Decizie nr. 69 din 15 ianuarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 din Codul de procedură civilă şi art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Angelu Boariu în Dosarul nr. 648/220/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 10 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 648/220/2007, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 din Codul de procedură civilă şi art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Angelu Boariu în cauza ce are ca obiect judecarea plângerii contravenţionale formulate de autorul excepţiei.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 305 din Codul de procedură civilă îngrădesc accesul liber la justiţie şi încalcă dreptul la apărare, deoarece se aplică şi în situaţia în care nu există calea de atac a apelului. Totodată, se susţine că art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor art. 21, 24, 124 şi 126 din Constituţie, deoarece sarcina probei în cazul plângerii formulate de contravenient împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei revine contravenientului, iar nu organului care i-a aplicat sancţiunea.

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia este neîntemeiată. Se arată că modalitatea întocmirii procesului-verbal de contravenţie este, de cele mai multe ori, nelegală, aspect care nu înseamnă că textele de lege sunt neconstituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, fiind invocată în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că persoana sancţionată beneficiază de toate garanţiile care condiţionează dreptul la un proces echitabil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 305 din Codul de procedură civilă şi art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Textele art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat "Constatarea contravenţiei", şi din cap. III - "Aplicarea sancţiunilor contravenţionale". Aceste texte reglementează aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contravenţie şi la modalitatea de aplicare a sancţiunii de către agentul constatator.

Potrivit art. 305 din Codul de procedură civilă: "În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor."

Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu interzic accesul persoanelor nemulţumite de modul de constatare a contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare pentru a face plângere la instanţa de judecată ori exercitarea dreptului la apărare pe tot parcursul procesului. Aceste aspecte, legate de plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii, sunt reglementate în cap. IV din ordonanţă, intitulat "Căile de atac".

Textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că alin. (1) al art. 34 din ordonanţă "stabileşte, fără distincţii, că instanţa competentă să soluţioneze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, îl ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţă, şi organul care a aplicat sancţiunea, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din ordonanţă prevăd că hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie. De asemenea, pe tot parcursul soluţionării plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, atât la instanţa de fond, cât şi în recurs, contravenientul poate să îşi exercite fără nicio restricţie dreptul la apărare".

În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat, în sensul respingerii acesteia, prin Decizia nr. 212 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 6 mai 2008. S-a reţinut, în esenţă, că instituirea unor reguli speciale de procedură, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu este contrară principiului liberului acces la justiţie, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Atât în sistemul nostru procesual, cât şi în alte ţări, legea poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita posibilitatea folosirii anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, cum sunt probele, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 din Codul de procedură civilă şi art. 15, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Angelu Boariu în Dosarul nr. 648/220/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta