Decizie nr. 293 din 22 mai 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de instanţă din oficiu în Dosarul nr. 10.115/101/2013 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 48D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât, prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, pronunţată în Cauza C-565/11 - Mariana Irimie împotriva Administraţiei Finanţelor Publice Sibiu, Administraţiei Fondului pentru Mediu - România, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu a statuat asupra nivelului dobânzii fiscale, ci asupra efectivităţii acesteia. De altfel, în susţinerea excepţiei se realizează o comparaţie între nivelul dobânzilor fiscale şi cele stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, examinarea constituţionalităţii unui text legal are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederile constituţionale, iar nu compararea mai multor dispoziţii legale între ele şi raportarea la principii sau dispoziţii din Constituţie.

CURTEA,

4.Prin Încheierea din 20 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 10.115/101/2013, Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de instanţă din oficiu într-o cauză având ca obiect pretenţii, respectiv o cerere prin care se solicită restituirea dobânzii aferente taxei pe poluare - de la data plăţii şi până la data restituirii.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 124 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală contravin art. 16 din Constituţie, potrivit căruia "cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege." Neconstituţionalitatea acestor dispoziţii trebuie privită prin prisma jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv prin aceea că "dreptul Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim naţional care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe, doar la acelea care s-ar cuveni după momentul formulării cererii de restituire a taxei" [Hotărârea din 18 aprilie 2013, pronunţată în Cauza C-565/11 - Mariana Irimie împotriva Administraţiei Finanţelor Publice Sibiu, Administraţiei Fondului pentru Mediu - România].

6.În acest sens arată că, dacă un contribuabil a achitat o sumă de bani cu titlu de taxă pe poluare, taxă care s-a dovedit ulterior nedatorată, se naşte un drept al contribuabilului de a obţine dobânda legală aferentă sumei plătite. Însă, a pretinde cuantumul dobânzii fiscale prevăzute de art. 124 alin. (2) din Codul de procedură fiscală înseamnă a fi contrar prevederilor art. 16 din Constituţie, deoarece s-ar ajunge ca un contribuabil să beneficieze de un cuantum al dobânzii mult mai mare decât prejudiciul pe care l-ar fi încercat dacă banii de care a fost lipsit i-ar fi achitat unei persoane fizice sau juridice, alta decât statul.

7.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. În acest sens arată că, în ceea ce priveşte critica raportată la art. 16 din Constituţie, normele legale criticate nu conţin în sine o reglementare care să creeze o inegalitate pe criterii de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială, acestea aplicându-se fără nicio discriminare tuturor persoanelor care intră sub incidenţa acestor norme. De asemenea, apreciază că stabilirea de către legiuitor a nivelului dobânzii la 0,04% pentru fiecare zi de întârziere nu are relevanţă constituţională, raţiunea pentru care au fost instituite aceste dobânzi de întârziere a fost aceea de a obliga debitorii obligaţiilor fiscale să îşi execute întru totul şi până la termenul scadent obligaţiile pe care le au în raporturile de natură fiscală. Totodată, arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci deduce contrarietatea textului de lege criticat cu Legea fundamentală prin comparaţia dintre două texte din Codul de procedură fiscală.

9.De altfel, Avocatul Poporului menţionează că, referitor la interpretarea dispoziţiilor legale în baza cărora se calculează dobânzile aferente sumelor încasate şi restituite de administraţiile finanţelor publice din ţară cu titlul de taxă de poluare, taxă de primă înmatriculare şi taxă pentru emisiile poluante, a promovat un recurs în interesul legii.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) şi se suportă din acelaşi buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori."

13.Articolul 120 alin. (7), la care face trimitere art. 124 alin. (2), prevede că "(7) Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale". Ulterior, prin art. III, pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, aceste prevederi au fost modificate astfel: "(7) Nivelul dobânzii este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere."

14.În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

16.Prevederilor art. 124 din Codul de procedură fiscală, astfel cum reiese din denumirea marginală, au în vedere dobânzile în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) [respectiv de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere] şi se suportă din acelaşi buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Dobânzile reprezintă "echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv" [art. 120 alin. (1) din Codul de procedură fiscală].

17.Nemulţumirea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate porneşte de la faptul că în interpretarea şi aplicarea acestor prevederi intervine jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene [Hotărârea din 18 aprilie 2013, pronunţată în Cauza C-565/11 - Mariana Irimie împotriva Administraţiei Finanţelor Publice Sibiu, Administraţiei Fondului pentru Mediu - România], care, integrată în dreptul intern, respectiv în situaţia aplicării normelor legale referitoare la dobânzile în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, duce la o presupusă discriminare. Astfel, "se naşte un drept al contribuabilului de a obţine dobânda legală aferentă sumei plătite", situaţie în care "se ajunge ca un contribuabil să beneficieze de un cuantum al dobânzii mult mai mare decât prejudiciul pe care l-ar fi încercat dacă banii de care a fost lipsit i-ar fi achitat unei persoane fizice sau juridice, alta decât statul." Ca atare, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate face o comparaţie între nivelul dobânzilor stabilit prin dispoziţiile Codului de procedură fiscală, criticate în cauză [art. 124 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003], şi nivelul dobânzilor prevăzut de normele generale, spre exemplu în materie civilă.

18.Raportat strict la critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unor prevederi legale are în vedere compatibilitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, şi nu compararea unor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. În acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 44 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 10 iunie 2013.

19.De altfel, dispoziţiile art. 16 din Constituţie se referă la egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor, sens în care este Decizia nr. 238 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 14 iunie 2005.

20.Încălcarea principiului egalităţii s-ar putea pune în discuţie numai dacă reglementarea unei astfel de măsuri ar crea discriminări între cetăţeni, potrivit criteriilor stabilite de legiuitorul constituant, or nivelul dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget sau al celor prevăzute de normele generale în materie nu se regăseşte printre criteriile prevăzute de dispoziţiile referitoare la egalitatea între cetăţeni sau printre drepturile fundamentale.

21.Prin Hotărârea din 18 aprilie 2013, pronunţată în Cauza C-565/11 - Mariana Irimie împotriva Administraţiei Finanţelor Publice Sibiu, Administraţiei Fondului pentru Mediu - România s-a reţinut că "dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speţă articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe şi să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plăţii sale de către contribuabil".

22.Având în vedere prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţie - care consacră principiul priorităţii de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, problemele învederate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate privesc aspecte ce ţin de aplicarea legii, ceea ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecătoreşti.

23.Totodată, în temeiul prevederilor art. 61 din Constituţie, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării", coroborate cu cele ale art. 148 alin. (4) potrivit cărora "Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2)", astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuţii exclusive ale legiuitorului.

24.Legiuitorul ordinar poate să stabilească politica fiscală pe care o consideră necesară, beneficiind de o marjă de apreciere în acest domeniu, respectiv pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă "posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc" astfel cum prevede jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 41 şi 49).

25.Totodată, potrivit art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. De asemenea, cererile de restituire se soluţionează, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administraţia Fondului pentru Mediu. Sumele se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică [art. XV alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014].

26.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 10.115/101/2013 al acestei instanţe şi constată că dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 22 mai 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu