Decizie nr. 16 din 22 ianuarie 2013

Acsinte Gaspar - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Diana Turism" - S.R.L. Deva în Dosarul nr. 4.023/97/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.219D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, partea Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Hunedoara a depus note scrise prin care îşi exprimă punctul de vedere asupra excepţiei formulate, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.278D/2012 şi nr. 1.481D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Comercială "Optim Sig Instal" - S.R.L. Deva şi Societatea Comercială "Ţara Haţegului" - S.A. Haţeg în dosarele nr. 4.028/97/2011 şi nr. 3.887/97/2011 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că partea Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Hunedoara a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.219D/2012, nr. 1.278D/2012 şi nr. 1.481D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.278D/2012 şi nr. 1.481 D/2012 la Dosarul nr. 1.219D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

În acest sens arată că aspectele invocate de autorii excepţiei nu constituie probleme de neconstituţionalitate a legii, ci de interpretare şi aplicare a acesteia în timp de către autorităţile competente.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 18 şi 22 iunie 2012, pronunţate în dosarele nr. 4.028/97/2011 şi nr. 4.023/97/2011, precum şi prin Încheierea din 18 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.887/97/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Diana Turism" - S.R.L. Deva, Societatea Comercială "Optim Sig Instal" - S.R.L. Deva şi Societatea Comercială "Ţara Haţegului" - S.A. Haţeg cu prilejul soluţionării recursurilor declarate împotriva unor sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Hunedoara în cauze având ca obiect "obligaţia de a face".

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii civile. Astfel, arată că, potrivit art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă puteau fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripţie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Acest text a fost modificat prin art. I pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, în sensul că indemnizaţiile pot fi solicitate în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite. Având în vedere principiul consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, noul termen de prescripţie de 90 de zile îşi găseşte aplicabilitate numai cu privire la indemnizaţiile datorate pentru incapacitate temporară de muncă ivită după data apariţiei Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010. Ca atare, cum acest act normativ nu are putere retroactivă, este firesc ca indemnizaţiile născute pentru incapacităţile temporare de muncă ivite anterior datei de 26 aprilie 2010, data publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, să poată fi solicitate în termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de actul normativ în vigoare la data naşterii dreptului.

Autorii excepţiei consideră că prin reglementarea criticată Guvernul României încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, întrucât "prin formularea sa abilă şi perfidă" textul legal dispune ca toate indemnizaţiile datorate pentru concediile medicale eliberate până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 să se valorifice numai înlăuntrul noului termen de prescripţie de 90 de zile. Or, în conformitate cu art. 15 alin. (2) din Constituţie, noul termen de prescripţie de 90 de zile nu se poate aplica indemnizaţiilor născute anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu conţine, în sine, nicio dispoziţie cu efecte retroactive, acesta urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data întăririi în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 sunt constituţionale.

Astfel, arată că reglementarea pretins neconstituţională nu contravine principiului neretroactivităţii legii civile, deoarece se aplică doar pentru viitor, termenul curgând de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, iar prin stabilirea termenului de 90 de zile pentru depunerea certificatelor nu se modifică termenul de prescripţie, ci se instituie o nouă condiţie formală pentru solicitarea sumelor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 26 aprilie 2010, care prevăd că "Certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se depun la casele de asigurări de sănătate în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţei de urgenţă."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că reglementarea legală criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate a fost reglementat cadrul legal necesar aplicării unor măsuri cu caracter social care aveau în vedere asigurarea dreptului persoanelor asigurate la concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în cadrul sistemului, dreptul la concediile şi indemnizaţiile prevăzute de actul normativ în cauză fiind condiţionat de plată contribuţiei de asigurări sociale de sănătate destinate suportării acestor indemnizaţii.

Din nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, Curtea observă că s-a impus implementarea unui mecanism menit să protejeze asiguraţii de o eventuală incapacitate de plată de către fond a acestor drepturi, avându-se în vedere insuficienţa sumelor alocate în cadrul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, asupra căruia în ultimii ani s-a exercitat o presiune din ce în ce mai crescută a sumelor decontate beneficiarilor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate.

Faţă de critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea reţine că, potrivit art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, "Indemnizaţiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripţie de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite." Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, art. 40 alin. (1) a fost modificat, în sensul că "Indemnizaţiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite."

Potrivit art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010, "Certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se depun la casele de asigurări de sănătate în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţei de urgenţă."

Din examinarea coroborată a prevederilor legale menţionate, Curtea reţine că legiuitorul delegat a redus termenul în care indemnizaţiile pot fi solicitate în baza actelor justificative, de la 3 ani la 90 de zile, prin aceasta urmărindu-se protecţia atât a beneficiarilor de indemnizaţii, cât şi a fondului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

În acest context, Curtea constată că prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 instituie o normă tranzitorie, prin care s-a urmărit adoptarea unor măsuri de natură a responsabiliza beneficiarii pentru a depune într-un termen, considerat optim, documentele justificative la casele de asigurări de sănătate, în vederea efectuării plăţii indemnizaţiilor, de regulă, în acelaşi an calendaristic şi, deci, în acelaşi buget al fondului.

De altfel, Curtea constată că formula redacţională a textului de lege dedus controlului nu oferă temei criticii referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât acesta nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, textul urmând a-şi găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010.

În ceea ce priveşte determinarea situaţiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum şi a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Diana Turism" - S.R.L. Deva în Dosarul nr. 4.023/97/2011 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi de către Societatea Comercială "Optim Sig Instal" - S.R.L. Deva şi Societatea Comercială "Ţara Haţegului" - S.A. Haţeg în dosarele nr. 4.028/97/2011 şi, respectiv, nr. 3.887/97/2011 ale aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2013.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora