul și raportarea riscului de piață;

b)există o separare clară în cadrul structurii de business între compartimentul însărcinat cu inițierea tranzacțiilor (front office) și compartimentul responsabil cu alocarea, înregistrarea și decontarea tranzacțiilor (back office);

c)sistemul de control și monitorizare a riscului de piață este identificat în cadrul structurii organizatorice, este independent de domeniul de activitate din punct de vedere funcțional și ierarhic și este supus unui proces de verificare independent;

d)funcția de administrare, măsurare, monitorizare și control al riscurilor acoperă riscul de piață la nivelul întregii instituții și, în particular, la nivelul tuturor domeniilor în care riscul de piață poate fi asumat, diminuat sau monitorizat; șie) personalul cu responsabilități în activități de piață (atât în cadrul structurilor de business, cât și în cadrul structurilor cu funcții de administrare și de control) are aptitudini și experiență corespunzătoare.

Articolul 126^6

Politicile și procedurile instituțiilor de credit trebuie să fie solide și conforme cu strategia privind riscul de piață și să acopere cel puțin:

a)natura operațiunilor, instrumentelor financiare și piețelor în care instituția de credit își poate desfășura activitatea;

b)pozițiile care se includ în/se exclud din portofoliul de tranzacționare în scopuri de reglementare;

c)politicile privind acoperirile interne;

d)definiția, structura și responsabilitățile birourilor de tranzacționare (trading desks) ale instituției de credit;

e)cerințele privind procesele de tranzacționare și de decontare;

f)procedurile pentru limitarea și controlul riscului de piață;

g)cadrul prin care se asigură faptul că toate pozițiile evaluate la valoarea justă sunt supuse unor ajustări de evaluare prudentă în conformitate cu legislația relevantă, în mod specific cu Regulamentul delegat (UE) nr. 526/2014 al Comisiei cu privire la standardele tehnice de reglementare în vederea stabilirii marjei aproximative și a numărului limitat de portofolii mai mici pentru riscul de ajustare a evaluării creditului. Acest cadru trebuie să includă cerințe pentru poziții complexe, produse nelichide și produse evaluate cu ajutorul modelelor;

h)criteriile aplicate de către instituțiile de credit pentru a evita asocierea cu persoane/grupuri implicate în activități frauduloase și alte infracțiuni; șii) proceduri pentru activități și/sau produse de piață noi și analize de impact al acestora asupra profilului general de risc.

Articolul 126^7

Instituțiile de credit trebuie să dispună de sisteme de limitare pentru riscul de piață, care să îndeplinească cel puțin următoarele cerințe:

a)sunt prevăzute limite absolute și/sau încălcări permise ale limitelor și descrierea clară a perioadei de timp și a împrejurărilor specifice în care sunt permise astfel de încălcări ale limitelor;

b)există o limită generală pentru activitățile de piață și limite specifice pentru subcategoriile principale de riscuri; după caz, acestea trebuie să permită alocarea de limite pe portofolii, birouri, unități operaționale sau tipuri de instrumente; nivelul de detaliu trebuie să reflecte caracteristicile activităților instituției;

c)setul de limite (limite bazate pe indicatori de risc, limite noționale, limite de control al pierderii) stabilit de către instituția de credit este adaptat la dimensiunea și complexitatea activităților de piață ale acesteia;

d)sunt prevăzute proceduri pentru a informa permanent personalul cu atribuții de tranzacționare cu privire la limitele existente; șie) sunt prevăzute proceduri adecvate pentru actualizarea limitelor în mod regulat.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 141, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.6 Riscul de rată a dobânzii din activități în afara portofoliului de tranzacționare

Articolul 127

(1)Instituțiile de credit trebuie să implementeze sisteme, prin utilizarea fie a unei metodologii interne, fie a metodologiei standardizate sau a metodologiei standardizate simplificate adoptate de Comisia Europeană prin standarde tehnice de reglementare în baza art. 84 alin. (5) din Directiva 2013/36/UE, cu modificările și completările ulterioare, pentru a identifica, evalua, administra și reduce riscul care rezultă din variațiile potențiale ale ratelor dobânzii care afectează atât valoarea economică a capitalurilor proprii, cât și câștigurile din dobânzi aferente activităților instituției de credit care sunt în afara portofoliului de tranzacționare.

(2)Instituțiile de credit trebuie să implementeze sisteme pentru a evalua și a monitoriza riscurile care rezultă din variațiile potențiale ale marjelor de credit (credit spreads) care afectează atât valoarea economică a capitalurilor proprii, cât și câștigurile din dobânzi aferente activităților instituției de credit care sunt în afara portofoliului de tranzacționare.

(3)Banca Națională a României - Direcția supraveghere poate solicita unei instituții de credit să utilizeze metodologia standardizată prevăzută la alin. (1) atunci când consideră că metodologia internă a instituției de credit nu este adecvată pentru scopurile menționate la alin. (1).

(4)Banca Națională a României - Direcția supraveghere poate solicita unei instituții mici și cu un grad redus de complexitate, astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 145 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, să utilizeze metodologia standardizată prevăzută la alin. (1), atunci când consideră că metodologia standardizată simplificată prevăzută la alin. (1) nu este adecvată pentru a reflecta riscul de rată a dobânzii care rezultă din activitățile instituției de credit care sunt în afara portofoliului de tranzacționare.

(5)Până la momentul adoptării de către Comisia Europeană a standardelor tehnice de reglementare, prevăzute la alin. (1), instituțiile de credit asigură respectarea prevederilor alin. (1), fie prin utilizarea metodologiilor interne elaborate cu luarea în considerare a instrucțiunilor Băncii Naționale a României cu privire la administrarea riscului de rată a dobânzii asociat activităților din afara portofoliului de tranzacționare, fie prin utilizarea metodologiei standardizate în conformitate cu anexa nr. 1.

07.02.2022Articolul 127 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 10, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 128

(1)Organul de conducere al unei instituții de credit trebuie să aprobe și să examineze periodic strategia de risc de rată a dobânzii și politicile și procesele pentru identificarea, cuantificarea, monitorizarea și controlul riscului de rată a dobânzii.

(2)Organul de conducere al instituției de credit trebuie să asigure elaborarea și implementarea strategiei, politicilor și proceselor de risc de rată a dobânzii.

(3)Strategia instituției de credit privind riscul de rată a dobânzii asociat activităților din afara portofoliului de tranzacționare trebuie să reflecte în mod corect limitele de risc ale instituției de credit la riscul de rată a dobânzii și să fie în concordanță cu apetitul la risc.

28.12.2020Articolul 128 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 142, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(4)Strategia instituției de credit privind riscul de rată a dobânzii asociat activităților din afara portofoliului de tranzacționare trebuie să țină cont de aspectele ciclice ale economiei și de modificările rezultate în compoziția activităților afectate de riscul de rată a dobânzii asociat activităților din afara portofoliului de tranzacționare.

Articolul 129

Instituțiile de credit trebuie să aloce responsabilități pe linia administrării riscului de rată a dobânzii unor persoane independente de persoanele responsabile cu tranzacționarea și/sau cu alte activități de asumare a riscului, care să beneficieze de linii de raportare separate.

Articolul 130

(1)În vederea conformării cu cerințele prevăzute la art. 127 din prezentul regulament instituțiile de credit trebuie să dispună de sisteme de cuantificare a riscului de rată a dobânzii cuprinzătoare și adecvate, iar orice modele și ipoteze utilizate trebuie validate cu regularitate, dar cel puțin anual.

(2)Limitele stabilite de către instituțiile de credit trebuie să reflecte strategia de risc a acestora, să fie înțelese de către personalul relevant și comunicate acestuia cu regularitate.

(3)Orice excepție de la politicile, procesele și limitele stabilite trebuie analizată cu promptitudine de către conducerea superioară, iar unde este necesar, de către organul de conducere în funcția sa de supraveghere.

Articolul 131

(1)Instituțiile de credit trebuie să poată demonstra că nivelul capitalului intern deținut, stabilit prin intermediul sistemului de cuantificare a acestuia, aferent instituției de credit, acoperă și riscul de rată a dobânzii din afara portofoliului de tranzacționare.

(2)Pentru scopurile alin. (1), instituțiile de credit trebuie să dispună de capacitatea necesară pentru a calcula modificările potențiale ale valorii lor economice și a câștigurilor, ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii, precum și nivelul general al riscului de rată a dobânzii din afara portofoliului de tranzacționare la nivel individual, subconsolidat și consolidat.

28.12.2020Alineatul (2) din Articolul 131, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 143, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(3)Instituțiile de credit trebuie să elaboreze și să utilizeze propriile metodologii de calcul ale modificărilor potențiale ale valorii lor economice și a câștigurilor, ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii, în conformitate cu profilul de risc și politicile de administrare a riscului aferente acestora.

28.12.2020Alineatul (3) din Articolul 131, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 143, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 132

(1)Instituțiile de credit calculează și raportează Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere modificarea valorii lor economice ca urmare a aplicării unor schimbări bruște și neașteptate ale ratelor dobânzii de +/- 200 de puncte de bază, în ambele direcții, indiferent de monedă. Calcularea modificării valorii economice se efectuează cel puțin trimestrial, iar raportarea se efectuează trimestrial pe bază individuală și semestrial pe bază subconsolidată și consolidată, în conformitate cu actele normative emise de Banca Națională a României în aplicarea acestui articol.

(2)Instituțiile de credit calculează și raportează Băncii Naționale a României – Direcția supraveghere modificarea valorii lor economice ca urmare a aplicării unor schimbări bruște și neașteptate ale ratelor dobânzii conform a șase scenarii de șoc standardizate pentru detectarea valorilor extreme, respectiv un șoc paralel în sus, un șoc paralel în jos, un șoc cu variație bruscă (rate scurte în jos și rate lungi în sus), un șoc cu evoluție constantă (rate scurte în sus și rate lungi în jos), un șoc cu rate scurte în sus, un șoc cu rate scurte în jos. Calcularea modificării valorii economice se efectuează cel puțin trimestrial. Dacă în cel puțin unul din cele 6 scenarii scăderea valorii economice rezultate în urma calculării este mai mare decât 15% din fondurile proprii de nivel 1, instituția de credit trebuie să informeze imediat Banca Națională a României. În orice alte situații, instituțiile de credit includ rezultatul calculelor în cadrul raportului de evaluare care face obiectul raportării periodice prevăzute la art. 68^11 alin. (5).

(3)Pentru scopurile alin. (1), instituțiile de credit trebuie să aplice fie metodologia standardizată în conformitate cu anexa nr. 1, fie o metodologie internă.

(4)În cazurile în care metodologia aplicată de o instituție de credit în baza alin (3) este considerată, de către Banca Națională a României - Direcția supraveghere, inadecvată din perspectiva profilului de risc al instituției de credit, Banca Națională a României poate solicita instituției de credit, dar fără a se limita la aceasta, modificarea metodologiei.

(5)Instituțiile de credit trebuie să asigure că metodologiile interne utilizate pentru administrarea riscului de rată a dobânzii din activități în afara portofoliului de tranzacționare sunt validate de către o funcție independentă de unitățile de lucru care prezintă relevanță din perspectiva asumării de riscuri.

(6)Pentru scopurile art. 166 alin. (5), în cazul în care valoarea economică a unei instituții de credit scade cu mai mult de 20% din fondurile proprii ca urmare a aplicării șocului prevăzut la alin. (1) sau a șocurilor prevăzute la alin. (2), instituția de credit va discuta cu Banca Națională a României - Direcția supraveghere măsurile necesare pentru diminuarea unui astfel de declin potențial, măsuri care pot include, printre altele, următoarele:

a)îmbunătățirea activității de administrare a riscului;

b)modificarea limitelor interne;

c)reducerea profilului de risc;

d)creșterea cerinței de capital reglementat.

28.12.2020Articolul 132 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 144, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 133

(1)Banca Națională a României va revizui periodic dimensiunea șocului/șocurilor prevăzut/prevăzute la art. 132 având în vedere modificarea circumstanțelor, în special modificările legate de nivelul general al ratelor dobânzii - cum ar fi perioade cu o rată a dobânzii foarte scăzută - și volatilitatea acestora.

(2)Sistemele interne deținute de către instituțiile de credit trebuie să fie suficient de flexibile pentru calcularea senzitivității la orice șoc standardizat pe rata dobânzii precizat de Banca Națională a României.

Articolul 134

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de capacitatea necesară pentru a măsura expunerea, dacă aceasta este semnificativă, și senzitivitatea la modificările formei curbei de randament, la modificările între diferite rate ale pieței - riscul aferent bazei - basis risk - și la modificările ipotezelor, cum ar fi cele privind comportamentul clienților.

(2)Instituțiile de credit trebuie să examineze dacă analiza complet statică a impactului asupra portofoliului curent al unui șoc sau al mai multor șocuri considerate ar trebui completată de o abordare de simulare mai dinamică. Instituțiile de credit de dimensiune mai mare și/sau cu activitate mai complexă trebuie să ia în considerare scenarii în care sunt calculate traiectorii diferite ale ratei dobânzii - interest rate paths - și în care unele ipoteze, cum ar fi despre comportament, contribuția la risc, dimensiunea și componența bilanțului, sunt ele însele funcții de nivelele/nivelul ratei dobânzii.

Articolul 135

(1)În vederea cuantificării vulnerabilității acestora la pierderi în condițiile unor modificări adverse ale ratei dobânzii, instituțiile de credit trebuie să deruleze periodic, dar cel puțin anual, simulări de criză corespunzătoare.

(2)În sensul alin. (1), simulările de criză trebuie să se bazeze pe scenariile cele mai nefavorabile care sunt rezonabile și trebuie să surprindă toate sursele semnificative de risc, inclusiv modificări privind ipotezele esențiale. Conducerea superioară a instituției de credit trebuie să ia în considerare rezultatele obținute la stabilirea și revizuirea politicilor, proceselor și limitelor pentru riscul de rată a dobânzii.

Articolul 136

Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici bine fundamentate, robuste și formalizate, care să trateze toate problemele importante pentru circumstanțele individuale ale acestora, probleme care, fără a aduce atingere principiului proporționalității, se pot referi la:

a)definirea și delimitarea internă a activităților din afara portofoliului de tranzacționare și a celor care aparțin portofoliului de tranzacționare;

b)definiția valorii economice și concordanța sa cu metoda utilizată pentru evaluarea activelor și datoriilor, cum ar fi pe baza valorii actualizate a fluxurilor de numerar viitoare sau pe baza valorii actualizate a profiturilor viitoare;

c)dimensiunea și forma diferitelor șocuri utilizate pentru calculele interne;

d)utilizarea unei abordări dinamice și/sau statice la aplicarea șocurilor de rata dobânzii;

e)tratamentul tranzacțiilor în desfășurare care sunt afectate de riscul de rată a dobânzii - pipeline transactions, inclusiv orice acoperire aferentă acestora;

f)agregarea expunerilor la rata dobânzii exprimate în mai multe monede;

g)tratamentul riscului aferent bazei - basis risk - care rezultă din indici de rată a dobânzii diferiți;

h)includerea (sau nu) a activelor și datoriilor nepurtătoare de dobândă din afara portofoliului de tranzacționare - inclusiv capital și rezerve;

i)tratamentul conturilor curente și de economii - scadența atribuită expunerilor fără o scadență contractuală;

j)luarea în considerare în mod adecvat a opțiunilor incluse în active sau datorii;

k)măsura în care senzitivitățile la mici șocuri pot fi ajustate linear în sens crescător - scaled up - fără pierderi de acuratețe semnificative, acoperind atât convexitatea în general, cât și nelinearitatea rezultatului asociat produselor de tip opțiuni explicite;

l)gradul de granularitate utilizat - cum ar fi compensările în cadrul unei benzi de scadență;

m)dacă toate fluxurile de numerar viitoare sunt incluse sau doar soldul principalului.

2.7 Riscurile de lichiditate și finanțare

28.12.2020Denumirea paragrafului 2.7, secțiunea a 2-a a capitolului II din titlul II a fost modificată de Punctul 145, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 137

(1)Instituțiile de credit trebuie să mențină niveluri adecvate ale rezervelor de lichiditate.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să dispună de strategii, politici, procese și sisteme robuste pentru identificarea, măsurarea, administrarea și monitorizarea riscului de lichiditate de-a lungul unei serii corespunzătoare de orizonturi de timp, inclusiv pe parcursul zilei - intraday.

(3)Strategiile, politicile, procesele și sistemele prevăzute la alin. (2) trebuie ajustate în funcție de liniile de activitate, monede, sucursale și entități juridice și trebuie să includă mecanisme corespunzătoare de alocare a costurilor, beneficiilor și riscurilor de lichiditate.

(4)Strategiile, politicile, procesele și sistemele prevăzute la alin. (2) trebuie să fie proporționale cu complexitatea, profilul de risc, obiectul de activitate al instituțiilor de credit și toleranța la risc stabilite de organul de conducere și trebuie să reflecte importanța instituției de credit în fiecare stat membru în care aceasta desfășoară activitate. Instituțiile de credit trebuie să comunice toleranța la risc tuturor liniilor de activitate relevante.

(4^1)Cadrul aferent strategiilor privind riscul de lichiditate și toleranței la riscul de lichiditate trebuie să fie integrat în mod adecvat în cadrul general privind apetitul la risc al instituțiilor de credit.

28.12.2020Articolul 137 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 146, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(4^2)Cadrul de administrare a riscului de lichiditate și de finanțare trebuie să fie coerent la nivel intern și să asigure un proces intern cuprinzător de evaluare a adecvării lichidității la riscuri și trebuie să fie integrat în procesul mai general de administrare a riscurilor.

(5)Politicile și procesele pentru administrarea riscului de lichiditate trebuie să aibă în vedere și modalitatea în care alte riscuri, cum ar fi riscul de credit, riscul de piață, riscul operațional și riscul reputațional, pot afecta strategia generală de lichiditate a unei instituții de credit.

(6)Instituțiile de credit trebuie să dispună de profiluri de risc de lichiditate care respectă și nu depășesc nivelul stabilit pentru un sistem robust și care funcționează adecvat.

(7)În scopul alin. (6), instituțiile de credit vor lua în considerare natura, dimensiunea și complexitatea activităților acestora.

(8)Strategiile, politicile, procesele și sistemele prevăzute la alin. (2) trebuie aprobate și revizuite cel puțin anual de către organul de conducere. Organul de conducere în funcția sa de supraveghere al unei instituții de credit trebuie să se asigure că conducerea superioară administrează riscul de lichiditate în mod eficace.

(9)Conducerea superioară este responsabilă pentru dezvoltarea strategiilor, politicilor, proceselor și sistemelor pentru administrarea riscului de lichiditate în conformitate cu toleranța la risc stabilită, precum și pentru asigurarea că instituția de credit menține o lichiditate suficientă.

(10)Conducerea superioară trebuie să revizuiască în mod continuu informațiile legate de evoluțiile lichidității instituției de credit și trebuie să raporteze periodic organului de conducere în funcția sa de supraveghere.

(11)Organul de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să se asigure că conducerea superioară definește procese și structuri organizatorice adecvate pentru implementarea strategiilor, politicilor, proceselor și sistemelor prevăzute la alin. (2).

(12)Structura organizatorică a unei instituții de credit trebuie să asigure, în vederea prevenirii conflictului de interese, separarea atribuțiilor între funcția operațională și cea de monitorizare. Instituțiile de credit trebuie să acorde o atenție deosebită competențelor și responsabilităților unității însărcinate cu obținerea finanțării. La repartizarea sarcinilor, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere toate orizonturile de timp, de la cele intraday până la cele pe termen lung.

Articolul 137^1

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de rezerve de lichiditate și capacitate de contrabalansare adecvate pentru a acoperi necesarul de lichiditate în decurs de o lună, precum și de-a lungul unor diferite orizonturi de timp, eventual de până la un an, inclusiv overnight.

(2)Rezerva de lichiditate și capacitatea de contrabalansare efective, inclusiv calitatea activelor lichide, trebuie să fie în concordanță cu toleranța la riscul de lichiditate a instituției de credit.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 147, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 138

(1)Instituțiile de credit trebuie să elaboreze metodologii pentru identificarea, măsurarea, administrarea și monitorizarea pozițiilor de finanțare.

(2)Metodologiile prevăzute la alin. (1) trebuie să includă fluxurile de numerar semnificative prezente și preconizate, provenite din active, datorii, elemente din afara bilanțului, inclusiv datorii contingente și posibilul impact al riscului reputațional.

(3)O instituție de credit trebuie să identifice, să măsoare, să administreze și să monitorizeze pozițiile de finanțare pentru monedele în care instituția de credit este activă.

(4)În sensul alin. (3), o instituție de credit trebuie:

a)să evalueze necesitățile sale agregate de lichiditate în valută și să determine neconcordanțele de monedă acceptabile;

b)să analizeze separat strategia sa și să monitorizeze separat necesitățile de lichiditate pentru fiecare monedă în care desfășoară o activitate semnificativă. Instituția de credit trebuie să utilizeze scenariile de criză pentru a determina neconcordanțele în moneda respectivă și să stabilească și să revizuiască limite asupra neconcordanțelor pe monede a fluxurilor de numerar, atât la nivel agregat, cât și pe fiecare monedă semnificativă;

c)să evalueze probabilitatea pierderii accesului pe piețele valutare, precum și gradul de convertibilitate al monedelor în care aceasta își desfășoară activitatea.

Articolul 139

(1)Instituțiile de credit trebuie să facă distincție între activele gajate și cele negrevate de sarcini, care sunt disponibile în orice moment, în special în situații de urgență.

(2)Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare entitatea juridică în care se află activele, țara în care activele sunt înregistrate legal fie într-un registru, fie într-un cont, precum și eligibilitatea acestora și trebuie să monitorizeze modul în care activele pot fi mobilizate în timp util.

(3)Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere și limitele juridice, de reglementare și operaționale existente, impuse potențialelor transferuri de lichidități și active negrevate de sarcini dintre entități, atât în cadrul Spațiului Economic European, cât și în afara acestuia.

Articolul 139^1

(1)Instituțiile de credit trebuie să instituie politici de administrare a riscurilor care să definească abordarea acestora în privința grevării de sarcini a activelor, precum și proceduri și controale care să asigure că riscurile asociate administrării garanțiilor și grevării de sarcini a activelor sunt identificate, monitorizate și administrate în mod adecvat.

(2)Politicile prevăzute la alin. (1) trebuie să țină seama de modelul de afaceri al fiecărei instituții de credit, de statele membre în care funcționează acestea, de specificul piețelor de finanțare și de situația macroeconomică.

(3)Politicile prevăzute la alin. (1) trebuie aprobate de organul de conducere.

30.12.2014Art. 139^1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din REGULAMENTUL nr. 5 din 17 decembrie 2014 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 963 din 30 decembrie 2014.

Articolul 140

(1)Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare diferite instrumente de diminuare a riscului de lichiditate, inclusiv un sistem de limite și rezerve de lichiditate, pentru a putea face față diferitelor situații de criză, precum și o structură de finanțare și un acces la surse de finanțare diversificate în mod corespunzător, și să le revizuiască cu regularitate.

(1^1)Pentru a dispune de capacitatea necesară pentru identificarea tuturor tipurilor semnificative de concentrări ale riscului de lichiditate, instituțiile de credit trebuie să aibă o bună înțelegere a structurii de finanțare și a structurii activelor și să cunoască toți factorii principali care le influențează de-a lungul timpului. Identificarea concentrărilor riscului de lichiditate trebuie să aibă în vedere și angajamentele din afara bilanțului.

30.12.2014Alin. (1^1) al art. 140 a fost introdus de pct. 2 al art. I din REGULAMENTUL nr. 5 din 17 decembrie 2014 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 963 din 30 decembrie 2014.

(1^2)În funcție de modelul de activitate, o instituție de credit trebuie să aibă în vedere vulnerabilitățile care provin din structura de finanțare și din cea a activelor.

30.12.2014Alin. (1^2) al art. 140 a fost introdus de pct. 2 al art. I din REGULAMENTUL nr. 5 din 17 decembrie 2014 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 963 din 30 decembrie 2014.

(2)Pentru diminuarea riscului de contaminare în condiții de criză, o instituție de credit trebuie să stabilească limite interne în legătură cu riscul de lichiditate înregistrat față de entități din cadrul grupului, inclusiv din perspectiva monedelor în care își desfășoară activitatea.

(3)Instituțiile de credit trebuie să mențină o prezență activă pe piețele relevante pentru strategia lor de finanțare și să păstreze relații strânse cu furnizorii de finanțare pentru a susține diversificarea efectivă a surselor de finanțare.

(3^1)Instituțiile de credit care își desfășoară activitatea în mai multe țări și în mai multe monede trebuie să aibă acces la diverse surse de finanțare în fiecare monedă în care instituția de credit deține poziții semnificative.

30.12.2014Alin. (3^1) al art. 140 a fost introdus de pct. 3 al art. I din REGULAMENTUL nr. 5 din 17 decembrie 2014 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 963 din 30 decembrie 2014.

(4)Instituțiile de credit trebuie să testeze regulat capacitatea de a obține finanțare în regim de urgență de la fiecare sursă.

(5)Conducerea superioară trebuie să asigure că accesul pe piață, atât din perspectiva capacității instituției de credit de a obține noi finanțări, cât și din cea a lichidării activelor, este administrat, monitorizat și testat, în mod activ, de personal corespunzător.

(6)În scopul diversificării surselor de finanțare, instituțiile de credit trebuie să stabilească limite pe contrapartide, finanțări garantate/negarantate de pe piețe, tipuri de instrumente, entități special create în scopul securitizării, monede și piețe geografice.

Articolul 140^1

Pentru determinarea nivelului concentrării riscului de lichiditate, instituțiile de credit trebuie să utilizeze indicatori cantitativi în completarea evaluărilor calitative ale concentrărilor riscului de lichiditate.

30.12.2014Art. 140^1 a fost introdus de pct. 4 al art. I din REGULAMENTUL nr. 5 din 17 decembrie 2014 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 963 din 30 decembrie 2014.

Articolul 140^2

Instituțiile de credit trebuie să dezvolte un sistem adecvat de stabilire a prețurilor de transfer în cadrul de control al riscului de lichiditate, care să răspundă cel puțin următoarelor cerințe:

a)sistemul acoperă toate activitățile economice semnificative;

b)sistemul încorporează toate costurile, beneficiile și riscurile de lichiditate relevante;

c)mecanismul rezultat permite conducerii să asigure stimulente adecvate pentru administrarea riscului de lichiditate;

d)metodologia de stabilire a prețurilor de transfer și calibrarea acesteia sunt revizuite și actualizate în mod corespunzător în funcție de dimensiunea și complexitatea instituției de credit;

e)sistemul de stabilire a prețurilor de transfer și metodologia aferentă sunt comunicate personalului relevant; șif) politica instituției privind încorporarea metodologiei de stabilire a prețurilor de transfer în cadrul intern de stabilire a prețurilor se folosește pentru a evalua și decide asupra tranzacțiilor cu clienții aferente ambelor părți ale bilanțului, de exemplu acordarea de împrumuturi și atragerea de depozite.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 148, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 141

Instituțiile de credit trebuie să stabilească un set de indicatori de avertizare timpurie care să ajute în procesul de identificare, în regim de urgență, a creșterii riscului sau vulnerabilităților în ceea ce privește poziția lichidității sau necesitățile potențiale de finanțare.

Articolul 142

(1)O instituție de credit trebuie să dispună de un sistem informațional eficace care să furnizeze organului de conducere în funcția sa de supraveghere, conducerii superioare și personalului cu responsabilități în domeniu informații oportune și de perspectivă privind poziția lichidității.

(1^1)Sistemele informaționale deținute de instituțiile de credit trebuie să fie adecvate pentru identificarea și cuantificarea riscului de lichiditate și de finanțare, corespunzător cu dimensiunea, complexitatea, toleranța la risc și capacitatea de asumare a riscurilor a instituțiilor de credit.

28.12.2020Articolul 142 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 149, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(2)Pentru a administra și monitoriza eficient necesitățile sale nete de finanțare, o instituție de credit trebuie să aibă capacitatea de a calcula pozițiile de lichiditate intraday, zilnic pentru orizonturi de timp mai scurte, precum și pentru o serie de orizonturi de timp mai lungi.

(3)Sistemul informațional prevăzut la alin. (1) trebuie să aibă capacitatea de a calcula poziții de lichiditate în toate monedele în care instituția de credit desfășoară activități, atât la nivelul fiecărei filiale/sucursale din toate jurisdicțiile în care instituția de credit activează, cât și la nivel de grup, pe bază agregată.

(4)Sistemul informațional prevăzut la alin. (1) trebuie să surprindă toate sursele de risc de lichiditate, inclusiv riscurile contingente și factorii declanșatori asociați acestora, precum și cele rezultate din noile activități, și trebuie să aibă capacitatea de a furniza informații cu grade de granularitate și senzitivitate mai ridicate în timpul evenimentelor de criză.

(5)Sistemul informațional prevăzut la alin. (1) trebuie să aibă capacitatea de a oferi în timp util informații organelor de conducere relevante cu privire la:

a)nivelul, evoluția și tipurile grevării de sarcini a activelor și sursele aferente grevării, precum finanțările garantate sau alte tranzacții;

b)cuantumul, evoluția și calitatea creditului activelor negrevate, dar care pot fi grevate de sarcini, specificând volumul activelor disponibile pentru a fi grevate de sarcini;

c)cuantumul, evoluția și tipurile grevării suplimentare de sarcini care rezultă din scenariile de criză - grevarea de sarcini contingentă.

30.12.2014Alin. (5) al art. 142 a fost introdus de pct. 5 al art. I din REGULAMENTUL nr. 5 din 17 decembrie 2014 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 963 din 30 decembrie 2014.

Articolul 143

(1)Instituțiile de credit trebuie să își administreze în mod activ riscurile și pozițiile de lichiditate intraday, pentru a îndeplini la timp obligațiile legate de plăți și decontări, atât în condiții de funcționare normală, cât și în condiții de criză.

(2)O instituție de credit trebuie să adopte obiective de administrare a lichidității intraday care să îi permită să identifice și să prioritizeze obligațiile cu termene și alte obligații critice, în scopul îndeplinirii la timp a acestora, și să deconteze celelalte obligații cât de curând posibil.

Articolul 144

(1)Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere scenarii alternative privind pozițiile de lichiditate și factorii de diminuare a riscului și să revizuiască ipotezele care stau la baza deciziilor privind poziția de finanțare cel puțin o dată pe an.

(2)Scenariile alternative prevăzute la alin. (1) trebuie să vizeze în special elementele din afara bilanțului și alte datorii contingente, inclusiv cele ale entităților special constituite în scopul securitizării sau ale altor entități cu scop special, menționate în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în raport cu care instituția de credit acționează ca sponsor sau furnizează suport de lichiditate semnificativ.

(3)Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare potențialul impact al scenariilor alternative legate de specificul instituției de credit, de piață în general și o combinare a celor două tipuri de scenarii.

(4)În sensul alin. (3), instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere diferite perioade de timp și grade variate ale condițiilor de criză.

Articolul 145

(1)Instituțiile de credit trebuie să își ajusteze strategiile, politicile interne și limitele cu privire la riscul de lichiditate și să elaboreze planuri pentru situații neprevăzute eficiente, având în vedere rezultatul scenariilor alternative menționate la art. 144.

(1^1)La elaborarea planurilor de finanțare pentru situații neprevăzute, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere și concentrările riscului de lichiditate.

30.12.2014Alin. (1^1) al art. 145 a fost introdus de pct. 6 al art. I din REGULAMENTUL nr. 5 din 17 decembrie 2014 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 963 din 30 decembrie 2014.

(1^2)Planurile de finanțare pentru situații neprevăzute trebuie să reflecte în mod adecvat profilul de risc de lichiditate și profilul de risc al instituției de credit.

28.12.2020Articolul 145 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 150, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(2)Instituțiile de credit trebuie să dispună de planuri de finanțare pentru situații neprevăzute, pentru monedele în care instituțiile de credit sunt active.

(3)Planurile prevăzute la alin. (2) trebuie să aibă în vedere cel puțin sursele potențiale de finanțare în situații neprevăzute disponibile în cazul unei reduceri a ofertei din partea unor categorii diferite de contrapartide, inclusiv sumele disponibile estimate pentru diferitele surse de lichiditate și timpul estimat a fi necesar pentru a obține fonduri de la acestea.

28.12.2020Alineatul (3) din Articolul 145, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 151, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(4)Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere fezabilitatea măsurilor incluse în planurile de finanțare pentru situații neprevăzute pentru cazul în care mai multe instituții de credit ar încerca să le aplice în același timp.

Articolul 145^1

Instituțiile de credit trebuie să includă în planurile pentru situații neprevăzute strategii care să ia în considerare grevarea de sarcini contingentă generată de situații de criză relevante, precum o înrăutățire a ratingului instituției de credit, deprecierea activelor gajate și creșteri ale cerințelor de marjă.

30.12.2014Art. 145^1 a fost introdus de pct. 7 al art. I din REGULAMENTUL nr. 5 din 17 decembrie 2014 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 963 din 30 decembrie 2014.

Articolul 145^2

(1)Instituțiile de credit trebuie să asigure coerența și interacțiunea dintre simulările de criză pentru lichiditate, planurile pentru situații neprevăzute privind lichiditatea și indicatorii de avertizare timpurie pentru lichiditate.

(2)Instituțiile de credit trebuie să asigure corelarea cadrului de administrare a activității cu planul pentru situații neprevăzute privind lichiditatea, luând în considerare inclusiv coerența dintre planurile pentru situații neprevăzute privind lichiditatea și planurile instituției de credit privind continuitatea activității.

(3)Totodată, la elaborarea planurilor pentru situații neprevăzute privind lichiditatea instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere existența unor proceduri de prioritizare și escaladare cu detalierea timpului și a modului în care poate și trebuie activată fiecare măsură, precum și a unor politici și proceduri adecvate în ceea ce privește comunicarea atât în cadrul instituției de credit, cât și cu părțile externe ale acesteia.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 152, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 146

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de planuri de redresare privind lichiditatea, care stabilesc strategii adecvate și măsuri de punere în aplicare corespunzătoare pentru a acoperi eventuale deficite de lichiditate, inclusiv în relație cu sucursalele stabilite într-un alt stat membru.

(2)Planurile prevăzute la alin. (1) sunt testate de instituțiile de credit cel puțin o dată pe an, actualizate pe baza rezultatelor scenariilor alternative menționate la art. 144, raportate conducerii superioare și aprobate de aceasta, astfel încât politicile și procesele interne să poată fi ajustate în consecință.

(3)Instituțiile de credit trebuie să ia măsurile operaționale necesare în avans pentru a se asigura că planurile de redresare privind lichiditatea pot fi puse în aplicare imediat.

(4)Măsurile operaționale prevăzute la alin. (3) trebuie să includă deținerea de garanții care să fie disponibile imediat pentru finanțare de la banca centrală.

(5)În sensul alin. (4), deținerea de garanții include deținerea de garanții în moneda unui alt stat membru, dacă este cazul, sau în moneda unui stat terț față de care instituția de credit are expuneri și, dacă este necesar din punct de vedere operațional, pe teritoriul unui stat membru gazdă sau al unui stat terț față de moneda căreia are expuneri.

Articolul 147

Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere că au luat toate măsurile pentru asigurarea condițiilor necesare pentru ca, în caz de necesitate, să fie puse în aplicare, în regim de urgență, planurile pentru situații neprevăzute, inclusiv prin încheierea de acorduri de finanțare.

Articolul 148

În cadrul general privind administrarea riscului de lichiditate, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere și riscul de lichiditate cauzat de imposibilitatea punerii în aplicare a unor acorduri de finanțare ca urmare a neclarităților clauzelor contractuale și de posibilul suport implicit.

2.8 Riscul operațional

Articolul 149

(1)Instituțiile de credit trebuie să aplice politici și procese pentru evaluarea și administrarea expunerii la riscul operațional, inclusiv la riscul de model și riscul aferent externalizării, și care acoperă evenimentele cu frecvență redusă și impact negativ potențial major.

07.02.2022Alineatul (1) din Articolul 149, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 11, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(2)Instituțiile de credit trebuie să definească riscul operațional în sensul politicilor și procedurilor prevăzute la alin. (1).

(3)Instituțiile de credit trebuie să instituie planuri de reluare a activității și pentru situații neprevăzute care să le asigure capacitatea de a-și desfășura activitatea fără întreruperi și să le limiteze pierderile în eventualitatea unei întreruperi grave a activității.

Articolul 149^1

(1)Instituțiile de credit trebuie să evalueze riscul operațional pe toate liniile de activitate și operațiunile lor.

(2)Instituțiile de credit trebuie să determine modul în care se poate materializa riscul operațional (pierdere economică, evenimente potențiale, pierderea veniturilor viitoare sau a câștigurilor) și trebuie să ia în considerare eventualul impact sub aspectul altor riscuri asociate (de exemplu cazuri la limita dintre riscul operațional și riscul de credit sau riscul de piață).

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 154, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 149^2

Instituțiile de credit trebuie să evalueze importanța riscului operațional asociat serviciilor și activităților externalizate, precum și modul în care acestea pot afecta capacitatea instituției de credit de a procesa tranzacții și/sau furniza servicii sau pot atrage răspunderea legală pentru daune provocate terților (de exemplu clienți sau alte părți interesate).

Articolul 149^3

Cu ocazia evaluării și administrării riscului operațional, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare și:

a)riscul reputațional, datorită influenței semnificative exercitate de cele două tipuri de risc unul asupra altuia, pentru a identifica orice posibile efecte secundare ce pot apărea ca urmare a manifestării acestora (de exemplu, majoritatea evenimentelor de risc operațional au un impact puternic sub aspectul reputației).

b)riscul de model materializat în riscul de pierderi asociat dezvoltării, implementării sau utilizării neadecvate de modele de către instituție pentru procesul decizional (de exemplu, stabilirea prețurilor produselor, evaluarea instrumentelor financiare, monitorizarea limitelor de risc etc.)

Articolul 149^4

Instituțiile de credit, pe baza unei evaluări a dimensiunii și organizării interne, precum și a naturii, sferei și complexității activităților acesteia, trebuie să identifice, distinct pe linii de activitate, entități juridice, arii geografice și categorii de risc operațional, sursele riscului operațional la care sunt expuse ținând cont cel puțin de:

a)strategia principală pentru riscul operațional și toleranța la riscul operațional;

b)specificul activității, mediul de afaceri și cel extern, inclusiv localizarea geografică, în care instituția de credit își desfășoară activitatea;

c)cerința de fonduri proprii pentru riscul operațional (identificată prin abordarea de bază, abordarea standard sau abordarea avansată de evaluare) comparativ cu cerința de fonduri proprii totale, și capitalul intern alocat pentru riscul de operațional comparativ cu capitalul intern total, inclusiv tendințele istorice și previziuni, dacă sunt disponibile;

d)nivelul și modificările intervenite în venitul brut, activele și pierderile asociate riscului operațional în ultimii 10 ani;

e)evenimente recente semnificative în situația instituției de credit (de exemplu fuziuni, achiziții, cesiuni și restructurări), care pot determina o schimbare a profilului de risc operațional al instituției de credit pe termen scurt sau pe termen mediu și lung (de exemplu, pentru că sistemele, procesele și procedurile nu ar corespunde pe deplin politicilor pe termen scurt, în domeniul administrării riscurilor, ale întreprinderii-mamă);

f)modificări ale elementelor semnificative ale sistemelor și/sau proceselor informatice care pot determina o schimbare a profilului de risc operațional (de exemplu, un sistem informatic nou sau modificat nu a fost testat corect sau o instruire insuficientă asupra sistemelor/proceselor și procedurilor noi care ar putea conduce la erori);

g)cazuri de nerespectare a cadrului legal și de reglementare aplicabil sau a regulamentelor interne raportate de către auditori externi și funcția de audit intern sau făcute cunoscute prin intermediul surselor publice de informare;

h)planurile de afaceri și schemele de stimulare și remunerare agresive care ar putea crește riscul de neconformitate, eroare umană și abaterile în serviciu ale angajaților (de exemplu, sub aspectul obiectivelor de vânzare, al reducerii numărului de angajați etc.);

i)complexitatea proceselor și a procedurilor, a produselor (vândute clienților sau tranzacționate) și sistemelor informatice, în măsura în care acestea pot genera erori, întârzieri, specificații greșite, breșe de securitate etc.; șij) practicile instituției de credit privind monitorizarea calității serviciilor externalizate și expunerea globală la risc față de furnizorii externi conform cerințelor privind externalizarea prevăzute la art. 230^1-230^25.

14.08.2024Litera j), Articolul 149^4, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificată de Punctul 7., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 149^5

Instituțiile de credit trebuie să dezvolte baze de date precise și complete cu pierderile și evenimentele din riscul operațional, care să evidențieze frecvența și gravitatea evenimentelor la care acestea sunt expuse.

Articolul 149^6

La solicitarea Băncii Naționale a României – Direcția supraveghere, instituțiile de credit trebuie să fie capabile să clasifice evenimentele de risc operațional în conformitate cu art. 324 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, indiferent de abordarea adoptată de acestea pentru stabilirea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul operațional.

Articolul 149^7

(1)Evaluarea riscului operațional realizată de instituțiile de credit trebuie să acopere toate subcategoriile de risc operațional (definite pe tipuri de evenimente și defalcări suplimentare ale acestor tipuri de evenimente) și să identifice determinanții de risc asociați fiecăreia dintre acestea, precum și să acorde o atenție sporită unor subcategorii de risc ținând seama atât de impactul individual al fiecăruia, cât și de impactul conjugat al acestora asupra expunerii instituției de credite la riscul operațional, cum ar fi:

a)riscul de conduită;

b)riscul asociat sistemelor;

c)riscul de model.

(2)În sensul alin. (1) lit. a), instituțiile de credit evaluează relevanța și importanța expunerii la riscul de conduită (ca parte a riscului juridic inclus în riscul operațional) și, în mod specific, la riscul aferent cel puțin următoarelor:

a)utilizarea unor practici comerciale incorecte în vânzarea produselor către persoane fizice sau juridice;

b)vânzarea încrucișată condiționată de produse persoanelor fizice, cum ar fi pachete de conturi bancare sau produse suplimentare de care clienții nu au nevoie, în sensul prevederilor art. 119^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

c)conflicte de interese în desfășurarea activității;

d)obstacole la înlocuirea produselor financiare pe perioada de valabilitate a acestora și/sau la schimbarea furnizorilor de servicii financiare;

e)canale de distribuție proiectate în mod defectuos, care pot favoriza apariția unor conflicte de interese;

f)reînnoiri automate de produse sau penalități pentru rezilierea contractului; și/saug) procesarea inechitabilă a reclamațiilor clienților.

(3)În sensul alin. (1) lit. b), instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese TIC adecvate, prin care să identifice, evalueze, monitorizeze și administreze riscurile aferente tehnologiei informației și comunicațiilor și de securitate.

(4)În sensul alin. (1) lit. c), instituțiile de credit identifică și evaluează expunerea la riscul de model asociat utilizării modelelor interne în domeniile lor principale de activitate și operațiuni, ținând cont de măsura în care și scopurile pentru care instituția de credit utilizează modele interne în procesul de luare a deciziilor (cum ar fi, de exemplu, pentru evaluarea activelor, stabilirea prețurilor, strategiile de tranzacționare, acordarea de credite, administrarea riscurilor, alocarea capitalului), precum și de importanța economică a acestor decizii.

(5)În scopul alin. (4), instituțiile de credit trebuie să identifice activitățile pentru care utilizează modele în mod semnificativ și să analizeze domeniile în care folosesc modele în mod extensiv și pe scară largă, cum ar fi tranzacționarea cu instrumente financiare, cuantificarea și administrarea riscurilor și alocarea de capital (inclusiv politici de creditare și stabilirea prețurilor produselor).

(6)În aplicarea alin. (1) lit. c), planurile strategice ale instituției de credit trebuie să includă programe ample de formare profesională pentru a facilita personalului, precum și organului de conducere, înțelegerea și administrarea corespunzătoare a riscului de model.

(7)În aplicarea alin. (1) lit. c), indiferent de abordarea adoptată pentru a determina fondurile proprii necesare, instituțiile de credit trebuie să implementeze un mecanism de control al modelelor interne folosite pentru procesul decizional, care să cuprindă cel puțin calibrarea parametrilor de piață, validarea internă sau testarea ex-post (back-testing), contraverificări cu raționamente profesionale și să includă un proces de aprobare internă a modelului.

(8)În aplicarea alin. (1) lit. c), instituțiile de credit trebuie să adopte o utilizare prudentă a modelelor (prin creșterea sau scăderea parametrilor relevanți în funcție de direcția pozițiilor etc.) dacă au cunoștință despre deficiențe ale modelului sau despre evoluțiile economice și ale pieței.

Articolul 149^8

Pentru scopurile art. 160 alin. (1), instituțiile de credit implementează strategii, procese și mecanisme adecvate pentru administrarea riscului reputațional, care asigură cel puțin:

a)instituirea de politici și procese formalizate pentru identificarea, administrarea și monitorizarea acestui risc și faptul că aceste politici și procese sunt proporționale cu dimensiunea și relevanța sa în sistem;

b)abordarea riscului într-o manieră prudentă (de exemplu, prin stabilirea de limite sau solicitarea aprobării pentru alocarea de capital în anumite țări, sectoare sau către anumite persoane) și/sau adecvarea planurilor sale pentru situații neprevăzute din perspectiva soluționării în mod proactiv a problemelor reputaționale în eventualitatea unei crize;

c)realizarea de simulări de criză sau analize pe bază de scenariu pentru a evalua orice efecte secundare ale riscului reputațional de exemplu, asupra lichidității, costurilor de finanțare;

d)luarea de măsuri în sensul protejării mărcii sale prin campanii de comunicare prompte în cazul în care apar anumite evenimente care îi pot pune în pericol reputația; șie) luarea în considerare a impactului potențial al strategiei și planurilor sale de afaceri și al conduitei sale asupra reputației sale.

Articolul 149^9

(1)În sensul art. 160 alin. (1), evaluarea riscului reputațional trebuie să ia în considerare atât factori interni, cât și factori externi sau evenimente care pot genera îngrijorări din perspectiva reputației și să reflecte cel puțin următoarele aspecte:

a)numărul de sancțiuni aplicate de organismele oficiale în cursul anului (nu numai cele aplicate de autoritățile competente, ci și sancțiuni asociate cu plata taxelor sau alte acorduri);

b)campanii media și inițiative ale asociațiilor de consumatori care contribuie la deteriorarea percepției publice asupra instituției și a reputației acesteia;

c)numărul și evoluțiile legate de reclamațiile clienților;

d)evenimentele negative care afectează entitățile din același sector de activitate atunci când acestea sunt asimilate de către public cu întregul sector financiar sau cu un grup de instituții;

e)angajarea în activități ce au legătură cu sectoare care nu sunt percepute bine de către public (de exemplu, industria armamentului, țări aflate sub embargo etc.) sau cu persoane și țări de pe listele de sancțiuni (de exemplu, listele Oficiului Statelor Unite pentru controlul activelor străine - OFAC); șif) indicatori „de piață“ disponibili (de exemplu, scăderile de rating sau fluctuațiile prețului acțiunilor pe parcursul anului).

(2)Instituțiile de credit trebuie să evalueze importanța expunerii la riscul reputațional și modul în care expunerea la riscul reputațional este asociată cu expunerea la alte riscuri (și anume riscul de credit, de piață, operațional și de lichiditate) pentru a identifica orice posibile efecte secundare în orice direcție (de la riscul reputațional către alte riscuri și invers).

Articolul 150

O instituție de credit trebuie să stabilească un cadru de administrare a riscului operațional care trebuie să acopere apetitul și toleranța la riscul operațional ale instituției de credit și să ia în considerare condițiile de piață și pe cele macroeconomice, în conformitate cu politicile de administrare a acestui risc, inclusiv măsura și modul în care riscul operațional este transferat în afara instituției de credit.

Articolul 151

Instituțiile de credit trebuie să dispună de strategii, politici și procese adecvate de administrare a riscului operațional pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea, raportarea și controlul/diminuarea riscului operațional.

Articolul 151^1

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de un cadru solid și măsuri de protecție adecvate pentru diminuarea riscului operațional, conform cu toleranța la riscul operațional și strategia sa privind administrarea riscului operațional.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să dispună de proceduri interne de control și alte practici (cum ar fi politici de conduită) care vizează diminuarea expunerilor la riscul operațional și menținerea acestora în limitele acceptabile pentru instituție, în concordanță cu parametrii stabiliți de către organul de conducere, precum și cu nivelul de toleranță la risc al instituției.

(3)Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și proceduri adecvate pentru administrarea riscului operațional, inclusiv a riscului rezidual după aplicarea tehnicilor de diminuare. Instituțiile de credit trebuie să se asigure că:

a)astfel de politici sunt adecvate pentru natura și complexitatea activităților instituției și sunt în linie cu strategia instituției de credit și permit o înțelegere clară a riscului operațional inerent diferitelor produse și activități din sfera de aplicare a instituției;

b)astfel de politici sunt formalizate în mod clar și sunt comunicate și aplicate în mod coerent în cadrul instituției de credit, iar în cazul grupurilor, sunt aplicate în mod coerent la nivelul grupului și permit administrarea corespunzătoare a riscurilor;

c)astfel de politici și proceduri acoperă toate aspectele legate de administrarea, cuantificarea și controlul riscului operațional, inclusiv, în cazul în care sunt relevante, colectarea datelor despre pierderi, metodologii de cuantificare, tehnici de diminuare (de exemplu, polițe de asigurare), tehnici de analiză cauzală pentru evenimente, limite și toleranțe de risc operațional, precum și abordarea excepțiilor de la aceste limite și toleranțe;

d)iau măsuri pentru evaluarea și diminuarea riscurilor operaționale în contextul unor procese noi de aprobare implementate pentru produse, procese și sisteme;

e)este promovată o cultură de administrare a riscului operațional în cadrul instituției și la nivelul grupului prin instruire și stabilirea de obiective pentru reducerea pierderii operaționale.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 155, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 152

Strategiile, politicile și procesele de administrare a riscului operațional trebuie să includă toate aspectele principale ale riscului operațional, care sunt predominante în activitățile pe care instituția de credit le desfășoară, inclusiv în mod anticipativ în cadrul planului strategic, și să acopere perioade în care riscul operațional ar putea crește.

28.12.2020Articolul 152 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 156, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 153

(1)Strategiile, politicile și procesele de administrare a riscului operațional ale instituției de credit trebuie aprobate și revizuite periodic, cel puțin o dată pe an, de către organul de conducere.

(2)Elaborarea și implementarea politicilor și procedurilor de administrare a riscului operațional intră în responsabilitatea conducerii superioare a instituției de credit.

28.12.2020Articolul 153 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 157, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 154

Conducerea superioară trebuie să implementeze în mod eficace strategia aprobată și, sub controlul organului de conducere în funcția sa de supraveghere, politicile și procesele la care se face referire la art. 151.

Articolul 154^1

(1)Instituțiile de credit trebuie să implementeze un cadru organizațional solid și eficace în privința administrării riscului operațional.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să se asigure că:

a)există linii clare de responsabilitate pentru identificarea, analiza, evaluarea, diminuarea, monitorizarea și raportarea riscului operațional;

b)sistemele de control și monitorizare a riscului operațional sunt supuse unei analize independente și există o distincție clară între persoanele care își asumă riscurile și responsabilii cu administrarea riscurilor, între acestea și funcțiile de control intern și supraveghere a riscurilor;

c)funcția de administrare, cuantificare și control al riscurilor acoperă riscul operațional la nivelul întregii instituții (inclusiv sucursalele) în mod integrat, indiferent de abordarea de cuantificare adoptată pentru a stabili nivelul minim de fonduri proprii, precum și funcțiile externalizate și alte activități; șid) cadrul pentru administrarea riscului operațional dispune de resurse umane și tehnice suficiente și corespunzătoare calitativ.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 158, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 154^2

(1)Instituțiile de credit trebuie să implementeze un cadru adecvat pentru identificarea, evaluarea, cuantificarea și monitorizarea riscului operațional în acord cu dimensiunea și complexitatea instituției și care să respecte dispozițiile cadrului legal și de reglementare european și național aplicabil în domeniul cerințelor minime privind fondurile proprii.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie:

a)să implementeze procese și proceduri eficace pentru identificarea și evaluarea cuprinzătoare a expunerii la riscul operațional (de exemplu, autoevaluări pentru identificarea și controlul riscurilor (RCSA)) și pentru depistarea și clasificarea precisă a evenimentelor relevante (de exemplu, colectarea datelor despre pierderi), inclusiv a cazurilor la limita cu alte riscuri (de exemplu, pierderea din credite cauzată sau amplificată de un eveniment de risc operațional); în acest sens, instituția trebuie să identifice factorii principali care determină pierderi operaționale și să utilizeze aceste informații pentru scopurile administrării riscului operațional;

b)să dețină sisteme informaționale și metodologii adecvate pentru a cuantifica sau a evalua riscul operațional, care respectă cel puțin cerințele privind stabilirea fondurilor proprii minime relevante, astfel cum sunt prevăzute în legislația UE relevantă și în legislația de implementare a acesteia la nivel național (de exemplu, pentru abordările standardizate, corelarea elementelor relevante de profit și pierderi cu cele opt linii de activitate reglementate; pentru abordarea avansată de evaluare serii de intervale, tratamentul protecției prin asigurare, corelație etc.);

c)să pună în aplicare simulări de criză și analize pe bază de scenariu adecvate, după caz, pentru a înțelege impactul evenimentelor operaționale adverse asupra profitabilității și fondurilor proprii ale acesteia, ținând cont totodată și de un eventual eșec al procedurilor interne de control și al tehnicilor de diminuare; aceste analize trebuie să fie coerente cu procesele și procedurile pentru identificarea și evaluarea expunerii la riscul operațional, prevăzute la lit. a);

d)să se asigure că organul de conducere al instituției înțelege ipotezele care stau la baza sistemului de cuantificare și că acesta are cunoștință de gradul de risc de model relevant;

e)să stabilească și să implementeze un sistem de monitorizare continuă și eficace a expunerilor la riscul operațional în cadrul instituției, inclusiv a activităților externalizate și a produselor și sistemelor noi, cel puțin, prin intermediul unor indicatori specifici (de exemplu, indicatori-cheie de risc și de control - KRI) și al unor factori declanșatori relevanți pentru a asigura emiterea de alerte timpurii eficace.

Articolul 155

(1)O instituție de credit trebuie să dispună de politici și procese IT adecvate, prin care să identifice, să evalueze, să monitorizeze și să administreze riscurile aferente tehnologiei informației.

(2)O instituție de credit trebuie să dețină o infrastructură IT adecvată și solidă, care să susțină cerințele activității curente și viitoare, atât în condiții normale, cât și în condiții de criză, și care să asigure integritatea datelor și a sistemelor, securitatea și disponibilitatea acestora și un cadru de administrare integrat și cuprinzător.

Articolul 156

Instituțiile de credit trebuie să aibă implementate sisteme informaționale adecvate și eficace, pentru monitorizarea riscului operațional, colectarea și analizarea datelor aferente riscului operațional, cât și facilitarea unor raportări adecvate, inclusiv raportarea rezultatelor simulărilor de criză, către organul de conducere și la nivel de linie de activitate, în vederea susținerii unei administrări proactive a riscului operațional.

28.12.2020Articolul 156 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 159, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 156^1

Pentru scopurile art. 168 alin. (1), instituțiile de credit trebuie să se asigure că:

a)sfera de aplicare acoperită de funcțiile de control intern ale instituției include toate entitățile consolidate și locațiile geografice;

b)dispun de proceduri și practici interne de control adecvate pentru a asigura raportarea promptă a încălcărilor și a derogărilor de la politici, proceduri și limite la nivelul corespunzător de conducere pentru luarea de măsuri, precum și către autoritățile competente, după caz.

28.12.2020Sectiunea a 2-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 160, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 157

(1)Instituțiile de credit trebuie să informeze Banca Națională a României - Direcția supraveghere periodic, dar cel puțin anual, asupra riscului operațional la care acestea sunt expuse, conform cerințelor de prezentare de informații prevăzute la art. 68^11.

07.02.2022Alineatul (1) din Articolul 157, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 12, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(2)Prin derogare de la prevederile art. 68^11 alin. (4), instituțiile de credit trebuie să informeze Banca Națională a României - Direcția supraveghere, în următoarea zi lucrătoare după apariția acestora, asupra oricăror evenimente ce pot avea un impact semnificativ, așa cum este definit de instituția de credit, asupra riscului operațional la care acestea sunt expuse.

07.02.2022Alineatul (2) din Articolul 157, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 13, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(3)În decurs de trei zile lucrătoare de la apariția evenimentelor prevăzute la alin. (2), instituția de credit transmite Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere informații suplimentare cu privire la cauzele evenimentelor produse și măsurile imediate întreprinse.

07.02.2022Alineatul (3) din Articolul 157, Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 14, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(4)Instituțiile de credit trebuie să furnizeze Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, semestrial, informații privind acțiunile întreprinse ca urmare a apariției evenimentelor de risc operațional menționate la alin. (2), eventualele deficiențe identificate în cadrul de control intern care au dus la apariția respectivelor evenimente, departamentele implicate din cadrul băncii, precum și măsurile întreprinse în vederea prevenirii reapariției unor astfel de deficiențe.

28.12.2020Articolul 157 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 161, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

2.9 Riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier

Articolul 158

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și procese pentru identificarea, gestionarea și monitorizarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier. Indicatorii riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier trebuie să includă rata efectului de levier stabilită în conformitate cu art. 429 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și neconcordanțele dintre active și obligații.

(2)Instituțiile de credit trebuie să trateze cu precauție problema riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, ținând cont de creșterile potențiale ale riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier cauzate de reducerea fondurilor proprii ale instituției de credit prin pierderi așteptate sau realizate, conform reglementărilor contabile aplicabile. În acest scop, instituțiile de credit trebuie să poată face față la diferite situații de criză din punctul de vedere al riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier.

2.10 Alte dispoziții

Articolul 159

La evaluarea riscului legal și a riscului reputațional, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare cadrul de reglementare, inclusiv în domeniul social, precum și orice alte elemente care le pot afecta activitatea.

Articolul 160

(1)Instituțiile de credit vor raporta Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere operațiunile suspecte și incidentele de fraudă, în situația în care, din cauza nivelului lor de semnificație, acestea pot afecta siguranța, soliditatea și reputația instituțiilor de credit.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit vor stabili în norme interne nivelul de semnificație de la care operațiunile suspecte și incidentele de fraudă pot afecta siguranța, soliditatea și reputația acestora.

(3)Forma și conținutul formularelor de raportare, precum și frecvența și modalitățile de transmitere a situațiilor menționate la alin. (1) se stabilesc prin ordin emis de Banca Națională a României.

Articolul 161

Pentru activitatea de tipul electronic banking, instituțiile de credit trebuie să acorde o atenție deosebită următoarelor aspecte:

a)să ia măsuri corespunzătoare pentru a autentifica identitatea și autorizarea clienților cu care desfășoară activități în mediul electronic;

b)să utilizeze metode de autentificare a tranzacțiilor care să promoveze nerespingerea (non-repudiation) acestora și care să stabilească responsabilitatea pentru tranzacțiile de tipul electronic banking;

c)să asigure că dispun de măsuri corespunzătoare pentru promovarea separării adecvate a responsabilităților în cadrul sistemelor, bazelor de date și aplicațiilor de tipul electronic banking;

d)să asigure că dispun de controale privind autorizarea și privilegii de acces adecvate pentru sistemele, bazele de date și aplicațiile de tipul electronic banking;

e)să asigure că dispun de măsuri corespunzătoare pentru a proteja integritatea datelor aferente tranzacțiilor, înregistrărilor și informațiilor de tipul electronic banking;

f)să asigure că există piste clare de audit pentru toate tranzacțiile de tipul electronic banking;

g)să ia măsuri corespunzătoare pentru a păstra confidențialitatea informațiilor-cheie de tipul electronic banking. În acest sens, măsurile luate trebuie să fie proporționale cu gradul de senzitivitate a informației care este transmisă și/sau stocată în bazele de date.

Articolul 162

(1)Pentru activitățile cu instrumente financiare derivate, instituțiile de credit trebuie să stabilească politici și proceduri de evaluare a pozițiilor și să verifice respectarea acestora, a frecvenței de evaluare, precum și a independenței și calității surselor de stabilire a prețurilor de evaluare, în special pentru instrumentele emise și tranzacționate pe piețe cu lichiditate scăzută.

(2)Prevederile alin. (1) se vor aplica în mod corespunzător și în cazul pozițiilor pe care instituțiile de credit le dețin în valori mobiliare necotate pe piețe organizate.

Articolul 163

(1)Înainte de angajarea în activități cu instrumente financiare derivate, conducerea superioară trebuie să se asigure că sunt obținute toate aprobările necesare și că există proceduri operaționale și sisteme de control al riscurilor adecvate.

(2)Decizia privind angajarea instituțiilor de credit în activități cu instrumente financiare derivate este de competența organului de conducere și se bazează cel puțin pe următoarele:

a)descrierea instrumentelor financiare derivate relevante, precum și a piețelor și strategiilor propuse;

b)resursele necesare pentru stabilirea de sisteme solide și eficiente de administrare a riscurilor, precum și pentru atragerea și menținerea de personal cu experiență în tranzacționarea instrumentelor financiare derivate;

c)analiza activităților propuse în funcție de situația financiară generală a instituției de credit și de fondurile proprii ale acesteia;

d)analiza riscurilor cu care instituțiile de credit se pot confrunta ca urmare a desfășurării activităților respective;

e)procedurile pe care instituțiile de credit le vor utiliza pentru a cuantifica, monitoriza și controla riscurile;

f)tratamentul contabil relevant;

g)tratamentul fiscal relevant;

h)analiza oricărei restricții legale privind desfășurarea respectivelor activități.

Secţiunea a 3-aAbordări interne pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii

Articolul 164

(1)În aplicarea art. 166^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, fără a aduce atingere îndeplinirii criteriilor prevăzute în partea a treia, titlul I, capitolul 3, secțiunea 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit semnificative prin dimensiunea, organizarea internă, precum și prin natura, amploarea și complexitatea activităților lor, trebuie să acorde o atenție deosebită dezvoltării unei capacități interne de evaluare a riscului de credit și utilizării mai frecvente a abordării bazate pe modele interne de rating pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de credit, în cazul în care expunerile lor sunt semnificative în termeni absoluți și în cazul în care au, în același timp, un număr mare de contrapartide semnificative.

(2)Banca Națională a României monitorizează, având în vedere natura, amploarea și complexitatea activităților desfășurate de instituțiile de credit, faptul că acestea nu se bazează în mod exclusiv sau automat pe ratinguri de credit externe pentru evaluarea bonității unei entități ori pentru evaluarea unui instrument financiar.

(3)În aplicarea art. 166^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, fără a aduce atingere îndeplinirii criteriilor prevăzute în partea a treia, titlul IV, capitolul 5, secțiunile 1-5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit semnificative prin dimensiunea, organizarea internă, precum și prin natura, amploarea și complexitatea activităților lor, trebuie să acorde o atenție deosebită dezvoltării unei capacități interne de evaluare a riscului specific și utilizării mai frecvente a modelelor interne în vederea calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul specific al titlurilor de datorie din portofoliul de tranzacționare, precum și a modelelor interne în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de nerambursare și de migrație în cazul în care expunerile față de riscul specific sunt semnificative în termeni absoluți și în cazul în care au un număr mare de poziții semnificative pe titluri de datorie ale unor emitenți diferiți.

Articolul 165

(1)Instituțiile de credit care au obținut aprobarea Băncii Naționale a României pentru a utiliza abordări interne în vederea calculării valorilor ponderate la risc ale expunerilor sau a cerințelor de capital, cu excepția riscului operațional, trebuie să transmită Băncii Naționale a României și Autorității Bancare Europene rezultatele calculelor efectuate prin aplicarea respectivelor abordări pentru propriile expuneri sau poziții incluse în portofoliile de referință, împreună cu o explicație a metodologiilor utilizate pentru a produce respectivele rezultate.

(2)Instituțiile de credit trebuie să transmită informațiile precizate la alin. (1) cu o periodicitate adecvată, cel puțin anuală.

(3)Banca Națională a României dezvoltă portofolii specifice în consultare cu Autoritatea Bancară Europeană și se asigură faptul că instituțiile de credit raportează rezultatele calculelor separat de rezultatele calculelor pentru portofoliile Autorității Bancare Europene.

(4)Instituțiile de credit trebuie să raporteze informațiile prevăzute la alin. (1) prin utilizarea formularului dezvoltat în acest sens de Autoritatea Bancară Europeană.

(5)Instituțiile de credit trebuie să raporteze în mod separat rezultatele calculelor prevăzute la alin. (1), care au ca obiect portofoliile specifice dezvoltate de Banca Națională a României, de rezultatele calculelor care au ca obiect portofoliile dezvoltate de Autoritatea Bancară Europeană.

Secţiunea a 4-aProcesul de supraveghere și evaluare4.1 Criterii tehnice pentru procesul de supraveghere și evaluare

Articolul 166

(1)Pe lângă riscurile de credit, de piață și operațional, verificarea și evaluarea efectuate de Banca Națională a României în sensul art. 166 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, includ cel puțin:

a)rezultatele simulării de criză efectuate, în conformitate cu art. 177 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, de instituții de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating;

b)expunerea la riscul de concentrare și administrarea acestuia de către instituțiile de credit, inclusiv conformarea acestora cu cerințele din Partea a patra din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și titlul II capitolul II secțiunea a 2-a paragraful «2.3 Riscul de concentrare» din prezentul regulament;

28.12.2020Litera b) din Alineatul (1), Articolul 166, Sectiunea a 4-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificată de Punctul 162, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

c)soliditatea, caracterul adecvat și metoda de aplicare a politicilor și procedurilor implementate de instituțiile de credit pentru administrarea riscului rezidual asociat cu utilizarea tehnicilor recunoscute de diminuare a riscului de credit;

d)măsura în care fondurile proprii deținute de o instituție de credit cu privire la activele pe care le-a securitizat sunt corespunzătoare, având în vedere substanța economică a tranzacției, inclusiv gradul de transfer de risc obținut;

e)expunerea la riscul de lichiditate, cuantificarea și administrarea acestuia de către instituțiile de credit, inclusiv elaborarea de analize ale scenariilor alternative, gestionarea factorilor de diminuare a riscului (în special nivelul, componența și calitatea rezervelor de lichiditate) și planuri pentru situații neprevăzute eficace;

f)impactul efectelor de diversificare și modul în care astfel de efecte sunt integrate în sistemul de cuantificare a riscurilor;

g)rezultatele simulărilor de criză realizate de instituțiile de credit prin utilizarea unui model intern de calculare a cerințelor de fonduri proprii pentru acoperirea riscului de piață în conformitate cu partea a treia, titlul IV, capitolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

h)distribuirea geografică a expunerilor instituțiilor de credit;

i)modelul de afaceri al instituției de credit;

j)abrogată.

07.02.2022Litera j) din Alineatul (1), Articolul 166, Sectiunea a 4-a, Capitolul II, Titlul II a fost abrogată de Punctul 15, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(2)În sensul alin. (1) lit. e), Banca Națională a României trebuie să efectueze în mod regulat o evaluare cuprinzătoare a administrării riscului de lichiditate de către instituțiile de credit și să promoveze dezvoltarea unor metodologii interne solide. La efectuarea unor astfel de analize, Banca Națională a României trebuie să aibă în vedere rolul instituțiilor de credit pe piețele financiare. Banca Națională a României trebuie să ia în considerare în mod corespunzător impactul potențial al deciziilor sale asupra stabilității sistemului financiar în toate celelalte state membre implicate.

(3)Banca Națională a României monitorizează măsura în care instituția de credit a furnizat un eventual suport implicit în cadrul unei tranzacții de securitizare. În cazul în care se constată că o instituție de credit a furnizat suport implicit în mai multe rânduri, Banca Națională a României ia măsuri adecvate ținând seama de probabilitatea crescută ca respectiva instituție de credit să furnizeze un suport ulterior operațiunilor sale de securitizare, împiedicând astfel realizarea unui transfer semnificativ al riscului.

(4)Pentru scopurile procesului decizional prevăzut la art. 166 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României examinează măsura în care ajustările de evaluare aplicate în cazul pozițiilor sau portofoliilor din portofoliul de tranzacționare, astfel cum se prevede la art. 105 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, permit instituției să vândă sau să acopere pozițiile într-un termen scurt, fără a suporta pierderi semnificative în condiții normale de piață.

(5)În procesul de analiză și evaluare, Banca Națională a României include expunerea instituțiilor de credit la riscul de rată a dobânzii rezultat din activitățile lor în afara portofoliului de tranzacționare.

07.02.2022Alineatul (5) din Articolul 166, Sectiunea a 4-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 16, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(5^1)În scopul aplicării alin. (5), Banca Națională a României exercită competențele de supraveghere prevăzute la alin. (5^3), cel puțin în următoarele cazuri:

a)valoarea economică a capitalurilor proprii ale unei instituții de credit, astfel cum este menționată la art. 127 alin. (1), scade cu mai mult de 15% din fondurile sale proprii de nivel 1, ca urmare a unei variații bruște și neașteptate a ratelor dobânzii, astfel cum se prevede în oricare dintre cele șase scenarii de șoc aplicate ratelor dobânzii în materie de supraveghere;

b)câștigurile din dobânzi ale unei instituții de credit, astfel cum sunt prevăzute la art. 127 alin. (1), scad semnificativ ca urmare a unei variații bruște și neașteptate a ratelor dobânzii, astfel cum este prevăzută în oricare dintre cele două scenarii de șoc aplicate ratelor dobânzii în materie de supraveghere.

07.02.2022Articolul 166 din Sectiunea a 4-a, Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 17, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(5^2)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (5^1), Banca Națională a României poate să nu exercite competențele prevăzute la alin. (5^3), în cazul în care, pe baza analizei și a evaluării prevăzute de prezentul articol, aceasta consideră că instituția de credit administrează în mod adecvat riscul de rată a dobânzii care rezultă din activități din afara portofoliului de tranzacționare și că instituția de credit nu este expusă în mod excesiv la acest risc de rată a dobânzii.

(5^3)În aplicarea alin. (5^1), prin competențe de supraveghere se înțeleg competențele prevăzute la art. 226 alin. (3) și art. 226^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau competența de a solicita instituțiilor de credit să reflecte, în calculul valorii economice a capitalurilor proprii, ipoteze specifice în materie de modelare și de parametri, altele decât cele dezvoltate de Autoritatea Bancară Europeană în baza art. 98 alin. (5a) lit. (b) din Directiva 2013/36/UE, cu modificările și completările ulterioare.

(6)Analiza și evaluarea efectuate de Banca Națională a României includ expunerea instituțiilor de credit la riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, astfel cum este reflectat de indicatorii folosirii excesive a efectului de levier, inclusiv rata efectului de levier stabilită în conformitate cu art. 429 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Pentru a stabili caracterul adecvat al ratei efectului de levier a instituțiilor de credit și al cadrului de administrare, strategiilor, procedurilor și mecanismelor implementate de instituțiile de credit pentru administrarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, Banca Națională a României ține cont de modelul de afaceri al acestor instituții de credit.

(7)Analiza și evaluarea efectuate de către Banca Națională a României includ cadrul de administrare al instituțiilor de credit, cultura și valorile lor corporative, precum și capacitatea membrilor organului de conducere de a-și exercita atribuțiile. La efectuarea analizei și evaluării, Banca Națională a României are acces cel puțin la ordinele de zi și documentele justificative ale ședințelor organului de conducere și ale comitetelor acestuia, precum și la rezultatele evaluării interne sau externe a performanței organului de conducere.

(8)Abrogat.

07.02.2022Alineatul (8) din Articolul 166, Sectiunea a 4-a, Capitolul II, Titlul II a fost abrogat de Punctul 18, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 166^1

(1)La evaluarea adecvării capitalului, Banca Națională a României are în vedere modul în care politicile și practicile de contabilitate și de evaluare a riscului de credit ale instituției de credit afectează determinarea nivelului activelor și câștigurilor instituției de credit și, prin urmare, situația capitalului.

(2)În cazul în care deficiențele aferente evaluării riscului de credit sau aferente măsurării pierderilor din credit așteptate, identificate în contextul secțiunii 2.1.3 - Administrarea riscului de credit și evidențierea contabilă a pierderilor din credit așteptate, sunt semnificative sau nu sunt remediate la timp, Banca Națională a României poate impune cerințe suplimentare de fonduri proprii în temeiul art. 226 alin. (3)-(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(3)La evaluarea adecvării practicilor privind riscul de credit și a nivelului pierderilor din credit așteptate, în contextul secțiunii 2.1.3 - Administrarea riscului de credit și evidențierea contabilă a pierderilor din credit așteptate, Banca Națională a României poate solicita instituțiilor de credit să furnizeze informații suplimentare, care nu sunt publicate, prin procesul normal de raportare în scopuri de supraveghere, raportări ad-hoc sau examinări la fața locului.

(4)La verificarea funcțiilor de evaluare a riscului de credit și de determinare a pierderilor din credit așteptate ale unei instituții de credit, Banca Națională a României poate utiliza documentația întocmită de către auditorii interni și externi.

28.12.2020Sectiunea a 4-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 163, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

4.2 Programul de supraveghere prudențială

Articolul 167

(1)Programul de supraveghere prudențială, adoptat de către Banca Națională a României în privința instituțiilor de credit pe care le supraveghează, ia în considerare procesul de analiză și evaluare prevăzut la art. 166 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Acest program cuprinde următoarele elemente:

a)o specificare a modului în care Banca Națională a României intenționează să își îndeplinească sarcinile și să aloce resursele;

b)o identificare a instituțiilor de credit care urmează să facă obiectul supravegherii sporite și a măsurilor adoptate privind o astfel de supraveghere, în conformitate cu art. 169^1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

c)un plan pentru inspecții la fața locului vizând sediile utilizate de o instituție de credit, inclusiv sucursalele și filialele stabilite într-un alt stat membru, în conformitate cu art. 174, art. 179-180, art. 194-195 și art. 211 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(2)Programele de supraveghere prudențială includ următoarele instituții de credit:

a)instituțiile de credit în cazul cărora rezultatele simulărilor de criză menționate la art. 166 alin. (1) lit. a) și g) din prezentul regulament și la art. 166 alin. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau rezultatul procesului de analiză și evaluare prevăzut la art. 166 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, indică riscuri semnificative pentru menținerea continuă a solidității financiare a acestora sau indică încălcarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, a prezentului regulament și a Regulamentului (UE) nr. 575/2013;

b)abrogată;

07.02.2022Litera b) din Alineatul (2), Articolul 167, Sectiunea a 4-a, Capitolul II, Titlul II a fost abrogată de Punctul 19, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

c)orice altă instituție de credit pentru care Banca Națională a României consideră necesar acest lucru.

4.3 Analiza continuă a permisiunii de a utiliza abordări interne

Articolul 168

(1)Pentru scopurile art. 166^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în procesul de analiză continuă a permisiunii de a utiliza abordări interne, Banca Națională a României are în vedere în special modificările în activitatea instituției de credit și aplicarea acestor abordări pentru produsele noi.

(2)Banca Națională a României analizează și evaluează în special măsura în care, pentru scopurile respectivelor abordări, instituția de credit utilizează tehnici și practici corect elaborate și actualizate.

(3)În cazul în care, pentru un model intern destinat riscului de piață, numeroase depășiri menționate la art. 366 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 indică faptul că modelul nu este sau nu mai este suficient de precis, Banca Națională a României revocă permisiunea de utilizare a modelului intern sau impune măsuri adecvate pentru a se asigura că modelul este îmbunătățit cu promptitudine.

Secţiunea a 5-aCerințe de fonduri proprii suplimentare

07.02.2022Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 20, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 168^1

(1)În scopul art. 226^3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Banca Națională a României consideră că riscurile sau elementele de risc nu sunt acoperite sau nu sunt acoperite suficient de cerințele de fonduri proprii prevăzute în părțile a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2.402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE,2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1.060/2009 și (UE) nr. 648/2012 numai atunci când nivelul, structura și distribuția capitalului considerate adecvate de către Banca Națională a României, în baza verificărilor realizate de Banca Națională a României cu privire la evaluarea efectuată de instituțiile de credit în conformitate cu art. 148 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sunt mai mari decât cerințele de fonduri proprii prevăzute în părțile a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2.402.

(2)În scopul alin. (1), Banca Națională a României evaluează, ținând seama de profilul de risc al fiecărei instituții de credit în parte, riscurile la care este expusă instituția de credit, inclusiv:

a)riscurile specifice instituției de credit sau elementele unor astfel de riscuri care sunt excluse în mod explicit din cerințele de fonduri proprii prevăzute în părțile a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2.402 sau care nu sunt abordate în mod explicit în cadrul cerințelor menționate;

b)riscurile specifice instituției de credit sau elementele unor astfel de riscuri care ar putea să fie subestimate, cu toate că sunt respectate cerințele aplicabile prevăzute în părțile a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2.402.

(3)În măsura în care fac obiectul unor dispoziții tranzitorii sau al unor clauze de păstrare a drepturilor obținute prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în prezentul regulament sau în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, riscurile sau elementele de risc nu sunt considerate riscuri sau elemente de risc care ar putea să fie subestimate, cu toate că sunt respectate cerințele aplicabile prevăzute în părțile a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2.402.

(4)În scopul alin. (1), capitalul considerat adecvat acoperă toate riscurile sau elementele de risc identificate ca semnificative în baza evaluării prevăzute la alin. (2), care nu sunt acoperite sau nu sunt acoperite suficient de cerințele de fonduri proprii prevăzute în părțile a treia, a patra și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2.402.

(5)În sensul alin. (4), riscul de rată a dobânzii care decurge din pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare se consideră ca fiind semnificativ cel puțin în cazurile prevăzute la art. 166 alin. (5^1), cu excepția cazului în care Banca Națională a României, în urma verificărilor și evaluărilor efectuate, ajunge la concluzia că administrarea de către instituția de credit a riscului de rată a dobânzii la care este expusă, aferent activităților din afara portofoliului de tranzacționare, este adecvată și că instituția de credit nu este expusă în mod excesiv la acest risc de rată a dobânzii.

(6)În cazul în care sunt necesare fonduri proprii suplimentare pentru acoperirea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, care nu este acoperit suficient de art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României stabilește nivelul fondurilor proprii suplimentare necesare în temeiul art. 226^2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, ca diferență între capitalul considerat adecvat în temeiul alin. (1)-(5) ale prezentului articol și cerințele de fonduri proprii relevante prevăzute în părțile a treia și a patra din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2.402.

(7)În cazul în care sunt necesare fonduri proprii suplimentare pentru acoperirea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, care nu este acoperit suficient de art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României stabilește nivelul fondurilor proprii suplimentare necesare în temeiul art. 226^2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, ca diferență între capitalul considerat adecvat în temeiul alin. (1)-(5) ale prezentului articol și cerințele de fonduri proprii relevante prevăzute în părțile a treia și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(8)Instituția de credit îndeplinește cerința de fonduri proprii suplimentare impusă de Banca Națională a României în temeiul art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru abordarea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier cu fonduri proprii care îndeplinesc următoarele condiții:

a)cel puțin trei sferturi din cerința de fonduri proprii suplimentare sunt îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1;

b)cel puțin trei sferturi din fondurile proprii de nivel 1 menționate la lit. a) sunt constituite din fonduri proprii de nivel 1 de bază.

14.08.2024Alineatul (8), Articolul 168^1, Sectiunea a 5-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 8., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

(8^1)Instituția de credit îndeplinește cerința de fonduri proprii suplimentare impusă de Banca Națională a României în temeiul art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru abordarea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier cu fonduri proprii de nivel 1.

14.08.2024Articolul 168^1, Sectiunea a 5-a, Capitolul II, Titlul II a fost completat de Punctul 9., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

(9)Prin derogare de la alin. (8) și (8^1), Banca Națională a României poate solicita instituției de credit să își îndeplinească cerința de fonduri proprii suplimentare cu o proporție mai ridicată de fonduri proprii de nivel 1 sau de fonduri proprii de nivel 1 de bază, atunci când apreciază a fi necesar și având în vedere circumstanțele specifice ale instituției de credit.

14.08.2024Alineatul (9), Articolul 168^1, Sectiunea a 5-a, Capitolul II, Titlul II a fost modificat de Punctul 10., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

(10)Fondurile proprii care sunt utilizate pentru îndeplinirea cerinței de fonduri proprii suplimentare prevăzute la art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, impusă de Banca Națională a României pentru acoperirea altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, nu sunt utilizate în vederea respectării niciuneia dintre următoarele:

a)cerințele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

b)cerința amortizorului combinat;

c)orientările privind fondurile proprii suplimentare menționate la art. 226^5 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, atunci când orientările respective abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier.

(11)Fondurile proprii care sunt utilizate pentru îndeplinirea cerinței de fonduri proprii suplimentare prevăzute la art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, impusă de Banca Națională a României pentru acoperirea riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, care nu este acoperit suficient de art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, nu sunt utilizate în vederea respectării niciuneia dintre următoarele:

a)cerința de fonduri proprii prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

b)cerința amortizorului pentru indicatorul efectului de levier menționată la art. 92 alin. (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

c)orientările privind fondurile proprii suplimentare menționate la art. 226^5 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, atunci când orientările respective abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier.

07.02.2022Sectiunea a 5-a din Capitolul II, Titlul II a fost completată de Punctul 20, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 168^2

(1)În scopul art. 226^5 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, fondurile proprii care sunt utilizate pentru conformarea cu orientările privind fondurile proprii suplimentare, comunicate în conformitate cu art. 226^5 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, nu sunt utilizate în vederea îndeplinirii niciuneia dintre cerințele următoare:

a)cerințele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

b)cerința prevăzută la art. 226^2-226^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, impusă de Banca Națională a României în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, și cerința amortizorului combinat.

(2)Fondurile proprii care sunt utilizate pentru conformarea cu orientările privind fondurile proprii suplimentare, comunicate în conformitate cu art. 226^5 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în scopul abordării riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier, nu sunt utilizate în vederea îndeplinirii:

a)cerinței de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

b)cerinței prevăzute la art. 226^2-226^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, impusă de Banca Națională a României în scopul abordării riscului asociat folosirii excesive a efectului de levier;

c)cerinței amortizorului pentru indicatorul efectului de levier menționate la art. 92 alin. (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 168^3

(1)Instituțiile de credit asigură conformarea cu orientările privind fondurile proprii suplimentare comunicate de Banca Națională a României, cu fonduri proprii de nivel 1 de bază și încorporează respectivele orientări în cadrele privind planificarea capitalului și de administrare a riscurilor, inclusiv în cadrul de apetit la risc și de planificare a redresării.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit asigură conformarea cu orientările privind fondurile proprii suplimentare în intervalul de timp comunicat de Banca Națională a României - Direcția supraveghere.

Articolul 168^4

(1)În cazul în care rezultatele cantitative ale simulărilor de criză realizate conform art. 166 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, arată că, în scenariul advers dat, respectiva instituție nu va putea să îndeplinească cerințele de capital aplicabile acesteia, instituția de credit transmite Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, la solicitarea acesteia, un plan de capital credibil care să abordeze riscul de a nu îndeplini cerințele de capital aplicabile.

(2)În sensul alin. (1), instituția de credit trebuie să se asigure că:

a)planul de capital acoperă întregul orizont de timp considerat de Banca Națională a României în simularea de criză;

b)planul de capital conține un set de măsuri credibile de diminuare și de administrare a riscului prevăzut la alin. (1), spre exemplu, restricționarea plăților de dividende;

c)este capabilă să pună în aplicare măsurile de diminuare și de administrare menționate la lit. b), pentru a aborda nerespectarea cerințelor de capital aplicabile ca urmare a derulării simulărilor de criză la nivelul sistemului;

d)măsurile de diminuare și de administrare menționate la lit. b) nu fac obiectul unor constrângeri juridice sau reputaționale, de exemplu, din cauza unor anunțuri publice anterioare care contrazic sau intră în conflict cu aceste măsuri (de exemplu, cu privire la politica de dividende, planurile de afaceri și apetitul la risc);

e)măsurile de diminuare și de administrare menționate la lit. b) asigură îndeplinirea în totalitate a cerințelor de capital întrun interval de timp adecvat, conform celor comunicate de Banca Națională a României;

f)măsurile propuse au în vedere considerentele macroeconomice și modificările viitoare cunoscute ale cadrului de reglementare care afectează instituția de credit din perspectiva ariei de aplicare și a intervalului de timp ale scenariilor adverse derulate;

g)are în vedere inclusiv gama opțiunilor de redresare conform planului de redresare al instituției.

(3)Instituțiile de credit trebuie să implementeze planurile de capital sau, după caz, planurile de capital revizuite prin includerea modificărilor solicitate de Banca Națională a României privind măsurile menționate la alin. (2) lit. b) și/sau a măsurilor de diminuare suplimentare apreciate de Banca Națională a României ca fiind relevante pentru scenariile și condițiile macroeconomice actuale, potrivit comunicărilor acesteia.

Articolul 168^5

În cazul în care fondurile proprii ale instituției de credit scad sau sunt susceptibile să scadă sub nivelul stabilit de orientările privind fondurile proprii suplimentare, instituția de credit trebuie să notifice această situație Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere și să transmită acesteia un plan de capital revizuit. Notificarea include explicații privind evoluțiile adverse susceptibile să afecteze fondurile proprii și acțiunile preconizate pentru eventuala restabilire a conformității cu orientările privind fondurile proprii suplimentare.

Articolul 168^6

Atunci când nivelul fondurilor proprii scade sub nivelul stabilit de orientările privind fondurile proprii suplimentare în condițiile în care celelalte cerințe de fonduri proprii aplicabile continuă să fie îndeplinite, în urma unor circumstanțe specifice instituției de credit sau externe, ca urmare a materializării unor riscuri pe care orientările privind fondurile proprii suplimentare nu aveau rolul de a le acoperi, instituția de credit trebuie să ia măsuri pentru a majora nivelul fondurilor proprii la nivelul stabilit de orientările privind fondurile proprii suplimentare, într-un interval de timp considerat adecvat de Banca Națională a României și comunicat de aceasta.

Capitolul IIIPolitici și practici de remunerare

Secţiunea 1Politici de remunerare

Articolul 169

(1)Organul de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să asigure că politicile și practicile de remunerare a personalului instituției de credit, inclusiv a membrilor organului de conducere în funcția sa de supraveghere și a membrilor conducerii superioare, corespund culturii instituției, obiectivelor și strategiei pe termen lung, precum și mediului de control al acesteia.

(2)Personalul aferent funcțiilor de control și, după caz, personalul departamentelor de resurse umane și experții externi trebuie, de asemenea, să fie implicați în elaborarea politicilor de remunerare ale unei instituții de credit.

(3)Politica de remunerare a unei instituții de credit trebuie să fie accesibilă tuturor angajaților, iar procesul de evaluare a personalului trebuie să fie formalizat în mod corespunzător și să fie transparent pentru angajați.

Articolul 170

(1)Abrogat.

07.02.2022Alineatul (1) din Articolul 170, Sectiunea 1, Capitolul III, Titlul II a fost abrogat de Punctul 21, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(2)La stabilirea și aplicarea politicilor de remunerare în ceea ce privește remunerația totală, inclusiv salariile și beneficiile discreționare de tipul pensiilor, pentru categoriile de personal ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituțiilor de credit, instituțiile de credit trebuie să respecte, de o manieră corespunzătoare mărimii și organizării lor interne, precum și naturii, extinderii și complexității activităților desfășurate, următoarele cerințe:

07.02.2022Partea introductivă a alineatului (2) din Articolul 170, Sectiunea 1, Capitolul III, Titlul II a fost modificată de Punctul 22, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

a)politica de remunerare permite și promovează o administrare a riscurilor sănătoasă și eficace, fără a încuraja asumarea de riscuri care depășește nivelul toleranței la risc a instituției de credit;

b)politica de remunerare corespunde strategiei de afaceri, obiectivelor, valorilor și intereselor pe termen lung ale instituției de credit și cuprinde măsuri pentru a evita conflictele de interese;

c)organul de conducere în funcția sa de supraveghere adoptă și revizuiește periodic principiile generale ale politicii de remunerare și este responsabil cu supravegherea implementării acesteia;

d)implementarea politicii de remunerare face obiectul, cel puțin anual, al unei evaluări interne independente, la nivel centralizat, privind conformitatea cu politicile și procedurile de remunerare adoptate de organul de conducere în funcția sa de supraveghere;

e)remunerarea coordonatorilor funcțiilor de administrare a riscurilor și de conformitate este supravegheată direct de către comitetul de remunerare sau, atunci când acesta nu există, de către organul de conducere în funcția sa de supraveghere;

f)politica de remunerare, cu luarea în considerare a criteriilor naționale de stabilire a salariilor, face o distincție clară între criteriile de stabilire:

(i)a remunerației fixe de bază, care trebuie să reflecte în primul rând experiența profesională relevantă și responsabilitatea organizațională, astfel cum sunt prevăzute în fișa postului unui angajat, ca parte a termenilor de angajare; și(ii) a remunerației variabile, care trebuie să reflecte o performanță sustenabilă și ajustată la risc, precum și performanța care excedează performanța necesară pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute în fișa postului angajatului, ca parte a termenilor de angajare.

g)politica de remunerare este o politică de remunerare neutră din punctul de vedere al genului.

07.02.2022Articolul 170 din Sectiunea 1, Capitolul III, Titlul II a fost completat de Punctul 23, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(3)În sensul alin. (2), categoriile de personal ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituției de credit includ cel puțin:

a)toți membrii organului de conducere în funcția sa de supraveghere și ai conducerii superioare;

b)membrii personalului cu responsabilități de conducere a funcțiilor de control sau a unităților operaționale importante ale instituției de credit, astfel cum sunt acestea definite la art. 1 din Regulamentul delegat (UE) 2021/923 al Comisiei din 25 martie 2021 de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care stabilesc criteriile de definire a responsabilității de conducere, a funcțiilor de control, a unităților operaționale importante și a unui impact semnificativ asupra profilului de risc al unei unități operaționale, precum și criteriile de identificare a membrilor personalului sau a categoriilor de personal ale căror activități profesionale au asupra profilului de risc al instituției un impact la fel de semnificativ ca cel al membrilor personalului sau al categoriilor de personal menționate la art. 92 alin. (3) din directiva respectivă;

c)membrii personalului îndreptățiți la remunerații totale semnificative în exercițiul financiar precedent, cu îndeplinirea următoarelor condiții:

(i)remunerația totală a membrului personalului este de cel puțin 500.000 euro și este cel puțin egală cu remunerația medie acordată membrilor organului de conducere în funcția sa de supraveghere și ai conducerii superioare menționați la lit. a);

(ii)membrul personalului își desfășoară activitatea profesională într-o unitate operațională importantă, iar activitatea are, prin natura sa, un impact semnificativ asupra profilului de risc al unității operaționale în cauză.

07.02.2022Articolul 170 din Sectiunea 1, Capitolul III, Titlul II a fost completat de Punctul 24, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Secţiunea a 2-aElementele variabile ale remunerației

Articolul 171

(1)În cazul remunerației variabile, pe lângă principiile prevăzute la art. 170 alin. (2) și în aceleași condiții, se aplică următoarele principii:

a)în cazul în care remunerația este corelată cu performanța, suma remunerației totale se bazează pe o combinație a evaluării performanței individuale și a unității operaționale în cauză, precum și a rezultatelor generale ale instituției de credit, iar la evaluarea performanței individuale sunt luate în considerare atât criterii financiare, cât și criterii nonfinanciare, cum ar fi: cunoștințele acumulate/calificările obținute, dezvoltarea personală, conformarea cu sistemele și controalele instituției de credit, implicarea în strategiile de afaceri și în politicile semnificative ale instituției de credit și contribuția la performanța echipei;

b)evaluarea performanței este realizată într-un cadru multianual, pentru a se asigura că procesul de evaluare se bazează pe performanța pe termen lung și că plata efectivă a componentelor remunerației bazate pe performanță se întinde pe o perioadă care ține cont de ciclul de afaceri al instituției de credit și de riscurile specifice activității acesteia;

c)remunerația variabilă totală nu limitează capacitatea instituției de credit de a-și întări baza de capital;

d)remunerația variabilă garantată nu este compatibilă cu administrarea sănătoasă a riscurilor sau cu principiul remunerării în funcție de performanță și nu trebuie să facă parte din planurile prospective de remunerare;

e)remunerația variabilă garantată are caracter excepțional și apare doar atunci când instituția de credit dispune de o bază sănătoasă și solidă de capital și numai atunci când se angajează personal, fiind limitată la primul an de activitate al acestuia;

f)componentele fixă și variabilă ale remunerației totale sunt echilibrate în mod corespunzător și componenta fixă reprezintă o proporție suficient de mare din remunerația totală, astfel încât să permită aplicarea unei politici complet flexibile privind componentele remunerației variabile, incluzând posibilitatea de a nu plăti nicio componentă a acesteia;

g)Instituțiile de credit trebuie să stabilească raporturile adecvate dintre componentele fixă și variabilă ale remunerației totale, pentru care se aplică principiul potrivit căruia componenta variabilă nu trebuie să depășească 100% din componenta fixă a remunerației totale pentru fiecare angajat. Instituțiile de credit pot să aplice o rată de actualizare la maximum 25% din remunerația variabilă totală, cu condiția ca aceasta să fie plătită sub formă de instrumente care sunt amânate la plată pe o perioadă de cel puțin 5 ani.

28.12.2020Litera g) din Alineatul (1), Articolul 171, Sectiunea a 2-a, Capitolul III, Titlul II a fost modificată de Punctul 164, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

h)plățile referitoare la încetarea anticipată a unui contract reflectă performanța obținută în timp și sunt proiectate într-o modalitate care să nu recompenseze nereușita sau conduita neprofesională;

i)pachetele de remunerare care sunt legate de compensarea sau preluarea drepturilor cuvenite în temeiul contractelor încheiate pentru perioade de angajare precedente trebuie să fie aliniate la interesele pe termen lung ale instituției de credit, inclusiv mecanismele privind reținerea, amânarea, performanța și acordurile de tip clawback;

j)măsurarea performanței utilizate pentru a calcula componentele remunerației variabile sau portofoliile de componente ale remunerației variabile include o ajustare pentru toate tipurile de riscuri curente și viitoare și ia în considerare costul capitalului și lichiditatea necesară;

k)alocarea componentelor remunerației variabile în cadrul instituției de credit trebuie să ia în considerare și toate tipurile de riscuri curente și viitoare;

l)o parte substanțială și care reprezintă, în toate cazurile, cel puțin 50% din orice remunerație variabilă trebuie să fie formată dintr-un raport corespunzător între:

(i)acțiuni sau, în funcție de forma juridică a instituției de credit în cauză, titluri de participare echivalente ori instrumente legate de acțiuni sau, în funcție de forma juridică a instituției de credit în cauză, instrumente echivalente de tip non-cash;

07.02.2022Punctul (i) din Litera l), Alineatul (1), Articolul 171, Sectiunea a 2-a, Capitolul III, Titlul II a fost modificat de Punctul 25, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(ii)atunci când este posibil, alte instrumente în sensul art. 52 sau art. 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau alte instrumente care pot fi integral convertite în instrumente de tipul celor incluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază sau reduse care, în fiecare caz, să reflecte corespunzător, pe o bază continuă, calitatea creditului aferentă instituției de credit și care să fie adecvate pentru a fi utilizate în scopul remunerației variabile, potrivit Regulamentului Delegat (UE) nr. 527/2014 al Comisiei de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la specificarea claselor de instrumente care reflectă în mod corespunzător calitatea creditului instituției în condiții de asigurare a continuității activității și care sunt adecvate pentru a fi utilizate în scopul remunerației variabile.

28.12.2020Punctul (ii) din Litera l), Alineatul (1), Articolul 171, Sectiunea a 2-a, Capitolul III, Titlul II a fost modificat de Punctul 165, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

m)o parte substanțială și care reprezintă, în toate cazurile, cel puțin 40% din componenta de remunerație variabilă, este amânată pe o perioadă de cel puțin 4-5 ani și este corelată în mod adecvat cu natura activității, riscurile acesteia și activitățile membrului personalului în cauză. Perioada de amânare trebuie să nu fie mai mică de 5 ani pentru membrii organului de conducere în funcția sa de supraveghere și ai conducerii superioare ale instituțiilor de credit care sunt semnificative din punctul de vedere al mărimii, organizării interne și al naturii, extinderii și complexității activităților lor. Membrii personalului intră în drepturile aferente remunerației datorate potrivit acordurilor de amânare nu mai devreme decât ar intra pe o bază proporțională. În cazul unei componente a remunerației variabile în sumă deosebit de mare, cel puțin 60% din sumă este amânată. Durata perioadei de amânare este stabilită în conformitate cu ciclul de afaceri, natura activității, riscurile acesteia și activitățile membrului personalului în cauză;

07.02.2022Litera m) din Alineatul (1), Articolul 171, Sectiunea a 2-a, Capitolul III, Titlul II a fost modificată de Punctul 26, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

n)membrilor personalului le este plătită sau aceștia intră în drepturile aferente remunerației variabile, inclusiv ale părții amânate a acesteia, doar dacă remunerația variabilă poate fi susținută în conformitate cu situația financiară a instituției de credit în ansamblu și dacă poate fi justificată în conformitate cu performanța instituției de credit, a structurii în care se desfășoară activitatea și a angajatului în cauză;

o)politica de pensionare este aliniată la strategia de afaceri, obiectivele, valorile și interesele pe termen lung ale instituției de credit. Dacă angajatul încetează, din propria voință, raporturile contractuale cu instituția de credit înainte de pensionare, beneficiile discreționare de tipul pensiilor trebuie reținute de instituția de credit pe o perioadă de 5 ani sub forma instrumentelor, așa cum sunt acestea definite la lit. l). În cazul unui angajat ajuns la pensionare, beneficiile discreționare de tipul pensiilor trebuie plătite angajatului sub forma instrumentelor definite la lit. l), cu obligația respectivului angajat de a nu le înstrăina timp de 5 ani;

p)personalul se obligă să nu utilizeze strategii personale de acoperire împotriva riscurilor sau polițe de asigurare legate de remunerație și de răspundere pentru a contracara efectele de aliniere la risc prevăzute în acordurile sale de remunerare;

q)remunerația variabilă nu este plătită prin mijloace sau metode care facilitează eludarea îndeplinirii cerințelor prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, cu modificările și completările ulterioare, în reglementările emise în aplicarea acesteia și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(1^1)Prin derogare de la alin. (1), cerințele prevăzute la alin. (1) lit. l), m) și o) ultima teză nu se aplică:

a)unei instituții de credit care nu este o instituție de credit de dimensiuni mari, astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 146 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și ale cărei active au în medie și pe bază individuală, în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cu reglementările emise în aplicarea acestora, o valoare egală sau mai mică de 1 miliard de euro în perioada de 4 ani imediat anterioară exercițiului financiar curent;

b)unui membru al personalului a cărui remunerație variabilă anuală nu depășește 50.000 euro și nu reprezintă mai mult de 1/3 din remunerația totală anuală a respectivului membru al personalului.

14.08.2024Litera b), Alineatul (1^1), Articolul 171, Sectiunea a 2-a, Capitolul III, Titlul II a fost modificată de Punctul 11., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

07.02.2022Articolul 171 din Sectiunea a 2-a, Capitolul III, Titlul II a fost completat de Punctul 27, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(2)Instrumentele prevăzute la alin. (1) lit. l) fac obiectul unei politici adecvate de reținere proiectată să alinieze stimulentele cu interesele pe termen lung ale instituției de credit. Banca Națională a României poate impune restricții cu privire la tipul și la caracteristicile acestor instrumente sau poate interzice utilizarea unor astfel de instrumente atunci când consideră necesar. Prevederile alin. (1) lit. l) se aplică atât părții componentei de remunerație variabilă amânate conform lit. m), cât și părții de remunerație variabilă care nu este amânată.

(3)În sensul alin. (1) lit. n), fără a aduce atingere principiilor generale de drept național aplicabile în materia contractelor și în raporturile de muncă, remunerația variabilă totală este în general redusă considerabil în cazul în care se înregistrează o performanță financiară redusă sau negativă la nivelul instituției de credit în cauză, luându-se în considerare atât remunerația curentă, cât și reducerile plăților aferente sumelor cuvenite, determinate anterior, incluzând acorduri de tip malus sau de tip clawback.

(4)În sensul alin. (3), până la 100 % din remunerația variabilă totală face obiectul acordurilor de tip malus sau de tip clawback. Instituțiile de credit trebuie să își stabilească criterii concrete pentru aplicarea acordurilor de tip malus sau de tip clawback. Respectivele criterii trebuie să acopere în special situațiile în care angajatul:

a)a participat la o conduită care a avut ca rezultat pierderi semnificative pentru instituția de credit sau a fost răspunzător de o astfel de conduită;

b)nu a reușit să respecte standardele corespunzătoare de bună reputație și experiență adecvată.

Secţiunea a 3-aInstituțiile de credit care beneficiază de asistență guvernamentală

Articolul 172

În cazul instituțiilor de credit care beneficiază de asistență guvernamentală excepțională, pe lângă principiile prevăzute la art. 170 alin. (2), se aplică următoarele principii:

a)remunerația variabilă este strict limitată ca procent din venitul net atunci când nu este în concordanță cu menținerea unei baze de capital sănătoase și cu obiectivul de ieșire în timp util de sub asistența guvernamentală;

b)Banca Națională a României solicită instituțiilor de credit să restructureze remunerarea într-o manieră conformă cu administrarea sănătoasă a riscurilor și creșterea pe termen lung, incluzând, atunci când este cazul, stabilirea de limite privind remunerația membrilor organului de conducere;

c)nicio remunerație variabilă nu trebuie plătită membrilor organului de conducere ai respectivei instituții de credit decât dacă este justificată.

Secţiunea a 4-aComitetul de remunerare

Articolul 173

(1)Abrogat.

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 173, Sectiunea a 4-a, Capitolul III, Titlul II a fost abrogat de Punctul 166, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(2)Comitetul de remunerare trebuie să fie constituit astfel încât să aibă capacitatea de a emite opinii competente și independente asupra politicilor și practicilor de remunerare și asupra stimulentelor create pentru administrarea riscului, capitalului și lichidității.

(3)Comitetul de remunerare este responsabil cu pregătirea deciziilor privind remunerarea, inclusiv a deciziilor care au implicații din perspectiva riscului și administrării riscului în instituția de credit în cauză și care trebuie luate de organul de conducere. La pregătirea unor astfel de decizii, comitetul de remunerare trebuie să ia în considerare interesele pe termen lung ale acționarilor, investitorilor și ale altor deținători de interese în instituție, precum și interesul public.

28.12.2020Alineatul (3) din Articolul 173, Sectiunea a 4-a, Capitolul III, Titlul II a fost modificat de Punctul 167, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(4)Președintele și membrii comitetului de remunerare trebuie să fie membri ai organului de conducere care nu exercită nicio funcție executivă în cadrul instituției de credit în cauză.

28.12.2020Articolul 173 din Sectiunea a 4-a, Capitolul III, Titlul II a fost completat de Punctul 168, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(5)În cadrul instituțiilor de credit de tip G-SII și O-SII, majoritatea membrilor comitetului de remunerare, inclusiv președintele, trebuie să fie independenți.

(6)În cadrul instituțiilor de credit, altele decât cele prevăzute la alin. (5), considerate semnificative de către Banca Națională a României sau potrivit legii, comitetul de remunerare trebuie să fie compus dintr-un număr suficient de membri independenți. În măsura în care este posibil, președintele comitetului de remunerare trebuie să fie un membru independent.

(7)Membrii comitetului de remunerare trebuie să dispună, la nivel colectiv, de cunoștințe, aptitudini și experiență profesională adecvate cu privire la politicile și practicile de remunerare, administrarea riscurilor și activitățile de control, în special cu privire la mecanismul pentru alinierea structurii remunerării la profilurile de risc și de capital ale instituțiilor de credit.

Capitolul IVSimulări de criză

Secţiunea 1Dispoziții generale privind simulările de criză

Articolul 174

Instituțiile de credit trebuie să utilizeze simularea de criză ca un instrument de diagnostic pentru înțelegerea profilului lor de risc și ca un instrument anticipativ în cadrul ICAAP și ILAAP.

28.12.2020Articolul 174 din Sectiunea 1, Capitolul IV, Titlul II a fost modificat de Punctul 169, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 175

Instituțiile de credit utilizează simulările de criză în funcție de natura, extinderea și complexitatea activităților lor, precum și în funcție de profilul lor de risc.

Articolul 176

Instituțiile de credit trebuie să formalizeze în mod corespunzător, în cadrul unor norme interne, toate informațiile semnificative aferente procesului privind simulările de criză.

Secţiunea a 2-aDispoziții privind cadrul de administrare a activității cu privire la simulările de criză

Articolul 177

(1)Organul de conducere are responsabilitatea finală pentru programul general de simulări de criză al instituției de credit.

(2)În sensul alin. (1), acest aspect este esențial pentru a asigura autoritatea programului de simulări de criză la toate nivelurile instituției de credit și pentru a asigura că organul de conducere are capacitatea de a înțelege pe deplin impactul evenimentelor de criză asupra profilului general de risc al instituției de credit.

(3)În sensul alin. (1), angajamentul organului de conducere este esențial pentru desfășurarea eficace a simulărilor de criză, ajutând și la maximizarea utilizării efective a programului, în special în legătură cu simularea de criză și planificarea capitalului și lichidității la nivel de ansamblu al instituției de credit, în ceea ce privește rezultatele simulărilor de criză și limitările simulărilor de criză.

28.12.2020Alineatul (3) din Articolul 177, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul II a fost modificat de Punctul 170, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(4)În sensul alin. (1), membrii organului de conducere (sau ai unui comitet relevant desemnat în acest sens) trebuie să participe în mod activ la discuții și, dacă este necesar, trebuie să pună în discuție ipotezele-cheie aferente modelării și selectarea scenariului și se așteaptă ca aceștia să analizeze ipotezele care stau la baza simulărilor de criză dintr-o perspectivă comună sau dintr-o perspectivă legată de activitate (de exemplu, dacă ipotezele aferente corelațiilor într-un mediu de criză sunt rezonabile).

Articolul 178

(1)Programul de simulări de criză trebuie să fie parte integrantă din cadrul de administrare a riscurilor al unei instituții de credit și să fie susținut de o infrastructură eficace.

(2)În sensul alin. (1), programul de simulări de criză trebuie:

a)să analizeze atât la nivel de ansamblu/agregat activitățile și tipurile de riscuri ale unei instituții de credit, cât și componentele separate ale portofoliilor, tipurilor de riscuri și liniilor de activitate;

b)să constituie un agent mijlocitor (to factor) în relația dintre tipurile de riscuri;

c)să susțină simulările de criză de tip bottom-up și top-down, inclusiv simularea de criză în sens invers (reverse stress-testing);

d)să dispună de o platformă flexibilă care să permită modelarea unei varietăți mari de simulări de criză între liniile de activitate și tipurile de riscuri, așa după cum și atunci când solicită conducerea superioară;

e)să extragă date din cadrul instituției de credit, după cum este necesar;

f)să permită intervenția pentru a ajusta ipotezele într-o manieră directă (straight forward manner).

(3)În sensul alin. (1), simulările de criză trebuie să constituie parte integrantă din ICAAP și ILAAP. ICAAP și ILAAP trebuie să fie anticipative și să ia în considerare efectele scenariilor adverse care ar putea avea impact asupra instituției, precum și să demonstreze că rapoartele privind simulările de criză furnizează organului de conducere în funcția sa de supraveghere și conducerii superioare o înțelegere de ansamblu corespunzătoare a riscurilor semnificative la care poate fi expusă instituția de credit.

28.12.2020Alineatul (3) din Articolul 178, Sectiunea a 2-a, Capitolul IV, Titlul II a fost modificat de Punctul 171, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(4)Pentru a fi parte din cadrul de administrare a riscurilor, în sensul alin. (1), simulările de criză trebuie efectuate cu o frecvență corespunzătoare. Frecvența simulărilor de criză trebuie să fie proporțională cu domeniile de risc și cu nevoia de simulare de criză generală la nivel de ansamblu al instituției de credit. Programul de simulări de criză trebuie să permită și efectuarea de simulări de criză ad-hoc.

(5)În sensul alin. (1), programul de simulări de criză trebuie să fie susținut de o infrastructură și/sau bază de date corespunzătoare care să permită atât flexibilitate, cât și niveluri adecvate de calitate și control. Infrastructura și/sau baza de date trebuie să fie proporționale cu mărimea, complexitatea, profilul de risc și profilul de afaceri ale unei instituții de credit și să permită efectuarea simulărilor de criză care acoperă toate riscurile semnificative la care este expusă o instituție de credit.

(6)În sensul alin. (5), o instituție de credit trebuie să asigure că alocă resurse suficiente pentru dezvoltarea și menținerea unei astfel de infrastructuri și/sau baze de date (inclusiv resurse și, după caz, sisteme informatice corespunzătoare) care să faciliteze furnizarea efectivă a datelor și procesarea acestora într-o modalitate cantitativă și calitativă.

Articolul 179

(1)Programul de simulări de criză trebuie să poată fi acționat și să informeze organele de decizie de la toate nivelurile corespunzătoare de decizie ale unei instituții de credit.

(2)În sensul alin. (1), programul de simulări de criză, ca parte a unei game de instrumente de administrare a riscului, trebuie să susțină diferite decizii și procese privind activitatea instituției de credit, inclusiv decizii strategice. Aceste decizii trebuie să ia în considerare deficiențele simulărilor de criză și limitările ipotezelor utilizate.

(3)În sensul alin. (1), organul de conducere are responsabilitatea pentru evaluarea rezultatelor relevante ale programului de simulări de criză și pentru luarea unor măsuri corespunzătoare, în funcție de circumstanțe și alte informații disponibile.

Articolul 180

(1)O instituție de credit trebuie să aibă responsabilități clare, resurse alocate și să dispună de politici și proceduri scrise pentru a facilita implementarea programului de simulări de criză.

(2)În sensul alin. (1), politicile și procedurile aferente programului de simulări de criză trebuie să prezinte în mod detaliat următoarele:

a)tipurile de simulări de criză și scopul principal al fiecărei componente a programului;

b)frecvența simulărilor de criză, care poate varia în funcție de tipul și scopul acestora;

c)detaliile metodologice ale fiecărei componente, inclusiv definiția unor scenarii relevante și rolul raționamentului profesional; șid) gama de ipoteze privind activitatea și măsurile de remediere avute în vedere, bazate pe scopul, tipul și rezultatul simulărilor de criză, inclusiv o evaluare a fezabilității măsurilor corective în situații de criză și într-un mediu de afaceri aflat în schimbare.

(3)În sensul alin. (1), o instituție de credit trebuie să asigure resurse suficiente și să dezvolte proceduri explicite pentru a efectua simulări de criză riguroase și anticipative.

(4)În sensul alin. (1), o instituție de credit trebuie să formalizeze ipotezele și elementele fundamentale pentru fiecare simulare de criză, inclusiv motivul și raționamentele care stau la baza scenariilor alese și senzitivitatea rezultatelor simulărilor de criză în raport cu gama și severitatea scenariilor, precum și în raport cu gama ipotezelor privind activitatea (business assumptions) și măsurile de remediere planificate.

Articolul 181

(1)Instituțiile de credit trebuie să revizuiască în mod regulat, dar cel puțin anual, programul de simulări de criză și să evalueze eficacitatea și adecvarea acestuia la scopuri/obiective.

(2)În sensul alin. (1), eficacitatea și robustețea simulărilor de criză trebuie să fie evaluată atât cantitativ, cât și calitativ, în contextul modificării condițiilor externe, pentru a asigura că simulările de criză sunt actualizate.

(3)În sensul alin. (1), frecvența evaluării diferitelor părți ale programului de simulări de criză trebuie să fie stabilită în mod corespunzător. Un rol important în acest proces trebuie să îl aibă o funcție independentă de control.

Secţiunea a 3-aMetodologii privind simulările de criză

Articolul 182

(1)Instituțiile de credit trebuie să desfășoare un program eficient de simulări de criză asupra tuturor riscurilor semnificative.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să determine toate riscurile semnificative care pot fi supuse unei simulări de criză, având în vedere o analiză cuprinzătoare a naturii și compoziției portofoliilor instituției de credit și o analiză a mediului în care instituția de credit își desfășoară activitatea.

(3)Pentru scopurile alin. (1), instituțiile de credit trebuie să îmbine în programele de simulare a condițiilor de criză atât analize de senzitivitate, cât și analize pe bază de scenariu.

Articolul 183

(1)În funcție de riscurile semnificative identificate de instituțiile de credit, acestea trebuie să stabilească determinanții de risc semnificativi care vor fi utilizați în simulările de criză.

(2)Instituțiile de credit trebuie să identifice punctele de vulnerabilitate pentru testarea în condiții de criză a determinanților de risc semnificativi care pot afecta profitabilitatea, solvabilitatea, lichiditatea sau conformitatea cu cadrul de reglementare.

28.12.2020Alineatul (2) din Articolul 183, Sectiunea a 3-a, Capitolul IV, Titlul II a fost modificat de Punctul 172, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(3)Instituțiile de credit trebuie să poată justifica alegerea determinanților de risc care vor fi utilizați în simulările de criză.

Articolul 184

(1)În funcție de situația lor, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere scenarii istorice sau scenarii ipotetice de tip dinamic și anticipativ.

(2)Pentru scopurile alin. (1), pentru a asigura dimensiunea anticipativă, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare atât modificările sistemice, cât și pe cele specifice instituției din prezent și din viitorul apropiat.

Articolul 185

(1)Instituțiile de credit trebuie să formuleze scenarii de criză consistente, care să încorporeze în mod solid toate fațetele mediului economic.

(2)Pentru scopurile alin. (1), în construirea unui scenariu, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare natura dependenței dintre factorii de risc economici și financiari, cum ar fi ratele de dobândă, produsul intern brut, rata șomajului, capitalul, consumul și prețurile proprietăților.

(3)Instituțiile de credit trebuie să aplice scenariul ales tuturor pozițiilor relevante, bilanțiere și extra-bilanțiere.

Articolul 186

Instituțiile de credit trebuie să identifice mecanisme adecvate și semnificative pentru transpunerea corespunzătoare și consistentă a rezultatelor obținute în urma derulării scenariilor de criză, în parametrii interni de risc relevanți, de tipul probabilității de nerambursare, pierderii în caz de nerambursare, ajustărilor corespunzătoare valorii juste, de natură să furnizeze o perspectivă de ansamblu asupra riscurilor.

Articolul 187

(1)Instituțiile de credit trebuie să își bazeze simulările de criză pe evenimente excepționale, dar plauzibile.

(2)În sensul alin. (1), atunci când se aleg simulările de criză ce vor fi efectuate, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere următoarele:

a)simulările de criză și scenariile utilizate trebuie să fie conforme cu apetitul la risc stabilit de instituția de credit;

b)instituțiile de credit trebuie să efectueze simulări de criză de diferite grade de severitate și probabilitate de concretizare.

c)în cazul scenariilor istorice, instituțiile de credit trebuie să își bazeze simulările de criză pe scenarii excepționale, dar plauzibile pe parcursul unei anumite perioade de timp utilizând, dacă este posibil, date înregistrate pe parcursul unui întreg ciclu economic;

d)instituțiile de credit trebuie să înțeleagă cât de sever profitabilitatea viitoare sau lipsa acesteia poate afecta capitalul și trebuie să poată explica Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere cum vor face față unei situații de criză precum cea simulată.

Articolul 188

(1)Pentru scopurile planificării capitalului, instituția de credit trebuie să abilă în vedere cel puțin un declin economic sever.

(2)Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere cerințele de capital și resursele de care dispun atât în situația unui scenariu plauzibil corespunzător unor condiții macroeconomice de bază, cât și în situația unui scenariu aferent unor condiții de criză.

(3)Instituțiile de credit trebuie să fie în măsură să furnizeze previziuni pentru procesul de planificare a capitalului aferent scenariului de bază.

Articolul 189

(1)Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare complexitatea modelelor aferente scenariilor ipotetice și a celor bazate pe variabile macroeconomice.

(2)Pentru scopurile alin. (1), instituțiile de credit trebuie să acorde o atenție deosebită riscului de model prin revizuirea periodică și prudentă, în baza raționamentelor profesionale, a ipotezelor și mecanismelor aferente acestuia.

Articolul 190

Instituțiile de credit trebuie să determine orizontul de timp al simulărilor de criză în conformitate cu scadența și lichiditatea pozițiilor supuse simulărilor de criză, acolo unde este cazul.

Articolul 191

Banca Națională a României - Direcția supraveghere poate solicita instituțiilor de credit să efectueze simulări de criză ad-hoc la un anumit moment.

Articolul 192

(1)Instituțiile de credit trebuie să verifice cel puțin o dată pe an dacă programele aferente simulărilor de criză mai sunt corespunzătoare și în mod deosebit dacă ipotezele privind profilul de risc și mediul în care își desfășoară activitatea rămân valabile în timp.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să verifice relevanța următoarelor elemente:

a)sfera de cuprindere a expunerilor asupra cărora se aplică simulările de criză;

b)validitatea ipotezelor;

c)adecvarea sistemului de administrare a informației;

d)integrarea în cadrul procesului de administrare al instituției de credit, inclusiv claritatea liniilor de raportare;

e)politica de aprobare a procesului de simulare de criză, inclusiv în cazul modificărilor;

f)relevanța, acuratețea și integritatea datelor încorporate în procesul de simulare de criză; șig) calitatea formalizării procesului de simulare de criză.

Secţiunea a 4-aSimulări de criză la nivel de portofoliu, la nivelul fiecărui risc și la nivel de ansamblu al instituției de credit

Articolul 193

(1)Instituțiile de credit trebuie să efectueze simulări de criză care au ca obiect portofoliile individuale, precum și tipurile specifice de riscuri care manifestă un impact asupra acestora.

(2)La realizarea simulărilor de criză, instituțiile de credit trebuie să ia totodată în considerare modificările intervenite la nivelul corelațiilor dintre riscurile identificate pentru un anumit portofoliu, precum și interacțiunile dintre diferitele categorii de riscuri.

(3)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că simulările de criză care au ca obiect portofolii și linii de activitate permit identificarea concentrărilor de risc.

Articolul 194

(1)În sensul art. 193, instituțiile de credit trebuie să asigure o concordanță între gradul de severitate al condițiilor de criză și specificul portofoliului.

(2)Abrogat.

28.12.2020Alineatul (2) din Articolul 194, Sectiunea a 4-a, Capitolul IV, Titlul II a fost abrogat de Punctul 173, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 195

În vederea formării unei viziuni complete și holistice asupra riscurilor, instituțiile de credit trebuie să efectueze simulări de criză la nivel de ansamblu, care să acopere gama de riscuri în totalitate.

Articolul 196

(1)Pentru scopurile art. 195, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere surmontarea capacității limitate a unei analize bazate pe agregarea simplistă a riscurilor pe categorii individuale sau pe unități operaționale, de a reflecta riscurile manifestate la nivel global. În mod similar, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere reflectarea inadecvată a corelațiilor, a compensărilor la nivelul expunerilor individuale și a concentrărilor, a grupurilor specifice de riscuri produse la nivel global, precum și eventuala dublare a riscurilor sau subestimare a impactului manifestat de un scenariu de criză.

(2)În funcție de structura organizatorică și modelul de afaceri, instituția de credit trebuie să evalueze toate riscurile la care este expusă prin efectuarea unor simulări de criză atât la nivel consolidat, cât și la nivelul entităților semnificative din grup, reflectate, de la caz la caz, la nivel individual și/sau subconsolidat.

Articolul 197

Instituțiile de credit trebuie să integreze simulările de criză în cadrul de administrare a riscurilor.

Secţiunea a 5-aRezultatele programului de simulări de criză și acțiunile de intervenție ale organului de conducere

Articolul 198

Instituțiile de credit trebuie să coreleze rezultatele programului de simulare a condițiilor de criză cu cerința de capital reglementat și resursele de capital, având în vedere totodată impactul asupra bilanțului și contului de profit și pierdere.

Articolul 199

Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere dependența semnificativă a pierderilor rezultate ca urmare a șocurilor aplicate în cadrul scenariilor, de asumarea prealabilă a riscurilor în anumite momente, respectiv de momentul de începere a derulării scenariului de criză, și de evoluții în volumul, calitatea activelor și prețul activităților de investiție și finanțare incluse în cadrul scenariilor respective.

Articolul 200

În cazul simulărilor de criză derulate de-a lungul unei anumite perioade de timp, instituțiile de credit trebuie să aplice în mod corespunzător ajustări conservatoare asupra previziunilor realizate la nivelul profitului și pierderii, având în vedere eventuala lipsă de concordanță între pierderile rezultate în urma simulărilor de criză și pierderile contabile.

Articolul 201

În funcție de rezultatele simulărilor de criză, organul de conducere al instituției de credit trebuie să elaboreze un set de măsuri plauzibile pentru a asigura solvabilitatea și lichiditatea instituției de credit pe bază continuă, inclusiv în condițiile de criză evidențiate de simulările respective.

28.12.2020Articolul 201 din Sectiunea a 5-a, Capitolul IV, Titlul II a fost modificat de Punctul 174, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 202

(1)Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere un ansamblu extins de tehnici de diminuare și planuri pentru situații neprevăzute cu privire la condiții de criză plauzibile, având în prim-plan cel puțin un scenariu sever.

(2)Pentru scopurile alin. (1), instituțiile de credit trebuie să asigure un set divers de măsuri, aplicabile inclusiv:

a)în regim de urgență;

b)condiționat de producerea unor evenimente specifice;

c)din inițiativa organului de conducere.

Articolul 203

În vederea evaluării capacității de reacție la o situație de criză, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare măsurile cele mai relevante și momentul oportun pentru aplicarea acestora.

Articolul 204

La cererea Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, instituțiile de credit trebuie să raporteze ipotezele aferente simulărilor de criză și rezultatele acestora.

Secţiunea a 6-aSimulările de criză din cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului și lichidității la riscuri

28.12.2020Denumirea secțiunii a 6-a a titlului II capitolul IV a fost modificată de Punctul 175, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 204^1

(1)Instituțiile de credit trebuie să asigure că programele de simulări de criză de care dispun sunt adecvate în ceea ce privește selecția scenariilor relevante, ipotezele subiacente, metodologiile și infrastructura, precum și în ceea ce privește utilizarea rezultatelor simulărilor de criză.

(2)În sensul alin. (1) trebuie îndeplinite cel puțin următoarele cerințe:

a)simulările de criză sunt integrate în cadrul de administrare a riscurilor al instituției de credit;

b)instituția de credit dispune de capacitatea și infrastructura, inclusiv datele, care să permită implementarea programului de simulare de criză la nivelul liniilor de activitate și al entităților, precum și la nivelul grupului, după caz;

c)organul de conducere al instituției de credit este implicat în programele de simulare de criză; șid) simulările de criză și rezultatele acestora sunt integrate în procesul decizional din cadrul instituției de credit.

28.12.2020Sectiunea a 6-a din Capitolul IV, Titlul II a fost completată de Punctul 176, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 205

(1)Instituțiile de credit trebuie să evalueze adecvarea planificării capitalului și lichidității pe baza rezultatelor simulărilor de criză și să ia măsuri în vederea asigurării adecvării capitalului și lichidității în cazul în care, în urma evaluării efectuate, se constată că riscurile nu sunt suficient acoperite.

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 205, Sectiunea a 6-a, Capitolul IV, Titlul II a fost modificat de Punctul 177, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(2)În sensul alin. (1), rezultatele simulărilor de criză trebuie utilizate pentru a evalua viabilitatea planului privind capitalul în circumstanțe adverse.

(3)În sensul alin. (1), simulările de criză trebuie să fie anticipative, să acopere aceeași perioadă de timp ca ICAAP și ILAAP (în cazul ICAAP trebuie să acopere o perioadă de cel puțin trei ani), să fie actualizate cel puțin la fel de frecvent ca și ICAAP și ILAAP și să reflecte toate entitățile pentru care sunt necesare ICAAP și ILAAP la nivel de grup.

28.12.2020Alineatul (3) din Articolul 205, Sectiunea a 6-a, Capitolul IV, Titlul II a fost modificat de Punctul 177, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(4)Scenariile utilizate pentru simulările de criză aferente planificării capitalului și lichidității trebuie să ia în considerare toate riscurile semnificative relevante la care instituția de credit este expusă.

28.12.2020Alineatul (4) din Articolul 205, Sectiunea a 6-a, Capitolul IV, Titlul II a fost modificat de Punctul 177, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(5)În cadrul simulărilor de criză, instituțiile de credit trebuie să evalueze și să reflecte și nivelul de transferabilitate a resurselor de capital și de lichiditate între entitățile legale sau unitățile operaționale în condiții de criză și în acest sens trebuie să identifice și să reflecte efectele oricăror obstacole posibile, inclusiv obstacole juridice, organizaționale și operaționale cu privire la mecanismele de suport financiar stabilite în cadrul grupului și care pot afecta transferabilitatea resurselor.

07.02.2022Articolul 205 din Sectiunea a 6-a, Capitolul IV, Titlul II a fost completat de Punctul 28, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(6)În plus, în cadrul simulării de criză ICAAP, instituțiile de credit trebuie să evalueze propria capacitate de a rămâne, în condiții de criză, peste cerințele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și peste cerința prevăzută la art. 226^2-226^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(7)Atunci când efectuează simulări de criză pentru solvabilitate în scopul ICAAP, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare și impactul anumitor scenarii asupra indicatorului efectului de levier al instituției, prevăzut la art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și asupra datoriilor eligibile deținute în scopul îndeplinirii cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, prevăzută de art. 295^5 din Legea nr. 312/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 206

(1)Instituțiile de credit trebuie să asigure că există o legătură clară între apetitul lor la risc, strategia de afaceri și simulările de criză din cadrul ICAAP și ILAAP. Instituțiile de credit trebuie să identifice acțiuni credibile ale conducerii superioare pentru diminuarea riscurilor rezultate din simulările de criză și asigurarea menținerii solvabilității instituției în cadrul scenariului utilizat.

28.12.2020Alineatul (1) din Articolul 206, Sectiunea a 6-a, Capitolul IV, Titlul II a fost modificat de Punctul 178, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(2)În sensul alin. (1), ipotezele utilizate în simulările de criză aferente planificării capitalului și lichidității trebuie să fie precise în raport cu posibilul comportament al instituției de credit în timpul unei crize și trebuie să fie în concordanță cu apetitul la risc formulat și cu strategia de afaceri a acesteia.

28.12.2020Alineatul (2) din Articolul 206, Sectiunea a 6-a, Capitolul IV, Titlul II a fost modificat de Punctul 178, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(3)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să formalizeze rezultatele simulărilor de criză atât înainte, cât și după acțiunile de diminuare întreprinse de conducerea superioară.

Articolul 206^1

Instituțiile de credit transmit Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, la solicitarea acesteia ca urmare a evaluării calitative a simulărilor de criză realizate de instituțiile de credit, un plan de acțiuni de remediere pentru îmbunătățirea programelor simulărilor de criză, în scopul remedierii limitărilor, vulnerabilităților și deficiențelor constatate.

07.02.2022Sectiunea a 6-a din Capitolul IV, Titlul II a fost completată de Punctul 29, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Secţiunea a 7-aSimulări de criză pe categorii de riscuri7.1 Simulări de criză macroeconomică

Articolul 207

(1)Instituțiile de credit sunt responsabile de luarea unei decizii cu privire la categoriile de riscuri cărora li se aplică simularea de criză macroeconomică și măsura în care aceasta este aplicată.

(2)La evaluarea adecvării capitalului în contextul planurilor viitoare de desfășurare a activității, o instituție de credit trebuie să ia în considerare efectele factorilor macroeconomici asupra capitalului, asupra profiturilor, în cazul în care este posibil, și dacă aceștia pot afecta planurile sale strategice.

(3)În sensul alin. (2), scenariile sau simulările de criză macroeconomică trebuie să prezinte o granularitate suficientă pentru a lua în considerare fiecare risc semnificativ pe care instituția de credit l-a identificat în prealabil în cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.

Articolul 208

(1)Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere complexitatea modelelor aferente scenariilor ipotetice și a celor bazate pe variabile macroeconomice.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să acorde o atenție deosebită riscului de model prin revizuirea periodică și prudentă, în baza raționamentelor profesionale, a ipotezelor și mecanismelor aferente acestuia.

Articolul 209

(1)Instituțiile de credit trebuie să încorporeze în mod explicit, în cadrul simulărilor de criză bazate pe scenarii, interacțiunile la nivel de sistem și efectele de natura reacțiilor.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să identifice și să integreze în cadrul scenariilor de criză interdependențe la nivelul regiunilor și sectoarelor economice, precum și evoluții manifestate de-a lungul sistemului.

7.2 Simulări de criză pentru riscul de piață

Articolul 210

Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere, ca parte a politicilor și proceselor prevăzute la art. 116, derularea de simulări de criză pentru pozițiile pe instrumente financiare din portofoliul de tranzacționare.

Articolul 211

(1)În cazul instituțiilor de credit care utilizează modele interne pentru calcularea cerințelor de capital pentru riscul de piață, programul riguros de simulare de criză prevăzut la art. 368 alin. (1) lit. g) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

a)să conțină toți factorii de risc cu caracter material care pot cauza pierderi deosebit de ridicate sau care pot avea un impact negativ major asupra administrării riscului. Acești factori trebuie să includă evenimente cu probabilitate redusă pentru toate tipurile principale de risc, în special pentru diferitele componente ale riscului de piață;

b)să surprindă impactul situațiilor de criză asupra produselor liniare sau neliniare;

c)să evalueze consecințele disfuncționalităților majore ale pieței și să identifice situațiile plauzibile care pot determina pierderi deosebit de ridicate. În acest sens, instituția de credit trebuie să analizeze, la nivel de portofoliu, efectele modificării corelațiilor. Efectele de diminuare, consecință a planurilor pentru situații neprevăzute, pot fi luate în considerare în condițiile în care planurile se bazează pe ipoteze plauzibile cu privire la lichiditatea pieței;

d)să conțină situații identificate de către instituțiile de credit, pe baza caracteristicilor portofoliilor, drept excepționale, dar plauzibile.

(2)Instituțiile de credit trebuie să precizeze măsurile luate pentru reducerea riscurilor și protejarea fondurilor proprii. În special, limitele aferente riscului valutar, riscului de rată a dobânzii, riscului legat de titluri de capital și celui de marfă, stabilite de către instituțiile de credit, trebuie supuse verificării prin comparație cu rezultatele calculelor generate de simularea de criză.

7.3 Simulări de criză pentru riscul de credit7.3.1 Simulări de criză pentru riscul de credit și riscul de contrapartidă derulate de instituțiile de credit indiferent de abordarea utilizată în vederea determinării cerințelor minime de capital aferente riscului de credit

Articolul 212

(1)Instituțiile de credit trebuie să efectueze simulări de criză în vederea evaluării potențialelor pierderi din credite și modificării cerințelor de capital datorate inclusiv schimbărilor intervenite în calitatea creditului și valoarea garanțiilor reale.

(2)În estimarea pierderilor din credite, instituțiile de credit trebuie să dezvolte modele și abordări care să nu se bazeze exclusiv pe relațiile și datele confirmate în baza experienței istorice.

Articolul 212^1

Instituțiile de credit trebuie să efectueze simulări de criză pentru a identifica orice surse de risc de credit neidentificate anterior, cum ar fi cele specifice jurisdicției în care acestea își desfășoară activitatea, stadiului în care se află ciclul economic și cele asociate variațiilor concentrărilor creditelor și expunerii din credite, într-o perioadă de criză.

28.12.2020Sectiunea a 7-a din Capitolul IV, Titlul II a fost completată de Punctul 179, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 213

(1)Instituțiile de credit trebuie să dezvolte abordări de simulare de criză destinate contrapartidelor caracterizate printr-un efect de levier ridicat (leveraged counterparties), pentru a analiza vulnerabilitatea față de categorii de active specifice sau față de evoluții ale pieței.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să procedeze în mod similar pentru scopul evaluării riscului de corelare adversă (wrong-way risk) aferent tehnicilor de diminuare a riscului.

Articolul 214

Instituțiile de credit trebuie să surprindă în mod adecvat corelarea riscurilor aferente extremității distribuției de probabilitate (correlated tail risks), precum și posibila corelație încrucișată dintre bonitatea contrapartidei și riscurile activelor care fac obiectul acoperirii, respectiv riscul de corelare.

7.3.2 Simulări de criză pentru instituțiile de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating

Articolul 215

Pentru scopurile art. 177 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituția de credit trebuie să dispună de resurse de capital care acoperă riscurile de credit aferente portofoliului de credite, rezultate dintr-un anumit scenariu de criză.

Articolul 216

(1)Pentru scopurile art. 177 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, simularea de criză trebuie să arate impactul potențial asupra cerințelor de capital pentru riscul de credit al stadiului în care se află ciclul economic și să se efectueze cel puțin anual.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să decidă asupra determinanților de risc specifici și asupra modului în care aceștia afectează cerințele totale de capital pentru riscul de credit.

(3)În situația în care o instituție de credit desfășoară numeroase activități, aceasta poate lua în considerare efectele diversificării, în special în situația în care respectivele activități sunt desfășurate în zone geografice diferite, ale căror condiții economice nu sunt sincronizate.

(4)În sensul alin. (3), instituțiile de credit trebuie să fie suficient de prudente în specificarea corelațiilor și trebuie să aibă capacitatea de a-și justifica alegerile.

(5)Rezultatul simulărilor de criză poate să nu aibă un efect direct asupra cerinței minime de capital reglementate și să nu conducă în mod obligatoriu la o cerință adițională - respectiv capital suplimentar sau alte măsuri -, în măsura în care:

a)instituțiile de credit desfășoară activități cu produse sau interacționează cu contrapartide a căror performanță este contrară tendinței stadiului în care se află ciclul economic - countercyclical; spre exemplu, produsele sau contrapartidele din industriile care furnizează bunuri de consum de primă necesitate îndeplinesc, în general, criteriul precizat;

b)instituțiile de credit pot demonstra că iau măsuri de administrare credibile, capabile să contrabalanseze deficitele potențiale de capital; sauc) economia se află deja în recesiune.

Articolul 217

Pentru menținerea obiectivității simulărilor de criză ale unei instituții de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating, funcția responsabilă cu simulările de criză în cadrul respectivei abordări poate să fie funcția de administrare a riscului de credit.

7.4 Simulări de criză pentru riscul din securitizare

Articolul 218

(1)Programul de simulări de criză pentru riscul din securitizare trebuie să aibă în vedere produsele complexe și create pentru anumite scopuri.

(2)Simulările de criză pentru activele securitizate trebuie să aibă în vedere activele-suport, expunerea acestora la factorii de piață sistemici, aranjamentele contractuale relevante și factorii declanșatori aferenți structurii de securitizare, precum și impactul efectului de levier, mai ales din perspectiva surprinderii, prin prisma acestuia, a nivelului de subordonare.

Articolul 219

(1)Instituțiile de credit trebuie să își îmbunătățească metodologiile aferente simulărilor de criză pentru a include efectul riscului reputațional.

(2)Instituțiile de credit trebuie să integreze în cadrul programelor de simulări de criză riscurile rezultate din tranzacții din afara bilanțului și alte operațiuni asociate.

7.5 Simulări de criză pentru riscul de lichiditate

Articolul 220

(1)Instituțiile de credit trebuie să identifice intrările și ieșirile de numerar contractuale și rezultate din comportamentul contrapartidelor, precum și fluxurile de numerar nete rezultate, în condițiile unor scenarii alternative legate de specificul instituției de credit, de piață în general și o combinare a celor două tipuri de scenarii.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să identifice și să cuantifice neconcordanțele de lichiditate potențiale, precum și modalitățile de acoperire a acestor neconcordanțe, respectiv finanțare garantată/finanțare negarantată, și costul finanțării.

(3)Instituțiile de credit trebuie să analizeze impactul scenariilor alternative asupra rezervelor de lichiditate.

(4)În sensul alin. (3), rezerva de lichiditate reprezintă lichiditatea disponibilă, care acoperă necesitățile suplimentare de lichiditate ce pot apărea pe un orizont scurt de timp definit, în condiții de criză.

(5)Scenariul legat de specificul instituției de credit prevăzut la alin. (1) ar putea presupune că finanțarea negarantată de tip wholesale nu se reînnoiește și se înregistrează unele ieșiri de numerar aferente depozitelor retail, precum și o înrăutățire a ratingului instrumentelor de datorie ale instituției de credit.

(6)Scenariul legat de piață în general prevăzut la alin. (1) ar putea presupune o scădere a valorii lichidității anumitor active și deteriorarea condițiilor pieței pe care instituția de credit poate obține finanțare, precum și perturbări ale pieței sau modificări ale mediului macroeconomic în care instituția de credit desfășoară activitate.

Articolul 221

(1)Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere diferite perioade de timp și grade variate ale condițiilor de criză.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere perioade de timp cuprinse între o zi - overnight și cel puțin 12 luni, inclusiv pe parcursul zilei - intraday. De exemplu, perioada de timp poate să fie împărțită astfel: un orizont de timp scurt (de până la 30 de zile) caracterizat de condiții de criză foarte severă și un orizont de timp mai lung (între 3 și 12 luni) caracterizat de condiții de criză severă, dar mai persistentă.

28.12.2020Alineatul (2) din Articolul 221, Sectiunea a 7-a, Capitolul IV, Titlul II a fost modificat de Punctul 180, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

(3)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că amploarea și frecvența simulărilor de criză sunt adecvate pentru natura și complexitatea instituției de credit, expunerile sale la riscul de lichiditate și importanța acesteia în cadrul sistemului financiar.

28.12.2020Articolul 221 din Sectiunea a 7-a, Capitolul IV, Titlul II a fost completat de Punctul 181, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 222

În procesul de concepere a scenariilor alternative de lichiditate, instituțiile de credit trebuie să ia în considere și simulările de criză aferente altor tipuri de riscuri, cum ar fi: riscul de piață, riscul de credit și riscul reputațional.

Articolul 222^1

(1)Ipotezele aferente simulărilor de criză privind lichiditatea trebuie să aibă în vedere aspecte precum:

a)retragerea depozitelor retail;

b)reducerea finanțării garantate și negarantate de tip wholesale;

c)corelarea dintre piețele de finanțare și diversificarea pe diferite piețe;

d)expuneri extrabilanțiere contingente suplimentare;

e)termenele de finanțare, de exemplu în cazul în care furnizorul de finanțare are opțiuni de cumpărare;

f)impactul unei deteriorări a ratingului de credit al instituției de credit;

g)convertibilitatea în monedă străină și accesul la piețe de schimb valutar;

h)capacitatea de transfer a lichidităților între entități, sectoare și țări;

i)estimări ale creșterii bilanțiere viitoare; șij) o cerință implicită pentru instituția de credit, în contextul riscului reputațional, de a transfera active și de a extinde sau a menține alte forme de suport de lichiditate.

(2)Instituțiile de credit trebuie să integreze rezultatele simulărilor de criză în procesele de planificare strategică pentru lichiditate și finanțare, inclusiv în planul de redresare privind lichiditatea.

28.12.2020Sectiunea a 7-a din Capitolul IV, Titlul II a fost completată de Punctul 182, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

7.6 Simulări de criză pentru riscul de rată a dobânzii din activități în afara portofoliului de tranzacționare

Articolul 223

Instituțiile de credit au obligativitatea de a derula simulări de criză care au ca obiect toate sursele de risc de rată a dobânzii aferent activităților din afara portofoliului de tranzacționare, respectiv riscul de reevaluare, riscul determinat de modificări ale formei curbei de randament, riscul de bază și riscul generat de existența unor opțiuni.

Articolul 224

Pentru scopurile art. 223, instituțiile de credit efectuează simulări de criză pe măsura complexității riscului de rată a dobânzii aferent activităților din afara portofoliului de tranzacționare și pe măsura gradului de sofisticare a instrumentelor financiare utilizate. În situația utilizării unor instrumente financiare mai puțin complexe, instituțiile de credit pot determina efectul unui șoc în baza analizei de senzitivitate, prin aplicarea simplă a acestuia la nivelul portofoliului, dar fără a identifica neapărat cauza sa. În opoziție, în situația utilizării unor instrumente financiare mai complexe, în cazul cărora șocul manifestă efecte multiple de natură indirectă, instituțiile de credit au în vedere abordări mai avansate, cu definirea specifică a situațiilor adverse.

7.7 Simulări de criză pentru riscul de concentrare

Articolul 225

Instituțiile de credit trebuie să efectueze simulări de criză atât la nivel individual - pentru a lua în considerare potențialele concentrări de risc specifice piețelor locale -, cât și pe tipuri de concentrări care se pot materializa la nivel de grup.

Articolul 226

În contextul simulărilor de criză, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare modificările ce pot apărea în mediul de afaceri și care ar conduce la materializarea concentrărilor de risc.

7.8 Simulări de criză pentru riscul operațional

Articolul 227

Instituțiile de credit trebuie să deruleze în mod adecvat simulări de criză pentru riscul operațional.

Articolul 228

Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare măsura în care scenariile de criză pentru riscul operațional influențează analiza procesului de planificare a capitalului. În acest sens, în procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, instituțiile de credit au în vedere expunerea globală la riscul operațional.

Articolul 229

Instituțiile de credit trebuie să efectueze evaluări la nivelul evenimentelor de risc operațional istorice și ipotetice, dar plauzibile, a căror probabilitate de producere este scăzută, dar care determină un impact negativ major.

Articolul 230

(1)În procesul de validare a abordării avansate de evaluare, instituțiile de credit care utilizează modele avansate în vederea calculării cerințelor de capital pentru riscul operațional trebuie să realizeze în mod adecvat simulări de criză asupra variabilelor relevante ale modelului.

(2)În situația în care instituțiile de credit utilizează abordarea avansată de evaluare în combinație cu o abordare mai simplă, rezultatele simulărilor de criză pentru cea din urmă sunt cumulate cu capitalul suplimentar determinat în urma simulărilor de criză aferente abordării avansate.

Capitolul IV^1Externalizarea

14.08.2024Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Secţiunea 1Dispoziții generale

14.08.2024Capitolul IV^1 din Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^1

(1)În sensul prezentului capitol, termenii și sintagmele de mai jos au următoarele semnificații:

1.funcție - orice proces, serviciu sau activitate;

2.funcție critică sau importantă - orice funcție a instituției de credit care se află în una dintre următoarele situații:

a)prezintă o asemenea importanță încât orice anomalie sau deficiență în desfășurarea acesteia ar putea avea un efect negativ semnificativ în ceea ce privește:

(i)capacitatea instituției de credit de a respecta pe bază continuă condițiile de autorizare sau celelalte obligații care îi revin în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările și completările ulterioare, precum și în temeiul reglementărilor emise în aplicarea acestora;

(ii)performanța financiară a instituției de credit; sau(iii) soliditatea sau continuitatea serviciilor și activităților sale;

b)privește sarcinile operaționale ale funcțiilor de control intern, cu excepția cazului în care din evaluarea instituției de credit rezultă că neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a sarcinilor operaționale externalizate nu ar genera un impact negativ asupra eficacității funcției de control intern; sauc) privește activitățile instituției de credit prevăzute la art. 18 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, a căror desfășurare necesită autorizarea de către Banca Națională a României; saud) este necesară pentru a desfășura activități din cadrul liniilor de activitate de bază sau funcții critice, astfel cum acestea sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 23 și 24 din Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, cu modificările și completările ulterioare, și identificate ca atare de instituția de credit prin utilizarea criteriilor prevăzute la art. 6 și 7 din Regulamentul delegat (UE) 2016/778 al Comisiei de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește circumstanțele și condițiile în care plata contribuțiilor ex post extraordinare poate fi amânată parțial sau integral și în ceea ce privește criteriile de stabilire a activităților, serviciilor și operațiunilor pentru funcțiile critice și de stabilire a liniilor de activitate și a serviciilor asociate pentru liniile de activitate esențiale, cu excepția cazului în care din evaluarea instituției de credit rezultă că neexecutarea funcției externalizate sau executarea necorespunzătoare a funcției externalizate nu ar avea un impact negativ asupra continuității operaționale a liniei de activitate de bază sau a funcției critice;

3.externalizare în lanț - externalizare în cadrul căreia furnizorul extern subcontractează altor furnizori externi o funcție externalizată a instituției de credit sau părți ale acesteia.

(2)Atunci când aplică cerințele prevăzute în prezentul capitol, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare complexitatea funcțiilor externalizate, riscurile care decurg din acordurile de externalizare, caracterul critic sau importanța funcțiilor externalizate și impactul potențial al externalizării asupra continuității activităților lor.

14.08.2024Sectiunea 1, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completată de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^2

(1)Instituțiile de credit au obligația de a evalua acordurile lor cu terțe părți pentru a determina dacă acestea se încadrează în definiția externalizării.

(2)Instituțiile de credit au obligația de a evalua pe bază continuă dacă acordurile lor de externalizare vizează funcții critice sau importante.

14.08.2024Sectiunea 1, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completată de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Secţiunea a 2-aDispoziții privind cadrul de administrare a activității în contextul externalizării

14.08.2024Capitolul IV^1, Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

2.1.Dispoziții generale

14.08.2024Sectiunea a 2-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completată de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^3

Instituțiile de credit trebuie să identifice, să evalueze, să monitorizeze și să administreze toate riscurile care decurg din acordurile cu terțe părți la care sunt sau ar putea fi expuse, în special riscul operațional și riscul de concentrare, indiferent dacă acordurile respective sunt sau nu acorduri de externalizare.

14.08.2024Punctul 2.1., Sectiunea a 2-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^4

(1)Externalizarea nu trebuie să afecteze desfășurarea activității instituției de credit cu respectarea tuturor cerințelor legale și de reglementare aplicabile, exercitarea atribuțiilor organului de conducere al instituției de credit și nici supravegherea prudențială a instituției de credit de către Banca Națională a României.

(2)Atunci când externalizează, instituțiile de credit rămân pe deplin responsabile și răspunzătoare pentru respectarea tuturor obligațiilor lor ce decurg din cadrul legal și de reglementare, inclusiv în ceea ce privește capacitatea de a monitoriza externalizarea funcțiilor critice sau importante.

(3)Instituțiile de credit trebuie să mențină în permanență un nivel suficient de activitate pentru a rămâne autorizate și nu trebuie să utilizeze externalizarea într-o asemenea măsură încât să devină entități de tip «carcasă goală». În acest sens, instituțiile de credit trebuie:

a)să îndeplinească în permanență toate condițiile de autorizare, inclusiv în ceea ce privește exercitarea efectivă de către organul de conducere a responsabilităților prevăzute la alin. (5);

b)să păstreze un cadru și o structură organizatorică clare și transparente care să permită asigurarea conformării cu cerințele cadrului legal și de reglementare;

c)atunci când sunt externalizate sarcinile operaționale ale funcțiilor de control intern, precum în cazul externalizării în cadrul grupului sau al externalizării în cadrul sistemelor instituționale de protecție, să exercite o monitorizare adecvată și să fie capabile să administreze riscurile generate de externalizarea funcțiilor critice sau importante; șid) să dispună de suficiente resurse și capacități pentru a asigura conformarea cu cerințele de la lit. a)-c).

(4)Externalizarea nu trebuie să determine nicio delegare a responsabilităților organului de conducere al instituției de credit.

(5)Organul de conducere este în orice moment pe deplin responsabil și răspunzător cel puțin pentru:

a)asigurarea îndeplinirii în mod continuu de către instituția de credit a condițiilor de autorizare, inclusiv a oricăror alte condiții impuse de Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă;

b)organizarea internă a instituției de credit;

c)identificarea, evaluarea și gestionarea conflictelor de interese;

d)stabilirea strategiilor și a politicilor instituției de credit, precum modelul de afaceri, apetitul la risc sau cadrul de administrare a riscurilor;

e)supravegherea activității de conducere curentă a instituției de credit, inclusiv administrarea tuturor riscurilor asociate externalizării; șif) îndeplinirea rolului de supraveghere al organului de conducere în funcția sa de supraveghere, inclusiv supravegherea și monitorizarea procesului decizional al conducerii.

(6)Externalizarea nu trebuie să reducă cerințele de adecvare aplicabile membrilor organului de conducere al instituției de credit și persoanelor care dețin funcții-cheie.

(7)Instituțiile de credit trebuie să dispună de competențe adecvate și de resurse suficiente și calificate în mod corespunzător pentru a asigura administrarea și monitorizarea adecvată a acordurilor de externalizare.

Articolul 230^5

(1)Instituțiile de credit trebuie:

a)să atribuie în mod clar responsabilități privind documentarea, administrarea și controlul asupra acordurilor de externalizare;

b)să aloce suficiente resurse pentru a asigura conformarea cu toate cerințele prevăzute de cadrul legal și de reglementare, precum și documentarea și monitorizarea tuturor acordurilor de externalizare;

c)să stabilească, ca parte a cadrului de control intern al instituției de credit, cu aplicarea criteriilor de proporționalitate prevăzute la art. 5 alin. (2) și (2^1), o funcție de monitorizare a externalizării sau să desemneze o persoană responsabilă pentru administrarea și supravegherea riscurilor asociate acordurilor de externalizare, precum și cu supravegherea documentării acordurilor de externalizare, care trebuie să fie o persoană care exercită o funcție de conducere de nivel mediu, în sensul art. 67^38 alin. (3), sau o persoană care deține funcții-cheie care este direct răspunzătoare față de organul de conducere.

(2)În sensul alin. (1) lit. c), instituțiile de credit mici și cu un grad redus de complexitate, astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 145 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, trebuie să asigure, cel puțin, o repartizare clară a sarcinilor și a responsabilităților privind administrarea și controlul acordurilor de externalizare și pot atribui funcția de externalizare unui membru al organului de conducere al instituției de credit.

Articolul 230^6

Instituțiile de credit trebuie să se asigure, atunci când externalizează funcții, cel puțin că:

a)pot lua și pune în aplicare decizii referitoare la activitățile lor și la funcțiile critice sau importante, inclusiv cu privire la cele externalizate;

b)este menținută buna desfășurare a activităților proprii;

c)riscurile asociate acordurilor de externalizare existente și planificate sunt identificate, evaluate, administrate și diminuate în mod adecvat. Aceste riscuri au în vedere și riscul aferent tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC), inclusiv cel aferent tehnologiilor financiare (fintech);

d)există mecanisme adecvate de asigurare a confidențialității datelor și altor informații;

e)este menținut un flux adecvat de informații relevante cu furnizorii externi;

f)în ceea ce privește externalizarea funcțiilor critice sau importante, au capacitatea să întreprindă cel puțin una dintre următoarele acțiuni, într-un interval de timp adecvat:

(i)să transfere funcția către alți furnizori externi;

(ii)să reintegreze funcția; sau(iii) să întrerupă activitățile care depind de funcția respectivă;

g)în cazul în care externalizarea implică prelucrarea datelor cu caracter personal de către furnizorii externi, sunt implementate măsuri corespunzătoare, iar datele sunt prelucrate în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, precum și ale legislației naționale aplicabile domeniului protecției datelor.

2.2.Politica privind externalizarea

14.08.2024Sectiunea a 2-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completată de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^7

(1)Instituțiile de credit trebuie să își stabilească, în scris, politica în domeniul externalizării, care include principalele etape ale ciclului de viață al acordurilor de externalizare încheiate sau pe care intenționează să le încheie și definește principiile, responsabilitățile și procesele legate de externalizare, și să asigure punerea sa în aplicare, după caz, pe bază individuală, subconsolidată și consolidată.

(2)Politica de externalizare trebuie să vizeze cel puțin următoarele aspecte:

a)responsabilitățile organului de conducere, inclusiv implicarea sa, după caz, în procesul decizional privind externalizarea funcțiilor critice sau importante;

b)implicarea liniilor de activitate, a funcțiilor de control intern și a altor persoane în ceea ce privește acordurile de externalizare;

c)planificarea acordurilor de externalizare, incluzând:

(i)definirea cerințelor comerciale referitoare la acordurile de externalizare;

(ii)criteriile și procesele de identificare a funcțiilor critice sau importante;

(iii)identificarea, evaluarea și administrarea riscurilor în conformitate cu art. 230^3;

(iv)evaluarea adecvării furnizorilor externi potențiali, inclusiv măsurile necesare în temeiul art. 230^15;

(v)proceduri pentru identificarea, evaluarea, gestionarea și reducerea sau prevenirea potențialelor conflicte de interese, în conformitate cu art. 29^3;

(vi)planificarea continuității activității în conformitate cu alin. (6);

(vii)procesul de aprobare a acordurilor de externalizare noi;

d)punerea în aplicare, monitorizarea și administrarea acordurilor de externalizare, incluzând:

(i)monitorizarea pe bază continuă a furnizorului extern în conformitate cu art. 230^21;

(ii)procedurile de notificare și de răspuns la modificările intervenite la nivelul unui acord de externalizare sau al unui furnizor extern, cum ar fi, de exemplu, în ceea ce privește poziția sa financiară, structurile sale organizatorice sau de acționariat, subcontractarea;

(iii)examinarea independentă și auditul conformității cu cerințele prevăzute de cadrul legal și de reglementare și cu politicile interne;

(iv)procesele de reînnoire a acordurilor de externalizare;

e)documentarea și ținerea evidențelor, luând în considerare cerințele de la art. 230^8-230^10;

f)strategiile de încetare și procedurile în caz de încetare a externalizării, inclusiv cerința privind existența unui plan de încetare documentat pentru fiecare funcție critică sau importantă care urmează să fie externalizată, în cazul în care o astfel de încetare este considerată posibilă, având în vedere eventualele întreruperi ale serviciilor sau încetarea neprevăzută a unui acord de externalizare.

(3)Politica de externalizare trebuie să facă distincție între următoarele situații:

a)externalizarea funcțiilor critice sau importante și alte acorduri de externalizare;

b)externalizarea către furnizori externi care sunt autorizați de o autoritate competentă și cei care nu sunt autorizați;

c)externalizarea în cadrul grupului, în cadrul aceluiași sistem instituțional de protecție (inclusiv entități deținute integral fie individual, fie colectiv de instituții din cadrul sistemului instituțional de protecție) și externalizarea către entități din afara grupului; șid) externalizarea către furnizori externi situați într-un stat membru și furnizori externi situați în state terțe.

(4)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că politica de externalizare acoperă identificarea efectelor potențiale ale acordurilor de externalizare care vizează funcții critice sau importante asupra următoarelor aspecte și că acestea sunt luate în considerare în procesul decizional:

a)profilul de risc al instituției de credit;

b)capacitatea de a monitoriza furnizorul extern și de a administra riscurile;

c)măsurile de asigurare a continuității activității; șid) desfășurarea activității.

(5)Instituțiile de credit trebuie să identifice, să evalueze și să gestioneze conflictele de interese în ceea ce privește acordurile lor de externalizare, în conformitate cu art. 29^3.

(6)Instituțiile de credit trebuie să stabilească și să aplice planuri de asigurare a continuității activității lor care să ia în considerare eventualitatea în care prestarea serviciilor de către furnizorul extern nu se mai realizează sau se realizează într-un mod total necorespunzător ori alte modificări în situația furnizorului extern. Planurile de asigurare a continuității activității trebuie testate periodic, cel puțin anual.

14.08.2024Punctul 2.2., Sectiunea a 2-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

2.3.Cerințe privind documentația

14.08.2024Sectiunea a 2-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completată de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^8

(1)Ca parte a cadrului de administrare a riscurilor, instituțiile de credit trebuie să țină un registru actualizat al informațiilor privind toate acordurile de externalizare existente la nivelul instituției de credit și, după caz, la nivel subconsolidat și consolidat.

(2)Registrul de evidență include cel puțin informațiile prevăzute în anexa nr. 11.

(3)Instituțiile de credit din cadrul unui grup, organizațiile cooperatiste sau instituțiile de credit care sunt membre ale aceluiași sistem instituțional de protecție pot ține registrul de evidență la nivel central.

(4)Instituțiile de credit trebuie să păstreze înregistrările din registrul de evidență cu privire la acordurile de externalizare încetate, precum și documentele aferente, pentru perioadele specificate la nivelul legislației naționale privind arhivarea.

14.08.2024Punctul 2.3., Sectiunea a 2-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^9

Instituțiile de credit trebuie să documenteze corespunzător toate acordurile de externalizare existente, făcând distincție între externalizarea funcțiilor critice sau importante și alte acorduri de externalizare, inclusiv evaluările efectuate în legătură cu acestea și rezultatele monitorizării acestora.

Articolul 230^10

(1)Instituțiile de credit trebuie să pună la dispoziția Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, la cerere, într-un format electronic editabil, fie registrul de evidență a tuturor acordurilor de externalizare existente, fie părți specifice din acesta, ca, de exemplu, informații privind toate acordurile de externalizare care se încadrează în una dintre categoriile menționate la lit. d) de la pct. 1 din anexa nr. 11, de exemplu acordurile de externalizare pentru tehnologia informației.

(2)Instituțiile de credit trebuie să pună la dispoziția Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, la cerere, toate informațiile necesare pentru a permite acesteia exercitarea efectivă a atribuțiilor sale de supraveghere, inclusiv, dacă este cazul, copii ale acordurilor de externalizare.

2.4.Cerințe de notificare cu privire la externalizarea funcțiilor critice sau importante

14.08.2024Sectiunea a 2-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completată de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^11

(1)Fără a aduce atingere prevederilor art. 34^8 alin. (2), instituțiile de credit trebuie să notifice în prealabil Banca Națională a României - Direcția supraveghere cu privire la externalizarea planificată a unor funcții critice sau importante și/sau dacă o funcție externalizată a devenit critică sau importantă, astfel încât Banca Națională a României să poată evalua în ce măsură sunt respectate cerințele de natură prudențială și, dacă este cazul, să poată dispune măsurile necesare.

(2)În cazul externalizării planificate a unei funcții critice sau importante, notificarea prevăzută la alin. (1) se efectuează cu două luni anterior datei la care se preconizează încheierea acordului de externalizare.

(3)În cazul funcțiilor externalizate care devin critice sau importante, notificarea prevăzută la alin. (1) se efectuează în termen de o lună de la data evaluării caracterului critic sau a importanței funcției externalizate, conform mențiunilor de la pct. 1 lit. i) din Registrul de evidență a acordurilor de externalizare, prevăzut în anexa nr. 11. Banca Națională a României evaluează externalizarea unei funcții devenite critică sau importantă în termen de 2 luni de la data depunerii notificării și, dacă este cazul, poate dispune măsurile necesare.

(4)Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie însoțită de următoarele documente și informații:

a)fundamentarea oportunității externalizării funcțiilor în cauză, inclusiv din perspectiva riscurilor implicate de externalizare;

b)informațiile prevăzute în anexa nr. 11;

c)proiectul acordului de externalizare sau, după caz, acordul de externalizare.

(5)Ulterior externalizării unei funcții critice sau importante, instituțiile de credit notifică Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere următoarele:

a)intenția de schimbare a furnizorului extern, cu motivarea acestei schimbări;

b)eventuala reintegrare în cadrul instituției de credit a funcțiilor supuse externalizării;

c)orice evoluții semnificative și/sau evenimente grave care ar putea afecta activitatea furnizorului extern și/sau capacitatea acestora de a-și îndeplini obligațiile față de clienți, eventuale măsuri care urmează a fi adoptate de instituția de credit în aceste cazuri.

(6)În cazul prevăzut la alin. (5) lit. a), notificarea se efectuează cu o lună anterior datei la care se preconizează încheierea noului acord de externalizare, astfel încât Banca Națională a României să poată efectua evaluarea noilor circumstanțe și, dacă este cazul, să poată dispune măsurile necesare. Notificarea trebuie însoțită de următoarele documente și informații:

a)informațiile prevăzute în anexa nr. 11;

b)proiectul acordului de externalizare.

(7)În cazurile prevăzute la alin. (5) lit. b) și c), notificarea se realizează în cel mai scurt timp.

(8)În termenele menționate la alin. (2) și (6), respectiv în termen de o lună de la data notificării prevăzută la alin. (3), Banca Națională a României poate impune instituției de credit anumite condiții în legătură cu operațiunea de externalizare sau de schimbare a furnizorului extern sau se poate opune motivat ținând seama de factori cum ar fi: mărimea instituției de credit, natura activității care se intenționează a fi externalizată, caracteristicile și poziția de piață ale furnizorului de servicii propus, durata contractului, conflictele de interese ce ar putea fi generate de externalizare. În lipsa unui răspuns din partea Băncii Naționale a României, instituțiile de credit pot implementa externalizarea în condițiile notificate.

(9)Notificarea prevăzută la alin. (1) și (5) nu exonerează instituțiile de credit de îndeplinirea obligațiilor legale, iar acestea rămân deplin responsabile și răspunzătoare pentru respectarea tuturor cerințelor ce decurg din cadrul legal și de reglementare în ceea ce privește externalizările planificate. Banca Națională a României, în cadrul verificărilor și inspecțiilor efectuate în exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere prudențială, poate dispune măsuri de supraveghere sau măsuri sancționatoare și/sau sancțiuni în cazul în care constată că externalizarea planificată nu respectă cadrul legal și de reglementare aplicabil.

14.08.2024Punctul 2.4., Sectiunea a 2-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Secţiunea a 3-aProcesul de externalizare

14.08.2024Capitolul IV^1, Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

3.1.Evaluarea prealabilă externalizării

14.08.2024Sectiunea a 3-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completată de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^12

Înainte de a încheia un acord de externalizare, instituțiile de credit trebuie:

a)să evalueze dacă acordul de externalizare vizează o funcție critică sau importantă;

b)să evalueze dacă sunt îndeplinite condițiile pentru externalizare prevăzute la art. 230^13;

c)să identifice și să evalueze toate riscurile relevante asociate acordului de externalizare;

d)să evalueze adecvarea furnizorului extern potențial;

e)să identifice și să evalueze conflictele de interese pe care le poate genera externalizarea.

14.08.2024Punctul 3.1., Sectiunea a 2-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^13

(1)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că externalizarea funcțiilor privind activitățile instituției de credit prevăzute la art. 18 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care realizarea funcției respective de către instituțiile de credit necesită autorizarea de către Banca Națională a României, către un furnizor extern situat în România sau în alt stat membru are loc numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

a)furnizorul extern este autorizat sau înregistrat de o autoritate competentă să desfășoare activitățile respective; saub) furnizorul extern are dreptul potrivit legislației naționale aplicabile să desfășoare asemenea activități.

(2)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că externalizarea funcțiilor privind activitățile prevăzute la art. 18 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care realizarea funcției respective necesită autorizarea Băncii Naționale a României, către un furnizor extern situat într-un stat terț are loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)furnizorul extern este autorizat sau înregistrat să desfășoare activitățile respective în statul terț și este supravegheat de o autoritate de supraveghere relevantă din statul terț respectiv; șib) există un acord de cooperare între Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, și autoritățile de supraveghere responsabile cu supravegherea furnizorului extern; și

Notă

Conform alineatului (3) al articolului II din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024, prin excepție de la alin. (1) și (2), dispozițiile art. 230^13 alin. (2) lit. b) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 5/2013 privind cerințe prudențiale pentru instituțiile de credit, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament, se aplică începând cu data de 15 februarie 2025.c) acordul de cooperare menționat la lit. b) trebuie să garanteze că Banca Națională a României poate cel puțin:

(i)să obțină, la cerere, informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere care îi revin în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cu modificările și completările ulterioare;

(ii)să obțină acces corespunzător la orice date, documente, sedii sau membri ai personalului din statul terț care sunt relevanți pentru îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere;

(iii)să primească, cât mai curând posibil, informații de la autoritatea de supraveghere din statul terț pentru a investiga posibilele încălcări ale cerințelor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările și completările ulterioare, precum și de reglementările emise în aplicarea acestora; și(iv) să coopereze cu autoritățile de supraveghere relevante din statul terț în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor și măsurilor prevăzute de lege, în cazul unei încălcări a cerințelor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, sau de Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările și completările ulterioare, precum și de reglementările emise în aplicarea acestora. Cooperarea trebuie să includă, fără a se limita la aceasta, primirea de informații de la autoritățile de supraveghere din statul terț, cât mai curând posibil, privind posibilele încălcări ale acestor cerințe.

14.08.2024Punctul 3.1., Sectiunea a 3-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^14

(1)Instituțiile de credit trebuie să evalueze impactul potențial al acordurilor de externalizare asupra riscului lor operațional, trebuie să ia în considerare rezultatele evaluării atunci când decid dacă funcția trebuie externalizată către un furnizor extern și trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru a evita riscuri operaționale suplimentare nejustificate înainte de încheierea unor acorduri de externalizare. Evaluarea trebuie să includă, după caz, scenarii privind posibile evenimente de risc, inclusiv evenimente de risc operațional foarte grave.

(2)În cazul în care acordul de externalizare include posibilitatea ca furnizorul extern să subcontracteze funcții critice sau funcții importante altor furnizori externi, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare:

a)riscurile asociate externalizării în lanț, inclusiv riscurile suplimentare care pot apărea în cazul în care subcontractantul este situat într-o țară terță sau într-o altă țară decât furnizorul extern;

b)riscul ca lanțurile lungi și complexe de subcontractare să diminueze capacitatea instituțiilor de credit de a monitoriza funcția critică sau importantă externalizată și capacitatea Băncii Naționale a României, în calitate de autoritate competentă, de a le supraveghea în mod eficace.

Articolul 230^15

(1)Înainte de a încheia un acord de externalizare și de a lua în considerare riscurile operaționale aferente funcției care urmează să fie externalizată, instituțiile de credit trebuie să se asigure, în cadrul procesului de selecție și de evaluare a furnizorului extern, că acesta este adecvat.

(2)La externalizarea funcțiilor critice sau importante, instituțiile de credit trebuie să se asigure că furnizorul extern are o bună reputație de afaceri, abilități adecvate și suficiente, expertiza, capacitatea, resursele, precum resurse umane, informatice, financiare, structura organizatorică și, dacă este cazul, autorizația/autorizațiile sau înregistrarea/înregistrările necesară/necesare potrivit legii pentru furnizarea funcției critice sau importante de o manieră fiabilă și profesională cu scopul de a-și îndeplini obligațiile pe durata acordului de externalizare.

(3)În cazul funcțiilor care nu sunt critice sau importante, instituțiile de credit trebuie să stabilească în cadrul politicii de externalizare criteriile potrivit cărora se realizează evaluarea furnizorului extern.

3.2.Etapa contractuală

14.08.2024Sectiunea a 3-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completată de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^16

(1)Orice externalizare trebuie să facă obiectul unui acord scris care să prevadă în mod clar drepturile și obligațiile care revin instituției de credit și furnizorului extern, urmărindu-se asigurarea respectării cadrului legal prudențial aplicabil instituției de credit pe durata acestuia.

(2)Acordurile de externalizare trebuie să conțină clauze cel puțin cu privire la aspectele prevăzute în anexa nr. 12.

14.08.2024Punctul 3.2., Sectiunea a 3-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^17

Instituțiile de credit trebuie să se asigure că furnizorii externi respectă, după caz, standarde adecvate de securitate informatică.

Articolul 230^18

(1)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că prin acordul scris de externalizare se permite funcției de audit intern să evalueze funcția externalizată, utilizând o abordare bazată pe riscuri.

(2)Indiferent de caracterul critic sau de importanța funcției externalizate, acordurile scrise de externalizare încheiate între instituții și furnizorii externi trebuie să menționeze competențele Băncii Naționale a României, atât în calitate de autoritate competentă, cât și în calitate de autoritate de rezoluție, în materie de colectare de informații și de investigare, în temeiul art. 225 alin. (5)-(8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și al art. 383 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește furnizorii externi situați într-un stat membru, și trebuie, de asemenea, să asigure aceste drepturi și în ceea ce privește furnizorii externi situați în state terțe.

(3)În ceea ce privește externalizarea unor funcții critice sau importante, instituțiile de credit trebuie să se asigure, în cadrul acordului scris de externalizare, că furnizorul extern le acordă acestora și Băncii Naționale a României, atât în calitate de autoritate competentă, cât și în calitate de autoritate de rezoluție, precum și oricărei alte persoane desemnate de instituțiile de credit sau de Banca Națională a României, atât în calitate de autoritate competentă, cât și în calitate de autoritate de rezoluție, următoarele:

a)acces deplin la toate sediile operaționale relevante, precum sedii centrale și centre operaționale, inclusiv la întreaga gamă de dispozitive, sisteme, rețele, informații și date relevante utilizate pentru furnizarea funcției externalizate, inclusiv la informațiile financiare conexe, personalul și auditorii externi ai furnizorului extern; șib) drepturi nelimitate de inspecție și de audit legate de acordul de externalizare, pentru a le permite să monitorizeze acordul de externalizare și pentru a asigura respectarea tuturor cerințelor contractuale și a celor aplicabile ce decurg din cadrul de reglementare.

(4)În ceea ce privește externalizarea funcțiilor care nu sunt critice sau importante, instituțiile de credit trebuie să își asigure drepturi proprii de acces și de audit, astfel cum acestea sunt prevăzute la lit. a) și b) ale alin. (3), pe baza unei abordări bazate pe riscuri, având în vedere natura funcției externalizate și riscurile operaționale și reputaționale conexe, scalabilitatea funcției externalizate, impactul potențial asupra desfășurării continue a activităților lor și durata contractului. Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare faptul că funcțiile externalizate pot deveni critice sau importante în timp.

(5)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că acordul de externalizare sau orice alt contract nu împiedică sau nu limitează exercitarea efectivă a drepturilor de acces și de audit de către acestea, de Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, sau de terții desemnați de aceasta pentru exercitarea acestor drepturi.

(6)Înaintea unei inspecții la fața locului planificate, instituțiile de credit, Banca Națională a României și auditorii sau părțile terțe care acționează în numele instituției de credit sau al Băncii Naționale a României trebuie să notifice furnizorul extern într-un termen rezonabil, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil din cauza unei situații de urgență sau de criză sau ar duce la o situație în care auditul nu ar mai fi eficace.

Articolul 230^19

(1)Acordul de externalizare trebuie să permită expres instituției de credit să înceteze acordul, în conformitate cu legislația aplicabilă, inclusiv în următoarele situații:

a)în cazul în care furnizorul extern încalcă legislația, reglementările sau prevederile contractuale aplicabile;

b)în cazul în care sunt identificate obstacole care pot modifica performanța funcției externalizate;

c)în cazul în care există modificări semnificative care afectează acordul de externalizare sau furnizorul extern precum subcontractarea sau modificări în situația subcontractanților;

d)în cazul în care există deficiențe în ceea ce privește gestionarea și securitatea datelor sau informațiilor confidențiale, cu caracter personal sau considerate sensibile; șie) în cazul măsurilor dispuse de Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, de exemplu, în cazul în care Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, în urma acordului de externalizare, nu mai poate supraveghea în mod eficace instituția de credit.

(2)Acordul de externalizare trebuie să faciliteze transferul funcției externalizate către un alt furnizor extern sau reintegrarea acesteia în cadrul instituției de credit. În acest scop, acordul de externalizare trebuie:

a)să prevadă clar obligațiile furnizorului extern existent, în cazul unui transfer al funcției externalizate către un alt furnizor extern sau în cazul reintegrării acesteia în cadrul instituției de credit, inclusiv în ceea ce privește prelucrarea datelor;

b)să stabilească o perioadă de tranziție adecvată, pe parcursul căreia furnizorul extern, după încetarea acordului de externalizare, să furnizeze în continuare funcția externalizată pentru a reduce riscul de întreruperi; șic) să includă o obligație a furnizorului extern de a sprijini instituția de credit în vederea transferului ordonat al funcției în cazul încetării contractului de externalizare.

3.3.Externalizarea în lanț

14.08.2024Sectiunea a 3-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completată de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^20

(1)Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare riscurile asociate unei externalizări în lanț.

(2)Externalizarea în lanț este permisă doar cu acordul prealabil al instituției de credit și în aceleași condiții ca și externalizarea către furnizorul extern principal.

(3)Instituțiile de credit sunt de acord cu externalizarea în lanț doar dacă subcontractantul se angajează:

a)să respecte toate legile și cerințele aplicabile ce decurg din reglementare și toate obligațiile contractuale; șib) să acorde instituției de credit și Băncii Naționale a României, atât în calitate de autoritate competentă, cât și în calitate de autoritate de rezoluție a instituției de credit, aceleași drepturi contractuale de acces și de audit ca cele acordate de furnizorul extern.

(4)Atunci când este permisă externalizarea în lanț, instituțiile de credit trebuie să înregistreze în registrul menționat la art. 230^8 toți subcontractanții, indiferent de caracterul critic sau de importanța funcției sau a părții dintr-o funcție care urmează să fie subcontractată, și să indice dacă funcția care urmează să fie subcontractată este considerată sau nu critică sau importantă sau dacă partea funcției critice sau importante care urmează să fie subcontractată este în sine critică sau importantă.

(5)Instituțiile de credit trebuie să ia măsurile corespunzătoare cu privire la riscurile decurgând din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a activităților subcontractate, care are un impact semnificativ asupra capacității furnizorului extern principal de a-și respecta obligațiile asumate prin contract.

14.08.2024Punctul 3.3., Sectiunea a 3-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

3.4.Monitorizarea funcțiilor externalizate

14.08.2024Sectiunea a 3-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completată de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^21

(1)Instituțiile de credit trebuie să monitorizeze în permanență modul de îndeplinire a obligațiilor de către furnizorii externi în cadrul tuturor acordurilor de externalizare la care sunt parte, pe baza unei abordări bazate pe riscuri, acordând o importanță deosebită externalizării funcțiilor critice sau importante, inclusiv asigurării disponibilității, integrității și securității datelor și informațiilor. În cazul în care riscul, natura sau amploarea unei funcții externalizate se modifică semnificativ, instituțiile de credit trebuie să reevalueze caracterul critic sau importanța funcției respective.

(2)Instituțiile de credit trebuie să actualizeze periodic evaluarea riscurilor asociate funcțiilor externalizate și trebuie să raporteze periodic organului de conducere riscurile identificate cu privire la externalizarea funcțiilor critice sau importante.

(3)Instituțiile de credit trebuie să administreze riscurile, în special riscul operațional și riscul de concentrare, asociate acordurilor de externalizare.

(4)Instituțiile de credit trebuie să ia măsuri corespunzătoare în cazul în care identifică deficiențe în furnizarea funcției externalizate. În special, instituțiile de credit trebuie să analizeze toate indiciile potrivit cărora furnizorii externi sunt susceptibili să nu execute funcția critică sau importantă externalizată în mod eficace sau în conformitate cu legile și cu cerințele ce decurg din reglementare. Dacă sunt identificate deficiențe, instituțiile de credit trebuie să ia măsuri corective sau de remediere corespunzătoare. Astfel de măsuri pot include încetarea acordului de externalizare, cu efect imediat, dacă este necesar.

14.08.2024Punctul 3.4., Sectiunea a 3-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

3.5.Strategii de încetare a acordurilor de externalizare

14.08.2024Sectiunea a 3-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completată de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^22

(1)Instituțiile de credit trebuie să aibă o strategie de ieșire documentată pentru toate acordurile de externalizare, conformă cu politica lor de externalizare și cu planurile de asigurare a continuității activității, care să ia în considerare cel puțin următoarele scenarii:

a)încetarea acordurilor de externalizare;

b)incapacitatea furnizorului extern;

c)deteriorarea calității funcției furnizate și întreruperi efective sau potențiale ale activității cauzate de furnizarea inadecvată a funcției sau de nefurnizarea acesteia;

d)apariția unor riscuri semnificative pentru furnizarea corespunzătoare și continuă a funcției.

(2)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că pot să înceteze acordurile de externalizare fără perturbarea nejustificată a desfășurării activității, fără limitarea respectării cerințelor de reglementare și fără prejudicierea continuității și calității serviciilor furnizate clienților.

14.08.2024Punctul 3.5., Sectiunea a 3-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Secţiunea a 4-aAlte dispoziții

14.08.2024Capitolul IV^1, Titlul II a fost completat de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^23

(1)Instituțiile de credit notifică semestrial Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere evoluțiile semnificative înregistrate la nivelul riscurilor asociate funcțiilor externalizate.

(2)Instituțiile de credit trebuie să informeze Banca Națională a României - Direcția supraveghere în cel mai scurt timp cu privire la orice modificări semnificative și/sau evenimente grave legate de acordurile lor de externalizare care ar putea avea un impact semnificativ asupra continuității activității proprii.

14.08.2024Sectiunea a 4-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completată de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^24

(1)Instituțiile de credit trebuie să întocmească și să transmită Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere o listă a agenților bancari, în care sunt înscrise datele și informațiile privind fiecare agent bancar, în modalitatea prevăzută în anexa nr. 4.

(2)Lista agenților bancari se actualizează de către instituțiile de credit cu ocazia fiecărei modificări sau completări a datelor și informațiilor înscrise inițial. Orice modificare a datelor și informațiilor privind agentul bancar se transmite de către instituțiile de credit, de îndată, Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere.

(3)În baza listei transmise de către instituțiile de credit potrivit alin. (1), agenții bancari sunt înscriși într-un registru ținut de Banca Națională a României și actualizat permanent.

14.08.2024Sectiunea a 4-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completată de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 230^25

(1)Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, atunci când constată că o instituție de credit nu mai dispune de un cadru solid de administrare a activității sau nu mai respectă cerințele ce decurg din cadrul legal și de reglementare, dispune măsuri corespunzătoare, care pot include, printre altele, limitarea sau restrângerea ariei funcțiilor externalizate sau ieșirea din unul sau mai multe acorduri de externalizare.

(2)Banca Națională a României, în calitate de autoritate competentă, atunci când identifică riscuri de concentrare, monitorizează evoluția acestora pentru a evalua impactul potențial asupra altor instituții de credit sau asupra stabilității pieței financiare și, dacă este cazul, informează Banca Națională a României, în calitate de autoritate de rezoluție, cu privire la noile funcții ale instituției de credit identificate ca potențial critice, în sensul art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, cu modificările și completările ulterioare, pe parcursul procesului de supraveghere.

14.08.2024Sectiunea a 4-a, Capitolul IV^1, Titlul II a fost completată de Punctul 12., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Capitolul VAbrogat.

14.08.2024Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Secţiunea 1Abrogată.

14.08.2024Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul II a fost abrogată de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 231

Abrogat.

14.08.2024Articolul 231, Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 232

Abrogat.

14.08.2024Articolul 232, Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 233

Abrogat.

14.08.2024Articolul 233, Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 234

Abrogat.

14.08.2024Articolul 234, Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Secţiunea a 2-aAbrogată.

14.08.2024Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul II a fost abrogată de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 235

Abrogat.

14.08.2024Articolul 235, Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 236

Abrogat.

14.08.2024Articolul 236, Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Secţiunea a 3-aAbrogată.

14.08.2024Sectiunea a 3-a, Capitolul V, Titlul II a fost abrogată de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 237

Abrogat.

14.08.2024Articolul 237, Sectiunea a 3-a, Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 238

Abrogat.

14.08.2024Articolul 238, Sectiunea a 3-a, Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 239

Abrogat.

14.08.2024Articolul 239, Sectiunea a 3-a, Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Secţiunea a 4-aAbrogată.

14.08.2024Sectiunea a 4-a, Capitolul V, Titlul II a fost abrogată de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 240

Abrogat.

14.08.2024Articolul 240, Sectiunea a 4-a, Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 241

Abrogat.

14.08.2024Articolul 241, Sectiunea a 4-a, Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 242

Abrogat.

14.08.2024Articolul 242, Sectiunea a 4-a, Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 242^1

Abrogat.

14.08.2024Articolul 242^1, Sectiunea a 4-a, Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Secţiunea a 5-aAbrogată.

14.08.2024Sectiunea a 5-a, Capitolul V, Titlul II a fost abrogată de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 243

Abrogat.

14.08.2024Articolul 243, Sectiunea a 5-a, Capitolul V, Titlul II a fost abrogat de Punctul 13., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Titlul IIIFondurile proprii

Capitolul IFondurile proprii la nivel individual

Secţiunea 1Fondurile proprii de nivel 1 de bază și suplimentar

Articolul 244

(1)Criteriile de eligibilitate și metodologia de calcul în ceea ce privește fondurile proprii de nivel 1 de bază și suplimentar sunt stabilite prin prevederile art. 25-art. 61 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)Prevederile alin. (1), precum și cerințele de raportare aferente, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se aplică în mod corespunzător și sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe.

Articolul 245

În scopul îndeplinirii cerinței prevăzute de art. 26 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se au în vedere următoarele:

a)la determinarea fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale casei centrale, în cadrul elementelor prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu se includ sumele existente în sold reprezentate de: fondul pentru creșterea surselor proprii de finanțare și alte fonduri constituite în vederea efectuării unor plăți pentru necesitățile casei centrale și ale cooperativelor de credit, fondul social și fondurile de natura fondului social constituite potrivit prevederilor statutare și rezerva mutuală de garantare;

b)la determinarea fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale cooperativelor de credit, în cadrul elementelor prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu se iau în considerare sumele existente în sold reprezentând fondul pentru creșterea surselor proprii de finanțare, fondul social sau fondurile constituite în vederea efectuării unor plăți pentru necesitățile cooperativelor de credit și ale membrilor cooperatori.

Secţiunea a 2-aFondurile proprii de nivel 2

Articolul 246

Criteriile de eligibilitate și metodologia de calcul în ceea ce privește fondurile proprii de nivel 2 sunt stabilite prin prevederile art. 62-71 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 247

În scopul respectării cerințelor prevăzute de art. 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la determinarea fondurilor proprii de nivel 2 ale organizațiilor cooperatiste de credit și ale rețelelor cooperatiste nu se iau în calcul elemente de natura instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 înregistrate de o organizație cooperatistă de credit din cadrul unei rețele față de ceilalți membri din rețea.

Secţiunea a 3-aAprobarea prealabilă a includerii instrumentelor de capital și/sau împrumuturilor subordonate în fondurile proprii de nivel 1 suplimentar și de nivel 2

Articolul 248

(1)Elementele prevăzute de art. 51 lit. a) și art. 62 lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pot fi incluse în fondurile proprii de nivel 1 suplimentar sau de nivel 2 doar dacă în opinia Băncii Naționale a României sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 52, respectiv art. 63 din același regulament.

(2)Instrumentele de capital și împrumuturile subordonate emise/acordate anterior intrării în vigoare a prezentului regulament se recunosc în categoria elementelor de fonduri proprii prevăzute de art. 51 lit. a) și art. 62 lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dacă în opinia Băncii Naționale a României îndeplinesc cerințele de eligibilitate prevăzute de art. 52, respectiv art. 63 din regulamentul respectiv.

Secţiunea a 4-aCerințe privind nivelul minim al capitalului inițial

Articolul 249

(1)Capitalul inițial al instituțiilor de credit este constituit din unul sau mai multe dintre elementele menționate la art. 26 alin. (1) lit. a)-lit. e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)Băncile, persoane juridice române, trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului inițial de minimum 37 milioane lei.

(3)Băncile de credit ipotecar trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului inițial de minimum 25 milioane lei.

(4)Băncile de economisire și creditare în domeniul locativ trebuie să dispună la momentul autorizării de un nivel al capitalului inițial de minimum 25 milioane lei.

(5)Sucursalele din România ale instituțiilor de credit din state terțe vor menține permanent capitalul inițial cel puțin la nivelul minim aplicabil stabilit prin prezentul regulament, conform alin. (2)-(4), după caz.

(6)Nivelul minim al capitalului inițial și, respectiv, cel al fondurilor proprii ale unei case centrale se stabilesc la echivalentul în lei a 5 milioane euro.

(7)Limita minimă a fondurilor proprii ale unei cooperative de credit se stabilește la 300 mii lei.

(8)Nivelul minim al capitalului agregat și, respectiv, cel al fondurilor proprii ale unei rețele cooperatiste se stabilesc la echivalentul în lei a 10 milioane euro. Capitalul agregat al unei rețele este reprezentat de fondurile proprii de nivel 1.

Secţiunea a 5-aCondiții pentru reducerea fondurilor proprii

Articolul 250

Abrogat.

28.12.2020Articolul 250 din Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul III a fost abrogat de Punctul 184, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 251

În scopul aplicării prevederilor art. 77 alin. (1) și art. 78 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul organizațiilor cooperatiste de credit se au în vedere și următoarele:

28.12.2020Partea introductivă a articolului 251 din Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul III a fost modificată de Punctul 185, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

a)obligațiile casei centrale față de cooperativele de credit afiliate reprezentând diferențe rămase de regularizat ca urmare a recalculării la sfârșitul exercițiului financiar a valorii participațiilor acestora la capitalul social al casei centrale;

b)sumele reprezentând contravaloarea părților sociale aferente aportului cooperativelor de credit la capitalul social al casei centrale la care sunt afiliate, în cazul în care aceste cooperative participă la un proces de fuziune sau de divizare de rețele cooperatiste, în urma căruia vor părăsi rețeaua, sau în cazul în care casa centrală a hotărât dizolvarea lor, urmată de lichidare;

c)sumele reprezentând contravaloarea părților sociale care urmează să fie restituite de cooperativele de credit din rețea în cazurile de încetare a calității de membru cooperator.

Articolul 252

Dacă la nivelul unei rețele cooperatiste sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 10 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în situațiile prevăzute de art. 77 alin. (1) lit. a) din același regulament, înregistrate de o cooperativă de credit, inclusiv cele menționate la art. 251 lit. c) din prezentul regulament, prin derogare de la obligația obținerii aprobării prealabile din partea autorității competente prevăzută de art. 77 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, este necesară aprobarea prealabilă a consiliului de administrație al cooperativei de credit care, luând în considerare situația financiară a acesteia, poate refuza solicitările primite sau poate limita valoarea părților sociale ce urmează a fi restituită.

28.12.2020Articolul 252 din Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul III a fost modificat de Punctul 186, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Capitolul IIFondurile proprii la nivel consolidat

Articolul 253

Abrogat.

07.02.2022Articolul 253 din Capitolul II, Titlul III a fost abrogat de Punctul 30, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 254

Pentru determinarea fondurilor proprii la nivel consolidat se au în vedere prevederile art. 81-88 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Titlul IVAmortizoarele de capital

Capitolul IDispoziții generale

Articolul 255

(1)Prezentul titlu stabilește reguli cu privire la fondurile proprii pe care instituțiile de credit trebuie să le dețină în vederea constituirii amortizoarelor de capital.

(2)Prezentul titlu se aplică instituțiilor de credit, persoane juridice române, și sucursalelor din România ale instituțiilor de credit din state terțe.

(2^1)Instituțiile de credit nu trebuie să utilizeze fondurile proprii de nivel 1 de bază care sunt menținute pentru a îndeplini cerința amortizorului combinat prevăzută la art. 3 pct. 46 din prezentul regulament, în scopul conformării cu:

a)oricare dintre cerințele prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

b)cerințele de fonduri proprii suplimentare impuse în temeiul art. 226^2-226^4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și în temeiul art. 168^1 din prezentul regulament, în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier;

c)cerințele de fonduri proprii suplimentare impuse în temeiul art. 226^5 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în scopul abordării altor riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier; și d) cerințele privind asigurarea conformității cu componentele bazate pe riscuri ale cerințelor prevăzute la art. 92a și 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la art. 295^16-295^25 din Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, cu modificările și completările ulterioare.

Cerința privind amortizorul combinat se adaugă la cerințele de fonduri proprii prevăzute la lit. a)-d), fiind suplimentară acestora.

07.02.2022Articolul 255 din Capitolul I, Titlul IV a fost completat de Punctul 31, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(2^2)Instituțiile de credit nu utilizează fondurile proprii de nivel 1 de bază care sunt menținute pentru a respecta unul dintre elementele cerinței amortizorului combinat pentru a asigura conformitatea cu celelalte elemente aplicabile ale cerinței amortizorului combinat.

07.02.2022Articolul 255 din Capitolul I, Titlul IV a fost completat de Punctul 31, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(3)La recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, Banca Națională a României poate emite ordine pentru impunerea ratelor amortizoarelor de capital, cu excepția cazurilor în care expunerile sunt situate în alte state, iar amortizoarele anticiclice de capital stabilite de autoritățile competente sau desemnate din aceste state se aplică în mod direct, conform prevederilor art. 262 alin. (3) și (4). În ordinele emise Banca Națională a României precizează și data de la care instituțiile de credit aplică ratele amortizoarelor de capital.

(4)Abrogat.

07.02.2022Alineatul (4) din Articolul 255, Capitolul I, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 32, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(5)Banca Națională a României informează Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială cu privire la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului prin care măsurile recomandate de acesta au fost impuse instituțiilor de credit.

(6)La recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, Banca Națională a României poate acorda derogări de la aplicarea anumitor măsuri de reciprocitate în domeniul amortizoarelor de capital instituțiilor care înregistrează expuneri sub un anumit prag.

(7)În cazul în care Banca Națională a României decide să procedeze conform alin. (6), aceasta informează Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială cu privire la derogarea acordată și, la recomandarea acestuia, aplică un proces de monitorizare periodică, în vederea efectuării eventualelor ajustări necesare.

(8)În situația în care Banca Națională a României nu este de acord cu oricare dintre elementele cuprinse în recomandarea emisă de Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială și, prin urmare, nu respectă măsura recomandată, Banca Națională a României informează Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială și transmite acestuia fundamentarea respectivei decizii în termen de 10 zile lucrătoare de la adoptarea acesteia.

(9)Banca Națională a României elaborează periodic analize privind eficiența și eficacitatea instrumentelor macroprudențiale din categoria amortizoarelor de capital aplicate instituțiilor de credit, în vederea formulării de eventuale propuneri care să fie supuse analizei Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, legate de:

a)calibrarea, recalibrarea sau dezactivarea instrumentelor macroprudențiale deja implementate; și/saub) activarea unor noi instrumente macroprudențiale, în scopul atenuării riscurilor și vulnerabilităților identificate.

05.01.2018Articolul 255 din Capitolul I, Titlul IV a fost modificat de Punctul 6, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Capitolul IIAmortizorul de conservare a capitalului

Articolul 256

(1)Instituțiile de credit trebuie să mențină, după caz, la nivel individual și la nivel consolidat, potrivit prevederilor din partea I titlul II din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în plus față de fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute pentru respectarea oricăreia dintre cerințele prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, un amortizor de conservare a capitalului echivalent cu 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc calculată conform art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)În cazul în care instituțiile de credit nu îndeplinesc pe deplin cerința prevăzută la alin. (1), acestea fac obiectul restricțiilor privind distribuirile prevăzute la art. 126^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

07.02.2022Articolul 256 din Capitolul II, Titlul IV a fost modificat de Punctul 33, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Capitolul IIIAmortizorul anticiclic de capital

Secţiunea 1Cerința de menținere a unui amortizor anticiclic de capital specific instituției de credit

Articolul 257

(1)Instituțiile de credit trebuie să mențină un amortizor anticiclic de capital specific, echivalent cu produsul dintre valoarea totală a expunerii la risc calculată conform art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 la nivel individual și la nivel consolidat, potrivit prevederilor din partea I titlul II din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și media ponderată a ratelor amortizoarelor anticiclice de capital determinată conform art. 261-263 din prezentul regulament. Amortizorul respectiv trebuie să fie constituit din fonduri proprii de nivel 1 de bază.

07.02.2022Articolul 257 din Sectiunea 1, Capitolul III, Titlul IV a fost modificat de Punctul 34, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Secţiunea a 2-aAbrogată.

05.01.2018Sectiunea a 2-a din Capitolul III, Titlul IV a fost abrogată de Punctul 7, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 258

Abrogat.

05.01.2018Articolul 258 din Sectiunea a 2-a, Capitolul III, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 7, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Secţiunea a 3-aAbrogată.

05.01.2018Sectiunea a 3-a din Capitolul III, Titlul IV a fost abrogată de Punctul 7, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 259

Abrogat.

05.01.2018Articolul 259 din Sectiunea a 3-a, Capitolul III, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 7, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Secţiunea a 4-aAbrogată.

05.01.2018Sectiunea a 4-a din Capitolul III, Titlul IV a fost abrogată de Punctul 7, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 260Abrogat

Secţiunea a 5-aCalcularea amortizorului anticiclic de capital specific instituției de credit

Articolul 261

(1)Rata amortizorului anticiclic de capital specific instituției de credit este egală cu media ponderată a ratelor amortizorului anticiclic de capital care se aplică pentru jurisdicțiile în care sunt situate expunerile relevante din credite ale instituției de credit, potrivit prevederilor prezentului regulament și ordinelor emise de Banca Națională a României în materia amortizoarelor de capital.

05.01.2018Alineatul (1) din Articolul 261, Sectiunea a 5-a, Capitolul III, Titlul IV a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

(2)În vederea calculării mediei ponderate menționate la alin. (1), instituțiile de credit trebuie să aplice fiecărei rate de amortizor aplicabile într-o jurisdicție coeficientul obținut prin raportarea cerințelor sale totale de fonduri proprii pentru riscul de credit, determinate în conformitate cu partea a treia, titlul II și IV din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, corespunzătoare expunerilor relevante din credite localizate în jurisdicția respectivă, la cerințele totale de fonduri proprii pentru riscul de credit aferente tuturor expunerilor sale din credite relevante.

Articolul 262

(1)În scopul calculării ratei amortizorului anticiclic de capital specific instituției de credit, inclusiv, unde este cazul, pentru scopurile elementului de capital consolidat corespunzător, instituțiile de credit utilizează ratele amortizorului anticiclic de capital aplicabile în jurisdicțiile în care sunt situate expunerile relevante din credite, publicate pe website-ul Băncii Naționale a României, în conformitate cu alin. (2)-(4).

(2)Rata amortizorului anticiclic de capital aplicabilă pentru expunerile relevante din credite situate în România este stabilită prin ordin al Băncii Naționale a României, emis la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială.

(3)Rata amortizorului anticiclic de capital aplicabilă expunerilor relevante din credite situate într-un alt stat membru este:

a)rata stabilită de autoritatea desemnată a acelui stat membru, în cazul în care această rată nu depășește 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc;

b)rata stabilită de autoritatea desemnată a acelui stat membru, în cazul în care această rată depășește 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc și este impusă de Banca Națională a României printr-un ordin emis la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială;c) 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc, dacă rata stabilită de autoritatea desemnată a statului membru respectiv depășește 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc și Banca Națională a României a emis un ordin de impunere a unei rate de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc, ca urmare a recomandării Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, emisă în baza unei decizii a acestuia de nerecunoaștere a ratei impuse de autoritatea desemnată a statului membru.

(4)Rata amortizorului anticiclic de capital aplicabilă pentru expunerile relevante din credite situate într-un stat terț semnificativ este:

a)în cazul în care autoritatea desemnată dintr-un stat terț semnificativ nu a stabilit și nu a publicat un amortizor anticiclic de capital pentru acest stat:

(i)rata amortizorului anticiclic de capital impusă prin ordin emis de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială;(ii) 0%, dacă Banca Națională a României nu a emis un ordin în acest sens;

b)în cazul în care autoritatea desemnată dintr-un stat terț semnificativ a stabilit și a publicat un amortizor anticiclic de capital pentru acest stat:

(i)rata stabilită de autoritatea desemnată a acelui stat terț semnificativ, în cazul în care această rată nu depășește 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc, iar Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială nu consideră necesară recomandarea unui nivel mai mare decât nivelul stabilit de respectiva autoritate desemnată;

(ii)rata amortizorului anticiclic de capital impusă prin ordin emis de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, în cazul în care acesta consideră necesară recomandarea unei rate mai mari decât rata stabilită de autoritatea desemnată a statului terț semnificativ;

(iii)rata stabilită de autoritatea desemnată a statului terț semnificativ, în cazul în care această rată depășește 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc și este impusă prin ordin emis de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială;(iv) 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc, dacă rata stabilită de autoritatea desemnată a statului terț semnificativ respectiv depășește 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc și Banca Națională a României a emis un ordin de impunere a unei rate de 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc, ca urmare a recomandării Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, emisă în baza unei decizii a acestuia de nerecunoaștere a ratei impuse de autoritatea desemnată a statului terț semnificativ.

05.01.2018Articolul 262 din Sectiunea a 5-a, Capitolul III, Titlul IV a fost modificat de Punctul 9, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 263

(1)În sensul art. 261 alin. (2), instituțiile de credit trebuie să includă în expunerile relevante din credite toate expunerile care aparțin claselor de expuneri, în afara celor menționate la art. 112 lit. a)-f) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care fac obiectul:

a)cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de credit, prevăzute în partea a treia, titlul II din regulamentul menționat;

b)în cazul în care expunerea este deținută în portofoliul de tranzacționare, cerințele de fonduri proprii pentru riscul specific, prevăzute în capitolul 2, partea a treia, titlul IV din regulamentul menționat, sau pentru riscurile adiționale de nerambursare și de migrație, prevăzute în capitolul 5 partea a treia, titlul IV din regulamentul menționat;

c)în cazul în care expunerea este o securitizare, cerințele de fonduri proprii prevăzute în capitolul 5, partea a treia, titlul II din regulamentul menționat.

(2)Instituțiile de credit trebuie să identifice localizarea geografică a unei expuneri relevante din credite, în conformitate cu standardele tehnice de reglementare adoptate de Autoritatea Bancară Europeană în acest sens.

(3)Pentru scopurile calculului prevăzut la art. 261 alin. (1):

a)ratele amortizorului anticiclic impuse prin ordin emis de Banca Națională a României, ca urmare a recomandării Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială, se aplică de la data prevăzută în respectivul ordin, dacă decizia are ca efect majorarea ratei;

b)ratele stabilite de autoritățile desemnate din alte state membre, în cazul în care aceste rate nu depășesc 2,5% din valoarea totală a expunerii la risc, se aplică de la data precizată de acele autorități, dacă decizia respectivelor autorități are ca efect majorarea ratei;

c)sub rezerva lit. a), rata amortizorului anticiclic pentru un stat terț se aplică la 12 luni de la data la care autoritatea competentă dintr-un stat terț a anunțat modificarea ratei, indiferent dacă autoritatea în cauză impune instituțiilor de credit înființate în statul terț să aplice modificarea într-un termen mai scurt, în condițiile în care decizia are ca efect majorarea ratei. În acest sens, o modificare a ratei pentru un stat terț este considerată ca anunțată la data la care este publicată de autoritatea competentă din statul terț în conformitate cu cadrul de reglementare relevant la nivel național;

d)rata amortizorului anticiclic se aplică imediat în condițiile în care decizia are ca efect reducerea acesteia.

05.01.2018Alineatul (3) din Articolul 263, Sectiunea a 5-a, Capitolul III, Titlul IV a fost modificat de Punctul 10, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Capitolul IVG-SII și O-SII

Articolul 264

Abrogat.

05.01.2018Articolul 264 din Capitolul IV, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 11, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 265

Abrogat.

05.01.2018Articolul 265 din Capitolul IV, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 11, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 266

Fiecare instituție identificată de Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială drept instituție de tip G-SII trebuie să mențină, la nivel consolidat, un amortizor G-SII la nivelul impus prin ordin emis de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială. Amortizorul respectiv trebuie să fie constituit din elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

07.02.2022Articolul 266 din Capitolul IV, Titlul IV a fost modificat de Punctul 35, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 267

Abrogat.

05.01.2018Articolul 267 din Capitolul IV, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 13, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 268

Abrogat.

05.01.2018Articolul 268 din Capitolul IV, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 13, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 269

Instituțiile de credit identificate de Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială drept instituții de tip O-SII mențin, la nivel consolidat, subconsolidat sau individual, după caz, un amortizor O-SII, impus prin ordin emis de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială. Amortizorul respectiv trebuie să fie constituit din elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

07.02.2022Articolul 269 din Capitolul IV, Titlul IV a fost modificat de Punctul 36, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 270

Abrogat.

05.01.2018Articolul 270 din Capitolul IV, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 16, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 271

Abrogat.

05.01.2018Articolul 271 din Capitolul IV, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 16, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 272

Abrogat.

05.01.2018Articolul 272 din Capitolul IV, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 16, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 273

Abrogat.

05.01.2018Articolul 273 din Capitolul IV, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 16, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 274

Abrogat.

05.01.2018Articolul 274 din Capitolul IV, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 16, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 275

Abrogat.

07.02.2022Articolul 275 din Capitolul IV, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 37, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 276

În cazul în care un grup, la nivel consolidat, face obiectul unui amortizor G-SII și al unui amortizor O-SII se aplică amortizorul cu valoarea cea mai mare dintre cele două.

07.02.2022Articolul 276 din Capitolul IV, Titlul IV a fost modificat de Punctul 38, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 277

În cazul în care o instituție de credit face obiectul unui amortizor de capital pentru riscul sistemic, în conformitate cu art. 288, amortizorul respectiv se cumulează cu amortizorul O-SII sau cu amortizorul G-SII care se aplică în conformitate cu prezentul capitol.

07.02.2022Articolul 277 din Capitolul IV, Titlul IV a fost modificat de Punctul 39, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 278

Abrogat.

07.02.2022Articolul 278 din Capitolul IV, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 40, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 279

Abrogat.

07.02.2022Articolul 279 din Capitolul IV, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 40, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 280

Abrogat.

07.02.2022Articolul 280 din Capitolul IV, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 40, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Capitolul VAmortizorul pentru riscul sistemic

Secţiunea 1Stabilirea amortizorului pentru riscul sistemic

Articolul 281

(1)Abrogat.

05.01.2018Alineatul (1) din Articolul 281, Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 21, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

(2)Instituțiile de credit trebuie să aplice amortizorul de capital pentru riscul sistemic conform ordinelor emise de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială.

07.02.2022Alineatul (2) din Articolul 281, Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul IV a fost modificat de Punctul 41, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(3)Abrogat.

05.01.2018Alineatul (3) din Articolul 281, Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 23, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

(4)Abrogat.

05.01.2018Alineatul (4) din Articolul 281, Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 23, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 282Abrogat

Articolul 283

Abrogat.

05.01.2018Articolul 283 din Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 24, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 284

Abrogat.

05.01.2018Articolul 284 din Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 24, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 285

Abrogat.

05.01.2018Articolul 285 din Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 24, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 286

Abrogat.

05.01.2018Articolul 286 din Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 24, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 287

Abrogat.

05.01.2018Articolul 287 din Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 24, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 288

(1)Instituțiile de credit trebuie să mențină, la nivel individual, consolidat și subconsolidat, după caz, potrivit prevederilor din partea I titlul II din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, un amortizor de capital pentru riscul sistemic, calculat potrivit alin. (2), în baza ordinului emis de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială. Amortizorul respectiv trebuie să fie constituit din elemente de fonduri proprii de nivel 1 de bază.

(2)Instituțiile de credit calculează amortizorul de risc sistemic după cum urmează:!Imagine

unde:

B_SR = amortizorul de risc sistemic;

r_T = rata amortizorului aplicabilă valorii totale a expunerii la risc a unei instituții de credit;

E_T = valoarea totală a expunerii la risc a unei instituții de credit, calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

i = indicele care desemnează subsetul de expuneri pentru care se aplică rata r_i a amortizorului;

r_i = rata amortizorului aplicabilă valorii expunerii la risc a subsetului de expuneri i; și

E_i = valoarea expunerii la risc a unei instituții de credit pentru subsetul de expuneri i, calculată în conformitate cu art. 92 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(3)Pentru calculul prevăzut la alin. (2), instituțiile de credit utilizează indicatorul r_T și, după caz, indicatorii i și r_i, astfel cum aceștia sunt stabiliți prin ordin emis de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială.

07.02.2022Articolul 288 din Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul IV a fost modificat de Punctul 42, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 289

În situația în care instituțiile de credit nu îndeplinesc cerința amortizorului de capital pentru riscul sistemic, acestea fac obiectul restricțiilor prevăzute la art. 126^2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare. În situația în care aceste restricții nu conduc la o ameliorare acceptabilă a fondurilor proprii de nivel 1 de bază utilizate pentru scopurile constituirii amortizorului pentru riscul sistemic, Banca Națională a României poate iniția măsuri suplimentare, în conformitate cu art. 225 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

07.02.2022Articolul 289 din Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul IV a fost modificat de Punctul 43, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Secţiunea a 2-aAbrogată.

05.01.2018Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul IV a fost abrogată de Punctul 26, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 290

Abrogat.

05.01.2018Articolul 290 din Sectiunea a 2-a, Capitolul V, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 26, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Capitolul VIMăsuri de conservare a capitalului

Secţiunea 1Abrogată.

07.02.2022Sectiunea 1 din Capitolul VI, Titlul IV a fost abrogată de Punctul 44, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 291

Abrogat.

07.02.2022Articolul 291 din Sectiunea 1, Capitolul VI, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 44, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Secţiunea a 2-aCalcularea sumei maxim distribuibile

Articolul 292

Abrogat.

07.02.2022Articolul 292 din Sectiunea a 2-a, Capitolul VI, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 45, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 293

(1)Pentru scopurile art. 126^2 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, instituțiile de credit trebuie să calculeze suma maxim distribuibilă ca produs între rezultatul obținut potrivit alin. (3) și factorul calculat în conformitate cu alin. (4).

(2)Instituțiile de credit trebuie să reducă suma maxim distribuibilă cu orice sumă care rezultă din oricare dintre acțiunile menționate la art. 126^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(3)Rezultatul prevăzut la alin. (1) se obține prin parcurgerea următoarelor etape:

a)însumarea următoarelor elemente:

(i)orice profituri intermediare neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază, în conformitate cu art. 26 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, minus orice distribuire a profiturilor sau orice plată care rezultă din acțiunile menționate la art. 126^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

(ii)orice profituri înregistrate la sfârșitul exercițiului financiar, neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu art. 26 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, minus orice distribuire a profiturilor sau orice plată care rezultă din acțiunile menționate la art. 126^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

b)scăderea din suma obținută la lit. a) a valorilor care ar trebui achitate ca taxe și impozite dacă respectivele elemente ar fi reportate.

(4)Factorul prevăzut la alin. (1) este determinat după cum urmează:

a)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituția de credit și neutilizate pentru a îndeplini oricare dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și cerința de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, prevăzută la art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc în sensul art. 92 alin. (3) din regulamentul menționat, se situează în prima cuartilă, respectiv cea mai scăzută, a amortizorului combinat, factorul este 0;

b)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituția de credit și neutilizate pentru a îndeplini oricare dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și cerința de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, prevăzută la art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc în sensul art. 92 alin. (3) din regulamentul menționat, se situează în a doua cuartilă a amortizorului combinat, factorul este 0,2;

c)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituția de credit și neutilizate pentru a îndeplini oricare dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și cerința de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, prevăzută la art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc în sensul art. 92 alin. (3) din regulamentul menționat, se situează în a treia cuartilă a amortizorului combinat, factorul este 0,4;

d)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituția de credit și neutilizate pentru a îndeplini oricare dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și cerința de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier, prevăzută la art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, exprimate ca procent din valoarea totală a expunerii la risc în sensul art. 92 alin. (3) din regulamentul menționat, se situează în a patra cuartilă, respectiv cea mai ridicată, a amortizorului combinat, factorul este 0,6.

(5)Pentru scopurile alin. (4), limita superioară și limita inferioară a fiecărei cuartile a amortizorului combinat se calculează după cum urmează:!Imagine

unde:

Q_n reprezintă numărul de ordine al respectivei cuartile.

07.02.2022Articolul 293 din Sectiunea a 2-a, Capitolul VI, Titlul IV a fost modificat de Punctul 46, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 294

Abrogat.

07.02.2022Articolul 294 din Sectiunea a 2-a, Capitolul VI, Titlul IV a fost abrogat de Punctul 47, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 295

(1)Instituțiile de credit care nu îndeplinesc cerința amortizorului combinat și intenționează să distribuie oricare din profiturile distribuibile sau să inițieze una dintre acțiunile menționate la art. 126^2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să transmită o notificare Băncii Naționale a României, într-un termen de maximum 3 zile lucrătoare de la luarea deciziei de a efectua distribuiri sau de a iniția una dintre acțiunile anterior menționate.

07.02.2022Alineatul (1) din Articolul 295, Sectiunea a 2-a, Capitolul VI, Titlul IV a fost modificat de Punctul 48, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

(2)Pentru scopurile alin. (1), în procesul de notificare, instituțiile de credit trebuie să includă următoarele informații:

a)valoarea fondurilor proprii deținute;

b)valoarea profiturilor intermediare și a profiturilor înregistrate la sfârșitul exercițiului financiar;

c)suma maxim distribuibilă, calculată în conformitate cu art. 293 alin. (1) și (2);

d)valoarea profiturilor distribuibile.

(3)Pentru scopurile alin. (2) lit. a), valoarea fondurilor proprii deținute va fi defalcată după cum urmează:

a)fonduri proprii de nivel 1 de bază;

b)fonduri proprii de nivel 1 suplimentar;

c)fonduri proprii de nivel 2.

(4)Pentru scopurile alin. (2) lit. d), destinațiile pe care vor fi alocate profiturile distribuibile sunt:

a)plăți aferente dividendelor;

b)răscumpărări de acțiuni;

c)plăți aferente instrumentelor incluse în fondurile proprii de nivel 1 suplimentar;

d)plata unei remunerații variabile sau a unor beneficii discreționare de tipul pensiilor, inclusiv obligațiile de plată nouasumate de o instituție de credit sau plățile efectuate de aceasta în temeiul unei obligații de plată asumate în momentul în care instituția de credit nu îndeplinea cerința amortizorului combinat.

(5)Instituțiile de credit trebuie să asigure, printr-un proces de formalizare corespunzătoare, calcularea cu acuratețe a valorii profiturilor distribuibile și a sumei maxim distribuibile.

(6)La solicitarea Băncii Naționale a României, instituțiile de credit trebuie să fie capabile să demonstreze acuratețea calculelor prevăzute la alin. (5).

Articolul 295^1

Se consideră că instituțiile de credit nu îndeplinesc cerința privind amortizorul combinat în sensul art. 126^2 și art. 126^4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, atunci când nu dețin fonduri proprii în cuantumul necesar și de calitatea necesară pentru a îndeplini în același timp cerința amortizorului combinat și fiecare dintre cerințele prevăzute la:

a)art. 92 alin. (1) lit. (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cerința de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

b)art. 92 alin. (1) lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cerința de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

c)art. 92 alin. (1) lit. (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cerința de fonduri proprii suplimentare care abordează alte riscuri decât riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier prevăzută la art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

07.02.2022Sectiunea a 2-a din Capitolul VI, Titlul IV a fost completată de Punctul 49, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Secţiunea a 2^1a Suma maxim distribuibilă aferentă indicatorului efectului de levier

07.02.2022Capitolul VI, Titlul IV a fost completat de Punctul 50, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 295^2

(1)Pentru scopurile art. 126^3 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, instituțiile de credit trebuie să calculeze suma maxim distribuibilă aferentă indicatorului efectului de levier ca produs între rezultatul obținut potrivit alin. (3) și factorul calculat în conformitate cu alin. (4).

(2)Instituțiile de credit trebuie să reducă suma maxim distribuibilă aferentă indicatorului efectului de levier cu orice sumă care rezultă din oricare dintre acțiunile menționate la art. 126^3 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

(3)Rezultatul prevăzut la alin. (1) se obține prin parcurgerea următoarelor etape:

a)însumarea următoarelor elemente:

(i)orice profituri intermediare neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază, în conformitate cu art. 26 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, minus orice distribuire a profiturilor sau orice plată care rezultă din acțiunile menționate la art. 126^3 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

(ii)orice profituri înregistrate la sfârșitul exercițiului financiar, neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază, în conformitate cu art. 26 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, minus orice distribuire a profiturilor sau orice plată care rezultă din acțiunile menționate la art. 126^3 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare;

b)scăderea din suma obținută la lit. a) a valorilor care ar trebui achitate ca taxe și impozite dacă respectivele elemente ar fi reportate.

(4)Factorul prevăzut la alin. (1) este determinat după cum urmează:

a)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 menținute de instituția de credit și neutilizate pentru a îndeplini oricare dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale calculat în conformitate cu art. 429 alin. (4) din regulamentul menționat, se situează în prima cuartilă, respectiv cea mai scăzută, a amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, factorul este 0;

b)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 menținute de instituția de credit și neutilizate pentru a îndeplini oricare dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale calculat în conformitate cu art. 429 alin. (4) din regulamentul menționat, se situează în a doua cuartilă a amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, factorul este 0,2;

c)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 menținute de instituția de credit și neutilizate pentru a îndeplini oricare dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale calculat în conformitate cu art. 429 alin. (4) din regulamentul menționat, se situează în a treia cuartilă a amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, factorul este 0,4;

d)în cazul în care fondurile proprii de nivel 1 menținute de instituția de credit și neutilizate pentru a îndeplini oricare dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, exprimate ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale calculat în conformitate cu art. 429 alin. (4) din regulamentul menționat, se situează în a patra cuartilă, respectiv cea mai ridicată, a amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, factorul este 0,6.

(5)Pentru scopurile alin. (4), limita superioară și limita inferioară a fiecărei cuartile a amortizorului pentru indicatorul efectului de levier se calculează după cum urmează:!Imagine

unde:

Q_n reprezintă numărul de ordine al respectivei cuartile.

07.02.2022Sectiunea a 2^1-a din Capitolul VI, Titlul IV a fost completată de Punctul 50, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 295^3

(1)Instituțiile de credit care nu îndeplinesc cerința amortizorului pentru indicatorul efectului de levier și intenționează să distribuie oricare din profiturile distribuibile sau să inițieze una dintre acțiunile menționate la art. 126^3 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să transmită o notificare Băncii Naționale a României, într-un termen de maximum 3 zile lucrătoare de la luarea deciziei de a efectua distribuiri sau de a iniția una dintre acțiunile anterior menționate.

(2)Pentru scopurile alin. (1), în procesul de notificare, instituțiile de credit trebuie să includă informațiile prevăzute la art. 295 alin. (2), alin. (3) cu excepția lit. c), alin. (4), precum și suma maxim distribuibilă aferentă indicatorului efectului de levier, calculată în conformitate cu art. 295^2 alin. (1) și (2).

(3)Instituțiile de credit trebuie să asigure, printr-un proces de formalizare corespunzătoare, calcularea cu acuratețe a valorii profiturilor distribuibile și a sumei maxim distribuibile aferente indicatorului efectului de levier.

(4)La solicitarea Băncii Naționale a României, instituțiile de credit trebuie să fie capabile să demonstreze acuratețea calculelor prevăzute la alin. (3).

Articolul 295^4

Se consideră că instituțiile de credit nu îndeplinesc cerința privind amortizorul pentru indicatorul efectului de levier în sensul art. 126^3 și art. 126^4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, atunci când nu dețin fonduri proprii de nivel 1 în cuantumul necesar și de calitatea necesară pentru a îndeplini în același timp cerința prevăzută la art. 92 alin. (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cerința prevăzută la art. 92 alin. (1) lit. (d) din regulamentul respectiv și cerința prevăzută la art. 226 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, atunci când abordează riscul asociat folosirii excesive a efectului de levier care nu este acoperit suficient de art. 92 alin. (1) lit. (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Secţiunea a 3-aPlanul de conservare a capitalului

Articolul 296

(1)Instituția de credit care nu îndeplinește cerința amortizorului combinat sau, dacă este cazul, cerința amortizorului pentru indicatorul efectului de levier trebuie să întocmească și să transmită spre aprobare Băncii Naționale a României un plan de conservare a capitalului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data la care a constatat că nu îndeplinește cerința în cauză, cu excepția cazului în care Banca Națională a României a autorizat un termen mai lung de până la 10 zile.

(2)Banca Națională a României acordă autorizațiile prevăzute la alin. (1) doar în baza situației individuale a unei instituții de credit și ținând seama de amploarea și complexitatea activității instituției de credit.

(3)În planul de conservare prevăzut la alin. (1), instituția de credit trebuie să includă următoarele elemente:

a)estimări ale veniturilor și cheltuielilor, precum și un bilanț previzionat;

b)măsuri de creștere a ratelor de adecvare a capitalului;

c)un plan și un calendar pentru majorarea fondurilor proprii în vederea îndeplinirii integrale a cerinței amortizorului combinat sau, dacă este cazul, a cerinței amortizorului pentru indicatorul efectului de levier;

d)orice alte informații solicitate de Banca Națională a României pentru a realiza evaluarea prevăzută la alin. (4).

(4)Banca Națională a României evaluează planul de conservare a capitalului întocmit de instituția de credit și îl aprobă doar în măsura în care aceasta consideră că punerea în aplicare a acestui plan poate conduce la menținerea capitalului sau majorarea acestuia cu un nivel suficient, care să permită instituției de credit să îndeplinească cerința amortizorului combinat sau, dacă este cazul, cerința amortizorului pentru indicatorul efectului de levier, într-un termen pe care Banca Națională a României îl consideră adecvat.

(5)În situația în care Banca Națională a României nu aprobă planul de conservare a capitalului în conformitate cu alin. (4), aceasta poate aplica fie una dintre măsurile de mai jos, fie pe amândouă:

a)impune instituției de credit majorarea fondurilor proprii până la un anumit nivel, urmând un calendar precis;

b)își exercită competențele prevăzute la art. 226 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, în vederea impunerii unor restricții mai stricte decât cele prevăzute la art. 126^2-126^4 din ordonanța de urgență menționată privind distribuirile din profit.

07.02.2022Articolul 296 din Sectiunea a 3-a, Capitolul VI, Titlul IV a fost modificat de Punctul 51, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Titlul VSupravegherea pe bază consolidată

Capitolul IAbrogat.

07.02.2022Capitolul I din Titlul V a fost abrogat de Punctul 52, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 297

Abrogat.

07.02.2022Articolul 297 din Capitolul I, Titlul V a fost abrogat de Punctul 52, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 298

Abrogat.

07.02.2022Articolul 298 din Capitolul I, Titlul V a fost abrogat de Punctul 52, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Capitolul IIAbrogat.

07.02.2022Capitolul II din Titlul V a fost abrogat de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Secţiunea 1Abrogată.

07.02.2022Sectiunea 1 din Titlul V a fost abrogată de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 299

Abrogat.

07.02.2022Articolul 299 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul V a fost abrogat de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 300

Abrogat.

07.02.2022Articolul 300 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul V a fost abrogat de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 301

Abrogat.

07.02.2022Articolul 301 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul V a fost abrogat de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 302

Abrogat.

07.02.2022Articolul 302 din Sectiunea 1, Capitolul II, Titlul V a fost abrogat de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Secţiunea a 2-aAbrogată.

07.02.2022Sectiunea a 2-a din Titlul V a fost abrogată de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 303

Abrogat.

07.02.2022Articolul 303 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul V a fost abrogat de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 304

Abrogat.

07.02.2022Articolul 304 din Sectiunea a 2-a, Capitolul II, Titlul V a fost abrogat de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Secţiunea a 3-aAbrogată.

07.02.2022Sectiunea a 3-a din Titlul V a fost abrogată de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 305

Abrogat.

07.02.2022Articolul 305 din Sectiunea a 3-a, Capitolul II, Titlul V a fost abrogat de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Secţiunea a 4-aAbrogată.

07.02.2022Sectiunea a 4-a din Titlul V a fost abrogată de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 306

Abrogat.

07.02.2022Articolul 306 din Sectiunea a 4-a, Capitolul II, Titlul V a fost abrogat de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Secţiunea a 5-aAbrogată

07.02.2022Sectiunea a 5-a din Titlul V a fost abrogată de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 307

Abrogat.

07.02.2022Articolul 307 din Sectiunea a 5-a, Capitolul II, Titlul V a fost abrogat de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 308

Abrogat.

07.02.2022Articolul 308 din Sectiunea a 5-a, Capitolul II, Titlul V a fost abrogat de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 309

Abrogat.

07.02.2022Articolul 309 din Sectiunea a 5-a, Capitolul II, Titlul V a fost abrogat de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Secţiunea a 6-aAbrogată.

07.02.2022Sectiunea a 6-a din Titlul V a fost abrogată de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 310

Abrogat.

07.02.2022Articolul 310 din Sectiunea a 6-a, Capitolul II, Titlul V a fost abrogat de Punctul 53, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Capitolul IIIAria de cuprindere a consolidării prudențiale

Articolul 311

În situația consolidată a întreprinderii-mamă, întocmită în scop prudențial, ce stă la baza calculului elementelor necesare în vederea respectării cerințelor prudențiale pe bază consolidată sau subconsolidată, prevăzute în capitolul II, se includ, potrivit metodelor de consolidare prevăzute de art. 18 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, filialele și participațiile în instituții, instituții financiare sau societăți prestatoare de servicii auxiliare, persoane juridice române sau străine.

07.02.2022Articolul 311 din Capitolul III, Titlul V a fost modificat de Punctul 54, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Capitolul III^1Nivelul de aplicare a cerințelor privind procesul intern de evaluare a adecvării capitalului și a obligațiilor referitoare la cadrul de administrare, procesele de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor, mecanismele de control intern, precum și la politicile și practicile de remunerare

07.02.2022Titlul V a fost completat de Punctul 55, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 311^1

Fiecare instituție de credit care nu este nici filială în România, nici întreprindere-mamă, precum și orice instituție de credit care nu este inclusă în aria de cuprindere a consolidării prudențiale potrivit art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 trebuie să îndeplinească pe bază individuală obligațiile menționate la art. 148 și 149 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, precum și de prezentul regulament.

07.02.2022Capitolul III^1 din Titlul V a fost completat de Punctul 55, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 311^2

Instituțiile de credit-mamă la nivelul României trebuie să îndeplinească, în măsura și în modul indicate la partea I, titlul II, capitolul II, secțiunile 2 și 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pe bază consolidată, obligațiile referitoare la procesul intern de adecvare a capitalului la riscuri, prevăzute la art. 148 și 149 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și de prezentul regulament.

07.02.2022Capitolul III^1 din Titlul V a fost completat de Punctul 55, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 311^3

Instituțiile de credit, filiale în România, trebuie să respecte, la nivel subconsolidat, obligațiile referitoare la procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, prevăzute la art. 148 și 149 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și de prezentul regulament, dacă ele însele sau întreprinderile-mamă ale acestora, în cazul în care acestea sunt societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte, au într-un stat terț o filială instituție, instituție financiară sau societate de administrare a activelor ori dețin o participație în astfel de entități.

07.02.2022Capitolul III^1 din Titlul V a fost completat de Punctul 55, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 311^4

Fiecare instituție de credit, persoană juridică română, trebuie să îndeplinească, pe bază individuală, obligațiile referitoare la cadrul de administrare, procesele de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor, mecanismele de control intern, precum și politicile și practicile de remunerare prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și de prezentul regulament.

07.02.2022Capitolul III^1 din Titlul V a fost completat de Punctul 55, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 311^5

(1)Întreprinderile-mamă, persoane juridice române, inclusiv instituțiile de credit-mamă la nivelul UE sau instituțiile de credit-mamă la nivelul României, atunci când acestea din urmă au obligația de a respecta cerințele prudențiale pe bază consolidată, trebuie să îndeplinească, pe bază consolidată, obligațiile referitoare la cadrul de administrare, procesele de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor, mecanismele de control intern, precum și politicile și practicile de remunerare prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și de prezentul regulament, pentru a se asigura că sistemele, procesele și mecanismele lor sunt coerente și integrate la nivel de grup și că pot fi furnizate orice date și informații relevante pentru obiectivele supravegherii.

(2)Instituțiile de credit, filiale, persoane juridice române trebuie să îndeplinească pe bază subconsolidată cerințele prevăzute de alin. (1), atunci când se află în situația prevăzută de art. 22 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(3)Întreprinderile-mamă și filialele prevăzute la alin. (1) și (2) trebuie să implementeze cadrul de administrare, sistemele, procesele și mecanismele prevăzute la alin. (1) și în cadrul filialelor care nu se supun cerințelor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Regulamentului (UE) nr. 575/2013, prezentului regulament și, după caz, legislației naționale a statelor membre care transpune prevederile Directivei 2013/36/UE și care, la nivel individual, au obligația respectării cerințelor specifice sectorului lor, inclusiv în filialele stabilite în centre financiare offshore. Și în acest caz sistemele, procesele și mecanismele trebuie să fie coerente și integrate la nivel de grup și filialele respective trebuie să fie capabile să furnizeze orice date și informații relevante pentru obiectivele supravegherii.

(4)Cerințele prevăzute la alin. (3) ce privesc filialele care nu fac obiectul cerințelor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, Regulamentului (UE) nr. 575/2013, prezentului regulament și, după caz, legislației naționale a statelor membre care transpune prevederile Directivei 2013/36/UE nu se aplică dacă instituția de creditmamă la nivelul Uniunii Europene demonstrează Băncii Naționale a României, în calitate de supraveghetor consolidat, că aplicarea acestor cerințe este contrară prevederilor legale din statul terț unde filiala este stabilită.

07.02.2022Capitolul III^1 din Titlul V a fost completat de Punctul 55, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 311^6

(1)Cerințele privind remunerarea prevăzute la art. 24 alin. (2^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 35 alin. (2)-(4), art. 170, 171 și 173 din prezentul regulament nu se aplică la nivel consolidat:

a)filialelor stabilite în Uniunea Europeană în cazul în care acestea fac obiectul unor cerințe specifice privind remunerarea în conformitate cu alte acte legislative ale Uniunii Europene decât Directiva 2013/36/UE, cu modificările și completările ulterioare;

b)filialelor stabilite într-un stat terț în cazul în care acestea ar face obiectul cerințelor privind remunerarea în conformitate cu alte acte legislative ale Uniunii Europene decât Directiva 2013/36/UE, cu modificările și completările ulterioare, dacă respectivele filiale ar fi fost stabilite în Uniunea Europeană.

(2)Prin derogare de la alin. (1) și pentru a evita eludarea cerințelor prevăzute la art. 24 alin. (2^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 35 alin. (2)-(4), art. 170, 171 și 173 din prezentul regulament, cerințele prevăzute de dispozițiile indicate se aplică membrilor personalului filialelor care nu fac obiectul, pe bază individuală, cerințelor stabilite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și prezentul regulament, în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a)filiala este fie o societate de administrare a activelor, fie o întreprindere care prestează serviciile și activitățile de investiții enumerate la pct. 2, 3, 4, 6 și 7 din secțiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE, cu modificările și completările ulterioare; șib) respectivii membri ai personalului au fost mandatați să desfășoare activități profesionale care au un impact semnificativ direct asupra profilului de risc sau asupra activității instituțiilor din cadrul grupului.

(3)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) și (2), Banca Națională a României poate decide aplicarea, la nivel consolidat, a cerințelor privind remunerarea, prevăzute la art. 24 alin. (2^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 35 alin. (2)-(4), art. 170, 171 și 173 din prezentul regulament, unei sfere mai largi de filiale și personalului acestora și notifică în acest sens filialele în cauză.

07.02.2022Capitolul III^1 din Titlul V a fost completat de Punctul 55, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Capitolul IVTranzacțiile intragrup cu societățile holding cu activitate mixtă

Articolul 312

(1)Instituțiile de credit, persoane juridice române, filiale ale unei societăți holding cu activitate mixtă, trebuie să dispună de procese de administrare a riscurilor și de mecanisme de control intern adecvate, inclusiv de proceduri contabile și de raportare riguroase, pentru a identifica, măsura, monitoriza și controla în mod corespunzător tranzacțiile acestora cu societatea holding cu activitate mixtă și filialele acesteia.

(2)Instituțiile de credit trebuie să raporteze Băncii Naționale a României, trimestrial, în termen de 10 zile de la data încheierii perioadei pentru care se întocmește raportarea, orice tranzacție semnificativă cu entitățile prevăzute la alin. (1), alta decât cea care este raportată ca expunere mare potrivit art. 394 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Prin tranzacție semnificativă se înțelege orice tranzacție care depășește 5% din fondurile proprii ale instituției de credit.

(3)Procedurile prevăzute la alin. (1) și tranzacțiile semnificative vor fi supuse supravegherii de către Banca Națională a României.

Capitolul VCerințe de publicare specifice

Articolul 313

Banca Națională a României poate impune unei instituții de credit, persoană juridică română, societate-mamă la nivelul României sau la nivelul Uniunii Europene să publice anual, fie integral, fie prin trimiteri la informații echivalente, o descriere a structurii juridice, precum și de guvernanță și organizatorice a grupului de instituții, incluzând informații privind entitățile între care există legături strânse, precum și în ceea ce privește cadrul formal de administrare a activității.

Titlul VIAprobarea utilizării modelelor interne de rating pentru riscul de credit

Articolul 314

Pentru scopul aplicării prezentului titlu, expresia model obținut de la un furnizor extern semnifică un model - sau părți ale unui model - utilizat de către o instituție de credit și elaborat de către o terță parte independentă, care folosește anumite date de intrare pentru a aloca expunerile pe anumite clase de rating sau grupe de risc ori pentru a estima anumiți parametri de risc.

Capitolul ISolicitarea aprobării

Secţiunea 1Aspecte generale

Articolul 315

În vederea obținerii aprobării Băncii Naționale a României pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating în scopurile calculării valorii ponderate la risc a expunerilor, instituția de credit trebuie să furnizeze acesteia o prezentare de ansamblu a modelelor interne de rating pe care instituția de credit/instituțiile le utilizează sau intenționează să le utilizeze, a modului în care acestea vor fi implementate în politicile și procedurile instituției de credit/instituțiilor, precum și informații detaliate cu privire la construirea și calibrarea modelelor, baza de date, mediul tehnologic, politicile și procedurile asociate, inclusiv mediul de control al instituției de credit/instituțiilor.

Articolul 316

(1)În sensul art. 315, instituția de credit trebuie să transmită Băncii Naționale a României, pe lângă cererea de aprobare, o documentație care să cuprindă cel puțin următoarele componente:

a)documentația privind sistemele de rating utilizate sau planificate - incluzând modelele utilizate;

b)documentația privind mediul de control al sistemelor de rating, procedurile de implementare și infrastructura aferentă tehnologiei informației (IT);

c)planul de implementare - inclusiv implementarea graduală - și detalii privind utilizarea parțială permanentă;

d)documentația privind autoevaluarea, însoțită de un raport al auditului intern cu privire la conformitatea cu cerințele Secțiunii a 6-a din prezentul capitol.

(2)Documentația indicată la alin. (1) reprezintă documentație-suport și trebuie să conțină, cu excepția cazurilor în care se indică altfel, informații generale privind implementarea abordării bazate pe modele interne de rating alese.

(3)Documentația indicată la alin. (1) trebuie să ofere un rezumat al practicilor curente sau planificate ale instituției de credit/instituțiilor suficient de detaliat pentru a permite Băncii Naționale a României să facă o evaluare inițială asupra solicitării acesteia/acestora și să stabilească, pe baza riscurilor identificate, un plan pentru o evaluare mai aprofundată.

Secţiunea a 2-aCererea de aprobare

Articolul 317

Cererea de aprobare trebuie să precizeze faptul că instituția de credit/instituțiile solicită, respectiv solicită împreună aprobarea de a utiliza, pentru scopurile calculării valorii ponderate la risc a expunerilor, abordarea bazată pe modele interne de rating aleasă, avându-se în vedere detaliile furnizate în documentația-suport.

Secţiunea a 3-aDocumentația privind sistemele de rating

Articolul 318

Documentația privind sistemele de rating trebuie să includă cel puțin următoarele:

a)o listă cu toate documentele interne deținute de către instituția de credit/instituții, aflate la baza procesului său/lor de validare și pe care aceasta/acestea le consideră relevante pentru solicitare, inclusiv o descriere succintă a conținutului respectivelor documente;

b)un plan al modelelor ce vor fi utilizate de către instituția de credit/instituții pentru fiecare portofoliu - respectiv o situație în care sunt explicate care sunt expunerile, entitățile juridice și localizările geografice acoperite sau care vor fi acoperite de către fiecare sistem de rating;

c)o descriere generală a fiecărui model - aceasta poate cuprinde o descriere a tipurilor de date utilizate, definițiile, clasificările și metodologiile utilizate, precum și unele evaluări cantitative și calitative;

d)o documentație care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 175 alin. (1) și la art. 179 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, acoperind următoarele domenii:

(i)detaliile conceptuale și operaționale ale sistemelor de rating;

(ii)modificările importante aduse procesului de rating al riscului;

(iii)definițiile stării de nerambursare și pierderii;

(iv)documentația aferentă modelelor statistice și altor metode mecanice, cu respectarea cerințelor art. 440;

(v)utilizarea modelelor obținute de la furnizori terță parte;

(vi)diferențele, dacă există, dintre parametrii utilizați pentru calcularea cerințelor de capital reglementate și parametrii utilizați pentru scopuri interne;

e)o descriere pe scurt a abordării cu privire la simulările de criză aferente riscului de credit - modul de îndeplinire a cerințelor art. 177 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în particular conceperea simulării de criză prevăzute la art. 177 alin. (2) din același regulament și impactul potențial asupra cerințelor totale de capital pentru riscul de credit;

f)dacă este cazul, documentația ce conține informațiile referitoare la aspectele enumerate la art. 429 alin. (1);

g)formularele de raportare specificate la art. 344 alin. (2).

Articolul 319

Instituția de credit trebuie să transmită Băncii Naționale a României orice documentație suplimentară privind sistemele de rating, solicitată de către aceasta fie odată cu cererea de aprobare, fie ulterior.

Secţiunea a 4-aMediul de control

Articolul 320

(1)Documentația privind mediul de control, procedurile de implementare și infrastructura IT trebuie să includă cel puțin următoarele:

a)o prezentare de ansamblu a cadrului de administrare a activității instituției de credit/instituțiilor - respectiv rolul și responsabilitățile organului de conducere, funcțiile comitetelor implicate în administrarea activității, rolul și independența funcției de administrare a riscului de credit și rolul funcției de audit intern -, în măsura în care nu s-au raportat aceste informații Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, potrivit prevederilor titlului II capitolul I din prezentul regulament;

b)utilizarea planificată a diferitelor sisteme de rating - modul concret în care instituția de credit/instituțiile intenționează să utilizeze în activitatea curentă diferitele modele -, respectiv documentația prevăzută la art. 343;

c)modul de îndeplinire a testului de experiență prevăzut la art. 145 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și, dacă este cazul, a testului de experiență prevăzut la art. 145 alin. (2) din regulamentul menționat;

d)documentația cu privire la standardele de calitate a datelor, specificată la art. 453;

e)procesul de alocare a ratingurilor, inclusiv documentația ce conține informațiile prevăzute la art. 172 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și frecvența cu care sunt efectiv corectate - overridden - rezultatele procesului de alocare pe clase de rating și pe grupe de risc;

f)responsabilitățile părților implicate în modelare;

g)o prezentare de ansamblu a procesului de validare a sistemelor de rating, împreună cu documentațiile prevăzute la art. 185 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

h)informații generale privind structura IT a instituției de credit/instituțiilor, în măsura în care vizează abordarea bazată pe modele interne de rating;

i)dacă este cazul, rapoartele auditului intern.

(2)Instituția de credit trebuie să transmită Băncii Naționale a României orice documentație suplimentară privind implementarea sistemelor de rating, solicitată de către aceasta ulterior depunerii cererii de aprobare.

Secţiunea a 5-aPlanul de implementare

Articolul 321

(1)Instituția de credit trebuie să pregătească un plan adecvat de implementare, care să acopere perioada de timp până la obținerea aprobării și perioada de implementare graduală - respectiv implementarea ulterioară obținerii aprobării inițiale -, și să îl furnizeze Băncii Naționale a României ca parte a documentației-suport.

(2)Planul de implementare reprezintă un angajament din partea instituției de credit/instituțiilor de a implementa abordarea bazată pe modele interne de rating, la datele specificate, în ceea ce privește toate sistemele de rating pentru care solicită aprobare de utilizare a abordării bazate pe modele interne de rating.

(3)Planul de implementare - inclusiv implementarea graduală - trebuie să fie descompus cel puțin pe clasele de expuneri reglementate, pe unități operaționale și, dacă este cazul, pe parametrii abordării bazate pe modele interne de rating care trebuie estimați. Instituția de credit trebuie să dispună de norme interne cuprinzând prevederi detaliate referitoare la planificarea în timp și conținutul pentru combinațiile dintre elementele menționate anterior, în particular pentru următoarele:

a)elaborarea metodologiei de rating;

b)pregătirea conceptului tehnic pentru implementarea IT a metodologiei de rating;

c)implementarea IT;

d)instruirea personalului, inclusiv a personalului organului de conducere;

e)tranziția de la sistemul de rating existent la noul sistem de rating pe baza activității curente, dacă este realizată o tranziție;

f)aprobarea internă formală a noului sistem de rating și implementarea ca și "sistemul de rating" al instituției de credit/instituțiilor.

(4)În cazul cererilor de aprobare depuse împreună de mai multe instituții, instituția de credit trebuie să asigure aplicarea în mod corespunzător a prevederilor alin. (3) de către celelalte instituții din cadrul grupului din care aceasta face parte și împreună cu care solicită aprobarea.

(5)Instituția de credit trebuie să furnizeze o listă cu toate portofoliile care urmează să fie exceptate permanent de la aplicarea abordării bazate pe modele interne de rating. Portofoliile exceptate trebuie să fie cuantificate într-un mod cuprinzător - cum ar fi numărul contrapartidelor importante, valoarea agregată a expunerilor și valoarea ponderată la risc a expunerilor, calculate potrivit prevederilor părții a 3-a, titlul II, capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Secţiunea a 6-aAutoevaluarea

Articolul 322

(1)Instituția de credit trebuie să desfășoare o autoevaluare a stadiului de conformitate cu standardele și cerințele minime prevăzute de partea a 3-a, titlul II, capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)Instituția de credit trebuie să stabilească un plan de acțiuni pentru remedierea lipsurilor și deficiențelor identificate și o planificare pentru obținerea conformității.

(3)În cazul cererilor de aprobare depuse împreună de mai multe instituții, instituția de credit trebuie să asigure aplicarea în mod corespunzător a prevederilor alin. (1) și (2) de către celelalte instituții din cadrul grupului din care aceasta face parte și împreună cu care solicită aprobarea.

Articolul 323

(1)Autoevaluarea trebuie să înceapă cu o evaluare globală, dintr-o perspectivă consolidată, a modului în care diversele modele se îmbină și se potrivesc în cadrul instituției de credit/instituțiilor sau al grupului, evaluare globală ce trebuie să se refere la gradul de adecvare a structurii organizatorice din perspectiva cadrului de administrare a activității, gradul de adecvare a resurselor alocate sistemului de rating, comparabilitatea în cadrul grupului cu privire la date și metodologie, coerența în organizarea IT.

(2)Autoevaluarea trebuie să acopere, de asemenea, toate aspectele sistemului de rating: metodologie, calitatea datelor, procedurile de validare cantitativă și calitativă, cadrul de administrare a activității și mediul tehnologic.

(3)Autoevaluarea poate fi realizată de către personalul aferent unei funcții independente de evaluare a riscului, cu sprijinul, în cazul în care este necesar, al auditorilor interni.

(4)Documentația privind autoevaluarea trebuie să includă o descriere a procesului de autoevaluare desfășurat, lipsurile și deficiențele identificate, inclusiv aprecierea instituției de credit/instituțiilor cu privire la importanța acestora, planul de acțiuni pentru remedierea lipsurilor și deficiențelor identificate și planificarea pentru obținerea conformității.

Secţiunea a 7-aAlte aspecte privind cererea de aprobare

Articolul 324

(1)Cererea de aprobare trebuie semnată de către un membru executiv al organului de conducere al fiecărei entități juridice dintre cele care solicită aprobarea, membru care este împuternicit să angajeze legal entitatea respectivă.

(2)Semnatarul sau, după caz, semnatarii trebuie să confirme în cadrul cererii de aprobare că documentația-suport reprezintă un rezumat adevărat și just al subiectelor acoperite. Prin rezumat se înțelege faptul că documentația furnizează doar o prezentare pe scurt a principalelor aspecte ale subiectului în cauză, prin adevărat, faptul că informațiile cuprinse în rezumat nu sunt false sau nu induc în eroare, iar prin just, faptul că informațiile redau un rezumat de ansamblu rezonabil, fără a omite aspecte semnificative.

Articolul 325

(1)Cererea de aprobare trebuie redactată în limba română.

(2)Documentația-suport trebuie întocmită într-o limbă/limbi stabilită/stabilite de comun acord între Banca Națională a României, autoritățile competente din țările gazdă și instituția de credit/instituții. Pentru documentele redactate într-o limbă străină se va prezenta și traducerea legalizată în limba română a acestora. Pentru documentele redactate într-o limbă de circulație internațională, Banca Națională a României poate excepta, de la caz la caz, aplicarea cerinței privind traducerea legalizată.

Articolul 326

(1)În cazul în care instituția de credit nu furnizează Băncii Naționale a României documentația prevăzută la art. 316 fie odată cu depunerea cererii de aprobare, fie ulterior depunerii acesteia sau dacă cererea de aprobare și/sau documentația-suport, transmise/transmisă acesteia de către instituția de credit, nu îndeplinesc cerințele stabilite la art. 315-321, art. 323 alin. (4), art. 324 și art. 325, solicitarea instituției de credit/instituțiilor este considerată incompletă de către Banca Națională a României.

(2)Banca Națională a României și, după caz, celelalte autorități competente implicate efectuează o evaluare preliminară a întregii solicitări - respectiv cerere de aprobare și documentație-suport - imediat ce o astfel de solicitare este primită de către aceasta. Banca Națională a României notifică instituției de credit caracterul complet al solicitării.

Articolul 327

(1)În cazul cererilor de aprobare formulate în condițiile prevăzute la art. 20 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și în condițiile în care Banca Națională a României este autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, perioada de 6 luni stabilită la art. 20 alin. (2) din regulamentul menționat începe de la data primirii de către Banca Națională a României a unei solicitări - respectiv cerere de aprobare și documentație-suport - complete din perspectiva prezentului regulament.

(2)În situația prevăzută la alin. (1), Banca Națională a României confirmă începerea curgerii termenului de 6 luni.

Capitolul IIStandarde pentru îndeplinirea cerințelor minime prevăzute în partea a 3-a, titlul II, capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

Secţiunea 1Utilizarea parțială permanentă și implementarea graduală1.1 Implementarea graduală

Articolul 328

La momentul solicitării aprobării Băncii Naționale a României de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating, instituțiile de credit trebuie să fi acoperit prin abordarea propusă cel puțin 50% atât din valoarea totală a expunerilor, cât și din valoarea totală ponderată la risc a expunerilor.

Efectuarea calculelor se realizează potrivit prevederilor părții a 3-a, titlul II, capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru expunerile acoperite prin abordarea standard, respectiv potrivit prevederilor capitolului 3 al titlului II din regulamentul menționat, pentru expunerile acoperite prin abordarea bazată pe modele interne de rating. Pentru calcularea nivelului de acoperire, finanțările specializate tratate potrivit abordării prevăzute la art. 153 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pot fi considerate de către instituția de credit ca expuneri pentru care este aplicată abordarea bazată pe modele interne de rating propusă.

Articolul 329

În cazul în care instituțiile de credit doresc să recurgă la implementarea graduală a abordării bazate pe modele interne de rating, acestea trebuie să elaboreze un plan de implementare credibil și fezabil cu privire la acoperirea inițială a expunerilor - acoperirea la momentul obținerii aprobării din partea Băncii Naționale a României de a utiliza abordarea respectivă - și la ritmul implementării graduale.

Articolul 330

(1)Politica de implementare graduală a instituției de credit trebuie să precizeze cel puțin orizontul de timp pe parcursul căruia este realizată implementarea graduală, precum și secvențialitatea de desfășurare a acesteia.

(2)Stabilirea unei perioade de timp în care să se realizeze implementarea graduală trebuie să aibă în vedere capacitatea reală a instituției de credit de a trece la utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, precum și acoperirea prin această abordare, cât mai curând posibil, a activităților de bază ale instituției de credit și a determinanților de risc de credit principal.

(3)Orizontul de timp trebuie să fie suficient de redus, pentru a se evita implementarea abordării bazate pe modele interne de rating pe o perioadă de timp prelungită nejustificat, și suficient de lung, pentru a se asigura calitatea datelor, a metodologiei și a rezultatelor.

(4)Implementarea graduală trebuie finalizată în termen de 5 ani de la data obținerii aprobării de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating propusă, indiferent de tipul de abordare bazată pe modele interne de rating pe care instituția de credit dorește să îl implementeze.

Articolul 331

(1)Secvențialitatea claselor de expuneri în planul de implementare graduală a abordării bazate pe modele interne de rating trebuie să se bazeze pe importanța portofoliilor - portofoliile cele mai importante, respectiv portofoliile care reprezintă activitățile de bază ale instituției de credit trebuie introduse primele în planul de implementare graduală.

(2)Secvențialitatea claselor de expuneri în planul de implementare graduală a abordării bazate pe modele interne de rating este aleasă de către instituția de credit.

(3)Pe măsură ce fiecare portofoliu al instituției de credit este supus, potrivit documentației ce însoțește cererea de aprobare, procesului de implementare graduală, nu este necesară formularea de către instituția de credit respectivă a unei noi cereri de aprobare, cu excepția cazurilor specificate la art. 335.

Articolul 332

Anterior trecerii la implementarea graduală a abordării bazate pe modele interne de rating pentru clasele de expuneri, instituțiile de credit trebuie să desfășoare o autoevaluare a îndeplinirii cerințelor prevăzute de partea a 3-a, titlul II, capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 333

(1)Pe parcursul perioadei de implementare graduală, instituțiile de credit pot fi solicitate, de la caz la caz:

a)să informeze Banca Națională a României cu privire la planurile și progresele întreprinse în ceea ce privește practicile de cuantificare și administrare a riscului;

b)să informeze în timp util Banca Națională a României atunci când, conform planului de implementare graduală, sunt pregătite să utilizeze un sistem de rating pentru scopurile calculării cerințelor de capital reglementate pentru o clasă de expuneri sau unitate operațională adițională;

c)să informeze în timp util Banca Națională a României cu privire la intenția lor de a supune procesului de implementare graduală o clasă de expuneri. Instituțiile de credit pot fi solicitate, de asemenea, ca înainte de a începe să utilizeze sistemul de rating pentru clasa respectivă să primească permisiune explicită de la Banca Națională a României saud) să îndeplinească o combinație a cerințelor exprimate la lit. a), b) și c).

(2)Pentru scopurile alin. (1), Banca Națională a României va specifica, în cadrul documentului prin care se comunică decizia cu privire la cererea de aprobare, cerințele, dintre cele enumerate la alineatul menționat, care trebuie îndeplinite de către instituția de credit.

Articolul 334

Modificări ale planului de implementare graduală aprobat pot fi permise numai în cazul în care au loc modificări importante ale mediului de afaceri, cum ar fi modificări ale strategiei - fie ca urmare a modificării structurii acționariatului sau a organului de conducere, fie ca urmare a unei noi orientări a activității -, fuziuni și achiziții, iar respectivele modificări sunt justificate în mod corespunzător de către instituția de credit.

Articolul 335

(1)În sensul art. 334, în cazul unei modificări a strategiei, dacă nu există motive întemeiate pentru amânare, orizontul de timp pentru perioada de implementare graduală trebuie să rămână același, dar secvențialitatea implementării graduale poate fi modificată.

(2)În sensul art. 334, în cazul în care o instituție de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating achiziționează o instituție de credit care nu utilizează o astfel de abordare, instituției de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating i se poate solicita de către Banca Națională a României, de la caz la caz, să formuleze o nouă cerere de aprobare, cu o nouă politică de utilizare parțială și de implementare graduală, sau i se poate solicita să furnizeze Băncii Naționale a României un plan de aducere a întregii instituții de credit la starea de conformitate cu prevederile părții a 3-a, titlul II, capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(3)În sensul art. 334, în cazul în care o instituție de credit care nu utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating achiziționează o instituție de credit care utilizează o astfel de abordare, Banca Națională a României va solicita instituției de credit achizitoare, în cazul în care aceasta dorește să utilizeze abordarea bazată pe modele interne de rating, formularea unei noi cereri de aprobare.

(4)Prevederile alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător în situația în care a avut loc o fuziune în care este implicată instituția de credit.

Articolul 336

În cazul instituțiilor de credit care intenționează să implementeze gradual abordarea pe modele interne de rating avansată în două etape - respectiv realizând întâi trecerea de la abordarea standard la abordarea pe modele interne de rating de bază, iar ulterior pe cea de la abordarea pe modele interne de rating de bază la abordarea pe modele interne de rating avansată -, regulile și criteriile aferente planurilor de implementare graduală se aplică la fiecare etapă.

1.2 Utilizarea parțială permanentă

Articolul 337

(1)Pentru scopurile art. 150 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în vederea obținerii aprobării de a excepta în mod permanent de la aplicarea abordării bazate pe modele interne de rating anumite expuneri, instituțiile de credit trebuie să justifice exceptările respective.

(2)În sensul alin. (1), considerentele pentru care instituția de credit solicită exceptarea trebuie să fie prezentate în totalitate și să fie credibile. Pentru scopurile art. 150 alin. (1) lit. a) și b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, justificarea trebuie să se refere la motivele pentru care instituția de credit consideră că, în cazul claselor de expuneri pentru care se solicită exceptarea, implementarea unui sistem de rating ar reprezenta un efort excesiv pentru instituția de credit, la modul în care se încadrează expunerile respective în propria activitate și strategie, precum și dacă acestea intră în sfera activităților sale de bază.

(3)La fundamentarea solicitării de exceptare, instituțiile de credit nu pot justifica efortul excesiv în implementarea unui sistem de rating pornind exclusiv de la absența datelor cu privire la stările de nerambursare, ci respectivul efort trebuie demonstrat și prin intermediul unor elemente, cum ar fi comparații cu activitatea și strategia instituției de credit.

Articolul 338

(1)Exceptarea expunerilor în unități operaționale, prevăzută la art. 150 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se poate acorda de către Banca Națională a României, cu condiția respectării prevederilor alin. (2)-(6), în cazul unităților operaționale de importanță redusă pentru care sistemele de rating ale instituției de credit sau ale grupului nu sunt semnificative, elaborarea de sisteme de rating proprii este imposibilă sau pentru care implementarea unor astfel de sisteme ar reprezenta un efort excesiv.

(2)Valoarea agregată a expunerilor exceptate în mod permanent, potrivit art. 150 alin. (1) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, de la aplicarea abordării bazate pe modele interne de rating nu poate depăși 10% din valoarea totală a expunerilor - bilanțiere și extrabilanțiere -, iar valoarea agregată a expunerilor respective, cuantificată ca valoare ponderată la risc a expunerilor, nu poate depăși 10% din valoarea totală ponderată la risc a expunerilor - bilanțiere și extrabilanțiere. Efectuarea calculelor se realizează potrivit prevederilor părții a 3-a, titlul II, capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru expunerile acoperite prin abordarea standard, respectiv potrivit prevederilor părții a 3-a, titlul II, capitolul 3 din regulamentul menționat, pentru expunerile acoperite prin abordarea bazată pe modele interne de rating.

(3)În sensul alin. (2), pragurile de importanță precizate la alineatul menționat trebuie aplicate exclusiv la nivelul instituției de credit sau al grupului care a solicitat aprobare cu privire la utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating.

(4)În vederea calculării pragurilor de importanță precizate la alin. (2) nu trebuie luate în considerare - nici la numărătorul, nici la numitorul pragurilor de importanță - expunerile pentru care instituția de credit intenționează să recurgă la utilizarea parțială permanentă pe baza satisfacerii de către respectivele expuneri a criteriilor prevăzute la art. 150 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, altele decât cele legate de importanță, stipulate la art. 150 alin. (1) lit. c) din respectivul regulament.

(5)Instituția de credit sau grupul care a solicitat aprobare cu privire la utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating este responsabilă/responsabil pentru monitorizarea conformității cu pragurile de importanță precizate la alin. (2) și trebuie să dețină sisteme și proceduri de monitorizare a aspectelor legate de importanță în timp util și într-o manieră adecvată. În cazul în care se produc depășiri ale pragurilor de importanță, instituția de credit/grupul trebuie să informeze Banca Națională a României și să prezinte spre aprobare un plan de măsuri de remediere corespunzătoare și suficient de rapidă a situației. În cazurile în care pragurile de importanță sunt depășite în mod intenționat - spre exemplu, ca urmare a deciziei strategice de expansiune într-un anumit sector -, anterior expansiunii efective, instituția de credit/grupul trebuie să dispună de o politică de implementare graduală.

(6)Verificarea îndeplinirii pragurilor de importanță precizate la alin. (2) trebuie efectuată de către instituția de credit/grup cel puțin anual și în orice situație în care se produc modificări semnificative ale structurii instituției de credit/grupului, cum ar fi fuziuni sau achiziții.

Secţiunea a 2-aTestul de utilizare

Articolul 339

În vederea obținerii aprobării de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating, instituția de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României că informațiile utilizate sau produse de către sistemul său de rating pentru determinarea cerințelor de capital reglementate sunt utilizate, de asemenea, în cursul desfășurării activității sale obișnuite, îndeosebi în administrarea riscului.

Articolul 340

Sistemele de rating, ratingurile și estimările cu privire la stările de nerambursare și la pierderi, proiectate și create cu scopul exclusiv de a primi aprobare pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, precum și utilizate doar în scopul producerii datelor necesare pentru abordarea respectivă nu sunt permise.

Articolul 341

(1)Instituțiile de credit trebuie să utilizeze efectiv ratingurile interne și parametrii de risc rezultați. Dacă nu în totalitate, cel puțin o parte semnificativă și efectivă a proceselor și funcțiilor enumerate la art. 144 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să se bazeze exclusiv pe ratingurile și pe estimările parametrilor de risc utilizate la calcularea cerințelor de capital, astfel încât aceste ratinguri și estimări să aibă o influență substanțială asupra procesului decizional și acțiunilor întreprinse de către instituțiile de credit.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să se asigure că utilizarea datelor precizate nu este marginală și trebuie să evalueze validitatea diferențelor dintre aceste date și datele utilizate pentru scopuri interne, cum ar fi diferențele dintre probabilitatea de nerambursare utilizată pentru scopuri de evaluare - pricing - și cea utilizată pentru scopurile ratingului.

Articolul 342

(1)Pentru scopurile art. 144 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin a avea un rol hotărâtor nu trebuie să se înțeleagă faptul că datele/parametrii care se utilizează la calcularea cerințelor de capital trebuie să fie identice/identici cu datele utilizate în vederea administrării creditului sau să fie o funcție liniară și omotetică a acestora, ci trebuie să se înțeleagă faptul că există o relație puternică între aceste două categorii de date.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze că ratingurile și estimările utilizate la calcularea cerințelor de capital au un rol hotărâtor în procesele și funcțiile enumerate la art. 144 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și trebuie să indice unde sunt utilizați intern parametri finali diferiți, cu respectarea prevederilor art. 179 alin. (1) teza a 2-a din regulamentul respectiv.

Articolul 343

În vederea evaluării impactului asupra operațiunilor acestora, instituțiile de credit trebuie să furnizeze Băncii Naționale a României o documentație în care să identifice și să descrie modul în care sunt utilizate ratingurile interne, parametrii de risc relevanți, precum și toate sistemele și procesele aferente. Această documentație trebuie să fie actualizată cu regularitate - de exemplu, de către funcția de administrare a riscului de credit - și să fie examinată de către auditul intern.

Articolul 344

(1)În vederea obținerii aprobării inițiale de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating, precum și ulterior, pentru obținerea aprobării de a utiliza abordări, metode sau sisteme de rating adiționale, instituțiile de credit trebuie să raporteze Băncii Naționale a României cerințele totale de capital calculate pe baza tuturor abordărilor/metodelor/sistemelor de rating pe care instituția de credit respectivă intenționează să le utilizeze la momentul solicitării aprobării.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să completeze și să transmită Băncii Naționale a României formularele de raportare prevăzute la art. 5 lit. a) pct. 3, 5 și 8 din Standardul tehnic de implementare emis în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013, precum și formularele C09.02 - CR GB 2 și C09.03 - CR GB 3 din anexa I a standardului tehnic de implementare menționat.

Articolul 345

Utilizarea pentru scopuri interne a datelor pe baza cărora se determină cerințele de capital trebuie să fie suficient de cuprinzătoare pentru a se asigura rolul hotărâtor al acestor date în cadrul proceselor și funcțiilor enumerate la art. 144 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 346

Categoriile de date trebuie să fie diferențiate - de exemplu, datele de intrare sub forma datelor publicate în situațiile financiare trebuie să fie diferențiate de datele estimate care rezultă din calculele efectuate de către instituția de credit. Toate estimările parametrilor de risc trebuie să se bazeze pe datele de intrare, iar aceste date trebuie să fie în esență aceleași, indiferent dacă sunt utilizate pentru scopurile administrării creditului sau pentru cele ale determinării cerinței de capital reglementate.

Articolul 347

Structura și detaliile conceptuale ale sistemelor de rating și ale celor de determinare a capitalului nu trebuie să difere în mod fundamental, indiferent de scop - intern sau reglementat.

Articolul 348

(1)Orice diferențe existente între ratingurile și estimările parametrilor de risc utilizate la calcularea cerințelor de capital și parametrii finali utilizați pe plan intern trebuie să se bazeze pe o fundamentare bine formalizată. Instituția de credit trebuie să dispună de piste de audit robuste, conforme unei politici interne specificate având ca scop evaluarea importanței diferențelor, precum și a faptului dacă diferențele respective conduc la un grad mai mare de prudență sau de relaxare în ceea ce privește adecvarea capitalului.

(2)În cazul în care marjele de evaluare - pricing margins - sunt determinate pe baza datelor care nu sunt utilizate în cadrul abordării bazate pe modele interne de rating, instituția de credit trebuie să examineze ambele tipuri de calculare a marjelor și să determine, de o manieră prudentă, cerințele de capital reglementate.

(3)Standardele de administrare a activității trebuie să fie cu atât mai ridicate cu cât sunt mai numeroase diferențele dintre sistemele utilizate pentru scopuri reglementate și cele utilizate pentru scopuri interne.

Articolul 349

Pentru scopurile testului de utilizare, instituțiile de credit care utilizează modele de determinare a capitalului economic trebuie să furnizeze explicații cu privire la diferențele dintre datele și parametrii utilizați în cadrul modelului respectiv și cei utilizați pentru calcularea cerințelor de capital reglementate.

Articolul 350

În domeniile conexe procesului de evaluare a riscului de credit - cum ar fi ratingurile -, parametrii finali utilizați pentru scopuri interne și datele utilizate în vederea calculării cerințelor de capital reglementate trebuie să se afle în concordanță, dar o anumită flexibilitate este permisă în ceea ce privește evaluarea - pricing - și alocarea internă a capitalului. Estimările finale cu privire la stările de nerambursare sau la pierderi, utilizate pe plan intern, nu trebuie să conducă la o estimare utilizată la determinarea cerințelor de capital care să fie neverosimilă.

Articolul 351

Datele de intrare identificate ca fiind de importanță ridicată în ceea ce privește selectarea, estimarea și/sau administrarea riscului de credit pentru scopuri interne nu trebuie omise de la alocarea ratingurilor și estimarea parametrilor de risc care se utilizează la calcularea cerințelor de capital. Sursa de informații și analiza aferentă nu trebuie să lipsească din cadrul criteriilor utilizate pentru scopurile reglementate privind determinarea ratingului și estimarea probabilității de nerambursare.

Articolul 352

Modelele de rating elaborate trebuie să se afle în concordanță cu planurile strategice și tehnologice ale instituției de credit. Modelarea și estimările parametrilor de risc trebuie să fie cât mai exacte posibil, reflectând diferitele categorii de expuneri din cadrul portofoliilor și subportofoliilor. În cazurile în care instituția de credit trebuie să elaboreze sisteme de rating distincte, testul de utilizare trebuie aplicat în mod corespunzător.

Articolul 353

În cazul în care utilizează scale uniforme - master scales - pentru administrarea internă a riscului, asigurându-se în acest mod categorii de risc echivalente de-a lungul portofoliilor, instituțiile de credit trebuie să acorde o importanță sporită calibrării corecte a fiecărui sistem de rating individual comparativ cu raportarea lor la scala uniformă - master scale.

Articolul 354

(1)Planurile strategice ale instituției de credit trebuie să includă programe ample de formare profesională pentru a facilita personalului, inclusiv conducerii superioare, înțelegerea modelelor de rating ale instituției de credit respective. Complexitatea modelelor, procesele interne și externe utilizate de către instituția de credit pentru a întrebuința respectivele modele, precum și modalitatea în care trebuie să fie utilizate ratingurile obținute trebuie înțelese în mod corespunzător.

(2)În contextul întrebuințării efective a modelelor, instituțiile de credit trebuie să dispună de un plan strategic de coordonare a resurselor umane și tehnologice, care trebuie să ia în considerare impactul modelului asupra diferitelor arii funcționale ale instituției de credit.

Articolul 355

Anterior implementării abordării bazate pe modele interne de rating pentru o anumită categorie de expuneri, instituțiile de credit trebuie să asigure o îmbinare armonioasă între sfera de aplicare, testul de experiență prevăzut la art. 145 alin. (1)-(2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și utilizarea internă a datelor.

Secţiunea a 3-aMetodologia și documentația3.1 Alocarea pe clase de expuneri3.1.1 Clasa de expuneri de tip retail3.1.1.1 Persoanele fizice și entitățile mici și mijlocii

Articolul 356

(1)În vederea îndeplinirii cerințelor prevăzute la art. 147 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit trebuie să dispună de criterii interne pentru a diferenția persoanele fizice de entitățile mici și mijlocii.

(2)În cazul în care o entitate este înregistrată separat, acest aspect trebuie considerat drept o dovadă puternică în sensul tratării acesteia ca o entitate mică sau mijlocie.

(3)În sensul alin. (1), criteriile interne folosite de către instituțiile de credit pot depinde de modul în care instituția de credit își administrează portofoliul de credite - spre exemplu, dacă instituția de credit își administrează expunerile de tip retail pe bază de tranzacție, criteriul trebuie să fie scopul creditului, iar în acest caz, numai creditele acordate persoanelor fizice în scopuri necomerciale trebuie să fie tratate ca expuneri față de persoane fizice; dacă instituția de credit își administrează expunerile de tip retail pe bază de debitor, este necesar să adopte o regulă coerentă de diferențiere a clientelei, cum ar fi: clasificarea debitorului ca entitate mică sau mijlocie, dacă majoritatea venitului acestuia provine din desfășurarea de activități pe cont propriu, tratarea oricărei entități care nu este înregistrată ca persoană fizică.

Articolul 357

În cazul depășirii pragului de 1 milion euro prevăzut la art. 147 alin. (5) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, expunerea trebuie reîncadrată în clasa de expuneri față de societăți, iar pentru calcularea cerinței de capital trebuie utilizată formula de ponderare la risc aferentă expunerilor față de societăți. Dacă sistemul de rating aplicat clasei de expuneri de tip retail îndeplinește cerințele aferente sistemelor de rating ale clasei de expuneri față de societăți, nu este necesară nicio modificare a sistemului de rating. În caz contrar, trebuie aplicat sistemul de rating al clasei de expuneri față de societăți.

Articolul 358

Instituțiile de credit trebuie să dispună de capacitatea de a identifica și consolida grupurile de clienți aflați în legătură, precum și de a agrega expunerile relevante ale fiecăruia dintre aceste grupuri. Identificarea și agregarea sumelor datorate de către un client debitor sau de către un grup de clienți aflați în legătură este necesar să fie efectuate luând în considerare toate entitățile grupului bancar, cu excepția celor excluse explicit potrivit prevederilor art. 147 alin. (5) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 359

În cazul în care suma totală datorată calculată în condițiile prevăzute la art. 147 alin. (5) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 este diminuată - de exemplu, prin rambursare - și scade sub pragul de 1 milion euro, instituția de credit nu trebuie să o încadreze în mod automat în clasa de expuneri de tip retail, ci trebuie să verifice în prealabil respectarea cerințelor prevăzute la art. 147 alin. (5) lit. b)-d) din regulamentul menționat.

Articolul 360

În cazul în care o instituție de credit-mamă are filiale care sunt creditori direcți ai unui grup de clienți aflați în legătură, grupul bancar trebuie să dispună de un proces care să permită încadrarea adecvată a acestor clienți aflați în legătură în clasa de expuneri de tip retail sau în clasa de expuneri față de societăți, pe baza expunerii agregate.

Articolul 361

(1)Pentru scopurile art. 147 alin. (5) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit trebuie să demonstreze că expunerile din clasa de expuneri de tip retail sunt tratate diferit - respectiv cu un grad mai redus de individualitate - în comparație cu expunerile încadrate în clasa de expuneri față de societăți.

(2)În sensul alin. (1), procesul de creditare poate fi împărțit pe următoarele componente: activități de marketing și de vânzări, proces de rating, sistem de rating, decizie de creditare, tehnici de diminuare a riscului de credit, monitorizare, sisteme de avertizare timpurie și proces de tratare a situațiilor problematice/recuperare. Cerința menționată la alin. (1) poate fi considerată îndeplinită atât timp cât o instituție de credit poate demonstra că oricare dintre aceste componente diferă în mod clar. Diferențele dintre sistemele de rating și dintre procesele de recuperare utilizate de către instituția de credit pot furniza dovezi puternice privind îndeplinirea condiției prevăzute la art. 147 alin. (5) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(3)Creditele sindicalizate nu trebuie să fie tratate ca expuneri de tip retail.

(4)Instituțiile de credit nu trebuie să recurgă la adaptarea proceselor acestora de administrare a riscului la standarde mai joase pentru îndeplinirea condiției prevăzute la art. 147 alin. (5) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Instituția de credit nu trebuie să modifice tratamentul aplicat unei expuneri pentru care se află în proces de pregătire a utilizării abordării bazate pe modele interne de rating.

Articolul 362

(1)În cazul în care sistemul de rating pentru expunerile de tip retail este același cu cel utilizat pentru expunerile față de societăți, instituția de credit trebuie să facă posibilă validarea distinctă a sistemului de rating pentru expunerile tratate ca expuneri de tip retail. Estimările parametrilor și determinarea cerinței de capital pentru expunerile de tip retail pot fi, de asemenea, obținute pe bază de grupă de expuneri și nu numai pe baza estimărilor parametrilor pentru debitorii individuali din clasa de expuneri față de societăți.

(2)Atribuirea unui rating individual unui client de tip retail nu trebuie prin ea însăși să excludă clasificarea expunerii respective în clasa expunerilor de tip retail.

3.1.1.2 Expunerile de tip retail reînnoibile eligibile

Articolul 363

Pentru scopurile art. 154 alin. (4) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, creditele din categoria expunerilor de tip retail reînnoibile eligibile pot fi garantate printr-un gaj general, conferit prin contract, care să vizeze diferitele expuneri față de același debitor, atât timp cât expunerea individuală este tratată ca negarantată pentru scopurile calculării cerinței de capital - respectiv sumele recuperate prin executarea garanției reale nu pot fi luate în considerare la estimarea pierderii în caz de nerambursare.

Articolul 364

Pentru scopurile art. 154 alin. (4) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o linie de credit neutilizată este considerată revocabilă imediat chiar dacă legislația privind protecția consumatorului sau legislația conexă interzice instituției de credit revocarea imediată a acesteia sau stabilește perioade minime de revocare. Conformitatea cu reglementările care privesc protecția consumatorului nu trebuie să împiedice instituțiile de credit să clasifice expunerile care îndeplinesc toate celelalte criterii ca expuneri de tip retail reînnoibile eligibile.

Articolul 365

Pragul menționat la art. 154 alin. (4) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 poate fi aplicat la nivelul instituției de credit. Subcategoriile din cadrul categoriei de expuneri de tip retail reînnoibile eligibile - cum ar fi cardurile de credit, tragerile pe descoperit de cont și altele - trebuie să fie diferențiate dacă ratele pierderii diferă semnificativ.

Articolul 366

(1)Demonstrația cu privire la volatilitatea redusă a ratelor pierderii menționată la art. 154 alin. (4) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 trebuie să fie făcută pe parcursul procesului de aprobare a utilizării abordării bazate pe modele interne de rating și, ulterior, în orice moment la solicitarea Băncii Naționale a României.

(2)În vederea evaluării volatilității ratelor pierderii pentru portofoliul sau subportofoliile de expuneri de tip retail reînnoibile eligibile relativ la nivelul mediu al ratelor pierderii, nivelul de referință este în general volatilitatea relativă a ratelor pierderii pentru alte subportofolii din categoria "alte expuneri de tip retail", în care instituția de credit deține expuneri. În acest caz, instituțiile de credit trebuie să furnizeze date cu privire la media și la deviația standard a ratelor pierderii pentru toate aceste subportofolii.

(3)În cazul în care nu se dispune în cadrul instituției de credit de categoria "alte expuneri de tip retail" sau dacă aceasta nu este adecvată ca nivel de referință, portofoliile de expuneri de tip retail reînnoibile eligibile ale instituțiilor de credit similare, portofoliile ipotecare sau portofoliile de expuneri față de societăți pot fi utilizate ca posibile portofolii de referință alternative.

(4)În sensul alin. (1), în vederea unei cuantificări adecvate a volatilității, poate fi utilizat coeficientul de variație - deviația standard raportată la medie -, iar prin rata pierderii se înțelege pierderea efectivă pe parcursul unei perioade fixe de timp, cuantificată ca procent din valoarea categoriei de expuneri.

3.1.1.3 Expunerile de tip retail garantate cu un bun imobiliar

Articolul 367

Orice expunere de tip retail căreia instituția de credit îi atribuie, pentru scopurile cuantificării interne a riscului, o garanție reprezentată de un bun imobiliar trebuie clasificată ca expunere de tip retail garantată cu un bun imobiliar. În cazul expunerilor de tip retail cărora nu le-a fost atribuită nicio garanție reprezentată de un bun imobiliar, pentru estimarea pierderii în caz de nerambursare nu trebuie luate în considerare veniturile potențiale din valoarea bunurilor imobiliare.

3.1.2 Clasa de expuneri față de societăți3.1.2.1 Entitățile mici și mijlocii în cadrul clasei de expuneri față de societăți

Articolul 368

(1)În sensul art. 153 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cifra de afaceri reprezintă valoarea veniturilor brute totale încasate de către o societate din vânzarea bunurilor și serviciilor, în cursul desfășurării normale a activității. În cazul unei societăți de asigurare, prin această expresie se înțelege valoarea veniturilor brute din prime.

(2)Pentru scopurile art. 153 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, substituirea cifrei de afaceri anuale totale cu totalul activelor se poate realiza pe bază voluntară în condițiile în care instituția de credit poate demonstra că aceasta constituie cel puțin o abordare echivalentă din punct de vedere prudențial, este aplicată consecvent în timp și formalizată în cadrul normelor interne ale instituției de credit.

3.1.2.2 Finanțarea specializată

Articolul 369

(1)În sensul art. 147 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, nu este necesar ca toate cerințele pentru încadrarea în subclasa expunerilor provenind din finanțări specializate, precizate la articolul menționat, să fie îndeplinite în aceeași măsură. Elementele individuale ale definiției expunerilor provenind din finanțări specializate pot fi relaxate într-un anumit grad pentru a se cuprinde categorii diferite de expuneri, dar toate cele 3 elemente ale definiției trebuie îndeplinite cel puțin în esență. Criteriul cel mai important pentru clasificarea drept expuneri provenind din finanțări specializate este ca sursa principală de rambursare a creditului să o constituie veniturile generate de activele finanțate.

(2)Instituția de credit trebuie să acorde o atenție deosebită definiției expunerilor provenind din finanțări specializate în cazurile aflate la limita dintre finanțarea specializată și cadrul de securitizare. În cazul elementelor care ar putea fi clasificate atât ca expuneri provenind din finanțări specializate, cât și ca poziții securitizate, instituția de credit trebuie să clasifice aceste poziții consecvent în timp.

(3)Contrapartida tipică în cazul unui acord contractual de finanțare specializată este o entitate special constituită pentru a finanța și/sau a exploata active corporale, cu personalitate juridică distinctă și ale cărei plăți sunt segregate de cele ale altor entități sau de cele ale grupului. Entitatea respectivă trebuie să fi încheiat un contract producător de efecte juridice cu privire la active și veniturile pe care acestea le generează.

(4)Pentru scopurile definirii expunerilor provenind din finanțări specializate nu prezintă importanță numărul de active prevăzute în acordul contractual, ci dacă activele care fac obiectul garanției sunt sau nu sursa de rambursare a creditului. În mod similar, în contextul definiției, nu trebuie considerat important dacă entitatea prevăzută la alin. (3) a intrat sau nu într-un tip de contract de leasing pe termen lung care nu poate fi încetat - contractele de acest tip reprezentând un transfer al riscului -, ci faptul că o astfel de situație nu afectează principiul potrivit căruia plățile provin din același obiect care este finanțat și care servește drept garanție.

Articolul 370

(1)Expunerile provenind din finanțări specializate se încadrează în următoarele categorii:

a)finanțare de proiecte;

b)finanțare de obiecte;

c)finanțare de mărfuri;

d)finanțare de bunuri imobiliare producătoare de venit.

(2)Finanțarea de proiecte este o metodă de finanțare în care creditorul se bazează în principal pe veniturile generate de proiectul finanțat, atât ca sursă de rambursare, cât și ca garanție pentru expunere.

(3)Finanțarea de obiecte este o metodă de finanțare a achiziționării de active corporale în care rambursarea expunerii depinde în principal de fluxurile de numerar generate de active specifice care au fost finanțate și gajate în favoarea creditorului sau cedate acestuia.

(4)Finanțarea de mărfuri se referă la creditarea structurată pe termen scurt, cu scopul de a finanța rezerve, stocuri, creanțe aferente mărfurilor tranzacționate pe bursă, în care expunerea este rambursată din veniturile din vânzarea mărfii, iar debitorul nu dispune de capacitate independentă de a rambursa expunerea - respectiv debitorul nu desfășoară alte activități și nu deține alte active semnificative.

(5)Finanțarea de bunuri imobiliare producătoare de venit este o metodă de finanțare a bunurilor imobiliare în care perspectivele de rambursare și recuperare aferente expunerii depind în principal de fluxurile de numerar generate de bunul imobiliar.

Articolul 371

(1)Pentru a putea utiliza estimările probabilității de nerambursare în cazul expunerilor provenind din finanțări specializate, instituția de credit trebuie să demonstreze că aceste estimări îndeplinesc cerințele minime prevăzute în cadrul părții a 3-a, titlul II, capitolul 3, secțiunea a 6-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la nivelul fiecărei categorii de expuneri provenind din finanțări specializate precizate la art. 370 alin. (1) din prezentul regulament.

(2)În cazul expunerilor provenind din finanțări specializate pentru care instituțiile de credit utilizează abordarea prevăzută la art. 153 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în procesul de încadrare a acestor expuneri în categoriile menționate la articolul respectiv pentru aplicarea ponderilor de risc, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare criteriile de încadrare specificate în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul regulament.

(3)Instituțiile de credit care se specializează în anumite activități pot rafina criteriile de încadrare a expunerilor provenind din finanțări specializate în categoriile menționate la art. 153 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, criterii precizate în anexa nr. 2 la prezentul regulament, în măsura în care procesul de rafinare introduce criterii adiționale, dar nu înlocuiește criteriile precizate.

(4)Ponderile de risc pentru expunerile provenind din finanțări specializate, prevăzute la art. 153 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pot fi aplicate doar de către instituțiile de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating.

(5)Instituția de credit trebuie să examineze cel puțin anual diferitele aspecte ale finanțărilor specializate, incluzând ratingurile, încadrarea expunerilor în subclasa expunerilor provenind din finanțări specializate, demonstrarea faptului că expunerile respective pot sau nu pot fi tratate în cadrul general al abordării bazate pe modele interne de rating.

3.1.3 Clasa expunerilor din securitizare

Articolul 372

Pentru încadrarea în clasa expunerilor din securitizare, instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere caracteristicile securitizării enumerate la art. 4 alin. (1) pct. 61 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și să țină cont de faptul că, în general, clasificarea ca securitizare trebuie să se bazeze pe substanța economică a tranzacției și mai puțin pe forma sa juridică. În cazul în care persistă incertitudini cu privire la clasificarea unei tranzacții ca securitizare, instituțiile de credit trebuie să se consulte cu Banca Națională a României.

Articolul 373

(1)Pentru scopurile art. 245 alin. (1)-(2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cerința privind caracterul semnificativ al transferului riscului trebuie privită separat de cerința privind transferul efectiv al riscului. Transferul efectiv al riscului se referă în primul rând la validitatea și caracterul executoriu din punct de vedere juridic al prevederilor contractuale ale tranzacției, precum și la absența prevederilor contractuale care subminează transferul riscului și face diferențiere între tranzacțiile de securitizare clasică și sintetică. Cerința privind transferul semnificativ al riscului se aplică ambelor categorii de tranzacții de securitizare, luând în considerare aspectele specifice fiecărei categorii. Evaluarea caracterului semnificativ al transferului riscului poate implica și alte criterii decât cele precizate în partea a treia, titlul II, capitolul V din regulamentul menționat.

(2)Pentru scopurile prudențiale reglementate, de recunoașterea contabilă a expunerilor la riscul de credit securitizate nu constituie o cerință prealabilă sau o dovadă cu privire la caracterul efectiv sau semnificativ al transferului riscului de credit.

(3)Chiar dacă o structură de securitizare nu este recunoscută drept securitizare pentru inițiator - spre exemplu, în cazul în care transferul riscului nu este semnificativ -, în cazul investitorului, părțile transferate trebuie tratate ca securitizare.

3.1.4 Clasa expunerilor din titluri de capital3.1.4.1 Natura expunerilor din titluri de capital

Articolul 374

(1)Expunerile din titluri de capital se definesc pe baza substanței economice a instrumentului și includ interesele de proprietate, atât directe, cât și indirecte, cu drept de vot sau nu, asupra activelor și venitului emitentului.

(2)Interesele indirecte legate de titluri de capital cuprind deținerile de instrumente financiare derivate care au ca suport interese legate de titluri de capital și deținerile în entități care emit interese de proprietate și care desfășoară în principal activități de investiții în titluri de capital.

(3)O deținere indirectă sub forma unei filiale a unei entități nu este necesar să fie luată în considerare separat atât timp cât filiala este luată în considerare la determinarea valorii ponderate la risc pentru expunerile directe din titluri de capital față de entitatea respectivă. Aceasta nu implică însă o exceptare în ceea ce privește tratamentul expunerilor sub forma titlurilor de participare deținute în organismele de plasament colectiv (OPC), prevăzut la art. 152 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, potrivit căruia instituția de credit trebuie să ia în considerare în mod direct expunerile-suport ale OPC.

3.1.4.2 Alocarea expunerilor clasei de expuneri din titluri de capital

Articolul 375

(1)Un instrument trebuie atribuit clasei de expuneri din titluri de capital dacă îndeplinește următoarele criterii:

a)este nerambursabil în sensul că recuperarea fondurilor investite poate fi atinsă numai prin vânzarea investiției, vânzarea drepturilor asupra investiției sau lichidarea emitentului;

b)nu comportă o obligație din partea emitentului; șic) conferă un drept rezidual asupra activelor sau venitului emitentului.

(2)Ca regulă generală, dacă un titlu de datorie este structurat, subordonat și administrat ca și un titlu de capital, acesta trebuie inclus în clasa de expuneri din titluri de capital.

(3)În clasa de expuneri din titluri de capital trebuie încadrate și următoarele instrumente:

a)orice instrument cu aceeași structură ca și cea a instrumentelor enumerate la art. 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

b)orice instrument care comportă o obligație din partea emitentului și care îndeplinește oricare dintre următoarele criterii:

(i)emitentul poate amâna stingerea obligației pe termen nedefinit;

(ii)obligația impune - sau permite, la alegerea emitentului - stingerea acesteia prin emisiunea unui număr fix de titluri de capital ale emitentului;

(iii)obligația impune - sau permite, la alegerea emitentului - stingerea acesteia prin emisiunea unui număr variabil de titluri de capital ale emitentului, iar orice modificare a valorii obligației - toate celelalte condiții rămânând neschimbate - este atribuibilă modificării valorii unui număr fix de titluri de capital ale emitentului, comparabilă și în aceeași direcție cu aceasta. Pentru anumite obligații care impun sau care permit stingerea acestora prin emisiunea unui număr variabil de titluri de capital ale emitentului, modificarea valorii monetare a obligației este egală cu modificarea valorii juste a unui număr fix de titluri de capital, multiplicată printr-un factor specificat. Asemenea obligații îndeplinesc această condiție dacă atât factorul, cât și numărul precizat de titluri de capital sunt fixate;

(iv)deținătorul are opțiunea de a solicita ca obligația să fie stinsă prin titluri de capital, în afara situațiilor în care fie, în cazul unui instrument tranzacționat, instituția de credit demonstrează Băncii Naționale a României că acest instrument este tranzacționat mai mult ca titlu de datorie asupra emitentului decât ca titlu de capital al acestuia, fie, în cazul instrumentelor care nu sunt tranzacționate, instituția de credit demonstrează Băncii Naționale a României că acest instrument trebuie să fie tratat ca poziție pe un titlu de datorie. În ambele situații, cu aprobarea Băncii Naționale a României, instituția de credit poate descompune riscurile pentru scopurile reglementate.

Articolul 376

(1)Titlurile de datorie, precum și alte titluri, parteneriate, instrumente financiare derivate sau alte produse structurate cu intenția de a li se conferi substanța economică a deținerilor de titluri de capital sunt considerate dețineri de titluri de capital.

(2)Titlurile de capital care sunt înregistrate drept credit, dar care rezultă dintr-un swap datorie/capital efectuat ca parte a recuperării sau restructurării organizate a datoriei, sunt incluse în definiția deținerilor de titluri de capital, dar aceste instrumente nu pot atrage o cerință mai mică de capital decât cea care s-ar aplica dacă deținerile respective ar rămâne în portofoliul de creanțe. În această categorie sunt incluse datoriile a căror rentabilitate este legată de cea a titlurilor de capital.

(3)Investițiile în titluri de capital care sunt structurate cu intenția de a li se conferi substanța economică a deținerilor de titluri de datorie sau expunerilor din securitizare nu trebuie considerate dețineri de titluri de capital.

(4)Obligațiunile cu caracteristici hibride nu pot fi considerate drept titluri de capital în măsura în care conduc la primirea unei părți fixe din profituri, nesatisfăcând criteriul precizat la art. 375 alin. (3) lit. b).

(5)În cazul obligațiunilor convertibile și al altor asemenea instrumente, cel puțin componenta de titlu de capital trebuie surprinsă prin atribuirea acesteia clasei de expuneri din titluri de capital.

3.1.4.3 Abordări privind calcularea valorii ponderate la risc a expunerilor pentru expunerile din titluri de capital

Articolul 377

Instrumentele considerate ca expuneri din titluri de capital trebuie să fie incluse în clasa de expuneri din titluri de capital, în afara cazului în care acestea fac obiectul consolidării sau al deducerii din fondurile proprii.

Articolul 378

Investițiile în entitățile controlate și deținute majoritar și minoritar semnificativ, care sunt supuse limitelor prevăzute la art. 89 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și nu depășesc limitele respective, trebuie ponderate la risc în concordanță cu metodologia aferentă titlurilor de capital prevăzută în partea a 3-a, titlul II, capitolul 3 din același regulament, și cu nu mai puțin de 100% după aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit.

Articolul 379

(1)Pentru scopurile art. 155 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, alegerea de către instituția de credit de metode diferite de calculare a valorii ponderate la risc a expunerilor din titluri de capital se apreciază ca fiind efectuată de o manieră consecventă și coerentă prin intermediul utilizării diferitelor instrumente și procese care reflectă procesele de administrare internă a riscului.

(2)În cazul în care este utilizată metoda bazată pe modele interne, modelul respectiv trebuie integrat în cadrul procesului de administrare a riscului al instituției de credit, conform prevederilor art. 187 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 - spre exemplu, rezultatele modelului trebuie utilizate de către instituția de credit în ceea ce privește politica de investiții, stabilirea limitelor și administrarea expunerilor.

(3)În sensul art. 155 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru a demonstra faptul că portofoliile din care fac parte expunerile din investiții de tip private equity sunt suficient de diversificate, instituțiile de credit se pot referi la numărul de fonduri de investiții, la numărul de investiții care compun portofoliul și la fondurile aferente sau, în măsura în care sunt disponibili, la indici specifici de evaluare a diversificării. Istoricul pierderilor poate indica, de asemenea, că un portofoliu este suficient de diversificat pentru a se putea aplica ponderea de risc de 190% expunerilor din investiții de tip private equity.

3.1.4.4 Exceptările permanente de la aplicarea abordării bazate pe modele interne de rating pentru expunerile din titluri de capital

Articolul 380

Restricțiile prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. h) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pot viza dimensiunea sau categoria firmelor, sumele care pot fi investite, localizarea geografică sau alți factori care ar putea limita riscul investiției.

Articolul 381

Pragul menționat la art. 150 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 trebuie administrat pe bază continuă și trebuie verificat de către instituția de credit cel puțin anual.

3.1.5 Creanțele achiziționate3.1.5.1 Aspecte generale

Articolul 382

(1)Creanțele achiziționate pot fi tratate potrivit următoarelor abordări:

a)expunerea este tratată ca expunere față de vânzător, iar creanțele sunt tratate ca garanții reale, a căror eligibilitate trebuie să fie verificată potrivit prevederilor părții a 3-a, titlul II, capitolul 4, secțiunea a 3-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

b)expunerea este tratată ca expunere față de debitor, iar evaluarea riscurilor aferente fiecărei expuneri, ca și cum respectiva expunere ar fi fost inițiată de către instituția de credit, nu reprezintă un efort excesiv pentru instituția de credit respectivă. Vânzătorul poate să acționeze sau nu ca garant;

c)expunerea este tratată ca expunere față de debitor, iar evaluarea riscurilor aferente fiecărei expuneri, ca și cum respectiva expunere ar fi fost inițiată de către instituția de credit, ar reprezenta un efort excesiv pentru instituția de credit respectivă.

Acesta poate reprezenta, în special, cazul în care instituția de credit trebuie să se bazeze în mare măsură pe informațiile furnizate de o terță parte. Este posibil ca instituția de credit nici să nu cunoască întotdeauna fiecare debitor individual. Vânzătorul poate să acționeze sau nu ca garant.

(2)Creanțele achiziționate nu constituie o clasă de expuneri în sine, ci reflectă un tip de finanțare comun mai multor clase de active, rezultând de obicei din vânzarea bunurilor și serviciilor asociate unei tranzacții comerciale. Prin prisma tratamentului special prevăzut de partea a 3-a, titlul II, capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru creanțele achiziționate în raport cu creanțele din aceeași clasă de expuneri, creanțele achiziționate pot fi încadrate în clasa expunerilor față de societăți sau în clasa expunerilor de tip retail.

(3)Regulile aferente creanțelor achiziționate privesc în primul rând creanțele care sunt achiziționate ca parte a operațiunilor de factoring sau de scontare a facturilor - invoice discounting - ori care sunt sau urmează să fie incluse în tranzacțiile bazate pe active - asset-backed transaction. Aceste reguli nu se aplică tranzacțiilor în care creditele inițiate de o firmă sunt achiziționate ulterior în scopul de a adăuga debitori activității cumpărătorului, alta decât cea aferentă operațiunilor de securitizare.

3.1.5.2 Condiții pentru tratarea creanțelor achiziționate față de societăți potrivit cerințelor minime pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating, aferente clasei de expuneri de tip retail

Articolul 383

(1)În cazul creanțelor achiziționate față de societăți, pentru a putea utiliza standardele de cuantificare a riscului aferente expunerilor de tip retail, prevăzute în cadrul părții a 3-a, titlul II, capitolul 3, secțiunea a 6-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituția de credit trebuie să demonstreze că îndeplinește criteriile de eligibilitate specificate în regulamentul respectiv.

(2)În sensul art. 154 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, între vânzător și instituția de credit cumpărătoare nu trebuie să se efectueze o operațiune în condiții de favoare, și anume ambele părți trebuie să interacționeze ca agenți independenți pe piața financiară - niciunul dintre agenți nu trebuie să fie într-o asemenea poziție încât să influențeze procesul intern de luare a deciziilor al celuilalt agent. Instituțiile de credit care doresc să trateze expunerile drept creanțe achiziționate eligibile trebuie să se asigure, cel puțin, de următoarele:

a)nu există un risc semnificativ de contaminare a stărilor de nerambursare între vânzător și debitor; șib) creanțele au fost tranzacționate în condiții de concurență deplină - respectiv, la preț de piață și în condiții de piață.

(3)Pentru scopurile art. 154 alin. (5) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o modalitate de implementare a cerinței de diversificare poate face referință la numărul de debitori, instituția de credit putând stabili o limită de concentrare, fie sub forma unei limite absolute - dimensiunea maximă a expunerii pe contrapartidă -, fie sub forma unei limite relative - expunerea față de o contrapartidă ca procent din întreaga valoare a portofoliului.

Articolul 384

(1)Pentru scopurile art. 153 alin. (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin efort excesiv se înțelege fie că numărul debitorilor aferenți este atât de mare încât instituția de credit nu ar putea să îi clasifice utilizând sistemul său de rating obișnuit, fie că debitorii nu sunt debitorii obișnuiți, direcți ai instituției de credit și, în consecință, sistemele de date ale instituției de credit nu conțin nicio informație specifică cu privire la aceștia.

(2)Atunci când instituțiile de credit colectează date suficiente pentru a putea evalua debitorii pe bază individuală, acestea trebuie să renunțe la utilizarea, pentru creanțele achiziționate, a abordării de tip top-down - respectiv utilizarea standardelor de cuantificare a riscului aferente expunerilor de tip retail - în schimbul celei de tip bottom-up - respectiv utilizarea standardelor de cuantificare a riscului aferente expunerilor față de societăți.

3.1.5.3 Estimarea pierderii așteptate pentru creanțele achiziționate față de societăți

Articolul 385

Instituțiile de credit pot estima pierderile așteptate pentru creanțele achiziționate față de societăți pe clase de rating ale pierderii așteptate, utilizând mediile pe termen lung ale ratelor pierderii. Instituțiile de credit care utilizează această abordare trebuie să dețină o scală distinctă de rating a pierderii așteptate, care să le permită alocarea debitorilor sau a grupelor de debitori pe clasele de rating ale pierderii așteptate.

3.1.5.4 Riscul de diminuare a valorii creanței

Articolul 386

(1)Instituțiile de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating trebuie să acopere riscul de diminuare a valorii creanței chiar și în cazul în care instituția de credit tratează expunerea respectivă ca și cum debitorul ar fi clientul acesteia.

(2)În sensul art. 4 alin. (1) pct. 53 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, riscul de diminuare a valorii creanței se referă la posibilitatea ca valoarea potențială a creanțelor achiziționate și finanțate de către instituția de credit să fie redusă la inițiativa vânzătorului sau a debitorului și ca valorile contractuale de plătit de către debitorii creanțelor respective să fie reduse prin acordarea de credite debitorilor, fie sub formă de lichidități, fie sub o altă formă - cum ar fi compensări sau reduceri rezultate din returnarea bunurilor vândute, din dispute privind calitatea produselor, din orice plată sau disconturi promoționale oferite de către vânzător, precum și compensări ale datoriilor între vânzător și debitor.

(3)În cazurile în care o instituție de credit nu este sigură dacă ar trebui sau nu să trateze un anumit eveniment ca risc de diminuare a valorii creanței, acesta trebuie tratat ca risc de diminuare a valorii creanței. Aceste cazuri includ situațiile în care instituția de credit nu poate să aloce cu claritate anumite evenimente riscului operațional. În cazul efectelor de comerț bazate pe active - asset-backed commercial paper -, riscul de diminuare a valorii creanței aferent expunerilor-suport trebuie evaluat proporțional - pro-rata.

Articolul 387

În sensul art. 157 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, caracterul semnificativ al riscului de diminuare a valorii creanței poate fi evaluat la nivelul grupei de expuneri, utilizând o examinare specifică a pierderii așteptate. În acest caz, instituția de credit trebuie să stabilească de o manieră prudentă un prag de semnificativitate pentru pierderea așteptată.

3.2 Definițiile stării de nerambursare și pierderii3.2.1 Definiția stării de nerambursare

Articolul 388

(1)Cerințele specifice ale părții a 3-a, titlul II, capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, privind adoptarea de către instituția de credit a unei definiții a stării de nerambursare conforme definiției stării de nerambursare prevăzute de regulamentul respectiv, se aplică numai pentru scopurile cuantificării riscului.

(2)Definiția stării de nerambursare utilizată la estimarea parametrilor de risc trebuie să fie aceeași, indiferent de parametrul estimat - probabilitate de nerambursare, pierdere în caz de nerambursare, factor de conversie sau pierdere așteptată.

(3)Definiția stării de nerambursare adoptată de către instituțiile de credit trebuie să se bazeze pe definiția stării de nerambursare prevăzută de Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Pe lângă criteriul obiectiv bazat pe numărul de zile de întârziere la plată, instituția de credit trebuie să implementeze, cel puțin, o definiție a stării de nerambursare bazată pe indiciile improbabilității de plată prevăzute la art. 178 alin. (3) din respectivul regulament. Instituția de credit trebuie să interpreteze indiciile și relevanța acestora în concordanță cu propriile practici și cu caracteristicile pieței.

(4)Instituția de credit trebuie să ia în considerare, de asemenea, alte indicii ale improbabilității de plată care sunt adecvate debitorilor și tranzacțiilor acesteia sau specificului pieței pe care își desfășoară activitatea. Asemenea indicii trebuie să fie utilizate pe lângă cele prevăzute la art. 178 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și nu le pot substitui pe acestea. Criteriile adiționale pot fi necesare pentru a completa setul de criterii la un nivel mai specific și mai detaliat și trebuie să fie formalizate corespunzător în cadrul normelor interne ale instituției de credit pentru a permite efectuarea de verificări independente, inclusiv din partea Băncii Naționale a României, cu privire la numărul de stări de nerambursare identificate.

Articolul 389

(1)Pentru scopurile art. 178 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, conceptul de obligație semnificativă trebuie interpretat ca o modalitate de a evita luarea în considerare a debitorilor ca fiind în stare de nerambursare exclusiv pentru întârzierea plății din motive tehnice sau atunci când suma întârziată la plată este neglijabilă.

(2)Abrogat.

18.10.2018Alineatul (2) din Articolul 389, Secțiunea a 3-a, Capitolul II, Titlul VI a fost abrogat de Punctul 5, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 5 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 881 din 18 octombrie 2018

(3)Abrogat.

18.10.2018Alineatul (3) din Articolul 389, Secțiunea a 3-a, Capitolul II, Titlul VI a fost abrogat de Punctul 5, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 5 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 881 din 18 octombrie 2018

(4)Abrogat.

18.10.2018Alineatul (4) din Articolul 389, Secțiunea a 3-a, Capitolul II, Titlul VI a fost abrogat de Punctul 5, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 5 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 881 din 18 octombrie 2018

Articolul 390

Procesul de alocare a ratingurilor și definiția stării de nerambursare adoptată trebuie să fie coerente. Instituția de credit trebuie să evalueze cu atenție contaminarea stărilor de nerambursare între părți legate. În situația în care se alocă un rating întregului grup din care face parte entitatea debitoare - spre exemplu, în cazul alocării ratingului pe baza bilanțului consolidat, entitatea care face obiectul clasificării fiind grupul -, starea de nerambursare trebuie să fie declanșată pentru toți membrii grupului, în afara cazului în care instituția de credit poate demonstra că intrarea în stare de nerambursare la nivel de filială nu are consecințe semnificative asupra stabilității grupului ca întreg.

3.2.2 Definiția pierderii3.2.2.1 Datele utilizate pentru determinarea pierderii economice

Articolul 391

Datele utilizate în vederea calculării pierderii în caz de nerambursare efective aferente unei expuneri trebuie să includă toate informațiile relevante. Aceste informații pot cuprinde, în funcție de tipul expunerii:

a)suma expusă la risc la momentul intrării în stare de nerambursare - incluzând principalul plus dobânda și comisioanele neplătite și capitalizate;

b)recuperările, incluzând venitul și sursele de recuperare - cum ar fi fluxurile de numerar rezultate din vânzarea garanției reale și veniturile din garanții personale sau venitul realizat după vânzarea creditelor intrate în stare de nerambursare;

c)costurile de tratare a situațiilor problematice și de colectare, incluzând costurile semnificative directe și indirecte asociate activității de tratare a situațiilor problematice și a celei de colectare;

d)în măsura în care este necesar pentru calcularea efectelor semnificative ale actualizării, datele calendaristice și valorile diferitelor fluxuri de numerar care au avut loc, respectiv succesiunea în timp - timing - a procesului de recuperare.

Articolul 392

Instituțiile de credit trebuie să culeagă și să păstreze date pentru a evalua pierderile în caz de nerambursare, inclusiv datele privind costurile de recuperare și costurile de tratare a situațiilor problematice și de colectare. Aceste informații trebuie să fie culese la nivelul fiecărei expuneri intrate în stare de nerambursare sau la nivelul fiecărei grupe de expuneri - atunci când este necesar în clasa de expuneri de tip retail. Instituțiile de credit trebuie să culeagă în timp date cu privire la costurile de tratare a situațiilor problematice și de colectare la un nivel cât mai detaliat cu putință. În cazul în care instituțiile de credit dețin numai date la nivel agregat, acestea trebuie să dezvolte o metodologie adecvată de alocare.

3.2.2.2 Utilizarea datelor externe de pierdere economică

Articolul 393

(1)Utilizarea datelor externe, inclusiv a datelor centralizate, precum și a mai multor surse de date - cum ar fi combinarea datelor externe și interne - în vederea îmbunătățirii robusteții estimării pierderii în caz de nerambursare trebuie avută în vedere în special de o instituție de credit care deține mai puține informații interne pentru a estima pierderile în caz de nerambursare - de asemenea, atunci când sunt probleme legate de reprezentativitatea portofoliului de expuneri intrate în stare de nerambursare.

(2)Instituția de credit trebuie să ia în considerare, în special, elemente de referință externe adecvate, în măsura în care acestea sunt disponibile.

(3)Instituția de credit trebuie să evalueze cu atenție toate datele și elementele de referință externe relevante, concentrându-se pe analiza datelor cu privire la componentele pierderii care sunt specifice unei țări - spre exemplu, incapacitatea potențială de a obține controlul asupra garanției reale depinde de cadrul legal național - sau care sunt specifice unei instituții de credit - spre exemplu, procesele de colectare care conduc la variații ale costurilor de tratare a situațiilor problematice, altor costuri directe și indirecte. De asemenea, instituția de credit trebuie să identifice și acele cazuri în care unele componente ale pierderii economice ar putea să nu fie incluse în datele externe. Instituțiile de credit trebuie să analizeze componentele pierderii din cadrul datelor externe, precum și comparabilitatea datelor externe în ceea ce privește practicile de creditare și procesele interne și să ia în considerare rezultatele acestor analize pe parcursul procesului de estimare.

3.2.2.3 Rata de actualizare

Articolul 394

Ratele de actualizare utilizate de către instituțiile de credit pentru a încorpora în valoarea pierderii economice efectele semnificative ale actualizării pot varia în funcție de piață, de tipul tranzacției sau de practicile instituției de credit privind tratarea situațiilor problematice pentru tranzacțiile intrate în stare de nerambursare.

Articolul 395

(1)Cuantificările ratelor de recuperare utilizate la estimarea pierderilor în caz de nerambursare trebuie să reflecte costul deținerii activelor intrate în stare de nerambursare pe parcursul perioadei de tratare a situațiilor problematice, inclusiv o primă de risc adecvată.

(2)În cazul în care fluxurile de numerar aferente recuperării sunt incerte și implică un risc care nu poate fi diversificat, calcularea valorii actualizate nete trebuie să reflecte valoarea în timp a banilor, precum și o primă de risc adecvată pentru riscul nediversificabil.

(3)În vederea stabilirii unor prime de risc adecvate pentru estimarea pierderilor în caz de nerambursare în condiții de declin economic, instituția de credit trebuie să se concentreze asupra incertitudinilor cu privire la fluxurile de numerar aferente recuperării, asociate stărilor de nerambursare declanșate pe perioada unui declin economic.

(4)În cazul în care nu există incertitudini cu privire la fluxurile de numerar aferente recuperării - cum ar fi situația în care recuperările se obțin pe baza garanției reale sub formă de numerar -, calcularea valorii actualizate nete este necesar să reflecte numai valoarea în timp a banilor și este adecvată utilizarea unei rate de actualizare fără risc.

Articolul 396

(1)Cuantificările ratelor de recuperare pot fi realizate prin metode cum ar fi:

a)actualizarea fluxului de recuperări și a fluxului de costuri de tratare a situațiilor problematice printr-o rată de actualizare ajustată la risc, care reprezintă suma dintre rata de dobândă fără risc și o marjă adecvată pentru riscul corespunzător fluxurilor de numerar aferente recuperării și costului de tratare a situațiilor problematice;

b)conversia fluxului de recuperări și a fluxului de costuri de tratare a situațiilor problematice în fluxuri de numerar de tipul echivalent cert - reprezentând suma necesară pentru ca un investitor cu aversiune la risc să devină indiferent între primirea cu certitudine a sumei la data plății și primirea unui activ ce produce o plată incertă, a cărei distribuție la data plății este identică cu cea a fluxului de numerar incert - și actualizarea acestora prin rata de dobândă fără risc;

c)o combinație între ajustări ale ratei de actualizare și ajustări, efectuate de o manieră coerentă cu ajustările respective, ale fluxurilor de recuperare și de costuri de tratare a situațiilor problematice.

(2)Procesul utilizat pentru determinarea ratei de actualizare trebuie să fie coerent pentru toate expunerile de același tip. Instituțiile de credit trebuie să justifice acest aspect cu atenție deosebită pentru a se asigura lipsa oricărui arbitraj cauzat de manipularea factorilor de actualizare. Instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României, atunci când utilizează o rată de actualizare fără risc, că orice risc rămas este acoperit într-o altă secțiune a calculelor.

3.2.2.4 Alocarea costurilor directe și indirecte

Articolul 397

(1)Costurile de tratare a situațiilor problematice și de colectare trebuie să includă costurile desfășurării activității departamentului de tratare a situațiilor problematice și de colectare, costurile serviciilor externalizate - cum ar fi costurile serviciilor de colectare externalizate, atribuibile în mod direct recuperărilor, precum costurile juridice - și un procent corespunzător din alte costuri continue, precum cheltuielile generale ale instituției de credit, în afara cazului în care instituția de credit poate demonstra că aceste costuri nu sunt semnificative.

(2)Instituția de credit trebuie să demonstreze că înregistrează în bazele de date toate informațiile necesare pentru a calcula costurile semnificative directe și indirecte. Procesul de alocare a costurilor trebuie să se bazeze pe aceleași principii și tehnici pe care instituțiile de credit le utilizează în cadrul propriilor sisteme de contabilitate a costurilor, iar instituțiile de credit trebuie să demonstreze că acest proces este suficient de relevant și de riguros.

(3)Instituțiile de credit trebuie să definească conceptul de "semnificativitate" și să formalizeze elementele de cost de o manieră consecventă în timp.

3.3 Sistemele de rating și cuantificarea riscului3.3.1 Probabilitatea de nerambursare3.3.1.1 Metodologia de alocare a ratingurilor

Articolul 398

(1)Instituțiile de credit trebuie să prezinte ipotezele care stau la baza modelelor sau metodelor utilizate pentru alocarea claselor de rating sau a grupelor de risc ale debitorilor și să justifice Băncii Naționale a României aceste ipoteze.

(2)În vederea cuantificării gradului de conformitate cu prevederile art. 174 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit pot utiliza metode statistice.

(3)Indiferent de metodologia utilizată pentru a aloca clase de rating sau grupe de risc ale debitorilor, instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României că alocările de ratinguri și sistemele de rating pentru riscul de nerambursare al debitorului îndeplinesc cerințele minime prevăzute în cadrul părții a 3-a, titlul II, cap. 3, secțiunea a 6-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

3.3.1.2 Metodologia de estimare a probabilității de nerambursare

Articolul 399

(1)În cazul în care instituțiile de credit utilizează metode directe de estimare a probabilității de nerambursare și înregistrează suprapuneri între alocarea debitorilor pe clase de rating sau grupe de risc și estimarea probabilităților de nerambursare pentru respectivele clase de rating sau grupe de risc, toate cerințele prevăzute de cadrul de reglementare referitoare la metodologia de alocare a ratingurilor se aplică și pentru scopurile estimării probabilității de nerambursare.

(2)Indiferent de tipul metodei de estimare utilizate, instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României că estimarea probabilității de nerambursare îndeplinește cerințele minime prevăzute de partea a 3-a, titlul II, cap. 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

3.3.2 Cerințe cu privire la estimările proprii ale pierderii în caz de nerambursare3.3.2.1 Aspecte generale

Articolul 400

Determinarea pierderii în caz de nerambursare trebuie să se bazeze pe definițiile stării de nerambursare și pierderii economice utilizate de către instituția de credit, definiții care trebuie să se afle în concordanță cu prevederile părții a 3a, titlul II, cap. 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 401

(1)Instituțiile de credit trebuie să facă distincție între pierderile în caz de nerambursare efective și cele estimate.

(2)Pierderile în caz de nerambursare efective se referă la pierderile totale observate, actualizate la momentul intrării în stare de nerambursare, pentru fiecare expunere intrată în stare de nerambursare din cadrul setului de date, și reprezintă valori ex-post care pot fi aplicate la nivelul unei clase de rating sau al unei grupe de risc a tranzacțiilor. Datele brute utilizate pentru calcularea pierderii trebuie să provină din cadrul departamentului de colectare - cum ar fi recuperările, executarea garanției reale, precum și toate fluxurile de numerar -, din cadrul departamentului de contabilitate - dobânda neplătită, dar capitalizată, suma expusă la risc la momentul intrării în stare de nerambursare - sau din cadrul altor departamente. Instituțiile de credit trebuie să colecteze, fără a aplica în această etapă filtre, toate informațiile necesare pentru a calcula pierderea economică.

(3)Instituția de credit trebuie să aloce pierderile în caz de nerambursare estimate tranzacțiilor sale curente - intrate sau nu în stare de nerambursare - și să le utilizeze la calcularea cerințelor de capital pentru expunerile sale.

(4)Pierderile în caz de nerambursare estimate se bazează pe pierderile în caz de nerambursare efective pentru setul de date de referință aplicabil. Pierderile în caz de nerambursare estimate pot fi însă diferite de media pierderilor în caz de nerambursare efective din cadrul setului de date de referință, primele fiind necesar să încorporeze așteptările cu privire la ratele de recuperare viitoare. Pentru aceste scopuri, instituțiile de credit trebuie să calculeze o rată de recuperare anticipativă pe termen lung pentru clasa de rating sau grupa de risc a tranzacțiilor, luând în considerare atât circumstanțele economice curente, cât și pe cele viitoare.

(5)Dacă o instituție de credit ajustează valoarea pierderii în caz de nerambursare efective - cum ar fi ajustările efectuate pentru a lua în considerare condițiile de declin economic -, aceasta trebuie să demonstreze că ajustarea respectivă este adecvată și că este luată în considerare în mod corespunzător în cadrul procedurilor sale de testare ex-post (back-testing).

Articolul 402

În aplicarea prevederilor art. 158 alin. (5) și ale art. 181 alin. (1) lit. h) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare că diferența dintre cea mai bună estimare a pierderii așteptate pentru expunerile intrate în stare de nerambursare, având în vedere atât condițiile economice curente, cât și situația expunerii, pe de o parte, și pierderea în caz de nerambursare estimată, obținută pe baza setului de date de referință, pe de altă parte, provine din posibilitatea apariției pierderilor adiționale pe parcursul perioadei de recuperare și reprezintă cerința de capital aferentă pierderii neașteptate pentru expunerea intrată în stare de nerambursare.

Articolul 403

(1)În aplicarea prevederilor art. 181 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare că potențialul ratelor de recuperare efective de a fi mai scăzute decât media, pe perioadele în care ratele de nerambursare sunt ridicate, poate fi o sursă semnificativă a pierderilor neașteptate din credite pentru anumite expuneri sau portofolii, iar de această posibilitate trebuie să se țină cont la calcularea capitalului necesar pentru acoperirea pierderilor neașteptate.

(2)Pentru scopurile alin. (1), pentru tratarea dependențelor adverse posibile dintre probabilitatea de nerambursare și pierderea în caz de nerambursare, parametrii de pierdere în caz de nerambursare trebuie să încorporeze ratele de recuperare anticipative ale expunerilor care intră în stare de nerambursare în condițiile în care există așteptări ca pierderile din credite să fie substanțial mai mari decât media. În asemenea condiții, există așteptări ca ratele de nerambursare să fie ridicate, iar dacă ratele de recuperare sunt negativ corelate cu ratele de nerambursare, parametrii de pierdere în caz de nerambursare trebuie să încorporeze previziuni ale ratelor de recuperare viitoare care să fie mai scăzute decât cele așteptate în condiții mai apropiate de condițiile neutre. În cazurile în care există așteptări ca ratele de recuperare viitoare să fie independente de ratele de nerambursare viitoare, nu este necesar ca previziunile anticipative ale ratelor de recuperare încorporate în parametrii de pierdere în caz de nerambursare să difere de cele așteptate în condiții mai apropiate de condițiile neutre.

3.3.2.2 Principii fundamentale

Articolul 404

(1)Estimările pierderii în caz de nerambursare trebuie să reflecte atât experiența și practicile instituției de credit, cât și mediul extern în care aceasta își desfășoară activitatea. Instituțiile de credit nu se pot baza pe estimările la nivelul industriei fără a le ajusta, acolo unde este necesar, pentru a reflecta propria poziție a acestora.

(2)Având în vedere faptul că o variație procentuală dată a estimărilor pierderii în caz de nerambursare conduce la o modificare procentuală egală a cerințelor de capital, orice aproximare și/sau modalitate mai rapidă (shortcut) pe care instituția de credit decide să le/o adopte trebuie să constituie un aspect important al validării și evaluării.

3.3.2.3 Datele

Articolul 405

(1)În scopul estimării parametrilor aferenți abordării bazate pe modele interne de rating, instituția de credit trebuie să pregătească setul de date de referință pentru fiecare parametru, ceea ce implică luarea de decizii cum ar fi cele privind dimensiunea eșantionului, lungimea seriilor de timp, încrederea în datele externe, tratamentul pozițiilor intrate în stare de nerambursare care nu au generat pierdere și durata proceselor de recuperare - tratarea incompletă a situațiilor problematice. Unele informații conținute în setul de date de referință pot necesita actualizare.

(2)Setul de date de referință pentru pierderea în caz de nerambursare trebuie să includă, spre deosebire de setul de date de referință pentru estimarea probabilității de nerambursare, doar expuneri față de debitori intrați în stare de nerambursare, precum și factori care pot fi folosiți pentru a grupa, în maniere semnificative, tranzacțiile intrate în stare de nerambursare. De asemenea, acest set trebuie să respecte, în măsura în care este posibil, următoarele:

a)să acopere o perioadă care este suficient de lungă pentru a include cel puțin un ciclu economic;

b)să conțină toate intrările în stare de nerambursare care au fost înregistrate pe parcursul orizontului de timp considerat;

c)să conțină date pentru calculul pierderilor în caz de nerambursare efective;

d)să includă toate informațiile relevante necesare pentru a estima parametrii de risc;

e)să includă date despre determinanții relevanți ai pierderii.

(3)Instituția de credit trebuie să se asigure că setul de date de referință rămâne reprezentativ pentru portofoliile sale curente.

Articolul 406

Tratamentul aplicat pozițiilor intrate în stare de nerambursare care nu generează pierdere sau chiar au rezultate pozitive în cadrul procesului de recuperare trebuie să ia în considerare următoarele:

a)instituția de credit trebuie să facă o distincție clară între pierderea în caz de nerambursare efectivă și cea estimată, ca parametru utilizat pentru calcularea valorilor ponderate la risc ale expunerilor. Pierderea în caz de nerambursare efectivă poate fi zero, respectiv dacă o expunere este scoasă din starea de nerambursare fără un cost semnificativ, direct sau indirect, asociat colectării cu privire la instrumentul respectiv, și fără o pierdere cauzată de efectele semnificative ale actualizării - de exemplu, dacă starea de nerambursare a fost cauzată doar de criteriul celor 90 de zile de întârziere, iar obligațiile de plată au fost ulterior complet îndeplinite -, este posibil să nu se înregistreze nicio pierdere;

b)în situațiile în care pierderea în caz de nerambursare estimată are o valoare scăzută sau zero, instituțiile de credit trebuie să demonstreze că procesele lor de estimare sunt pertinente și precise. În particular, acestea trebuie să poată oferi dovezi concrete cu privire la toți factorii luați în considerare în cadrul procesului de cuantificare care au condus la estimări scăzute, cum ar fi rata de actualizare, valoarea estimată a garanției reale, structura fluxurilor de numerar etc.;

c)chiar dacă în cadrul proceselor de recuperare au fost observate rezultate pozitive și acestea pot fi explicate, pierderea în caz de nerambursare estimată și utilizată pentru a calcula cerințele de capital nu trebuie să fie mai mică decât zero. Aceasta poate fi zero în situații excepționale. Instituțiile de credit trebuie să demonstreze că monitorizează și înregistrează rezultatele pozitive ale proceselor de recuperare pentru a se convinge de faptul că nu s-au produs erori sistematice;

d)instituția de credit trebuie să examineze tratamentul tranzacțiilor cu pierdere zero pentru a se asigura că acesta nu produce distorsiuni. Un număr semnificativ de tranzacții cu pierdere zero poate indica faptul că instituția de credit utilizează o definiție a stării de nerambursare prea timpurie sau că setul de date de referință conține anumite tranzacții care nu sunt într-adevăr în stare de nerambursare - precum stări de nerambursare de ordin tehnic, cum ar fi comisioane cu valoare redusă rămase de plată, aferente împrumuturilor rambursate.

3.3.2.4 Determinanții de risc

Articolul 407

(1)În procesul de estimare a pierderii în caz de nerambursare, instituțiile de credit pot lua în considerare determinanți de risc precum:

a)determinanți de risc aferenți tranzacției, incluzând tipul tranzacției, garanția reală, garanții personale furnizate de terțe părți, rangul de subordonare, perioada de timp în care debitorul s-a aflat în stare de nerambursare, maturizarea expunerii (seasoning), raportul dintre valoarea împrumutului și cea a garanției reale și procedurile de recuperare;

b)determinanți de risc aferenți debitorului, incluzând dimensiunea debitorului, dimensiunea expunerii, structura de capital specifică firmei, regiunea geografică, sectorul industrial și linia de activitate;

c)determinanți de risc aferenți instituției de credit, incluzând organizarea internă și cadrul de administrare a activității, evenimente relevante - cum ar fi fuziuni - și entități specifice din cadrul grupului, destinate recuperărilor;

d)determinanți de risc externi, incluzând ratele de dobândă și cadrul legal - și, ca o consecință, durata procesului de recuperare; șie) alți factori de risc.

(2)Instituțiile de credit trebuie să identifice și să examineze determinanți de risc suplimentari care sunt relevanți pentru circumstanțele specifice ale acestora. Instituțiile de credit trebuie să colecteze date cu privire la ceea ce consideră a fi determinanții principali ai pierderii pentru un grup dat de tranzacții și să îi includă în procesul de estimare a pierderii în caz de nerambursare. Raționamentele privind identificarea determinanților de risc principali trebuie formalizate în mod corespunzător de către instituția de credit și trebuie prezentate Băncii Naționale a României.

3.3.2.5 Metodologiile de estimare

Articolul 408

(1)Instituțiile de credit trebuie să aleagă o tehnică sau o combinație de tehnici de estimare a pierderii în caz de nerambursare. Tehnicile care pot fi utilizate, cu condiția respectării prevederilor prezentei secțiuni, includ, dar fără a se limita la, următoarele:

a)estimarea pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situațiilor problematice;

b)estimarea pierderii în caz de nerambursare de piață, respectiv estimarea pierderii în caz de nerambursare pe baza prețurilor de piață ale obligațiilor intrate în stare de nerambursare;

c)estimarea pierderii în caz de nerambursare de piață implicite, respectiv estimarea pierderii în caz de nerambursare din prețurile de piață ale creditelor, obligațiunilor sau instrumentelor de tip credit default, pentru care nu a apărut starea de nerambursare;

d)estimarea pierderii în caz de nerambursare istorice implicite.

(2)Instituțiile de credit trebuie să demonstreze că metodele alese pentru estimarea pierderii în caz de nerambursare sunt potrivite în raport cu activitățile desfășurate de către acestea și cu portofoliile cărora li se aplică, precum și să justifice ipotezele teoretice aferente modelelor.

Articolul 409

În cazul în care este utilizată tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situațiilor problematice, instituția de credit trebuie să calculeze fluxurile de numerar rezultate din procesul de tratare a situațiilor problematice și/sau de colectare, actualizate în mod corespunzător. Pentru scopurile obținerii de estimări anticipative, efectuarea calculelor pentru expunerile deținute la momentul actual de către instituția de credit trebuie să se bazeze pe datele cu privire la recuperarea efectivă. Procesul de calcul nu trebuie să se bazeze exclusiv pe valoarea de piață a garanției reale, ci trebuie aplicate ajustări corespunzătoare.

Articolul 410

În sensul art. 181 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru calcularea mediei ponderate - în funcție de numărul stărilor de nerambursare - a pierderilor efective în caz de nerambursare, stările de nerambursare observate includ cazurile de tratare incompletă a situațiilor problematice, deși acestea nu reprezintă valori finale pentru scopurile calculării pierderii în caz de nerambursare, deoarece procesul de recuperare nu a fost finalizat.

Articolul 411

Instituțiile de credit trebuie să integreze rezultatele proceselor incomplete de tratare a situațiilor problematice - ca date/informații - în cadrul estimărilor pierderii în caz de nerambursare, cu excepția cazului în care pot demonstra că respectivele tratări incomplete ale situațiilor problematice nu sunt relevante. Evaluarea relevanței trebuie să țină cont de specificul pieței și trebuie să arate că excluderea tratărilor incomplete ale situațiilor problematice nu conduce la subestimarea pierderii în caz de nerambursare și nu are impact semnificativ asupra estimărilor pierderii în caz de nerambursare.

Articolul 412

În cazurile în care instituțiile de credit includ tratările incomplete ale situațiilor problematice în calcularea mediei ponderate - în funcție de numărul stărilor de nerambursare - a pierderilor efective în caz de nerambursare, acestea trebuie să formalizeze și să demonstreze pertinența abordărilor, ceea ce include, în particular, alegerea perioadei de observare și metodologiile de estimare a costurilor și a recuperărilor adiționale, ulterioare acestei perioade și, dacă este necesar, din cadrul acestei perioade.

Articolul 413

(1)Instituțiile de credit pot aplica tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situațiilor problematice, folosind fie estimările directe, fie o abordare în două etape.

(2)În situația în care sunt folosite estimările directe, instituția de credit obține o estimare cantitativă pentru fiecare expunere individuală, pe baza caracteristicilor specifice ale acesteia.

(3)În cazul utilizării abordării în două etape, instituția de credit estimează o valoare medie a pierderii în caz de nerambursare pentru toate expunerile din cadrul aceleiași clase de rating sau grupe de risc a tranzacțiilor.

(4)În sensul alin. (2), dacă în cadrul clasei de expuneri de tip retail este folosită o abordare la nivel de grupă de risc, instituția de credit trebuie să calculeze media estimărilor directe individuale în vederea obținerii pierderii în caz de nerambursare agregate pentru toate expunerile aferente grupei respective. În situația în care instituția de credit obține estimările pentru clasa de expuneri de tip retail utilizând clase de rating - similar cazului expunerilor față de societăți, instituții, administrații centrale sau bănci centrale -, nu este necesar să se agrege estimările pierderii în caz de nerambursare pentru expunerile de tip retail.

Articolul 414

(1)În sensul art. 413 alin. (2), procedurile directe de estimare - spre exemplu, un model statistic care utilizează determinanții de risc drept variabile explicative - permit instituției de credit calculul automat al fiecăruia dintre elementele distincte care alcătuiesc pierderea în caz de nerambursare, pe baza experienței cu privire la fiecare dintre elementele corespondente din setul de date de referință, care este relevant pentru elementul respectiv - cum ar fi valorile de recuperare ale bunurilor imobiliare sau ratele de actualizare.

(2)În sensul art. 414 alin. (3), în cadrul abordării în două etape, instituția de credit trebuie să aplice o ajustare generală a pierderii în caz de nerambursare la nivelul clasei de rating sau al grupei de risc, privită ca întreg, pentru a reflecta măsura în care valoarea medie a pierderii în caz de nerambursare pentru setul de date de referință necesar nu este reprezentativă pentru media pe termen lung, anticipativă și ponderată în funcție de numărul stărilor de nerambursare sau pentru estimarea efectuată în ipoteza unui declin economic.

Articolul 415

(1)În cazul în care instituția de credit utilizează tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situațiilor problematice, setul de date de referință utilizat pentru realizarea estimărilor include prețurile de piață istorice înregistrate cu privire la garanția reală sau aferente unei părți ori tuturor creanțelor față de debitor. Prețurile de piață curente ale garanțiilor reale pentru expunerile deținute la momentul actual de către instituția de credit pot influența pierderea în caz de nerambursare estimată aferentă acestora.

(2)Ca o alternativă la tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situațiilor problematice, setul de date de referință poate fi obținut de către instituția de credit, cu condiția respectării prevederilor prezentei secțiuni, prin observarea prețurilor de piață ale obligațiunilor sau creditelor tranzacționabile intrate în stare de nerambursare, într-un interval scurt de timp de la intrarea în această stare sau la ieșirea din faliment, precum și prin observarea prețurilor de piață ale creditelor, obligațiunilor sau instrumentelor de tip credit default, pentru care nu a apărut starea de nerambursare.

(3)În cazul în care instituția de credit utilizează informații de piață ca o alternativă la tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare care ia în considerare procesul de tratare a situațiilor problematice - cum ar fi în caz de date puține -, datele de piață trebuie să îndeplinească cerințele generale privind utilizarea datelor externe, prevăzute de partea a 3-a, titlul II, cap. 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(4)Instituția de credit poate să obțină cea mai bună estimare a pierderii așteptate pentru expunerile intrate în stare de nerambursare direct din prețurile de piață ale acestora, acolo unde acestea există.

Articolul 416

(1)Instituțiile de credit trebuie să utilizeze cu atenție informațiile externe relevante folosite pentru îmbunătățirea estimărilor pierderii în caz de nerambursare, bazate pe experiența proprie a acestora cu privire la pierderi și recuperări.

(2)Estimarea pierderii în caz de nerambursare din marjele de credit (credit spreads) aferente expunerilor care nu au intrat în stare de nerambursare - respectiv estimarea pierderii în caz de nerambursare de piață implicite - poate fi utilizată de către instituția de credit numai atunci când, pentru obținerea unor estimări de încredere, nu sunt disponibile alte date și dacă rezultatele validării arată ca aceste estimări sunt de încredere.

(3)Tehnicile de estimare a pierderii în caz de nerambursare de piață și cea de piață implicită pot fi adecvate numai în condițiile în care piețele de capital se caracterizează prin adâncime - respectiv există numeroși cumpărători și vânzători potențiali dispuși să tranzacționeze la prețuri mai ridicate sau mai scăzute decât prețul de piață curent - și lichiditate.

Articolul 417

(1)Tehnica de estimare a pierderii în caz de nerambursare istorice implicite - respectiv obținerea de estimări ale pierderilor în caz de nerambursare din pierderile efective aferente expunerilor din cadrul claselor de rating sau grupelor de risc și din estimările adecvate ale probabilităților de nerambursare - poate fi utilizată de către instituția de credit doar pentru clasa de expuneri de tip retail. Pierderea efectivă pentru aceste expuneri de tip retail este egală cu pierderea totală împărțită la numărul total de expuneri din cadrul clasei de rating sau al grupei de risc, în timp ce pierderea în caz de nerambursare efectivă medie este egală cu aceeași pierdere totală împărțită la numărul expunerilor intrate în stare de nerambursare din cadrul clasei de rating sau al grupei de risc.

(2)Estimarea pierderii în caz de nerambursare istorice implicite poate fi utilizată de către instituția de credit doar în cazurile în care aceasta poate estima pierderea așteptată pentru fiecare clasă de rating a tranzacțiilor sau grupă de expuneri, cu condiția îndeplinirii cerințelor minime - incluzând toate cerințele calitative și cantitative aferente validării - pentru estimarea probabilității de nerambursare.

3.3.2.6 Pierderea în caz de nerambursare în ipoteza unui declin economic

Articolul 418

(1)Instituțiile de credit trebuie să stabilească un proces riguros și bine formalizat pentru evaluarea efectelor - în cazul în care acestea există - condițiilor de declin economic asupra ratelor de recuperare și pentru obținerea de estimări ale pierderii în caz de nerambursare în concordanță cu condițiile de declin economic.

(2)Procesul prevăzut la alin. (1) presupune 3 etape, care pot fi tratate într-o manieră integrată:

a)identificarea condițiilor de declin economic corespunzătoare pentru fiecare clasă de expuneri reglementată, în cadrul fiecărei jurisdicții;

b)identificarea dependențelor adverse - în cazul în care acestea există - dintre ratele de nerambursare și ratele de recuperare;

c)integrarea dependențelor adverse ce au fost identificate dintre ratele de nerambursare și ratele de recuperare, cu scopul de a genera, pentru expunerile instituției de credit, parametrii de pierdere în caz de nerambursare care să fie în concordanță cu condițiile de declin economic identificate.

(3)În sensul alin. (2) lit. a), condițiile de declin economic corespunzătoare sunt acelea în care determinanții relevanți ai ratelor de nerambursare sunt în concordanță cu condițiile în care există așteptări ca pierderile din credite pentru clasa de expuneri reglementată să fie în mod substanțial mai ridicate decât media. Instituțiile de credit pot identifica asemenea condiții la un nivel mai granular, dacă o asemenea abordare sporește senzitivitatea la risc. Ca regulă generală, în cazul în care ratele de recuperare prezintă senzitivitate la condițiile locale, instituțiile de credit trebuie, cel puțin, să ia în considerare în mod separat fiecare clasă de expunere și fiecare jurisdicție, exceptând situația în care pot justifica combinarea claselor de expuneri și/sau a jurisdicțiilor pe baza faptului că expunerile din cadrul acelorași clase de expuneri, în jurisdicții diferite, prezintă o covarianță ridicată a ratelor de recuperare.

(4)În sensul alin. (2) lit. b), dependențele adverse dintre ratele de nerambursare și ratele de recuperare pot fi identificate fie direct, prin analize statistice, dacă datele necesare sunt disponibile, fie indirect, prin examinarea relațiilor dintre determinanții stării de nerambursare și cei ai recuperărilor. Abordarea indirectă poate include analiza comportamentului valorilor garanției reale, acolo unde garanția reală are o influență semnificativă asupra recuperărilor.

(5)În sensul alin. (2) lit. c), pentru obținerea unei estimări a pierderii în caz de nerambursare în condiții de declin economic, instituțiile de credit pot, spre exemplu, analiza ratele de recuperare în timpul perioadelor de declin economic sau pot utiliza previziuni bazate pe modificarea determinanților de risc corespunzători într-o manieră concordantă cu condițiile de declin economic. Dacă prin derularea unei analize în concordanță cu alin. (2) lit. b) nu a fost identificată nicio dependență adversă semnificativă între ratele de nerambursare și ratele de recuperare, estimările pierderii în caz de nerambursare se pot baza pe mediile pe termen lung, ponderate în funcție de numărul stărilor de nerambursare, ale ratelor observate ale pierderii sau pot fi obținute din previziuni care nu implică supunerea la simulări de criză a determinanților de risc corespunzători.

Articolul 419

Pentru scopurile art. 181 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit care nu pot demonstra în alte moduri că estimările pierderii în caz de nerambursare în ipoteza unui declin economic nu sunt mai scăzute decât estimările medii pe termen lung ale pierderii în caz de nerambursare trebuie să poată furniza Băncii Naționale a României, la cererea acesteia, o estimare a ratei pierderii în caz de nerambursare pe termen lung, medie ponderată în funcție de numărul stărilor de nerambursare. Pierderea în caz de nerambursare în ipoteza unui declin economic poate, în anumite circumstanțe, să fie egală cu pierderea în caz de nerambursare medie pe termen lung, dar nu poate fi mai puțin prudentă.

Articolul 420

Simulările de criză (stress tests) prevăzute la art. 177 alin. (1) sau alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu este obligatoriu să producă o pierdere în caz de nerambursare mai scăzută sau mai ridicată decât cea estimată potrivit art. 181 alin. (1) lit. b) din regulamentul menționat. În măsura în care identificarea perioadelor de declin economic pentru scopurile art. 181 alin. (1) lit. b) din regulamentul menționat coincide cu simulările de criză (stress tests) efectuate pentru scopurile art. 177 alin. (1) sau alin. (2) din respectivul regulament, pierderea în caz de nerambursare calculată poate fi similară. Unele simulări de criză (stress tests) efectuate pentru scopurile art. 177 alin. (1) sau alin. (2) din regulamentul menționat pot fi utilizate drept instrument pentru evaluarea robusteții estimării pierderii în caz de nerambursare, care este realizată potrivit art. 181 alin. (1) lit. b) din respectivul regulament.

3.3.2.7 Pierderea în caz de nerambursare utilizată pentru calcularea pierderii așteptate

Articolul 421

În sensul art. 181 alin. (1) lit. h) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dacă condițiile de declin economic sunt relevante pentru un anumit tip de expuneri, atunci acest aspect trebuie luat în considerare la cuantificarea posibilității de a înregistra pierderi neașteptate suplimentare pe parcursul perioadei de recuperare.

3.3.3 Cerințe cu privire la estimările proprii ale factorilor de conversie3.3.3.1 Aspecte generale

Articolul 422

Estimările factorului de conversie trebuie să reflecte atât experiența și practicile instituției de credit, cât și mediul extern în care aceasta își desfășoară activitatea. Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere de o manieră corespunzătoare, în cadrul proceselor de estimare și validare a factorului de conversie, modul în care evoluează relațiile cu clienții în circumstanțe adverse, atunci când clienții pot decide să utilizeze angajamente de finanțare care nu au fost trase.

Articolul 423

Instituția de credit trebuie să acorde o atenție deosebită utilizării datelor colectate din surse externe sau de-a lungul diferitelor perioade de timp.

Articolul 424

Având în vedere faptul că o variație procentuală dată a valorii expunerii conduce la o modificare procentuală egală a cerințelor de capital, orice aproximare și/sau modalitate mai rapidă (shortcut) pe care instituția de credit decide să le/o adopte pentru estimarea valorii expunerii trebuie să constituie un aspect important al validării și evaluării.

Articolul 425

În sensul părții a 3-a titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, valoarea expunerii este alcătuită din două poziții: suma trasă la momentul actual și o estimare a sumelor ce vor fi trase în viitor din creditul angajat și neutilizat. Sumele potențiale care vor fi trase în viitor sunt descrise în termeni de proporție din suma netrasă la momentul actual.

Articolul 426

Factorii de conversie trebuie să ia valori pozitive sau valoarea zero, iar valoarea expunerii pentru fiecare tranzacție nu trebuie să fie mai mică decât valoarea expunerii definită la art. 166 alin. (1)-(7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

3.3.3.2 Orizontul de timp

Articolul 427

(1)Calcularea factorului de conversie necesită observarea și compararea a cel puțin două momente de timp: momentul actual și momentul intrării în stare de nerambursare. Factorii de conversie estimați sunt obținuți din factorii de conversie efectivi pentru expunerile intrate în stare de nerambursare din setul de date de referință. Momentul intrării în stare de nerambursare și valoarea trasă la acest moment pentru expunerile din setul de date de referință pot fi observate în mod direct.

(2)Instituțiile de credit trebuie să utilizeze abordări de calculare a factorilor de conversie efectivi care sunt adecvate activității specifice a acestora.

Articolul 428

(1)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că momentele de timp alese pentru calcularea factorilor de conversie efectivi aferenți setului de date de referință sunt adecvate pentru orizontul de timp de un an utilizat în scopul estimării factorilor de conversie. Aceasta ar putea necesita luarea în considerare de seturi de intervale diferite de timp ce precedă momentul intrării în stare de nerambursare.

(2)În cazul în care instituția de credit utilizează pentru calcularea factorilor de conversie efectivi abordarea de grup (cohort approach), perioada de observare este împărțită în ferestre de timp, iar suma trasă la momentul intrării în stare de nerambursare este pusă în legătură cu suma trasă/netrasă la începutul ferestrei de timp. Perioada ce trebuie utilizată în cadrul acestei abordări (cohort period) drept fereastră de timp este de un an, cu excepția cazurilor în care instituția de credit poate demonstra că ar fi mai prudentă și mai potrivită o perioadă diferită.

(3)În situația utilizării, pentru calcularea factorilor de conversie efectivi, a abordării cu orizont de timp fix (fixed-horizon approach), suma trasă la momentul intrării în stare de nerambursare este pusă în legătură cu suma trasă/netrasă la un moment fix, anterior intrării în stare de nerambursare, folosindu-se ipoteza simplificatoare că toate expunerile care vor intra în stare de nerambursare de-a lungul orizontului de timp ales vor intra în stare de nerambursare la același moment de timp: sfârșitul orizontului de timp fix. Instituțiile de credit trebuie să folosească un orizont de timp fix de un an, cu excepția cazurilor în care acestea demonstrează că ar fi mai prudentă și mai potrivită o altă perioadă.

(4)Instituțiile de credit pot utiliza, pentru cuantificarea factorilor de conversie efectivi, abordarea cu orizont de timp variabil - generalizare a abordării cu orizont de timp fix -, care constă în folosirea mai multor referințe temporale în cadrul orizontului de timp ales - cum ar fi compararea sumei trase la momentul intrării în stare de nerambursare cu sumele trase cu o lună, două luni, trei luni etc. înainte de intrarea în stare de nerambursare.

(5)Pentru cuantificarea factorilor de conversie efectivi, instituțiile de credit pot folosi numai ca soluție tranzitorie abordarea momentum, care vizează exprimarea factorilor de conversie ca procent din întregul angajament de finanțare - raportul limită totală -, și nu ca procent din suma netrasă. În cazul utilizării acestei abordări, nu este necesar ca instituția de credit să ia o decizie privind un moment de referință anterior intrării în stare de nerambursare, suma trasă la momentul intrării în stare de nerambursare comparându-se doar cu limita totală la acest moment. Pentru a putea primi aprobarea din partea Băncii Naționale a României de a utiliza estimări proprii ale factorilor de conversie obținuți pe baza abordării momentum, instituțiile de credit trebuie să recalculeze raportul limită totală sub forma unui factor de conversie care să respecte prevederile părții a 3-a titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, folosind informația relevantă din procesul de alocare pe clasele de rating ale factorului de conversie.

Articolul 429

(1)Indiferent de abordarea aleasă pentru cuantificarea factorilor de conversie efectivi, instituțiile de credit trebuie:

a)să analizeze și să prezinte Băncii Naționale a României considerentele pentru adoptarea abordării respective, să își justifice alegerile și să evalueze impactul pe care l-ar avea utilizarea unui orizont de timp diferit;

b)să identifice punctele slabe posibile ale abordării alese și să propună metode pentru tratarea sau compensarea acestora;

c)să evalueze impactul abordării alese asupra claselor de rating și estimărilor finale ale factorului de conversie, prin investigarea efectelor dinamice, precum interacțiunile cu perioada rămasă până la intrarea în stare de nerambursare (time-to-default) și calitatea creditului.

(2)Aspectele enumerate la alin. (1) trebuie avute în vedere la elaborarea și validarea modelului intern, iar documentația instituției de credit trebuie să furnizeze informații clare cu privire la acestea.

3.3.3.3 Factorii de conversie reglementați și estimările proprii

Articolul 430

Instituțiile de credit care au primit aprobarea din partea Băncii Naționale a României să utilizeze propriile estimări ale factorilor de conversie trebuie să aplice aceste estimări pentru toate expunerile precizate la art. 166 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sub rezerva prevederilor aferente perioadei de implementare graduală.

Articolul 431

(1)Fără a aduce atingere prevederilor art. 166 alin. (10) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru scopurile primirii aprobării de a utiliza estimările proprii ale factorilor de conversie, expresia linii de credit prevăzută la art. 166 alin. (8) lit. d) din regulamentul menționat se interpretează ca fiind suficient de largă pentru a acoperi fiecare tip de expunere din afara bilanțului precizat în anexa I la același regulament, care nu este identificat drept un element de risc maxim și care nu este deja menționat în mod explicit la art. 166 alin. (8) lit. a) - c) și lit. e) din același regulament.

(2)În cazuri excepționale, instituțiile de credit pot folosi, cu aprobarea Băncii Naționale a României, factorii de conversie reglementați pentru anumite tipuri de expuneri, dacă pot demonstra că este imposibil să se elaboreze o abordare relevantă pentru a estima factorii de conversie pentru expunerile respective. Elementele cu risc maxim rămân acoperite de prevederile art. 166 alin. (10) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și primesc o valoare a expunerii de 100% din valoarea lor.

3.3.3.4 Datele

Articolul 432

(1)Setul de date de referință pentru factorul de conversie/valoarea expunerii trebuie să includă doar expuneri față de debitori intrați în situație de nerambursare, suma trasă și cea netrasă la momentul intrării în stare de nerambursare, suma trasă și cea netrasă la un moment - sau momente - de timp anterior intrării în stare de nerambursare, precum și factori care pot fi folosiți pentru a grupa, în maniere semnificative, tranzacțiile intrate în stare de nerambursare. De asemenea, acest set trebuie să respecte, în măsura în care este posibil, următoarele aspecte:

a)să acopere o perioadă care este suficient de lungă pentru a include cel puțin un ciclu economic;

b)să conțină toate intrările în stare de nerambursare care au fost înregistrate pe parcursul orizontului de timp considerat;

c)să includă toate informațiile relevante necesare pentru a estima parametrii de risc;

d)să includă date despre determinanții relevanți ai factorului de conversie.

(2)Instituția de credit trebuie să se asigure că setul de date de referință rămâne reprezentativ pentru portofoliile sale curente, fiind actualizat atunci când este necesar.

3.3.3.5 Determinanții de risc

Articolul 433

(1)Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare și să analizeze toți determinanții de risc principali ai factorilor de conversie. Importanța determinanților de risc trebuie judecată pe baza caracteristicilor specifice ale portofoliilor și practicilor instituției de credit.

(2)În procesul de analizare a determinanților potențiali ai factorului de conversie, instituțiile de credit trebuie să examineze - fără ca lista precizată să aibă caracter exhaustiv - următoarele domenii:

a)strategiile și politicile instituțiilor de credit în ceea ce privește monitorizarea conturilor clienților;

b)capacitatea și voința instituției de credit de a împiedica noi trageri în circumstanțe apropiate intrării în stare de nerambursare;

c)factorii care influențează cererea debitorului pentru finanțare/tranzacții;

d)factorii care influențează voința instituțiilor de credit de a oferi finanțare/tranzacții;

e)comportamentul terțelor părți - cum ar fi alte instituții de credit, instituții financiare, creditori comerciali și proprietari -, a căror prezență ca surse alternative ale ofertei poate crește sau reduce cererea de finanțare/tranzacțiile pentru o instituție de credit individuală șif) natura tranzacției și atributele încorporate în aceasta - cum ar fi protecția angajamentului contractual.

3.4 Calitatea documentației interne

Articolul 434

Cerințele prezentei subsecțiuni se aplică tuturor documentațiilor referitoare la elaborarea și validarea modelelor interne de rating, incluzând documentațiile referitoare la sistemele de rating și la estimarea probabilității de nerambursare, pierderii în caz de nerambursare și factorului de conversie.

Articolul 435

Instituția de credit trebuie să formalizeze toate etapele elaborării și validării sistemelor de rating într-o manieră care să permită unei terțe părți - cum ar fi auditul intern, Banca Națională a României - înțelegerea raționamentului și procedurilor care stau la baza elaborării și validării. Instituția de credit trebuie să îndeplinească această cerință și în ceea ce privește documentația aferentă operațiunilor care se efectuează.

Articolul 436

Documentația aferentă elaborării și validării sistemului de rating trebuie să includă cel puțin descrieri detaliate ale metodologiilor de elaborare, ale proceselor de alocare și clasificare, ale calibrării, precum și ale procedurilor, proceselor și testelor interne utilizate de către instituția de credit pentru validarea sistemului de rating.

Articolul 437

Instituția de credit trebuie să se asigure pe bază continuă că sistemele de rating îndeplinesc cerințele aferente acestora. Având în vedere faptul că sistemele de rating și operațiunile acestora sunt supuse în mod constant îmbunătățirii, validarea trebuie să fie un proces iterativ. Instituțiile de credit trebuie să se asigure că documentația este actualizată după operarea de modificări semnificative cu privire la sistemele sau procesele de rating. Documentația cu privire la elaborare și validare trebuie să conțină iterațiile și procesele utilizate pentru validarea acestora.

Articolul 438

Documentația trebuie să reflecte, de asemenea, faptul că pot fi utilizate sisteme de rating diferite pentru portofolii diferite. Instituțiile de credit trebuie să păstreze seturi de documentație diferite cu privire la elaborarea, validarea și operațiunile aferente fiecărui sistem de rating sau fiecărei combinații de sisteme de rating care se utilizează, precum și cu privire la portofoliile pentru care acestea sunt aplicate.

Articolul 439

Instituțiile de credit trebuie să pună la dispoziția Băncii Naționale a României, la cererea acesteia, toată documentația referitoare la sistemele de rating ale acestora.

Articolul 440

Documentația aferentă modelelor statistice și altor metode mecanice trebuie să acopere cel puțin următoarele aspecte:

a)documentația cu privire la detaliile conceptuale ale modelului:

(i)criteriile de delimitare pentru segmentul de rating;

(ii)descrierea metodei de rating, a tipului de model utilizat și a arhitecturii modelului;

(iii)arhitectura modelului și ipotezele fundamentale, incluzând definițiile stării de nerambursare, considerentele și analiza care susțin alegerea criteriilor de rating, circumstanțele tipice în care modelul nu funcționează într-o manieră eficace și punctele tari și slabe, cu caracter general, ale modelului;

(iv)considerentele pentru selectarea unui tip specific de model;

(v)documentația aferentă tuturor funcțiilor modelului;

(vi)descrierea procesului de rating;

(vii)sarcinile și responsabilitățile cu privire la modelul de rating;

(viii)politica de modificare a modelului;

b)documentația cu privire la elaborare și analize:

(i)relevanța criteriilor utilizate în cadrul modelului;

(ii)setul de date utilizat la elaborarea modelului;

(iii)asigurarea calității pentru setul de date;

(iv)procedura de elaborare a modelului;

(v)selectarea factorilor de intrare aferenți modelului și evaluarea parametrilor modelului;

(vi)asigurarea calității/validarea pe parcursul elaborării modelului, incluzând cel puțin teste de performanță "în afara orizontului de timp" - out-of-time - și/sau "în afara eșantionului" - out-of-sample;

(vii)în cazul modelelor pentru estimarea parametrilor de risc, calibrarea parametrilor de risc pe clasă de rating sau grupă de risc;

(viii)procedura pentru validare/examinare cu regularitate;

(ix)folosirea raționamentului profesional în scopul de a completa modelul.

Articolul 441

Testele pentru asigurarea calității/validare trebuie efectuate doar dacă datele necesare a fi alocate exclusiv pentru acestea nu reduc în mod necorespunzător setul de date folosit pentru elaborarea modelului. În cazurile în care se dispune de puține date, poate fi oportun ca, în anumite circumstanțe, instituția de credit să nu aloce exclusiv un set de date în afara eșantionului - out-of-sample -, ci să aștepte noile alocări de rating din anul următor, iar acestea să fie utilizate drept eșantion "în afara orizontului de timp" - out of time.

3.5 Modelele obținute de la furnizori externi

Articolul 442

Procesul de rating al instituției de credit, în totalitatea sa, trebuie să fie un proces intern de rating, dar nu este necesar ca toate părțile acestuia să fie elaborate intern, instituția de credit putând utiliza modele obținute de la furnizori externi, cum ar fi modele statistice.

3.5.1 Transparența modelelor obținute de la furnizori externi

Articolul 443

(1)În vederea îndeplinirii cerințelor părții a treia titlul II capitolul 3 secțiunea a 6-a subsecțiunea a 5-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru modelele obținute de la furnizori externi, instituția de credit trebuie să demonstreze o bună înțelegere a modelelor respective, sub toate aspectele.

(2)Instituția de credit trebuie să dispună de o documentație referitoare la elaborarea modelelor și la fundamentele procesului de validare aferent acestora, întocmită de către furnizorii externi într-o manieră care să permită terțelor părți - cum ar fi auditul intern, Banca Națională a României - o înțelegere detaliată a metodologiei aplicate, precum și evaluarea gradului de adecvare a funcționării modelului la nivelul instituției de credit.

(3)Instituția de credit trebuie să demonstreze că dispune pe plan intern de cunoștințele necesare pentru înțelegerea metodologiei și pentru evaluarea gradului de adecvare a funcționării modelului. Aceasta trebuie, în special, să aibă cunoștință despre toate limitele modelului, precum și despre circumstanțele în care modelul nu funcționează conform așteptărilor.

(4)Instituția de credit trebuie să se asigure că utilizatorii vor fi formați profesional corespunzător pentru folosirea modelului respectiv și că vor fi disponibili instructori interni.

(5)Instituția de credit trebuie să prezinte planuri în vederea asigurării validării și, dacă este necesar, a dezvoltării modelului în viitor.

(6)Instituțiile de credit trebuie să se asigure de faptul că performanța modelului poate fi evaluată și, dacă este necesar, ajustată, chiar și în cazul în care furnizorul extern întrerupe oferirea de suport sau în alte cazuri similare.

3.5.2 Legătura cu informațiile interne utilizate în cadrul procesului de rating

Articolul 444

(1)Instituția de credit trebuie să cunoască care sunt informațiile - datele - prelucrate în cadrul modelului obținut de la un furnizor extern și cum sunt legate aceste informații de cele care sunt prelucrate pe plan intern - spre exemplu, dacă definițiile date de furnizor factorilor de intrare, precum cifra de afaceri și datoria, sunt în concordanță cu cele utilizate pe plan intern.

(2)Instituția de credit trebuie să se asigure că agregarea diferitelor părți ale modelului de rating nu conduce la o metodă de rating necoerentă, în special în situațiile în care părți elaborate pe plan extern sunt utilizate simultan cu părți elaborate pe plan intern.

(3)Instituția de credit trebuie să verifice dacă există o dublă înregistrare a informațiilor în părțile interne și externe ale modelului de rating.

(4)În cazul combinării părților elaborate separat ale sistemului de rating, instituția de credit trebuie să deruleze un exercițiu suplimentar cu privire la cuantificarea riscului, respectiv parametrii de risc trebuie să fie estimați pe baza unui set de date corespunzător, precum în cazul unui sistem de rating elaborat în totalitate pe plan intern.

Secţiunea a 4-aCerințele cu privire la date

Articolul 445

Bazele de date fizice construite pentru conformarea cu cerințele referitoare la colectarea și păstrarea datelor pentru diferite scopuri, prevăzute de partea a 3-a titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pot conține date referitoare la mai multe scopuri. Sursele de date pot fi, de asemenea, diferite, și anume:

a)în vederea creării modelului de alocare, pentru a determina ponderea variabilelor de intrare, pot fi utilizate date interne, externe și centralizate;

b)în vederea calibrării modelului de estimare pot fi utilizate date interne, externe și centralizate - potrivit art. 178 alin. (4), art. 180 alin. (1) lit. h), art. 180 alin. (2) lit. c) și e), art. 181 alin. (1) lit. j) și art. 181 alin. (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 -, respectiv date externe și centralizate cu anumite restricții - potrivit art. 179 alin. (2), art. 180 alin. (1) lit. f), art. 180 alin. (2) lit. c), art. 185 lit. c), art. 188 lit. d), art. 190 alin. (3) și art. 191 din regulamentul menționat;

c)pentru datele cu privire la rezultate și performanță se pot folosi date interne generate pe parcursul elaborării și utilizării modelului;

d)pentru calcularea cerințelor minime de capital curente se pot utiliza date interne.

4.1 Acuratețea, exhaustivitatea și pertinența datelor

Articolul 446

În sensul art. 174 lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, termenii de mai jos au următoarele semnificații:

a)acuratețe se referă la gradul de încredere care poate fi atribuit datelor de intrare. Aceste date trebuie să fie suficient de exacte pentru a se evita distorsiunea semnificativă a rezultatului;

b)exhaustivitate semnifică faptul că bazele de date furnizează informații cuprinzătoare pentru instituția de credit - respectiv datele pentru toate liniile de activitate și variabilele relevante. Lipsa datelor pentru anumite câmpuri sau înregistrări poate fi inevitabilă, dar instituțiile de credit trebuie să încerce să minimizeze apariția acestor situații și să urmărească reducerea acestora în timp;

c)pertinență semnifică faptul că datele nu conțin distorsiuni - biases - care să le facă nepotrivite pentru scopul respectiv.

4.1.1 Sistemele IT pentru tratamentul riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating

Articolul 447

(1)Instituția de credit trebuie să dispună de o infrastructură IT solidă în vederea asigurării integrității calculării cerințelor de capital. Bazele de date utilizate pentru reproducerea calculelor trebuie arhivate în mod adecvat, iar instituția de credit trebuie să realizeze copii de siguranță - backup - corespunzătoare ale acestora. Instituțiile de credit trebuie să formalizeze fluxurile de desfășurare a activității - work-flows -, procedurile și sistemele aferente colectării și stocării datelor.

(2)Instituțiile de credit trebuie să dispună de sisteme IT care să asigure disponibilitatea continuă și mentenanța tuturor bazelor de date relevante, precum și reproducerea, pentru scopurile validării, a bazelor de date și a rezultatelor sistemelor de rating. Pentru a se asigura recuperarea informațiilor, aceste sisteme IT trebuie incluse în planurile generale pentru situații neprevăzute. Instituția de credit trebuie să stabilească controale corespunzătoare pentru a se preveni accesul persoanelor neautorizate la informații.

(3)Instituțiile de credit trebuie să aloce resurse suficiente pentru ca bazele de date să poată fi extinse fără riscul de a pierde informații și trebuie să urmărească reducerea riscului de eroare umană prin creșterea gradului de automatizare al tuturor procedurilor semnificative utilizate la cuantificarea cerințelor de capital. Prin suport IT suficient pentru datele aferente abordării bazate pe modele interne de rating trebuie să se înțeleagă faptul că toate datele trebuie stocate într-o manieră potrivită și trebuie să poată fi accesate într-un orizont de timp adecvat.

4.1.2 Examinarea întreprinsă de către audit

Articolul 448

Examinarea calității datelor de către auditul intern trebuie să includă cel puțin următoarele: o examinare anuală a controalelor interne, eșantionarea periodică a datelor și examinarea reconcilierilor aferente sistemului. Pentru datele externe și cele centralizate, examinarea calității datelor trebuie efectuată pe cât de extins posibil.

4.2 Standardele de calitate a datelor și concordanța cu datele contabile

Articolul 449

(1)Instituțiile de credit trebuie să își definească propriile standarde pentru asigurarea calității datelor, să urmărească îmbunătățirea în timp a acestor standarde și să își cuantifice performanța prin raportare la aceste standarde.

(2)Instituțiile de credit trebuie să se asigure în mod continuu că datele acestora au o calitate suficient de ridicată pentru a fi în sprijinul proceselor de administrare a riscului și calculării cerințelor de capital. Aceasta poate include examinarea structurii datelor de intrare pentru a se identifica valorile extreme - outliers - sau neverosimile, modificările față de perioadele trecute și cantitatea de date lipsă. Examinarea trebuie, de asemenea, să indice dacă este păstrată integritatea datelor.

Articolul 450

(1)Instituțiile de credit trebuie să identifice și să explice divergențele semnificative evidențiate de către procesul de reconciliere, desfășurat cu regularitate, în raport cu datele contabile. Reconcilierea completă nu este posibilă întotdeauna, datele referitoare la risc putând să difere, din motive întemeiate, de datele contabile - spre exemplu, "factorul de conversie" nu are echivalent în contabilitate -, dar trebuie efectuată atunci când este posibil.

(2)Instituțiile de credit trebuie să efectueze verificări ale concordanței, care să includă piste de audit privind sursele de date, verificări de total și de număr de înregistrări atunci când datele trec dintr-un sistem în altul, înregistrarea datelor care sunt excluse sau introduse la diferite etape ale manipulării datelor etc. Instituția de credit trebuie să investigheze discrepanțele semnificative.

Articolul 451

Datele trebuie să facă obiectul unor controale adecvate ale calității, în funcție de importanța acestora. Instituția de credit este responsabilă pentru efectuarea de verificări minime, incluzând o examinare independentă periodică pentru a se confirma acuratețea, exhaustivitatea și pertinența datelor. Calitatea datelor poate fi examinată, de exemplu, prin reproducerea procesului de pregătire a datelor - incluzând colectarea și transformarea - și a rezultatelor modelelor, utilizând aceleași baze de date și aceiași algoritmi folosiți de către instituția de credit. Examinarea poate fi efectuată pe baza unui eșantion.

Articolul 452

Sistemele de alocare a ratingurilor deținute de către instituțiile de credit trebuie să conțină o politică justificată corespunzător cu privire la toleranța față de discontinuitățile - gaps - în datele pentru un anumit debitor și cu privire la abordările prudente de tratare a datelor lipsă, cum ar fi prin substituirea valorilor. Instituțiile de credit trebuie să urmărească minimizarea în timp a cantității de date lipsă.

Articolul 453

Instituțiile de credit trebuie să dispună de un set adecvat de documentație cu privire la standardele de calitate a datelor, care să vizeze următoarele aspecte:

a)politica cu privire la date și declarația de responsabilitate: instituțiile de credit trebuie să stabilească o politică explicită cu privire la date, care poate face parte dintr-o politică generală cu privire la date. Instituțiile de credit sunt responsabile pentru asigurarea calității datelor și trebuie să fie capabile să demonstreze Băncii Naționale a României că îndeplinesc standarde potrivite scopului;

b)directorul de date: instituțiile de credit trebuie să dispună de directoare - dicționare - clare de date care să furnizeze definițiile elementelor de date;

c)descrierile bazelor de date: documentația aferentă bazelor de date trebuie să permită evaluarea solidității bazelor de date. Această documentație poate conține:

(i)o descriere generală a bazelor de date - de exemplu, informații privind modelul relațional al bazei de date, incluzând tabelele, cheile, declanșatorii (triggers), procedurile stocate; datele cu privire la performanță, cum ar fi dimensiunea maximă totală; informații de securitate, cum ar fi proprietarul, utilizatorii cu drept de scriere și citire și responsabilitățile legate de mentenanță;

(ii)sursa de date;

(iii)procesele utilizate pentru obținerea și încărcarea datelor;

(iv)filtrele utilizate pentru a crea baza de date, precum și pentru a localiza și corecta erorile în legătură cu aceasta - de exemplu, valorile maxime și minime și tratamentul valorilor lipsă;

(v)controale ale accesului, concordanței etc.;

(vi)o descriere specifică a variabilelor incluse.

Articolul 454

Instituțiile de credit trebuie să pregătească o descriere globală a tuturor punctelor slabe cu privire la date și la sistemele IT, identificate în procesul intern de examinare - cum ar fi lipsa automatizării -, însoțită de o evaluare a impactului acestora asupra calculelor finale. Instituțiile de credit trebuie, de asemenea, să precizeze cum intenționează să corecteze punctele slabe.

4.3 Reprezentativitatea datelor utilizate pentru elaborarea și validarea modelului4.3.1 Cerințe cu privire la date

Articolul 455

(1)Pentru îndeplinirea cerințelor cu privire la calitatea datelor, stabilite de partea a 3-a titlul II capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, orice incertitudini - în cazul în care sunt admisibile conform prevederilor regulamentului respectiv - trebuie însoțite de un grad sporit de prudență în estimări sau în procesele de alocare, potrivit art. 171 alin. (2) și 179 alin. (1) lit. f) din regulamentul menționat. Instituțiile de credit nu trebuie însă să trateze folosirea prudenței drept substitut pentru neîndeplinirea integrală a cerințelor. În cazurile în care se recurge la folosirea prudenței, aceasta trebuie să se bazeze pe practicile interne ale instituției de credit.

(2)Cerințele cu privire la date pentru perioada de observare, stipulate la art. 180 alin. (1) lit. h), art. 180 alin. (2) lit. e), art. 181 alin. (2) al doilea paragraf primele două teze, art. 182 alin. (3) al doilea paragraf primele două teze din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și posibila relaxare specificată la art. 180 alin. (1) lit. h), art. 180 alin. (2) lit. e), art. 181 alin. (2) al doilea paragraf ultimele două teze și art. 182 alin. (3) al doilea paragraf ultimele două teze din regulamentul respectiv, trebuie satisfăcute complet, nefiind permisă compensarea perioadelor de observare mai scurte prin folosirea prudenței.

4.3.2 Seturile de date utilizate pentru estimarea parametrilor de risc (comparabilitatea)

Articolul 456

Pentru scopurile art. 179 alin. (1) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit trebuie să demonstreze comparabilitatea seturilor de date utilizate pentru estimare - fie că este vorba de date interne, externe, centralizate sau de o combinație a unor astfel de surse de date - cu portofoliul curent deținut de către instituția de credit. În acest context, interpretarea termenului de comparabilitate trebuie să includă cel puțin următoarele:

a)demonstrarea comparabilității trebuie să fie bazată pe analizarea caracteristicilor relevante, cum ar fi populația de expuneri reprezentată în datele utilizate pentru estimare, standardele de creditare utilizate atunci când au fost generate datele și alte caracteristici relevante, în raport cu proprietățile corespondente ale portofoliului curent deținut de către instituția de credit. Alte caracteristici relevante pot include, spre exemplu, distribuția debitorilor de-a lungul diferitelor industrii, distribuția mărimii expunerilor și similaritatea distribuției geografice a expunerilor, în măsura în care acestea se aplică seturilor de date respective;

b)la analizarea comparabilității populațiilor trebuie luate în considerare caracteristicile-cheie - caracteristicile cantitative și calitative ale debitorilor și ale tranzacțiilor - care pot fi puse în legătură cu intrarea în stare de nerambursare - pentru estimarea probabilității de nerambursare -, cu pierderea - pentru estimarea pierderii în caz de nerambursare - sau cu tragerile adiționale - pentru estimarea factorului de conversie. Analizarea trebuie să se bazeze pe aceste caracteristici sau pe punerea în corespondență între un set de caracteristici și alt set - de exemplu, analizarea poate lua în considerare distribuția populației potrivit caracteristicilor-cheie, precum și nivelul și intervalul de variație aferente acestora. În toate cazurile, în special pentru eșantioane externe și transfrontaliere, orice diferențe existente cu privire la înțelesul caracteristicilor-cheie trebuie formalizate și luate în considerare la construirea modelului sau la cuantificarea riscului. Distribuția populației, precum și nivelul și intervalul de variație aferente acestor caracteristici-cheie trebuie să le aproximeze pe cele aferente portofoliului curent al instituției de credit. Instituția de credit trebuie să se asigure că distribuțiile sunt apropiate într-o măsură rezonabilă, chiar dacă o potrivire perfectă nu este posibilă în fiecare caz;

c)diferențele semnificative observate cu privire la caracteristicile-cheie utilizate pentru estimare sunt informații relevante în sensul art. 179 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și trebuie luate în considerare la estimare prin realizarea de ajustări corespunzătoare. Dacă ajustările sunt dificil de cuantificat, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare utilizarea altor seturi de date;

d)instituțiile de credit pot utiliza instrumente statistice pentru scopurile cuantificării și justificării.

4.3.3 Datele utilizate pentru elaborarea modelelor de alocare a expunerilor sau de estimare a parametrilor de risc (reprezentativitatea)

Articolul 457

(1)În sensul art. 174 lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, interpretarea termenului de reprezentativitate în contextul elaborării modelelor de alocare a expunerilor include următoarele aspecte:

a)reprezentativitatea trebuie interpretată similar, indiferent de sursa datelor - seturi de date interne, externe, centralizate sau o combinație a acestora;

b)pentru scopurile alocării debitorilor, reprezentativitatea nu necesită ca proporția expunerilor intrate în stare de nerambursare și cea a expunerilor neintrate în stare de nerambursare din setul de date să fie egale cu proporția expunerilor intrate în stare de nerambursare și, respectiv, cu cea a expunerilor neintrate în stare de nerambursare din portofoliul respectiv al instituției de credit;

c)pentru analizarea reprezentativității eșantionului în raport cu populația de debitori sau de expuneri efective ale instituției de credit trebuie luate în considerare toate caracteristicile-cheie - caracteristicile cantitative și calitative ale debitorilor și tranzacțiilor - care pot fi puse în legătură cu intrarea în stare de nerambursare - pentru estimarea probabilității de nerambursare -, cu pierderea - pentru estimarea pierderii în caz de nerambursare - sau cu tragerile adiționale - pentru estimarea factorului de conversie. Analizarea trebuie să se bazeze pe aceste caracteristici sau pe punerea în corespondență între un set de caracteristici și alt set - de exemplu, analizarea poate include luarea în considerare a distribuției populației potrivit caracteristicilor-cheie, precum și nivelul și intervalul de variație aferente acestora. Diferențele semnificative observate cu privire la caracteristicile-cheie trebuie evitate, de exemplu, prin utilizarea altui eșantion;

d)pentru a demonstra reprezentativitatea, dacă este cazul, trebuie utilizate metodologii statistice - cum ar fi analiza grupărilor (cluster analysis) sau tehnici asemănătoare;

e)pentru scopurile elaborării modelului de alocare a debitorilor sau a expunerilor claselor de rating sau grupelor de risc, instituțiile de credit pot utiliza propriile definiții ale stării de nerambursare și ale pierderii, în condițiile în care acestea sunt formalizate, aplicate consecvent și este îndeplinită cerința referitoare la buna putere de previzionare, prevăzută la art. 174 lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)Prevederile alin. (1) lit. a), c) și d) sunt aplicabile și pentru scopurile estimării parametrilor de risc prin utilizarea de modele statistice de previzionare a stărilor de nerambursare, potrivit art. 180 alin. (1) lit. g) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

4.3.4 Seturile de date centralizate

Articolul 458

În sensul art. 179 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, interpretarea termenului de reprezentativitate include următoarele aspecte:

a)reprezentativitatea trebuie demonstrată pe baza unor criterii plauzibile, stabilite în prealabil în cadrul unei politici generale. Aceste criterii pot include comparabilitatea populațiilor de expuneri din părțile relevante ale grupării (pool);

b)în cazul datelor centralizate, definiția stării de nerambursare utilizată de către o instituție de credit pentru oricare parte a grupării (pool) trebuie să fie similară definiției utilizate de către celelalte instituții de credit din cadrul grupării pentru respectiva parte. Instituția de credit trebuie să evite orice subapreciere a riscului care poate proveni din aplicarea unor definiții similare ale stării de nerambursare. În acest sens, pentru a obține similaritatea definițiilor stării de nerambursare, instituțiile de credit trebuie să evite, în special, utilizarea într-o măsură mai redusă a indiciilor improbabilității de plată;

c)pentru a demonstra reprezentativitatea datelor centralizate, dacă este cazul, trebuie utilizate metode statistice adecvate.

4.3.5 Utilizarea istoricului datelor

Articolul 459

În sensul art. 179 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin reprezentativitate se înțelege faptul că estimările pentru un orizont de timp viitor de un an reflectă cel puțin evenimentele relevante cu care instituția de credit s-a confruntat în trecut, pe o perioadă de timp îndelungată.

4.4 Sursele de date și definiția stării de nerambursare

Articolul 460

(1)În cazul seturilor de date centralizate colectate de pe aceeași piață, instituția de credit poate verifica similaritatea definiției stării de nerambursare prin examinarea formulării definiției și a modului de utilizare internă a acesteia sau prin analizarea utilizării practice a definiției pentru acea piață.

(2)În cazul seturilor de date centralizate transfrontaliere, instituția de credit trebuie să verifice semnificația stării de nerambursare - aceeași formulare a definiției putând avea semnificații diferite sau putând fi interpretată diferit de la o jurisdicție la alta, cum ar fi semnificația încetării de a mai calcula dobânzi (non-accrued status), respectiv definițiile stării de nerambursare putând avea formulări diferite, dar aceeași semnificație, cum ar fi în cazul identificării unor indicii adiționale ale improbabilității de plată specifice unei anumite țări - și să demonstreze similaritatea definițiilor stării de nerambursare utilizate de către instituțiile de credit din cadrul grupării.

Secţiunea a 5-aValidarea cantitativă și calitativă și evaluarea acesteia5.1 Principii fundamentale privind validarea

Articolul 461

(1)Validarea unui sistem de rating cuprinde o serie de procese și activități care contribuie la evaluarea capacității ratingurilor de a diferenția în mod adecvat riscul, precum și a capacității estimărilor parametrilor de risc de a descrie în mod corespunzător aspectele relevante ale riscului.

(2)Fără a aduce atingere cerințelor aferente testului de utilizare, potrivit cărora instituțiile de credit trebuie să justifice diferențele dintre cuantificările utilizate pentru parametrii de risc reglementați și cele utilizate pentru scopuri interne, validarea efectuată de către instituțiile de credit trebuie să ia în considerare scopul sau scopurile specifice pentru care este utilizat un sistem de rating, inclusiv dacă au fost aduse amendamente adecvate pentru fiecare scop.

(3)Validarea efectuată de către instituțiile de credit trebuie să respecte principiile generale prevăzute la art. 462-476.

5.1.1 Evaluarea capacității predictive a estimărilor de risc și evaluarea utilizării ratingurilor în procesele de creditare

Articolul 462

(1)Estimările de risc realizate de către instituția de credit se bazează pe experiența istorică, dar trebuie să fie în egală măsură anticipative.

(2)Sistemele de rating trebuie să diferențieze în mod eficace riscul - și anume creditele care au un rating mai scăzut trebuie să aibă un risc de pierdere mai mare - și să îl calibreze în mod eficace - respectiv sistemele de rating trebuie să cuantifice cu acuratețe riscul de pierdere. Sistemele de rating trebuie, de asemenea, să fie coerente.

(3)Validarea efectuată de către instituțiile de credit trebuie să vizeze în mod esențial evaluarea capacității predictive a estimărilor de risc, precum și evaluarea utilizării ratingurilor în procesele de creditare.

(4)În sensul alin. (3), validarea trebuie să se concentreze pe evaluarea acurateței anticipative a estimărilor de risc, pe evaluarea proceselor de alocare a acestor estimări, a procedurilor de control și monitorizare implementate pentru a asigura menținerea în timp a acurateței anticipative a estimărilor.

(5)În cazul în care rezultatele efective diferă în mod semnificativ de cele așteptate, procesul de validare trebuie să determine efectuarea unei reevaluări a parametrilor abordării bazate pe modele interne de rating.

Articolul 463

(1)Pentru a asigura acuratețea predictivă a estimărilor de risc, precum și discriminarea și calibrarea eficace a riscului, instituția de credit trebuie în primul rând să evalueze gradul de adecvare la nivel general al fiecărui sistem de rating, evaluare care să acopere cel puțin următoarele aspecte:

a)verificarea măsurii în care fiecare sistem de rating este caracterizat de un echilibru adecvat între obiectivitate, acuratețe, stabilitate și prudență;

b)evaluarea caracterului adecvat al filozofiei fiecărui sistem de rating.

(2)În sensul alin. (1) lit. a), în ceea ce privește obiectivitatea unui sistem de rating, instituțiile de credit trebuie să adopte politici și standarde care să asigure alocarea, în mod coerent, a ratingurilor și estimărilor, debitorilor și tranzacțiilor cu caracteristici similare și cu un nivel similar de risc. Instituțiile de credit trebuie să dispună de capacitatea de a verifica modul în care este administrată utilizarea raționamentului profesional pentru a se obține rezultate coerente. Pentru scopurile comparării rezultatelor în raport cu performanța așteptată, instituțiile de credit trebuie să fie capabile să identifice modul în care estimările lor au fost ajustate plecând de la rezultatul cel mai probabil.

(3)În sensul alin. (1) lit. a), în ceea ce privește acuratețea unui sistem de rating, instituția de credit trebuie să adopte politici și standarde referitoare la performanța așteptată a sistemului de rating - rezultate în raport de previziuni -, la integritatea datelor de intrare în sistemul de rating și transformarea acestora în rezultate.

(4)În sensul alin. (1) lit. a), în ceea ce privește stabilitatea unui sistem de rating, instituția de credit trebuie să adopte politici și standarde care să asigure faptul că ratingurile și estimările rămân în linii mari neschimbate în condițiile în care riscul aferent nu s-a modificat. Acest aspect nu trebuie să împiedice modificările care sunt inerente filozofiei de rating a sistemului.

(5)În sensul alin. (1) lit. a), în ceea ce privește prudența unui sistem de rating, instituția de credit trebuie să adopte politici și standarde care să identifice sursele și marja de incertitudine în ratinguri și în estimări, precum și gradul de prudență. În particular, politicile trebuie să identifice unde este aplicat principiul de prudență și să explice modul în care acesta este aplicat de către instituțiile de credit în concordanță cu cerințele relevante ale părții a 3-a, titlul II, cap. 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(6)În sensul alin. (1) lit. b), filozofia unui sistem de rating se caracterizează prin două componente: filozofia care stă la baza alocării pe clase de rating sau grupe de risc - respectiv modul în care instituțiile de credit alocă expunerile, debitorii sau tranzacțiile grupărilor de risc (risk buckets) potrivit determinanților de risc corespunzători - și metoda utilizată pentru cuantificarea parametrilor de risc asociați fiecărei clase de rating sau grupe de risc.

(7)În sensul alin. (6), fiecare filozofie care stă la baza alocării pe clase de rating sau grupe de risc determină o dinamică specifică a ratingurilor, putând fi caracterizată prin măsura în care o modificare a condițiilor economice este susceptibilă să determine:

a)o migrație netă a unui număr ridicat de expuneri, debitori sau tranzacții către alte clase de rating sau grupe de risc, în condițiile în care instituția de credit nu ar lua nicio măsură compensatorie; saub) în opoziție cu situația descrisă la lit. a), migrația anumitor expuneri, debitori sau tranzacții către alte clase de rating sau grupe de risc, exclusiv datorită caracteristicilor individuale ale acestora, în timp ce numărul de expuneri, debitori sau tranzacții din fiecare clasă de rating sau grupă de risc rămâne, în mod substanțial, neschimbat; sauc) o combinație între cele două extreme menționate la lit. a) și b).

Articolul 464

Pentru a evalua caracterul adecvat al filozofiei unui sistem de rating, instituția de credit trebuie:

a)să aibă o bună înțelegere asupra filozofiei care stă la baza alocării pe clase de rating sau grupe de risc și, în particular, asupra determinanților de risc, precum și a faptului dacă aceștia creează grupări de risc omogene în raport cu estimatorul vizat - un exemplu pentru parametrul de probabilitate de nerambursare este următorul: dacă grupările sunt omogene în raport cu probabilitatea ca fiecare debitor din fiecare grupare de risc să intre în stare de nerambursare pe parcursul anului următor, ținând cont de toate informațiile curente disponibile, incluzând informații despre debitor și informații economice; sau, alternativ, dacă grupările sunt omogene în raport cu probabilitatea ca fiecare debitor din fiecare grupare de risc să intre în stare de nerambursare pe parcursul următorului an, ținând cont de toate informațiile disponibile și de condițiile economice ale scenariilor de criză ipotetice;

b)să evalueze dacă metoda utilizată pentru cuantificarea parametrului de risc este adecvată filozofiei care stă la baza alocării pe clase de rating și grupe de risc;

c)să aibă o bună înțelegere asupra caracteristicilor, inclusiv a dinamicii, aferente ratingurilor și estimărilor parametrilor de risc;

d)să evalueze gradul de adecvare al caracteristicilor rezultante, inclusiv a dinamicii, aferente ratingurilor și estimărilor parametrilor de risc în raport cu diferitele utilizări ale acestora;

e)să aibă o bună înțelegere a impactului caracteristicilor, inclusiv a dinamicii, aferente ratingurilor și estimărilor parametrilor de risc asupra dinamicii și volatilității cerințelor de capital.

Articolul 465

Instituția de credit trebuie, cel puțin, să adopte și să formalizeze politici care să explice atât filozofia fiecărui sistem de rating, cât și variația așteptată a claselor de rating, grupelor de risc și a parametrilor de risc în raport cu modificările ciclului economic general sau ale ciclurilor mai specifice, relevante pentru fiecare parametru de risc. Aceste politici trebuie să includă descrierea, dacă este cazul, a modului în care alocările ratingului și estimările parametrilor de risc sunt afectate de aplicarea principiului de prudență.

Articolul 466

(1)În cazul în care o instituție de credit utilizează diferite sisteme de rating caracterizate de filozofii diferite, aceasta trebuie să acorde o atenție deosebită utilizării informațiilor - fie pentru alocarea ratingurilor, fie pentru estimări - provenind dintr-un alt sistem de rating, intern sau extern, cu o filozofie de rating diferită - un exemplu în acest sens este utilizarea informațiilor de rating sau a experienței cu privire la intrarea în stare de nerambursare obținute de la agențiile de rating.

(2)În cazul în care o instituție de credit utilizează diferite sisteme de rating cu caracteristici diferite - cum ar fi filozofii, niveluri de obiectivitate, acuratețe, stabilitate sau prudență diferite -, aceasta trebuie să se asigure că sistemele respective au un nivel adecvat de coerență și/sau că diferențele dintre ele sunt bine înțelese. Înțelegerea diferențelor existente trebuie, cel puțin, să permită instituției de credit, atunci când este necesar, să definească o manieră adecvată de combinare/agregare a informațiilor furnizate de către diferitele sisteme de rating. Ipotezele și potențialele inexactități care apar dintr-o astfel de combinare/agregare trebuie să fie pe deplin înțelese de către instituția de credit.

(3)Instituția de credit trebuie, cel puțin, să descrie modul în care combinarea informațiilor care provin din sisteme de rating caracterizate de filozofii diferite influențează dinamica și volatilitatea cerințelor de capital.

Articolul 467

Estimările frecvențelor viitoare de nerambursare și ale pierderilor viitoare, realizate de către instituția de credit, trebuie să se bazeze pe datele istorice, dar aceste date reprezintă numai un punct de plecare și trebuie ajustate cu atenție. Perioadele minime de observare a datelor - 5 sau 7 ani - determină experiența istorică minimă necesară ca date de intrare pentru estimările anticipative și nu implică faptul că o medie a experienței efective este o măsură suficientă pentru estimările respective. În cazul în care o instituție de credit poate demonstra că experiența istorică este probabil să fie o estimare precisă pentru acestea, efectuarea de ajustări poate fi necesară doar într-o măsură redusă sau chiar poate să nu mai fie necesară.

Articolul 468

Estimările anticipative pot fi mai scăzute decât experiența istorică efectivă. Astfel de situații pot apărea din cauza unei dimensiuni reduse a eșantionului, a unei experiențe istorice care include un număr disproporționat de ani extrem de nefavorabili sau din cauza modificării practicilor. Instituția de credit trebuie să justifice în mod corespunzător cazurile în care ignoră sau atribuie o pondere semnificativ mai redusă unei părți din datele disponibile.

Articolul 469

Pentru scopurile estimării probabilității de nerambursare pe baza mediei pe termen lung a ratelor de nerambursare din fiecare clasă de rating sau grupă de risc, experiența istorică trebuie să includă o combinație reprezentativă de ani favorabili și nefavorabili pentru economie, în ansamblul său, precum și să ia în considerare ciclurile mai specifice - cum ar fi cele la nivel de industrie -, care sunt semnificative pentru nivelul și volatilitatea intrărilor în stare de nerambursare corespunzătoare expunerilor acoperite de către sistemul de rating. Instituțiile de credit trebuie să demonstreze că estimările utilizate sunt reprezentative pentru ratele probabile pe termen lung. În cazul în care sunt utilizate modele statistice de previzionare - interne sau externe -, acest aspect poate necesita o ajustare a calibrării aferente acestor modele.

Articolul 470

Prevederile art. 469 se aplică în mod corespunzător pentru scopurile estimării pierderii în caz de nerambursare și factorului de conversie pe baza mediilor ponderate în funcție de numărul stărilor de nerambursare.

Articolul 471

Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici și standarde referitoare la nivelurile de acuratețe - și, unde este relevant, la puterea de discriminare -, la nivelurile acceptabile de divergență de la performanța așteptată, precum și la acțiunile care trebuie întreprinse în situațiile în care aceste niveluri sunt depășite. Instituțiile de credit trebuie să dispună, de asemenea, de politici clare privind circumstanțele în care aceste standarde pot fi modificate.

5.1.2 Responsabilitatea cu privire la validare

Articolul 472

(1)Instituția de credit are responsabilitatea primară cu privire la validarea sistemelor sale de rating.

(2)Instituția de credit trebuie să valideze sistemele de rating deținute de aceasta în vederea demonstrării modului în care au fost obținute estimările de risc și a confirmării existenței unei probabilități ridicate ca procesele de alocare a estimărilor de risc să funcționeze conform planificărilor și să continue să realizeze performanța așteptată.

5.1.3 Procesul iterativ de validare

Articolul 473

(1)Instituțiile de credit trebuie să își rafineze periodic instrumentele de validare ca răspuns la modificarea condițiilor de piață și a celor de operare. Instituțiile de credit și Banca Națională a României trebuie să poarte un dialog iterativ cu privire la punctele tari și slabe ale sistemelor de rating respective.

(2)Instituțiile de credit trebuie să își ajusteze și să își perfecționeze tehnicile de validare ca răspuns la modificarea practicilor industriei și pe măsură ce devin disponibile mai multe date.

5.1.4 Metodele de validare

Articolul 474

(1)Pentru scopurile validării sistemelor de rating, întreprinsă de către instituțiile de credit, acestea trebuie să aibă în vedere faptul că nu există un instrument de validare cantitativ sau calitativ universal, care să poată fi utilizat pentru toate portofoliile deținute de către toate instituțiile de credit - spre exemplu, testarea ex-post (back-testing) poate fi dificil de aplicat pentru portofoliile în care numărul de intrări istorice în stare de nerambursare este scăzut. Tehnicile de validare pot, de asemenea, prezenta diferențe de la un portofoliu la altul - cum ar fi credite retail în raport cu credite wholesale - și de la o piață la alta.

(2)Instituția de credit trebuie să aibă o bună înțelegere a filozofiei care stă la baza sistemului de rating și să o ia în considerare în mod adecvat la determinarea instrumentelor și tehnicilor de validare care trebuie aplicate, atât în ceea ce privește alegerea metodelor de validare pentru evaluarea acurateței și stabilității sistemului de rating, cât și în ceea ce privește alegerea metodelor pentru evaluarea gradului de adecvare al simulărilor de criză aplicate sistemului respectiv.

(3)Procesul de validare trebuie să integreze o combinație între analizarea detaliilor conceptuale și a elaborării (developmental evidence) sistemului de rating - evaluarea logicii abordării, a solidității conceptuale a acesteia, testarea statistică realizată anterior utilizării -, compararea cu elemente de referință și verificarea procesului - comparații în raport cu alternative relevante, verificarea aplicării procesului conform planificărilor - și analiza rezultatelor - testarea ex-post (backtesting). Echilibrul în utilizarea necesară a acestor instrumente este diferit de la un sistem de rating la altul, în funcție, spre exemplu, de măsura în care analiza rezultatelor este de încredere.

5.1.5 Validarea cantitativă și calitativă

Articolul 475

(1)Validarea sistemelor de rating, întreprinsă de către instituția de credit, trebuie să cuprindă elemente atât de ordin cantitativ, cât și de ordin calitativ - spre exemplu, derularea de către instituția de credit a unei validări numai sub forma unui exercițiu pur tehnic/matematic, în care rezultatele sunt comparate cu estimările utilizând tehnici statistice, tehnici care pot avea, în anumite circumstanțe, un rol vital în astfel de evaluări, se poate dovedi insuficientă.

(2)În sensul alin. (1), în cadrul evaluării performanței globale a sistemului de rating, instituția de credit trebuie să evalueze componentele sistemului de rating - date, modele etc. -, precum și structurile și procesele pe care se bazează sistemul de rating. Această evaluare trebuie să includă o evaluare a controalelor - inclusiv în ceea ce privește gradul de independență -, a documentației, a utilizării interne și a altor factori calitativi relevanți.

(3)În măsura în care analiza rezultatelor susține în mod puternic estimările, instituția de credit poate să se bazeze într-un grad mai redus pe alte elemente, dar chiar și în aceste cazuri aceasta trebuie să examineze posibilitatea unor schimbări viitoare în mediul economic, în structura debitorilor, în practicile sale etc., care pot conduce la pierderea în viitor a validității estimărilor. În cazul în care analiza rezultatelor este mai puțin fiabilă, instituția de credit trebuie să acorde o atenție sporită modului de implementare și de utilizare în practică a sistemului de rating, caracterului rezonabil al altor proceduri de validare utilizate și modului în care acestea sunt monitorizate, precum și existenței unui mediu tehnologic și de control adecvat.

(4)Pentru completarea tehnicilor în întregime cantitative, instituțiile de credit trebuie să dispună de capacitatea de a utiliza raționament profesional și experiență suficiente la elaborarea, ajustarea, interpretarea și validarea sistemelor de rating și a estimărilor.

(5)Etapa calitativă a evaluării realizate de către instituția de credit trebuie să se concentreze asupra modului în care diferitele informații sunt interpretate pentru a se obține alocări finale de clase de rating sau grupe de risc, precum și estimări finale ale parametrilor.

5.1.6 Examinarea independentă

Articolul 476

(1)Procesele de validare și rezultatele acesteia trebuie să fie supuse unei examinări independente.

(2)În sensul alin. (1), procesele de validare și rezultatele acesteia trebuie să fie examinate din perspectiva integrității de către părți din cadrul instituției de credit care sunt independente de cele responsabile cu conceperea și implementarea procesului de validare. Activitățile procesului de examinare pot fi distribuite de-a lungul mai multor unități ale instituției de credit sau centralizate în cadrul unei singure unități, în funcție de cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit.

(3)Indiferent de structura de control a instituției de credit, auditul intern are o responsabilitate de monitorizare în vederea asigurării implementării proceselor de validare conform planificărilor.

5.2 Compararea cu elemente de referință și testarea expost (back-testing)

Articolul 477

Procesul de validare al instituției de credit trebuie să asigure îndeplinirea pe bază continuă a cerințelor de furnizare a unor estimări solide, robuste, anticipative și cu o acuratețe predictivă ale parametrilor de risc, precum și a cerințelor de a dispune de un sistem de segmentare a riscului care să diferențieze cu acuratețe riscul și de un proces de cuantificare care să estimeze cu acuratețe parametrii respectivi.

Articolul 478

(1)Instituțiile de credit trebuie să utilizeze în cadrul procesului de validare desfășurat de acestea, ca instrumente de validare cantitative, testarea ex-post (backtesting) și compararea cu elemente de referință.

(2)În cazurile în care lipsa datelor interne sau externe împiedică utilizarea adecvată a tehnicilor menționate la alin. (1), instituțiile de credit trebuie să aplice estimărilor realizate o marjă de prudență adecvată. Dacă lipsa datelor este consecința eforturilor instituției de credit de a utiliza numai date care au fost colectate în condiții de declin economic, instituția de credit trebuie să evalueze cu atenție utilizarea unui nivel adițional de prudență.

5.2.1 Testarea ex-post (back-testing)

Articolul 479

(1)Testarea ex-post (back-testing) constă în verificarea de către instituția de credit a calității estimărilor de risc furnizate de către sistemele sale de rating, prin compararea parametrilor de risc efectivi - ex-post - cu parametrii de risc estimați - ex-ante - pentru fiecare clasă de rating sau grupă de risc.

(2)Testarea ex-post (back-testing) poate fi realizată de către instituția de credit prin utilizarea de metode statistice, în vederea implementării de teste statistice pentru definirea de niveluri acceptabile ale discrepanței potențiale dintre valorile așteptate - ex-ante - și valorile efective - ex-post.

Articolul 480

Evaluarea efectuată de către instituția de credit a rezultatelor testării ex-post (back-testing) trebuie să se concentreze cel puțin asupra următoarelor aspecte:

a)filozofia de rating care stă la baza elaborării sistemelor de rating - cum ar fi dacă probabilitățile de nerambursare sunt obținute din ratingurile corespunzătoare unui moment de timp (point-in-time) sau ciclului economic (through-the-cycle). În vederea prevenirii atribuirii diferențelor existente între filozofiile de rating, în mod eronat, inexactităților din estimările raportate, instituțiile de credit care utilizează sisteme de rating diferite trebuie să ia în considerare orice diferențe existente între filozofiile de rating ale acestor sisteme atunci când supun testării ex-post (back-testing) estimările parametrilor de risc;

b)instituțiile de credit trebuie să dispună de o politică care să precizeze, cel puțin în termeni generali, acțiuni de remediere, de exemplu, în cazurile în care rezultatele testării ex-post (backtesting) depășesc pragurile interne de toleranță aferente validării, dacă sunt utilizate astfel de praguri;

c)atunci când testarea ex-post (back-testing) este afectată de lipsa datelor sau de insuficiența informațiilor cantitative -, cum ar fi în cazul estimărilor corespunzătoare unor condiții de declin economic observate cu raritate -, instituțiile de credit trebuie să se bazeze într-o mai mare măsură pe elemente calitative adiționale, precum testele de control al calității, compararea cu informații externe etc.;

d)identificarea cauzelor specifice ale discrepanțelor existente între valorile previzionate și rezultatele observate - de exemplu, variațiile înregistrate în timp care ar putea afecta analiza riscului desfășurată de către instituțiile de credit și, în consecință, rezultatele testării ex-post (back-testing) efectuate de acestea;

e)instituțiile de credit trebuie să adopte și să formalizeze politici care să explice obiectivele și logica care stau la baza exercițiilor acestora de testare ex-post (back-testing).

5.2.2 Compararea cu elemente de referință

Articolul 481

(1)Compararea cu elemente de referință permite instituției de credit să evalueze acuratețea cuantificării parametrilor de risc prin evaluarea concordanței parametrilor estimați în raport cu cei obținuți prin alte tehnici de estimare - precum alte sisteme de rating - și, în mod potențial, în raport cu cei provenind din alte surse de date relevante - precum alte instituții de credit sau instituții externe de evaluare a creditului -, cu condiția ca datele respective să fie adecvate pentru portofoliul instituției de credit.

(2)În cazul în care se compară estimările de risc proprii în raport cu cele care provin din alte surse, interne sau externe, instituțiile de credit trebuie să investigheze cauzele discrepanțelor substanțiale dintre valorile parametrilor de risc rezultate din sistemul intern de rating al riscului și cele obținute din celelalte surse.

(3)Indiferent de metoda de comparare cu elemente de referință utilizată, instituțiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naționale a României că sistemele de rating ale acestora funcționează în conformitate cu cerințele minime prevăzute de partea a 3-a, titlul II, capitolul 3, secțiunea a 6-a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 482

Evaluarea de către instituția de credit a rezultatelor comparării cu elemente de referință trebuie să se concentreze cel puțin asupra următoarelor aspecte:

a)filozofia de rating care stă la baza elaborării sistemelor de rating - cum ar fi dacă probabilitățile de nerambursare sunt obținute din ratingurile corespunzătoare unui moment de timp (point-in-time) sau ciclului economic (through-the-cycle). În vederea prevenirii atribuirii diferențelor existente între filozofiile de rating, în mod eronat, inexactităților din estimările raportate, instituțiile de credit care utilizează sisteme de rating diferite trebuie să ia în considerare orice diferențe existente între filozofiile de rating ale acestor sisteme atunci când supun comparării cu elemente de referință estimările parametrilor de risc;

b)procedura de stabilire a pragurilor de toleranță aferente validării, precum și lista - cel puțin în termeni generali - tipurilor de răspunsuri posibile în cazurile în care aceste praguri sunt depășite;

c)elementele calitative adiționale ale implementării de către instituția de credit a comparării cu elemente de referință;

d)identificarea schimbărilor în timp neanticipate care ar putea afecta rezultatele comparării cu elemente de referință;

e)instituțiile de credit trebuie să adopte și să formalizeze politici care să explice obiectivele și logica care stau la baza exercițiilor acestora de comparare cu elemente de referință.

5.3 Portofolii cu frecvență de nerambursare scăzută

Articolul 483

Portofoliile cu frecvență de nerambursare scăzută - respectiv portofoliile cu un număr redus sau fără intrări în stare de nerambursare observate - pot să apară în circumstanțe diferite și pot fi clasificate astfel:

a)portofolii pe termen lung, care conțin debitori cu o calitate ridicată - cum ar fi instituții - sau un număr mic de debitori - cum ar fi administrații centrale sau bănci centrale -, față de portofolii pe termen scurt - cum ar fi portofoliile care includ noi intrați pe piață; saub) portofolii sistemice - portofolii cu date indisponibile pentru toate instituțiile de credit -, față de portofolii specifice instituției de credit - portofolii cu date indisponibile pentru instituția de credit respectivă, unul dintre motive putând fi insuficiența eforturilor depuse în direcția extinderii bazei de date cu date externe adecvate.

Articolul 484

Principiile enunțate în prevederile subsecvente ale acestei subsecțiuni vizează portofoliile sistemice cu frecvență de nerambursare scăzută și, în general, nu sunt aplicabile celor specifice instituției de credit.

Articolul 485

Instituțiile de credit pot include la aplicarea abordării bazate pe modele interne de rating expunerile din cadrul portofoliilor cu frecvență de nerambursare scăzută chiar în cazul lipsei de date suficiente pentru derularea validării, pe bază statistică, a estimărilor probabilității de nerambursare, ale pierderii în caz de nerambursare și ale factorului de conversie, dacă demonstrează că metodele și tehnicile aplicate pentru estimarea și validarea parametrilor de risc enumerați reprezintă un proces solid și eficace de administrare a riscului și sunt utilizate într-o manieră coerentă. Instituțiile de credit trebuie să utilizeze o marjă de prudență adecvată la estimarea parametrilor de risc.

Articolul 486

(1)Procesele instituției de credit de estimare a probabilității de nerambursare, a pierderii în caz de nerambursare și a factorului de conversie în cazul portofoliilor cu frecvență de nerambursare scăzută trebuie să fie sprijinite de metodologii adecvate. Instituțiile de credit trebuie să ia în considerare în procesul de estimare, acolo unde este posibil, informații adiționale - ratinguri, prețuri etc.

(2)Procesul de validare în cazul portofoliilor cu frecvență de nerambursare scăzută poate prezenta unele similitudini cu procesul de validare pentru portofoliile care nu au frecvență de nerambursare scăzută, instituțiile de credit având obligația să asigure conformitatea cu cerințele minime prevăzute de partea a 3-a, titlul II, capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în special cu cele privind marjele de prudență adecvate.

Articolul 487

Instituțiile de credit trebuie să acorde o atenție deosebită implementării, utilizării, precum și asigurării adecvării mediului de control, celui tehnologic și procedurilor interne de validare.

Articolul 488

(1)Instituțiile de credit trebuie să întărească validarea calitativă a portofoliilor cu frecvență de nerambursare scăzută în raport cu cea aferentă portofoliilor care nu au frecvență de nerambursare scăzută. În cazul portofoliilor cu frecvență de nerambursare scăzută, aspectele conceptuale ale modelelor de rating, calitatea datelor folosite la elaborarea și utilizarea modelelor, precum și utilizarea internă a sistemului de rating trebuie să reprezinte domenii-cheie ale procesului de validare.

(2)În cazul portofoliilor cu frecvență de nerambursare scăzută, instituția de credit trebuie să trateze îndeplinirea testului de utilizare cu prudență deosebită, dată fiind dificultatea inerentă a demonstrării acurateței estimărilor probabilității de nerambursare, a pierderii în caz de nerambursare și a factorului de conversie.

(3)În vederea alocării ratingurilor în cazul portofoliilor cu frecvență de nerambursare scăzută, instituțiile de credit trebuie să aplice proceduri standardizate, ca și în cazul portofoliilor care nu au frecvență de nerambursare scăzută. Aceste proceduri pot fi bazate pe raționament profesional și/sau pe date externe. Instituția de credit trebuie, în toate cazurile, să monitorizeze calitatea, obiectivitatea și credibilitatea surselor de date, precum și să întărească transparența și caracterul complet al documentației.

5.3.1 Validarea cantitativă

Articolul 489

(1)Instituțiile de credit trebuie să asigure îndeplinirea cerinței de a derula o validare cantitativă pentru portofoliile cu frecvență de nerambursare scăzută, chiar în condițiile limitărilor aferente setului de date. În situațiile în care sunt observate puține intrări în stare de nerambursare sau nu sunt observate astfel de intrări, validarea cantitativă poate fi aproximată - cum ar fi prin evaluarea migrației ratingurilor, prin utilizarea, dacă este cazul, a marjelor de credit (credit spreads).

(2)Instituțiile de credit trebuie să utilizeze metode sănătoase și adecvate pentru a se asigura o evaluare și o cuantificare solidă și eficace a riscului. Criteriile care trebuie examinate în cadrul validării cantitative trebuie să includă cel puțin calibrarea - a cărei validare este susceptibilă a se baza mai mult pe raționamentul profesional, utilizând experiența extinsă, internă și/sau externă, cu privire la un anumit tip de activitate -, puterea de discriminare și stabilitatea.

Articolul 490

Instituțiile de credit trebuie să examineze puterea de discriminare a modelelor prin utilizarea de analize calitative și cantitative - spre exemplu, în funcție de cantitatea de date, pot fi utilizate diferite tehnici, precum compararea cu elemente de referință interne, compararea cu alte ratinguri și modele, compararea cu alte informații externe.

Secţiunea a 6-a Cadrul de administrare a activității6.1 Responsabilitățile organului de conducere al instituției de credit și raportarea internă6.1.1 Responsabilitățile organului de conducere al instituției de credit

Articolul 491

(1)Organul de conducere al unei instituții de credit are responsabilitatea finală pentru administrarea sănătoasă a cadrului aferent abordării bazate pe modele interne de rating.

(2)În vederea îmbunătățirii gradului de înțelegere a membrilor organului de conducere în funcția sa de supraveghere cu privire la sistemul de rating și pentru creșterea eficienței, organul de conducere în funcția sa de supraveghere al unei instituții de credit poate constitui, dacă este cazul, un comitet care să îl asiste în îndeplinirea atribuțiilor care îi revin cu privire la cadrul aferent abordării bazate pe modele interne de rating - cum ar fi un comitet de administrare a riscurilor.

(3)Conducerea superioară poate delega anumite atribuții către persoanele care dețin funcții-cheie și care ocupă o poziție adecvată în cadrul instituției de credit, rămânând responsabilă pentru elaborarea, dezvoltarea și implementarea cadrului aferent abordării bazate pe modele interne de rating, precum și pentru cunoașterea generală a acestui cadru.

28.12.2020Alineatul (3) din Articolul 491, Sectiunea a 6-a, Capitolul II, Titlul VI a fost modificat de Punctul 187, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 492

În sensul art. 189 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aspectele semnificative ale proceselor de rating și de estimare includ, printre altele, următoarele:

a)strategiile și politicile de administrare a riscului privind sistemul intern de rating - incluzând toate aspectele semnificative ale proceselor de alocare a ratingurilor și de estimare a parametrilor de risc;

b)structura organizatorică a funcțiilor de control;

c)specificarea nivelului de risc acceptabil - utilizarea rezultatelor abordării bazate pe modele interne de rating pentru a defini profilul de risc de credit al instituției de credit respective.

Articolul 493

Organul de conducere al unei instituții de credit este responsabil pentru luarea de decizii formale cu privire la implementarea abordării bazate pe modele interne de rating, incluzând aprobarea generală a proiectului, specificarea obiectivelor, desemnarea componentelor structurii organizatorice responsabile cu implementarea și stabilirea unui program al etapelor necesare implementării.

Articolul 494

Organul de conducere în funcția sa de supraveghere al unei instituții de credit trebuie să exercite o monitorizare efectivă și trebuie să fie implicat pe bază continuă în monitorizarea procedurilor de control ale auditului intern.

Articolul 495

(1)Conducerea superioară a unei instituții de credit trebuie să se asigure, pe bază continuă, că mecanismele de control și sistemele de cuantificare adoptate de către unitatea de control al riscului de credit sunt adecvate și că întregul sistem aferent abordării bazate pe modele interne de rating rămâne eficace în timp.

(2)Conducerea superioară a unei instituții de credit trebuie să aibă o bună înțelegere a politicilor de creditare, a standardelor de acordare a creditelor, a practicilor de creditare, a practicilor de recuperare și colectare și trebuie să înțeleagă modul în care acești factori afectează estimarea parametrilor de risc relevanți.

(3)Conducerea superioară a unei instituții de credit trebuie să se asigure că următoarele atribuții sunt realizate:

a)asigurarea solidității proceselor de asumare a riscului, chiar și într-un mediu supus schimbărilor rapide;

b)determinarea modului de utilizare a ratingurilor interne în procesele de asumare a riscului;

c)identificarea și evaluarea determinanților de risc principali, pe baza informațiilor furnizate de către unitatea de control al riscului de credit;

d)stabilirea atribuțiilor unității de control al riscului de credit și evaluarea adecvării nivelurilor de competență profesională ale acesteia;

e)monitorizarea și administrarea tuturor surselor de conflicte potențiale de interese;

f)stabilirea de canale de comunicație eficace pentru a asigura faptul că întregul personal are cunoștință despre politicile și procedurile relevante;

g)stabilirea conținutului minim al raportărilor către organul de conducere în funcția sa de supraveghere sau către comitetul care le asistă în îndeplinirea atribuțiilor care le revin cu privire la cadrul aferent abordării bazate pe modele interne de rating - cum ar fi comitetul de administrare a riscurilor; șih) examinarea rapoartelor auditului intern.

Articolul 496

Conducerea superioară a unei instituții de credit trebuie să verifice, de asemenea, cu regularitate, că procedurile de control și sistemele de cuantificare adoptate de către unitatea de control al riscului de credit și de către auditul intern sunt adecvate și că întregul sistem aferent abordării bazate pe modele interne de rating rămâne eficace în timp.

Articolul 497

Unitatea de control al riscului de credit este responsabilă pentru funcționarea adecvată a sistemelor de rating și supune aprobării organului de conducere sistemele de rating.

Articolul 498

(1)Auditul intern trebuie să furnizeze o evaluare a adecvării generale a cadrului de control intern și a funcției de administrare a riscului de credit.

(2)Organul de conducere al instituției de credit este responsabil pentru examinările efectuate de auditul intern pentru scopurile părții a 3-a, titlul II, capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și ale prezentului regulament și deține un control deplin și independent asupra acestor examinări.

(3)Organul de conducere al instituției de credit trebuie să comunice direct cu auditul intern în toate etapele, iar acesta trebuie să raporteze direct organului de conducere pe durata examinării.

(4)Instituția de credit care utilizează o metodologie obținută de la un furnizor extern trebuie să realizeze, de asemenea, o examinare prin intermediul auditului intern sau prin intermediul unei alte unități interne de evaluare, pentru a se asigura o înțelegere completă a metodologiilor furnizorului. O astfel de examinare poate fi considerată de încredere doar în măsura în care este realizată de către o unitate internă care este suficient de familiarizată cu toate aspectele sistemelor și metodologiilor examinate.

6.1.2 Raportarea internă

Articolul 499

(1)Analiza bazată pe modele interne de rating a profilului de risc de credit al instituției de credit trebuie să fie o parte esențială a sistemului de raportare internă. Destinatarii raportării trebuie să includă nu numai organul de conducere al instituției de credit sau, după caz, comitetul care asistă organul de conducere în funcția sa de supraveghere în îndeplinirea atribuțiilor care le revin cu privire la cadrul aferent abordării bazate pe modele interne de rating, ci și toate funcțiile interne responsabile cu inițierea și monitorizarea riscurilor de credit. Frecvența și conținutul raportării trebuie să fie aprobate formal de către organul de conducere al instituției de credit.

(2)Frecvența și sfera raportării trebuie să fie stabilite în concordanță cu tipul destinatarului și cu nivelul de risc. Nivelul de risc poate depinde, de exemplu, de ratingurile sau de dimensiunea expunerilor.

Articolul 500

Raportarea către conducerea superioară a instituției de credit trebuie să permită acesteia monitorizarea evoluției riscului de credit la nivelul întregului portofoliu. Sfera informației - cum ar fi clasele de rating, grupele de risc, intervalele probabilității de nerambursare - care se include în raportarea internă poate varia în funcție de natura, dimensiunea și gradul de complexitate al activității instituției de credit.

Articolul 501

(1)Pentru îndeplinirea cerințelor minime privind raportarea precizate la art. 189 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pot fi furnizate următoarele informații:

a)o descriere a portofoliilor cărora le-a fost atribuit un rating - sume, număr de debitori, probabilități de nerambursare pe clase de rating sau pe grupe de risc, procent de acoperire a întregului portofoliu prin abordarea bazată pe modele interne de rating, cu descompunere pe entități, sectoare, subportofolii și unități operaționale;

b)distribuția întregului portofoliu potrivit claselor de rating sau grupelor de risc, respectiv potrivit intervalelor probabilității de nerambursare și claselor de rating ale pierderii în caz de nerambursare, precum și o comparație cu anul precedent;

c)o comparație a ratelor de nerambursare efective - inclusiv a pierderii în caz de nerambursare și a factorilor de conversie pentru instituțiile de credit care utilizează abordarea pe modele interne de rating avansată - în raport cu cele previzionate;

d)rezultatele simulărilor de criză;

e)o estimare a cerințelor de capital reglementat și a capitalului economic; șif) migrația portofoliului de-a lungul claselor de rating sau grupelor de risc.

(2)Pe lângă cerințele de raportare menționate la alin. (1), unitatea de control al riscului de credit trebuie să elaboreze rapoarte specifice, destinate conducerii superioare, referitoare la procesul de examinare a sistemului de rating. Furnizarea de raportări coerente cu privire la variabilele-țintă constituie responsabilitatea unității de control al riscului de credit.

6.2 Unitatea de control al riscului de credit independentă6.2.1 Sfera de activitate

Articolul 502

(1)Unitatea de control al riscului de credit a instituției de credit trebuie, în principal, să se asigure cu regularitate că sistemul de rating și toate componentele sale - alocarea ratingurilor, estimarea parametrilor, colectarea datelor și monitorizarea - funcționează conform planificărilor. Unitatea de control al riscului de credit trebuie să îndeplinească, printre altele, următoarele atribuții:

a)conceperea/selectarea sistemului de rating - elaborare sau examinare;

b)examinarea continuă a criteriilor de rating și dezvoltarea modelului;

c)verificarea acurateței tuturor claselor de rating și grupelor de risc;

d)evaluarea coerenței de-a lungul industriilor, portofoliilor și regiunilor geografice;

e)evaluarea utilizării modelului;

f)analiza considerentelor care au stat la baza corecțiilor (overrides) și excepțiilor;

g)procesul de cuantificare - elaborare sau examinare;

h)testarea ex-post (back-testing);

i)analiza tranzițiilor efective și previzionate ale ratingurilor; șij) compararea cu surse de date terțe.

(2)Rezultatele examinării efectuate de către unitatea de control al riscului de credit trebuie să fie raportate conducerii superioare a instituției de credit cel puțin de două ori pe an.

Articolul 503

(1)Pentru scopurile la art. 190 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, expresia unitatea de control al riscului de credit trebuie interpretată exclusiv în sensul aspectelor funcționale ale acesteia - ca funcție de administrare a riscului de credit -, respectiv nu în sensul de componentă a structurii organizatorice.

(2)Orice lipsă potențială de obiectivitate rezultată din coexistența în cadrul aceleași unități organizatorice a funcțiilor de examinare a modelului și de elaborare/selectare a acestuia trebuie să fie compensată prin controale administrate de către auditul intern. Coexistența celor două funcții în cadrul aceleiași unități organizatorice trebuie făcută transparentă.

6.2.2 Poziționarea funcției de administrare a riscului de credit în cadrul structurii organizatorice a instituției de credit

Articolul 504

Funcția de administrare a riscului de credit trebuie să fie subordonată funcțional în mod direct conducerii superioare, indiferent de poziționarea unității în cadrul structurii organizatorice a instituției de credit. Auditul intern trebuie să examineze dacă poziționarea respectivei funcții poate reduce independența acesteia.

Articolul 505

Funcția de administrare a riscului de credit trebuie să dețină întotdeauna o poziție importantă în cadrul structurii organizatorice a instituției de credit și trebuie să dispună de personal cu calități, abilități și experiență necesare.

6.2.3 Independența funcției de administrare a riscului de credit în raport cu funcțiile responsabile cu inițierea sau reînnoirea expunerilor

Articolul 506

Auditul intern trebuie să determine gradul real de independență al funcției de administrare a riscului de credit, indiferent de modalitatea la care recurge instituția de credit pentru asigurarea independenței funcției de administrare a riscului de credit - cum ar fi subordonarea directă a unității de control al riscului de credit conducerii superioare, menținerea unei separații între funcțiile de control și funcția comercială/personalul responsabil cu relația cu clienții, până la nivelul membrului responsabil din cadrul conducerii superioare.

Articolul 507

(1)În vederea prevenirii potențialelor efecte negative ale unei separări stricte între funcția comercială și unitatea de control al riscului de credit, fără a face referire prin aceasta la funcția de administrare a riscului de credit, - spre exemplu, modelele elaborate de către personalul însărcinat cu administrarea riscului fără contribuția personalului responsabil cu relația cu clienții pot fi respinse de către cel din urmă sau personalul din cadrul liniilor comerciale poate fi tentat să forțeze unele date de intrare ale modelului, în special cele de ordin calitativ, pentru a ajusta rezultatele modelului la evaluările efectuate de către respectivul personal, afectând astfel testul de utilizare -, personalul din cadrul unității de control al riscului de credit și din cadrul departamentului comercial trebuie să coopereze în mod activ la elaborarea modelului.

(2)În vederea asigurării independenței necesare după finalizarea elaborării modelului, schimbul de informații poate fi realizat prin intermediul unor comitete.

6.3 Rolul auditului intern

Articolul 508

(1)În vederea examinării robusteții sistemelor de control pentru ratingurile interne, precum și a parametrilor aferenți acestora, funcția de audit intern trebuie să aibă o înțelegere adecvată a tuturor proceselor sistemelor de rating, inclusiv a proceselor care generează estimări ale parametrilor de risc.

(2)Ca parte a examinării de către acesta a mecanismelor de control, auditul intern trebuie să evalueze profunzimea, sfera și calitatea activității desfășurate de către funcția de administrare a riscului de credit. Auditul intern poate, de asemenea, să deruleze teste pentru a se asigura că funcția de administrare a riscului de credit a formulat concluzii bine întemeiate.

(3)Auditul intern trebuie să examineze gradul de adecvare al infrastructurii IT și al mentenanței datelor.

(4)În cazul instituțiilor de credit care utilizează modele statistice, auditul intern trebuie să deruleze teste - de exemplu, care să vizeze unități operaționale specifice - pentru a verifica procesele de introducere a datelor.

Articolul 509

Auditul intern trebuie să raporteze cel puțin anual organului de conducere cu privire la conformitatea instituției de credit cu cerințele aferente abordării bazate pe modele interne de rating.

Articolul 510

(1)Pentru întărirea independenței sale, auditul intern nu trebuie să fie implicat în mod direct în conceperea/selectarea modelului.

(2)Auditul intern trebuie să dispună de personal cu calități, abilități și experiență necesare pentru realizarea atribuțiilor prevăzute de prezentul regulament.

Articolul 511

(1)Fără a aduce atingere cerinței privind independența, este permisă o anumită cooperare între auditul intern și funcția de administrare a riscului de credit, cum ar fi în vederea tratării potențialelor puncte slabe sau distorsiuni (biases) ale sistemului de rating.

(2)În sensul alin. (1), informațiile privind corecțiile (overrides) identificate de către funcția de administrare a riscului de credit în cazul unui portofoliu sau al unei unități operaționale specifice trebuie transmise auditului intern pentru ca acesta să poată evalua dacă aceste corecții rezultă din distorsiunile modelului - de exemplu, din cauza faptului că modelul nu este adecvat producerii de ratinguri pentru activități specifice - sau din lipsa de independență a personalului responsabil cu relația cu clienții. Funcția de administrare a riscului de credit are însă responsabilitatea exclusivă cu privire la performanța sistemelor de rating. Funcția de audit nu trebuie să fie implicată în operațiuni zilnice, precum examinarea fiecărei alocări de rating individual.

6.4 Independența în alocarea ratingurilor

Articolul 512

(1)Instituțiile de credit trebuie să asigure independența în procesul de alocare a ratingurilor, cu luarea în considerare a structurii organizatorice a acestora și a modului de desfășurare a activităților de creditare.

(2)În situațiile în care instituțiile de credit recurg la una dintre următoarele abordări de alocare a ratingurilor, respectiv:

a)alocarea ratingurilor de către personalul responsabil cu relația cu clienții;

b)alocarea ratingurilor prin intermediul modelelor ale căror rezultate nu pot fi modificate de către utilizatori;

c)alocarea ratingurilor de către ofițerii de credit independenți sau de către comitetele de rating independente; saud) alocarea ratingurilor pe baza abordării mixte, instituțiile de credit trebuie să respecte cerințele aferente abordării utilizate care sunt conținute de prevederile subsecvente ale acestei subsecțiuni.

6.4.1 Alocarea ratingurilor de către personalul responsabil cu relația cu clienții

Articolul 513

(1)În cazul adoptării unei abordări bazate pe raționament profesional pentru scopurile alocării ratingurilor, respectiv atribuirea de sarcini pe linia alocării și aprobării ratingurilor personalului responsabil cu relația cu clienții, instituțiile de credit trebuie să compenseze potențiala lipsă de independență în alocarea ratingurilor - cum ar fi conflictele de interese rezultate prin remunerarea personalului respectiv în funcție de volumul de activitate generat sau potențiala pierdere a obiectivității acestuia în cazul dezvoltării unei relații strânse cu debitorul - cu controale interne menite să împiedice afectarea de către aceasta a procesului de rating.

(2)Controalele menționate la alin. (1) trebuie să opereze în practică și trebuie să includă, cel puțin, o examinare completă și independentă a ratingurilor de către funcțiile de administrare a riscului - spre exemplu, monitorizarea de la distanță realizată de către controlorii de credit, analiza performanțelor ratingurilor de către unitatea de control al riscului de credit și examinarea la fața locului de către auditul intern.

(3)Pentru a asigura independența alocării ratingurilor, instituțiile de credit pot recurge, ca modalitate adițională, la remunerarea personalului responsabil cu relația cu clienții în funcție de cuantificările performanței ajustate în funcție de risc - precum rata de rentabilitate a capitalului ajustată în funcție de risc -, cuantificări care să se întemeieze pe rezultatele sistemului aferent abordării bazate pe modele interne de rating.

(4)În cazul activităților non-retail, instituțiile de credit nu trebuie să delege integral responsabilitatea cu privire la rating - alocare sau examinare - personalului responsabil cu relația cu clienții, acesta urmând să realizeze doar o evaluare preliminară a creditului care este validată ulterior de ofițeri independenți.

6.4.2 Alocarea ratingurilor prin intermediul modelelor ale căror rezultate nu pot fi modificate de către utilizatori

Articolul 514

(1)În cazul adoptării soluției de alocare a ratingurilor prin intermediul modelelor ale căror rezultate nu pot fi modificate de către utilizatori - respectiv evaluarea bonității, în esență, prin intermediul unui model -, instituțiile de credit trebuie să asigure examinarea independentă a datelor de intrare deoarece distorsiunile (biases) în alocările ratingurilor pot proveni exclusiv din erori sau fraude la introducerea datelor relevante.

(2)Funcția de administrare a riscului de credit trebuie să verifice, în mod continuu, păstrarea capacității de previzionare a riscului aferente modelului, prin intermediul sesiunilor de validare specifice bazate, de exemplu, pe testarea ex-post (back-testing) sau pe compararea cu elemente de referință a rezultatelor modelului.

6.4.3 Alocarea ratingurilor de către ofițerii de credit independenți sau de către comitetele de rating independente

Articolul 515

(1)În vederea realizării unei delimitări clare a persoanelor responsabile cu relația cu clienții de cele care dețin răspunderea finală cu privire la alocarea ratingurilor, instituțiile de credit pot atribui ofițerilor de credit sau comitetelor de rating, care raportează unei funcții de creditare independente, responsabilitatea exclusivă cu privire la alocarea și aprobarea ratingurilor. În situația în care instituțiile de credit recurg la această abordare de alocare a ratingurilor, pe lângă atribuțiile legate de alocarea și aprobarea ratingurilor, ofițerii de credit trebuie să monitorizeze cu regularitate situația debitorilor și să actualizeze, dacă este necesar, ratingurile.

(2)Având în vedere dificultatea evaluării în practică a gradului real de independență al ofițerului de credit/comitetului de rating - în special în cazul contrapartidelor de dimensiune mare pentru care limitele de aprobare sunt stabilite la nivelul organului de conducere -, în cazul utilizării acestei abordări, instituția de credit trebuie să acorde o atenție deosebită structurii organizatorice și relației dintre personalul responsabil cu relația cu clienții și ofițerii de credit, inclusiv în ceea ce privește accesul ofițerilor de credit la informațiile legate de debitori, care, în situația în care este limitat, poate afecta puterea de discriminare și de previzionare a ratingurilor.

(3)Funcția de administrare a riscului de credit trebuie să aibă o contribuție esențială la depășirea dezavantajelor potențiale ale acestei abordări, specificate la alin. (2), în special cu privire la evaluarea performanței ratingurilor și examinarea continuă a sistemului de rating.

6.4.4 Alocarea ratingurilor pe baza abordării mixte

Articolul 516

(1)În vederea alocării ratingurilor, instituțiile de credit pot utiliza o abordare mixtă - de exemplu, alocarea ratingului este realizată inițial prin intermediul modelelor statistice sau al celor bazate pe raționament profesional; dacă personalul responsabil cu relația cu clienții, care răspunde și pentru datele de intrare, este satisfăcut de rezultatul furnizat de către model, atunci ratingul final va fi ratingul furnizat de către model; dacă respectivul personal nu este de acord cu rezultatul furnizat de către model, atunci acesta poate propune o corecție (override) unui superior sau, în funcție de dimensiunea expunerii, unui comitet de rating care deține răspunderea finală cu privire la confirmarea ratingului furnizat de către model sau cu privire la modificarea lui.

(2)În cazul în care instituția de credit recurge la o abordare mixtă, aceasta trebuie să acorde o atenție deosebită caracteristicilor modelelor utilizate și structurii organizatorice - de exemplu, dacă modelul de rating nu este adecvat pentru o anumită categorie de debitori sau de tranzacții, pot să apară numeroase corecții (overrides), iar personalul responsabil cu relația cu clienții poate fi, de asemenea, tentat să forțeze unele date de intrare ale modelului pentru a ajusta rezultatele acestuia la propriile evaluări.

(3)În sensul alin. (2), instituțiile de credit trebuie să se asigure că, în cadrul procesului de alocare a ratingului, sunt luate în considerare toate informațiile relevante și trebuie să întreprindă demersurile necesare pentru identificarea potențialelor erori de rating. Controalele interne trebuie, de asemenea, să asigure acuratețea datelor de intrare. Toate corecțiile (overrides) trebuie să fie motivate în mod corespunzător de către personalul responsabil cu relația cu clienții și toate deciziile relevante - atât confirmarea, cât și respingerea corecțiilor propuse - trebuie să fie păstrate, pentru a permite funcției de administrare a riscului de credit derularea în mod corect a testării ex-post (back-testing).

Titlul VIINotificarea prealabilă a utilizării abordării standard, aprobarea utilizării standard alternative și aprobarea utilizării abordării avansate de evaluare (riscul operațional)

Capitolul INotificarea prealabilă a utilizării abordării standard și aprobarea abordării standard alternative

Secţiunea 1Dispoziții generale

Articolul 517

În aplicarea prevederilor art. 312 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prezentul capitol stabilește cerințele ce trebuie respectate în vederea notificării prealabile a Băncii Naționale a României pentru utilizarea abordării standard pentru riscul operațional și cele în vederea acordării de către Banca Națională a României a aprobării de utilizare abordării standard alternative pentru riscul operațional, precum și documentația solicitată instituțiilor de credit în aceste scopuri.

Secţiunea a 2-aNotificarea prealabilă a utilizării abordării standard2.1 Cerințe pentru notificarea prealabilă a abordării standard

Articolul 518

O instituție de credit care intenționează să determine cerința de capital pentru riscul operațional potrivit abordării standard trebuie să notifice în prealabil Banca Națională a României în legătură cu intenția de a utiliza această abordare, cu precizarea momentului de la care dorește utilizarea acesteia.

Articolul 519

(1)Cererea de notificare prealabilă trebuie însoțită de următoarele documente:

a)un document în care să fie descris procesul de autoevaluare și să fie prezentate concluziile acestuia, prin care să se certifice respectarea de către instituția de credit a cerințelor specifice pentru abordarea standard, respectiv a prevederilor părții a 3-a, titlul III, capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și un raport de audit intern;

b)documentația prin care sunt stabilite procedurile menite să asigure respectarea prevederilor art. 320 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și politicile și criteriile instituției de credit pentru încadrarea activităților pe cele 8 linii prevăzute în tabelul 2 de la art. 317 din același regulament;

c)formularul C 16.00 - OPR - Riscul operațional prevăzut în anexa nr. I la Standardul tehnic de implementare emis în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013, însoțit de prezentarea modalității în care sunt determinați indicatorii relevanți pentru liniile de activitate;

d)o notă în care să se specifice, dacă este cazul, momentul de la care instituția de credit a început folosirea abordării standard pentru scopuri interne.

(2)Instituțiile de credit trebuie să comunice Băncii Naționale a României persoana responsabilă cu menținerea relației cu Banca Națională a României și înlocuitorul acesteia.

Articolul 520

(1)Documentul prin care se face certificarea, menționat la art. 519 alin. (1) lit. a), trebuie să fie semnat de o persoană autorizată să angajeze instituția de credit.

(2)Documentul prevăzut la alin. (1) este necesar inclusiv în cazul în care Banca Națională a României efectuează o evaluare proprie pentru a stabili dacă instituția de credit este conformă cu cerințele impuse prin prevederile părții a 3-a, titlul III, cap. 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru abordarea standard.

Articolul 521

(1)În cadrul procesului de autoevaluare trebuie avute în vedere aspectele la care se face referire în cadrul subsecțiunii 2.2, aspecte ce vor fi vizate în cadrul documentului prevăzut la art. 519 alin. (1) lit. a).

(2)În măsura în care este necesar, autoevaluarea poate fi realizată cu sprijinul echipelor de auditori externi.

(3)La întocmirea raportului de audit intern prevăzut la art. 519 alin. (1) lit. a) vor fi avute în vedere adecvarea sistemului de administrare a riscului operațional și a procesului de autoevaluare, fiind urmărită conformitatea cu cerințele specifice.

Articolul 522

(1)În cazul în care o instituție de credit persoană juridică română este societate-mamă și la nivelul grupului se intenționează utilizarea abordării standard pentru determinarea cerinței de capital pentru riscul operațional, cererea de notificare prealabilă la nivel de grup trebuie depusă de către instituția de credit-mamă la Banca Națională a României.

(2)În cazul în care o instituție de credit persoană juridică română este filială a unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, iar la nivelul grupului se intenționează utilizarea abordării standard pentru determinarea cerinței de capital pentru riscul operațional, instituția de credit persoană juridică română trebuie să notifice în prealabil Banca Națională a României, chiar dacă instituția de credit-mamă a depus deja o notificare scrisă în acest sens pentru întregul grup la autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea ei.

(3)În cazurile indicate la alin. (2), Banca Națională a României poate accepta, de la caz la caz, ca autoevaluarea să fie realizată la nivel de grup, și nu la nivel individual, dacă este respectat principiul proporționalității, respectiv dacă dimensiunea și complexitatea activităților derulate de filiala persoană juridică română sunt adecvat considerate în cadrul analizei grupului.

(4)Instituțiile de credit vor comunica Băncii Naționale a României, odată cu informațiile furnizate potrivit art. 519, structura grupului din care fac parte, autoritățile competente responsabile de supravegherea membrilor acestuia, precum și abordările utilizate de aceștia.

Articolul 523

(1)Cererea de notificare depusă de instituțiile de credit va fi însoțită de informații exacte și complete.

(2)Instituțiile de credit sunt responsabile de îndeplinirea cerințelor prevăzute la alin. (1).

(3)În cazul în care informațiile furnizate odată cu cererea de notificare devin inexacte sau incomplete în mod semnificativ în raport cu activitatea instituției de credit, aceasta trebuie să notifice Banca Națională a României asupra acestui fapt și să furnizeze informații actualizate.

Articolul 524

(1)Instituția de credit trebuie să transmită Băncii Naționale a României orice documente suplimentare solicitate de aceasta.

(2)În cazul în care instituția de credit apreciază că documentele suplimentare de care dispune prezintă un grad ridicat de relevanță pentru evaluarea de către Banca Națională a României a cererii de notificare a utilizării abordării standard pentru determinarea cerinței de capital pentru riscul operațional, le poate transmite împreună cu documentele solicitate la art. 519.

2.2 Aspecte ce trebuie avute în vedere de către instituțiile de credit în cadrul autoevaluării

Articolul 525

Instituția de credit comunică Băncii Naționale a României definiția stabilită pe plan intern pentru riscul operațional, precum și aprecierea conformității acesteia cu definiția de la art. 4 pct. 52 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 526

(1)Autoevaluarea va avea în vedere politicile și criteriile stabilite de instituția de credit în vederea încadrării activităților pe cele 8 linii prevăzute în tabelul 2 de la art. 317 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu accent pe gradul de conformitate al acestora cu alin. (1) și principiile redate în alin. (2) ale art. 318 din același regulament.

(2)Autoevaluarea va avea în vedere politicile și criteriile stabilite de instituția de credit în vederea determinării indicatorilor relevanți pentru cele 8 linii de activitate prevăzute în tabelul 2 de la art. 317 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu accent pe gradul de conformitate al acestora cu principiile redate în alin. (2) al art. 318 din același regulament, precum și abordarea instituției de credit cu privire la supunerea procesului de alocare a indicatorului relevant pe linii de activitate examinării independente.

Articolul 527

În ceea ce privește cerințele specifice calitative pentru abordarea standard, procesul de autoevaluare va avea în vedere adecvarea sistemului de evaluare și administrare a riscului operațional al instituției de credit, cu responsabilități clare și bine definite, cu accent pe gradul de conformitate cu criteriile specifice pentru abordarea standard prevăzute la art. 320 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Secţiunea a 3-aAprobarea utilizării abordării standard alternative

Articolul 528

(1)O instituție de credit care intenționează să determine cerința de capital pentru riscul operațional potrivit abordării standard alternative trebuie să solicite Băncii Naționale a României aprobare pentru utilizarea abordării, cu precizarea momentului de la care dorește utilizarea acesteia.

(2)În vederea obținerii aprobării menționate la alin. (1) instituția de credit trebuie să furnizeze odată cu cererea de aprobare documentele prevăzute la art. 519 alin. (1).

(3)Prevederile art. 519 alin. (2) și cele ale art. 520-527 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 529

Pentru obținerea aprobării de aplicare a abordării standard alternative, în cadrul procesului de autoevaluare vor fi avute în vedere, suplimentar celor indicate la art. 526-527, dispozițiile art. 319 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv justificarea modului în care utilizarea abordării standard alternative conduce la o evaluare mai justă a riscului operațional la care este expusă instituția de credit.

Articolul 530

Instituțiile de credit care nu mai îndeplinesc cerințele specifice suplimentare pentru abordarea standard alternativă, dar sunt conforme cu cerințele specifice pentru abordarea standard, vor aplica abordarea standard în vederea determinării cerinței de capital pentru riscul operațional, urmând să notifice în scris Banca Națională a României în acest sens, fără însă a mai furniza alături de notificare documentele și informațiile solicitate la art. 519.

Articolul 531

Banca Națională a României va notifica instituțiilor de credit acordarea aprobării pentru utilizarea abordării standard alternative. Notificarea de aprobare poate cuprinde cerințe suplimentare cu care instituțiile de credit trebuie să se conformeze până la data de la care raportează cerința de capital pentru riscul operațional potrivit abordării standard alternative.

Articolul 532

Constatarea de către Banca Națională a României, în cadrul verificărilor întreprinse în procesul de aprobare, a unor neconcordanțe semnificative în informațiile furnizate de instituțiile de credit, respectiv în concluziile procesului de autoevaluare, conduce la refuzul acordării aprobării de utilizare a abordării standard alternative pentru determinarea cerinței de capital pentru riscul operațional.

Capitolul IIAprobarea utilizării avansate de evaluare

Secţiunea 1Dispoziții generale

Articolul 533

Prezentul capitol stabilește standarde și cerințe ce trebuie respectate în vederea utilizării abordării avansate de evaluare pentru determinarea cerinței de capital pentru riscul operațional în conformitate cu prevederile părții a 3-a, titlul III, cap. 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și în vederea obținerii de la Banca Națională a României a aprobării necesare în acest sens.

Articolul 534

În sensul prezentului capitol, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a)clasă de risc operațional - categorie a riscului operațional omogenă din punct de vedere al riscurilor acoperite și al datelor disponibile pentru analiza acestora;

b)estimare de risc operațional - distribuția pierderilor identificate în cadrul unei clase de risc operațional;

c)cuantificare a riscului operațional - statistică singulară sau parametru singular extrase din estimarea de risc operațional;

d)set de date pentru calcul - partea din datele privind riscul operațional ale instituției de credit utilizată pentru generarea estimărilor și cuantificărilor de risc operațional reglementate;

e)eveniment cu pierdere recuperată prompt - eveniment din riscul operațional soldat cu pierdere recuperată complet într-un interval scurt;

f)eveniment nesoldat cu pierdere - eveniment din riscul operațional care nu s-a soldat cu pierdere sau câștig;

g)eveniment din riscul operațional soldat cu un câștig - eveniment din riscul operațional care a generat un câștig;

h)pierderi secvențiale - ansamblu de pierderi succesive produse în perioade diferite, dar relaționate cu același eveniment din riscul operațional;

i)pierderi cu efect multiplu - ansamblu de pierderi asociate care au afectat entități sau linii de activitate, unități etc. diferite, dar care sunt relaționate cu același eveniment cauzal;

j)corelație - orice formă de dependență, liniară sau non-liniară, relaționată cu toate datele (reale ori construite) sau doar cu extremitatea ori restul distribuției, dintre două sau mai multe clase de risc operațional, cauzată de prezența unor factori comuni de natură diferită, interni ori externi instituției de credit, factori care pot influența frecvența sau impactul pierderilor observate în mai mult de o singură clasă de risc operațional;

k)tehnici de transfer al riscului operațional - instrumente de transfer al riscului operațional utilizate de instituția de credit pentru administrarea și diminuarea riscului la care este expusă; acestea sunt contracte de asigurare la riscul operațional și alte mecanisme de transfer al acestui risc.

Secţiunea a 2-aSolicitarea aprobării de utilizare a abordării avansate de evaluare

Articolul 535

În cazul instituțiilor de credit care intenționează să utilizeze abordarea avansată de evaluare în vederea determinării cerinței de capital pentru riscul operațional la nivel individual, cererea de aprobare propriu-zisă trebuie să precizeze că instituția de credit solicită aprobarea la care se face referire la art. 312 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, avându-se în vedere detaliile din documentația ce însoțește cererea.

Articolul 536

(1)Documentația minimă ce trebuie furnizată Băncii Naționale a României odată cu cererea de aprobare a utilizării abordării avansate de evaluare se constituie din următoarele:

a)documentația privind sistemele de cuantificare a riscului operațional;

b)documentația privind mediul de control al sistemului de cuantificare a riscului operațional, procedurile de implementare și infrastructura aferentă tehnologiei informației (IT);

c)planul de implementare (incluzând implementarea graduală) și, dacă este cazul, detalii privind utilizarea parțială permanentă;

d)documentul în care este descris procesul de autoevaluare și în care sunt prezentate concluziile acestuia prin care să se certifice conformitatea cu standardele și cerințele impuse de Banca Națională a României în vederea utilizării abordării avansate de evaluare, documentul în care sunt descrise concluziile programului de validare internă derulat în vederea solicitării aprobării de utilizare a abordării avansate de evaluare și raportul de audit; se vor include rezultatele examinării independente solicitate la art. 553 alin. (1), precum și descrierea urmării rezultatelor programului de validare internă;

e)Formularul C16.00 - OPR - Riscul operațional și Formularul C17.00 - OPR Details - Riscul operațional: valori brute ale pierderilor pe linii de activitate și categorii de evenimente în ultimul an, prevăzute în anexa nr. I la Standardul tehnic de implementare emis în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013.

(2)Cu excepția cazurilor în care se indică altfel, documentația minimă ce însoțește cererea de aprobare, la care se face referire la alin. (1), trebuie să conțină informații generale privind aplicarea abordării avansate de evaluare.

Articolul 537

(1)Cererea de aprobare trebuie semnată de către un membru executiv al organului de conducere a fiecărei entități juridice dintre cele care solicită aprobarea, membru care este împuternicit să angajeze legal entitatea respectivă.

(2)Semnatarul sau, după caz, semnatarii trebuie să confirme în cadrul cererii de aprobare că documentația însoțitoare reprezintă un rezumat adevărat și just al subiectelor acoperite.

(3)Pentru scopurile alin. (2), prin rezumat se înțelege faptul că documentația furnizează o prezentare pe scurt - care redă doar aspectele principale - a subiectului în cauză, prin adevărat faptul că informațiile cuprinse în rezumat nu sunt false și/sau nu induc în eroare, iar prin just faptul că informațiile prezintă un rezumat de ansamblu rezonabil, fără a omite aspecte semnificative; documentația minimă ce însoțește cererea de aprobare, la care se face referire la art. 536 alin. (1), trebuie să ofere un rezumat al practicilor curente sau planificate ale instituției de credit/instituțiilor suficient de detaliat pentru a permite Băncii Naționale a României să facă o evaluare inițială a solicitării de acordare a aprobării de utilizare a abordării avansate de evaluare și să stabilească, pe baza riscului, un plan pentru o evaluare mai aprofundată.

(4)Instituțiile de credit trebuie să comunice Băncii Naționale a României persoana responsabilă cu menținerea relației cu Banca Națională a României și înlocuitorul acesteia.

Articolul 538

Pe parcursul perioadei de observare istorică de cel puțin 5 ani, respectiv de minimum 3 ani, prevăzute la art. 322 alin. (3) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit care intenționează să utilizeze abordarea avansată de evaluare în scopul determinării cerinței de capital pentru riscul operațional trebuie să poată completa și transmite Băncii Naționale a României, la solicitarea acesteia, Formularul C17.00 OPR Details - Riscul operațional: valori brute ale pierderilor pe linii de activitate și categorii de evenimente în ultimul an, prevăzut în anexa nr. I la Standardul tehnic de implementare emis în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013.

Articolul 539

(1)Pentru scopurile art. 536 alin. (1) lit. a), documentația privind sistemele de cuantificare a riscului operațional trebuie să includă cel puțin următoarele:

a)un plan cu modelele ce vor fi utilizate - o declarație prin care sunt explicate care operațiuni și/sau riscuri operaționale sunt acoperite de fiecare model și prin care este justificată utilizarea de modele diferite;

b)o descriere generală a tuturor modelelor;

c)în cazul în care instituția de credit utilizează instrumente de diminuare a cerinței de capital pentru riscul operațional, documentația privind acoperirea și cuantificarea pierderilor așteptate, documentația cuprinzând politica instituției de credit cu privire la asigurarea la riscul operațional sau alte mecanisme de transfer al acestui risc, precum și documentația privind examinarea și recunoașterea de corelații.

(2)Pentru scopurile alin. (1) lit. b), documentația aferentă descrierii generale a modelului/modelelor trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

a)o listă cu definițiile stabilite de instituția de credit pentru riscul operațional, pierderile din riscul operațional, liniile de activitate, categoriile de evenimente și orice alți termeni utilizați și considerați de instituția de credit ca prezentând relevanță;

b)o descriere generală a modelului/modelelor, respectiv atât o descriere nonmatematică, cât și o descriere matematică, precum și justificarea alegerii acestuia/acestora; pentru fiecare model vor fi avute în vedere cel puțin următoarele:

(i)prezentarea claselor de risc operațional identificate utilizate la calculul cerinței de capital, inclusiv a legăturii dintre acestea și liniile de activitate și categoriile de evenimente de risc operațional stabilite prin partea a 3-a titlul III din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(ii)descrierea modului în care se asigură generarea cuantificării riscului operațional la un standard de rigurozitate comparabil cu un nivel de încredere de 99,9% și, dacă este cazul, precizarea nivelului de încredere la care este calculată cuantificarea inițială, precum și a metodei de ajustare de tip scaling utilizate;

(iii)rezultatele evaluării acurateței cerinței de capital pentru riscul operațional;

c)politica instituției de credit privind datele aferente riscului operațional - documentația aferentă trebuie să cuprindă cel puțin următoarele aspecte:

(i)perioada de observare istorică folosită;

(ii)o descriere a fluxurilor operaționale, procedurilor și sistemelor legate de colectarea și stocarea datelor, inclusiv a celor privind colarea datelor relevante pentru calculul cerinței de capital pentru riscul operațional, cu indicarea oricăror intervenții manuale; se includ de asemenea descrierea caracteristicilor pierderilor înregistrate în bazele de date și descrierile bazelor de date utilizate în cadrul abordării avansate de evaluare - formalizarea bazelor de date semnificative trebuie să fie suficientă pentru a permite instituțiilor de credit să furnizeze Băncii Naționale a României informațiile necesare în vederea determinării solidității bazelor de date, precum o descriere generală a bazelor de date (mărime aproximativă, data la care baza de date a fost construită, "proprietarul" etc.), sursa datelor, procesele utilizate pentru obținerea și încărcarea datelor, filtrele utilizate pentru a crea și depana baza de date (precum valori minime și maxime), controale ale transparenței, accesului, coerenței etc.;

(iii)pragurile de pierdere minimă folosite pentru colectarea de date interne și prezentarea de dovezi ale îndeplinirii prevederilor art. 590 alin. (3);

(iv)informații pertinente cu privire la politica de identificare a pierderilor, criteriile de repartizare a pierderilor pe linii de activitate și categorii de evenimente de pierdere, incluzând criteriile la care se face referire la art. 322 alin. (3) lit. e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și politica la care se face referire la art. 591 alin. (1), incluzând tratamentul evenimentelor cu pierdere recuperată prompt;

(v)politica instituției de credit privind pierderile din riscul operațional legate de riscul de credit și riscul de piață;

(vi)dacă este cazul, fundamentarea faptului că activitățile sau expunerile excluse, luate atât individual, cât și în combinație, nu au impact semnificativ asupra estimărilor de risc globale;

(vii)descrierea procedurilor pentru evaluarea relevanței în timp a datelor interne privind pierderile din riscul operațional;

(viii)descrierea datelor externe: descrierea naturii datelor externe utilizate și indicarea surselor de date externe; descrierea condițiilor și practicilor de utilizare a datelor externe, inclusiv descrierea oricărei ajustări pentru a le face relevante pentru instituția de credit; evaluarea relevanței datelor externe; politica instituției de credit cu privire la revizuirea cu regularitate a condițiilor și practicilor de utilizare a datelor externe și la supunerea acestora unei examinări independente;

(ix)descrierea analizelor de scenarii: procedurile privind construirea de scenarii, evaluarea, validarea și revizuirea lor; descrierea modului și a gradului în care analizele de scenarii sunt utilizate;

(x)descrierea factorilor legați de mediul de afaceri și controlul intern: descrierea modului în care factorii importanți legați de mediul de afaceri și controlul intern sunt aleși și luați în considerare în cadrul sistemului de cuantificare a riscului operațional; justificarea senzitivității estimărilor de risc operațional la modificările intervenite în factorii legați de mediul de afaceri și controlul intern considerați, precum și a ponderării relative a acestora; procedurile de validare și revizuire ale factorilor legați de mediul de afaceri și controlul intern ale instituției de credit; prezentarea celor mai importanți determinanți de risc operațional și evaluarea abilității sistemului de cuantificare de surprindere a acestora;

(xi)descrierea modului în care se asigură evitarea luării în considerare de mai multe ori a rezultatelor pozitive ale evaluărilor calitative sau a tehnicilor de diminuare a riscului operațional;

(xii)descrierea modului în care cele patru elemente utilizate în cadrul abordării avansate de evaluare, indicate la art. 322 alin. (2) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sunt combinate și/sau ponderate, cu indicarea, dacă este cazul, a variației acestui mod de la o clasă de risc operațional la alta, incluzând descrierea importanței elementelor calitative în cadrul sistemului de cuantificare;

(xiii)planul global cuprinzând punctele slabe ale datelor și sistemelor IT descoperite în timpul procesului de examinare și validare internă, precum și descrierea modului în care instituția de credit planifică să corecteze sau să diminueze punctele slabe.

(3)Pentru scopurile alin. (1) lit. d), documentația privind acoperirea și cuantificarea pierderilor așteptate, ce trebuie să însoțească cererea de aprobare, trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

a)descrierea modului de cuantificare a pierderilor așteptate, justificarea alegerii lui, precum și tratarea consecvenței acestuia cu modul în care este calculată cerința de capital în cadrul modelului aferent abordării avansate de evaluare; șib) descrierea practicilor interne ale instituției de credit care reflectă în mod adecvat pierderile așteptate, a modului în care acoperirile pierderilor așteptate îndeplinesc principiile generale prevăzute de art. 580 alin. (3)-(6) și, după caz, demonstrația solicitată la art. 580 alin. (9).

(4)Pentru scopurile alin. (1) lit. d), documentația cuprinzând politica instituției de credit cu privire la asigurarea la riscul operațional sau alte mecanisme de transfer al acestui risc, ce trebuie să însoțească cererea de aprobare, trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

a)demonstrarea caracterului semnificativ al reducerii expunerii la pierderi din riscul operațional ca urmare a asigurărilor la acest risc și a altor mecanisme de transfer al acestuia și precizarea gradului de diminuare a cerinței de capital ca urmare a recunoașterii impactului acestora;

b)descrierea politicii instituției de credit privind utilizarea de asigurări sau alte mecanisme de transfer al riscului operațional, inclusiv, dacă este cazul, descrierea condițiilor avute în vedere pentru recunoașterea efectului acestora în sensul diminuării cerinței de capital; șic) descrierea metodologiei pentru recunoașterea efectului asigurărilor și altor mecanisme de transfer al riscului operațional în calculul cerinței de capital.

(5)Pentru scopurile alin. (1) lit. d), documentația privind examinarea și recunoașterea de corelații, ce trebuie să însoțească cererea de aprobare, trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

a)justificarea luării în considerare a corelațiilor la determinarea cerinței de capital pentru riscul operațional;

b)descrierea și justificarea alegerii metodei/metodelor de calcul al corelațiilor, prezentarea ipotezelor aferente și descrierea procesului de validare și asigurare a fiabilității, relevanței și acurateței acestora pe bază continuă; șic) descrierea modului în care corelațiile sunt recunoscute în cadrul modelului la determinarea cerinței de capital pentru riscul operațional.

Articolul 540

Banca Națională a României poate solicita unei instituții de credit să întreprindă analize suplimentare celor indicate în cadrul art. 539 în vederea facilitării evaluării sistemului de cuantificare a riscului operațional.

Articolul 541

Pentru scopurile art. 536 alin. (1) lit. b), documentația privind mediul de control, procedurile de implementare și infrastructura IT trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

a)o prezentare de ansamblu a cadrului de administrare a activității instituției de credit, respectiv:

(i)o prezentare a rolului și responsabilităților organului de conducere în ceea ce privește administrarea riscului operațional, cu indicarea, dacă este cazul, a delegării anumitor atribuții;

(ii)o prezentare a rolului și responsabilităților funcției de administrare a riscului operațional, incluzând o descriere a modului în care este asigurată independența acesteia;

(iii)o prezentare a rolului auditului intern;

(iv)după caz, o prezentare a rolului oricăror altor comitete implicate în cadrul de administrare a activității în ceea ce privește riscul operațional;

(v)o prezentare a structurilor de raportare aferente riscului operațional, incluzând modul și frecvența de raportare pe cale ierarhică; și(vi) o scurtă prezentare de ansamblu a procesului de luare a deciziilor aferente riscului operațional și a modului în care acesta se desfășoară la diferite niveluri organizaționale;

b)descrierea modului și a gradului în care instituția de credit integrează sistemele interne de cuantificare a riscului operațional în procesele curente de administrare a acestui risc, prin raportare la prevederile art. 557 alin. (2)-(5);

c)prezentarea responsabilităților părților implicate în modelare;

d)documentația privind validarea, cuprinzând descrierea și justificarea metodologiei de validare internă adoptate de către instituția de credit, formalizarea validării interne a sistemului de cuantificare a riscului operațional la care se face referire la art. 617 alin. (4) , precum și o prezentare generală a procesului de validare;

e)informații generale privind structura IT a instituției de credit, în ceea ce privește abordarea avansată de evaluare.

Articolul 542

Pentru scopurile art. 536 alin. (1) lit. c), instituțiile de credit trebuie să furnizeze Băncii Naționale a României o prezentare de ansamblu a ariei de cuprindere a abordării în cauză vizate de cererea de aprobare, respectiv:

a)o listă a membrilor grupului, inclusiv structura juridică și modul de stabilire a cerinței de capital pentru riscul operațional pentru fiecare dintre aceștia, cu indicarea, dacă este cazul, a excepțiilor de la aplicarea abordării avansate de evaluare, prevăzute a rămâne după implementarea graduală, și a raționamentului pentru utilizarea permanentă parțială; pentru fiecare sucursală situată într-un stat terț se va indica autoritatea responsabilă cu supravegherea ei;

b)o prezentare a structurii organizaționale a grupului - linii de activitate și cadrul de administrare a activității; șic) informații generale privind modificările structurale sau organizaționale semnificative planificate care pot avea impact asupra cererii de aprobare a utilizării abordării avansate de evaluare.

Articolul 543

(1)Pentru scopurile art. 536 alin. (1) lit. c), instituțiile de credit care intenționează să utilizeze abordarea avansată de evaluare a riscului operațional trebuie să întocmească un plan de implementare clar, realist și adecvat, care să acopere atât perioada de timp până la obținerea aprobării, cât și perioada de implementare graduală - respectiv implementarea ulterioară obținerii aprobării, și să îl furnizeze Băncii Naționale a României odată cu cererea de aprobare.

(2)Prin planul de implementare la care se face referire în cadrul alin. (1), o instituție de credit se angajează să implementeze abordarea avansată de evaluare, la datele prevăzute, în ceea ce privește toate operațiunile pentru care solicită aprobare de utilizare a abordării avansate de evaluare.

(3)Pentru scopurile alin. (1), instituțiile de credit trebuie să stabilească norme interne cu prevederi detaliate privind planificarea în timp și conținutul, pentru următoarele:

a)organizarea implementării (distribuirea responsabilităților etc.);

b)dezvoltarea proceselor de administrare a riscului operațional, în special pentru colectarea de date;

c)dezvoltarea metodologiei de cuantificare;

d)implementarea infrastructurii IT utilizate în scopurile administrării și cuantificării riscului operațional;

e)instruirea personalului, inclusiv a personalului de conducere;

f)testul de utilizare - utilizarea planificată a diferitelor sisteme de cuantificare a riscului operațional, respectiv modul în care, concret, se intenționează să se utilizeze în activitatea curentă diferitele modele.

Articolul 544

(1)Instituțiile de credit trebuie să formalizeze, în sensul descrierii și justificării, modul în care asigură îndeplinirea prevederilor art. 314 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și acoperirea tuturor operațiunilor de către una dintre abordările prevăzute de regulamentul menționat și trebuie să transmită Băncii Naționale a României documentația aferentă.

(2)Banca Națională a României decide, de la caz la caz, asupra îndeplinirii prevederilor art. 314 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 545

(1)Politica privind implementarea graduală trebuie să trateze cel puțin aspectele prevăzute la alin. (2) și (3).

(2)Planul de implementare graduală trebuie să prevadă un termen de implementare stabilit, termen ce trebuie să fie, pe de o parte, suficient de apropiat pentru ca instituția de credit să își impună disciplina necesară pentru a putea aplica, într-o perioadă rezonabilă, abordarea avansată de evaluare într-o măsură extinsă și, pe de altă parte, suficient de îndepărtat pentru ca instituția de credit să asigure calitatea continuă a cadrului de administrare a activității, datelor, metodologiei și rezultatelor; termenul de implementare trebuie să fie mai mic de 7 ani și doar în situații excepționale, precum cea a unui grup deosebit de complex, poate fi de până la 10 ani.

(3)Instituția de credit trebuie să stabilească succesiunea includerii operațiunilor în abordarea avansată de evaluare; planul de implementare graduală trebuie stabilit în baza unor considerente practice și de fezabilitate, un factor important în acest sens fiind nivelul de risc al operațiunilor care nu sunt încă acoperite de abordarea avansată de evaluare; succesiunea includerii operațiunilor în aria de cuprindere a abordării avansate de evaluare face obiectul acordului Băncii Naționale a României.

(4)Planul de implementare trebuie să cuprindă justificarea succesiunii stabilite pentru includerea operațiunilor în abordarea avansată de evaluare.

Articolul 546

(1)Pe parcursul implementării graduale, anterior implementării abordării avansate de evaluare asupra unor operațiuni adiționale sau riscuri operaționale adiționale, instituțiile de credit trebuie să realizeze o autoevaluare pentru a asigura conformitatea cu standardele și cerințele minime impuse de Banca Națională a României în vederea utilizării abordării avansate de evaluare.

(2)După caz, pentru scopurile alin. (1), în documentul prin care Banca Națională a României comunică instituției de credit decizia de aprobare a utilizării abordării avansate de evaluare, se vor indica, de la caz la caz, obligațiile ce revin instituției de credit pe parcursul implementării graduale.

Articolul 547

Instituțiile de credit trebuie să dispună de sisteme și proceduri de monitorizare în mod oportun și adecvat ale coerenței și consecvenței utilizărilor combinate de abordări diferite și a aspectelor ce țin de semnificativitate, substanțialitate și planificare în timp ale planului de implementare graduală.

Articolul 548

(1)Instituțiile de credit trebuie să notifice în scris, în timp util, Banca Națională a României cu privire la orice modificări relevante în mediul organizațional sau de afaceri, datorate fie unor circumstanțe normale sau excepționale, precum o achiziție sau vânzare majoră ori o modificare majoră în acționariat, conducere sau organizare, care ar putea avea impact semnificativ asupra planurilor inițiale de implementare graduală și utilizare parțială ale instituțiilor de credit.

(2)Instituțiile de credit trebuie să discute cu Banca Națională a României asupra oricăror modificări ale planului de implementare graduală ce ar putea fi necesare.

Articolul 549

O instituție de credit care ulterior obținerii aprobării de utilizare a abordării avansate de evaluare achiziționează o instituție ce nu utilizează această abordare și/sau nu a obținut aprobare în acest sens trebuie să notifice în acest sens Banca Națională a României în scris și, după caz, va trebui fie să depună un plan de aducere în conformitate cu standardele și cerințele minime impuse de Banca Națională a României în vederea utilizării abordării avansate de evaluare, fie să depună o nouă cerere de aprobare în sensul art. 312 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, însoțită de o politică privind implementarea graduală și utilizarea parțială nouă.

Articolul 550

(1)Pentru scopurile art. 536 alin. (1) lit. d), instituțiile de credit trebuie să realizeze o autoevaluare a stadiului de conformitate cu standardele și cerințele minime impuse de Banca Națională a României în vederea utilizării abordării avansate de evaluare în contextul riscului operațional.

(2)Autoevaluarea trebuie să înceapă cu o evaluare globală, dintr-o perspectivă consolidată, a modului în care diversele modele se îmbină și se armonizează în cadrul instituției sau al grupului, evaluare globală ce trebuie să acopere gradul de adecvare a structurii organizaționale în ceea ce privește cadrul de administrare a activității, gradul de adecvare a resurselor alocate sistemului de cuantificare a riscului operațional, comparabilitatea în cadrul grupului cu privire la date și metodologie și coerența și consecvența în organizarea IT.

(3)Autoevaluarea trebuie să acopere toate aspectele sistemului de cuantificare a riscului operațional: metodologie, calitate a datelor, proceduri cantitative și calitative de validare, cadru de administrare a activității și mediu tehnologic.

(4)După caz, instituțiile de credit trebuie să stabilească un plan de acțiune în vederea remedierii omisiunilor și deficiențelor identificate, precum și o planificare pentru obținerea conformității; omisiunile și deficiențele identificate nu trebuie să fie semnificative.

Articolul 551

În cadrul documentului în care este descris procesul de autoevaluare și în care sunt cuprinse concluziile acestuia trebuie prezentate dovezi ale îndeplinirii art. 321 lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin raportare la prevederile art. 557 alin. (2)-(5), începând cu cel puțin un an înainte de data la care cererea de aprobare a utilizării abordării avansate de evaluare este transmisă Băncii Naționale a României.

Articolul 552

Autoevaluarea poate fi realizată de personalul unei funcții independente de evaluare a riscului, cu sprijinul, în cazul în care este necesar, al auditorilor interni.

Articolul 553

(1)Anterior depunerii cererii de aprobare a utilizării abordării avansate de evaluare, respectiv în etapa de dezvoltare a modelului, instituțiile de credit trebuie să deruleze un program complet de validare internă, iar procesele de validare internă și rezultatele validării trebuie supuse unei examinări independente.

(2)Instituțiile de credit trebuie să realizeze periodic o autoevaluare a stadiului de conformitate cu standardele și cerințele minime impuse de Banca Națională a României în vederea utilizării abordării avansate de evaluare.

Articolul 554

(1)Cererea de aprobare trebuie redactată în limba română.

(2)Documentația ce însoțește cererea de aprobare trebuie întocmită într-o limbă sau în mai multe limbi stabilită/stabilite de comun acord de către Banca Națională a României, autoritățile competente din statele gazdă și instituția de credit. Pentru documentele redactate într-o limbă străină se va prezenta și traducerea legalizată a acestora. Pentru documentele redactate într-o limbă străină de circulație internațională, Banca Națională a României poate excepta, de la caz la caz, aplicarea cerinței privind traducerea legalizată.

Articolul 555

(1)Atât în contextul cererii inițiale, cât și ulterior, instituția de credit trebuie să pună la dispoziția Băncii Naționale a României orice informații mai detaliate, inclusiv documentele rezultate în contextul art. 540, ca și toată documentația internă, la solicitarea acesteia din urmă.

(2)În cazul în care o instituție de credit apreciază că dispune de documente interne suplimentare celor menționate în prezenta secțiune, relevante pentru obținerea aprobării, aceasta trebuie să transmită Băncii Naționale a României lista documentelor respective, odată cu cererea de aprobare.

Articolul 556

(1)În cazul în care o instituție de credit nu furnizează Băncii Naționale a României o parte din documentația solicitată în baza art. 536 sau documentația și/sau cererea de aprobare transmise acesteia nu îndeplinesc cerințele prevăzute în prezenta secțiune, Banca Națională a României consideră solicitarea instituției de credit ca incompletă.

(2)Banca Națională a României și, după caz, autoritățile competente implicate realizează o evaluare preliminară a întregii solicitări, respectiv a cererii de aprobare și a documentației însoțitoare, imediat după primire. Banca Națională a României notifică instituția de credit cu privire la caracterul complet al solicitării.

(3)În cazul cererilor de aprobare formulate în condițiile prevăzute la art. 20 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și în condițiile în care Banca Națională a României este autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată, perioada de 6 luni stabilită la art. 20 alin. (2) din regulamentul menționat începe să curgă de la data primirii de către Banca Națională a României a unei solicitări - respectiv, cerere de aprobare și documentație însoțitoare - complete potrivit prezentului regulament.

(4)În situația prevăzută la alin. (3), Banca Națională a României confirmă începerea curgerii termenului de 6 luni.

Secţiunea a 3-aStandarde de utilizare a abordării avansate de evaluare în aplicarea dispozițiilor părții a 3-a, titlul III, capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

3.1 Standarde calitative

Articolul 557

(1)Pentru îndeplinirea testului de utilizare prevăzut la art. 321 lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o instituție de credit trebuie să ia în considerare cel puțin principiile generale prevăzute de alin. (2)-(5).

(2)Scopul și utilizarea abordării avansate de evaluare nu trebuie să fie limitate la determinarea cerinței de capital reglementate.

(3)Abordarea avansată de evaluare trebuie să evolueze pe măsură ce instituția de credit dobândește experiență în soluțiile și tehnicile de administrare a riscului operațional.

(4)Abordarea avansată de evaluare trebuie să sprijine și să îmbunătățească administrarea riscului operațional în cadrul instituției de credit.

(5)Utilizarea abordării avansate de evaluare trebuie să furnizeze instituției de credit beneficii în administrarea și controlul riscului operațional.

(6)Instituțiile de credit trebuie să poată demonstra Băncii Naționale a României modul și gradul de îndeplinire a testului de utilizare la toate nivelurile organizaționale, prin prezentarea de dovezi convingătoare.

(7)Instituțiile de credit trebuie să îndeplinească prevederile art. 321 lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pe bază continuă, inclusiv pe o perioadă de cel puțin un an înainte de data la care cererea de aprobare a utilizării abordării avansate de evaluare este transmisă Băncii Naționale a României.

Articolul 558

(1)Pentru un cadru de administrare a activității solid, procesul de luare a deciziilor aferente administrării riscului operațional trebuie formalizat în mod clar în cadrul fiecărei instituții de credit, în ceea ce privește ierarhia și nivelul de responsabilitate.

(2)Organul de conducere al unei instituții de credit trebuie să aibă o înțelegere generală a sistemelor de cuantificare a riscului operațional și o înțelegere detaliată a rapoartelor de management aferente care i-au fost predate, precum și a modului în care riscul operațional are impact asupra instituției de credit.

(3)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (4), în vederea îmbunătățirii înțelegerii sistemului de cuantificare a riscului operațional de către membrii organului de conducere în funcția sa de supraveghere și a îmbunătățirii eficienței, organul de conducere în funcția sa de supraveghere pot, acolo unde este adecvat, să stabilească comitete care să le asiste cu privire la anumite aspecte ale cadrului aferent abordării avansate de evaluare; conducerea superioară, la rândul ei, poate delega anumite atribuții.

(4)Organul de conducere în funcția sa de supraveghere poartă răspunderea finală pentru cadrul aferent abordării avansate de evaluare utilizat de către instituția de credit și trebuie să aibă o cunoaștere și o conștientizare generale ale cadrului; conducerea superioară poartă responsabilitatea dezvoltării și implementării cadrului și, de asemenea, trebuie să aibă o cunoaștere și o conștientizare generale ale acestuia.

Articolul 559

Organul de conducere este responsabil de aprobarea tuturor aspectelor semnificative ale cadrului de ansamblu aferent riscului operațional, printre care se regăsesc următoarele:

a)activitățile direcționate către identificarea, evaluarea și/sau cuantificarea, monitorizarea, controlul și diminuarea riscului operațional;

b)politicile și strategiile de administrare proactivă a riscului operațional;

c)structura organizațională a funcțiilor de control șid) stabilirea nivelurilor de risc acceptabil.

Articolul 560

(1)Organul de conducere este responsabil pentru luarea de decizii formale cu privire la implementarea abordării avansate de evaluare.

(2)Pentru scopurile alin. (1) se includ aprobarea de ansamblu a proiectului, specificarea obiectivelor și desemnarea structurilor organizaționale responsabile cu implementarea; o planificare în timp a etapelor necesare și o estimare a costurilor și beneficiilor aferente trebuie furnizate odată cu aprobarea proiectului.

Articolul 561

În vederea exercitării de către organul de conducere în funcția sa de supraveghere a supravegherii efective, conducerea superioară trebuie să notifice organul de conducere în funcția sa de supraveghere sau un comitet desemnat al acestuia din urmă cu privire la modificările sau excepțiile semnificative de la politicile stabilite, care vor avea impact semnificativ asupra proceselor de administrare și a sistemelor de cuantificare ale riscului operațional ale instituției de credit.

Articolul 562

(1)Atât organul de conducere în funcția sa de supraveghere, cât și conducerea superioară trebuie să se implice, pe bază continuă, în supravegherea procedurilor de control și a sistemelor de cuantificare adoptate de funcția de administrare a riscului operațional, pentru a asigura că acestea sunt adecvate și că procesele și sistemele de administrare și cuantificare ale riscului operațional în ansamblu rămân eficace în timp.

(2)Pentru obiectivul indicat la alin. (1), organul de conducere în funcția sa de supraveghere trebuie să se implice, pe bază continuă, în supravegherea procedurilor de control ale auditului intern.

Articolul 563

Conducerea superioară trebuie să asigure că următoarele sarcini sunt îndeplinite:

a)asigurarea solidității proceselor de administrare a riscului operațional;

b)informarea organelor cu funcție de supraveghere - sau a unui comitet desemnat al acestora - asupra modificărilor semnificative sau excepțiilor de la politicile stabilite, care vor avea impact semnificativ asupra operațiunilor și profilului de risc operațional ale instituției de credit;

c)identificarea și evaluarea principalilor determinanți ai riscului, pe baza informațiilor furnizate de către funcția de administrare a riscului operațional;

d)stabilirea atribuțiilor funcției de administrare a riscului operațional și evaluarea adecvării abilităților și competențelor profesionale ale personalului aferent acesteia;

e)monitorizarea și administrarea tuturor surselor de potențiale conflicte de interese;

f)stabilirea de canale de comunicație eficace în vederea asigurării familiarizării întregului personal cu procedurile și politicile relevante;

g)definirea conținutului raportărilor către organele cu funcție de supraveghere sau către diferite structuri desemnate ale acestora;

h)examinarea de rapoarte de audit intern cu privire la sistemele și procesele de cuantificare și administrare ale riscului operațional șii) evaluarea în mod adecvat, anterior introducerii, a riscului operațional inerent ariilor noi - produse, activități, procese și sisteme - și identificarea riscurilor legate de dezvoltarea unui produs nou și alte modificări semnificative în vederea asigurării că profilurile de risc ale liniilor de produs sunt actualizate cu regularitate.

Articolul 564

(1)Raportarea aferentă riscului operațional trebuie să constituie o parte esențială a sistemului de raportare internă și trebuie să sprijine administrarea proactivă a riscului operațional.

(2)Conducerea superioară trebuie să asigure adecvarea continuă a cadrului de raportare.

Articolul 565

Destinatarii raportării aferente riscului operațional trebuie să fie organul de conducere în funcția sa de supraveghere, conducerea superioară, auditul intern, comitetele care asistă organul de conducere în funcția sa de supraveghere și, dacă este cazul, funcțiile interne responsabile cu identificarea, evaluarea, monitorizarea și diminuarea/controlul riscului operațional, funcții interne ce pot include, spre exemplu, funcții operative, funcții centralizate - cum ar fi funcția IT sau funcția contabilă - și funcții de risc.

Articolul 566

(1)Frecvența și conținutul raportării trebuie aprobate în mod formal de organul de conducere.

(2)Frecvența, conținutul și formatul raportării trebuie să depindă de destinatar și de modul în care informațiile vor fi utilizate; informațiile furnizate trebuie să fie suficient de clare și exacte pentru ca destinatarii acestora să le interpreteze corect, în special în ceea ce privește rezultatele generate de model.

(3)Sfera de cuprindere a informațiilor incluse în raportarea internă poate varia în funcție de natura, dimensiunea și gradul de complexitate ale activității, ca și ale instituției de credit, cu respectarea regulii generale potrivit căreia cu cât o activitate prezintă un risc mai ridicat, cu atât informațiile furnizate trebuie să fie mai detaliate; frecvența și formatul raportării interne trebuie să fie corespunzătoare nivelului de risc.

Articolul 567

(1)Instituția de credit este responsabilă de proiectarea cadrului de raportare.

(2)Raportarea poate include:

a)estimări ale capitalului reglementat și ale celui economic;

b)practici, proceduri și politici de administrare noi sau îmbunătățite;

c)strategii de transfer al riscului și de diminuare a acestuia;

d)expunerea la riscul operațional;

e)istoricul de pierderi interne și, în cazul în care prezintă relevanță, istoricul de pierderi externe;

f)identificarea și evaluarea ariilor de vulnerabilitate șig) îmbunătățirea calității sistemelor și proceselor de cuantificare și administrare ale riscului operațional.

Articolul 568

(1)Funcția de administrare a riscului operațional trebuie să conceapă, să dezvolte, să implementeze și să execute procesele și sistemele de administrare și cuantificare ale riscului operațional.

(2)Funcția de administrare a riscului operațional trebuie să asigure cu regularitate că procesele de cuantificare și sistemele de administrare a riscului operațional, precum și toate componentele acestora funcționează conform planificărilor.

(3)Funcția de administrare a riscului operațional trebuie să dispună de suficiente resurse și competențe în metodele de cuantificare și administrare ale riscului operațional și trebuie să cunoască procesele instituției.

Articolul 569

Funcția de administrare a riscului operațional trebuie să asigure că următoarele atribuții și arii, printre altele, sunt îndeplinite sau acoperite pe bază continuă:

a)procesele relaționate cu definirea, formalizarea și colectarea celor 4 elemente ale abordării avansate de evaluare;

b)metodologia de cuantificare;

c)sistemele de monitorizare și raportare;

d)verificarea îndeplinirii standardelor și cerințelor minime impuse de Banca Națională a României în vederea utilizării abordării avansate de evaluare și, îndeosebi, a testului de utilizare;

e)procesele de cuantificare a riscului operațional și de alocare, incluzând calculul oricăror ajustări (pierdere așteptată, dependență, asigurare), în cazul în care se dispune de date suficiente - testare ex-post (back-testing) și analiză tip referință (benchmarking) și metodologia pentru cheile de alocare.

Articolul 570

(1)Ori de câte ori este posibil, personalul responsabil cu validarea internă a sistemelor de cuantificare și a proceselor de administrare nu trebuie să fie același cu personalul responsabil cu proiectarea acestora.

(2)Rolul de validare a proceselor de administrare și a sistemelor de cuantificare aferente abordării avansate de evaluare poate fi îndeplinit de către aceeași funcție cu cea implicată în proiectarea, dezvoltarea și implementarea cadrului aferent riscului operațional doar în mod excepțional și/sau temporar.

(3)Orice lipsă potențială de obiectivitate trebuie compensată printr-o examinare independentă în conformitate cu art. 614 alin. (1) lit. e).

(4)Instituțiile de credit trebuie să treacă la un proces de validare internă independent imediat ce este posibil.

Articolul 571

În cazul general al instituțiilor de credit care dispun de o unitate centrală pentru riscul operațional și de personal alocat riscului operațional în entitățile locale, instituțiile de credit trebuie să asigure faptul că acesta din urmă respectă instrucțiunile stabilite de către unitatea centrală pentru riscul operațional; responsabilitățile și liniile de raportare trebuie stabilite în mod clar.

Articolul 572

(1)Auditul intern trebuie să dezvolte un program pentru examinarea cadrului aferent riscului operațional, care să acopere toate activitățile semnificative - inclusiv activitățile externalizate - ce expun instituția de credit la risc operațional semnificativ.

(2)Examinarea cadrului de administrare a riscului operațional de către auditul intern trebuie să aibă ca rol principal asigurarea eficacității proceselor de administrare și a sistemelor de cuantificare a riscului operațional ale instituției de credit și a activității desfășurate de funcția de administrare a riscului operațional, precum și verificarea conformității cu standardele și cerințele minime impuse de Banca Națională a României în vederea utilizării abordării avansate de evaluare.

(3)Auditul intern trebuie să furnizeze o evaluare a gradului de adecvare în ansamblu a cadrului aferent riscului operațional, precum și a funcției de administrare a riscului operațional; auditul intern trebuie să desfășoare examinări proprii în vederea evaluării gradului real de independență al funcției de administrare a riscului operațional.

(4)Programul la care se face referire la alin. (1) trebuie actualizat cu regularitate în ceea ce privește dezvoltarea de procese interne pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea și controlul/diminuarea riscului operațional și implementarea de produse, procese și sisteme noi care expun instituția de credit la risc operațional semnificativ.

Articolul 573

(1)Este permisă o colaborare limitată între funcția de audit intern și funcția de administrare a riscului operațional, în special în cazul unor procese și activități relaționate cu riscul operațional în care auditul intern dispune de experiență bogată, abilități și competențe bine dezvoltate, precum analiza proceselor, colectările de date privind pierderile, evaluările riscului și controlului.

(2)Colaborarea cu funcția de administrare a riscului operațional permisă în conformitate cu alin. (1) nu trebuie să afecteze independența auditului intern; indiferent de recomandările sau informațiile furnizate de auditul intern, proiectarea, implementarea și actualizarea cadrului aferent riscului operațional rămân responsabilitatea exclusivă a funcției de administrare a riscului operațional, iar funcția de audit intern nu trebuie să fie implicată în activitățile curente legate de riscul operațional.

Articolul 574

Activitatea auditului intern trebuie să acopere aspecte precum adecvarea infrastructurii IT, a colectărilor de date și a mentenanței datelor; trebuie derulate teste special pentru verificarea procesului de introducere de date.

Articolul 575

Personalul dedicat funcției de audit intern trebuie să posede abilitățile, competențele și experiența necesare și trebuie, în mod deosebit, să fie familiarizat cu strategia și procesele de identificare, evaluare, monitorizare și control/diminuare ale riscului operațional ale instituției de credit.

3.2 Standarde cantitative

Articolul 576

(1)Modelul aferent abordării avansate de evaluare trebuie aplicat în mod consecvent claselor de risc operațional comparabile ale instituției de credit.

(2)Datele de intrare și modul în care acestea sunt tratate trebuie să fie transparente și ușor de verificat.

(3)Modelul trebuie să fie robust, în sensul includerii tuturor determinanților semnificativi ai profilului de risc operațional al instituției de credit, și trebuie să prezinte senzitivitate la modificările semnificative în profilul de risc operațional al instituției de credit.

Articolul 577

(1)Modelul trebuie formalizat în detaliu, iar documentația aferentă trebuie să fie oportună și actualizată; documentația internă a instituției de credit trebuie îndeosebi să specifice în detaliu modul în care cele 4 elemente ale abordării avansate de evaluare sunt combinate și/sau ponderate și să includă o descriere a procesului de modelare care să ilustreze utilizarea celor 4 elemente.

(2)Documentația internă privind aspectele cantitative ale abordării avansate de evaluare a unei instituții de credit trebuie să cuprindă aspectele prevăzute în anexa nr. 3.

Articolul 578

(1)Instituțiile de credit trebuie să adopte metode și proceduri adecvate pentru a garanta consecvența, coerența și calitatea etapelor de introducere de date, execuție și obținere de rezultate ale modelului.

(2)Instituțiile de credit trebuie să depună eforturi pentru identificarea claselor de risc operațional în cadrul cărora valorile pierderilor sunt distribuite identic și independent.

(3)Ca alternativă la dispozițiile alin. (2), în baza justificării, instituțiile de credit își pot ajusta datele în funcție de determinanții cunoscuți, în vederea simplificării procesului de modelare.

(4)Execuția modelelor pentru generarea cerințelor de capital reglementate pentru riscul operațional trebuie să fie sprijinită de un proces coerent și transparent.

(5)În vederea stabilirii unei cerințe de capital de ansamblu pentru riscul operațional credibile și justificabile, modelul trebuie construit astfel încât să se asigure producerea de rezultate cât mai stabile posibil; instituțiile de credit trebuie să fie capabile să evalueze acuratețea cerințelor de capital pentru riscul operațional.

Articolul 579

(1)Pentru a genera o cuantificare a riscului operațional la un standard de rigurozitate comparabil cu un nivel de încredere de 99,9%, în situațiile în care realizarea unui calcul direct la nivelul de încredere de 99,9% afectează fiabilitatea și stabilitatea cuantificării riscului operațional, în vederea obținerii unei cuantificări mai stabile și mai fiabile, o instituție de credit poate calcula o cuantificare inițială la un nivel de încredere mai redus, pe care apoi să o transpună printr-o tehnică de ajustare de tip scaling la nivelul de încredere de 99,9% utilizând metode adecvate.

(2)În cazul în care se utilizează o tehnică de ajustare de tip scaling, instituțiile de credit trebuie să poată demonstra soliditatea, adecvarea și fiabilitatea tehnicii de ajustare de tip scaling și analiza acuratețea de ansamblu a mecanismului de ajustare de tip scaling.

(3)Instituția de credit trebuie să demonstreze că metoda de ajustare de tip scaling conduce la un rezultat plauzibil și fiabil; nivelul de încredere folosit nu trebuie interpretat în mod obligatoriu ca o demarcație între extremitate și restul distribuției.

(4)Nivelul de încredere la care poate fi calculată cuantificarea inițială a riscului operațional trebuie să fie localizat în extremitatea dreaptă a distribuției pierderilor și trebuie să fie adecvat.

Articolul 580

(1)Pentru a demonstra că pierderile așteptate sunt reflectate în mod adecvat în practicile interne pentru scopurile art. 322 alin. (2) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o instituție de credit trebuie să respecte principiile generale prevăzute la alin. (2)-(6).

(2)Modul în care instituția de credit estimează pierderile așteptate trebuie să fie consecvent cu modul în care cerința de capital, însumare a pierderilor așteptate și a pierderilor neașteptate, este calculată prin utilizarea modelului aferent abordării avansate de evaluare, pentru care a fost obținută aprobare.

(3)Acoperirile pentru pierderile așteptate trebuie să fie substitute clare de capital sau elemente care sunt, într-un alt mod, disponibile pentru a acoperi pierderile așteptate cu un nivel ridicat de certitudine pe un orizont de timp de un an.

(4)În cazul în care acoperirea nu constă în capital deținut sau provizioane constituite în acest scop, aceasta este disponibilă doar pentru acele operațiuni cu pierderi cu natură de rutină, ce au un grad ridicat de previzibilitate și sunt rezonabil de stabile.

(5)Acoperirea maximă trebuie să fie mai mică decât pierderea așteptată calculată pe baza distribuției complete a pierderilor prin utilizarea modelului aferent abordării avansate de evaluare pentru care a fost obținută aprobare.

(6)Rezervele special constituite pentru pierderile cu impact negativ major din riscul operațional nu reprezintă acoperire acceptabilă pentru pierderile așteptate.

(7)Instituțiile de credit trebuie să formalizeze cu claritate modul în care pierderile așteptate sunt cuantificate și reflectate în practicile lor interne, inclusiv modul în care oricare acoperiri pentru pierderile așteptate îndeplinesc principiile generale prevăzute la alin. (3)-(6).

(8)Instituțiile de credit trebuie să justifice alegerea modului de estimare a pierderilor așteptate folosit, având în vedere natura distribuțiilor ce caracterizează riscul operațional.

(9)În cazul indicat la alin. (4), instituțiile de credit trebuie să poată demonstra că procesul de estimare este aplicat în mod coerent și este consecvent în timp.

Articolul 581

Instituțiile de credit care examinează și recunosc corelații în modelele aferente abordării avansate de evaluare pentru scopurile art. 322 alin. (2) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

a)fiecare estimare de risc operațional trebuie construită pe baza unui set de evenimente de pierdere și valori ale pierderilor (reale sau construite) care sunt în cea mai ridicată măsură posibil independente;

b)dependențele dintre evenimentele cu frecvență redusă și impact negativ major, situate la extremitatea distribuției, de obicei principalii determinanți ai estimărilor de risc operațional, trebuie studiate cu deosebită atenție;

c)dată fiind natura diferită a evenimentelor situate în extremitatea distribuției și a celor situate în restul distribuției, trebuie avută în vedere posibila necesitate a utilizării unor instrumente calitative și cantitative diferite pentru determinarea și estimarea impactului structurilor efective de dependență asupra cerinței de capital;

d)în cazul dependențelor dintre evenimentele situate în extremitatea distribuției pentru care este dificilă sau puțin pertinentă aplicarea validării cu tehnici cantitative dezvoltate pentru corelațiile dintre evenimentele cu frecvență ridicată și impact redus, soliditatea ipotezelor aferente dependențelor care au impact semnificativ asupra cuantificării de ansamblu aferente abordării avansate de evaluare trebuie demonstrată, cel puțin, prin tehnici calitative de validare și, unde este posibil, tehnici cantitative și/sau o formă de analiză prin simulare de criză (stress-test analysis);

e)dependențele trebuie, în cea mai mare măsură posibilă, identificate și tratate direct în informațiile de introdus; procedurile de minimizare a impactului unor astfel de dependențe trebuie aplicate și formalizate cât mai clar posibil;

f)în cadrul documentației aferente modelului trebuie identificate și justificate ipotezele aferente corelațiilor și trebuie inclusă evaluarea senzitivității modelului la aceste ipoteze.

Articolul 582

Instituțiile de credit care nu examinează corelații în cadrul modelelor aferente abordării avansate de evaluare trebuie să calculeze cerința de capital de ansamblu ca sumă a cuantificărilor de risc operațional individuale rezultând din estimări de risc operațional diferite.

Articolul 583

(1)Instituțiile de credit trebuie să stabilească modul în care cele 4 elemente esențiale la care se face referire la art. 322 alin. (2) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt ponderate și combinate.

(2)Procesele de evaluare a disponibilității celor patru elemente trebuie să fie consecvente cadrului general de administrare a riscului al instituției de credit.

Articolul 584

(1)Instituțiile de credit trebuie să asigure calitatea datelor.

(2)Instituțiile de credit trebuie să lucreze pe bază continuă pentru a asigura o calitate a datelor de care dispun suficient de ridicată pentru sprijinirea proceselor de administrare a riscului operațional și calculului cerințelor de capital.

(3)Instituțiile de credit trebuie să stabilească standarde proprii pentru asigurarea calității datelor, standarde pe care trebuie să urmărească să le dezvolte și să le îmbunătățească în timp.

(4)Instituțiile de credit trebuie să poată demonstra că respectă standarde ridicate în ceea ce privește integralitatea, adecvarea și acuratețea datelor colectate peste pragurile stabilite.

(5)Instituțiile de credit trebuie să stabilească o politică explicită privind datele relaționate cu riscul operațional, politică ce ar putea face parte dintr-o politică generală privind datele.

(6)Instituțiile de credit trebuie să formalizeze fluxurile operaționale, procedurile și sistemele legate de colectarea și stocarea datelor.

Articolul 585

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de politici privind toleranța față de orice date lipsă din cadrul datelor lor interne; instituțiile de credit trebuie să poată justifica integral abordările proprii privind ajustarea valorilor.

(2)Instituțiile de credit care utilizează date calitative trebuie să poată furniza Băncii Naționale a României dovezi care să ateste faptul că sunt suficient de abilitate în utilizarea de date calitative, că au întreprins toate demersurile posibile pentru eliminarea distorsiunilor (biases), că datele calitative sunt relevante pentru variabile de risc stabilite exact și pentru obiectivele de risc proiectate.

Articolul 586

(1)Instituțiile de credit trebuie să dispună de sisteme IT care să asigure următoarele:

a)disponibilitate și mentenanță adecvată ale tuturor bazelor de date relevante;

b)capacitate de modelare și calcul adecvată; șic) controale adecvate asupra procesului de colectare de date.

(2)Sistemele IT ale instituțiilor de credit la care se face referire la alin. (1) trebuie incluse în planurile generale pentru situații neprevăzute, pentru a garanta recuperarea informațiilor; controalele implementate trebuie să prevină accesul persoanelor neautorizate și să asigure integritatea datelor.

(3)Instituțiile de credit trebuie să întocmească un plan global cu toate punctele slabe ale datelor și sistemelor IT descoperite în timpul procesului de examinare și validare internă; instituțiile de credit trebuie să precizeze modul în care intenționează să corecteze sau să reducă punctele slabe.

Articolul 587

(1)O funcție independentă trebuie să realizeze verificări minime pentru a asigura integralitatea datelor interne și relevanța datelor externe.

(2)Pentru a asigura calitatea datelor, examinarea independentă realizată de către instituțiile de credit trebuie să cuprindă cel puțin următoarele:

a)o examinare periodică a controalelor;

b)o examinare a sistemelor prin care instituțiile de credit asigură îndeplinirea standardelor de calitate a datelor.

(3)Instituțiile de credit trebuie să realizeze verificări ale coerenței, care să includă trasabilitatea surselor de date; discrepanțele trebuie investigate.

Articolul 588

(1)Fără a aduce atingere prevederilor art. 322 alin. (3) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare faptul că o clasă de risc operațional caracterizată prin evenimente cu frecvență redusă poate necesita o perioadă de observare istorică mai mare de 5 ani în vederea colectării de date suficiente pentru a genera cuantificări ale riscului operațional fiabile.

(2)Instituțiile de credit pot utiliza metode pentru a obține date suficiente, care să reflecte profilul actual de risc operațional, cum ar fi:

a)reducerea impactului celor mai vechi și puțin relevante date interne prin tehnici de ponderare adecvate, prin utilizarea de indicatori cantitativi sau factori calitativi care să reflecte schimbările intervenite în mediul intern/extern al instituției de credit;

b)suplimentarea datelor interne aferente celor mai recenți ani cu date externe aferente acelorași ani, provenind de la instituții/grupuri similare, ajustate în mod corespunzător;

c)construirea de date privind pierderi din riscul operațional pentru anii trecuți prin intermediul datelor generate prin scenarii sau prin ajustare de tip scaling retrogradă a observațiilor interne/externe aferente celor mai recenți ani prin tehnici sau indicatori adecvați.

(3)În cazul în care datele nu sunt suficiente, instituțiile de credit trebuie să facă estimări de risc prudente.

Articolul 589

(1)Pentru scopul art. 322 alin. (3) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit trebuie să stabilească un tratament pentru pierderile din riscul operațional legate de riscul de credit și să formalizeze acest tratament în vederea evitării reducerii necorespunzătoare a cerinței de capital totale.

(2)Pentru scopul art. 322 alin. (3) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit trebuie să formalizeze criteriile de identificare a pierderilor din riscul operațional care sunt legate de riscul de piață; în cazul evenimentelor și/sau pierderilor din riscul operațional legate de riscul de piață care fac parte din aria de cuprindere a riscului operațional, valoarea întreagă a pierderii înregistrate, incluzând partea de pierdere datorată condițiilor de piață adverse, trebuie considerată ca pierdere din riscul operațional.

Articolul 590

(1)Instituțiile de credit sunt responsabile pentru stabilirea pragului pentru o clasă de risc operațional, în conformitate cu art. 322 alin. (3) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)În stabilirea pragului pentru o clasă de risc operațional instituțiile de credit trebuie să dea dovadă de acuratețe, având în vedere faptul că acesta poate influența rezultatele modelului în mod considerabil, și pot întreprinde analize cost-beneficiu ale colectării de date privind pierderile aflate sub prag, fără a omite faptul că acesta este determinat de riscul și complexitatea inerente clasei.

(3)Pragurile stabilite pentru clasele de risc operațional trebuie să fie rezonabile, nu trebuie să conducă la excluderea de date importante privind evenimentele de pierdere și nu trebuie să afecteze credibilitatea și acuratețea cuantificărilor riscului operațional.

(4)Instituțiile de credit trebuie să poată furniza Băncii Naționale a României dovezi ale îndeplinirii prevederilor alin. (3).

(5)Instituțiile de credit trebuie să evite distorsiuni (biases) posibile în estimarea de parametri ai modelului, luând în considerare în mod explicit în cadrul modelului faptul că setul de date pentru calcul este incomplet datorită prezenței pragurilor.

Articolul 591

(1)O instituție de credit trebuie să dispună de o politică de identificare a pierderilor sau evenimentelor înregistrate în baza de date interne privind evenimentele de pierdere care trebuie incluse în setul de date pentru calcul, politică ce trebuie să asigure un tratament consecvent al datelor privind pierderile în cadrul întregii instituții de credit.

(2)Instituțiile de credit trebuie să fie capabile să separe în setul de date pentru calcul evenimentele din riscul operațional relaționate cu polițele de asigurare și alte mecanisme de transfer al riscului existente.

(3)Pentru scopul alin. (1), instituțiile de credit trebuie să decidă cu privire la includerea evenimentelor cu pierdere recuperată prompt în setul de date pentru calcul; în cazul instituțiilor de credit care decid să nu includă evenimentele cu pierdere recuperată prompt în setul de date pentru calcul, dacă nu s-a produs decât o recuperare parțială, în setul de date pentru calcul se va include valoarea netă de recuperări.

(4)Pierderile secvențiale trebuie incluse în setul de date pentru calcul ca sume ale pierderilor succesive înregistrate în perioade diferite.

(5)Pierderile cu efect multiplu trebuie incluse în setul de date pentru calcul ca sume ale pierderilor asociate relaționate cu același eveniment cauzal; instituțiile de credit trebuie să formalizeze eventualele excepții și să le trateze în mod adecvat pentru a preveni diminuarea nenecesară a cerințelor de capital.

(6)Evenimentele soldate cu câștiguri nu pot fi incluse în setul de date pentru calcul în sensul diminuării nenecesare a cerinței de capital.

(7)Instituțiile de credit trebuie să stabilească proceduri pentru identificarea incidentelor sau evenimentelor nesoldate cu pierderi în vederea unei conștientizări mai bune a profilului de risc operațional al instituției de credit și a îmbunătățirii proceselor de administrare a riscului operațional.

(8)Datele aferente evenimentelor cu pierdere recuperată prompt și evenimentelor soldate cu câștiguri pot fi utilizate în vederea unei conștientizări mai bune a profilului de risc operațional al instituției de credit și a îmbunătățirii proceselor de administrare a riscului operațional.

Articolul 592

Îndeosebi în situațiile în care instituțiile de credit dispun de date interne limitate, precum cazul unor activități noi, acestea pot utiliza ca date externe pentru determinarea capitalului pentru riscul operațional informații obținute de la consorții care colectează date privind pierderile aflate peste praguri joase, apropiate de cele stabilite pe plan intern de către instituțiile participante, către care instituțiile participante au furnizat date clasificate omogen și care cuprind informații complete și fiabile.

Articolul 593

(1)În cazul în care datele externe provenind de la consorții conforme cu cerințele stabilite în acest sens la art. 592 sunt insuficiente pentru obținerea de informații privind evenimentele cu impact negativ major situate la extremitatea distribuției, în special privind cauzele acestora, instituțiile de credit pot recurge la surse publice pentru obținerea de informații suplimentare folositoare.

(2)O instituție de credit care folosește numai date din surse publice trebuie să manifeste prudență deosebită pentru a se asigura că acestea sunt adecvate, nedistorsionate (unbiased) și relevante pentru activitățile și profilul de risc operațional ale instituției.

Articolul 594

Diferențele în dimensiunile instituțiilor sau alți factori individuali trebuie luați în considerare la includerea de date externe în sistemul de cuantificare, de exemplu, prin formularea de ipoteze cu privire la care evenimente de pierdere externe sunt relevante și la măsura în care datele trebuie ajustate printr-o tehnică de tip scaling sau în vreun alt mod.

Articolul 595

(1)Instituțiile de credit pot utiliza analize de scenarii și pentru alte scopuri decât cel prevăzut de art. 322 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum furnizarea de informații asupra expunerii de ansamblu a instituției de credit la riscul operațional.

(2)Pentru a genera date verosimile și fiabile, instituțiile de credit trebuie să asigure un grad ridicat de repetabilitate a procesului de generare de date din scenarii, prin pregătire riguroasă și aplicare consecventă a rezultatelor cantitative și calitative.

(3)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că procesul prin care scenariile sunt stabilite este menit să minimizeze în cea mai mare măsură posibilă subiectivitatea și distorsiunile (biases), în acest sens fiind necesară îndeplinirea îndeosebi a următoarelor cerințe:

a)ipotezele folosite în scenarii trebuie să se bazeze cât mai mult posibil pe dovezi empirice; în construirea scenariului trebuie utilizate date interne și externe disponibile relevante;

b)la alegerea numărului de scenarii de aplicat, instituțiile de credit trebuie să poată explica raționamentul care stă la baza stabilirii nivelului la care scenariile sunt analizate și/sau unităților în care acestea sunt analizate;

c)ipotezele pentru generarea de analize de scenarii și procesul prin care scenariul este construit trebuie formalizate riguros.

Articolul 596

(1)Factorii legați de mediul de afaceri și controlul intern trebuie, prin natura lor, să fie anticipativi (forward-looking) și în concordanță strânsă cu calitatea mediului de control intern și de operare al instituției de credit, trebuie să reflecte sursele potențiale de risc operațional și trebuie să furnizeze informații cu privire la modul în care riscul este diminuat sau amplificat de mediul intern și/sau extern și trebuie surprinși în mod adecvat în sistemul de cuantificare a riscului operațional.

(2)Instituțiile de credit trebuie să formalizeze unde în cadrul sistemului de cuantificare a riscului operațional folosesc indicatori legați de mediul de afaceri și controlul intern, precum și raționamentul aferent.

(3)Sistemul de cuantificare a riscului al unei instituții de credit trebuie să încorporeze cel puțin acei factori legați de mediul de afaceri și controlul intern care au o influență semnificativă asupra profilului de risc operațional al instituției de credit.

(4)Fără a aduce atingere alin. (3) și, implicit, art. 322 alin. (6) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dacă la implementarea pentru prima dată a sistemului de cuantificare nu este posibilă justificarea adecvării senzitivității estimărilor de risc datorită lipsei de dovezi empirice cu privire la relația dintre factorii legați de mediul de afaceri și controlul intern și expunerea la riscul operațional, instituțiile de credit trebuie să justifice cel puțin în mod calitativ adecvarea metodelor utilizate pentru încorporarea factorilor în sistemul de cuantificare.

3.3 Asigurarea la riscul operațional și alte mecanisme de transfer al acestui risc

Articolul 597

(1)Instituțiile de credit pot recunoaște impactul altor mecanisme de transfer al riscului dacă acestea sunt de o calitate comparabilă cu cea a protecției prin asigurare conformă cu art. 323 alin. (2)-(3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, respectiv dacă acestea îndeplinesc cerințe similare celor aplicabile asigurării.

(2)Instituțiile de credit trebuie să monitorizeze uzul de asigurare și alte mecanisme de transfer al riscului operațional, respectiv eficacitatea protecției prin acestea, și să recalculeze cerința de capital pentru riscul operațional dacă este cazul cu ocazia unei modificări semnificative în natura asigurării sau a protecției prin alte mecanisme de transfer al riscului.

(3)Instituțiile de credit trebuie să notifice în scris Banca Națională a României cu privire la modificările substanțiale în protecția prin asigurare sau alte mecanisme de transfer al riscului operațional și, dacă este cazul, la implicațiile acestora asupra cerinței de capital pentru riscul operațional.

(4)Activitățile externalizate nu trebuie considerate ca făcând parte din alte mecanisme de transfer al riscului operațional pentru scopurile art. 323 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 598

(1)În sensul art. 597 alin. (2), dacă se înregistrează o pierdere semnificativă care afectează protecția prin asigurare sau dacă modificări în contractele de asigurare ori în contractele aferente altor mecanisme de transfer al riscului operațional creează incertitudine majoră cu privire la eficiența protecției prin acestea, așa cum această incertitudine este definită în cadrul politicilor instituției de credit cu privire la asigurarea la riscul operațional sau alte mecanisme de transfer ale acestui risc, instituțiile de credit trebuie să recalculeze cerința de capital aferentă abordării avansate de evaluare cu o marjă suplimentară de prudență, de exemplu, prin aplicarea de ajustări în exercițiul de modelare.

(2)În sensul art. 597 alin. (2), o instituție de credit trebuie să recalculeze cerința de capital aferentă abordării avansate de evaluare dacă există o modificare majoră în profilul său de risc operațional.

Articolul 599

O instituție de credit trebuie să identifice și să administreze eventualele riscuri suplimentare, precum riscul de credit și riscul de piață, pe care, în funcție de modul în care sunt structurate și de modul în care sunt clasificate în situațiile financiare ale instituției de credit, mecanismele de transfer al riscului operațional, altele decât contractele de asigurare, le pot implica și trebuie să stabilească implicațiile proprii acestor mecanisme în ceea ce privește cerințele de capital reglementate.

Articolul 600

Dacă o instituție de credit demonstrează că o entitate furnizoare, autorizată într-un stat terț, îndeplinește cerințe prudențiale echivalente celor aplicate în cadrul Uniunii Europene, efectul de diminuare a riscului operațional aferent contractelor de asigurare furnizate de respectiva entitate poate fi recunoscut, de la caz la caz, cu aprobarea Băncii Naționale a României, dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la art. 323 alin. (2)-(5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 601

În sensul art. 323 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ratingul disponibil pentru furnizorul de protecție trebuie să se bazeze pe capacitatea acestuia de plată a despăgubirilor pe termen lung.

Articolul 602

(1)În sensul art. 323 alin. (3) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 repartizarea contractelor de asigurare pe pierderi din riscul operațional (sau sub categorii ale riscului operațional) trebuie realizată la un nivel suficient de granular pentru a reflecta relația dintre probabilitatea și dimensiunea efective și potențiale ale pierderilor din riscul operațional și nivelul de protecție prin asigurare.

(2)Pentru scopul prevăzut la alin. (1) o instituție de credit trebuie să folosească toate sursele de informații care îi sunt disponibile, incluzând datele interne și externe privind pierderile și analizele de scenarii.

(3)Calculele la care se face referire la art. 323 alin. (3) lit. d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, trebuie să reflecte nivelul de protecție, inclusiv prin determinarea unei probabilități de asigurare a unei protecții efective.

Articolul 603

În sensul art. 323 alin. (3) lit. e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o instituție de credit trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a se asigura că nici ea și nici vreo filială a ei nu preiau în cunoștință de cauză riscurile acoperite de contracte care furnizează protecție împotriva unor evenimente de risc operațional ce au făcut obiectul acordului inițial de asigurare încheiat de ea.

Articolul 604

În sensul art. 323 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit care utilizează instrumente de asigurare pentru a transfera riscul operațional trebuie să analizeze factorii diverși care creează incertitudine în ceea ce privește eficacitatea transferului riscului; acestea trebuie să reflecte aceste incertitudini în calculul cerinței de capital prin ajustări corespunzătoare, determinate într-o manieră prudentă, cu respectarea prevederilor art. 605-608.

Articolul 605

(1)Ajustările prevăzute la art. 323 alin. (3) lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru reflectarea riscului apropierii de momentul încetării răspunderii asigurătorului, trebuie aplicate în cadrul fiecărui calcul al cerinței de capital sub abordarea avansată de evaluare.

(2)Dacă o instituție de credit are încheiat un alt contract de asigurare, în condiții echivalente celui ce urmează a înceta prin ajungere la termen, sau în cazul în care contractul în curs are o clauză de reînnoire automată și nu a fost denunțat în mod expres, aceasta poate solicita Băncii Naționale a României derogare de la obligativitatea îndeplinirii cerinței amintite la alin. (1) în cazul poliței respective.

(3)Derogarea menționată la alin. (2) poate fi acordată dacă instituția de credit demonstrează Băncii Naționale a României că manifestă prudență în aprecierea capacității de reînnoire a polițelor în termeni, condiții și protecție echivalente, dat fiind că anumite riscuri acoperite de poliță ar putea să nu fie incluse la reînnoirea poliței.

Articolul 606

În cazul polițelor reînnoibile, ajustările prevăzute la art. 323 alin. (4) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 trebuie să reflecte premisele de reînnoire, incluzând posibilitatea asigurătorului de a înceta relația contractuală în intervalul reprezentat de perioada de valabilitate a poliței sau la data reînnoirii acesteia.

Articolul 607

(1)În sensul art. 323 alin. (4) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, incertitudinea legată de plata despăgubirilor reprezintă riscul ca furnizorul asigurării să nu facă plățile așteptate de instituția de credit în timp util. În cazul în care există incertitudine legată de plata despăgubirilor, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare și să înregistreze în bazele lor de date privind pierderile, după tipul de pierdere, toate datele referitoare la despăgubirile din asigurări și trebuie să stabilească ajustări în consecință.

(2)În sensul alin. (1), o instituție de credit trebuie să evalueze ajustarea pentru neîndeplinirea obligațiilor de către contrapartidă pe baza ratingului societății de asigurări răspunzătoare conform contractului în cauză, chiar dacă societatea-mamă a acesteia are un rating mai bun sau riscul este transferat unei terțe părți; astfel, instituțiile de credit trebuie să atribuie o ajustare mai ridicată asigurătorilor cu o capacitate de plată a despăgubirilor mai scăzută decât asigurătorilor cu un rating mai ridicat.

Articolul 608

În sensul art. 323 alin. (4) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o neconcordanță în protecție are loc atunci când protecția oferită de contractul de asigurare nu se potrivește cu profilul de risc operațional al instituției de credit, astfel că protecția nu oferă efectul de diminuare dorit și anumite evenimente rămân neacoperite; prin utilizarea tuturor surselor de date disponibile - date privind pierderile și analize de scenarii - și anumite analize de date și exerciții de simulare, instituțiile de credit trebuie să surprindă în mod corect și să încorporeze în mod adecvat în cadrul modelului aferent abordării avansate de evaluare în special neconcordanțele în protecția la pierderi de la nivel mediu la nivel mare datorate, spre exemplu, limitelor și francizelor mari sau epuizării limitelor poliței.

Articolul 609

În sensul art. 323 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, diminuarea cerinței de capital pentru riscul operațional ca urmare a protecției obținute prin achiziționarea de către o instituție de credit a unor mecanisme de transfer al riscului operațional, altele decât asigurarea, poate fi recunoscută doar în măsura în care aceste mecanisme sunt utilizate pentru administrarea riscului operațional fără a fi deținute sau utilizate de instituția de credit pentru scopuri de tranzacționare.

Articolul 610

(1)Pentru recunoașterea altor mecanisme de transfer al riscului operațional în calculul cerinței de capital în cadrul abordării avansate de evaluare, instituțiile de credit trebuie să aibă experiență în utilizarea acestor produse.

(2)În sensul alin. (1), instituțiile de credit pot să colecteze date din surse interne și externe privind probabilitatea asigurării unei protecții efective și oportunitatea efectuării plății pentru instrumentele aferente altor mecanisme de transfer al riscului operațional, în special pentru clasele sau tipurile de produse având caracteristici inovatoare.

Articolul 611

Furnizorul de protecție trebuie să fie solid din punct de vedere financiar, în ceea ce privește atât solvabilitatea, cât și lichiditatea.

Articolul 612

(1)În sensul art. 597 alin. (1), la îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 323 alin. (2)-(3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 trebuie luate în considerare dispozițiile relevante ale art. 600-608.

(2)Metodologia pentru recunoașterea efectului altor mecanisme de transfer al riscului operațional trebuie să ia în considerare, prin analogie, elementele prevăzute la art. 323 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu aplicarea prevederilor relevante ale art. 600-608.

3.4 Validarea internă a abordării avansate de evaluare

Articolul 613

(1)O instituție de credit trebuie să dispună de un proces de validare internă.

(2)Procesul de validare internă trebuie să includă verificarea fiabilității calculului cerinței de capital pentru riscul operațional, precum și verificarea faptului că sistemul de cuantificare este utilizat în procesele decizionale și în administrarea riscului operațional.

Articolul 614

(1)O instituție de credit trebuie să respecte următoarele principii generale de validare:

a)validarea internă este responsabilitatea instituției de credit; instituția de credit trebuie să depună "cel mai bun efort" pentru a valida intern cadrul aferent abordării avansate de evaluare;

b)instituția de credit trebuie să stabilească o metodologie clară pentru validarea internă; această metodologie trebuie să fie adecvată instituției și cadrului aferent abordării avansate de evaluare al acesteia și trebuie să fie formalizată în mod clar;

c)tehnicile de validare internă trebuie să fie proporționale și să ia în considerare condițiile de operare și de piață în schimbare;

d)validarea internă trebuie să cuprindă atât elemente cantitative, cât și elemente calitative;

e)procesele de validare internă și rezultatele acesteia trebuie să facă obiectul unei examinări independente pentru a asigura că implementarea acestora este eficace; în cazul în care validarea internă este realizată de către persoane sau unități implicate în derularea sistemelor de cuantificare și a proceselor de administrare ale riscului operațional, examinarea va trata în mod expres obiectivitatea procesului și a rezultatelor acestuia.

(2)Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere faptul că nu există o metodă de validare universală.

Articolul 615

Frecvența validării interne trebuie stabilită în ultimă instanță în funcție de obiectul validării și importanța acestuia în cadrul sistemelor de cuantificare sau al proceselor de administrare ale riscului operațional ale instituției de credit.

Articolul 616

Instituțiile de credit trebuie să analizeze periodic propriile metodologii de validare internă pentru a se asigura că acestea rămân adecvate; în particular, anumite secțiuni ale sistemelor de cuantificare și ale proceselor de administrare ale riscului operațional trebuie revalidate, cel puțin dacă există o modificare semnificativă în profilul de risc operațional al instituției și/sau în metodologia/ipotezele modelului ori în procesele de administrare.

Articolul 617

(1)Procesul de validare internă al instituțiilor de credit trebuie să fie proporțional și să ia în considerare scopul specific pentru care sistemele de cuantificare a riscului operațional sunt utilizate.

(2)Instituțiile de credit trebuie să se asigure că informațiile introduse în sistemele de cuantificare a riscului operațional sunt exacte și complete într-o măsură rezonabil de ridicată.

(3)O instituție de credit trebuie să adopte o abordare robustă cu privire la validare și trebuie să poată explica și justifica propria metodologie.

(4)Validarea internă a sistemelor de cuantificare a riscului a unei instituții de credit trebuie să cuprindă atât elemente cantitative, cât și elemente calitative și trebuie să fie formalizată în mod clar; documentația aferentă trebuie să cuprindă un plan detaliat al metodologiei de validare, incluzând frecvența, și trebuie să evidențieze orice puncte slabe identificate.

Articolul 618

Instituțiile de credit trebuie să respecte următoarele cerințe minime de validare în ariile relevante ale sistemelor de cuantificare a riscului operațional:

a)instituțiile de credit trebuie să dispună de standarde clare pentru introducerea de date în propriile modele, standarde pe care trebuie să le respecte, în acest sens fiind avute în vedere art. 584, art. 585 alin. (1), art. 586 și art. 587;

b)toate datele semnificative peste pragurile stabilite trebuie validate pentru atestarea faptului că sunt complete, adecvate și exacte; validarea trebuie să cuprindă toate tipurile de date: date reale, date construite, numere generate prin analize de scenarii, factori legați de mediile de afaceri și factori legați de controlul intern; îndeosebi pentru datele construite, validarea trebuie să ateste faptul că ipotezele sunt nedeplasate (unbiased) și că rezultatele sunt verosimile;

c)instituțiile de credit trebuie să fie capabile să asigure validitatea datelor de introdus în model pe bază continuă;

d)validarea modelului trebuie să asigure că relația dintre datele de introdus și rezultatele modelului este stabilă și că tehnicile aflate la baza modelului sunt transparente și intuitive; modelul trebuie să fie logic: la îmbunătățirea controlului, pierderea așteptată și/sau pierderea neașteptată ar trebui să se micșoreze, iar, ca urmare, ceteris paribus, ar trebui să existe o reducere aferentă a cerinței de capital reglementate;

e)instituțiile de credit trebuie să poată asigura validitatea metodologiei modelului în etapa de dezvoltare și ulterior modificărilor semnificative în metodologie/ipoteze și trebuie să poată asigura validitatea rezultatelor modelului pe bază continuă.

Articolul 619

Pentru a se asigura adecvarea cadrului de administrare a riscului operațional în vederea îndeplinirii scopurilor acestuia, ca și operarea cadrului conform așteptărilor conducerii, instituțiile de credit trebuie, ca parte a procesului de validare internă, să evalueze adecvarea proceselor de administrare a riscului.

Articolul 620

(1)Validarea proceselor de administrare a riscului operațional trebuie să reprezinte un exercițiu continuu.

(2)Instituțiile de credit trebuie să fie capabile să justifice Băncii Naționale a României modul în care îndeplinesc cerința prevăzută la alin. (1).

(3)Tehnicile de validare utilizate de instituțiile de credit trebuie să includă verificarea următoarelor aspecte:

a)integralitatea documentației aferente administrării riscului operațional;

b)respectarea procedurilor de raportare de informații către conducere;

c)îndeplinirea de către datele privind pierderile colectate a standardelor impuse privind datele;

d)derularea de acțiuni subsecvente în mod eficace și oportun;

e)urmărirea procedurilor de examinare și actualizare a cadrului de administrare a riscului operațional;

f)concordanța rapoartelor de conformitate/cuprinzând date privind pierderile/cuprinzând indicatori-cheie ai riscului și a estimărilor de risc cu rezultatele autoevaluărilor calitative.

Articolul 621

Organul de conducere al fiecărei instituții de credit este responsabil de realizarea unei evaluări proprii a riscului operațional, a mediului de activitate și a mediului de control ale instituției de credit și de asigurarea unei capitalizări adecvate a acesteia pentru riscul operațional, inclusiv prin luarea în considerare a eventualelor obstacole în transferul de capital dintre societatea-mamă și aceasta.

Secţiunea a 4-aMetodologia de alocare a capitalului

Articolul 622

(1)În cazurile indicate la art. 20 alin. (1) al 3-lea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit trebuie să respecte prevederile alin. (2)-(6).

(2)Metodologia la care se face referire în cadrul art. 20 alin. (1) al 3-lea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 trebuie să realizeze alocarea capitalului deținut la nivelul consolidat al grupului pentru riscul operațional descendent către entitățile juridice implicate în procesul de calcul la nivel consolidat aferent abordării avansate de evaluare.

(3)Instituțiile de credit trebuie să dispună de metodologii solide și raționale de alocare pe care să le implementeze în mod consecvent, just și cu integritate.

(4)Instituțiile de credit trebuie să adopte mecanisme de alocare care să reflecte în mod corect nivelul de risc operațional al entităților juridice și în cadrul grupului, precum și contribuția efectivă a acestora la cerința de capital determinată la nivel consolidat.

(5)Instituțiile de credit trebuie să depună eforturi pentru îmbunătățirea senzitivității la risc a tehnicilor de alocare a capitalului aferent riscului operațional, inclusiv ulterior obținerii aprobării de utilizare a abordării avansate de evaluare.

(6)Instituțiile de credit trebuie să poată demonstra îndeplinirea prevederilor alin. (3).

Secţiunea a 5-aCerință de notificare

Articolul 623

În cazul în care o instituție de credit care a obținut aprobare de utilizare a abordării avansate de evaluare din partea Băncii Naționale a României nu mai îndeplinește cerințele și standardele relevante, aceasta trebuie să notifice Banca Națională a României în acest sens.

Titlul VIIIAprobarea anumitor elemente aferente modelelor interne utilizate pentru determinarea cerințelor de capital pentru riscul de piață

Capitolul IDeterminarea valorii la risc în condiții de criză

Secţiunea 1Numărul perioadelor de criză utilizate în scopurile calibrării valorii la risc în condiții de criză

Articolul 624

Instituțiile de credit, persoane juridice române, trebuie să supună spre aprobare Băncii Naționale a României abordarea menționată la art. 365 alin. (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în condițiile în care Banca Națională a României este autoritatea responsabilă cu supravegherea pe bază consolidată.

Articolul 625

Instituțiile de credit, persoane juridice române, filiale ale unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, trebuie să procedeze similar celor menționate la art. 624 în condițiile în care Banca Națională a României este autoritatea responsabilă cu supravegherea la nivel individual, iar modelul intern este recunoscut la nivelul acestei filiale.

Articolul 626

Instituțiile de credit trebuie să definească la nivel de grup o singură perioadă de criză în condițiile în care Banca Națională a României în colaborare cu alte autorități competente aprobă perioada în cauză conform prevederilor art. 20 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 627

Fără a aduce atingere art. 626, Banca Națională a României solicită unei instituții de credit, persoană juridică română, filială a unei instituții de credit-mamă la nivelul Uniunii Europene, să determine o perioadă de criză diferită la nivel individual în condițiile în care perioada de criză definită la nivel de grup nu este relevantă pentru portofoliul acestei filiale.

Articolul 628

În situația în care instituția de credit menționată la art. 627 utilizează un model pentru determinarea valorii la risc aprobat la nivelul filialei și folosește perioada de criză definită la nivel de grup, aceasta trebuie să demonstreze că respectiva perioadă este relevantă totodată pentru portofoliul său.

Secţiunea a 2-a Determinarea cerințelor de capital pentru riscurile de nerambursare și de migrație adiționale2.1 Poziții pe titluri de capital și pe instrumente financiare derivate pe titluri de capital

Articolul 629

Cu aprobarea Băncii Naționale a României, instituțiile de credit pot să includă în calculul cerinței de capital pentru riscurile de nerambursare și de migrație adiționale pozițiile pe titluri de capital listate și pe instrumente financiare derivate pe titluri de capital listate care îndeplinesc următoarele condiții:

a)pozițiile pe titluri de capital și instrumente de credit sunt administrate împreună de o unitate de tranzacționare identificată (de exemplu, poate exista arbitraj între obligațiunile convertibile și titlurile de capital);

b)existența unor proceduri pentru cuantificarea și administrarea atât a riscului de credit, cât și a riscului legat de titlurile de capital în cadrul unității de tranzacționare relevante; șic) includerea tuturor pozițiilor pe titluri de capital ale unității de tranzacționare relevante în vederea evitării arbitrajului de reglementare.

2.2 Criterii calitative

Articolul 630

(1)Instituțiile de credit trebuie să formalizeze în mod detaliat toate aspectele abordării utilizate în vederea determinării cerinței de capital pentru riscurile de nerambursare și de migrație adiționale.

(2)În acest sens, instituțiile de credit trebuie să formalizeze orice analiză efectuată pentru a justifica ipoteze, tehnici de estimare, substituenți sau simplificări. La cererea Băncii Naționale a României, instituțiile de credit trebuie să justifice orice decizie cu privire la aceste elemente.

Articolul 631

În situația în care o instituție de credit a obținut aprobarea Băncii Naționale a României de a utiliza propriile estimări pentru probabilitatea de nerambursare sau pentru probabilitatea de nerambursare și pentru pierderea în caz de nerambursare în cadrul abordării bazate modele interne de rating, aceasta poate utiliza respectivele date ca sursă în vederea obținerii unor estimări pentru probabilitățile de nerambursare și pierderile în caz de nerambursare utilizate pentru scopurile determinării cerinței de capital pentru riscurile de nerambursare și de migrație adiționale.

Articolul 632

(1)În situația în care instituția de credit nu a obținut aprobarea de a utiliza propriile estimări pentru probabilitatea de nerambursare și/sau pierderea în caz de nerambursare, sau în situația în care nu există o probabilitate de nerambursare și/sau o pierdere în caz de nerambursare în cadrul abordării bazate ratinguri interne pentru un emitent sau un titlu din portofoliul de tranzacționare, instituția de credit calculează acești parametri pe baza unei metodologii care să fie consecventă cu metodologia aferentă abordării bazate pe modele interne de rating.

(2)Pentru scopurile alin. (1), instituția de credit trebuie să obțină o aprobare separată din partea Băncii Naționale a României pentru utilizarea parametrilor menționați în cadrul determinării cerinței de capital pentru riscurile de nerambursare și de migrație adiționale.

(3)Instituția de credit are obligația de a demonstra Băncii Naționale a României faptul că abordarea în cauză este în măsură să facă suficientă distincție între pozițiile cu diferite caracteristici de evaluare. Cu titlu de exemplu, un instrument de tip credit default swap și obligațiunea-suport trebuie să facă obiectul unei evaluări separate.

Articolul 633

Instituția de credit trebuie să estimeze impactul migrării ratingului asupra prețurilor de piață fie prin utilizarea datelor de piață observate în mod curent, cum ar fi marjele de credit, fie prin utilizarea mediei datelor de piață istorice observate de-a lungul unei perioade maxime de un an sau dea lungul oricărei altei perioade, sub rezerva aprobării Băncii Naționale a României.

Articolul 634

Pentru scopurile art. 633, instituția de credit are obligația de a demonstra Băncii Naționale a României că estimarea este diferențiată în mod corespunzător pe categorii diverse de debitori și instrumente. În plus, instituția de credit trebuie să asigure consecvența calculelor între instrumente.

2.3.Abordările pentru determinarea cerinței de capital aferente riscurilor de nerambursare și de migrație adiționale bazate pe diferiți parametri

Articolul 635

În vederea surprinderii riscurilor de nerambursare și de migrație adiționale, instituția de credit poate utiliza o abordare care îndeplinește parțial prevederile art. 372 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în condițiile în care:

a)abordarea în cauză este consecventă cu metodologiile interne aplicate de instituția de credit în vederea identificării, cuantificării și administrării riscurilor;

b)instituția de credit este capabilă să demonstreze că abordările sale conduc la o cerință de capital care este cel puțin la fel de mare ca în cazul în care aceasta ar fi bazată pe o abordare în conformitate deplină cu dispozițiile privind cerințele de capital pentru riscurile de nerambursare și de migrație adiționale, prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 636

Instituția de credit are obligația de a furniza toate informațiile necesare referitoare la elementele din abordarea utilizată pentru determinarea cerinței de capital aferente riscurilor de nerambursare și de migrație adiționale care sunt considerate, fie de instituția de credit însăși, fie de Banca Națională a României, ca fiind conforme parțial cu dispozițiile relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 637

Pe baza informațiilor furnizate de instituția de credit, Banca Națională a României decide măsura în care abordarea utilizată în vederea determinării cerinței de capital aferente riscurilor de nerambursare și de migrație adiționale - sau abordarea care urmează să fie utilizată - poate fi considerată ca fiind neconformă sau ca fiind conformă parțial cu dispozițiile relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În situația în care abordarea utilizată în vederea determinării cerinței de capital aferente riscurilor de nerambursare și de migrație adiționale este conformă parțial cu aceste dispoziții, instituția de credit trebuie să aplice abordarea standard pentru riscul specific aferent pozițiilor care fac obiectul abordării considerate ca fiind neconformă cu dispozițiile respective.

Articolul 638

Banca Națională a României decide recunoașterea abordării utilizate pentru determinarea cerinței de capital aferente riscurilor de nerambursare și de migrație adiționale ca fiind conformă parțial.

Articolul 639

Pentru a obține din partea Băncii Naționale a României recunoașterea menționată la art. 638, instituția de credit demonstrează că utilizarea abordării respective conduce la o cerință de capital cel puțin egală cu cea care s-ar obține din aplicarea unei abordări conforme integral.

Titlul IXAlte prevederi

Capitolul ICerințe de publicare pentru Banca Națională a României

Articolul 640

Pentru scopurile Părții a cincea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Banca Națională a României publică următoarele informații:

a)criteriile generale și metodologiile adoptate pentru a revizui conformitatea cu dispozițiile art. 405-409 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

b)fără a aduce atingere dispozițiilor de la titlul VII capitolul 1 secțiunea II din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o descriere succintă a rezultatului obținut în urma procesului de supraveghere și o prezentare a măsurilor impuse în cazurile de neconformare cu dispozițiile art. 405-409 din respectivul regulament, identificate pe bază anuală.

Articolul 641

În situația în care Banca Națională a României exercită opțiunea prevăzută la art. 7 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aceasta publică următoarele informații:

a)criteriile pe care le aplică pentru a stabili că nu există niciun impediment practic sau legal semnificativ, existent sau potențial, în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării rapide a datoriilor;

b)numărul de instituții de credit-mamă care beneficiază de exercitarea opțiunii menționate la art. 7 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și numărul unor astfel de instituții de credit-mamă care au filiale într-un stat terț;

c)pe bază agregată, la nivelul României:

(i)valoarea deținută la filiale din state terțe din fondurile proprii pe bază consolidată ale instituției de credit-mamă la nivelul României, care beneficiază de exercitarea opțiunii prevăzute la art. 7 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(ii)procentajul reprezentat de fondurile proprii deținute la filiale din state terțe în fondurile proprii pe bază consolidată ale instituțiilor de credit-mamă la nivelul României, care beneficiază de exercitarea opțiunii menționate la art. 7 alin. (3) din regulamentul menționat;

(iii)procentajul reprezentat de fondurile proprii deținute la filiale din state terțe în fondurile proprii totale necesare în temeiul art. 92 din regulamentul menționat, pe baza situației consolidate a instituțiilor de credit-mamă la nivelul României, care beneficiază de exercitarea opțiunii prevăzute la art. 7 alin. (3) din respectivul regulament.

Articolul 642

În situația în care Banca Națională a României exercită opțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, aceasta publică informațiile prevăzute la art. 641, care se aplică în mod corespunzător.

Capitolul IIDețineri calificate în entități din afara sectorului financiar

Articolul 643

Pentru deținerile calificate în entități din afara sectorului financiar, care depășesc limitele prevăzute de art. 89 alin. (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se aplică tratamentul prevăzut de art. 89 alin. (3) lit. a) din regulamentul anterior menționat.

Capitolul IIIRaportarea pentru fiecare țară în parte

Articolul 644

(1)Fiecare instituție de credit trebuie să publice anual, începând cu data de 1 ianuarie 2015, următoarele informații pe bază consolidată pentru exercițiul financiar, defalcate pentru fiecare stat membru și pentru fiecare stat terț în care respectiva instituție de credit s-a stabilit:

a)denumirea, natura activităților și localizarea geografică;

b)cifra de afaceri;

c)numărul de angajați în echivalent normă întreagă;

d)profitul sau pierderea înainte de impozitare;

e)impozitul pe profit sau pierderea;

f)subvențiile publice primite.

(2)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), instituțiile de credit trebuie să publice informațiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și c) pentru prima dată la 1 iulie 2014.

(3)În măsura în care sunt identificate la nivel internațional ca instituții globale de importanță sistemică, instituțiile de credit autorizate în România transmit informațiile prevăzute la alin. (1) lit. d), e) și f) Comisiei Europene, pe bază de confidențialitate, până la 1 iulie 2014.

(4)Informațiile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie supuse auditului în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare anuale consolidate, cu modificările și completările ulterioare, și trebuie publicate, în cazul în care este posibil, ca anexă la situațiile financiare anuale sau la situațiile financiare consolidate ale instituției de credit respective, după caz.

Capitolul IVPublicarea rentabilității activelor

Articolul 645

Instituțiile de credit trebuie să publice în rapoartele lor anuale, printre indicatorii-cheie, rentabilitatea activelor lor, calculată ca raport între profitul net realizat și valoarea totală a activului.

Capitolul VPrevederi în aplicarea Regulamentului UE nr. 575/2013

Secţiunea 1Calculul cerințelor de capital pentru riscul de credit

01.01.2025Titlul Secțiunii 1, Capitolul V, Titlul IX a fost modificat de Punctul 1., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 13 septembrie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 987 din 2 octombrie 2024

Articolul 645^1

În aplicarea art. 116 alin. (4) și a art. 147 alin. (3a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu modificările și completările ulterioare, expunerile față de băncile de dezvoltare, expuneri menționate la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 207/2022 pentru reglementarea unor măsuri privind cadrul general aplicabil constituirii și funcționării băncilor de dezvoltare din România, cu modificările și completările ulterioare, respectiv principalul aferent obligațiilor de plată asumate în nume și cont propriu de către fiecare bancă de dezvoltare, precum și obligațiile de garantare asumate de către acestea, în cazul în care obligațiile respective nu beneficiază de nicio altă garanție, sunt tratate drept expuneri față de administrația centrală a statului român.

01.01.2025Sectiunea 1, Capitolul V, Titlul IX a fost completată de Punctul 2., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 11 din 13 septembrie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 987 din 2 octombrie 2024

Articolul 646

În aplicarea art. 124 alin. (2), primul, al 2-lea și al 4-lea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, expunerilor sau părții unei expuneri deplin garantate cu ipoteci asupra proprietăților imobiliare comerciale prevăzute la art. 126 alin. (1) lit. (a) și (b) din același regulament, situate pe teritoriul României, li se aplica ponderea de risc de 100%.

Articolul 647

În aplicarea art. 496 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, până la data de 31 decembrie 2017, limita de 10% pentru unitățile cu rang superior emise de fondurile comune de securitizare franceze sau de organismele de securitizare echivalente acestora prevăzute la art. 129 alin. (1) lit. (d) și (e) din respectivul regulament nu se aplică în condițiile respectării cerințelor de la art. 496 alin. (1) lit. a) și b) din același regulament.

Secţiunea 1^1Nivelul pragului de semnificație

18.10.2018Capitolul V din Titlul IX a fost completat de Punctul 6, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 5 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 881 din 18 octombrie 2018

Articolul 647^1

(1)În aplicarea art. 1 din Regulamentul delegat (UE) 2018/171 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru pragul de semnificație al obligațiilor din credite restante, pentru expunerile de tip retail:

a)nivelul componentei relative a pragului de semnificație este de 1%;

b)nivelul componentei absolute a pragului de semnificație este de 150 lei.

(2)În aplicarea art. 2 din Regulamentul delegat (UE) 2018/171 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru pragul de semnificație al obligațiilor din credite restante, pentru alte tipuri de expuneri decât expunerile de tip retail:

a)nivelul componentei relative a pragului de semnificație este de 1%;

b)nivelul componentei absolute a pragului de semnificație este de 1.000 lei.

18.10.2018Secțiunea 1^1 din Capitolul V, Titlul IX a fost completată de Punctul 6, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 5 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 881 din 18 octombrie 2018

Articolul 647^2

(1)În aplicarea art. 6 din Regulamentul delegat (UE) 2018/171 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru pragul de semnificație al obligațiilor din credite restante, instituțiile de credit care utilizează exclusiv abordarea standardizată prevăzută în partea a treia, titlul II, capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se conformează cu nivelul pragului de semnificație prevăzut la art. 647^1 până la data de 31 decembrie 2020.

(2)În aplicarea art. 6 din Regulamentul delegat (UE) 2018/171 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru pragul de semnificație al obligațiilor din credite restante, instituțiile de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating prevăzută în partea a treia, titlul II, capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se conformează cu nivelul pragului de semnificație prevăzut la art. 647^1 în termenele comunicate de Banca Națională a României - Direcția supraveghere.

18.10.2018Secțiunea 1^1 din Capitolul V, Titlul IX a fost completată de Punctul 6, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 5 octombrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 881 din 18 octombrie 2018

Secţiunea a 2-aRiscul de lichiditate

Articolul 648

În aplicarea art. 10 alin. (1) lit. b) pct. (iii) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei din 10 octombrie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate pentru instituțiile de credit, rezervele deținute de instituția de credit la o bancă centrală nu includ rezervele minime impuse de Banca Națională a României.

19.10.2015Art. 648 a fost modificat de pct. 1 al art. I din REGULAMENTUL nr. 7 din 14 octombrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 777 din 19 octombrie 2015.

Articolul 648^1

În aplicarea art. 12 alin. (1) lit. c) pct. (i) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61, indicele pe acțiuni principal desemnat este indicele BET (Bucharest Exchange Trading) al Bursei de Valori București.

19.10.2015Art. 648^1 a fost introdus de pct. 2 al art. I din REGULAMENTUL nr. 7 din 14 octombrie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 777 din 19 octombrie 2015.

Articolul 648^2

La calcularea indicatorului de finanțare stabilă netă potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit nu iau în calcul impactul contractelor cu instrumente financiare derivate, dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la art. 428d alin. (6) lit. a)-c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În sensul art. 428d alin. (6) lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, vor fi avute în vedere, din categoria contractelor derivate care servesc politicii monetare a băncii centrale a unui stat membru, contractele cu instrumente financiare derivate care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a)contrapartea respectivelor contracte este Banca Națională a României;

b)operațiunile servesc scopurilor politicii monetare a Băncii Naționale a României;

c)respectivele contracte se desfășoară în baza reglementărilor Băncii Naționale a României aplicabile pentru desfășurarea operațiunilor de politică monetară a Băncii Naționale a României (contracte derivate care servesc politicii monetare a Băncii Naționale a României).

30.03.2022Sectiunea a 2-a din Capitolul V, Titlul IX a fost completată de Punctul 9, Articolul I din REGULAMENT nr. 5 din 25 martie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 30 martie 2022

Articolul 648^2

În aplicarea art. 4 alin. (5^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru cerința prevăzută la art. 4 alin. (1) pct. 145 lit. (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în ceea ce privește instituțiile de credit, nivelul pragului este de 1 miliard euro.

07.02.2022Sectiunea a 2-a din Capitolul V, Titlul IX a fost completată de Punctul 56, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Titlul XDispoziții tranzitorii și finale

Capitolul IDispoziții tranzitorii

Secţiunea 1Fonduri proprii1.1 Cerințe minime de fonduri proprii

Articolul 649

Potrivit art. 465 alin. (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pe parcursul anului 2014 se aplică următoarele cerințe minime de fonduri proprii:

a)o rată a fondurilor proprii de nivel 1 de bază de 4,5%;

b)o rată a fondurilor proprii de nivel 1 de 6%.

1.2 Câștiguri și pierderi nerealizate rezultate din evaluarea la valoarea justă

Articolul 650

Pierderile nerealizate rezultate din evaluarea la valoarea justă, prevăzute de art. 467 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se iau în calcul la determinarea fondurilor proprii de nivel 1 de bază, potrivit art. 467 alin. (2) și (3) din același regulament, element cu element, în procent de 100% pe întreaga perioadă 01.01.2015 - 31.12.2017, prevăzută de respectivul articol.

Articolul 651

Câștigurile nerealizate rezultate din evaluarea la valoarea justă, prevăzute de art. 468 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se exclud la calculul fondurilor proprii de nivel 1 de bază, potrivit art. 468 alin (2) și (3) din același regulament, element cu element, în următoarele procente:a) 60% în perioada 01.01.2015 - 31.12.2015;b) 40% în perioada 01.01.2016 - 31.12.2016;c) 20% în perioada 01.01.2017 - 31.12.2017.

1.3 Aplicarea elementelor deductibile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013

Articolul 652

(1)Potrivit art. 478 alin. (1) și alin. (3), lit. a), b), c) și d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru efectuarea calculelor prevăzute la art. 478 alin. (1) din respectivul regulament se au în vedere următoarele procente:a) 20% în perioada 01.01.2014 - 31.12.2014;b) 40% în perioada 01.01.2015 - 31.12.2015;c) 60% în perioada 01.01.2016 - 31.12.2016;d) 80% în perioada 01.01.2017 - 31.12.2017.

(2)În scopul efectuării calculelor prevăzute la art. 478 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru deducerea elementului stipulat la art. 36 (1) lit. a) din respectivul regulament se are în vedere procentul de 100% începând cu data de 01.01.2014.

Articolul 653

Potrivit art. 478 alin. (2) și alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru efectuarea calculelor prevăzute de art. 478 alin. (2) din respectivul regulament se au în vedere următoarele procente:a) 0% în perioada 01.01.2014 - 31.12.2014;b) 10% în perioada 01.01.2015 - 31.12.2015;c) 20% în perioada 01.01.2016 - 31.12.2016;d) 30% în perioada 01.01.2017 - 31.12.2017;e) 40% în perioada 01.01.2018 - 31.12.2018;f) 50% în perioada 01.01.2019 - 31.12.2019;g) 60% în perioada 01.01.2020 - 31.12.2020;h) 70% în perioada 01.01.2021 - 31.12.2021;i) 80% în perioada 01.01.2017 - 31.12.2022;j) 90% în perioada 01.01.2017 - 31.12.2023.

1.4 Tratamentul interesului minoritar și al instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și de nivel 2 emise de filiale1.4.1 Recunoașterea în fondurile proprii de nivel 1 de bază la nivel consolidat a instrumentelor și elementelor care nu se califică drept interese minoritare

Articolul 654

Elementele prevăzute de art. 479 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se iau în calcul la determinarea fondurilor proprii la nivel consolidat, potrivit art. 479 alin. (3) și (4) din același regulament, în următoarele procente:a) 80% în perioada 01.01.2014 - 31.12.2014;b) 60% în perioada 01.01.2015 - 31.12.2015;c) 40% în perioada 01.01.2016 - 31.12.2016;d) 20% în perioada 01.01.2017 - 31.12.2017.

1.4.2 Recunoașterea în fondurile proprii la nivel consolidat a intereselor minoritare și a fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar și de nivel 2 eligibile

Articolul 655

În aplicarea art. 480 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în baza art. 480 alin (2) și (3) din același regulament, se aplică următorul factor:a) 0,2 în perioada 01.01.2014 - 31.12.2014;b) 0,4 în perioada 01.01.2015 - 31.12.2015;c) 0,6 în perioada 01.01.2016 - 31.12.2016;d) 0,8 în perioada 01.01.2017 - 31.12.2017.

1.5 Luarea în calcul la determinarea fondurilor proprii a deducerilor/filtrelor prudențiale/elementelor pozitive care nu sunt prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013

Articolul 656

(1)În aplicarea art. 481 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în baza art. 481 alin. (3) și (5) din același regulament, pe perioada 01.01.2014 - 31.12.2017, la determinarea fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar se deduc în procentele menționate la alin. (3) următoarele:

a)valoarea totală a deținerilor temporare de acțiuni/părți sociale din operațiuni de asistență sau restructurare financiară, ale instituției de credit sau, după caz, ale instituției de credit și/sau ale oricărei alte entități incluse în aria sa de consolidare prudențială, determinate potrivit Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 26 din 18/11/2011 privind deținerile temporare de acțiuni/părți sociale în cursul unei operațiuni de asistență sau restructurare financiară a unei entități din afara sectorului financiar. La determinarea acestei valori se au în vedere valorile nete de ajustările de valoare ce trebuie constituite pentru pierderile de valoare aferente acțiunilor/părților sociale din operațiuni de asistență sau restructurare financiară;

b)expunerile aferente operațiunilor în condiții de favoare, înregistrate în baza drepturilor oferite prin pachetele de măsuri remuneratorii și stimulente pentru salariații entităților membre ale grupului instituției de credit, față de persoanele care, la momentul determinării nivelului fondurilor proprii, nu mai fac parte din salariații proprii;

c)expunerile (altele decât cele aferente persoanelor care, la momentul determinării nivelului fondurilor proprii, beneficiază, în calitate de salariați, de drepturi oferite prin pachetele de măsuri remuneratorii și stimulente pentru salariații entităților membre ale grupului instituției de credit) care prezintă caracteristici ce reflectă efectuarea unei operațiuni în condiții de favoare;

d)jumătate din suma totală prevăzută la art. 19 lit. g) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 16/2012 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și determinarea și utilizarea ajustărilor prudențiale de valoare, cu modificările și completările ulterioare.

(2)În aplicarea art. 481 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în baza art. 481 alin. (3) și alin. (5) din același regulament, pe perioada 01.01.2014 - 31.12.2017, la determinarea fondurilor proprii de nivel 2 se deduce, în procentul menționat la alin. (3), jumătate din suma totală prevăzută la art. 19 lit. g) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 16/2012 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și determinarea și utilizarea ajustărilor prudențiale de valoare, cu modificările și completările ulterioare.

(3)În aplicarea alin. (1) și (2) se utilizează următoarele procente:a) 80% în perioada 01.01.2014 - 31.12.2014;b) 60% în perioada 01.01.2015 - 31.12.2015;c) 40% în perioada 01.01.2016 - 31.12.2016;d) 20% în perioada 01.01.2017 - 31.12.2017.

Articolul 657

(1)În aplicarea art. 481 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în baza art. 481 alin. (3) și alin. (5) din același regulament, pe perioada 01.01.2014- 31.12.2017, la determinarea fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar se ia în calcul, în procentul menționat la alin. (3), 50% din valoarea sumelor reprezentând soldul creditor al impozitelor amânate aferente elementului menționat la art. 19 lit. g) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 16/2012 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și determinarea și utilizarea ajustărilor prudențiale de valoare, cu modificările și completările ulterioare.

(2)În aplicarea art. 481 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în baza art. 481 alin. (3) și alin. (5) din același regulament, pe perioada 01.01.2014-31.12.2017, la determinarea fondurilor proprii de nivel 2 se ia în calcul, în procentul menționat la alin. (3), 50% din valoarea sumelor reprezentând soldul creditor al impozitelor amânate aferente elementului menționat la art. 19 lit. g) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 16/2012 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și determinarea și utilizarea ajustărilor prudențiale de valoare, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 658

Pe parcursul anului 2014, în aplicarea art. 481 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în baza art. 481 alin. (3) și alin. (5) din același regulament, câștigurile nerealizate rezultate din evaluarea la valoarea justă, eliminate din fondurile proprii de nivel 1 de bază, element cu element, în procent de 100% potrivit prevederilor art. 468 alin. (2) din regulamentul anterior menționat, se includ în fondurile proprii de nivel 2 în proporție de 45% din valoarea lor netă de obligațiile fiscale aferente, previzibile la data raportării.

Articolul 659

În aplicarea art. 481 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în baza art. 481 alin. (3) și alin. (5) din același regulament, pe perioada 01.01.2014- 31.12.2017, la determinarea fondurilor proprii totale, fondurile proprii suplimentare rezultate ca urmare a utilizării modalității alternative de determinare a fondurilor proprii prevăzută de art. 5 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului instituțiilor de credit și al firmelor de investiții se iau în calcul în procent de 0%.

1.6 Luarea în calcul la determinarea fondurilor proprii a elementelor/instrumentelor care nu sunt eligibile potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013

Articolul 660

(1)Elementele prevăzute de art. 484 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se iau în calcul la determinarea fondurilor proprii de nivel 1 de bază, suplimentar sau de nivel 2, după caz, în baza art. 486 alin. (5) și alin. (6) din același regulament. în următoarele procente, cu luarea în considerare a prevederilor art. 486 alin. (2)-(4) din regulamentul anterior menționat:a) 80% în perioada 01.01.2014 - 31.12.2014;b) 70% în perioada 01.01.2015 - 31.12.2015;c) 60% în perioada 01.01.2016 - 31.12.2016;d) 50% în perioada 01.01.2017 - 31.12.2017;e) 40% în perioada 01.01.2018 - 31.12.2018;f) 30% în perioada 01.01.2019 - 31.12.2019;g) 20% în perioada 01.01.2020 - 31.12.2020;h) 10% în perioada 01.01.2021 - 31.12.2021.

(2)În sensul alin. (1) se au în vedere în particular următoarele elemente:

a)acțiunile preferențiale necumulative pe perioadă nedeterminată;

b)acțiunile preferențiale cumulative pe perioadă nedeterminată/determinată, după caz;

c)împrumuturile subordonate;

d)subvențiile publice sau private nerambursabile;

e)rezerva mutuală de garantare, constituită la nivelul casei centrale, pentru calculul efectuat la nivelul acesteia și al rețelei cooperatiste.

Secţiunea a 2-aExpuneri mari

Articolul 661

În aplicarea art. 493 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pentru fiecare dintre următoarele expuneri se va excepta de la aplicarea art. 395 alin. (1) din același regulament partea calculată ca diferență între valoarea expunerii respective și rezultatul înmulțirii acesteia cu ponderea aferentă:a) 0%:

(i)elemente de activ care constituie creanțe asupra băncilor centrale sub formă de rezerve minime obligatorii deținute la aceste bănci centrale și care sunt exprimate în monedele lor naționale;

(ii)elemente de activ reprezentând creanțe asupra administrațiilor centrale sub formă de cerințe de lichiditate reglementate deținute în titluri de stat, exprimate și finanțate în monedele lor naționale, cu condiția, aflată la discreția Băncii Naționale a României, ca evaluarea de credit a respectivelor administrații centrale, furnizată de o instituție externă de evaluare a creditului desemnată, să fie din categoria investment grade;b) 10%:

(i)obligațiuni garantate, aflate sub incidența art. 129 alin. (1), (3) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care se califică pentru ponderea de risc de 10 % potrivit art. 129 alin. (4) din regulamentul menționat, respectiv obligațiuni garantate care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 129 alin. (5) lit. (a) din același regulament;c) 20 %:

(i)obligațiuni garantate, aflate sub incidența art. 129 alin. (1), (3) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care se califică pentru ponderea de risc de 20 % potrivit art. 129 alin. (4) din regulamentul menționat, respectiv obligațiuni garantate care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 129 alin. (5) lit. (b) din același regulament;

(ii)elemente de activ reprezentând creanțe asupra administrațiilor regionale sau autorităților locale ale statelor membre, în cazul în care acestor creanțe li se aplică o pondere de risc de 20%, potrivit prevederilor părții a treia, titlul II, capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și alte expuneri față de ori garantate de aceste administrații regionale sau autorități locale, creanțe cărora li se aplică o pondere de risc de 20% potrivit acelorași prevederi;

(iii)elemente de activ reprezentând creanțe și alte expuneri față de instituțiile de credit înregistrate de instituțiile de credit, dintre care una funcționează pe bază neconcurențială și acordă sau garantează împrumuturi, în baza programelor legislative sau a statutului său, pentru încurajarea anumitor sectoare ale economiei, care implică o anumită formă de supraveghere și anumite restricții din partea administrației publice cu privire la utilizarea creditelor, cu condiția ca respectivele expuneri să rezulte în urma acelor credite care sunt transferate beneficiarilor prin intermediul instituțiilor de credit sau în urma garanțiilor aferente respectivelor credite;

(iv)elemente de activ reprezentând creanțe și alte expuneri față de instituții, cu condiția ca expunerile respective să nu constituie fonduri proprii ale acestor instituții, scadența să nu depășească ziua lucrătoare următoare și să nu fie exprimate într-o monedă de tranzacționare importantă;

(v)garanții, altele decât garanțiile pentru credite, care au un temei în cadrul legislativ și de reglementare și care sunt acordate membrilor prin scheme de garantare mutuală având statut de instituții de credit;d) 50%:

(i)obligațiuni garantate, aflate sub incidența art. 129 alin. (1), (3) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care se califică pentru ponderea de risc de 50% potrivit art. 129 alin. (4) din regulamentul menționat, respectiv obligațiuni garantate care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 129 alin. (5) lit. (c) din același regulament;

(ii)active care constituie creanțe și alte expuneri față de burse recunoscute;

(iii)acreditive documentare înregistrate în afara bilanțului cu grad de risc moderat și facilități de credit neutilizate înregistrate în afara bilanțului cu grad de risc moderat, menționate în anexa I din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 661^1

Prin derogare de la art. 395 alin. (1) și de la art. 493 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile de credit pot aplica prevederile art. 500a alin. (2) din regulamentul menționat.

28.12.2020Articolul 661^1 din Sectiunea a 2-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 188, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Secţiunea a 3-aEfectul de levier

Articolul 662

În aplicarea art. 499 alin. (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin derogare de la art. 429 alin. (2) din același regulament, în perioada de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2017, instituțiile de credit pot calcula indicatorul efectului de levier la sfârșitul trimestrului, în cazul în care acestea nu au date de o calitate suficient de bună pentru a calcula un indicator al efectului de levier ca medie aritmetică a indicatorilor lunari ai efectului de levier înregistrați pe parcursul unui trimestru.

Secţiunea a 4-aRiscul de lichiditate

Articolul 663

Prevederile art. 2 alin. (3) se aplică până la data la care cerința de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie în conformitate cu art. 151 din Directiva nr. 2013/36/UE.

Secţiunea a 5-aAmortizoare de capital

Articolul 664

În perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2018, prin derogare de la prevederile art. 256, instituțiile de credit trebuie să mențină amortizorul de conservare a capitalului la nivelul impus prin ordin emis de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială.

05.01.2018Articolul 664 din Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 27, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 665

În perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2018, prin derogare de la prevederile art. 257, instituțiile de credit trebuie să mențină rata amortizorului anticiclic de capital la nivelul impus prin ordin emis de Banca Națională a României, la recomandarea Comitetului Național pentru Supravegherea Macroprudențială.

05.01.2018Articolul 665 din Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 28, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 666

(1)În perioada tranzitorie cuprinsă între 1 ianuarie 2016 și 31 decembrie 2018, aplicarea cerinței privind planul de conservare a capitalului și a restricțiilor privind distribuirile prevăzute la art. 291-296 din prezentul regulament, în privința instituțiilor de credit care nu îndeplinesc cerința privind amortizorul combinat, va avea în vedere cerințele de la art. 664 și art. 665.

(2)Banca Națională a României poate impune, la recomandarea structurii de coordonare, o perioadă tranzitorie mai scurtă decât cea precizată la art. 664 și art. 665 și, prin urmare, poate dispune activarea amortizorului de conservare a capitalului și a amortizorului anticiclic de capital începând cu 31 decembrie 2013.

(3)Abrogat.

05.01.2018Alineatul (3) din Articolul 666, Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul X a fost abrogat de Punctul 29, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

(4)Abrogat.

05.01.2018Alineatul (4) din Articolul 666, Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul X a fost abrogat de Punctul 29, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

(5)Abrogat.

05.01.2018Alineatul (5) din Articolul 666, Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul X a fost abrogat de Punctul 29, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

(6)Abrogat.

05.01.2018Alineatul (6) din Articolul 666, Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul X a fost abrogat de Punctul 29, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

(7)Abrogat.

05.01.2018Alineatul (7) din Articolul 666, Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul X a fost abrogat de Punctul 29, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Articolul 667

Prevederile art. 266 și 275-280 se aplică după cum urmează: a) 50% din amortizorul G-SII, stabilit în conformitate cu art. 266, în anul 2017; b) 75% din amortizorul G-SII, stabilit în conformitate cu art. 266, în anul 2018; și c) 100% din amortizorul G-SII, stabilit în conformitate cu art. 266, în anul 2019.

05.01.2018Articolul 667 din Sectiunea a 5-a, Capitolul I, Titlul X a fost modificat de Punctul 30, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 17 noiembrie 2017, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 05 ianuarie 2018

Secţiunea a 6-aTratamentul expunerilor din titluri de capital în cadrul abordării bazate pe modele interne de rating

Articolul 668

În aplicarea art. 495 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, prin derogare de la prevederile părții a treia, titlul II, capitolul 3 din același regulament, până la data de 31 decembrie 2017, sunt exceptate de la aplicarea tratamentului riscului de credit potrivit abordării bazate pe modele interne de rating anumite expuneri din titluri de capital deținute, la data de 31 decembrie 2007, de către instituțiile de credit, inclusiv filialele din România ale instituțiilor de credit autorizate în alte state membre.

Secţiunea a 7-aAprobarea utilizării modelelor interne de rating pentru riscul de credit

Articolul 669

(1)În aplicarea prevederilor capitolului I al titlului VI, instituțiile de credit care solicită aprobarea Băncii Naționale a României pentru utilizarea abordării bazate pe modele interne de rating în scopurile calculării valorii ponderate la risc a expunerilor trebuie să transmită acesteia, drept componentă distinctă a documentației-suport prevăzute la art. 315, o documentație prin care să facă dovada îndeplinirii cerințelor relevante ale art. 500 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)În cazul cererilor de aprobare primite de Banca Națională a României și aflate în curs de analiză la data publicării prezentului regulament în Monitorul Oficial al României, Partea I, instituțiile de credit trebuie să completeze solicitarea depusă astfel încât aceasta să se conformeze cu cerințele stabilite la art. 315-321, art. 323 alin. (4) și art. 324-325.

(3)În cazul instituțiilor de credit pentru care există cereri de aprobare în analiză la data publicării prezentului regulament în Monitorul Oficial al României, Partea I, termenul prevăzut la art. 327 alin. (1) începe să curgă de la data depunerii documentației complete (cerere de aprobare și documentație suport) potrivit prezentului regulament.

Secţiunea a 8-aAprobarea utilizării abordării avansate de evaluare pentru riscul operațional

Articolul 670

(1)În aplicarea prevederilor titlului VII, capitolul II, secțiunea a 2-a, instituțiile de credit care intenționează să utilizeze abordarea avansată de evaluare în scopul raportării cerinței de capital reglementate pentru riscul operațional trebuie ca, prin documentația transmisă Băncii Naționale a României, să facă dovada îndeplinirii cerinței de a dispune de fonduri proprii cel puțin egale cu nivelul în cauză indicat la art. 500 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)În cazul cererilor de aprobare primite de Banca Națională a României și aflate în curs de analiză la data publicării prezentului regulament în Monitorul Oficial al României, Partea I, instituțiile de credit trebuie să completeze solicitarea depusă astfel încât aceasta să se conformeze cu prevederile relevante ale art. 535-537 și art. 539-556.

(3)În cazul instituțiilor de credit pentru care există cereri de aprobare în analiză la data publicării prezentului regulament în Monitorul Oficial al României, Partea I, termenul prevăzut la art. 556 alin. (3) din prezentul regulament se calculează de la data depunerii documentației complete - cerere de aprobare și documentație suport - potrivit prezentului regulament.

Capitolul IIDispoziții finale

Articolul 671

(1)Instituțiile de credit trebuie să transmită Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere reglementările interne privind administrarea activității, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, cadrul de administrare a riscurilor semnificative, simulările de criză și documentele ce formalizează politica lor în domeniul externalizării activităților și procedurile de administrare a riscurilor asociate externalizării.

(2)În cazul modificării reglementărilor interne, instituțiile de credit vor transmite Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere, în termen de 5 zile de la data aprobării acestora de către organele competente ale instituțiilor de credit, textul integral al normelor în cauză, actualizat cu modificările intervenite.

Articolul 672

Instituțiile de credit trebuie să raporteze anual Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere informațiile prevăzute de art. 9 alin. (8) lit. b) din prezentul regulament.

07.02.2022Articolul 672 din Capitolul II, Titlul X a fost modificat de Punctul 57, Articolul I din REGULAMENT nr. 2 din 1 februarie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 121 din 07 februarie 2022

Articolul 673

(1)Instituțiile de credit trebuie să întocmească anual un raport asupra condițiilor în care este desfășurat controlul intern, cu tratarea distinctă a aspectelor legate de funcția de administrare a riscurilor, funcția de conformitate și funcția de audit intern.

(2)Raportul prevăzut la alin. (1) trebuie să cuprindă cel puțin:

a)o inventariere a principalelor deficiențe identificate în cadrul fiecărei funcții de control și măsurile întreprinse pentru corectarea acestora;

b)o descriere a modificărilor semnificative intervenite în cadrul celor 3 funcții de control în perioada respectivă;

c)o descriere a condițiilor de aplicare a procedurilor de control aferente noilor activități;

d)desfășurarea controlului intern în cadrul sediilor secundare ale instituțiilor de credit din străinătate.

(3)Raportul prevăzut la alin. (1) va include informații cu privire la angajamentele de audit desfășurate în perioada respectivă, din care să reiasă constatările și recomandările auditului intern și modul de implementare a recomandărilor respective de către organul de conducere a instituțiilor de credit.

(4)Raportul întocmit de către instituțiile de credit trebuie să includă și condițiile în care se desfășoară controlul intern la nivelul entităților incluse în aria de cuprindere a consolidării prudențiale.

(5)Raportul întocmit de către casele centrale ale cooperativelor de credit se va referi și la condițiile în care se va desfășura controlul intern la nivelul rețelei cooperatiste de credit.

Articolul 674

Abrogat.

28.12.2020Articolul 674 din Capitolul II, Titlul X a fost abrogat de Punctul 189, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 675

Abrogat.

28.12.2020Articolul 675 din Capitolul II, Titlul X a fost abrogat de Punctul 189, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 676

(1)Rapoartele menționate la art. 672-673, întocmite de instituțiile de credit și asumate de organele de conducere ale acestora, trebuie să fie transmise Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere în termen de 4 luni de la încheierea exercițiului financiar.

(2)În cazul caselor centrale ale cooperativelor de credit, prevederile referitoare la transmiterea de raportări către Banca Națională a României, prevăzute de prezentul regulament, se aplică în mod corespunzător și la nivelul rețelei cooperatiste.

28.12.2020Articolul 676 din Capitolul II, Titlul X a fost modificat de Punctul 190, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Articolul 677

Casele centrale ale cooperativelor de credit sunt responsabile pentru reglementarea cadrului general aferent administrării activității cooperativelor de credit afiliate, procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri al acestora, simulărilor de criză, politicilor și practicilor de remunerare și condițiilor de externalizare a activităților cooperativelor de credit afiliate.

Articolul 678

Instituțiile de credit vor transmite Băncii Naționale a României - Direcția supraveghere documentele prevăzute la art. 671 alin. (1) până la data de 30 iunie 2014 sau, după caz, în termen de 5 zile de la data aprobării acestora de către organele competente ale instituțiilor de credit.

Articolul 678^1

În cazul în care informațiile și documentele transmise Băncii Naționale a României, potrivit prezentului regulament, cuprind date de identificare ale unor persoane juridice, acestea vor conține și identificatorul entității juridice (codul LEI), dacă persoanele respective dețin un astfel de identificator.

25.10.2022Capitolul II din Titlul X a fost completat de Punctul 8, Articolul IX din REGULAMENTUL nr. 11 din 10 octombrie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din 25 octombrie 2022

Articolul 679

Nerespectarea prevederilor prezentului regulament atrage aplicarea măsurilor și/sau a sancțiunilor sau a altor măsuri sancționatoare prevăzute la art. 226, 227 și 229 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 680

(1)La data intrării în vigoare a prezentului regulament se abrogă:

a)Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 3/2008 privind recunoașterea instituțiilor externe de evaluare a creditului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, precum și orice alte dispoziții contrare;

b)Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și condițiile de externalizare activităților acestuia, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 23 septembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare, cu excepția prevederilor Capitolului II - Cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit;

c)Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 25/2009 privind utilizarea abordării avansate de evaluare și aprobarea utilizării acestei abordări de către instituțiile de credit, pentru riscul operațional, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 911 din 24 decembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare;

d)Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 26/2009 privind implementarea, validarea și evaluarea abordărilor bazate pe modele interne de rating pentru instituțiile de credit, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 912 din 24 decembrie 2009, precum și orice alte dispoziții contrare;

e)art. 8 din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 26/2011 privind deținerile temporare de acțiuni/părți sociale în cursul unei operațiuni de asistență sau restructurare financiară a unei entități din afara sectorului financiar;

f)Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 5/2008 privind aprobarea utilizării abordării standard ori a abordării standard alternative, pentru riscul operațional.

(2)La data de 30 iunie 2014, se abrogă prevederile Capitolului II - Cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 18/2009 privind cadrul de administrare a activității instituțiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri și condițiile de externalizare activităților acestuia, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 23 septembrie 2009, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 681

Anexele nr. 1-12 fac parte integrantă din prezentul regulament.

14.08.2024Articolul 681, Capitolul II, Titlul X a fost modificat de Punctul 14., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Articolul 682

(1)Fără a aduce atingere prevederilor alin. (2)-(4), prevederile prezentului regulament se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2014.

(2)Instituțiile de credit vor finaliza demersurile necesare în vederea conformării cu dispozițiile titlului II, capitolul I din prezentul regulament, până la data de 30 iunie 2014, cu excepția art. 11, art. 12 alin. (2), art. 13 alin. (1), art. 18 alin. (1), art. 19, 23, 24, art. 29 alin. (3)-(4), art. 30 alin. (6)-(8), art. 35 alin. (2)-(4), art. 37 alin. (1), art. 38, art. 40 alin. (1), art. 47 și 48, care se vor aplica potrivit celor prevăzute la alin. (1).

(3)Prevederile art. 286 alin. (1) lit. a) și b) se aplică începând cu 1 ianuarie 2015.

(4)Prevederile art. 255-280, precum și ale art. 291-296 se aplică începând cu 1 ianuarie 2016.

Președintele Consiliului de administrație

al Băncii Naționale a României,

Mugur Constantin Isărescu

București, 20 decembrie 2013.

Nr. 5.

Anexa nr. 1

Metodologia standardizată de calcul al modificării

potențiale a valorii economice a unei instituții de

credit ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii

1.Pentru calcularea modificării potențiale a valorii economice a unei instituții de credit ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii trebuie respectate următoarele principii:

a)toate activele și datoriile din afara portofoliului de tranzacționare și toate elementele extrabilanțiere din afara portofoliului de tranzacționare care sunt senzitive la schimbări ale ratelor dobânzii - inclusiv toate instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii -, mai puțin activele, datoriile și elementele extrabilanțiere a căror excludere a fost stabilită de instituția de credit în cadrul politicilor interne la care se face referire la art. 136, sunt încadrate pe benzile de scadență prevăzute în tabel. Încadrarea pe benzi de scadență se face separat pentru fiecare monedă în care sunt exprimate mai mult de 5% din activele sau datoriile din afara portofoliului de tranzacționare;

b)elementele bilanțiere sunt tratate la valoarea de înregistrare în contabilitate, netă de ajustările pentru pierderi așteptate recunoscute ca atare în situațiile financiare ale instituției de credit, în conformitate cu cadrul contabil aplicabil. Instituțiile de credit care fac obiectul părții a treia, titlul II, capitolul II din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, trebuie să trateze elementele bilanțiere la valoarea determinată conform art. 111 din respectivul regulament;

28.12.2020Litera b) din Punctul 1., Anexa nr. 1 a fost modificată de Punctul 193, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

c)instrumentele pe rată a dobânzii fixă sunt alocate potrivit perioadei reziduale până la scadență, iar instrumentele pe rată a dobânzii variabilă, potrivit perioadei reziduale până la următoarea dată de reevaluare - repricing date;

d)expunerile care creează probleme de procesare de ordin practic ca urmare a numărului considerabil și a valorii individuale relativ mici, cum ar fi creditele ipotecare sau cele rambursabile în rate - installment loans, pot fi alocate pe bază de metode de estimare cu suport statistic;

e)depozitele stabile - core deposits - sunt încadrate potrivit unei scadențe presupuse de nu mai mult de 5 ani;

f)instrumentele financiare derivate sunt convertite în poziții pe instrumentul-suport relevant. Valorile luate în considerare sunt fie valoarea principalului aferentă instrumentului financiar suport, fie cea aferentă noționalului acestuia;

g)contractele futures și forward, inclusiv forward rate agreements - FRA, sunt tratate ca o combinație între o poziție lungă și una scurtă. Scadența unui futures sau a unui FRA este perioada până la livrare sau până la executarea contractului, la care se adaugă, dacă este cazul, durata de viață a instrumentului financiar suport;

h)swap-urile sunt tratate ca două poziții noționale cu scadențe relevante. Astfel, un swap pe rata dobânzii, în cadrul căruia o instituție de credit primește o rată a dobânzii variabilă și plătește o rată a dobânzii fixă, se tratează ca o poziție lungă pe rată a dobânzii variabilă cu scadență echivalentă cu perioada până la următoarea dată de fixare a ratei dobânzii și o poziție scurtă pe rată a dobânzii fixă cu scadență echivalentă cu durata de viață reziduală a swap-ului. Segmentele distincte ale unui cross currency swap sunt încadrate pe benzile de scadență relevante pentru monedele respective;

i)opțiunile sunt luate în considerare potrivit echivalentului delta aferent instrumentului financiar suport sau aferent noționalului acestuia.

2.Procesul de calcul constă în 5 pași:

a)la primul pas se compensează pozițiile lungi cu cele scurte în cadrul fiecărei benzi de scadență, rezultând o singură poziție lungă sau scurtă în fiecare bandă de scadență;

b)la al doilea pas se ponderează pozițiile lungi și scurte rezultate cu factorii de ponderare prevăzuți în tabel care reflectă senzitivitatea pozițiilor din diferite benzi de scadență la schimbarea presupusă a ratelor dobânzii;

c)la al treilea pas se însumează pozițiile ponderate rezultate, compensându-se pozițiile lungi cu cele scurte, și se obține poziția netă, scurtă sau lungă, ponderată din afara portofoliului de tranzacționare în moneda respectivă;

d)la al patrulea pas se calculează poziția ponderată pentru întregul portofoliu, exclusiv portofoliul de tranzacționare, prin însumarea pozițiilor nete, scurte sau lungi, ponderate, calculate pentru diferitele monede;

e)la al cincilea pas se raportează poziția ponderată pentru întregul portofoliu, exclusiv portofoliul de tranzacționare, la fondurile proprii ale instituției de credit.



Banda de scadență	Mijlocul benzii de scadență	Aproximarea duratei modificate	Modificarea presupusă a randamentului	Factorul de ponderare
1	2	3	4	5=3*4
Până la 1 lună inclusiv	0,5 luni	0,04 ani	200 puncte de bază	0,08%
Între 1 și 3 luni inclusiv	2 luni	0,16 ani	200 puncte de bază	0,32%
Între 3 și 6 luni inclusiv	4,5 luni	0,36 ani	200 puncte de bază	0,72%
Între 6 și 12 luni inclusiv	9 luni	0,71 ani	200 puncte de bază	1,43%
Între 1 și 2 ani inclusiv	1,5 ani	1,38 ani	200 puncte de bază	2,77%
Între 2 și 3 ani inclusiv	2,5 ani	2,25 ani	200 puncte de bază	4,49%
Între 3 și 4 ani inclusiv	3,5 ani	3,07 ani	200 puncte de bază	6,14%
Între 4 și 5 ani inclusiv	4,5 ani	3,85 ani	200 puncte de bază	7,71%
Între 5 și 7 ani inclusiv	6 ani	5,08 ani	200 puncte de bază	10,15%
Între 7 și 10 ani inclusiv	8,5 ani	6,63 ani	200 puncte de bază	13,26%
Între 10 și 15 ani inclusiv	12,5 ani	8,92 ani	200 puncte de bază	17,84%
Între 15 și 20 ani inclusiv	17,5 ani	11,21 ani	200 puncte de bază	22,43%
Peste 20 ani	22,5 ani	13,01 ani	200 puncte de bază	26,03%

Anexa nr. 2

Criterii de încadrare a expunerilor

provenind din finanțări specializate

Tabelul 1 - Clasele de rating reglementate pentru expunerile provenind din finanțări de proiecte

	Categoria 1 (Solid)	Categoria 2 (Bun)	Categoria 3 (Satisfăcător)	Categoria 4 (Slab)
Puterea financiară
Condiții de piață Indicatorii finan- ciari, cum ar fi rata de acoperire a serviciului datoriei, rata de acoperire pe durata de viață a creditu- lui, rata de acope- rire pe durata de viață a proiectului și raportul dintre datorii și capitalul propriu Analiza pe bază de simulări de criză (stress analysis) Structura financiară Durata creditului în raport cu durata proiectului Graficul de rambursare a creditului	Furnizori puțini aflați în concurență sau avantaj substanțial și durabil privind localizarea, costul ori tehnologia. Cererea este puternică și în creștere. Indicatorii finan- ciari reflectă o situație financiară solidă, luând în considerare nivelul de risc al proiectului; ipoteze economice foarte robuste Proiectul generează venituri capabile să acopere obligațiile sale financiare în condiții economice sau sectoriale de criză cu impact negativ major și prelungite. Durata de viață utilă a proiectului depășește în mod semnificativ durata creditului. Datorie rambursabilă în tranșe	Furnizori puțini aflați în concurență sau localizare, cost ori tehnologie superioare mediei, dar este posibil ca această situație să nu dureze. Cererea este puternică și stabilă. Indicatorii financiari reflectă o situație financiară care se încadrează între nivelul solid și cel acceptabil, luând în considerare nivelul de risc al proiectului; ipoteze economice aferente proiectului robuste Proiectul generează venituri capabile să acopere obligațiile sale financiare în condiții economice sau sectoriale de criză obișnuită. Este probabil ca pentru proiectul respectiv să se înregistreze apari- ția stării de nerambur- sare doar în condiții economice de criză cu impact negativ major. Durata de viață utilă a proiectului depășește durata creditului. Datorie rambursabilă în tranșe	Proiectul nu prezintă niciun avantaj privind localizarea, costul sau tehnologia. Cererea este adecvată și stabilă. Indicatorii finan- ciari reflectă o situație financiară standard, luând în considerare nivelul de risc al proiectului. Proiectul este vulnerabil la condiții de criză obișnuite de-a lungul unui ciclu economic și se poate înregistra apariția stării de nerambursare pentru proiectul respectiv în cazul unui declin economic obișnuit. Durata de viață utilă a proiectului depășește durata creditului. Datorie rambursabilă în tranșe, cu o valoare limitată a ultimei sume rămase de rambursat, de o dimensiune mai mare în raport cu tranșele respective (bullet payment)	Proiectul prezintă o localizare, un cost sau o tehnologie inferioare mediei. Cererea este slabă și în scădere. Indicatorii financiari reflectă o situație finan- ciară slabă, luând în considerare nivelul de risc al proiectului. Este probabil ca pentru proiect să se înregis- treze apariția stării de nerambursare, în afara cazului în care condițiile se ameliorează neîntârziat. Durata de viață utilă a proiectului poate să nu depășească durata creditului. Rambursare integrală la scadență (bullet repayment) sau datorie rambursabilă în tranșe cu o valoare ridicată a ultimei sume rămase de rambursat, de o dimensiune mai mare în raport cu tranșele respective (bullet payment)
Cadrul politic și juridic
Riscul politic, inclusiv riscul de transfer, luând în considerare tipul proiectului și instrumentele de diminuare a riscului Riscul de forță majoră - război, tensiuni civile etc. Sprijinul guverna- mental și importan- ța proiectului pe termen lung pentru țară Stabilitatea cadru- lui juridic și de reglementare - riscul de schimbare a legislației Obținerea întregu- lui sprijin necesar și tuturor aprobă- rilor necesare pentru derogări de la legislația privind conținutul local (local content laws) Caracterul executo- riu al contracte- lor, garanțiilor reale și personale	Expunere foarte scăzută; instrumente solide de diminuare a riscului, dacă este necesar Expunere scăzută Proiect de importan- ță strategică pentru țară - preferabil orientat către export. Sprijin guvernamental puternic Cadrul de reglemen- tare favorabil și stabil pe termen lung Solid Contractele, garanțiile reale și personale sunt executorii.	Expunere scăzută; instrumente satisfăcă- toare de diminuare a riscului, dacă este necesar Expunere acceptabilă Proiect considerat important pentru țară. Un nivel bun al sprijinului guvernamental Cadrul de reglementare favorabil și stabil pe termen mediu Satisfăcător Contractele, garanțiile reale și personale sunt executorii.	Expunere moderată; instrumente suficiente de diminuare a riscului Protecție standard Proiectul poate să nu fie strategic, dar aduce beneficii incontestabile pentru țară. Sprijinul guvernamental poate să nu fie explicit. Schimbările inter- venite în cadrul de reglementare pot fi previzionate cu un nivel suficient de siguranță. Suficient Contractele, garanțiile reale și personale sunt considerate execu- torii, chiar dacă pot exista anumite probleme neesențiale.	Expunere ridicată; instrumente slabe sau inexistente de diminuare a riscului Riscuri semnifi- cative, nediminuate în totalitate Proiectul nu este unul cheie pentru țară. Sprijinul guvernamental este insuficient sau inexistent. Probleme de reglementare prezente sau viitoare pot afecta proiectul. Slab Există probleme esențiale nere- zolvate referitoare la executarea efec- tivă a contrac- telor, garanțiilor reale și personale.
Caracteristicile tranzacției
Riscul aferent detaliilor conceptuale și tehnologiei	Tehnologie și detalii conceptuale demonstrate integral	Tehnologie și detalii conceptuale demonstrate integral	Tehnologie și detalii conceptuale demonstrate - problemele de dema- rare sunt diminuate prin intermediul unui pachet solid de realizare (completion package)	Tehnologie și detalii conceptuale nedemonstrate; există probleme de tehnologie și/sau detaliile conceptuale sunt complexe.
	Categoria 1 (Solid)	Categoria 2 (Bun)	Categoria 3 (Satisfăcător)	Categoria 4 (Slab)
Riscul construirii Permisiuni și localizare Tipul contractului de construcție Garanții de îndeplinire	Toate permisiunile au fost obținute. Contract de procura- re și execuție (EPC - engineering and procurement contract) pentru construcție la cheie, cu preț fix și dată stabilită de finalizare Daune compensatorii substanțiale (liquidated damages) , garantate cu garanții financiare și/sau garanții solide de îndeplini- re din partea sponsorilor cu o poziție financiară excelentă	Unele permisiuni sunt încă în curs de obține- re, dar primirea lor este considerată a fi foarte probabilă. Contract de procurare și execuție (EPC - engineering and procurement contract) pentru construcție la cheie, cu preț fix și dată stabilită de finalizare Daune compensatorii semnificative (liquidated damages), garantate cu garanții financiare și/sau garanții de îndeplinire din partea sponsorilor cu o poziție financiară bună	Unele permisiuni sunt încă în curs de obținere, dar procesul de autorizare este bine definit și este considerat o simplă formalitate. Contract de construcție la cheie, cu preț fix și dată stabilită de finalizare, cu unul sau câțiva antreprenori Daune compensatorii adecvate (liquidated damages), garantate cu garanții finan- ciare și/sau garan- ții de îndeplinire din partea sponsorilor cu o poziție financiară bună	Permisiuni esențiale trebuie încă obținute și procesul de obținere nu este considerat o simplă formali- tate. Pot fi atașate condiții semnificative. Contract la cheie cu preț fix inexistent sau parțial și/sau probleme de interacțiune cu multipli antreprenori Daune compensa- torii inadecvate (liquidated damages) sau negarantate cu garanții finan- ciare ori garantate cu garanții de îndeplinire slabe
Istoricul profesional și puterea financiară a antreprenorului în construirea unor proiecte similare	Solid	Bun	Satisfăcător	Slab
Riscul de exploatare Sfera și natura contractelor de exploatare și întreținere Expertiza, istori- cul profesional și puterea financiară a operatorului	Contract de exploa- tare și întreținere pe termen lung solid, de preferință cu stimulente legate de calitatea execu- ției contractului, și/sau conturi de rezerve privind exploatarea și întreținerea Foarte solid sau angajamente ferme din partea sponsorilor de a furniza asistență tehnică	Contract de exploatare și întreținere pe termen lung și/sau conturi de rezerve privind exploatarea și întreținerea Solid	Contract de exploa- tare și întreținere limitat sau cont de rezerve limitat privind exploatarea și întreținerea Acceptabil	Nu există un contract de exploatare și întreținere: riscul unui cost de exploatare ridicat depășește diminuatorii de risc. Limitat/slab sau operator local dependent de autoritățile locale
Riscul de distribuție a) Dacă există un contract care obligă cumpărătorul fie să accepte livrarea bunului sau serviciului, fie să plătească o sumă de bani stabilită (take-or-pay contract) sau un contract de distri- buție la preț fix: b) Dacă nu există un contract care obligă cumpărătorul fie să accepte livrarea bunului sau serviciului, fie să plătească o sumă de bani stabilită (take-or-pay contract) sau un contract de distribuție la preț fix:	Bonitate excelentă a cumpărătorului; clauze de încetare solide; durata contractului depășește într-o măsură considerabilă scadența datoriei Proiectul produce servicii esențiale sau o marfă vândută pe scară largă pe o piață mondială; producția poate fi absorbită rapid la prețurile previzio- nate, chiar în condițiile unor rate de creștere ale pieței inferioare celor istorice	Poziție financiară bună a cumpărătorului; clauze de încetare solide; durata contrac- tului depășește scadența datoriei Proiectul produce servicii esențiale sau o marfă vândută pe scară largă pe o piață regională care o va absorbi la prețurile previzionate în condi- țiile unor rate de creștere ale pieței la nivelul celor istorice	Poziție financiară acceptabilă a cumpărătorului; clauze de încetare normale; durata contractului corespunde în general cu scadența datoriei Marfa este vândută pe o piață restrânsă, care o poate absorbi numai în condițiile unor prețuri inferioare celor previzionate	Poziție financiară nesatisfăcătoare a cumpărătoru- lui; clauze de încetare slabe; durata contractului nu depășește scadența datoriei Producția aferentă proiectului este solicitată numai de către unul sau câțiva cumpărători sau nu este vândută în general pe o piață organizată
Riscul de aprovizionare Riscul de preț, de volum și de transport al mate- riilor prime; istoricul profe- sional și puterea financiară a furnizorului Riscuri privind rezervele - de exemplu, exploata- rea resurselor naturale	Contract de aprovizionare pe termen lung cu un furnizor având o poziție financiară excelentă Rezerve auditate în mod independent, demonstrate și exploatate, depășind într-o măsură ridicată necesarul pe durata de viață a proiectului	Contract de aprovizio- nare pe termen lung cu un furnizor având o poziție financiară bună Rezerve auditate în mod independent, demonstra- te și exploatate, care depășesc necesarul pe durata de viață a proiectului	Contract de aprovizionare pe termen lung cu un furnizor având o poziție financiară bună - se poate menține un anumit grad de risc de preț Rezervele demonstrate pot acoperi proiectul în mod adecvat până la scadența împrumutului	Contract de aprovizionare pe termen scurt sau contract de aprovizionare pe termen lung cu un furnizor având o poziție financiară nesatisfăcătoare - se menține cu certitudine un anumit grad de risc de preț Proiectul se bazează într-o anumită măsură pe rezerve potențiale și neexploatate
Soliditatea sponsorului
Istoricul profesio- nal, puterea finan- ciară și experiența privind țara/ sectorul aferente sponsorului Sprijinul sponsoru- lui, evidențiat de către participarea la capitalul propriu, clauza de proprietate și stimulentul de a injecta lichidități adiționale, dacă este necesar	Sponsor solid, cu istoric profesional excelent și poziție financiară foarte bună Solid. Proiectul este strategic pentru sponsor într-un grad ridicat - activitate de bază, strategie pe termen lung	Sponsor de calitate bună, cu istoric profe- sional satisfăcător și poziție financiară bună Bun. Proiectul este strategic pentru sponsor - activitate de bază, strategie pe termen lung	Sponsor adecvat, cu istoric profesional adecvat și poziție financiară bună Acceptabil. Proiectul este considerat impor- tant pentru sponsor - activitate de bază	Sponsor de calitate scăzută, fără istoric profe- sional sau cu istoric profe- sional îndo- ielnic și/sau poziție financiară nesatisfăcătoare Limitat. Proiectul nu este esențial pentru strategia pe termen lung a sponsorului sau pentru activitatea sa de bază
	Categoria 1 (Solid)	Categoria 2 (Bun)	Categoria 3 (Satisfăcător)	Categoria 4 (Slab)
Mecanismele de garantare
Cedarea contracte- lor și a conturilor	Deplin cuprinzătoare	Cuprinzătoare	Acceptabilă	Insuficientă
Gajarea activelor, luând în considera- re calitatea, valoarea și lichi- ditatea acestora	Garanție prioritară de prim rang, executorie din punct de vedere juridic, asupra tuturor activelor proiectu- lui, asupra contractelor, permisiunilor și conturilor necesare derulării proiectului	Garanție prioritară, executorie din punct de vedere juridic, asupra tuturor activelor proiectului, asupra contractelor, permisiunilor și conturilor necesare derulării proiectului	Garanție acceptabilă asupra tuturor activelor proiectului, asupra contractelor, permisiunilor și conturilor necesare derulării proiectului	Garanție insuficientă în favoarea creditorilor; clauză de gaj negativ inadecvată
Controlul creditorului asupra fluxurilor de numerar - de exemplu, utilizarea excesului de lichidități pentru plata datoriei (cash sweep), conturi de depozit la terțe părți independente până la îndeplinirea unei prevederi contractuale (escrow accounts)	Solid	Satisfăcător	Suficient	Slab
Soliditatea clauze- lor contractuale - plăți în avans obligatorii, amânarea plăților, ordinea de efectua- re a plăților (payment cascade), restricții privind dividendele etc.	Clauzele contractua- le sunt solide pentru acest tip de proiect. Nu este permisă contractarea unei datorii suplimentare pentru proiectul respectiv.	Clauzele contractuale sunt satisfăcătoare pentru acest tip de proiect. Este permisă contracta- rea unei datorii suplimentare extrem de limitate pentru proiectul respectiv.	Clauzele contractuale sunt suficiente pentru acest tip de proiect. Este permisă contractarea unei datorii suplimentare limitate.	Clauzele contractuale sunt insuficien- te pentru acest tip de proiect. Este permisă contractarea unei datorii suplimentare nelimitate.
Fondurile de rezervă - serviciul datoriei, exploa- tare și întreține- re, reînnoire și înlocuire, eveni- mente neprevăzute etc.	Perioadă de acoperi- re superioară mediei, toate fondurile de rezervă finanțate integral în numerar sau prin scrisori de credit emise de către bănci cu un rating foarte ridicat	Perioadă de acoperire medie, toate fondurile de rezervă finanțate integral	Perioadă de acoperire medie, toate fondurile de rezervă finanțate integral	Perioadă de acoperire inferioară mediei, fondurile de rezervă finanțate prin fluxurile de numerar de exploatare

Tabelul 2 - Clasele de rating reglementate pentru expunerile provenind din finanțări de bunuri imobiliare producătoare de venit

───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

Categoria 1 Categoria 2 Categoria 3 Categoria 4

(Solid) (Bun) (Satisfăcător) (Slab)

Puterea financiară

Condiții de piață Cererea și oferta Cererea și oferta Condițiile de piață Condițiile de

pentru tipul și pentru tipul și sunt, cu piață sunt

localizarea localizarea proiectului aproximație, în slabe. Momentul

proiectului sunt, la sunt, la momentul echilibru. Pe piață în care

momentul actual, în actual, în echilibru. apar proprietăți condițiile se

echilibru. Numărul Numărul de proprietăți competitive, iar vor ameliora și

de proprietăți competitive care apar altele sunt în vor reveni la

competitive care pe piață este etapa de starea de

apar pe piață este aproximativ egal cu planificare. echilibru este

egal cu cererea cererea previzionată. Detaliile incert.

previzionată sau conceptuale și Proiectul pierde

inferior acesteia. capacitățile locatari la

proiectului pot să expirarea

nu fie la fel de contractului de

avansate ca cele leasing/

ale proiectelor închiriere.

noi. Condițiile

noului contract

de leasing/

închiriere sunt

mai puțin

favorabile în

raport cu cele

ale contractului

care expiră.

Indicatorii finan- Rata de acoperire a Rata de acoperire a Rata de acoperire a Rata de

ciari și raportul serviciului datoriei serviciului datoriei - serviciului acoperire a

dintre valoarea aferentă proprietă- fără relevanță pentru datoriei aferentă serviciului

împrumutului și cea ții este considerată dezvoltarea proprietă- proprietății s-a datoriei

a garanției reale solidă - rata de ții imobiliare - și deteriorat și aferentă

(advance rate) acoperire a servi- raportul dintre valoa- valoarea sa s-a proprietății s-a

ciului datoriei nu rea împrumutului și cea diminuat, deteriorat în

este relevantă a garanției reale sunt determinând mod semnifica-

pentru etapa de satisfăcătoare. În creșterea raportu- tiv, iar

construcție -, iar cazul în care există lui dintre valoarea raportul

raportul dintre o piață secundară, împrumutului și cea dintre valoarea

valoarea împrumutu- tranzacția este a garanției reale, împrumutului și

lui și cea a garan- subscrisă în conformi- aferent acesteia. cea a garanției

ției reale, aferent tate cu standardele reale, aferent

acesteia, este pieței. acesteia, este

considerat scăzut, mult superior

având în vedere standardelor de

tipul proprietății. subscriere

În cazul în care pentru noi

există o piață credite.

secundară, tranzac-

ția este subscrisă

în conformitate cu

standardele pieței.

Analiza pe bază de Structura proprietă- Proprietatea generează În timpul unui Situația finan-

simulări de criză ții în termeni de venituri capabile să declin economic, ciară a proprie-

(stress analysis) resurse, obligații acopere obligațiile proprietatea ar tății este

potențiale și financiare într-o suferi o scădere a fragilă, fiind

datorii permite perioadă prelungită de venitului generat, probabil ca

îndeplinirea obliga- criză financiară - de care ar limita pentru proprie-

țiilor financiare exemplu, ratele capacitatea tatea respecti-

aferente acesteia în dobânzii, creșterea acesteia de finan- vă să se înre-

timpul unei perioade economică -. Este țare a cheltuieli- gistreze apari-

de criză financiară probabil ca pentru lor de capital și ția stării de

cu impact negativ proprietatea respecti- ar conduce la nerambursare, în

major - de exemplu, vă să se înregistreze creșterea semnifi- afara cazului în

ratele dobânzii, apariția stării de câțiva a riscului care condițiile

creșterea economică nerambursare doar în de nerambursare. se ameliorează

condiții economice de în scurt timp.

criză cu impact

negativ major.

Predictibilitatea

fluxurilor de

numerar

(a) Pentru proprie- Contractele de Majoritatea Majoritatea Contractele de

tățile finalizate, leasing/închiriere contractelor de leasing contractelor de leasing/

având o rată de aferente proprietă- /închiriere aferente leasing/închiriere închiriere

ocupare, o valoare ții sunt încheiate proprietății sunt aferente proprietă- aferente

a chiriei și pe termen lung, cu încheiate pe termen ții sunt încheiate proprietății

cheltuieli de locatari care lung, cu locatari care mai degrabă pe sunt încheiate

exploatare normale prezintă o bonitate prezintă diverse grade termen mediu decât pe diferite

(stabilised solidă, având de bonitate. La pe termen lung, intervale de

property) scadențe dispersate expirarea contractelor cu locatari care timp, cu

în timp. Proprieta- de leasing/închiriere prezintă diverse locatari care

tea prezintă un se înregistrează un grade de bonitate. prezintă diverse

istoric al menține- rulaj normal al La expirarea grade de

rii locatarilor la locatarilor. Gradul de contractelor de bonitate. La

expirarea e neocupare este leasing/închiriere expirarea

contractului de scăzut. Cheltuielile se înregistrează contractelor de

leasing/închiriere. sunt predictibile. un rulaj moderat al leasing/

Gradul de neocupare locatarilor. Gradul închiriere se

este scăzut. de neocupare este înregistrează un

Cheltuielile - moderat. rulaj foarte

întreținere, asigu- Cheltuielile sunt ridicat al

rări, securitate și relativ locatarilor.

taxe imobiliare - predictibile, Gradul de

sunt predictibile. dar variază în neocupare este

raport cu ridicat.

veniturile. Cheltuielile

semnificative

sunt legate de

pregătirea

spațiului pentru

noi locatari.

(b) Pentru Activitatea de Activitatea de leasing/ Cea mai mare parte Nivelul de piață

proprietățile leasing/închiriere închiriere îndeplinește a activității de al chiriilor

finalizate, dar îndeplinește sau sau depășește nivelul leasing/închiriere nu atinge

fără o rată de depășește nivelul previzionat. Proiectul se încadrează în nivelul

ocupare, o valoare previzionat. va atinge nivelul nivelul previzionat.

a chiriei și Proiectul va atinge normal al ratei de previzionat; cu În ciuda

cheltuieli de nivelul normal al ocupare, al valorii toate acestea, faptului că

exploatare normale ratei de ocupare, chiriei și al proiectul nu va gradul de

(not stabilised al valorii chiriei cheltuielilor de atinge nivelul ocupare

property) și al cheltuielilor exploatare în normal al ratei de planificat a

de exploatare în viitorul apropiat. ocupare, al valorii fost atins,

viitorul apropiat. chiriei și al rata de

cheltuielilor de acoperire a

exploatare o obligațiilor

anumită perioadă de financiare

timp. prin fluxuri de

numerar (cash

flow coverage)

este inadecvată

din cauza unui

nivel nesatisfă-

cător al

veniturilor.

construcție face obiectul unui face obiectul unui leasing/închiriere proprietății

contract de leasing/ contract de leasing/ se încadrează în este în declin

închiriere în avans închiriere în avans ori nivelul din cauza

pe durata creditului este vândută în avans previzionat, dar creșterii

sau este vândută în către un locatar sau un bunul imobiliar costurilor peste

avans către un loca- cumpărător cu bonitate poate să nu facă nivelul bugetat,

tar ori un cumpără- satisfăcătoare sau obiectul unui a deteriorării

tor având un rating instituția de credit contract de leasing pieței, a

corespunzător gradu- are un angajament /închiriere în anulării

lui investițional obligatoriu privind avans și poate să contractelor de

sau instituția de furnizarea de finanțare nu existe un leasing/

credit are un anga- permanentă din partea angajament închiriere de

jament obligatoriu unui creditor cu obligatoriu de către locatari

de preluare a finan- bonitate preluare a sau a altor

țării, care va fi satisfăcătoare. finanțării, care factori.

furnizată permanent va fi furnizată Poate exista

pe termen lung permanent pe termen o situație

(take-out lung (take-out conflictuală cu

financing), din financing). partea care

partea unui creditor Instituția de furnizează

cu un rating cores- credit poate fi finanțarea

punzător gradului creditorul permanentă.

investițional. permanent.

Caracteristicile

activului

Localizarea Proprietatea este Proprietatea este Localizarea Localizarea

localizată într-o localizată într-o zonă proprietății nu proprietății,

zonă foarte convena- convenabilă, avantajoa- prezintă un avantaj configurația,

bilă, avantajoasă să din punctul de competitiv. detaliile

din punctul de vedere al serviciilor conceptuale și

vedere al servicii- dorite de locatari. gradul de

lor dorite de întreținere au

locatari. contribuit la

problemele

întâmpinate cu

privire la

aceasta.

Detaliile Proprietatea este Proprietatea este Proprietatea este Configurația,

conceptuale și avantajată de adecvată în ceea ce adecvată în ceea ce detaliile

starea proprietății detaliile conceptu- privește detaliile privește conceptuale sau

ale, configurația și conceptuale, configura- configurația, gradul de

gradul său de între- ția și gradul de detaliile întreținere al

ținere și este întreținere. Detaliile conceptuale și proprietății

foarte competitivă conceptuale și gradul de prezintă

în raport cu capacitățile proprietă- întreținere. deficiențe.

proprietăți noi. ții sunt competitive în

raport cu proprietăți

noi.

Proprietatea este Bugetul aferent Bugetul aferent Bugetul aferent Proiectul

în construcție. construcției este construcției este construcției este depășește

strict, iar riscu- strict, iar riscurile adecvat, iar bugetul sau este

rile de ordin tehnic de ordin tehnic sunt antreprenorii au nerealist din

sunt limitate. limitate. Antreprenorii o calificare perspectiva

Antreprenorii sunt sunt foarte calificați. obișnuită. riscurilor de

foarte calificați. ordin tehnic.

Antreprenorii

pot să nu aibă

calificarea

necesară.

Soliditatea

sponsorului/

promotorului

Capacitatea Sponsorul/Promotorul Sponsorul/Promotorul a Contribuția Sponsorului/

financiară și a participat cu o participat cu o sponsorului/promo- Promotorului îi

voința de a contribuție monetară contribuție monetară torului poate fi lipsește

sprijini substanțială la semnificativă la nesemnificativă capacitatea sau

proprietatea construcția sau construcția sau achizi- sau non-monetară. voința de a

achiziția ția proprietății. Resursele financia- sprijini

proprietății. Situația financiară a re ale sponsorului/ proprietatea.

Sponsorul/Promotorul sponsorului/promotoru- promotorului sunt

are resurse lui îi permite să egale sau inferioa-

substanțiale și sprijine proprietatea re mediei.

datorii limitate, în cazul unui deficit

directe și potenția- al fluxurilor de

le. Proprietățile numerar. Proprietățile

sponsorului/ sponsorului/promotoru-

promotorului sunt lui sunt localizate în

diversificate din mai multe regiuni

punctul de vedere al geografice.

localizării

geografice și al

tipului de

proprietate.

Reputația și Administratori cu Administratori și Administratori și Administratori

istoricul experiență și sponsor de o calitate sponsor de o ineficace și

profesional cu sponsor de calitate corespunzătoare. calitate moderată. sponsor de o

privire la ridicată. Reputație Sponsorul sau Istoricul calitate

proprietăți solidă și istoric administratorii dețin profesional al substandard.

similare profesional un istoric profesional administratorilor Dificultățile

îndelungat și de de succes cu privire sau sponsorului nu întâmpinate de

succes cu privire la la proprietăți generează motive către

proprietăți similare similare. serioase de administratori

îngrijorare. și sponsor au

contribuit în

trecut la

apariția de

dificultăți în

administrarea

proprietăților.

Relațiile cu parti- Relații solide cu Relații demonstrate cu Relații adecvate cu Relații

cipanții relevanți participanții participanții princi- agenții de leasing/ nesatisfăcătoare

de pe piața principali de pe pali de pe piața închiriere și alți cu agenții de

imobiliară piața imobiliară, imobiliară, cum ar fi furnizori de leasing/închiri-

cum ar fi agenții de agenții de leasing/ servicii imobiliare ere și/sau alți

leasing/închiriere închiriere importante furnizori de

servicii

imobiliare

importante

Mecanismele de

garantare

Natura garanției Garanție prioritară Garanție prioritară de Garanție prioritară Capacitatea

de prim rang, prim rang, executorie de prim rang, creditorului de

executorie din punct din punct de vedere executorie din executare a

de vedere juridic juridic punct de vedere garanției este

juridic restrânsă.

Cedarea contrac- Creditorul a obținut Creditorul a obținut Creditorul a Creditorul nu a

telor de leasing/ cedarea contractelor cedarea contractelor de obținut cedarea obținut cedarea

închiriere - în de leasing/închiri- leasing/închiriere. contractelor de contractelor de

cazul proiectelor ere. Creditorul Creditorul păstrează leasing/închiriere. leasing/

care fac obiectul păstrează informații informații curente Creditorul închiriere sau

unui contract de curente referitoare referitoare la păstrează nu a păstrat

leasing/închiriere la locatari, care locatari, care ar informații curente informațiile

pe termen lung ar facilita notifi- facilita notificarea referitoare la necesare care

carea locatarilor cu locatarilor cu privire locatari, care să permită

privire la transmi- la transmiterea ar facilita notifi- notificarea

terea chiriilor chiriilor direct către carea locatarilor promptă a

direct către credi- creditor, cum ar fi cu privire la locatarilor

tor, cum ar fi registrul curent de transmiterea imobilului.

registrul curent de închirieri și copii ale chiriilor direct

închirieri și copii contractelor de către creditor,

ale contractelor de leasing/închiriere cum ar fi registrul

leasing/închiriere având ca obiect curent de închiri-

având ca obiect proiectul imobiliar. eri și copii ale

proiectul imobiliar. contractelor de

leasing/închiriere

având ca obiect

proiectul

imobiliar.

Calitatea protec- Adecvată Adecvată Adecvată Substandard

ției oferite de

polița de asigurare

Tabelul 3 - Clasele de rating reglementate pentru expunerile provenind din finanțări de obiecte

─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

Categoria 1 Categoria 2 Categoria 3 Categoria 4

(Solid) (Bun) (Satisfăcător) (Slab)

Puterea financiară

Condiții de piață Cererea este Cererea este puternică Cererea este Cererea este

puternică și în și stabilă. Bariere la adecvată și slabă și în

creștere, bariere intrarea pe piață și stabilă, bariere scădere,

puternice la senzitivitate la limitate la vulnerabilitate

intrare pe piață, modificările intrarea pe piață la modificările

senzitivitate tehnologiei și ale și senzitivitate tehnologiei și

redusă la perspectivelor semnificativă la ale

modificările economice modificările perspectivelor

tehnologiei și ale tehnologiei și ale economice, mediu

perspectivelor perspectivelor foarte incert.

economice. economice.

Indicatorii Indicatorii Indicatorii financiari Indicatorii Indicatorii

financiari - rata financiari reflectă reflectă o situație financiari financiari

de acoperire a o situație financiară reflectă o reflectă o

serviciului financiară solidă, solidă/acceptabilă, situație situație

datoriei și luând în luând în considerare financiară financiară slabă,

raportul dintre considerare tipul tipul activului. standard, luând în luând în

valoarea activului. Ipoteze economice considerare tipul considerare tipul

împrumutului și Ipoteze economice aferente proiectului activului. activului.

cea a garanției foarte robuste robuste

reale

Analiza pe bază Venituri pe termen Venituri pe termen Venituri pe termen Venituri supuse

de simulări de lung stabile, scurt satisfăcătoare. scurt incerte. unor

criză capabile să facă Creditul poate face Fluxurile de incertitudini

față unor condiții față anumitor condiții numerar sunt puternice;

de criză cu impact financiare adverse. vulnerabile la chiar și în

negativ major de-a Apariția stării de condiții de criză condiții

lungul unui ciclu nerambursare este obișnuite de-a economice

economic probabilă doar în lungul unui ciclu normale, pentru

condiții economice de economic. Pentru activul

criză cu impact creditul respectiv respectiv se

negativ major. se poate poate înregistra

înregistra apariția stării

apariția stării de de nerambursare,

nerambursare în în afara cazului

cazul unui declin în care

economic obișnuit. condițiile se

ameliorează.

Lichiditatea pieței Piața este Piața este structurată Piața este Piață locală

structurată la la nivel mondial sau structurată la și/sau

nivel mondial; regional; activele nivel regional, cu vizibilitate

activele sunt sunt relativ lichide. perspective redusă.

foarte lichide. limitate pe termen Lichiditate

scurt, implicând o scăzută sau

lichiditate mai inexistentă, în

scăzută. special pe

piețele-nișă

Cadrul politic și juridic

Riscul politic, Foarte scăzut; Scăzut; instrumente Moderat; Ridicat;

inclusiv riscul instrumente solide satisfăcătoare de instrumente instrumente

de transfer de diminuare a diminuare a riscului, suficiente de slabe sau

riscului, dacă dacă este necesar diminuare a inexistente de

este necesar riscului diminuare a

riscului

Riscurile juridic Jurisdicția este Jurisdicția este Jurisdicția este Cadru juridic și

și de reglementare favorabilă favorabilă reintrării în general de reglementare

reintrării în în posesie și favorabilă slab sau

posesie și executării reintrării în instabil.

executării contractelor. posesie și Jurisdicția

contractelor. executării poate determina

contractelor, ca reintrarea în

chiar dacă posesie și

reintrarea în executarea

posesie poate fi contractelor să

de durată și/sau aibă o durată

dificilă. îndelungată sau

să fie

imposibile.

Caracteristicile tranzacției

Durata finanțării Credit rambursabil Valoare mai ridicată a Valoare importantă Rambursare

în raport cu integral în ultimei sume rămase de a ultimei sume integrală la

durata de viață tranșe/valoare rambursat, de o rămase de scadență sau

economică a minimă a ultimei dimensiune mai mare în rambursat, de o valoare ridicată

activului sume rămase de raport cu tranșele dimensiune mai a ultimei sume

rambursat, de o anterioare (balloon), mare în raport cu rămase de

dimensiune mai mare dar încă la nivele tranșele rambursat, de o

în raport cu satisfăcătoare anterioare dimensiune mai

tranșele anterioare (balloon), cu mare în raport

(balloon). Fără posibile perioade cu tranșele

perioadă de grație de grație anterioare

(balloon)

Riscul de exploatare

Permisiuni/ Toate permisiunile Toate permisiunile au Majoritatea Probleme la

Autorizații au fost obținute; fost obținute sau sunt permisiunilor au obținerea

activul în curs de obținere; fost obținute sau tuturor

îndeplinește activul îndeplinește sunt în curs de permisiunilor

normele de normele de securitate obținere, procesul necesare, o

securitate curente curente și de obținere al parte a

și previzibile. previzibile. acestora din urmă configurației

fiind considerat o planificate

simplă și/sau a

formalitate, operațiunilor

activul planificate

îndeplinește poate necesita

normele de revizuire.

securitate

curente.

Sfera și natura Contract de Contract de exploatare Contract de Nu există un

contractelor de exploatare și și întreținere pe exploatare și contract de

exploatare și întreținere pe termen lung și/sau întreținere riscul unui cost

întreținere termen lung solid, conturi de rezerve limitat sau cont de exploatare

de preferință cu privind exploatarea și de rezerve ridicat

stimulente legate întreținerea - dacă privind depășește

de calitatea este necesar exploatarea și diminuatorii de

execuției întreținerea risc.

contractului și/sau limitat - dacă

conturi de rezerve este necesar

privind

exploatarea și

întreținerea - dacă

este necesar

Puterea financiară Istoric profesional Istoric profesional Istoric Istoric

a operatorului, excelent și satisfăcător și profesional profesional

istoricul capacitate solidă capacitate de a repune mediocru sau de inexistent sau

profesional în de a repune pe pe piață activul scurtă durată și necunoscut și

administrarea piață activul capacitate incertă incapacitate de

acestui tip de de a repune pe a repune pe

activ și piață activul piață activul

capacitatea de a

repune pe piață

activul în

momentul în care

contractul de

leasing/închiriere

expiră

Caracteristicile activului

Configurația, Avantaj solid în Detalii conceptuale și Detalii Detalii

dimensiunea, ceea ce privește gradul de întreținere conceptuale și conceptuale și

detaliile detaliile superioare mediei. gradul de gradul de

conceptuale și conceptuale și Configurație standard, întreținere medii. întreținere

gradul de gradul de fiind posibile Configurația este inferioare

întreținere - de întreținere. excepții foarte într-o anumită mediei. Activul

exemplu, vechimea, Configurația este limitate, astfel încât măsură specifică, se apropie de

dimensiunea în standard, astfel obiectul îndeplinește ceea ce ar putea finalul duratei

cazul unui avion încât obiectul cerințele unei piețe cauza o piață mai sale de viață

-- în raport cu îndeplinește lichide. restrânsă pentru economică.

alte active de pe cerințele unei obiect. Configurația

aceeași piață piețe lichide. este foarte

aparte; piața

pentru acest

obiect este

foarte

restrânsă.

Valoarea de Valoarea curentă Valoarea de revânzare Valoarea de Valoarea de

revânzare de revânzare este este moderat revânzare este revânzare este

mult superioară superioară valorii ușor superioară inferioară

valorii datoriei. datoriei. valorii datoriei. valorii

datoriei.

Senzitivitatea Valoarea și Valoarea și Valoarea și Valoarea și

valorii și lichiditatea lichiditatea activului lichiditatea lichiditatea

lichidității activului sunt sunt senzitive la activului sunt activului sunt

activului la relativ insensibile ciclurile economice. destul de foarte senzitive

ciclurile la ciclurile senzitive la la ciclurile

economice economice. ciclurile economice.

economice.

Soliditatea sponsorului

Puterea financiară Istoric profesional Istoric profesional Istoric Istoric

a operatorului, excelent și satisfăcător și profesional profesional

istoricul capacitate solidă capacitate de a repune mediocru sau de inexistent sau

profesional în de a repune pe pe piață activul scurtă durată și necunoscut și

administrarea piață activul capacitate incertă incapacitate de

acestui tip de de a repune pe a repune pe

activ și piață activul piață activul

capacitatea de a

repune pe piață

activul în

momentul în care

contractul de

leasing/ închiriere

expiră

Istoricul Sponsori cu istoric Sponsori cu istoric Sponsori cu Sponsori fără

profesional și profesional profesional bun și istoric istoric

puterea financiară excelent și poziție poziție financiară profesional profesional sau

aferente financiară foarte bună adecvat și poziție cu istoric

sponsorilor bună financiară bună profesional

îndoielnic

și/sau poziție

financiară

nesatisfăcătoare

Mecanismele de garantare

Controlul activului Documentația Documentația juridică Documentația Contractul oferă

juridică oferă oferă creditorului un juridică oferă o garanție

creditorului un control efectiv - de creditorului un redusă pentru

control efectiv - exemplu, o garanție control efectiv - creditor și lasă

de exemplu, o prioritară, executorie de exemplu, o loc pentru un

garanție prioritară din punct de vedere garanție anumit risc de

de prim rang, juridic, sau o prioritară, pierdere a

executorie din structură de executorie din controlului

punct de vedere leasing/închiriere punct de vedere asupra

juridic, sau o care să includă o juridic, sau o activului.

structură de asemenea garanție - structură de

leasing/închiriere asupra activului sau leasing/închiriere

care să includă o asupra societății care care să includă o

asemenea garanție îl posedă. asemenea garanție -

–asupra activului asupra activului

sau asupra sau asupra

societății care îl societății care îl

posedă. posedă.

Drepturi și Creditorul este în Creditorul este în Creditorul este în Creditorul este

mijloace la măsură să măsură să monitorizeze măsură să în măsură să

dispoziția monitorizeze localizarea și starea monitorizeze monitorizeze

creditorului localizarea și activului, aproape în localizarea și localizarea și

pentru starea activului, orice moment și în starea activului, starea activului

monitorizarea în orice moment și orice loc. aproape în orice într-un mod

localizării și în orice loc - moment și în orice limitat.

stării activului rapoarte periodice, loc.

posibilitatea de a

efectua inspecții

Asigurare Protecție solidă Protecție Protecție Protecție

împotriva daunelor oferită de polița satisfăcătoare oferită suficientă oferită scăzută oferită

de asigurare, de polița de asigurare de polița de de polița de

incluzând daunele - neincluzând daunele asigurare - asigurare -

colaterale, polița colaterale -, polița neincluzând neincluzând

fiind încheiată cu fiind încheiată cu daunele colaterale daunele

societăți de societăți de asigurare -, polița fiind colaterale - sau

asigurare de cea de calitate bună încheiată cu polița este

mai bună calitate societăți de încheiată cu

asigurare de societăți de

calitate asigurare de

acceptabilă calitate scăzută.

Tabelul 4 - Clasele de rating reglementate pentru expunerile provenind din finanțări de mărfuri

Categoria 1 Categoria 2 Categoria 3 Categoria 4

(Solid) (Bun) (Satisfăcător) (Slab)

Puterea financiară

Gradul de Solid Bun Satisfăcător Slab

acoperire al

tranzacției

printr-o garanție

reală excedentară

(over-

collateralisation)

Cadrul politic și juridic

Riscul de țară Absența riscului de Expunere limitată la Expunere la riscul Expunere

țară riscul de țară - în de țară - în puternică la

special, localizarea special, riscul de țară

extrateritorială localizarea - în special,

(offshore) a extrateritorială rezervele

rezervelor într-o țară (offshore) a deținute local

emergentă rezervelor într-o (inland) într-o

țară emergentă țară emergentă

Diminuarea Diminuare foarte Diminuare puternică: Diminuare Diminuare doar

riscului de țară puternică:

–Mecanisme acceptabilă: parțială:

–Mecanisme extrateritoriale - Mecanisme - Absența

extrateritoriale (offshore) extrateritoriale mecanismelor

(offshore) - Marfă strategică (offshore) extrateritoriale

puternice - Cumpărător de - Marfă mai puțin (offshore)

–Marfă strategică calitate solidă strategică - Cumpărător de

–Cumpărător de - Cumpărător de calitate slabă

primă clasă calitate

acceptabilă

Caracteristicile activului

Lichiditate și Marfa este cotată Marfa este cotată și Marfa nu este Marfa nu este

susceptibilitate și poate fi poate fi acoperită cotată, dar este cotată.

la deteriorare acoperită prin prin instrumente lichidă. Există Lichiditatea

contracte futures tranzacționate pe incertitudini este limitată,

sau instrumente piețe nereglementate referitoare la luând în

tranzacționate pe (OTC). Marfa nu este posibilitatea de considerare

piețe susceptibilă la acoperire. Marfa dimensiunea și

nereglementate deteriorare. nu este adâncimea

(OTC). Marfa nu susceptibilă la pieței. Nu

este susceptibilă deteriorare. există

la deteriorare. instrumente de

acoperire

adecvate. Marfa

este

susceptibilă la

deteriorare.

Soliditatea sponsorului

Puterea financiară Foarte solidă, în Solidă Adecvată Slabă

a celui care raport cu filozofia

efectuează de tranzacționare

tranzacții și cu riscurile

(trader)

Istoricul Experiență extinsă Experiență suficientă Experiență limitată În general,

profesional, cu privire la tipul cu privire la tipul de cu privire la istoric

inclusiv de tranzacție în tranzacție în cauză. tipul de profesional

capacitatea de a cauză. Istoric Istoric profesional tranzacție în limitat sau

administra profesional solid superior mediei cauză. Istoric incert. Costuri

procesul de referitor la referitor la rezultatul profesional mediu și profituri

logistică rezultatul de de exploatare și la referitor la volatile

exploatare și la eficiența costurilor rezultatul de

eficiența exploatare și la

costurilor eficiența

costurilor

Mecanisme de Standarde solide Standarde adecvate Pentru Cel care

control al pentru selectarea pentru selectarea tranzacțiile efectuează

tranzacționării contrapartidei, contrapartidei, trecute nu sau tranzacțiile

și politici de acoperire (hedging) acoperire (hedging) înregistrat (trader) a

acoperire și monitorizare și monitorizare probleme sau s-au înregistrat

(hedging) înregistrat pierderi

probleme minore. semnificative

legate de

tranzacții

trecute.

Calitatea Excelentă Bună Satisfăcătoare Publicarea

publicării informațiilor

informațiilor financiare

financiare conține anumite

incertitudini

sau este

insuficientă.

Mecanismele de garantare

Controlul activului Garanția prioritară Garanția prioritară de La un anumit moment Contractul lasă

de prim rang, prim rang, executorie al procesului, loc pentru un

executorie din din punct de vedere creditorul pierde anumit risc de

punct de vedere juridic, oferă, în controlul pierdere a

juridic, oferă, în orice moment, exercitat asupra controlului

orice moment, creditorului controlul activelor. asupra

creditorului din punct de vedere Pierderea activelor.

controlul din punct juridic asupra controlului este Recuperarea

de vedere juridic activelor, dacă este atenuată prin poate fi

asupra activelor, necesar. cunoașterea periclitată.

dacă este necesar. procesului de

tranzacționare sau

prin angajamentul

asumat de către o

terță parte, după

caz.

Asigurare Protecție solidă Protecție Protecție Protecție

împotriva daunelor oferită de polița satisfăcătoare oferită suficientă oferită scăzută oferită

de asigurare, de polița de asigurare de polița de de polița de

incluzând daunele - neincluzând daunele asigurare - asigurare -

colaterale, polița colaterale -, polița neincluzând neincluzând

fiind încheiată cu fiind încheiată cu daunele colaterale daunele

societăți de societăți de asigurare -, polița fiind colaterale - sau

asigurare de cea de calitate bună încheiată cu polița este

mai bună calitate societăți de încheiată cu

asigurare de societăți de

calitate asigurare de

acceptabilă calitate scăzută

Anexa nr. 3

Aspecte cantitative ale abordării avansate de evaluare care

trebuie cuprinse în documentația internă a unei instituții de credit

1.Ipotezele implicite în model2. Modul în care au fost determinate clasele de risc operațional3. Modul în care date reale și construite sunt obținute și modul în care acestea sunt folosite sau încorporate în model4. Etapele de introducere, execuție și obținere de rezultate ale modelului5. Modul în care un standard de rigurozitate comparabil cu un nivel de încredere de 99,9% a fost respectat6. Modul în care pierderile așteptate și neașteptate au fost calculate; dacă și modul în care pierderile așteptate au fost reflectate în practicile interne7. Metodologia de agregare folosită pentru calculul estimării (sau cuantificării) globale de risc operațional a instituției de credit pe baza estimărilor (sau cuantificărilor) individuale de risc operațional. În mod special, documentația trebuie să detalieze dacă și modul în care corelațiile dintre estimările individuale de risc operațional au fost calculate și modul în care acestea au fost validate.

8.Dacă și modul în care impactul asigurării a fost recunoscut în cadrul modelului9. Procesul adoptat pentru validarea modelului, în special: criteriile de decizie și/sau testele statistice pentru identificarea situațiilor în care datele interne sunt considerate suficiente/insuficiente pentru calculul cuantificărilor riscului operațional10. Politica privind actualizarea modeluluiAnexa nr. 4

LISTA

privind agenții bancari

Nr. crt.	Data înregistrării	Denumirea agentului bancar	Codul de identificare fiscală/Codul unic de înregistrare	Identificatorul agentului bancar (cod LEI)^1	Autorizația deținută pentru desfășurarea activității externalizate	Descrierea activităților, serviciilor, operațiunilor sau proceselor externalizate	Piața de operare	Durata contractului de externalizare	Legislația aplicabilă

^1 Se va completa în măsura în care este disponibil.

25.10.2022Anexa nr. 4 a fost modificată de Punctul 9, Articolul IX din REGULAMENTUL nr. 11 din 10 octombrie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din 25 octombrie 2022

Anexa nr. 5

Aspecte de luat în considerare la elaborarea politicii privind cadrul de administrare a activității1. Structura acționariatului2. Structura grupului, dacă este cazul (structura juridică și funcțională)

3.Componența și funcționarea organului de conducere:

a)criterii de selecție;

b)numărul, durata mandatului, rotația, vârsta;

c)membrii independenți ai organului de conducere;

d)membrii executivi ai organului de conducere;

e)membrii neexecutivi ai organului de conducere;

f)repartizarea internă a sarcinilor, dacă este cazul.

4.Structura privind cadrul de administrare a activității și organigrama (cu impact asupra grupului, dacă este cazul):

a)comitete specializate:i. componență;ii. funcționare.

b)comitetul executiv, dacă există:i. componență;ii. funcționare.

5.Persoane care dețin funcții-cheie:

a)coordonatorul funcției de administrare a riscurilor;

b)coordonatorul funcției de conformitate;

c)coordonatorul funcției de audit intern;

d)alte persoane care dețin funcții-cheie.

6.Cadrul aferent controlului intern:

a)descrierea fiecărei funcții, inclusiv a organizării, resurselor, statutului și autorității acesteia;

b)descrierea cadrului de administrare a riscurilor, inclusiv a strategiei de administrare a riscurilor.

7.Structura organizatorică (cu impact asupra grupului, dacă este cazul):

a)structura operațională, liniile de activitate și repartizarea competențelor și a responsabilităților;

b)externalizare;

c)gama de produse și servicii;

d)zona geografică acoperită de activitate;

e)prestare de servicii cu titlu gratuit;

f)sucursale;

g)filiale, asocieri în participațiune etc.;

h)utilizarea de centre offshore.

8.Codul de conduită și comportament (cu impact asupra grupului, dacă este cazul):

a)obiective strategice și valorile companiei;

b)coduri și norme interne, politica de prevenire;

c)politica în domeniul conflictelor de interese;

d)avertizări de integritate.

9.Stadiul politicii privind cadrul de administrare a activității, cu precizarea datei referitoare la:

a)elaborare;

b)cea mai recentă modificare;

c)cea mai recentă evaluare;

d)aprobarea de către organul de conducere.

28.12.2020Actul a fost completat de Punctul 192, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Anexa nr. 6

Aspecte care trebuie cuprinse în documentația aferentă politicilor

privind modul de îndeplinire a standardelor etice și profesionale ale unei instituții de credit1. Readucerea la cunoștința cititorilor a faptului că toate activitățile instituției de credit trebuie să fie desfășurate în conformitate cu legislația aplicabilă și cu valorile corporative ale acesteia2. Promovarea conștientizării riscurilor printr-o cultură solidă privind riscurile, cu reflectarea așteptărilor organului de conducere conform cărora activitățile nu vor depăși apetitul pentru risc și limitele de risc stabilite de către instituția de credit și nici responsabilitățile respective ale personalului acesteia3. Enunțarea unor principii și prezentarea unor exemple de comportamente acceptabile și inacceptabile corelate, în special, cu raportarea financiară eronată și conduita neadecvată, cu infracțiunile economice și financiare (inclusiv frauda, spălarea banilor și practicile antitrust, sancțiunile financiare, darea de mită sau luarea de mită și corupția, manipularea pieței, vânzarea inadecvată și alte încălcări ale legislației în materie de protecție a consumatorului)

4.Clarificarea faptului că, în plus față de respectarea cerințelor legale și de reglementare și a politicilor interne, se așteaptă din partea personalului să se comporte în mod onest și cu integritate și să își îndeplinească sarcinile în mod competent, cu atenție și cu diligența corespunzătoare5. Asigurarea faptului că personalul instituției de credit cunoaște acțiunile disciplinare, acțiunile legale și sancțiunile posibile la nivel intern și extern care pot fi declanșate ca urmare a unei conduite inadecvate și a unor comportamente inacceptabile

28.12.2020Actul a fost completat de Punctul 192, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Anexa nr. 7

Lista neexhaustivă privind aptitudinile relevante pe care instituțiile de credit

trebuie să le aibă în vedere la evaluarea adecvăriia) Autenticitate: este consecvent în exprimare și în acțiuni și se comportă conform propriilor valori și convingeri afirmate. Își comunică în mod deschis intențiile, ideile și sentimentele, încurajează un mediu de deschidere și onestitate și informează corect supraveghetorul cu privire la situația reală, recunoscând totodată riscurile și problemele.

b)Limbaj: poate să comunice verbal în mod structurat și convențional și să scrie în limba națională sau în limba de lucru a locației instituției.

c)Capacitate de decizie: ia decizii oportune și în cunoștință de cauză acționând cu promptitudine sau angajându-se să desfășoare o anumită acțiune, de exemplu prin exprimarea propriilor puncte de vedere și fără a întârzia luarea de măsuri.

d)Comunicare: poate să redea un mesaj în mod inteligibil și acceptabil și în forma corespunzătoare. Se concentrează pe asigurarea și obținerea de claritate și transparență și încurajează emiterea unui feedback activ.

e)Judecată: poate să cântărească date și diferite acțiuni și să ajungă la o concluzie logică. Examinează, recunoaște și înțelege elementele și aspectele esențiale. Are o perspectivă amplă de analiză, dincolo de domeniul său de responsabilitate, în special când abordează probleme care pot pune în pericol continuitatea întreprinderii.

f)Orientat spre client și calitate: este axat pe furnizarea de calitate și, de câte ori este posibil, pe identificarea de modalități în vederea îmbunătățirii acesteia. În mod deosebit, aceasta înseamnă nemanifestarea consimțământului pentru dezvoltarea și comercializarea de produse și servicii, precum și pentru angajarea cheltuielilor de capital, de exemplu, pentru produse, clădiri de birouri sau holdinguri, în circumstanțe în care nu poate cuantifica în mod corespunzător riscurile din lipsă de înțelegere a arhitecturii, principiilor sau ipotezelor de bază. Identifică și studiază dorințele și nevoile clienților, se asigură de faptul că clienții nu sunt supuși la riscuri inutile și ia măsuri pentru ca informațiile furnizate clienților să fie corecte, complete și echilibrate.

g)Competență de conducere: conduce și oferă îndrumări unui grup, dezvoltă și întreține munca în echipă, motivează și încurajează resursele umane disponibile și se asigură de faptul că angajații dețin competența profesională necesară pentru a atinge un anumit obiectiv. Este receptiv la critică și oferă oportunitatea pentru dezbateri critice.

h)Fidelitate: se identifică cu instituția de credit și are simțul implicării. Dovedește că poate dedica suficient timp pentru lucru și că își poate îndeplini sarcinile în mod corespunzător, apără interesele instituției de credit și acționează în mod obiectiv și critic. Recunoaște și anticipează eventualele conflicte de interese și interesele de serviciu.

i)Conștientizare externă: monitorizează evoluțiile, bazele solide și atitudinile din cadrul instituției de credit. Este bine informat cu privire la evoluțiile financiare, economice, sociale și de altă natură la nivel național și internațional care ar putea afecta întreprinderea, precum și la interesele acționarilor și poate valorifica aceste informații.

j)Negociere: identifică și descoperă interesele comune cu scopul de a dezvolta consensul, totodată urmând obiectivele de negociere.

k)Persuasiv: poate influența punctele de vedere ale altora exercitând puterea persuasivă și recurgând la autoritate și tact în mod natural. Este o personalitate puternică și capabilă să-și mențină fermitatea.

l)Munca în echipă: cunoaște interesele grupului și își aduce contribuția la rezultatul comun; poate să funcționeze în cadrul unei echipe.

m)Agilitate strategică: poate să dezvolte o viziune realistă cu privire la evoluțiile viitoare și să o transpună în obiective pe termen lung, de exemplu, prin aplicarea analizei de scenarii. În acest context, ține cont în mod corespunzător de riscurile la care este expusă întreprinderea și ia măsurile adecvate pentru a le controla.

n)Rezistență la stres: dă dovadă de rezistență și poate să obțină o performanță consecventă chiar și în condiții de tensiune ridicată și în momente de incertitudine.

o)Simțul responsabilității: înțelege interesele interne și externe, le evaluează cu atenție și le documentează. Are capacitatea de a învăța și își dă seama că acțiunile sale afectează interesele acționarilor.

p)Prezidarea ședințelor: este capabil să prezideze ședințe în mod eficient și eficace și să creeze o atmosferă deschisă care să încurajeze pe toată lumea să participe în condiții de egalitate; cunoaște sarcinile și responsabilitățile altor persoane.

28.12.2020Actul a fost completat de Punctul 192, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Anexa nr. 8

DOCUMENTE ȘI INFORMAȚII

privind persoanele propuse în calitate de membri ai organului de conducere

al instituției de credit/ persoane care dețin funcții-cheie în cadrul instituției de credit^1

^1 Pentru persoanele care dețin funcții-cheie se transmit doar informațiile și documentația prevăzute la partea A, pct. I-III și V și partea B, pct. I și II.

Partea A Chestionar pentru persoanele propuse în calitate de membri ai organului de conducere al instituției de credit/persoane care dețin funcții-cheie în cadrul instituției de credit^2

^2 Acest chestionar se completează și se semnează de fiecare dintre persoanele propuse în calitate de membri ai organului de conducere al instituției de credit/persoane care dețin funcții-cheie în cadrul instituției de credit. Este obligatoriu a se răspunde la toate întrebările. Nu sunt acceptate chestionare semnate prin reprezentare.

I. Date și informații privind persoana propusă în calitate de membru al organului de conducere/persoană care deține funcții-cheie

a)	Date de identificare a persoanei
	Numele și prenumele (complet):
	Numele și prenumele din certificatul de naștere (dacă este diferit de cel actual):
	Codul numeric personal:
	Seria și numărul actului de identitate, emitentul și data emiterii:
	Gen: M/F
	Naționalitate:
	Cetățenie:
	Data nașterii:
	Locul nașterii:
	Adresa de domiciliu:
	Adresa de reședință (dacă este diferită de cea de domiciliu):
	Adresa/ele de domiciliu/reședință din ultimii 3 ani:
	Telefon:
	E-mail:
b)	Funcția care va fi deținută în cadrul instituției de credit, cu specificarea în mod expres a faptului dacă este o funcție executivă sau neexecutivă/funcție-cheie:
	Data de începere a mandatului/contractului (planificată):
	Durata mandatului/contractului (planificată):
	Prezentați o descriere a atribuțiilor/sarcinilor și responsabilităților aferente funcției ce urmează a fi deținută în cadrul instituției de credit. Precizați orice alte funcții/responsabilități pe care le veți exercita în cadrul instituției de credit, dacă este cazul.

II. Date și informații privind pregătirea și activitatea profesională a persoanei propuse în calitate de membru al organului de conducere/persoană care deține funcții-cheie

a)	Diploma (licență/master/certificat de atestare a unei forme de instruire + domeniul de studiu)	Dată de început și sfârșit	Unitate de învățământ	Formă/Tip de învățământ (universitar/academic/altă formă de pregătire profesională)

b)	Funcții de conducere deținute în sectorul financiar/bancar (prezent sau anterior), inclusiv funcțiile-cheie
	Funcția deținută (specificați dacă este/ a fost o funcție executivă/neexecutivă)	Principalele responsabilități care prezintă relevanță pentru funcția vizată	Instituția	Mărimea instituției (număr de angajați, cifră de afaceri)	Perioada deținerii funcției	Număr de subordonați	Motivul încetării contractului/mandatului

c)	Alte funcții deținute în sectorul financiar/bancar (prezent sau anterior), care nu au fost menționate la litera b)
	Funcția deținută	Principalele responsabilități care prezintă relevanță pentru funcția vizată	Instituția	Mărimea instituției (număr de angajați, cifră de afaceri)	Perioada deținerii funcției	Număr de subordonați (dacă este cazul)	Motivul încetării contractului/mandatului

d)	Orice alte funcții deținute în afara sectorului financiar/bancar care pot prezenta relevanță pentru funcția vizată
	Funcția deținută (specificați în cazul funcțiilor de conducere dacă sunt/au fost funcții executive sau neexecutive)	Principalele responsabilități	Instituția	Mărimea instituției (număr de angajați, cifră de afaceri)	Perioada deținerii funcției	Număr de subordonați	Motivul încetării contractului/ mandatului

e) Orice altă experiență practică și profesională care poate prezenta relevanță pentru funcția vizată (oferiți detalii)

f)	Evaluări anterioare realizate de autorități din România sau din alte state
	Ați fost evaluat în calitate de persoană care are dețineri calificate, persoană responsabilă pentru conducerea și administrarea activității sau persoană care deține funcții-cheie în cadrul unei entități reglementate și supravegheate de Banca Națională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară ori de o autoritate de supraveghere cu atribuții similare dintr-un alt stat membru? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete potrivit tabelului de mai jos:
	Autoritatea competentă care a realizat evaluarea	Funcția deținută (inclusiv instituția în cadrul căreia a fost deținută funcția respectivă)	Perioada în care a avut loc evaluarea	Rezultatul evaluării (detalii complete)

	Ați fost evaluat de o altă autoritate decât cele anterior menționate (din România, din alte state membre sau din state terțe)? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete potrivit tabelului de mai jos:
	Autoritatea care a realizat evaluarea	Funcția deținută (inclusiv instituția în cadrul căreia a fost deținută funcția respectivă)	Perioada în care a avut loc evaluarea	Rezultatul evaluării (detalii complete)

g)	Referințe - se vor furniza informații cu privire la cel puțin două persoane din partea angajatorului/angajatorilor din sectorul financiar/bancar, care pot oferi referințe despre dumneavoastră, și se va prezenta acordul persoanelor respective pentru prelucrarea datelor cu caracter personal.
	Nume și prenume: Adresă: Telefon: Adresă de e-mail: Funcția: Instituția: Natura relației profesionale cu persoana propusă: Informații cu privire la existența unei relații extraprofesionale cu persoana propusă (dacă este cazul):
	Nume și prenume: Adresă: Telefon: Adresă de e-mail: Funcția: Instituția: Informații cu privire la existența unei relații extraprofesionale cu persoana propusă (dacă este cazul):

III. Date și informații cu privire la buna reputație, onestitatea și integritatea persoanei propuse în calitate de membru al organului de conducere/persoană care deține funcții-cheie

a)	Ați fost condamnat penal? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
b)	Ați făcut obiectul unor hotărâri definitive în materie civilă sau administrativă? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
c)	Faceți obiectul unor proceduri penale, administrative sau civile în curs? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
d)	Faceți sau ați făcut obiectul unor măsuri sau sancțiuni disciplinare? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
e)	Ați făcut sau faceți obiectul unor proceduri de insolvență, faliment sau alte proceduri echivalente, dumneavoastră sau orice entitate condusă de dumneavoastră sau în care ați deținut o cotă de participație la capital? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
f)	Faceți sau ați făcut obiectul unor investigații, măsuri sau sancțiuni aplicate de către o autoritate competentă, organism de reglementare sau profesional pentru nerespectarea oricăror dispoziții relevante care reglementează activitatea bancară, financiară, privind titlurile de valoare sau de asigurări? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
g)	Ați fost refuzat la înregistrare, autorizare, obținerea calității de membru sau licențiere sau vi s-a revocat, retras sau anulat o înregistrare, autorizare, calitate de membru sau licențiere pentru a putea desfășura activități comerciale, antreprenoriale sau a profesa în orice domeniu ori ați fost exclus de către un organism de reglementare, de către un organism public sau de către un organism sau asociație profesională? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
h)	Ați fost concediat ori revocat de la locul de muncă, de pe un post de administrator, dintr-o relație fiduciară sau similară? V-ați dat demisia dintr-o astfel de funcție? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
i)	Faceți sau ați făcut obiectul înscrierii în vreo listă de debitori rău-platnici, înregistrări negative la birourile de credit sau a unei proceduri de executare? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
j)	Cu privire la o entitate condusă de dumneavoastră sau în care ați avut dețineri calificate s-a pronunțat vreo hotărâre penală, administrativă sau civilă de condamnare sau a făcut obiectul unor măsuri sau sancțiuni administrative? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
k)	Furnizați informații cu privire la orice investiții, expuneri și/sau împrumuturile mari contractate.

IV. Timp alocat pentru exercitarea funcției^3

^3 Se completează doar pentru persoanele propuse în calitate de membri ai organului de conducere al instituției de credit.

a)	Care este timpul minim estimat a fi alocat îndeplinirii funcției în cadrul instituției de credit (cu indicații lunare și anuale)? Se va avea în vedere furnizarea de informații detaliate, inclusiv cu privire la timpul necesar deplasărilor, ședințelor necesar a fi organizate, pregătirii profesionale etc.

b)	Dețineți și alte mandate în funcții executive sau neexecutive în cadrul oricărei entități/organizații financiare sau nefinanciare? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete în ceea ce privește următoarele: - dacă se aplică sau nu regulile prevăzute la art. 108^1 alin. (2^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare; - informații cu privire la fiecare mandat deținut, potrivit tabelului de mai jos:

	Entitatea/Organizația financiară/nefinanciară	Țara	Descrierea activității entității (natura activității etc.)	Mărimea entității/organizației (active totale, dacă este listată sau nu, numărul de salariați etc.)	Responsabilități suplimentare asociate acestor mandate	Timpul dedicat fiecărui mandat (estimat, în zile pe an)	Numărul de ședințe/reuniuni pe an dedicate fiecărui mandat	Orice altă informație relevantă

c)	Dețineți și alte mandate în funcții executive sau neexecutive în cadrul oricăror entități/organizații care nu urmăresc în mod predominant obiective comerciale? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete în ceea ce privește următoarele: - furnizați informații cu privire la fiecare mandat deținut, potrivit tabelului de mai jos:

	Entitatea/Organizația financiară/nefinanciară	Țara	Descrierea activității entității (natura activității etc.)	Mărimea entității/organizației (active totale, dacă este listată sau nu, numărul de salariați etc.)	Responsabilități suplimentare asociate acestor mandate	Timpul dedicat fiecărui mandat (estimat, în zile pe an)	Numărul de ședințe/reuniuni pe an dedicate fiecărui mandat	Orice altă informație relevantă

d)	Care este timpul estimat necesar pentru pregătirea profesională?

e)	Furnizați informații cu privire la orice activități externe de natură profesională sau cu caracter politic, precum și orice alte funcții și activități relevante pe care le exercitați, atât în interiorul, cât și în afara sectorului financiar, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii Europene.

f)	Veți dedica timpul necesar pentru îndeplinirea funcției, inclusiv în perioade de activitate deosebit de intense, care implică alocarea unui timp suplimentar, cum ar fi în caz de restructurare, relocare a instituției de credit, achiziție, fuziune, preluare sau o situație de criză?

V. Conflictul de interese

În situația în care un conflict de interese semnificativ este identificat, se va prezenta modul în care acest conflict de interese este atenuat sau remediat în mod satisfăcător, inclusiv o trimitere la secțiunea relevantă din politica instituției de credit în materia conflictului de interese sau la orice dispoziții speciale de gestionare sau atenuare a conflictelor.

Dumneavoastră sau orice alt membru apropiat al familiei vă aflați în relații personale (inclusiv relații apropiate cum ar fi soț/soție sau partenerul de viață potrivit legii, copil, părinte) cu:
- alți membri ai organului de conducere și/sau cu persoane ce dețin funcții-cheie în instituția de credit solicitantă, întreprinderea-mamă sau filialele sale?
- o persoană ce are o deținere calificată în instituția de credit, întreprinderea-mamă sau filialele sale?
[ ] Da [ ] Nu

Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.

b)	Dumneavoastră sau orice alt membru apropiat al familiei sau orice entitate cu care aveți legături strânse vă aflați în relații care să implice interese financiare (inclusiv împrumuturi, participații, garanții, acordate sau primite) sau nefinanciare cu alți membri ai organului de conducere, persoane ce dețin funcții-cheie, persoane care au o deținere calificată în instituția de credit, întreprinderea-mamă sau filialele sale? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
c)	Dumneavoastră sau orice alt membru apropiat al familiei sau orice entitate cu care aveți legături strânse vă aflați în relații care să implice interese financiare (inclusiv împrumuturi, participații, garanții, acordate sau primite) sau nefinanciare cu instituția de credit, întreprinderea-mamă sau filialele sale? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
d)	Dumneavoastră sau orice alt membru apropiat al familiei vă aflați/se află/v-ați aflat/s-a aflat în ultimii doi ani într-o relație comercială cu instituția de credit, întreprinderea-mamă, filialele sale sau cu un membru al organului de conducere, cu o persoană care deține funcții-cheie sau cu o persoană care are o deținere calificată la vreuna din aceste entități? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
e)	Dumneavoastră sau orice alt membru apropiat al familiei sunteți implicat în vreo procedură judiciară cu instituția de credit, întreprinderea-mamă, filialele sale sau cu un membru al organului de conducere, cu o persoană care deține funcții cheie sau cu o persoană care are o deținere calificată la vreuna din aceste entități? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
f)	Dumneavoastră sau orice alt membru apropiat al familiei aveți interese concurențiale față de instituția de credit, întreprinderea-mamă sau filialele sale? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
g)	Sunteți propus/ă în numele unui acționar care exercită controlul asupra instituției de credit, sunteți angajat/ă al unui acționar care exercită controlul asupra instituției de credit sau sunteți în alt mod asociată cu acesta? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
h)	Dumneavoastră sau orice alt membru apropiat al familiei dețineți sau ați deținut/a deținut o funcție în cadrul unei instituții care face parte din perimetrul de consolidare prudențială al instituției de credit? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete, inclusiv cu privire la remunerația sau alte beneficii oferite pentru funcția deținută.
i)	Dumneavoastră sau orice alt membru apropiat al familiei ați deținut/dețineți/a deținut/deține o poziție superioară în cadrul unei firme de consultanță profesională, calitatea de auditor extern sau consultant pentru instituția de credit sau pentru o altă entitate din perimetrul de consolidare prudențială sau ați avut calitatea de angajat cu atribuții asociate serviciilor furnizate instituției de credit de oricare din entitățile menționate? [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
j)	Vă aflați într-o relație personală sau de familie cu o persoană care deține/a deținut o poziție superioară în cadrul unei firme de consultanță profesională, calitatea de auditor extern sau consultant pentru instituția de credit sau pentru o altă entitate din perimetrul de consolidare prudențială sau a avut calitatea de angajat cu atribuții asociate serviciilor furnizate instituției de credit de oricare din entitățile menționate?
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
k)	Dumneavoastră sau orice alt membru apropiat al familiei dețineți sau ați deținut în ultimii doi ani o poziție cu influență politică la nivel național sau local?^4 [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.
l)	Vă aflați într-o relație sau poziție, alta decât cele anterior enunțate, care ar putea afecta interesele instituției de credit, întreprinderii-mamă sau filialelor sale: [ ] Da [ ] Nu
	Dacă răspunsul este afirmativ, furnizați detalii complete.

^4 Pentru expresia poziție cu influență politică la nivel național sau local se va avea în vedere trimiterea la noțiunea de „persoană expusă politic“, astfel cum este definită la art. 3 pct. (9) din Directiva (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului.

Subsemnatul^5, ........................, cunoscând dispozițiile art. 326 din Codul penal cu privire la falsul în declarații, declar pe propria răspundere următoarele:

^5 Se completează numele și prenumele persoanei evaluate, astfel cum apare în actul de identitate.

a)toate răspunsurile și informațiile furnizate sunt corecte, complete și conforme cu realitatea;

b)nu există alte fapte asupra cărora Banca Națională a României ar trebui încunoștințată;

c)respect dispozițiile legale în vigoare referitoare la activitatea pe care urmează să o desfășor, inclusiv cu privire la limitarea numărului de mandate deținute simultan.

Totodată, mă angajez să comunic Băncii Naționale a României toate modificările privind informațiile furnizate.

Data:

Semnătura:

Partea B Informații furnizate de către instituția de credit cu privire la persoanele propuse ca membri ai organului de conducere al instituției de credit/persoane care dețin funcții-cheie în cadrul instituție de credit^6

^6 Informațiile furnizate de instituțiile de credit cu privire la persoanele propuse ca membri ai organului de conducere vor fi semnate:

a)la autorizare - de către acționarii semnificativi direcți ai instituției de credit sau de către primii 20 de acționari și vor fi însușite de către membrii organului de conducere;

b)pentru modificările în situație - de către președintele organului de conducere în funcția sa de supraveghere.

Informațiile furnizate de instituțiile de credit cu privire la persoanele propuse în calitate de persoane care dețin funcții-cheie vor fi semnate de un director sau, după caz, de un membru al directoratului instituției de credit respective.

I. Elemente de identificare

Denumirea
Sediul social
CUI
Codul LEI
Persoana de contact (nume/prenume/e-mail, telefon)

II. Rezultatul evaluării adecvării fiecărei persoane propuse ca membru al organului de conducere/persoană care deține funcții-cheie, prezentat detaliat pentru fiecare criteriu de evaluare și documentat corespunzător III. Descrierea comitetelor din care membrul respectiv urmează a face parte, care sunt stabilite/care urmează a fi stabilite, inclusiv membrii comitetelor și competențele acestora^7

^7 Informațiile se transmit doar pentru persoanele propuse în calitate de membri ai organului de conducere al instituției de credit.

IV. Declarația instituției de credit solicitante privind realizarea evaluării adecvării la nivel colectiv a membrilor organului de conducere prin utilizarea matricei de adecvare prevăzută în anexa nr. 9 din prezentul regulament sau a propriei metodologii și documentul privind rezultatul evaluării efectuate^8

^8 Informațiile se transmit doar pentru persoanele propuse în calitate de membri ai organului de conducere al instituției de credit.

Subsemnatul^9, ............., cunoscând dispozițiile art. 326 din Codul penal cu privire la falsul în declarații, declar pe propria răspundere că toate răspunsurile și informațiile furnizate sunt corecte, complete și conforme cu realitatea și că nu există alte fapte asupra cărora Banca Națională a României ar trebui încunoștințată.

^9 Se completează numele și prenumele acționarilor semnificativi direcți ai instituției de credit sau numele și prenumele primilor 20 de acționari sau, după caz, numele și prenumele președintelui organului de conducere în funcția sa de supraveghere sau numele și prenumele directorului sau al membrului directoratului.

Totodată, mă angajez să comunic Băncii Naționale a României toate modificările privind informațiile furnizate.

Data:

Semnătura:

Subsemnatul^10, ........................ declar că îmi însușesc informațiile furnizate și mă oblig să le am în vedere în activitatea desfășurată în cadrul instituției de credit.

^10 Se completează numele și prenumele membrilor organului de conducere al instituției de credit/persoanelor care dețin funcții-cheie.

Data:

Semnătura:

Partea CSe vor anexa următoarele documente cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de regulament:

–curriculum vitae al persoanei propuse în calitate de membru al organului de conducere/persoană care deține funcții-cheie (semnat și datat);

–cazierul judiciar al persoanei propuse în calitate de membru al organului de conducere/persoană care deține funcții-cheie (în original sau copie legalizată);

–cazierul fiscal al persoanei propuse în calitate de membru al organului de conducere/persoană care deține funcții-cheie (în original sau copie legalizată);

–copia actului de identitate al persoanei propuse în calitate de membru al organului de conducere/persoană care deține funcții-cheie (certificat pentru conformitate cu originalul);

–profilul funcției pentru care este evaluată persoana propusă;

–organigrama instituției de credit;

–orice alte documente și informații relevante pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de evaluare în ceea ce privește persoana propusă în calitate de membru al organului de conducere/persoană care deține funcții-cheie.

Notă

Banca Națională a României va păstra confidențialitatea informațiilor cuprinse în răspunsurile la acest chestionar, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.

Pentru scopurile prezentului regulament, în vederea evaluării adecvării membrilor organului de conducere al instituției de credit/persoanelor care dețin funcții-cheie în cadrul instituției de credit solicitante, Banca Națională a României, în calitate de operator de date cu caracter personal, prelucrează datele cu caracter personal în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare aplicabile și ale Regulamentului (UE) 679/2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE.

Mai multe informații cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către Banca Națională a României sunt disponibile pe pagina oficială de internet, la adresa: www.bnr.ro/Date-cu-caracter-personal-17892.aspx.

25.10.2022Anexa nr. 8 a fost modificată de Punctul 10, Articolul IX din REGULAMENTUL nr. 11 din 10 octombrie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din 25 octombrie 2022

Anexa nr. 9

Introducere și instrucțiuni
Responsabilitatea organului de conducere în funcția sa de supraveghere și în funcția sa de conducere este colectivă. Un organ de conducere își îndeplinește rolul în mod eficace atunci când are capacitatea de a lua decizii în cunoștință de cauză și de a asigura o supraveghere eficace. Astfel, un organ de conducere eficace trebuie să includă persoane care să dețină o combinație de cunoștințe, competențe și experiență actualizate, care să acopere domeniile de activitate majore ale instituției și riscurile aferente. Responsabilitatea instituției este de a asigura faptul că membrii organului de conducere își mențin în permanență competența la nivel colectiv.
Un posibil instrument de autoevaluare pentru instituție
Matricea privind adecvarea este un instrument care poate permite unei instituții să autoevalueze periodic sau anual adecvarea colectivă a membrilor organului de conducere. Dacă nu se folosește matricea, instituțiile pot documenta și autoevalua adecvarea colectivă în modul propriu, proporțional cu mărimea, natura și complexitatea lor.
Prin evaluarea cunoștințelor, a competențelor și a experienței membrilor individuali ai organului de conducere în legătură cu domeniile de activitate majore ale instituției și cu riscurile aferente, se pot identifica punctele forte și punctele slabe de la nivelul organului de conducere și, prin urmare, pot fi evaluate cunoștințele, aptitudini și experiența la nivel colectiv. Rezultatele oferă datele de intrare pentru cerințele de formare. Acestea trebuie utilizate pentru stabilirea profilului solicitat al membrilor noi și introducerea în context în cadrul procesului de evaluare de supraveghere a competenței și onorabilității modului în care numirea propusă a acestora este compatibilă cu adecvarea colectivă.
Această matrice este concepută pentru asigurarea unei evaluări colective a cunoștințelor, competențelor și experienței organului de conducere în ansamblu. Este de așteptat ca într-un organ colegial să existe membri cu diferite caracteristici, inclusiv diferite tipuri și niveluri de aptitudini și cunoștințe, precum și diferite experiențe profesionale. Pentru a ține cont și de diferențele datorate numărului de ani de experiență acumulată de diferiți membri, se poate efectua o prezentare separată a experienței.
Procesul intern de completare a matricei
Organul de conducere în ansamblu este responsabil pentru efectuarea autoevaluării adecvării colective, iar în cazul în care se folosește această matrice, pentru formarea unui proces intern de completare a matricei în mod eficient, transparent, corect și critic. Există diferite modalități de abordare a acestui proces, dar ideea principală este că acestea trebuie să ducă, în cele din urmă, la o discuție colegială, nu doar despre scorurile și numele marcate în spatele diferitelor cerințe, ci mai ales despre motivele aferente și concluziile adecvării colective. În principiu, modalitățile practice ale procesului intern pot fi alese în mod liber. În cazul instituțiilor semnificative prevăzute în DCC IV, este obligatorie implicarea comitetului de nominalizare [articolul 88 alineatul (2) litera (c) din DCC IV]. Părțile implicate în proces (cum ar fi un rol specific pentru președinte, comitetul de nominalizare, alte comitete interne, departamentul de resurse umane, liniile de activitate efective, posibile îndrumări din exterior) trebuie stabilite de la început în cadrul procesului.
Ar putea fi considerat de dorit să se completeze această matrice în urma completării unui chestionar de către fiecare membru, care să reflecte o apreciere a experienței prin utilizarea unui fel de sistem de cotare. Nu se oferă aici un astfel de chestionar individual, întrucât obiectivul matricei este în mod clar unul colectiv.
Atunci când se completează matricea, contextul grupului trebuie și poate fi luat în considerare în cazul în care este relevant (rolul de supraveghere al întreprinderii-mamă, mecanismele de externalizare în interiorul grupului, nevoia de verificări independente la nivel secundar...). Contextul grupului va fi, de asemenea, deosebit de important în descrierea modelului de afaceri.
Un posibil aport pentru supravegherea prudențială
Astfel cum a fost explicat, folosirea matricei privind adecvarea nu are la bază obligatoriu doar Ghidul ABE/ESMA privind competența și onorabilitatea (EBA/GL/2016/xx sau ESMA/GL/2016/xx) și, în consecință, aceasta nu constituie o formă standard de raportare de supraveghere. Cu toate acestea, rezultatele matricei - asemenea rezultatelor generate de orice alt instrument care ar fi utilizat de instituție pentru autoevaluare - pot fi solicitate de autoritatea competentă ca aport pentru supravegherea adecvării colective a organului de conducere. Această evaluare prin supraveghere trebuie să fie bazată pe ghidul menționat anterior.
În cadrul procesului național de punere în aplicare a ghidului menționat anterior și cu scopul de a atinge obiectivul prevăzut la articolul 91 alineatul (7) din DCC IV, autoritățile competente pot solicita instituțiilor de credit să aibă posibilitatea de a prezenta tipurile de informații incluse în această matrice într-un format diferit indicat de acestea.
Cerințe specifice și comune
Modelul unei matrice prezentat în continuare are la bază o perspectivă dublă: pe de o parte, cerințele asociate caracteristicilor specifice ale modelului de afaceri al instituției și, pe de altă parte, cerințele comune care sunt de regulă relevante pentru toate tipurile de instituții (chiar dacă gradul de relevanță poate varia). Modulul A vizează conformitatea cu modelul de afaceri; modulul B vizează cerințele comune și are trei subseturi de întrebări: (1) cadrul de administrare a activității, (2) administrarea riscurilor, conformitate și audit intern și (3) conducere și luarea deciziilor. Pentru modulul A, liniile de activitate efective pot aduce contribuții pentru adaptarea corespunzătoare a matricei. Chiar și în cazul modulului B, apar rânduri deschise, de exemplu, pentru a acoperi cerințe specifice ale instituției, în afară de considerațiile privind modelul de afaceri, sau pentru a cuprinde reglementări naționale care necesită cunoștințe, competențe sau expertiză suplimentară.
Tabele și secțiuni narative în matrice
Matricea va fi formată din tabele cu scoruri colective care servesc drept indicație cantitativă pentru adecvarea colectivă a organului de conducere. Scorurile (ridicat, mediu-ridicat, mediu-scăzut, scăzut, absent) sunt definite folosind termenul de „experiență“ în sens larg: aceasta trebuie înțeleasă ca acoperind atât aspectele practice, cât și cele teoretice și ca incluzând aptitudini și cunoștințe. Trebuie avută în vedere atât experiența teoretică dobândită prin studii și formare, cât și experiența practică dobândită din ocupații anterioare.
În spatele scorurilor sunt marcate în tabel numele membrilor care adaugă cea mai mare valoare la o anumită cerință. Având în vedere că instituția trebuie să aibă capacitatea de a se adapta cu un timp minim de întrerupere dacă un post devine vacant în mod neașteptat, este de așteptat să se marcheze mai multe nume. Numărul total de nume marcate va diferi, desigur, și în funcție de mărimea organului de conducere. „Nume“ poate să însemne membri actuali, dar poate să însemne și posibili membri viitori (deși scorul colectiv trebuie să fie corelat doar cu actuala componență).
În afară de scorurile cantitative și de corelarea cu numele, prezentarea motivelor aferente este la fel de importantă. Ar putea exista, de exemplu, un motiv specific pentru a include anumite persoane în organul de conducere, datorită cunoștințelor necesare pentru anumite activități. Explicația scorurilor și a numelor marcate în matrice poate fi adăugată separat în tabele. La sfârșitul matricei apar întrebări libere, menite să faciliteze obținerea de rezultate clare.
Diferite structuri
De regulă, instituțiile au, în funcție de legislația națională, structuri unitare sau dualiste. În ambele structuri, membrii care îndeplinesc funcția de conducere și membrii care îndeplinesc funcția de supraveghere trebuie să fie adecvați la nivel colectiv. Fiecare domeniu de cunoaștere sau expertiză trebuie să fie acoperit la nivel colectiv de membrul (membrii) organului de conducere în funcția sa de conducere și, deși tipul și nivelul de experiență pot fi diferite, la nivel colectiv, de membrul (membrii) organului de conducere în funcția sa de supraveghere. Instituția trebuie să stabilească modul în care se poate realiza cel mai bine prezentarea adecvării colective. Se recomandă completarea unei matrice separate pentru membrii organului de conducere în funcția sa de conducere (atât timp cât este un organ colegial) și, respectiv, pentru membrii organului de conducere în funcția sa de supraveghere. În cadrul funcției de supraveghere, trebuie să se acorde atenție cunoștințelor și expertizei colective a comitetelor de specialitate (de risc/remunerare/audit/nominalizare) în cadrul organului de conducere.

A. Alinierea adecvării colective cu modelul de afaceri

Scopul acestei secțiuni este de a oferi descrieri libere privind:
modelul de afaceri actual al instituției:
principalele riscuri asociate modelului de afaceri actual, astfel cum este inclus în cadrul privind apetitul la risc:
strategia (perspectiva anticipativă):
principalele riscuri asociate acestei strategii:
Scopul acestei secțiuni este de a cartografia experiența colectivă necesară a organului de conducere în concordanță cu principalele caracteristici ale modelului de afaceri actual al instituției, strategia acesteia și principalele riscuri conexe care trebuie administrate. Această cartografiere se realizează pe baza situațiilor defalcate ale instituției pe locații geografice majore, pe linii de activitate, pe filiale/sucursale și pe linii de produse, precum și pe tipuri (subtipuri) de riscuri.
Reflectați numele generic în coloana A adăugând propria cartografiere a instituției în coloana B - adăugați sau ștergeți rânduri, după cum considerați necesar	Marcați cu un „X“ numele persoanelor care au cea mai mare valoare adăugată pentru experiența specifică solicitată - adăugați coloane pentru toți membrii din funcția de conducere sau din funcția de supraveghere								Introduceți un scor colectiv pentru organul de conducere în funcția sa de conducere/de supraveghere în general în componența actuală:
	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	A = Absent S = Scăzut MS = Mediu scăzut MR = Mediu ridicat R = Ridicat
Model de afaceri/strategie la nivel de grup
Linia de activitate principală 1
Linia de activitate principală 2
Linia de activitate principală 3
Linia de activitate principală 4
Locația geografică principală 1
Locația geografică principală 2
Locația geografică principală 3
Locația geografică principală 4
Filiala/sucursala principală 1
Filiala/sucursala principală 2
Filiala/sucursala principală 3
Filiala/sucursala principală 4
Linia de produs principală 1
Linia de produs principală 2
Linia de produs principală 3
Linia de produs principală 4
Riscuri la nivel de grup
Subtip risc de credit 1
Subtip risc de credit 2
Subtip risc de credit 3
Subtip risc de credit 4
Subtip risc de piață 1
Subtip risc de piață 2
Subtip risc de rată a dobânzii 1
Subtip risc de rată a dobânzii 2
Subtip risc operațional 1
Subtip risc operațional 2
Subtip risc de concentrare 1
Subtip risc de concentrare 2
Subtip risc asociat TI 1
Subtip risc asociat TI 2
Subtip risc juridic/reputațional 1
Subtip risc juridic/reputațional 2
Subtip alte riscuri 1
Subtip alte riscuri 2

Model de matrice pentru evaluarea competenței colective a membrilor organului de conducere

Cerințe comune

A. Cadrul de administrare a activității
Scopul acestei secțiuni este de a cartografia modul de dezvoltare a structurii organizatorice a instituției de credit, modul de repartizare și monitorizare a responsabilităților.
	Marcați cu un „X“ numele persoanelor care au cea mai mare valoare adăugată pentru experiența specifică solicitată - adăugați coloane pentru toți membrii din funcția de conducere sau din funcția de supraveghere								Introduceți un scor colectiv pentru conducerea superioară/organul de conducere în funcția sa de supraveghere în general în componența actuală:
	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	A = Absent S = Scăzut MS = Mediu scăzut MR = Mediu ridicat R = Ridicat
Evaluarea procesului de dezvoltare și de funcționare a organizării administrative
Evaluarea procesului de dezvoltare și de funcționare a sistemului de control intern
Evaluarea procesului de dezvoltare și de funcționare a măsurilor cadrului de administrare a activității de la nivelul grupului (de exemplu, relațiile dintre întreprinderea-mamă și filiale și/sau sucursale)
Evaluarea procesului de dezvoltare și de funcționare a resurselor umane
Evaluarea membrilor organului de conducere sau a angajaților din subordinea organului de conducere cu privire la adecvare
Politici și proceduri pentru inițierea, formarea și dezvoltarea profesională a membrilor organului de conducere sau la nivelul instituției
Politica și practici de remunerare (fie pentru membrii organului de conducere în funcția sa de conducere, fie la nivelul instituției) și folosirea de stimulente pentru influențarea conduitei
Planificare pentru succesiune
Politica privind externalizarea și supravegherea activităților externalizate
Mai jos pot fi incluse alte tematici relevante aferente cadrului de administrare a activității (de exemplu, dacă instituția de credit este supusă unui exercițiu de restructurare majoră care necesită o experiență organizațională specifică): De completat dacă și în măsura în care este cazul
*
*

Cerințe comune

B. Administrarea riscurilor, conformitate și audit
Scopul acestei secțiuni este de a cartografia experiența membrilor organului de conducere într-o varietate de teme din cadrul de administrare a riscurilor (inclusiv nivelurile primare de apărare și funcția independentă de administrare a riscurilor ca nivel secundar de apărare). Mai mult, această secțiune cartografiază experiența membrilor organului de conducere în ceea ce privește conformitatea (nivelul secundar de apărare) și auditul intern (nivelul terțiar de apărare).
	Marcați cu un „X“ numele persoanelor care au cea mai mare valoare adăugată pentru experiența specifică solicitată - adăugați coloane pentru toți membrii din funcția de conducere sau din funcția de supraveghere								Introduceți un scor colectiv pentru conducerea superioară/organul de conducere în funcția sa de supraveghere în general în componența actuală:
	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	A = Absent S = Scăzut MS = Mediu scăzut MR = Mediu ridicat R = Ridicat
Stabilirea și aplicarea strategiei de risc, a culturii privind riscurile și a apetitului la risc ale instituției de credit
Administrarea capitalurilor, a fondurilor și lichidităților și a trezoreriei
Redresare și rezoluție
Simulări de criză
Modele interne
Înființarea unei funcții independente de administrare a riscurilor și/sau evaluarea structurii, funcționării și eficacității acesteia
Politica privind administrarea riscurilor și procedurile și măsurile conexe
Legi și regulamente privind administrarea riscurilor
Aspecte legate de contabilitatea produselor și serviciilor
Informații financiare și raportarea de reglementare
Înființarea funcției de conformitate și/sau evaluarea structurii, funcționării și eficacității acesteia
Politica de conformitate și procedurile și măsurile conexe
Mecanisme de avertizare internă
Înființarea funcției de audit intern și/sau evaluarea structurii, funcționării și eficacității acesteia
Înființarea sau supravegherea planului de audit (anual)
Mai jos pot fi incluse și alte teme privind administrarea riscurilor, conformitatea sau auditul intern (de exemplu, atunci când instituția de credit face obiectul unor procese în instanță majore sau în cazul unor probleme specifice de administrarea riscurilor care nu sunt cuprinse în cartografierea modelului de afaceri): De completat dacă și în măsura în care este cazul
*
*

Cerințe comune

C. Conducere, dezvoltarea de strategii și luarea deciziilor
Scopul acestei secțiuni este de a cartografia cunoștințele, expertiza și competențele de conducere ale membrilor organului de conducere. Mai mult, această secțiune evaluează competențele decizionale colective ale membrilor organului de conducere.
	Marcați cu un „X“ numele persoanelor care au cea mai mare valoare adăugată pentru experiența specifică solicitată - adăugați coloane pentru toți membrii din funcția de conducere sau din funcția de supraveghere								Introduceți un scor colectiv pentru conducerea superioară/organul de conducere în funcția sa de supraveghere în general în componența actuală:
	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	A = Absent S = Scăzut MS = Mediu scăzut MR = Mediu ridicat R = Ridicat
Gestionarea proceselor și sarcinilor, precum și emiterea de instrucțiuni și îndrumări pentru alții
Stabilirea atitudinii de la vârf: consecvență în exprimare și în acțiuni și o conduită conform propriilor valori și convingeri afirmate
Dezvoltarea culturii instituției de credit
Supravegherea fie a membrilor conducerii superioare, fie a procesului de conducere curent
Standarde sociale, de etică și profesionale
Implicarea experților externi pentru executarea corectă a propriilor sarcini
Dezvoltarea și implementarea strategiei și a modelelor de afaceri
Descoperirea și exploatarea oportunităților în ceea ce privește durabilitatea activității
Corelarea produselor cu grupuri țintă specifice de clienți
Identificarea intereselor pe termen lung ale societății în evaluarea produselor, serviciilor și piețelor pe care își desfășoară activitatea societatea și acționarea în consecință
Comunicarea în legătură cu strategia, politicile și obiectivele din cadrul instituției sau al grupului în mod clar și transparent
Comunicare externă și cunoașterea momentului în care trebuie informate părțile interesate (precum autoritățile de supraveghere, acționari, clienți și auditori externi)
Organizarea procesului intern de decizie în general
Prezidarea unui organ intern de decizie, a comitetelor sau a grupului (de conducere)
Supravegherea cadrelor de conducere (fie funcția de supraveghere supraveghează funcția de conducere, fie funcția de conducere supraveghează cadrele de conducere subordonate organului de conducere)
Asigurarea organizării ședințelor cu o frecvență suficientă
Comunicare în context multilingv, dacă este necesar
Culegerea de informații (la nivel intern sau extern) pentru luarea de decizii oportune și în cunoștință de cauză
Raportarea de la comitete de specialitate sau grupuri (de conducere) către întreaga conducere și/sau funcția de supraveghere
Analizarea unui număr suficient de opțiuni într-un proces de decizie
Favorizarea unui proces de decizie deschis și favorabil incluziunii, lăsând loc de dezbatere constructivă și solidă a propunerilor
Analizarea intereselor tuturor părților interesate într-un proces de decizie
Recunoașterea și aducerea în discuție a conflictelor de interese în procesul de decizie
Evaluarea într-o măsură suficientă a conformității deciziilor luate cu strategia instituției de credit
Documentarea și formalizarea deciziilor asupra cărora s-a convenit
Mai jos pot fi incluse și alte teme relevante legate de conducere sau procesul de decizie (precum particularități datorate sistemului unitar sau dualist al instituției de credit De completat dacă și în măsura în care este cazul
*
*

Prezentarea experienței

Scopul acestei secțiuni este de a realiza o prezentare a experienței profesionale dobândite în sectorul bancar sau financiar în cadrul organului de conducere, în propria instituție de credit sau în altă parte. De asemenea, aceasta cuprinde o prezentare scurtă a altor tipuri de experiențe. Scopul prezentării este de a ajuta la evaluarea adecvării la nivel colectiv și în contextul nevoii de a avea o diversitate de experiențe și al nevoii de a elabora o planificare a succesiunii corespunzătoare.
Vă rugăm să completați, după caz, numărul de ani/anul (anii) de experiență profesională.	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru	Nume membru
Anul în care trebuie reînnoit mandatul
Numărul de ani de activitate într-o funcție neexecutivă în cadrul instituției de credit/grupului
Numărul de ani de activitate într-o funcție executivă în cadrul instituției de credit/grupului
Numărul de ani de experiență bancară sau financiară în instituții de credit mari, altele decât propria instituție de credit
Numărul de ani de experiență bancară sau financiară în instituții de credit mijlocii, altele decât propria instituție de credit
Numărul de ani de experiență bancară sau financiară în instituții de credit mici, altele decât propria instituție de credit
Numărul de ani în funcții de conducere
Numărul de ani de experiență în alte domenii decât sectorul de conducere sau cel financiar (de exemplu, domeniul academic, de practică juridică...)

Imaginea de ansamblu a adecvării la nivel colectiv

Scopul acestei secțiuni este de a evalua adecvarea membrilor organului de conducere, la nivel colectiv, ținând cont de cartografierea experienței tuturor membrilor în contextul componenței generale a organului de conducere.

Care sunt punctele forte ale funcției de conducere sau ale funcției de supraveghere?

Care sunt punctele slabe ale funcției de conducere sau ale funcției de supraveghere? Cum și în ce termen vor fi acestea gestionate sau atenuate? Cât de eficace au fost măsurile adoptate deja pentru gestionarea sau atenuarea punctelor slabe?

Considerații privind componența globală a organului de conducere
Explicați aici de ce instituția consideră că această componență a funcției de conducere și a funcțiilor de supraveghere este adecvată și eficace; de exemplu:
- Cum este colaborarea dintre membri?
- Ce roluri au diferitele persoane în dinamica discuțiilor și deciziilor la nivel de grup?
- Ce particularități aduc membrii ca aport la adecvarea colectivă?
- Dimensiunea consiliului de administrație este adecvată?

Având în vedere o perspectivă pe termen lung cu privire la instituție (provocări majore anticipate, precum durabilitatea modelului de afaceri, fuziuni sau preluări, restructurare, piețe noi...) și, de asemenea, planificarea succesiunii, care vor fi cerințele viitoare pentru adecvarea colectivă a organului de conducere?

Anexe

Scopul acestei secțiuni, pentru evidențe interne, este de a explica pe scurt procesul intern care a stat la baza completării matricei, de a oferi explicații suplimentare pentru scoruri, dacă se dorește acest lucru, și de a introduce o prezentare a documentelor anexate prezentei matrice.

Procesul intern de completare a matricei

Aspecte care pot fi incluse:

- Părțile implicate

- Calendar (evaluarea anuală, evaluarea periodică, evaluarea ad-hoc)

- Informațiile culese

Explicații suplimentare cu privire la scoruri pentru diferitele module

Alinierea modelului de afaceri

Cadrul de administrare a activității

Administrarea riscurilor, conformitate și audit

Conducere, dezvoltarea de strategii și luarea deciziilor

Prezentarea anexelor

Opisul documentelor

28.12.2020Actul a fost completat de Punctul 192, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Anexa nr. 10

Informații privind procesele interne de evaluare a adecvării capitalului (ICAAP) și lichidității (ILAAP)

la riscuri care trebuie transmise Băncii Naționale a României - Direcția Supraveghere de către instituțiile de credit

Denumirea instituției de credit:

Identificatorul instituției de credit (cod LEI) [va fi completat în situația în care instituția de credit dispune de cod LEI]:

Data transmiterii informațiilor:

25.10.2022Anexa nr. 10 a fost completată de Punctul 11, Articolul IX din REGULAMENTUL nr. 11 din 10 octombrie 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1036 din 25 octombrie 2022

Identificatorul instituției de credit (cod LEI) [va fi completat în situația în care instituția de credit dispune de cod LEI]:

1.Detalii privind modul de prezentare și citire a informațiilor în documentele remise:

a)prezentarea generală a tuturor documentelor specifice proceselor interne de evaluare a adecvării capitalului și lichidității la riscuri transmise de către instituția de credit Băncii Naționale a României - Direcția Supraveghere, precum și statutul acestora (noi, nemodificate, modificate cu corecturi minore etc.);

b)informații cu privire la schimbările semnificative aduse informațiilor față de prezentarea anterioară de informații și orice excluderi de la prezentare, precum și orice informații care ar putea fi relevante pentru Banca Națională a României – Direcția Supraveghere în scopul evaluării;

c)trimiteri la toate informațiile privind procesele interne de evaluare a adecvării capitalului și lichidității la riscuri publicate de instituția de credit, inclusiv informațiile publicate în conformitate cu articolul 438 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.2. Informațiile comune ICAAP și ILAAP2.1. Informații privind modelul de afaceri și strategia:

a)descrierea modelelor de afaceri actuale, inclusiv identificarea liniilor de activitate de bază, a piețelor, a locațiilor geografice, a filialelor și a produselor pe care instituția de credit le exploatează;

b)descrierea principalilor determinanți ai veniturilor și costurilor, cu repartizarea acestora pe linii de activitate de bază, piețe și filiale;

c)descrierea modificărilor prevăzute a fi aduse de către instituția de credit modelului de afaceri actual și activităților aferente acestuia (inclusiv informații despre schimbări operaționale, cum ar fi infrastructura IT, sau aspecte legate de guvernanță);

d)proiecții ale măsurilor cantitative financiare cheie pentru toate liniile de activitate de bază, piețe și filiale;

e)descrierea modului de corelare a strategiei de afaceri și a ICAAP/ILAAP.

2.2.Informații privind cadrul de administrare a riscurilor:

a)descrierea cadrului general de administrare a activității, inclusiv a rolurilor și responsabilităților în cadrul structurilor de administrare a riscurilor și de control, inclusiv la nivelul organului de conducere și a conducerii superioare din cadrul grupului, care să acopere:

(i)asumarea de riscuri, administrarea riscurilor și controlul riscurilor, în general;

(ii)ICAAP și ILAAP și componentele-cheie ale acestora, incluzând, printre altele, identificarea riscurilor, măsurarea riscurilor, simulările de criză, planificarea capitalului și a lichidității, structuri de limite, încălcarea limitelor, proceduri de comunicare etc.);

b)descrierea liniilor de raportare și a frecvenței de raportare periodică către organul de conducere, care acoperă administrarea și controlul riscurilor;

c)descrierea interacțiunii între măsurarea și monitorizarea riscurilor și practica efectivă de asumare a riscului (de exemplu, stabilirea limitelor, monitorizarea, gestionarea încălcărilor etc.);

d)descrierea proceselor și măsurilor care asigură faptul că instituția de credit dispune de un cadru solid și integrat pentru administrarea riscurilor sale semnificative și a evoluției acestora, inclusiv (1) interacțiunea și integrarea procesului de administrare a capitalului și a lichidității, inclusiv interacțiunea dintre ICAAP și ILAAP, (2) interacțiunea dintre administrarea diferitelor categorii de riscuri și administrarea riscurilor la nivelul instituției de credit, (3) integrarea ICAAP și ILAAP în procesul de administrare a riscurilor și cel de administrare generală a unei instituții de credit, inclusiv în ceea ce privește stabilirea prețurilor și gestionarea performanței;

e)după caz, descrierea separării sarcinilor în cadrul grupului, sistemului instituțional de protecție sau rețelei cooperatiste, în ceea ce privește administrarea riscurilor.

2.3.Informații referitoare la cadrul privind apetitul la risc:

a)declarația privind apetitul la risc;

b)descrierea corespondenței strategiei și modelului de afaceri al instituției de credit cu cadrul său privind apetitul la risc;

c)descrierea procesului și a cadrului de administrare a activității, cu includerea rolurilor și a responsabilităților de la nivelul conducerii superioare și al organului de conducere în ceea ce privește proiectarea și punerea în aplicare a cadrului de apetit la risc;

d)informații privind identificarea riscurilor semnificative la care instituția de credit este sau ar putea fi expusă;

e)descrierea nivelurilor apetitului/toleranței la risc, a pragurilor și a limitelor stabilite pentru riscurile semnificative identificate, precum și a orizonturilor de timp și a procesului aplicat pentru actualizarea acestor praguri și limite;

f)descrierea cadrului de repartizare a limitelor aferent grupului și, spre exemplu, a liniilor de activitate de bază, piețelor și filialelor;

g)descrierea integrării și utilizării cadrului privind apetitul la risc în sistemul de administrare a riscurilor și cel general, incluzând corelații cu strategia de afaceri, strategia privind riscurile, ICAAP și ILAAP, inclusiv planificarea capitalului și a lichidității.

2.4.Informații privind cadrul și programul simulărilor de criză:

a)o descriere generală a programului instituției de credit privind simulările de criză, inclusiv, printre altele, tipurile de simulări de criză întreprinse, frecvența acestora, detalii metodologice și modele utilizate, seria de ipoteze și infrastructura de date relevantă;

b)descrierea cadrului de administrare a activității aferent programului privind simulările de criză și, în mod specific, a simulărilor de criză utilizate pentru scopurile ICAAP și ILAAP;

c)descrierea interacțiunii (integrării) dintre simulările de criză privind solvabilitatea și cele privind lichiditatea și, în special, a simulărilor de criză specifice ICAAP și ILAAP și a rolului simulărilor de criză în sens invers;

d)descrierea utilizării simulărilor de criză și a integrării în cadrul de administrare și control al riscurilor.

2.5.Informații referitoare la date despre riscuri, agregare și sisteme informatice:

a)descrierea cadrului și a procesului utilizat pentru colectarea, stocarea și agregarea datelor despre riscuri la diferite niveluri ale unei instituții de credit, inclusiv a fluxului de date de la filiale la grup;

b)descrierea fluxurilor de date și a structurii datelor despre riscuri utilizate pentru ICAAP și ILAAP;

c)descrierea verificărilor aplicate datelor despre riscuri utilizate pentru ICAAP și ILAAP;

d)descrierea sistemelor informatice utilizate pentru colectarea, stocarea, agregarea și diseminarea datelor despre riscuri utilizate pentru ICAAP și ILAAP.

3.Informații specifice ICAAP3.1. Informații privind cadrul general ICAAP3.1.1. Documentația aferentă metodologiilor și politicilor:

a)descrierea nivelului de aplicare al ICAAP, inclusiv o prezentare generală și justificarea oricăror abateri de la nivelul de aplicare ale entităților vizate de cerințele minime de fonduri proprii;

b)descrierea metodei de identificare a riscurilor (inclusiv a concentrărilor de risc) și a includerii riscurilor identificate în categoriile și subcategoriile de riscuri vizate de ICAAP, inclusiv a metodei de stabilire a nivelului de semnificație a riscurilor;

c)descrierea obiectivelor-cheie și a ipotezelor principale ale ICAAP (de exemplu, legătura cu anumite ratinguri de credit externe), inclusiv a modului în care acestea asigură adecvarea capitalului;

d)descrierea situației care arată dacă ICAAP se axează pe impactul riscurilor asupra valorilor contabile sau pe valoarea economică a instituției de credit, sau pe ambele;

e)descrierea orizontului (orizonturilor) de timp ale ICAAP, inclusiv explicarea posibilelor diferențe dintre categoriile de riscuri și entitățile grupului vizate.

3.1.2.Documentația operațională:

a)declarația privind adecvarea capitalului, redactată și semnată de organul de conducere;

b)lista categoriilor și subcategoriilor de risc vizate de ICAAP, inclusiv definițiile acestora și perimetrul categoriilor de risc individuale;

c)explicațiile diferențelor dintre riscurile vizate de ICAAP și cadrul privind apetitul la risc, în cazul în care domeniul de aplicare al riscurilor vizate este diferit;

d)descrierea oricăror abateri de la procesul ICAAP și ipotezele-cheie, în cadrul grupului și al entităților din cadrul grupului, după caz.

3.2.Informații privind cuantificarea, evaluarea și agregarea riscurilor3.2.1. Documentația aferentă metodologiilor și politicilor:

a)descrierea generală a caracteristicilor-cheie ale metodologiilor și modelelor de cuantificare/măsurare, inclusiv a măsurilor cantitative, a ipotezelor și a parametrilor utilizați (de exemplu, intervale de încredere, perioade de deținere etc.) pentru toate categoriile și subcategoriile de riscuri utilizate pentru aprobarea metodologiilor și modelelor de către organul de conducere al instituției de credit;

b)menționarea datelor efective utilizate, inclusiv explicarea modului în care datele utilizate reflectă domeniul de aplicare al entităților din cadrul grupului care sunt vizate de ICAAP, incluzând lungimea seriilor de timp;

c)descrierea principalelor diferențe dintre metodologiile și modelele de cuantificare/măsurare utilizate pentru scopurile ICAAP și cele utilizate pentru calcularea cerințelor minime de fonduri proprii pentru riscurile care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 575/2013 (în cazul în care instituția de credit folosește modele avansate aprobate de Banca Națională a României). Descrierea trebuie furnizată pentru fiecare dintre riscuri și include, printre altele, diferite ipoteze cu privire la parametrii de risc, intervale de încredere etc.;

d)descrierea metodei de agregare a estimărilor capitalului intern pentru entitățile și categoriile de risc vizate, incluzând abordarea concentrărilor și/sau a beneficiilor diversificării, în cadrul fiecărui risc și între riscuri, atunci când sunt avute în vedere în cadrul metodologiei instituției de credit.

3.2.2.Documentația operațională:

a)estimările capitalului intern care acoperă toate categoriile și subcategoriile de risc, defalcate pe categorii și subcategorii de risc vizate de ICAAP. Instituțiile de credit trebuie să explice în mod corespunzător situația în care anumite categorii sau subcategorii de risc vizate de ICAAP sunt acoperite mai bine prin aplicarea măsurilor calitative de diminuare, decât prin alocarea de capital intern;

b)rezultatele calculării estimărilor privind capitalul intern, așa cum s-a menționat anterior, pentru toate categoriile și subcategoriile de risc semnificative vizate de ICAAP, în funcție de fiecare risc. În cazul în care, pentru anumite subcategorii de risc semnificative, metodele de calcul aplicate nu au permis calcularea unor estimări ale capitalului intern la nivelul de detaliere necesar și, din acest motiv, astfel de estimări au fost integrate în estimarea capitalului intern pentru categoria de risc respectivă, instituțiile de credit trebuie să explice cum au fost de fapt incluse astfel de subcategorii în calcule (de exemplu, o subcategorie de risc oarecare a fost identificată ca fiind semnificativă, dar instituția de credit nu poate să ofere o estimare a capitalului intern pentru un astfel de risc și, în schimb, include acoperirea acestui risc în estimarea capitalului pentru categoria de risc principală, instituția de credit trebuie să explice modul în care a inclus acest risc în categoria de risc principală);

c)rezultatele agregării estimărilor capitalului intern pentru entități și categorii de risc, inclusiv pentru efectele concentrărilor și/sau beneficiilor diversificării, în cadrul fiecărui risc și între riscuri, în cazul în care aceste aspecte sunt luate în considerare prin metodologia aplicată.

3.3.Informații privind capitalul intern și alocarea capitalului3.3.1. Documentația aferentă metodologiilor și politicilor:

a)definiția capitalului intern utilizat pentru a acoperi estimările de capital pentru ICAAP, inclusiv toate elementele/instrumentele de capital avute în vedere;

b)descrierea principalelor diferențe dintre elementele/ instrumentele de capital intern și instrumentele de fonduri proprii reglementate, după caz;

c)descrierea metodologiei și a ipotezelor utilizate pentru alocarea capitalului intern pentru entitățile din cadrul grupului, precum și a liniilor de activitate de bază și a piețelor, după caz;

d)descrierea procesului de monitorizare (compararea estimărilor de capital intern cu capitalul alocat), inclusiv a procedurilor de escaladare.

3.3.2.Documentația operațională:

a)cuantumul capitalului intern disponibil la zi, defalcat pe diferite elemente avute în vedere;

b)cuantumurile efective ale capitalului intern alocat pentru riscurile vizate de ICAAP și entitățile din grup, precum și liniile de activitate de bază și piețele, după caz;

c)o comparație cantitativă între gradul de utilizare efectivă a capitalului intern și capitalul intern alocat pe baza estimărilor ICAAP, care să fie susținută de o explicație a cazurilor în care gradul de utilizare efectivă a capitalului este apropiat de sau depășește capitalul alocat.

3.4.Informații privind planificarea capitalului3.4.1. Documentația aferentă metodologiilor și politicilor:

a)descrierea procesului general de elaborare a planificării capitalului, inclusiv dimensiunile avute în vedere (de exemplu, interne, de reglementare), orizontul de timp, instrumente de capital, măsuri de capital etc.;

b)descrierea principalelor ipoteze aflate la baza planificării capitalului, și măsura în care acestea sunt în concordanță cu ipotezele avute în vedere în planurile de redresare.

3.4.2.Documentația operațională:

a)previziuni referitoare la evoluția riscurilor și capitalului, sub aspectul capitalului intern și al fondurilor proprii reglementate;

b)descrierea concluziilor actuale de la planificarea capitalului, cum ar fi emisiuni planificate ale diferitelor instrumente de capital, alte măsuri de capital (de exemplu, politica dividendelor) și schimbări prevăzute la nivelul bilanțului (de exemplu, vânzări de portofolii etc.).

3.5.Informații privind simulările de criză aferente ICAAP3.5.1. Documentația aferentă metodologiilor și politicilor:

a)descrierea scenariilor adverse utilizate în cadrul ICAAP, inclusiv menționarea ipotezelor aferente scenariilor și a variabilelor macroeconomice-cheie, inclusiv descrierea modului în care au fost utilizate simulările de criză în sens invers pentru a calibra severitatea scenariilor utilizate;

b)descrierea celor șase scenarii de șoc standardizate pentru detectarea valorilor extreme, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (2), inclusiv menționarea ipotezelor aferente scenariilor și a variabilelor macroeconomice-cheie;

c)descrierea ipotezelor-cheie utilizate în cadrul scenariilor analizate, inclusiv acțiunile de gestionare, ipotezele economice cu privire la bilanț, date de referință, orizonturi de timp etc.;

d)descrierea acțiunilor de gestionare și a fezabilității și impactului fiecăreia dintre acestea în contextul scenariilor analizate;

e)descrierea impactului pe care eventuale modificări previzibile ale cadrului legislativ, de reglementare și contabil, comportamentul competitorilor sau alți factori îl pot avea asupra performanței instituțiilor de credit.

3.5.2.Documentația operațională:

a)rezultatul cantitativ al scenariilor analizate și impactul asupra măsurilor cantitative-cheie, inclusiv contul de profit și pierdere și capitalul, fonduri proprii interne și reglementate, și indicatorii prudențiali, precum și, în cadrul abordărilor integrate, impactul asupra poziției lichidității;

b)rezultatul reprezentând modificarea valorii economice a instituțiilor de credit raportată la fondurile proprii, ca urmare a aplicării unor schimbări bruște și neașteptate a ratelor dobânzii conform celor șase scenarii de șoc standardizate pentru detectarea valorilor extreme, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (2);

c)explicarea modului în care rezultatele scenariului sunt relevante pentru modelul de afaceri, strategia și riscurile semnificative ale instituției de credit, precum și entitățile grupului vizate de ICAAP;

d)măsurile luate de către organul de conducere al instituțiilor de credit în urma derulării simulărilor de criză.

3.6.Documente justificative

Toate informațiile justificative, inclusiv procese-verbale ale ședințelor comitetelor relevante și ale organului de conducere, care demonstrează un proces solid de elaborare și punere în aplicare a ICAAP, și în special:

a)aprobarea procesului general de elaborare a ICAAP;

b)aprobarea elementelor-cheie ale ICAAP, cum ar fi obiectivele generale și principalele ipoteze, măsurarea și evaluarea riscurilor, agregarea riscurilor, capitalul intern, alocarea capitalului, planificarea capitalului, scenarii de simulări de criză, ipotezele și rezultatele principale ale acestora etc.;

c)dovezi ale discuțiilor cu privire la situația capitalului și riscurilor (și la modificările acestora), încălcări ale limitelor etc., inclusiv deciziile privind acțiuni de gestionare sau deciziile explicite de a nu lua măsuri;

d)exemple de decizii semnificative luate în cadrul comitetelor de aprobare a produselor noi (sau organul decizional respectiv) care să dovedească faptul că se ține cont de impactul asupra profilului de risc și de capital;

e)decizii referitoare la acțiuni de gestionare legate de estimări ale capitalului intern, agregarea acestora și compararea acestora cu capitalul intern disponibil (situația actuală și de perspectivă);

f)dovezi ale discuțiilor despre rezultatul simulărilor de criză din cadrul ICAAP și deciziile privind orice acțiune sau lipsă a acțiunii din partea conducerii;

g)autoevaluări interne, în cazul în care sunt disponibile, prin care instituțiile de credit să poată avea oportunitatea de a justifica nivelul lor de conformitate raportat la criterii public disponibile privind administrarea și controlul riscurilor care afectează ICAAP.

4.Informații specifice ILAAP4.1. Informații privind cadrul de administrare a riscului de lichiditate și de finanțare4.1.1. Documentația aferentă metodologiilor și politicilor:

a)descrierea nivelului de aplicare al ILAAP, inclusiv o prezentare generală și justificarea oricăror abateri de la nivelul de aplicare prudențial al cerințelor de lichiditate, cu recunoașterea posibilelor derogări;

b)descrierea procesului de elaborare a ILAAP, cu explicarea relației dintre toate componentele acestuia și justificarea modului în care respectiva elaborare asigură accesul instituției de credit la lichidități suficiente;

c)criteriile aplicate de instituția de credit pentru selectarea determinanților de risc semnificativi pentru riscul de lichiditate și de finanțare, inclusiv selecția monedelor semnificative pentru monitorizarea poziției de lichiditate și de finanțare;

4.1.2.Documentația operațională:

a)declarația privind adecvarea lichidității, redactată și semnată de organul de conducere;

b)o evaluare a fluxurilor lichidităților și pozițiilor de finanțare intragrup, inclusiv orice posibile obstacole juridice sau de reglementare în calea transferului lichidităților în cadrul (sub) grupului;

c)justificarea selecției determinanților de risc semnificativi și o prezentare generală cantitativă a acestor determinanți de risc, actualizată cu o frecvență corespunzătoare;

d)prezentarea generală cantitativă a profilului de finanțare și a stabilității sale percepute pentru toate monedele semnificative;

e)demonstrarea procesului de monitorizare a conformității cu cerințele prudențiale minime și suplimentare aferente riscului de lichiditate și de finanțare în conformitate cu articolul 226 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului cu modificările și completările ulterioare, inclusiv previzionarea conformității cu aceste cerințe în condițiile unor scenarii diferite de-a lungul unui orizont de timp corespunzător pentru scopurile ILAAP.

4.2.Informații privind strategia de finanțare4.2.1. Documentația aferentă metodologiilor și politicilor:

a)descrierea procesului general de elaborare a planului de finanțare, inclusiv a surselor de finanțare, a scadențelor, a piețelor-cheie, a produselor utilizate etc.;

d)după caz, o politică privind finanțarea în monede străine, inclusiv cele mai relevante ipoteze cu privire la disponibilitatea și convertibilitatea acestor monede.

4.2.2.Documentația operațională:

a)planul actual de finanțare;

b)o prezentare generală cantitativă a caracteristicilor, cum ar fi volume, prețuri și apetitul investitorului, ale finanțării obținute recent și o analiză a fezabilității punerii în aplicare a planului de finanțare având în vedere (modificările cu privire la) volatilitatea pieței;

c)o perspectivă de evoluție (dorită) a poziției de finanțare pe un orizont de timp de perspectivă, respectiv 1 an, 2 ani și 3 ani;

d)o evaluare a poziției de finanțare și a riscului de finanțare după punerea în aplicare a planului de finanțare;

e)informații despre testarea ex-post a planului de finanțare.

4.3.Informații despre strategia privind rezervele de lichiditate și administrarea garanțiilor reale4.3.1. Documentația aferentă metodologiilor și politicilor:

a)metodologia instituțiilor de credit pentru stabilirea dimensiunii rezervei interne minime de lichidități, inclusiv definiția instituțiilor de credit privind activele lichide, criteriile pe care le aplică pentru stabilirea valorii lichidității sub forma activelor lichide și constrângerile legate de concentrare și alte caracteristici de risc ale activelor lichide;

b)document privind politica de administrare a garanțiilor reale, inclusiv principiile legate de locația și transferabilitatea garanțiilor reale, precum și rolul acestora în legătură cu îndeplinirea cerințelor prudențiale minime;

c)document privind politica privind activele grevate cu sarcini, inclusiv principiile pentru măsurarea și monitorizarea atât a activelor grevate, cât și a celor negrevate cu sarcini și corelarea cadrului privind limitele și controlul aferent activelor grevate cu sarcini, cu apetitul la risc (de lichiditate și de finanțare) al instituției de credit;

e)document privind politica aferentă riscului de concentrare a lichidității în rezerva de lichiditate, inclusiv principiile de măsurare și monitorizare a oricăror pierderi potențiale de lichidități disponibile din cauza acestei concentrări.

4.3.2.Documentația operațională:

a)cuantificarea volumului minim al activelor lichide considerat adecvat pentru îndeplinirea cerințelor interne;

b)cuantificarea rezervei de lichidități actuale, inclusiv distribuirea acesteia pe produse, monede, contrapărți, regiuni/entități din cadrul grupului etc.;

c)descrierea diferențelor dintre definițiile elementelor „capacității de contrabalansare“ și „activelor lichide de calitate ridicată“ conform Regulamentului delegat (UE) 2015/61 al Comisiei, cu includerea motivelor pentru a demonstra că respectiva capacitate de contrabalansare poate să acopere riscuri neincluse în Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

d)previziuni ale evoluției volumului minim necesar la nivel intern al activelor lichide și al activelor lichide disponibile pe orizonturi de timp adecvate, atât în condiții „normale de activitate“, cât și de criză;

e)prezentare generală cantitativă și analiza nivelurilor actuale și previzionate ale grevării cu sarcini a activelor, inclusiv detalii despre active grevate, precum și negrevate cu sarcini care ar putea fi utilizate pentru generarea de lichidități;

f)evaluarea duratei necesare pentru convertirea activelor lichide în lichidități direct utilizabile, ținând cont de obstacolele juridice, operaționale sau prudențiale din calea utilizării activelor lichide pentru a acoperi ieșiri de numerar;

g)analiza testării ipotezelor legate de valoarea lichidității activelor și momentul vânzării activelor sau încheierii unui acord repo cu activele incluse în rezerva de active lichide.

4.4.Informații privind mecanismul de alocare a costurilor și beneficiilor4.4.1. Documentația aferentă metodologiilor și politicilor:

b)descrierea interconexiunilor dintre mecanismul de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate și administrarea riscului și administrarea generală a instituției de credit;

c)în cazul instituțiilor de credit care dispun de mecanisme de stabilire a prețurilor de transfer a lichidității (LTP), descrierea procesului de elaborare și funcționare a LTP și, în special, a interconexiunilor dintre LTP și procesul decizional strategic, precum și a procesului decizional din cadrul departamentului de relații cu clienții cu privire la generarea de active și datorii.

4.4.2.Documentația operațională:

a)descrierea mecanismului actual de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate și o prezentare generală cantitativă a calibrării sale actuale (de exemplu, curbe ale dobânzii, rate de referință interne pentru principalele categorii de active și datorii utilizate etc.);

b)descrierea integrării actuale a mecanismului de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate în cuantificarea profitabilității în cazul generării de active și datorii noi, atât la nivel bilanțier, cât și extrabilanțier;

c)descrierea integrării actuale a mecanismului de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate în gestionarea performanței, dacă este cazul cu o defalcare pe diferite linii de activitate/unități sau regiuni.

d)în cazul instituțiilor de credit care dețin mecanisme LTP, informații privind descrierea funcționării LTP și, în special, în ceea ce privește legătura dintre LTP și indicatorii de risc-cheie.

4.5.Informații privind administrarea riscului de lichiditate pe parcursul unei zile (intraday)

4.5.1.Documentația aferentă metodologiilor și politicilor:

a)după caz, descrierea criteriilor și instrumentelor de măsurare și monitorizare a riscurilor de lichiditate pe parcursul zilei;

b)după caz, descrierea procedurilor de escaladare prevăzute pentru deficite de lichiditate apărute pe parcursul zilei, care asigură îndeplinirea la timp a obligațiilor legate de plățile scadente și decontări, atât în condiții „normale de activitate“, cât și de criză.

4.5.2.Documentația operațională:

a)după caz, prezentare generală cantitativă a riscului de lichiditate pe parcursul zilei în ultimul an cu o frecvență corespunzătoare;

b)după caz, numărul total al plăților neefectuate și o prezentare cu explicații privind neefectuarea unor plăți importante sau neîndeplinirea unor obligații importante de către instituția de credit în condiții de promptitudine.

4.6.Informații privind simulările de criză de lichiditate4.6.1. Documentația aferentă metodologiilor și politicilor:

a)descrierea scenariilor adverse aplicate și a ipotezelor analizate în cadrul simulărilor de criză pentru lichiditate, inclusiv a oricăror elemente relevante cum ar fi numărul de scenarii utilizate, domeniul de aplicare, frecvența de raportare internă către organul de conducere, determinanții de risc (macro și idiosincratici), orizonturile de timp aplicate și, după caz, defalcarea pe monede/regiuni/unități de activitate;

b)descrierea criteriilor pentru scenariile de calibrare, selecția orizonturilor de timp corespunzătoare (inclusiv pe parcursul zilei, dacă este relevant), cuantificarea impactului crizei asupra valorii lichidității activelor din rezervă etc.

4.6.2.Documentația operaționalăa) rezultatul cantitativ al simulărilor de criză, inclusiv o analiză a (principalilor determinanți ai) acestui rezultat, și o imagine clară a relevanței rezultatului pentru limitele interne, rezervele de lichiditate, raportare, modelare și apetitul la risc;

b)analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor simulărilor de criză asupra profilului de finanțare.

4.7.Informații privind planul pentru situații neprevăzute privind lichiditatea4.7.1. Documentația aferentă metodologiilor și politicilora) descrierea liniilor de responsabilitate pentru proiectarea, monitorizarea și executarea planului pentru situații neprevăzute privind lichiditatea;

b)descrierea strategiilor pentru acoperirea deficitelor de lichidități în situații de urgență;

c)descrierea instrumentului/instrumentelor pentru monitorizarea condițiilor de piață care să permită instituțiilor de credit să stabilească cu promptitudine dacă se garantează sau nu escaladarea și/sau executarea măsurilor;

d)descrierea procedurilor de testare, după caz (de exemplu, exemple de vânzări de tipuri de active noi, depunerea de garanții reale la bănci centrale etc.);

e)descrierea legăturii cu planul de redresare privind lichiditatea, și cum interacționează acestea cu privire la riscurile identificate pe bază continuă sau în diferite scenarii adverse.

4.7.2.Documentația operaționalăa) planul actual pentru situații neprevăzute privind lichiditatea;

b)informații despre posibile acțiuni de gestionare, inclusiv evaluarea fezabilității acestora și a capacității de a genera lichiditate în cadrul unor diverse scenarii de criză;

c)opinia conducerii cu privire la implicațiile tuturor informațiilor publicate de către instituția de credit în legătură cu lichiditatea pentru fezabilitatea și promptitudinea acțiunilor de gestionare incluse în planul pentru situații neprevăzute privind lichiditatea;

d)o analiză recentă a simulărilor, inclusiv concluzii privind fezabilitatea acțiunilor de gestionare incluse în planul pentru situații neprevăzute privind lichiditatea;

e)descrierea opiniei interne cu privire la impactul punerii în aplicare a acțiunilor de gestionare incluse în planul pentru situații neprevăzute privind lichiditatea, de exemplu, cu privire la accesul instituției de credit la piețele relevante și la stabilitatea generală a profilului său de finanțare pe termen scurt și mai lung.

4.8.Documente justificativea) Toate informațiile justificative, inclusiv procese-verbale ale ședințelor comitetelor relevante și ale organului de conducere, care demonstrează un proces solid de elaborare și punerea în aplicare a ILAAP, și, în special, aprobarea procesului general de elaborare a ILAAP;

b)aprobarea elementelor-cheie ale ILAAP, cum ar fi planul de finanțare, planul pentru situații neprevăzute privind lichiditatea, mecanismul de alocare a costurilor și beneficiilor de lichiditate, ipotezele simulărilor de criză și concluziile cu privire la rezultate, apetitul specific la riscul de lichiditate și de finanțare, dimensiunea vizată și componența rezervei de active lichide etc.;

c)dovezi ale discuțiilor cu privire la (modificările privind) profilul de risc de lichiditate și de finanțare, încălcări ale limitelor etc., inclusiv ale deciziilor privind acțiuni de gestionare sau ale deciziei explicite de a nu lua măsuri;

d)exemple de decizii semnificative luate în cadrul comitetelor de aprobare a produselor noi, cu demonstrarea, după caz, a utilizării mecanismului de stabilire a prețurilor de transfer de lichidități (LTP) și opinii privind riscurile în luarea acestor decizii;

e)dovezi ale discuțiilor privind analiza fezabilității planului de finanțare având în vedere (modificările cu privire la) adâncimea și volatilitatea pieței;

f)dovezi ale deciziilor privind acțiuni de gestionare în legătură cu riscul de lichiditate pe parcursul zilei după escaladarea internă ca urmare a unor evenimente pe parcursul zilei legate de lichidități;

g)dovezi ale discuțiilor despre rezultatul simulărilor de criză de lichiditate și ale deciziei privind orice acțiune de gestionare sau lipsă a acțiunii;

h)dovezi ale discuțiilor privind testarea regulată a planului pentru situații neprevăzute privind lichiditatea și ale deciziilor privind adaptarea acțiunilor de gestionare prevăzute în planul pentru situații neprevăzute privind lichiditatea;

i)decizia privind dimensiunea și componența rezervei de active lichide;

j)dovezi ale discuțiilor privind testarea valorii lichidității activelor și momentul vânzării activelor sau încheierii unui acord repo cu activele incluse în rezerva de active lichide;

k)după caz, autoevaluări interne în care instituțiile de credit să poată avea oportunitatea de a justifica nivelul lor de conformitate raportat la criteriile publicate cu privire la administrarea și controlul riscurilor care afectează ILAAP.

5.Concluzii și asigurarea calității în cadrul ICAAP și ILAAP

Concluziile evaluărilor privind adecvarea capitalului și a lichidității interne și cu privire la impactul acestora asupra administrării riscurilor și a administrării generale a instituției de credit, inclusiv:

a)un rezumat al principalelor concluzii cu privire la ICAAP și ILAAP pentru formarea unei opinii concise asupra poziției actuale a capitalului și lichidității instituției de credit, capacitatea acesteia de a acoperi riscurile la care este sau ar putea fi expusă, și orice măsuri prevăzute de aceasta pentru a garanta că lichiditatea și capitalul rămân sau sunt readuse la niveluri adecvate în viitorul apropiat;

b)schimbări semnificative (realizate sau planificate) asupra cadrului de administrare a riscurilor pe baza rezultatelor ICAAP și ILAAP;

c)schimbări semnificative (realizate sau planificate) asupra modelelor de afaceri, strategiilor sau cadrelor de apetit la risc pe baza rezultatelor ICAAP și ILAAP, inclusiv acțiuni de gestionare (de exemplu, schimbarea pozițiilor de risc);

d)schimbări semnificative (realizate sau planificate) asupra cadrelor ICAAP și ILAAP, inclusiv îmbunătățiri care să fie aduse în urma respectării validărilor interne, a rapoartelor de audit interne și rezultatele dialogului cu Banca Națională a României - Direcția supraveghere;

e)explicații adecvate cu privire la modul în care instituțiile de credit garantează că respectivele cadre și modele ICAAP și ILAAP utilizate asigură rezultate fiabile (de exemplu, concepte de validare, rapoarte de validare) și o descriere atât a metodei de validare la nivel intern (proces, frecvență), cât și a conținutului validării, dacă există;

f)toate rezultatele disponibile ale validărilor/revizuirilor interne ale metodologiilor ICAAP și ILAAP și rezultate ale calculelor efectuate de către funcția de validare independentă;

g)rapoartele de audit intern având drept obiect ICAAP și ILAAP.

28.12.2020Actul a fost completat de Punctul 192, Articolul I din REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1296 din 28 decembrie 2020

Anexa nr. 11

Conținutul minim al registrului de evidență a acordurilor de externalizare1. Pentru toate acordurile de externalizare existente:

a)un număr de referință pentru fiecare acord de externalizare;

b)data de începere și, după caz, data de reînnoire a contractului, data de încetare și/sau perioadele de preaviz pentru furnizorul extern și pentru instituția de credit;

c)o descriere succintă a funcțiilor externalizate, inclusiv a datelor externalizate, și dacă au fost transferate sau nu date cu caracter personal sau dacă prelucrarea lor este externalizată către un furnizor extern;

d)o categorie atribuită de instituția de credit care reflectă natura funcției externalizate, astfel cum se menționează la lit. c), cum ar fi, de exemplu, tehnologia informației, funcție de control, care trebuie să faciliteze identificarea diferitelor tipuri de acorduri;

e)numele furnizorului extern, numărul de înregistrare al societății, codul de identificare a entității juridice (dacă este disponibil), adresa sediului social și alte date de contact relevante, precum și denumirea societății-mamă (dacă este cazul);

f)țara sau țările în care serviciul urmează să fie prestat, inclusiv locația datelor (și anume țara sau regiunea);

g)dacă funcția externalizată este considerată sau nu critică sau importantă, inclusiv, dacă este cazul, un rezumat succint al motivelor pentru care funcția externalizată este considerată critică sau importantă;

h)în cazul externalizării către un furnizor extern de servicii de tip cloud, serviciile de tip cloud și modelele de implementare, și anume publice/private/hibride/comunitare, precum și natura specifică a datelor care urmează să fie deținute și locațiile (și anume țări sau regiuni) unde datele respective sunt stocate;

i)data celei mai recente evaluări a caracterului critic sau a importanței funcției externalizate;

j)în cazul externalizării în lanț, numele subcontractanților, inclusiv țara în care sunt înregistrați subcontractanții, în care se prestează serviciul și, dacă este cazul, locația (și anume țara sau regiunea) unde sunt stocate datele, indicând dacă funcția care urmează să fie subcontractată este considerată sau nu critică sau importantă sau dacă partea funcției critice sau importante care urmează să fie subcontractată este în sine critică sau importantă.

2.Pentru toate externalizările privind funcții critice sau importante, suplimentar față de informațiile de la pct. 1:

a)instituțiile de credit și alte entități care intră în perimetrul de consolidare prudențială sau în cadrul sistemului instituțional de protecție, după caz, care utilizează externalizarea;

b)dacă furnizorul extern sau furnizorul extern subcontractant face parte sau nu din grup, dacă este sau nu membru al unui sistem instituțional de protecție, dacă este sau nu deținut de instituții din cadrul grupului sau dacă este sau nu deținut de membri ai unui sistem instituțional de protecție, sfera de activitate, autorizația deținută pentru desfășurarea activității externalizate, dacă este cazul, piața de operare și poziția de piață a acestuia, jurisdicția aplicabilă, acționariatul și, dacă este cazul, indicarea apartenenței furnizorului extern la grupul din care face parte instituția de credit și precizarea includerii sau nu a acestuia în supravegherea consolidată la nivel de grup;

c)data celei mai recente evaluări a riscurilor și un rezumat succint al principalelor rezultate;

d)persoana sau organul de conducere al instituției de credit care a aprobat acordul de externalizare și numărul/data actului de aprobare;

e)legea aplicabilă acordului de externalizare;

f)data celui mai recent audit și data următoarelor audituri programate, dacă este cazul;

g)un rezultat al evaluării substituibilității furnizorului extern, cum ar fi, de exemplu, simplu, dificil sau imposibil, posibilitatea de reintegrare a unei funcții critice sau importante în cadrul instituției de credit sau impactul întreruperii funcției critice sau importante;

h)identificarea unor furnizori externi alternativi în conformitate cu lit. g);

i)dacă funcția critică sau importantă externalizată sprijină operațiuni economice a căror executare la timp este esențială pentru instituția de credit;

j)costul bugetar anual estimat.

14.08.2024Actul a fost completat de Punctul 15., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Anexa nr. 12

Conținutul minim al acordurilor de externalizare1. Acordul scris de externalizare a funcțiilor critice sau importante conține cel puțin clauze cu privire la următoarele aspecte:

a)o descriere clară a funcției externalizate care urmează să fie furnizată;

b)data de începere și data de încetare a acordului, după caz, și perioadele de preaviz pentru furnizorul extern și instituția de credit;

c)legea aplicabilă acordului;

d)obligațiile financiare ale părților;

e)dacă este permisă externalizarea în lanț și, în caz afirmativ, condițiile în care se realizează aceasta, respectiv:

(i)tipurile de activități care nu pot face obiectul externalizării în lanț, atunci când este cazul;

(ii)condițiile care trebuie respectate în cazul externalizării în lanț;

(iii)obligația furnizorului extern de a monitoriza serviciile pe care le-a subcontractat pentru a se asigura că toate obligațiile contractuale dintre furnizorul extern și instituția de credit sunt îndeplinite în permanență;

(iv)obligația furnizorului extern de a obține în prealabil o aprobare scrisă, specifică sau generală, din partea instituției de credit, pentru subcontractarea care implică prelucrarea datelor cu caracter personal, în acord cu prevederile art. 28 din Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor);

(v)obligația furnizorului extern de a informa instituția de credit cu privire la orice subcontractare planificată sau la orice modificare semnificativă a acesteia, în special în cazul în care acest lucru ar putea afecta capacitatea furnizorului extern de a-și îndeplini responsabilitățile în conformitate cu acordul de externalizare. Aceasta include modificările semnificative planificate ale subcontractanților și perioada de preaviz; în special, perioada de preaviz care urmează să fie stabilită trebuie să permită instituției de credit care externalizează să efectueze cel puțin o evaluare a riscurilor legate de modificările propuse și să se opună modificărilor înainte de intrarea în vigoare a subcontractării planificate sau a modificărilor semnificative ale acesteia;

(vi)dacă este cazul, dreptul instituției de credit de a se opune subcontractării planificate sau modificărilor substanțiale ale acesteia sau necesitatea aprobării explicite a acesteia;

(vii)dreptul instituției de credit de a înceta acordul în cazuri justificate, de exemplu în cazul în care subcontractarea crește în mod semnificativ riscurile pentru instituția de credit sau în cazul în care furnizorul extern subcontractează fără a notifica instituția de credit;

f)locația/locațiile (și anume regiunile sau țările) unde este furnizată funcția și/sau unde sunt păstrate și prelucrate date relevante, inclusiv eventuala locație de stocare, precum și condițiile care trebuie îndeplinite, inclusiv cerința de a notifica instituția de credit în cazul în care furnizorul extern propune schimbarea locației (locațiilor);

g)dispoziții privind accesibilitatea, disponibilitatea, integritatea, confidențialitatea și siguranța datelor relevante, respectiv:

(i)definirea cerințelor în materie de securitate a datelor și a sistemelor, dacă este cazul (de exemplu, în contextul externalizării serviciilor de tip cloud sau a altor servicii TIC);

(ii)obligația furnizorului extern de a proteja informațiile confidențiale, cu caracter personal sau considerate sensibile și de a respecta toate cerințele legale privind protecția datelor care se aplică instituției de credit (de exemplu, protecția datelor cu caracter personal și faptul că se respectă secretul bancar sau alte obligații legale de confidențialitate similare cu privire la informațiile clienților, dacă este cazul);

h)dreptul instituției de credit de a monitoriza permanent performanța furnizorului extern;

i)nivelurile serviciilor convenite, care trebuie să includă obiective de performanță cantitative și calitative precise pentru funcția externalizată, pentru a permite o monitorizare în timp util, astfel încât, dacă nu sunt respectate nivelurile serviciilor convenite, să se poată lua măsuri corective adecvate, fără întârzieri nejustificate;

j)obligațiile de raportare ale furnizorului extern către instituția de credit, inclusiv informarea de către furnizorul extern cu privire la orice evoluție care ar putea avea un impact semnificativ asupra capacității sale de a îndeplini eficace funcția externalizată în conformitate cu nivelurile serviciilor convenite și în conformitate cu legislația și cu cerințele aplicabile ce decurg din cadrul de reglementare, și, după caz, obligațiile de a prezenta rapoarte ale funcției de audit intern a furnizorului extern;

k)dacă furnizorul extern trebuie să încheie o asigurare obligatorie împotriva anumitor riscuri și, dacă este cazul, nivelul asigurării necesare;

l)cerințele de punere în aplicare și de testare a planurilor pentru situații neprevăzute și de continuitate a activității;

m)dispoziții care garantează că datele care sunt proprietatea instituției de credit pot fi accesate în cazul insolvenței, al rezoluției sau al întreruperii operațiunilor economice ale furnizorului extern;

n)obligația furnizorului extern de a coopera cu autoritățile competente și cu autoritățile de rezoluție ale instituției de credit, inclusiv cu alte persoane desemnate de acestea;

o)o trimitere clară la competențele autorității naționale de rezoluție, în special la art. 400-405 și art. 413-419 din Legea nr. 312/2015 privind redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul financiar, cu modificările și completările ulterioare, și mai ales, o descriere a „obligațiilor contractuale esențiale“ în sensul art. 402 din legea respectivă;

p)dreptul nerestricționat al instituțiilor de credit și al autorităților competente de a inspecta și de a audita furnizorul extern în ceea ce privește funcția externalizată, astfel cum se prevede la art. 230^18 din regulament;

q)drepturi de încetare, astfel cum se prevede la art. 230^19 din regulament.

2.Acordul scris de externalizare a funcțiilor care nu sunt critice sau importante conține cel puțin clauze cu privire la următoarele aspecte:

a)o descriere clară a funcției externalizate care urmează să fie furnizată;

b)dacă este permisă externalizarea în lanț și, în caz afirmativ, condițiile în care se realizează aceasta, respectiv:

(i)tipurile de activități care nu pot face obiectul externalizării în lanț, atunci când este cazul;

(ii)condițiile care trebuie respectate în cazul externalizării în lanț;

(vi)dacă este cazul, dreptul instituției de credit de a se opune subcontractării planificate sau modificărilor substanțiale ale acesteia sau necesitatea aprobării explicite a acesteia;

c)dispoziții privind accesibilitatea, disponibilitatea, integritatea, confidențialitatea și siguranța datelor relevante, respectiv:

(i)definirea cerințelor în materie de securitate a datelor și a sistemelor, dacă este cazul (de exemplu, în contextul externalizării serviciilor de tip cloud sau a altor servicii TIC);

d)dreptul instituției de credit de a monitoriza permanent performanța furnizorului extern;

e)nivelurile serviciilor convenite, care trebuie să includă obiective de performanță cantitative și calitative precise pentru funcția externalizată, pentru a permite o monitorizare în timp util, astfel încât, dacă nu sunt respectate nivelurile serviciilor convenite, să se poată lua măsuri corective adecvate, fără întârzieri nejustificate;

f)obligația furnizorului extern de a coopera cu autoritățile competente și cu autoritățile de rezoluție ale instituției de credit, inclusiv cu alte persoane desemnate de acestea;

g)dreptul instituțiilor de credit și dreptul nerestricționat al autorităților competente de a inspecta și de a audita furnizorul extern în ceea ce privește funcția externalizată, astfel cum se prevede la art. 230^18 din regulament;

h)drepturi de încetare, astfel cum se prevede la art. 230^19 din regulament.

14.08.2024Actul a fost completat de Punctul 15., Articolul I din REGULAMENTUL nr. 8 din 24 iulie 2024, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 14 august 2024

Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.

Textul actului

Titlul IDispoziții generale

Capitolul IDomeniul de aplicare

Capitolul IIDefiniții

Capitolul ICadrul de administrare a activității instituțiilor de credit. Dispoziții generale

Secţiunea 1Structura organizatorică și organizarea unei instituții de credit1.1. Cadrul organizațional - Dispoziții generale

Secţiunea 1^1Modelul de afaceri și strategia

Secţiunea a 2-aOrganul de conducere și comitetele instituției de credit

Secţiunea a 3-aCultura privind riscurile și conduita în desfășurarea activității

Secţiunea a 4-aCadrul privind controlul intern și mecanismele aferente

Secţiunea a 5-aAdministrarea continuității activității

Secţiunea a 6-aTransparența

Capitolul I^1Evaluarea adecvării membrilor organului de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie

Secţiunea 1Definiții. Aplicarea principiului proporționalității

Secţiunea a 2-aDomeniul de aplicare a evaluării adecvării de către instituțiile de credit