Decizie nr. 385 din 24 martie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Nicolae Toteanu în Dosarul nr. 343/216/2010 al Judecătoriei Curtea de Argeş, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.518 D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează completului de judecată că la dosar autorul excepţiei a depus o cerere de amânare, solicitând un nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe cererea de amânare, solicită respingerea acesteia.

Curtea respinge cererea de amânare, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apreciind că aceasta este neîntemeiată.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.676 D/2010 şi nr. 3.628 D/2010 având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate cu obiect similar, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 410/216/2010 al Judecătoriei Curtea de Argeş şi de Anica Nistor, prin mandatar cu procură Marin Frunză, în Dosarul nr. 1.447/121/2010 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.676 D/2010 şi nr. 3.628 D/2010 la Dosarul nr. 1.518 D/2010.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarelor nr. 1.676 D/2010 şi nr. 3.628 D/2010 la Dosarul nr. 1.518 D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 18 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 343/216/2010 şi nr. 410/216/2010, Judecătoria Curtea de Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, iar prin Încheierea din 17 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.447/121/2010, Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în integralitatea sa. Excepţia a fost ridicată în cauze în care s-a solicitat acordarea de ajutor public judiciar.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul Nicolae Toteanu susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate generează discriminări pe criterii de avere între cetăţenii români şi cetăţenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene. Susţine, de asemenea, că legiuitorul român a transpus în legislaţia internă Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie în cazul litigiilor transfrontaliere, ce nu are legătură cu acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă.

Pe de altă parte, autorul Anica Nistor, prin mandatar Marin Frunză, arată că actul normativ criticat este neconstituţional în ansamblul său, deoarece prin prevederile acestuia "se impun condiţii, criterii exagerate, multe dar şi limitative, arbitrare şi sofisticate care necesită foarte mult timp" pentru îndeplinire. În acest sens, limitarea cuantumului sumei acordate ca ajutor public judiciar, judecarea cererii de acordare a acestuia în camera de consiliu, fără citarea părţilor, inexistenţa căii de atac a recursului la o instanţă superioară, judecarea cererii de reexaminare de către magistraţii aceleiaşi instanţe, faptul că nu sunt admise în dovedirea cererii toate mijloacele de probă reglementate de Codul de procedură civilă sunt de natură a aduce atingere dreptului la apărare, dreptului la un proces echitabil, dreptului la un recurs efectiv în faţa unui tribunal imparţial, precum şi principiului statului de drept.

Judecătoria Curtea de Argeş consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat este în acord cu Directiva 2003/8/CE şi nu generează discriminări între cetăţenii români şi cetăţenii celorlalte state membre ale Uniunii Europene care ar solicita asistenţă judiciară în faţa instanţelor sau a altor autorităţi române, scopul urmărit fiind asigurarea efectivă a accesului la justiţie a persoanelor vizate prin susţinerea de către stat, din resurse financiare publice, a costurilor procedurilor judiciare.

Tribunalul Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului, în punctul de vedere comunicat în Dosarul nr. 1.676 D/2010, apreciază că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt constituţionale, arătând că acestea constituie o garanţie suplimentară a accesului efectiv la justiţie, reprezentând transpunerea în dreptul intern a Directivei 2003/8/CE. În acest sens citează cele reţinute în expunerea de motive la actul normativ criticat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, în ansamblul său, precum şi ale art. 2 din acest act normativ, care au următorul conţinut:

–Art. 2: "(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

(2)Pentru a determina dacă solicitantul are domiciliul pe teritoriul României se aplică legea română. În cazul în care solicitantul nu are domiciliul pe teritoriul României, pentru a se stabili dacă acesta are domiciliul pe teritoriul unui alt stat membru se aplică legea statului membru în cauză.

(3)Stabilirea domiciliului sau a reşedinţei obişnuite se determină în funcţie de data depunerii cererii de ajutor public judiciar."

Autorul Nicolae Toteanu consideră că prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 11 alin. (3), art. 20, art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 148 alin. (2) şi (4).

Autorul Anica Nistor, prin mandatar Marin Frunză, consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 11, 15, 16, 20, 21, 24, 53, 124, 126 şi 148 din Constituţie, prevederile art. 1, 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dispoziţiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, Curtea constată că aceasta este motivată numai prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitor la interzicerea discriminării pe criterii de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.

Curtea reţine că actul normativ criticat se aplică în egală măsură atât persoanelor fizice care au domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România, cât şi celor care au domiciliul sau reşedinţa într-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără a face distincţie pe criterii de avere sau de cetăţenie şi, ca atare, critica autorului excepţiei nu poate fi reţinută.

Pe de altă parte, Curtea observă că autorul este nemulţumit de modul de receptare în legislaţia internă a prevederilor Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii. Aceste aspecte privesc însă procesul de legiferare, iar nu controlul de constituţionalitate, Curtea neavând competenţa de a modifica legislaţia în sensul celor dorite de autor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 în integralitatea sa, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.098 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, a fost soluţionată o excepţie cu o motivare similară celei din prezenta cauză.

Cu acel prilej, Curtea a reţinut, făcând referire la jurisprudenţa sa, că stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţa de urgenţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie şi exerciţiul dreptului la un proces echitabil şi fără a institui vreo discriminare pe criterii de avere.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la posibilitatea de a ataca încheierea prin care s-a soluţionat cererea de ajutor public judiciar, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 15 din actul normativ criticat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face "cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii", iar cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu "de un alt complet".

Soluţia pronunţată cu acel prilej şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente de noutate, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe.

Distinct de cele arătate, Curtea mai reţine că judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, fără citarea părţilor, şi inexistenţa căii de atac a recursului la o instanţă superioară. Totodată, în soluţionarea cererii nu este necesară administrarea tuturor mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, deoarece judecarea se face pe baza unor criterii obiective ce pot fi probate prin înscrisuri.

Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistraţii aceleiaşi instanţe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparţial şi dreptului la apărare. Prezumţia de imparţialitate şi independenţă a judecătorilor nu poate fi înlăturată prin faptul că aceştia lucrează la aceeaşi instanţă ca şi colegii lor care au soluţionat fondul cererii. Pe de altă parte, soluţionarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective şi presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului şi a familiei sale.

Referitor la judecarea cauzei de către completele aceleiaşi instanţe prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a reţinut că această soluţie legislativă nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.

Prin urmare, Curtea constată că sunt îndeplinite toate cerinţele dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei - a cererii de ajutor public judiciar - într-un termen rezonabil şi de către o instanţă independentă şi imparţială.

Curtea observă că autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu îşi motivează criticile în raport cu celelalte dispoziţii din Legea fundamentală şi din actele internaţionale invocate. Aşa fiind, Curtea constată că nu îşi poate aroga competenţa de a formula propriile critici, la care, ulterior, să şi răspundă. O simplă enumerare a prevederilor constituţionale şi a actelor internaţionale pretins încălcate prin ordonanţa de urgenţă criticată nu respectă exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, aşa încât nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum şi a ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, excepţie ridicată de Nicolae Toteanu în dosarele nr. 343/216/2010 şi nr. 410/216/2010 ale Judecătoriei Curtea de Argeş, şi de Anica Nistor, prin mandatar cu procură Marin Frunză, în Dosarul nr. 1.447/121/2010 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 martie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu