Decizie nr. 239 din 10 mai 2005

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ion Gavrilă, Magda Gavrilă, Daniel Gavrilă, George Gavrilă, Cristian Gavrilă, Ionuţ Gavrilă, Iulian Gavrilă, Dacian Gavrilă şi Ciprian Gavrilă în Dosarul nr. 13.162/2003 al Judecătoriei Constanţa.

La apelul nominal răspund autorii excepţiei de neconstituţionalitate, prin avocat, cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul autorilor excepţiei arată că restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, în temeiul prevederilor legale criticate, reprezintă o măsură abuzivă împotriva chiriaşilor acestor imobile, fiind încălcate astfel dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 22 referitoare la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi în art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată. Se mai arată că prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 contravin dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţie, deoarece este încălcată obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent, prin lipsa unei locuinţe. În concluzie, susţine că trecerea în proprietatea statului a imobilului cu destinaţia de locuinţă nu a fost abuzivă, ci legală, astfel încât restituirea în natură a imobilului în cauză nu este justificată. Solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra acestui aspect şi să admită în consecinţă excepţia de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public arată că solicitarea reprezentantului autorilor excepţiei în sensul unei aprecieri asupra caracterului abuziv sau legal al modalităţii de preluare a imobilului respectiv de către stat este o problemă de interpretare şi de aplicare a legii, ce excede competenţei Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate, precizează că prevederile legale criticate nu au nici o legătură cu soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată, astfel încât, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia este inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 13.162/2003, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ion Gavrilă, Magda Gavrilă, Daniel Gavrilă, George Gavrilă, Cristian Gavrilă, Ionuţ Gavrilă, Iulian Gavrilă, Dacian Gavrilă şi Ciprian Gavrilă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, către foştii proprietari sau către moştenitorii acestora, sunt încălcate prevederile art. 22 din Constituţie, referitoare la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, cele ale art. 26 alin. (1) din Constituţie, referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, şi cele ale art. 47 alin. (1), referitoare la obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent. În esenţă, se susţine că în acest fel este încălcat dreptul chiriaşului imobilului în cauză de "a avea o viaţă normală" şi o "locuinţă decentă", precum şi "dreptul de a avea un nivel de trai decent", în condiţiile în care restituirea către fostul proprietar a imobilului cu destinaţia de locuinţă a fost realizată, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, în mod nelegal.

Judecătoria Constanţa consideră că textul de lege criticat vizează respectarea dreptului de proprietate recunoscut de Constituţie şi de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nu este de natură a încălca dreptul la viaţă, dreptul la viaţa familială sau dreptul la un nivel de trai decent, prevăzute prin dispoziţiile art. 22, art. 26 alin. (1) şi ale art. 47 alin. (1) din Constituţie.

Pe de altă parte, instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece textul de lege criticat "este articolul-cadru ce defineşte cazurile în care se aplică această lege".

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece textul de lege criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Se arată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "are natura unei norme introductive, prin care legiuitorul fixează o parte din principiile şi aspectele importante ale reglementării, dar care fac obiectul unor dezvoltări în cadrul celorlalte articole ale legii".

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Constituţie, deoarece "stabilirea, prin lege, a unor măsuri reparatorii pentru persoanele cărora li s-au preluat imobile în mod abuziv nu echivalează cu nerespectarea obligaţiei statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 22 şi cele ale art. 26 alin. (1) din Constituţie, acestea nu au relevanţă în cauză. Se mai arată că soluţia legislativă prevăzută de textul de lege criticat este rezultatul opţiunii legiuitorului şi nu este o problemă de contencios constituţional. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, ea nu poate da o altă formulare textelor de lege şi nici nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, devenind "legislator pozitiv".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.

Prevederile legale criticate au următorul conţinut:

–Art. 1 alin. (1): "- Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condiţiile prezentei legi."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 22, art. 26 alin. (1), şi ale art. 47 alin. (1) din Constituţie, al căror conţinut este următorul:

–Art. 22: "(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.

(2)Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.

(3)Pedeapsa cu moartea este interzisă.";

–Art. 26 alin. (1): "(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.";

–Art. 47 alin. (1): "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 încalcă dreptul chiriaşului imobilului restituit în natură către fostul proprietar de "a avea o viaţă normală" şi o "locuinţă decentă", precum şi "dreptul de a avea un nivel de trai decent", fiind astfel în contradicţie cu dispoziţiile art. 22, art. 26 alin. (1), şi ale art. 47 alin. (1) din Constituţie.

În ceea ce priveşte raportarea criticii de neconstituţionalitate la dispoziţiile art. 22 din Constituţie referitoare la dreptul la viaţă, Curtea constată că accepţiunea constituţională a acestui drept fundamental se referă la dreptul personal nepatrimonial la viaţă, iar textul de lege criticat statuează asupra restituirii în natură către foştii proprietari a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi a celor preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor. Prin urmare, invocarea dispoziţiilor art. 22 din Constituţie în susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege nu are nici o relevanţă.

De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 26 alin. (1), potrivit cărora "Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată", nu sunt relevante în susţinerea neconstituţionalităţii textului de lege criticat, pentru următoarele considerente:

Constituţia nu defineşte noţiunea de viaţă intimă, familială şi privată, însă în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului [cauza Niemetz împotriva Germaniei, (1992)] s-a decis că protecţia vieţii private nu acoperă doar sfera intimă a relaţiilor personale, ci şi "dreptul individului de a lega şi dezvolta relaţii cu semenii săi", aceasta deoarece "ar fi prea restrictivă limitarea noţiunii de viaţă privată la un cerc interior în care individul îşi trăieşte viaţa personală aşa cum crede de cuviinţă". Prin urmare, în sensul jurisprudenţei Curţii europene, elementul definitoriu al dreptului la viaţă intimă, familială şi privată se referă la sfera relaţiilor interumane. Aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu în Decizia nr. 81 din 15 iulie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 25 ianuarie 1995, "(...) interpretarea instanţei de contencios european, în virtutea principiului subsidiarităţii, impunându-se şi faţă de instanţa de contencios constituţional naţional", Curtea constată că în prezenta cauză nu este pertinentă susţinerea autorilor excepţiei în sensul că restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, către foştii proprietari sau către moştenitorii acestora, ar încălca dispoziţiile art. 26 din Constituţie referitor la viaţa intimă, familială şi privată.

În ceea ce priveşte raportarea criticii de neconstituţionalitate la dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că textul de lege ce face obiectul controlului de constituţionalitate, statuând asupra principiului restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu încalcă obligaţia constituţională a statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială în vederea asigurării unui nivel de trai decent cetăţenilor, ci, dimpotrivă, sunt în deplină conformitate cu aceste dispoziţii constituţionale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ion Gavrilă, Magda Gavrilă, Daniel Gavrilă, George Gavrilă, Cristian Gavrilă, Ionuţ Gavrilă, Iulian Gavrilă, Dacian Gavrilă şi Ciprian Gavrilă în Dosarul nr. 13.162/2003 al Judecătoriei Constanţa.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat