Regulament din 24 noiembrie 2009

Articolul 1

În sensul prezentului ordin, prin sintagma anestezie şi terapie intensivă, denumită în continuare ATI, se înţelege specialitatea medicală care asigură:

a)condiţiile necesare pentru desfăşurarea actului chirurgical, îngrijirea perioperatorie şi terapia durerii, alte proceduri diagnostice şi/sau terapeutice, prin mijloace farmacologice şi tehnice specifice;

b)suportul indispensabil pacientului critic pentru evaluarea şi tratamentul disfuncţiilor şi/sau leziunilor acute de organ care ameninţă viaţa.

Articolul 2

Terapia intensivă cuprinde: diagnosticul, prevenirea şi tratamentul tuturor insuficienţelor acute ale funcţiilor vitale. Măsurile specifice de tratament se adresează pacienţilor cărora le este ameninţată imediat viaţa.

Articolul 3

(1)Activitatea de anestezie şi terapie intensivă este desfăşurată de o echipă medicală complexă, formată din: medici, asistente, personal auxiliar sanitar şi alte categorii de personal pregătit şi autorizat, conform reglementărilor în vigoare.

(2)Activitatea de ATI se poate desfăşura:

a)în spital:

–în blocul operator: în sala de operaţie şi în sala de preanestezie;

–în afara sălii de operaţie;

–în componenta cu paturi a secţiei/compartimentului ATI situată într-un amplasament definit şi destinat exclusiv acestei activităţi;

b)în ambulatoriu: consult preanestezic şi terapia durerii.

(3)Activitatea de ATI în afara sălii de operaţie se referă la asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării unor manevre diagnostice şi/sau terapeutice nonchirurgicale ce necesită anestezie şi care se desfăşoară în:

a)laboratorul de radiologie şi imagistică medicală (unitatea de tomografie computerizată, angiografie, RMN etc.);

b)laboratoare/compartimente de explorări funcţionale (cardiorespiratorii, a funcţiilor digestive);

c)alte structuri în care se justifică.

Articolul 4

Secţiile/Compartimentele ATI se organizează şi funcţionează numai în unităţi sanitare cu paturi care furnizează servicii medicale spitaliceşti, în condiţiile legii.

Articolul 5

(1)În unităţile sanitare publice sau private, aprobate/avizate după caz, care furnizează servicii în regim de spitalizare de zi şi investighează/tratează pacienţi care necesită administrarea oricărei forme de anestezie, alta decât anestezia locală prin infiltraţie, se vor organiza minimum un post de lucru de anestezie, precum şi un salon de supraveghere postanestezică, denumit în continuare SPA.

(2)Baremul minim care trebuie îndeplinit pentru organizarea postului de lucru de anestezie şi a salonului SPA este prevăzut în anexa nr. 1.

Articolul 6

(1)Secţiile/compartimentele ATI din unităţile sanitare cu paturi funcţionează în spaţii special destinate şi amenajate, care să permită izolarea eficientă a componentei cu paturi a secţiei - de restul circuitelor -, inclusiv de unitatea primire urgenţe, blocul operator, unitatea de transfuzie sanguină sau staţia centrală de sterilizare.

(2)În situaţia în care unitatea sanitară cu paturi este multipavilionară, iar secţiile de profil chirurgical funcţionează în pavilioane diferite sau unul dintre profilele chirurgicale funcţionează în clădire diferită de clădirea în care este organizată secţia ATI, se pot organiza compartimente ATI în clădirea în care funcţionează secţia/secţiile de profil chirurgical respective.

(3)Compartimentele prevăzute la alin. (2) vor fi cuprinse în cadrul secţiei ATI a spitalului, cu utilizarea comună a personalului, şi vor fi coordonate din punct de vedere profesional de către medicul de specialitate ATI delegat de către şeful secţiei ATI a spitalului.

(4)În situaţii speciale, compartimentele prevăzute la alin. (2) pot fi cuprinse ca compartimente distincte la adresa respectivă, dacă clădirile nu funcţionează în aceeaşi curte şi conducerea secţiei ATI a spitalului apreciază că nu este funcţională includerea acestui compartiment în structura secţiei ATI, situaţie în care coordonarea profesională a compartimentului va fi asigurată de către medicul specialist/primar ATI încadrat, cu cel mai înalt grad de pregătire, şi se va subordona directorului medical al unităţii sanitare cu personalitate juridică.

(5)În situaţia în care într-o unitate sanitară nu se justifică un număr de paturi ATI, care să se constituie într-o secţie ATI (minimum 15 paturi), se vor organiza compartimente ATI cu numărul de paturi necesare unităţii respective, care vor fi coordonate de medicul de specialitate ATI cu cel mai înalt grad profesional, desemnat de către conducerea unităţii.

Articolul 7

Structura generală a secţiei/compartimentului de ATI are două componente:

1.Posturi de lucru de anestezie

2.Componenta cu paturi, denumită în continuare CP, formată din:

a)paturi de terapie intensivă, denumite în continuare TI;

b)paturi de terapie intermediară/îngrijire postoperatorie, denumite în continuare TIIP;

c)paturi de supraveghere postanestezică - SPA, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile locale, destinate pacienţilor care necesită supraveghere de scurtă durată (ore).

Articolul 8

(1)Postul de lucru de anestezie este locul unde pacientul beneficiază de anestezie generală, locoregională sau sedare efectuată sub responsabilitatea unui medic în specialitatea ATI.

(2)Posturile de lucru de anestezie se organizează în:

a)blocul operator: sălile de operaţii, sălile de preanestezie;

b)laboratorul de radiologie şi imagistica medicală: unitatea de tomografie computerizată, angiografie, RMN şi altele asemenea;

c)laboratoarele/compartimentele de explorări funcţionale: cardiorespiratorii, a funcţiilor digestive;

d)alte structuri din cadrul unităţii sanitare unde este necesară administrarea oricărei forme de anestezie.

(3)Postul de lucru de anestezie se organizează cu respectarea baremului minim prevăzut în anexa nr. 1, astfel :

a)în blocul operator: în sala de operaţie şi sala de preanestezie, fiind destinat asigurării anesteziei şi terapiei intensive necesare desfăşurării intervenţiilor chirurgicale, şi poate cuprinde dotări specifice adaptate profilului chirurgical respectiv;

b)în afara sălii de operaţie, fiind destinat asigurării condiţiilor desfăşurării unor manevre diagnostice şi/sau terapeutice nonchirurgicale ce necesită anestezie: laboratoarele de radiologie şi imagistică şi imagistică (unitatea de tomografie computerizată, angiografie, RMN etc.), precum şi laboratoare/ compartimente de explorări funcţionale (cardiorespiratorii, a funcţiilor digestive), alte structuri în care se justifică.

Articolul 9

Componenta cu paturi (CP) este destinată:

a)supravegherii şi tratamentului postoperator/postanestezic al pacienţilor cu evoluţie normală;

b)îngrijirii pacienţilor care necesită supraveghere continuă pentru riscul de dezechilibru al funcţiilor vitale;

c)îngrijirii pacienţilor care necesită terapie intensivă mono-sau pluriorganică (protezare respiratorie avansată, monitorizare invazivă, protezare mecanică circulatorie, terapie de substituţie a funcţiei renale sau hepatice acut afectată etc.);

d)pacienţilor care necesită terapia durerii acute;

e)pacienţilor cu moarte cerebrală potenţiali donatori de organe.

Articolul 10

(1)Terapia Intensivă (TI) reprezintă nivelul cel mai ridicat de îngrijire dintr-o unitate sanitară cu paturi. Este partea distinctă din cadrul componentei cu paturi a secţiei/ compartimentului ATI, destinată preluării, monitorizării, tratamentului şi îngrijirii pacienţilor care prezintă deja sau sunt susceptibili de a dezvolta insuficienţe organice acute multiple: cardiocirculatorie, respiratorie, renală etc., care ameninţă prognosticul vital.

(2)Pacienţii îngrijiţi în TI necesită o îngrijire specializată şi utilizarea prelungită a metodelor de supleere a acestor funcţii şi organe precum: suport hemodinamic, suport ventilator, epurare extrarenală etc.

(3)Criteriile de internare/admisie şi triaj al secţiilor în TI sunt prevăzute în anexa nr. 2. (4) În secţiile/compartimentele ATI se vor organiza minimum 6 paturi de terapie intensivă (TI).

(5)Dotarea minimă a unui pat de terapie intensivă şi echipamentul minim necesar TI sunt prevăzute în anexa nr. 3. (6) TI poate fi multifuncţională (pacienţi cu patologie chirurgicală/pacienţi cu patologie medicală) sau poate fi specializată (chirurgie cardiacă şi/sau vasculară, hepatică, transplant de organe solide, neurochirurgie etc.).

(7)Medicul şef al secţiei ATI sau, după caz, înlocuitorul de drept al acestuia ori medicul de gardă din secţia ATI este responsabil de triajul corect, admisia/internarea şi transferul/ externarea din această unitate, precum şi de stabilirea limitelor exacte ale îngrijirii posibile în TI, în funcţie de necesităţile spitalului, calificarea colectivului medical şi disponibilităţile tehnice.

(8)Unităţile sanitare private cu paturi care furnizează servicii medicale spitaliceşti şi acordă servicii chirurgicale în domeniul chirurgiei cardiace şi/sau vasculare (altul decât chirurgia vaselor periferice), chirurgiei hepatice, transplantului de organe solide, neurochirurgie sau orice tip de servicii chirurgicale, care necesită urmărirea continuă a pacientului în perioada postoperatorie mai mult de 48 de ore, au obligaţia de a avea componenta cu paturi de TI, organizată şi dotată în conformitate cu prevederile anexei nr. 3.

Articolul 11

(1)Terapia intermediară/îngrijirea postoperatorie (TIIP) reprezintă partea distinctă din cadrul componentei cu paturi (CP) a secţiei/compartimentului ATI, destinată pacienţilor care necesită îngrijire postoperatorie adecvată, precum şi acelora care necesită terapie intermediară.

(2)TIIP prevăzută la alin. (1) reprezintă supravegherea medicală continuă a bolnavilor pentru că:

a)starea bolnavilor se poate complica cu insuficienţe organice acute multiple;

b)starea pacientului după trecerea printr-o asemenea condiţie patologică este încă prea gravă sau prea instabilă pentru a fi transferat în secţia cu paturi de unde provine.

(3)TIIP poate fi multifuncţională (pacienţi cu patologie chirurgicală/pacienţi cu patologie medicală) sau poate fi specializată (chirurgie cardiacă şi/sau vasculară, hepatică, transplant de organe solide, neurochirurgie etc.).

(4)Criteriile de internare/admisie şi triajul pacienţilor în TIIP sunt prevăzute în anexa nr. 4. (5) Dotarea minimă a unui pat de terapie intermediară/ îngrijirea postoperatorie şi echipamentul minim necesar TIIP sunt prevăzute în anexa nr. 5. (6) Deoarece TIIP funcţionează integrat în cadrul secţiei ATI, TIIP trebuie să aibă un număr suficient de paturi pentru a putea primi pacienţii din TI sau din celelalte secţii ale spitalului.

(7)Medicul şef al secţiei ATI sau, după caz, înlocuitorul de drept al acestuia ori medicul de gardă din secţia ATI este responsabil de triajul corect, admisia/internarea şi transferul/ externarea din acea unitate, precum şi de stabilirea limitelor exacte ale îngrijirii posibile în TIIP, în funcţie de necesităţile spitalului, calificarea colectivului medical şi disponibilităţile tehnice.

(8)Unităţile sanitare private cu paturi care furnizează servicii medicale şi care acordă servicii chirurgicale ce necesită urmărirea continuă a pacientului în perioada postoperatorie mai mult de 24 de ore au obligaţia de a avea componenta de TIIP, organizată şi dotată în conformitate cu prevederile anexei nr. 5.

Articolul 12

(1)Supravegherea postanestezică (SPA) reprezintă partea distinctă din cadrul componentei cu paturi (CP) a secţiei/compartimentului ATI, destinată pacienţilor care necesită supraveghere de scurtă durată, până la epuizarea efectelor anesteziei (după intervenţii chirurgicale de mică amploare ori manevre diagnostice şi/sau terapeutice care necesită orice tip de anestezie, cu excepţia anesteziei locale prin infiltraţie).

(2)SPA se poate organiza în spitale în următoarele situaţii:

a)TIIP nu poate face faţă numărului mare de intervenţii chirurgicale (mici/mijlocii);

b)amploarea intervenţiilor chirurgicale nu justifică înfiinţarea unei TIIP: structurile sanitare care oferă servicii spitaliceşti în regim de spitalizare de zi, publice sau private.

(3)Secţiile/Compartimentele ATI a căror activitate nu justifică existenţa a 6 paturi de TI (unele spitale chirurgicale monoprofil sau spitale mici, în care în mod obişnuit există un risc scăzut ca pacienţii să întrunească criteriile de admisie în terapie intensivă) vor avea în structură doar posturi de anestezie şi paturi de TIIP pentru a fi clasificate în categoria a III-a de competenţă bazală.

Articolul 13

Secţiile de ATI se clasifică, în funcţie de complexitatea activităţii desfăşurate, în 3 categorii după cum urmează:

a)secţiile ATI categoria a III-a: nivel de competenţă bazală;

b)secţiile ATI categoria a II-a: nivel de competenţă medie;

c)secţiile ATI categoria I: nivel de competenţă extinsă.

Articolul 14

(1)Secţiile ATI categoria a III-a au în componenţă:

a)posturi de lucru de anestezie;

b)paturi de terapie intermediară/îngrijire postoperatorie (TIIP);

c)paturi de supraveghere postanestezică (SPA), opţional.

(2)Secţiile ATI de categoria a III-a au posibilităţi limitate de asigurare a unei îngrijiri de terapie intensivă de lungă durată şi acordă servicii medicale de profil în specialităţile din structura organizatorică aprobată, a unităţii sanitare respective, inclusiv în cazul urgenţelor, precum şi stabilizarea iniţială a pacienţilor critici medicali şi chirurgicali.

(3)Secţiile ATI de categoria a III-a sunt obligate să încheie protocoale de colaborare cu alte unităţi sanitare cu paturi care au secţii ATI de categoria a II-a sau I, pentru transferul pacienţilor critici.

(4)După caz, în secţiile ATI de categoria a III-a se pot desfăşura activităţi de învăţământ.

Articolul 15

(1)Secţiile ATI categoria a II-a au în componenţă:

a)posturi de lucru de anestezie;

b)paturi de terapie intensivă (TI);

c)paturi de terapie intermediară/îngrijire postoperatorie (TIIP);

d)paturi de supraveghere postanestezică (SPA), opţional.

(2)Secţiile ATI de categoria a II-a asigură servicii medicale complete de profil pentru pacientul critic medical sau chirurgical, cu următoarele excepţii: chirurgie cardiovasculară, neurochirurgie majoră, transplant de organe, politraumă, chirurgie hepatică majoră, marii arşi.

(3)Secţiile ATI de categoria a II-a sunt obligate să încheie protocoale de colaborare cu alte unităţi sanitare cu paturi care au secţii ATI de categoria I, pentru transferul pacienţilor critici de: chirurgie cardiovasculară, neurochirurgie majoră, transplant de organe, politraumă, chirurgie hepatică majoră, marii arşi.

(4)În secţiile ATI de categoria II-a se pot desfăşura activităţi de învăţământ.

Articolul 16

(1)Secţiile ATI de categoria I au în componenţă:

a)posturi de lucru de anestezie;

b)paturi de terapie intensivă (TI);

c)paturi de terapie intermediară/îngrijire postoperatorie (TIIP);

d)paturi de supraveghere postanestezică (SPA), opţional.

(2)Secţiile ATI de categoria I asigură servicii medicale complete de profil pentru pacientul critic medical sau chirurgical, inclusiv pentru următoarele situaţii: chirurgie cardiovasculară, neurochirurgie majoră, transplant de organe, politraumă, chirurgie hepatică majoră, marii arşi.

(3)Pentru a asigura servicii medicale complete de profil, în regim continuu, secţiile ATI de categoria I au permanent echipamente, echipe de medici şi asistente instruite în fiecare dintre domeniile respective, precum şi servicii speciale de suport, după caz: asistare circulatorie, circulaţie extracorporeală, epurare extrarenală, epurare hepatică. (4) în secţiile ATI de categoria I se pot desfăşura activităţi de învăţământ.

Articolul 17

Încadrarea secţiilor ATI existente în unităţile sanitare cu paturi, inclusiv în spitalele de pediatrie, în una dintre cele 3 categorii prevăzute în prezentul regulament se face pe baza evaluării potrivit prevederilor anexei nr. 6.

Articolul 18

(1)Compartimentele/Secţiile de terapie intensivă deja existente, care îndeplinesc condiţiile stabilite prin prezentul ordin referitoare la componenta de terapie intensivă, respectiv:

a)sunt coordonate şi deservite de medici specialişti/primari ATI sau medici specialişti/primari confirmaţi în una dintre specialităţile medicale clinice, cu atestat în terapie intensivă;

b)deţin spaţiu propriu;

c)au dotare corespunzătoare,

îşi menţin în continuare denumirea de secţii/compartimente de terapie intensivă.

(2)Compartimentele de terapie intensivă deja existente, aprobate în structura organizatorică a unităţilor sanitare cu paturi, care îngrijesc pacienţi cu o singură disfuncţie/insuficienţă viscerală, legată de o singură specialitate (cardiologie, neurologie, gastroenterologie, nefrologie, diabet etc.) şi care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezentul ordin, nu au competenţă să desfăşoare activitate specifică de terapie intensivă şi nu mai pot purta denumirea de terapie intensivă.

(3)Unităţile sanitare care au în structură compartimentele prevăzute la alin. (2) sunt obligate ca în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor prezentului ordin să solicite Ministerului Sănătăţii modificarea structurii organizatorice, unitatea putând nominaliza un număr de paturi destinate terapiei acute în specialitatea respectivă (cardiologie, neurologie, gastroenterologie, nefrologie, diabet etc.).

(4)Compartimentele prevăzute la alin. (2) sunt obligate să încheie protocoale cu o secţie ATI care să preia pacienţii în situaţia când suferinţa acestora se agravează, necesitând suport ventilator avansat şi/sau dezvoltând suferinţă organică multiplă.

Articolul 19

Secţiile de neonatologie au particularităţi proprii, se organizează şi funcţionează conform prevederilor legale în vigoare.

Articolul 20

Numărul paturilor de ATI din cadrul unei unităţi sanitare cu paturi este între 6%-10% din numărul total al paturilor din secţiile care îngrijesc pacienţi cu suferinţe acute.

Articolul 21

Evaluarea secţiilor/compartimentelor ATI se face în conformitate cu prevederile anexei nr. 6.

Articolul 22Organizarea şi funcţionarea secţiilor ATI

(1)Secţia ATI este condusă de către un medic şef de secţie, care are în principal următoarele atribuţii:

a)coordonează întreaga activitate a secţiei din punct de vedere medical, administrativ şi educaţional;

b)se implică direct în îngrijirea pacienţilor din secţie (în sala de operaţie şi în compartimentul cu paturi);

c)răspunde de elaborarea, adoptarea şi actualizarea protocoalelor şi procedurilor terapeutice specifice;

d)coordonează activitatea de educaţie medicală continuă a personalului medical;

e)răspunde de asigurarea calităţii actului medical;

f)asigură direct sau printr-un înlocuitor de drept continuitatea conducerii secţiei, 24 de ore pe zi 7 zile pe săptămână, pentru probleme medicale şi/sau administrative;

g)repartizează medicii secţiei pe sectoare de activitate: săli de operaţie, săli de investigaţii, componenta cu paturi(TI, TIIP, SPA), circulaţie extracorporeală etc.;

h)desemnează medici responsabili de un anumit sector de activitate al secţiei (anestezie, terapie intensivă, terapie intermediară etc.), după caz;

i)întocmeşte referate de necesitate privitoare la medicamentele, materialele, dispozitivele medicale, aparatura necesară secţiei, precum şi cu privire la întreţinerea şi repararea acestora;

j)în secţiile clinice, răspunde şi coordonează activitatea medicală din cadrul procesului de învăţământ care se desfăşoară la nivelul secţiei;

k)propune calificativele anuale, premiile şi salariile de merit pentru personalul din subordine;

l)propune conducerii spitalului sancţionarea administrativă a personalului din subordine;

m)face parte din comisiile de concurs pentru ocuparea posturilor vacante din secţie;

n)participă activ la activitatea din cadrul societăţii academice de profil: Societatea Româna de Anestezie şi Terapie Intensivă (SRATI) la nivel naţional sau local şi, eventual, în societăţile academice de profil internaţionale;

o)participă la programele de educaţie medicală continuă în domeniul ATI (la nivel naţional şi/sau internaţional);

p)participă activ la evaluarea utilizării adecvate a resurselor secţiei ATI în spital.

(2)Asistenţa-şefă a secţiei ATI se subordonează direct medicului şef de secţie, coordonează întreaga activitate a personalului implicat direct în îngrijirea pacienţilor şi are în principal următoarele atribuţii:

a)răspunde de calitatea îngrijirilor acordate pacienţilor de către personalul din subordine;

b)răspunde de educaţia medicală continuă a personalului din subordine;

c)participă la programele de educaţie medicală continuă;

d)organizează echipele de lucru (asistente medicale, infirmiere, brancardieri, fiziokinetoterapeuţi/kinetoterapeuţi etc.) şi întocmeşte graficul pe ture, în vederea asigurării continuităţii asistenţei medicale;

e)verifică respectarea programului de lucru de către personalul din subordine şi întocmeşte lunar foaia colectivă de prezenţă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

f)supraveghează corectitudinea aplicării manevrelor terapeutice de către personalul subordonat direct;

g)coordonează activitatea de întreţinere a aparaturii medicale şi a echipamentelor informatice din dotare;

h)coordonează şi răspunde de activitatea de menţinere a curăţeniei, asepsiei şi antisepsiei, precum şi a dezinfecţiei şi dezinsecţiei;

i)propune medicului şef de secţie sancţionarea administrativă a personalului din subordine;

j)face parte din comisiile de concurs pentru ocuparea posturilor vacante de asistente, infirmiere, brancardieri etc. din secţie;

k)răspunde de corectitudinea raportărilor efectuate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

l)verifică şi completează zilnic stocul obligatoriu de medicamente şi materiale necesare desfăşurării activităţii specifice secţiei.

(3)Medicii specialişti/primari din secţia/compartimentul ATI au în principal următoarele atribuţii:

a)asigură îngrijirea perioperatorie a pacienţilor chirurgicali (examen preanestezic şi pregătirea preoperatorie specifică, administrarea anesteziei şi terapia intensivă intraoperatorie, urmărirea postanestezică) în conformitate cu protocoalele recomandate de SRATI şi adoptate de secţie;

b)completează fişa de anestezie, care trebuie să cuprindă toate datele îngrijirii perioperatorii, inclusiv consumul de medicamente şi materiale;

c)verifică aparatura înaintea utilizării, iar orice incident sau accident legat de funcţionarea aparaturii trebuie semnalat în scris administraţiei spitalului;

d)examinează pacienţii din secţia cu paturi ori de câte ori este nevoie, dar cel puţin de două ori pe zi;

e)la internarea sau transferul pacienţilor în secţiile ATI, medicul ATI de salon sau de gardă completează toate evidenţele primare necesare, care conţin obligatoriu cel puţin: datele personale esenţiale ale pacientului, diagnosticul principal şi bolile asociate, motivul internării sau transferului în secţia ATI şi consemnează starea prezentă. Foaia de observaţie clinică întocmită de secţia care transferă pacientul în secţia ATI va rămâne în secţia ATI până la retransferul pacientului în secţia de origine;

f)consemnează în foaia de observaţie toate recomandările terapeutice necesare pacienţilor internaţi în secţie;

g)consemnează zilnic în foaia de observaţie: evoluţia, medicaţia administrată, manevrele diagnostice şi terapeutice, parametrii de monitorizare, rezultatele diverselor analize de laborator, precum şi materialele consumabile folosite;

h)solicită şi consemnează în foaia de observaţie clinică efectuarea consulturilor interdisciplinare, ori de câte ori evoluţia cazului o impune;

i)au obligaţia să efectueze gărzi conform programării şi normelor în vigoare;

j)participă la formele de educaţie medicală continuă (la nivel local, naţional, internaţional);

k)participă activ la activitatea din cadrul societăţii academice de profil (SRATI).

(4)Medicii rezidenţi ATI au competenţe limitate, desfăşurându-şi activitatea în limita nivelului lor de pregătire.

(5)Asistenţii medicali din secţiile ATI au în principal următoarele atribuţii:

a)asigură asistenţa medicală specifică, în limita competenţelor;

b)verifică aparatura înaintea utilizării, iar orice incident sau accident legat de funcţionarea aparaturii trebuie semnalat imediat medicului ATI;

c)respectă programul de ture aprobat al secţiei;

d)consemnează zilnic în foaia de observaţie clinică, în limita competenţelor, evoluţia, medicaţia administrată, manevrele diagnostice şi terapeutice, parametrii de monitorizare, rezultatele diverselor analize de laborator, precum şi materialele consumabile folosite;

e)înregistrează şi raportează, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, datele care reflectă activitatea desfăşurată la nivelul secţiei;

f)participă la formele de educaţie medicală continuă specifică asistenţilor (local, naţional, internaţional);

g)participă la instruirile cu privire la efectuarea unor tehnici speciale: epurare extrarenală, urmărirea balonului de contrapulsaţie, monitorizarea presiunii intracraniene, precum şi altele asemenea.

Articolul 23

(1)Medicii de alte specialităţi care au transferat pacienţi în secţia ATI sunt obligaţi să răspundă ori de câte ori este nevoie solicitărilor medicului curant ATI de a vizita pacienţii respectivi.

(2)Medicii de specialitate solicitaţi pentru consulturi interdisciplinare sunt obligaţi să răspundă solicitării în cel mai scurt timp posibil şi să consemneze consultul şi recomandările în foaia de observaţie clinică.

(3)În cazul unor divergenţe de opinii, se efectuează un consult la care participă medicul şef de secţie ATI şi medicul şef al secţiei din care provine medicul solicitat, care vor hotărî de comun acord conduita terapeutică adecvată.

Articolul 24

(1)În secţiile ATI care au paturi de terapie intensivă, respectiv secţiile ATI categoria I şi a II-a, este necesar un număr de minimum 2 medici de gardă, un medic pentru asigurarea asistenţei medicale la paturi şi un medic pentru asigurarea activităţii de anestezie.

(2)În secţiile în care paturile de TI împreună cu paturile de TIIP depăşesc 30 de paturi sunt necesare minimum 3 linii de gardă (pentru secţiile ATI, una care asigură serviciile de anestezie şi două pentru asigurarea asistenţei medicale la paturile din secţie) şi două linii de gardă pentru secţiile de terapie intensivă (pentru asigurarea asistenţei medicale la paturile din secţie).

Articolul 25

În secţiile/compartimentele ATI pot fi angajate următoarele categorii de personal (anexa nr. 7):

a)medici în specialitatea ATI;

b)asistenţi medicali;

c)psiholog;

d)infirmiere;

e)brancardieri;

f)fiziokinetoterapeuţi/kinetoterapeuţi;

g)ingineri sau tehnicieni întreţinere aparatură medicală;

h)operatori calculatoare;

i)statistician medical sau registrator;

j)îngrijitoare;

k)secretară, după caz.

Articolul 26

Activitatea în cadrul secţiilor/compartimentelor ATI trebuie să respecte cel puţin următoarele cerinţe:

a)evaluarea personalizată a fiecărui pacient în parte de către echipa de medici şi asistenţi, atât la admisia, cât şi la externarea din secţie;

b)la prezentarea în secţie pacientul să fie însoţit de toate documentele medicale (foaie de observaţie unică, analize, radiografii etc.);

c)rudele pacientului şi medicul curant să fie imediat informaţi în legătură cu transferul pacientului;

d)afişarea la loc vizibil a listei echipei de gardă la nivelul secţiei, precum şi a spitalului;

e)întocmirea şi completarea la zi a unei fişe de întreţinere pentru fiecare aparat, pe care sunt înregistrate data reparaţiei şi a controlului tehnic;

f)existenţa unui spaţiu distinct, propriu, pentru depozitarea medicamentelor şi materialelor necesare asigurării activităţii de urgenţă specifică. Medicamentele cu regim de stupefiante să fie păstrate în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile legale.

Articolul 27

Internarea/Admisia în secţia/compartimentul ATI se efectuează după cum urmează:

1.internarea/admisia pacienţilor în secţiile/compartimentele ATI se face la propunerea medicilor din secţia ATI sau la propunerea medicilor din alte secţii, cu acordul medicului şef de secţie ATI ori, după caz, al înlocuitorului de drept al acestuia sau al medicului de gardă din secţia ATI;

2.decizia de internare/admisie în TI se bazează pe criteriile de prioritate, diagnostic şi pe parametrii obiectivi (anexa nr. 2);

3.decizia de internare/admisie în TIIP se bazează pe criterii clinice şi paraclinice (anexa nr. 4);

4.criteriile de mutare a pacientului în interiorul secţiei ATI din TI în TIIP sunt similare cu criteriile de internare/admisie în TIIP: când acestea sunt îndeplinite, pacientul va fi transferat la acel nivel la propunerea medicului curant ATI, cu acordul medicului şef de secţie ATI sau, după caz, al înlocuitorului de drept al acestuia ori al medicului de gardă din secţia ATI;

5.internarea/admisia pacienţilor internaţi, pe paturile destinate pentru terapia acută monospecialitate din secţiile de profilul respectiv, în secţiile/compartimentele ATI, se face atunci când pacientul necesită mai mult decât terapia specializată a suferinţei acute a unui organ şi se impune: fie monitorizarea invazivă cu scop terapeutic complex, fie protezarea unei funcţii vitale (suport ventilator avansat), fie suferinţa a devenit pluriorganică şi pune în pericol imediat viaţa pacientului. Transferul se face, după caz, cu acordul medicului de salon ATI, al medicului şef de secţie ATI/înlocuitorului de drept sau al medicului de gardă ATI;

6.pacienţii cu disfuncţii vitale sunt internaţi/admişi cât mai rapid posibil în terapie intensivă pentru a beneficia la maximum de posibilităţile speciale ale secţiei. În aceste condiţii pacientul poate fi internat direct în terapie intensivă (din UPU/CPU) sau transferat din orice secţie a spitalului la solicitarea medicului curant sau a şefului secţiei respective;

7.în situaţiile de internare/admisie, dacă există conflict de opinii, decizia va fi luată de directorul medical al unităţii sau, în absenţa acestuia, de către înlocuitorul de drept al acestuia şi este necesară informarea comisiei de etică a spitalului;

8.nu pot fi internaţi în secţia/compartimentul ATI pacienţii care declară în scris că nu doresc aceasta;

9.nu pot fi utilizate pentru decizia de internare/admisie în TI scorurile de severitate (de exemplu: APACHE sau SAPS ) care estimează mortalitatea intraspitalicească a unor grupuri de pacienţi;

10.secţiile/compartimentele ATI trebuie să dispună de mijloace adecvate pentru transportul intraspitalicesc al pacienţilor critici în condiţii de maximă securitate: (brancard special dotat cu butelie de oxigen, ventilator de transport, monitor de transport, suport pentru perfuzii/seringi automate şi pompe de perfuzie).

Articolul 28

Transferul/Externarea din secţia/compartimentul ATI se efectuează după cum urmează:

1.transferul/externarea din secţia/compartimentul ATI al/a pacientului care nu mai necesită terapie de specialitate ATI în orice altă secţie se face la propunerea medicului ATI curant, cu acordul şefului de secţie ATI sau, după caz, al înlocuitorului de drept al acestuia ori al medicului de gardă din secţia ATI, după anunţarea prealabilă a medicului curant din secţia din care provine pacientul, cu acordul şefului secţiei respective sau, după caz, al înlocuitorului de drept al acestuia ori al medicului de gardă din secţia respectivă;

2.decizia de transfer/externare din secţia/compartimentul ATI (TI şi TIIP) se bazează pe criteriile cuprinse în anexa nr. 8;

3.în situaţiile de transfer/externare, dacă există conflict de opinii, decizia va fi luată de directorul medical al unităţii sau, în absenţa acestuia,de către înlocuitorul de drept al acestuia şi este necesară informarea comisiei de etică a spitalului.

Articolul 29

(1)Pentru eficientizarea calităţii îngrijirii medicale şi optimizarea cheltuielii resurselor, fiecare secţie/compartiment ATI are obligaţia să îşi evalueze de cel puţin două ori pe an performanţele şi să prezinte datele respective consiliului medical, administraţiei spitalului şi Ministerului Sănătăţii - Direcţia generală sănătate publică, asistenţă medicală şi programe.

(2)Evaluarea se face pe baza criteriilor specifice, prevăzute în anexa nr. 6.

Articolul 30

Caracteristicile structurale, arhitecturale şi tehnice ale secţiei ATI sunt prevăzute în anexa nr. 9.

Articolul 31

Orice mod de organizare şi funcţionare a secţiilor/compartimentelor ATI, care nu se încadrează în prevederile prezentului regulament, se aprobă de către conducerea Ministerului Sănătăţii, cu avizul comisiei de specialitate ATI a Ministerului Sănătăţii.

Anexa 1

la regulament

BAREMUL MINIM

care trebuie îndeplinit pentru organizarea postului

de lucru de anestezie şi salonului SPA

I. Post de lucru de anestezie în blocul operator (sălile de operaţie şi de preanestezie)

A. Echipamente, aparatură medicală şi materiale sanitare necesare anesteziei-terapiei intensive în sala de operaţie şi de preanestezie

A.1. Echipamente generale necesare anesteziei-terapiei intensive intraoperatorii

a)Prize

Prizele de gaze medicinale destinate anesteziei-terapiei intensive într-o sală de operaţie trebuie să fie de minimum:

–2 prize de oxigen;

–2 prize de aspiraţie (vid);

–o priză de aer comprimat medicinal;

–după caz: o priză de N2O.

Prizele de gaze medicinale sunt grupate pe un tablou specific pe perete sau pe un braţ suspendat. Se recomandă prize rapide cu forme şi culori diferite, inscripţionate.

Presiunea de gaz trebuie să fie de 3,5 ± 0,7 bar (350 ± 70 kPa) şi depresiunea aspiraţiei de 0,6 ± 0,1 bar (60± 10 kPa).

Schema de distribuţie a gazelor trebuie afişată în blocul operator.

Medicul anestezist trebuie să cunoască localizarea manometrelor şi circuitelor de alimentare cu gaze medicinale.

Prizele de curent electric (230 V ± 15%) trebuie alimentate de două circuite diferite. Numărul prizelor trebuie adaptat numărului de aparate susceptibile să fie utilizate.

În caz de întrerupere accidentală a alimentării cu gaze medicinale şi/sau cu electricitate, trebuie să existe sisteme sau proceduri care să permită continuarea intervenţiei chirurgicale fără prejudicii pentru pacient.

b)Mijloace de telecomunicaţie între postul de anestezie şi componenta cu paturi (CP) a secţiei ATI (TI, TIIP, SPA)

Toate posturile de anestezie trebuie să dispună de telefon şi/sau interfon şi/sau sonerie de alarmă, care să permită comunicarea de urgenţă cu componenta cu paturi a secţiei ATI şi/sau cu alte posturi de anestezie. Telefoanele mobile nu sunt recomandate din cauza posibilelor interferenţe electromagnetice cu aparatură electronică folosită (aparat de ventilaţie mecanică, monitor etc.).

c)Podea antistatică d) Sisteme antipoluare

Încăperile unde se practică anestezie generală trebuie echipate cu dispozitive care să asigure evacuarea gazelor şi vaporilor anestezici pentru limitarea concentraţiei lor în aerul din respectiva încăpere.

Se recomandă utilizarea sistemelor antipoluare care evacuează în exterior protoxidul de azot şi vaporii de anestezice volatile (care sunt evacuate prin valvele sistemului anestezic şi ale ventilatorului).

Cartuşele absorbante reţin vaporii anestezicelor volatile, dar nu şi protoxidul de azot.

Sistemele antipoluare active sau pasive necesită verificarea lor înaintea punerii în funcţiune. Sistemele antipoluare improvizate sunt prohibite.

Evacuarea activă nu trebuie să folosească sursa de vid destinată aspiratoarelor. Avându-se în vedere dificultăţile instalării sistemelor antipoluare în locurile deja existente, aceste dispoziţii se aplică în primul rând sălilor care vor fi construite sau care sunt reabilitate.

Locurile existente trebuie să beneficieze de o ventilaţie cu aer proaspăt cel puţin 15 volume pe oră.

A.2. Echipamente, aparatură medicală şi materiale sanitare specifice, necesare anesteziei-terapiei intensive intraoperatorii

a)Aparat de anestezie

Aparatul de anestezie face obiectul unor reglementări specifice (aparat bazal, aparat de performanţă medie, aparat de performanţă înaltă) în funcţie de specificul chirurgiei practicate.

b)Aparatură medicală pentru supravegherea pacientului şi a aparatului de anestezie

Sistemele de urmărire (monitorizare) a pacientului şi a aparatului de anestezie sunt diferenţiate în funcţie de complexitatea chirurgiei practicate în concordanţă cu nivelul aparatului de anestezie.

Baremul minim pe care trebuie să îl îndeplinească orice post de anestezie în materie de monitorizare a funcţiilor vitale şi a aparatului de anestezie: electrocardioscop, puls oximetru, presiune arterială noninvazivă, temperatură, debitmetre pentru oxigen, aer, N2O, capnograf, analizor de vapori anestezici, măsurarea şi afişarea concentraţiei inspiratorii de oxigen, volum curent, frecvenţă, volum minut, presiune în căile aeriene, alarme.

c)Echipamente şi materiale sanitare necesare accesului căilor aeriene şi oxigenoterapiei

Toate posturile de anestezie trebuie să dispună de material necesar menţinerii libertăţii căilor aeriene, intubaţiei endotraheale şi insuflării manuale de oxigen. Materialele necesare pentru intubaţia dificilă pot fi comune pentru un ansamblu de posturi de anestezie.

d)Echipamente pentru aspiraţie

Toate posturile de anestezie trebuie echipate cu un dispozitiv de aspiraţie independent de cel utilizat de operator. Un al doilea regulator de vid trebuie să fie disponibil pentru aspiraţia continuă cu depresiune controlată pentru un drenaj pleural.

Pentru sistemele de recuperare intraoperatorie a sângelui pierdut (cell saver) este necesar un al treilea sistem de aspiraţie.

e)Materiale sanitare necesare accesului vascular şi perfuziei endovenoase

Fiecare post de anestezie trebuie să dispună de material necesar accesului vascular (catetere venoase periferice, catetere venoase centrale, catetere arteriale, perfuzoare pentru sânge şi soluţii, prelungitoare, robinete) şi dispozitive electrice (seringi automate şi/sau pompe de perfuzie) pentru administrarea continuă de medicamente ori agenţi anestezici.

f)Aparatură medicală pentru încălzirea lichidelor perfuzate şi infuzie rapidă

În locurile unde este necesară resuscitarea volemică şi/sau transfuzia rapidă trebuie să fie disponibile sisteme de încălzire a lichidelor perfuzate şi un sistem de transfuzie rapidă.

g)Aparatură medicală pentru prevenirea şi tratamentul hipotermiei

În sălile unde se practică chirurgie majoră trebuie să existe mijloace pentru asigurarea echilibrului termic al pacientului.

h)Materiale sanitare pentru tratamentul hipertermiei maligne i) Aparatură medicală pentru tratamentul opririi circulatorii

Fiecare post de anestezie trebuie să aibă acces la un defibrilator în mai puţin de 5 minute.

j)Echipament de transport al pacienţilor

Fiecare post de anestezie trebuie să aibă acces rapid la echipamentul necesar transportului pacientului la componenta cu paturi de terapie intensivă.

În funcţie de starea pacientului, de tipul intervenţiei chirurgicale şi de distanţa parcursă până la componenta cu paturi a secţiei ATI, trebuie să se asigure în timpul transportului: un dispozitiv manual de ventilaţie cu butelie de oxigen (sau, după caz, ventilator de transport) şi monitor cu traseu ECG şi oximetru de puls.

B. Spaţiu pentru depozitarea materialelor de rezervă pentru anestezie-terapie intensivă

1.Un post de lucru de anestezie sau un ansamblu de posturi de lucru de anestezie trebuie să dispună de un loc pentru depozitarea medicamentelor şi materialelor de primă necesitate la care echipa anestezică să aibă acces rapid. Medicamentele trebuie depozitate într-un dulap sau într-o încăpere închis/închisă cu cheie. Stupefiantele trebuie depozitate separat şi securizate în conformitate cu dispoziţiile legale. Medicamentele care trebuie conservate la frig trebuie depozitate într-un frigider rezervat acestora.

2.În blocurile operatorii care dispun de mai multe săli de operaţie şi, implicit, de mai multe posturi de lucru de anestezie grupate, materialele care sunt mai rar folosite pot fi comune, cu condiţia să fie accesibile rapid în caz de nevoie.

C. Dotări de laborator pentru determinări de urgenţă

Se recomandă existenţa în blocul operator a posibilităţii de dozare rapidă şi repetată a gazelor sanguine, echilibrului acido-bazic, electroliţilor, lactatului, Hb, glicemiei şi de evaluare a coagulării.

II. Post de lucru de anestezie în afara blocului operator

1.Echipamentele, aparatura medicală şi materialele sanitare vor fi adaptate tipului de anestezie practicat.

2.Echipamente generale necesare anesteziei-terapiei intensive în afara blocului operator

a)Prize

Sursele de gaze medicinale destinate anesteziei-terapiei intensive în afara blocului operator trebuie să fie de minimum:

–o sursă de oxigen

–o sursă de aspiraţie (vid);

–după caz: o sursă de aer comprimat medicinal.

În cazul surselor de gaze medicinale prevăzute cu prize, acestea trebuie grupate pe un tablou specific pe perete sau pe un braţ suspendat. Se recomandă prize rapide cu forme şi culori diferite, inscripţionate.

Presiunea de gaz trebuie să fie de 3,5 ± 0,7 bar (350 ± 70 kPa) şi depresiunea aspiraţiei de -0,6 ± 0,1 bar (-60± 10 kPa)

Schema de distribuţie a gazelor trebuie afişată.

Medicul anestezist trebuie să cunoască localizarea manometrelor şi circuitelor de alimentare cu gaze medicinale.

Prizele de curent electric (230 V ± 15%) trebuie alimentate de două circuite diferite. Numărul prizelor trebuie adaptat numărului de aparate susceptibile să fie utilizate.

În caz de întrerupere accidentală a alimentării cu gaze medicinale şi/sau cu electricitate, trebuie să existe sisteme sau proceduri care să permită continuarea intervenţiei chirurgicale fără prejudicii pentru pacient.

b)Mijloace de telecomunicaţie între postul de lucru de anestezie şi componenta cu paturi (CP) a secţiei ATI (TI, TIIP şi SPA)

Toate posturile de lucru de anestezie trebuie să dispună de telefon şi/sau interfon şi/sau sonerie de alarmă, care să permită comunicarea de urgenţă cu componenta cu paturi a secţiei ATI şi/sau cu alte posturi de lucru de anestezie. Telefoanele mobile nu sunt recomandate din cauza posibilelor interferenţe electromagnetice cu aparatura electronică folosită (monitor etc.).

c)Sisteme antipoluare

Încăperile unde se practică anestezie generală inhalatorie trebuie echipate cu dispozitive care să asigure evacuarea gazelor şi vaporilor anestezici pentru limitarea concentraţiei lor în aerul din respectiva încăpere, similare cu cele ale postului de anestezie din blocul operator.

3.Echipamente, aparatură medicală şi materiale sanitare specifice, necesare anesteziei-terapiei intensive în afara blocului operator

a)Aparat de anestezie

În funcţie de specificul manevrelor diagnostice şi/sau terapeutice nonchirurgicale practicate şi care necesită anestezie, după caz, poate fi necesară existenţa unui aparat de anestezie.

b)Aparatură medicală pentru supravegherea pacientului şi, după caz, a aparatului de anestezie

Sistemele de urmărire (monitorizare) a pacientului şi, după caz, a aparatului de anestezie sunt adaptate la specificul manevrelor diagnostice şi/sau terapeutice nonchirurgicale practicate şi care necesită anestezie.

Baremul minim pe care trebuie să îl îndeplinească orice post de lucru de anestezie în afara blocului operator în materie de monitorizare a funcţiilor vitale sunt: electrocardioscop, puls oximetru, presiune arterială noninvazivă, temperatură.

Baremul minim pe care trebuie să îl îndeplinească orice post de lucru de anestezie în afara blocului operator, în materie de aparat de anestezie, în cazul în care acesta este necesar, sunt: debitmetre pentru oxigen şi aer, capnograf şi analizor de vapori anestezici, măsurarea şi afişarea concentraţiei inspiratorii de oxigen, volum curent, frecvenţă, volum minut, presiune în căile aeriene, alarme.

c)Echipamente şi materiale sanitare necesare accesului căilor aeriene şi oxigenoterapiei

Toate posturile de anestezie trebuie să dispună de material necesar menţinerii libertăţii căilor aeriene, intubaţiei endotraheale şi insuflării manuale de oxigen. Materialele necesare pentru intubaţia dificilă pot fi comune pentru un ansamblu de posturi de anestezie aflate în afara blocului operator.

d)Echipamente pentru aspiraţie

Toate posturile de lucru de anestezie aflate în afara blocului operator trebuie echipate cu un dispozitiv de aspiraţie independent.

e)Materiale sanitare necesare accesului vascular şi perfuziei endovenoase

Fiecare post de lucru de anestezie aflat în afara blocului operator trebuie să dispună de material necesar accesului vascular (catetere venoase periferice, perfuzoare pentru sânge şi soluţii, prelungitoare, robinete) şi, după caz, dispozitive electrice (seringi automate şi/sau pompe de perfuzie) pentru administrarea continuă de medicamente ori agenţi anestezici.

f)Aparatură medicală pentru tratamentul opririi circulatorii

Fiecare post de lucru de anestezie aflat în afara blocului operator trebuie să aibă acces la un defibrilator în mai puţin de 5 minute.

g)Echipament de transport al pacienţilor

Fiecare post de lucru de anestezie aflat în afara blocului operator trebuie să aibă acces rapid la echipamentul necesar transportului pacientului în componenta cu paturi a secţiei ATI.

În funcţie de starea pacientului, tipul manevrelor diagnostice şi/sau terapeutice nonchirurgicale practicate şi de distanţa parcursă până la componenta cu paturi a secţiei ATI sau secţia din care provine pacientul, trebuie să se asigure în timpul transportului: un dispozitiv manual de ventilaţie cu butelie de oxigen (sau, după caz, ventilator de transport) şi monitor cu traseu ECG şi oximetru de puls.

III. Salonul cu paturi de supraveghere postanestezică (SPA)

1.Echipamentele, aparatura medicală şi materialele sanitare vor fi adaptate tipului de anestezie practicat.

2.Echipamente generale necesare anesteziei-terapiei intensive în salonul cu paturi de supraveghere postanestezică - SPA

a)Prize

Sursele de gaze medicinale destinate anesteziei-terapiei intensive în SPA trebuie să fie de minimum:

–o sursă de oxigen;

–o sursă de aspiraţie (vid);

–după caz: o sursă de aer comprimat medicinal.

În cazul surselor de gaze medicinale prevăzute cu prize, acestea trebuie grupate pe un tablou specific pe perete sau pe un braţ suspendat. Se recomandă prize rapide cu forme şi culori diferite, inscripţionate.

Presiunea de gaz trebuie să fie de 3,5 ± 0,7 bar (350 ± 70 kPa) şi depresiunea aspiraţiei de 0,6 ± 0,1 bar (60 ± 10 kPa)

Schema de distribuţie a gazelor trebuie afişată.

Medicul anestezist trebuie să cunoască localizarea manomerelor şi circuitelor de alimentare cu gaze medicinale.

Prizele de curent electric (230 V ± 15%) trebuie alimentate de două circuite diferite. Numărul prizelor trebuie adaptat numărului de aparate susceptibile să fie utilizate.

În caz de întrerupere accidentală a alimentării cu gaze medicinale şi/sau cu electricitate, trebuie să existe sisteme sau proceduri care să permită continuarea intervenţiei chirurgicale fără prejudicii pentru pacient.

b)Mijloace de telecomunicaţie între SPA şi blocul operator şi restul componentei cu paturi (CP) a secţiei ATI (TI şi/sau TIIP)

SPA trebuie să dispună de telefon şi/sau interfon şi/sau sonerie de alarmă, care să permită comunicarea de urgenţă cu blocul operator şi restul componentei cu paturi a secţiei ATI. Telefoanele mobile nu sunt recomandate din cauza posibilelor interferenţe electromagnetice cu aparatura electronică folosită (aparat de ventilaţie mecanică, monitor).

3.Echipamente, aparatură medicală şi materiale sanitare specifice necesare

a)Aparat de ventilaţie mecanică

În funcţie de specificul tehnicii de anestezie şi al chirurgiei şi/sau al manevrelor diagnostice şi/sau terapeutice nonchirurgicale practicate, după caz, poate fi necesară existenţa unuia sau mai multor aparate de ventilaţie mecanică.

b)Aparatură medicală pentru supravegherea pacientului

Sistemele de urmărire (monitorizare) a pacientului sunt adaptate la specificul tehnicii de anestezie şi al chirurgiei şi/sau al manevrelor diagnostice şi/sau terapeutice nonchirurgicale practicate.

Baremul minim pe care trebuie să îl îndeplinească SPA în materie de monitorizare a funcţiilor vitale sunt: electrocardioscop, puls oximetru, presiune arterială noninvazivă, temperatură.

Baremul minim pe care trebuie să îl îndeplinească orice SPA, în materie de aparat de ventilaţie mecanică, în cazul în care acesta este necesar, este măsurarea şi afişarea: concentraţiei inspiratorii de oxigen, volum curent, frecvenţă, volum minut, presiune în căile aeriene, alarme.

c)Echipamente şi materiale sanitare necesare accesului căilor aeriene şi oxigenoterapiei

Toate SPA trebuie să dispună de material necesar menţinerii libertăţii căilor aeriene, intubaţiei endotraheale şi insuflării manuale de oxigen.

d)Echipamente pentru aspiraţie

Toate SPA trebuie echipate cu un dispozitiv de aspiraţie independent.

e)Materiale sanitare necesare accesului vascular şi perfuziei endovenoase

Fiecare SPA trebuie să dispună de material necesar accesului vascular (catetere venoase periferice, perfuzoare pentru sânge şi soluţii, prelungitoare, robinete) şi, după caz, dispozitive electrice (seringi automate şi/sau pompe de perfuzie) pentru administrarea continuă de medicamente sau agenţi anestezici.

f)Aparatură medicală pentru tratamentul opririi circulatorii

Fiecare SPA trebuie să aibă acces la un defibrilator în mai puţin de 5 minute.

g)Echipament de transport al pacienţilor

Fiecare SPA trebuie să aibă acces rapid la echipamentul necesar transportului pacientului în blocul operator, restul componentei cu paturi de terapie intensivă sau secţia de unde provine pacientul.

În funcţie de starea pacientului, de specificul tehnicii de anestezie şi al chirurgiei şi/sau al manevrelor diagnostice şi/sau terapeutice nonchirurgicale practicate şi de distanţa parcursă până în blocul operator, restul componentei cu paturi a secţiei ATI sau secţia din care provine pacientul, trebuie să se asigure în timpul transportului, după caz: un dispozitiv manual de ventilaţie cu butelie de oxigen (sau, după caz, ventilator de transport) şi monitor cu traseu ECG şi oximetru de puls.

Anexa 2

la regulament

CRITERII

de internare/admisie şi triajul pacienţilor în terapie intensivă (TI)

1.Criterii de internare/admisie

1.a) Criterii de prioritate

Prioritatea 1: Pacienţii critici instabili care necesită tratament şi/sau monitorizare care nu pot fi efectuate în afara terapiei intensive. De obicei aceste tratamente includ suport ventilator avansat, administrarea continuă de droguri vasoactive etc.

De exemplu: insuficienţa respiratorie acută sau pacienţi în postoperator care necesită suport ventilator mecanic şi pacienţii cu instabilitate hemodinamică sau şoc care necesită monitorizare invazivă şi/sau tratament cu medicamente vasoactive.

Prioritatea 2: pacienţii care necesită monitorizare intensivă şi potenţial au nevoie de intervenţie terapeutică imediată.

De exemplu: pacienţi cu comorbidităţi cronice care dezvoltă o suferinţă medicală sau chirurgicală acută.

Prioritatea 3: Pacienţii critici cu instabilitate care au şanse reduse de recuperare din cauza bolilor concomitente sau din cauza naturii bolii acute.

De exemplu: pacienţii cu suferinţe maligne metastazate complicate cu infecţie, tamponadă cardiacă sau obstrucţie de căi respiratorii.

Prioritatea 4: Această categorie include pacienţii care nu sunt în general admişi în terapie intensivă. Admisia acestora se face pe baza individuală, în circumstanţe deosebite.

Aceşti pacienţi sunt:

a)pacienţi care nu au un beneficiu anticipat din cauza riscului mic;

b)pacienţi cu boli terminale ireversibile în iminenţă de deces.

1.b) Criterii de diagnostic

A. Sistem cardiac

a)infarct miocardic acut cu complicaţii;

b)şoc cardiogen;

c)aritmii complexe necesitând monitorizare continuă şi intervenţie terapeutică imediată;

d)insuficienţa cardiacă acută cu insuficienţă respiratorie şi/sau necesitând suport hemodinamic;

e)urgenţele hipertensive;

f)angina instabilă, în mod deosebit însoţită de aritmii, instabilitate hemodinamică sau durere toracică persistentă;

g)pacienţii resuscitaţi după oprire cardiacă şi care necesită ulterior terapie intensivă;

h)stări postoprire cardiacă;

i)tamponadă cardiacă sau construcţie cu instabilitate hemodinamică;

j)anevrisme disecante de aortă;

k)bloc cardiac complet;

l)hipovolemia de orice cauză care nu răspunde la repleţia volemică de rutină, incluzând şi sângerările postoperatorii, hemoragiile gastrointestinale, hemoragiile date de coagulopatii;

m)necesitatea balonului de contrapulsaţie;

n)necesitatea administrării continue de droguri vasoactive pentru menţinerea tensiunii arteriale şi/sau a debitului cardiac.

B. Sistem pulmonar

a)insuficienţa respiratorie acută ce necesită suport ventilator cu intubaţie traheală sau ventilaţie noninvazivă;

b)embolie pulmonară cu instabilitate hemodinamică;

c)pacienţii din terapie intermediară care prezintă deteriorarea funcţiei respiratorii (necesită oxigen pe mască >50%);

d)necesitatea de nursing/îngrijire respiratorie care nu este posibilă în unitatea de terapie intermediară sau în secţia obişnuită de spital (fizioterapie pentru eliminarea secreţiilor la mai puţin de două ore);

e)hemoptizie masivă;

f)insuficienţă respiratorie cu iminenţă de intubaţie (riscul de apariţie a unei insuficienţe respiratorii care ar necesita intubaţie endotraheală şi suport ventilator);

g)pacienţi intubaţi pentru protecţia căilor respiratorii, chiar dacă nu au alte disfuncţii de organ şi nu necesită suport ventilator.

C. Tulburări neurologice:

a)stroke acut cu alterarea stării de conştienţă;

b)comă: metabolică, toxică sau anoxică;

c)hemoragie intracraniană cu potenţial de herniere;

d)hemoragie subarahnoidă acută;

e)meningită cu alterarea stării de conştientă sau afectarea funcţiei respiratorii;

f)suferinţe ale sistemului nervos central sau suferinţe neuromusculare cu deteriorarea funcţiei neurologice ori pulmonare;

g)status epilecticus;

h)moartea cerebrală sau potenţiala moarte cerebrală pentru tratament agresiv de menţinere în vederea donării de organe şi ţesuturi;

i)vasospasm;

j)traumatisme cerebrale severe;

k)disfuncţie a sistemului nervos central, indiferent de cauză, suficientă pentru a altera reflexele de protecţie şi căile respiratorii;

l)monitorizare neurologică invazivă.

D. Ingestie de droguri şi supradozare de droguri:

a)instabilitate hemodinamică la pacienţi cu ingestie de droguri;

b)alterarea stării de conştientă cu protecţie inadecvată a căilor respiratorii la pacienţi cu ingestie de droguri;

c)convulsii după ingestia de droguri.

E. Tulburări gastrointestinale

a)sângerări digestive ameninţătoare de viaţă, inclusiv hipotensiune, angină, sângerare activă sau cu condiţii de comorbiditate;

b)insuficienţa hepatică fulminantă;

c)pancreatită acută severă;

d)perforaţie esofagiană cu sau fără mediastinită.

F. Tulburări endocrine:

a)cetoacidoză diabetică complicată cu instabilitate hemodinamică, alterarea stării de conştientă, insuficienţă respiratorie sau acidoză severă;

b)comă tiroidiană cu instabilitate hemodinamică;

c)stare hiperosmolară cu comă şi/sau instabilitate hemodinamică;

d)crizele adrenale cu instabilitate hemodinamică;

e)hipercalcemie severă cu alterarea stării de conştientă, necesitând monitorizare hemodinamică;

f)hipo- sau hipernatremia cu convulsii şi/sau alterarea stării de conştienţă;

g)hipo- sau hipermagneziemia cu aritmii sau afectare hemodinamică;

h)hipo- sau hipercalcemia cu disritmii sau afectare musculară;

i)hipofosfatemia cu slăbiciune musculară.

G. Renal

–necesitatea terapiei de epurare extrarenală - hemodializă, hemofiltrare, hemodiafiltrare în acut.

H. Chirurgicale:

–pacienţi în postoperator care necesită monitorizare hemodinamică/suport ventilator sau îngrijire specială la nivel de terapie intensivă.

I. Diverse:

a)sepsis sever sau şoc septic;

b)monitorizare hemodinamică invazivă;

c)condiţii clinice care impun nivel de îngrijire de terapie intensivă;

d)injurii de mediu (hipo-/hipertermia, înecul, electrocuţie);

e)tratamente noi/experimentale cu potenţial de complicaţii.

1.c) Criteriul: Parametrii obiectivi

A. Semne vitale

a)puls <40 sau >150 b/minut;

b)TA sistolică <80 mmHg sau 20 mmHg sub TA obişnuită a pacientului;

c)TA medie < 60 mmHg;

d)PA diastolică > 120 mmHg;

e)stopul respirator de orice cauză;

f)frecvenţa respiratorie > 35 r/minut sau <8 r/minut;

g)riscul de oprire respiratorie;

h)alterarea bruscă a stării de conştienţă (modificarea scorului Glasgow cu mai mult de 2);

i)crize convulsive repetate sau prelungite;

j)orice pacient pe care medicul îl consideră a nu fi în siguranţă altundeva decât în secţia ATI.

B. Date de Laborator:

a)Na <110 mEq/L sau > 170 mEq/L;

b)K < 2,0 mEq/L sau > 7,0 mEq/L;

c)PaO(2) <50 mmHg;

d)SaO(2) <90 cu O(2)>50%;

e)Creşterea acută a Pa CO(2) cu acidoză respiratorie;

f)pH <7,1 sau >7,7;

g)glicemie >800 mg/dl;

h)Ca > 15mg/dl;

i)nivel toxic al drogurilor sau al altor substanţe chimice la pacienţi cu afectare hemodinamică ori neurologică.

C. Rezultate imagistică (radioscopie/radiografie, ecografie, tomografie, rezonanţă magnetică) şi endoscopie:

a)hemoragie vasculară cerebrală, contuzie sau hemoragie subarahnoidină cu afectarea stării de conştientă ori semne neurologice focale;

b)rupturi de viscere, vezică urinară, ficat, varice esofagiene sau uter cu instabilitate hemodinamică;

c)anevrism de aortă disecant.

D. Electrocardiogramă:

a)infarct miocardic cu aritmii complexe, instabilitate hemodinamică sau insuficienţă cardiacă congestivă;

b)tahicardie ventriculară susţinută sau fibrilaţie ventriculară;

c)bloc complet cu instabilitate hemodinamică.

E. Semne fizice apărute acut:

a)pupile inegale la un pacient inconştient;

b)arsuri >10% din suprafaţa corporală ;

c)anurie;

d)obstrucţie de căi respiratorii;

e)comă;

f)convulsii susţinute;

g)cianoză;

h)tamponadă cardiacă.

2.Triajul pacienţilor

a)În cazul în care numărul potenţialilor beneficiari de terapie intensivă depăşeşte capacitatea secţiei este necesar un triaj.

b)Triajul se recomandă a fi făcut pe baza criteriilor de priorităţi medicale prezentate mai sus.

c)Decizia de triaj aparţine şefului de secţie ATI sau înlocuitorului de drept, după caz, ori medicului de gardă şi trebuie făcută explicit.

d)Vârsta, originea etnică, rasa, sexul, statutul social, preferinţele sexuale sau starea financiară a pacienţilor nu trebuie să influenţeze decizia de triaj.

e)Criteriile de triaj trebuie făcute cunoscute la nivelul spitalului.

f)Situaţiile de conflict de opinii vor fi analizate de către comisia de etică a spitalului.Anexa 3

la regulament

DOTAREA MINIMĂ

cu echipamente şi aparatură medicală a componentei

cu paturi de terapie intensivă (TI)

A. Echipamente şi aparatură medicală necesare/un pat TI:

1.pat special de terapie intensivă, cu următoarele caracteristici:

a)mobil, pe roţi care să dispună de sistem de blocaj;

b)echipat cu mecanisme, motor electric care să permită ridicarea, coborârea sau înclinarea în funcţie de necesităţi;

c)să aibă 4 segmente care pot fi mobilizate separat;

d)să permită efectuarea masajului cardiac extern;

e)să dispună de saltea specială antidecubit;

f)după caz, să permită cântărirea pacientului;

2.instalaţii electrice:

a)cel puţin 12 prize amplasate de ambele părţi ale patului la o înălţime mai mare de 120 cm de sol, uşor accesibile, cu împământare şi protecţie antistatică;

b)lampă articulată care să permită desfăşurarea diverselor manevre terapeutice;

c)lampă puternică în plafon (200 W) care să permită iluminarea patului în ansamblu în caz de nevoie;

d)sonerie de alarmă;

e)priză de telefon;

f)priză radio şi tv cu căşti individuale;

g)consolă care să permită instalarea la nevoie a unui aparat tv individual;

3.gaze medicinale:

a)două prize rapide pentru oxigen care să furnizeze o presiune de 4 atmosfere, legate la o sursă centrală sigură;

b)o priză de aer comprimat medicinal la 4 atmosfere, furnizând aer filtrat. Sursă centrală cu compresor fără ulei alimentat de grup electrogen în caz de până de curent;

c)cel puţin două prize de vacuum de -200 mmHg, legate la un generator alimentat de grupul electrogen în caz de nevoie;

d)prizele şi conectoarele de oxigen, aer şi vacuum sunt de forme şi culori diferite şi sunt inscripţionate;

4.monitor de înaltă performanţă pentru terapie intensivă:

a)monitorizare cardiovasculară cu alarme adecvate: ECG şi segment ST, presiune arterială noninvazivă, presiune arterială invazivă, presiune pulmonară şi venoasă centrală, măsurarea printr-o metodă invazivă a debitului cardiac şi a valorilor hemodinamice derivate;

b)pulsoximetrie periferică;

c)monitorizare respiratorie cu alarme adecvate: frecvenţă respiratorie, end-tidal CO(2);

d)monitorizarea temperaturii, inclusiv în caz de hipotermie;

e)EEG, presiune intracraniană (în cazul monitorizării neurologice sau neurochirurgicale);

f)posibilitate de printare şi înregistrare a datelor;

5.aparat de ventilaţie mecanică de înaltă performanţă;

6.seringi automate (injectomate);

7.infuzomate (pompe de perfuzie);

8.sistem de încălzire externă a pacientului;

9.pompe de nutriţie (nutripompe).

B. Echipamente şi aparatură medicală necesare/6-12 paturi de terapie intensivă - TI:

● 1 aparat ECG portabil;

● 1 defibrilator cu pacemaker extern;

● 2 stimulatoare cardiace externe (pacemaker pentru stimulare internă);

● 1 aparat EEG portabil;

● 2 aparate mobile pentru epurare extrarenală (hemodiafiltrare, hemofiltrare, plasmă exchange);

● aparat de monitorizare hemodinamică complexă;

● aparat de măsurare a debitului cardiac miniinvaziv;

● sisteme de încălzire a lichidelor perfuzate;

● aparat de măsurare a perfuziei cerebrale;

● 2 fibrobronhoscoape (adult, copii);

● 1 aparat Rx mobil;

● 1 ecograf multifuncţional cu minimum: sondă cord, sondă părţi moi;

● 1 monitor de transport;

● sistem de intubaţie dificilă;

● 1 ventilator de transport;

● 1 brancard cu butelie de oxigen;

● 1 cărucior de resuscitare;

● 1 cărucior pentru pansamente;

● 1 sistem de perfuzie rapidă;

● aparat pentru realizarea hipotermiei;

● aparat circulaţie extracorporeală simplu;

● aparat de măsurare a gazelor sanguine, echilibru acidobazic, electroliţi, hemoglobină, glicemie, lactat;

● aparat pentru măsurarea coagulării.

Anexa 4

la regulament

CRITERII

de internare/admisie şi triajul pacienţilor în terapie

intermediară/îngrijire postoperatorie (TIIP)

1.Criterii clinice şi paraclinice de internare/admisie:

Sistem cardiac:

● probabilitate de infarct miocardic;

● infarct miocardic stabil hemodinamic;

● aritmii acute cu stabilitate hemodinamică;

● oricare pacient stabil hemodinamic, fără evidenţă de infarct miocardic, care necesită pacemaker temporar sau permanent;

● insuficienţă cardiacă congestivă moderată (clasa I, II Killip);

● urgenţele hipertensive fără evidenţă de complicaţii organice.

Sistem pulmonar:

● pacienţi stabili cu suport ventilator, pentru desprindere de ventilator;

● pacienţi stabili hemodinamic cu compromiterea schimburilor gazoase pulmonare şi boală concomitentă cu potenţial de agravare a insuficienţei respiratorii, care necesită urmărire şi/sau administrare continuă de oxigen;

● pacienţi care necesită urmărire continuă şi fizioterapie pulmonară agresivă.

Tulburări neurologice:

● pacienţi cu accident vascular cerebral care necesită urmărire continuă sau aspiraţie frecventă ori schimbarea frecventă a poziţiei;

● pacienţi cu traumatisme craniocerebrale acute cu scor Glasgow peste 9, dar care necesită urmărire continuă pentru agravarea semnelor neurologice;

● traumatisme craniocerebrale stabile care necesită toaletă pulmonară frecventă sau schimbarea frecventă a poziţiei;

● pacienţi cu hemoragie subarahnoidiană postanevrism clipping, care necesită supraveghere continuă pentru semne de vasospasm sau hidrocefalie;

● pacienţi neurochirurgicali stabili care au drenaj lombar pentru tratamentul scurgerii de lichid cefalorahidian;

● pacienţi stabili cu traumatism de măduvă;

● pacienţi cu tulburări neurologice cronice stabile care necesită nursing frecvent;

● pacienţi cu hemoragie subarahnoidiană gradele I-II în aşteptarea intervenţiei chirurgicale;

● pacienţi cu ventriculostomie, fără alterarea stării de conştienţă în aşteptarea intervenţiei pentru instalarea şuntului ventriculo-peritoneal.

Ingestie de droguri sau supradozare:

● orice pacient cu ingestie ori supradozare de droguri stabil hemodinamic care necesită urmărire neurologică, pulmonară sau cardiacă.

Tulburări gastrointestinale:

● sângerări gastrointestinale cu hipotensiune ortostatică ce răspunde la terapia volemică;

● pacienţi cu sângerare din varice esofagiene fără semne de sângerare activă şi stabilitatea semnelor vitale;

● insuficienţă hepatică acută cu semne vitale stabile.

Tulburări endocrine:

● pacienţi cu cetoacidoză diabetică necesitând administrarea continuă de insulină în perfuzie pentru stabilizare în faza de recuperare după comă cetoacidotică;

● comele hiperosmolare în faza de recuperare;

● tireotoxicoza sau starea de hipotiroidie care necesită monitorizare.

Chirurgicale:

● pacienţi în stare postoperatorie, după chirurgie majoră, stabili hemodinamic, care necesită resuscitare hidroelectrolitică şi transfuzie pentru perturbări volemice majore în timpul intervenţiei;

● orice pacient chirurgical în perioada postoperatorie care necesită urmărire continuă în primele 24-48 de ore.

Diverse:

● sepsis precoce tratat adecvat şi fără evidenţă de şoc sau disfuncţii organice;

● pacienţi necesitând terapie fluidă intravenoasă continuă titrată;

● paciente obstetricale pentru tratamentul preeclampsiei/ eclampsiei sau alte probleme medicale;

● alte categorii de pacienţi care necesită urmărire continuă sau tratament frecvent al plăgilor (de exemplu: boala Addison, insuficienţă renală, delirium tremens, hipercalcemie etc.).

2.Triajul pacienţilor în TIIP

a)În cazul în care numărul potenţialilor beneficiari de terapie intermediară/îngrijire postoperatorie depăşeşte capacitatea secţiei este necesar un triaj.

b)Triajul se recomandă a fi făcut pe baza criteriilor clinice şi paraclinice prezentate mai sus.

c)Decizia de triaj aparţine şefului de secţie ATI sau înlocuitorului de drept, după caz, ori medicului de gardă şi trebuie făcută explicit.

d)Vârsta, originea etnică, rasa, sexul, statutul social, preferinţele sexuale sau starea financiară a pacienţilor nu trebuie să influenţeze decizia de triaj.

e)Criteriile de triaj trebuie făcute cunoscute la nivelul spitalului.

f)Situaţiile de conflict de opinii vor fi analizate de către comisia de etică a spitalului.Anexa 5

la regulament

DOTAREA MINIMĂ

cu echipamente şi aparatură medicală a componentei de terapie

intermediară/îngrijire postoperatorie (TIIP)

A. Echipamente şi aparatură medicală necesare/un pat TIIP:

1.pat special de terapie intermediară/îngrijire postoperatorie, cu următoarele caracteristici:

a)mobil, pe roţi care să dispună de sistem de blocaj;

b)echipat cu mecanisme, motor electric care să permită ridicarea, coborârea sau înclinarea în funcţie de necesităţi;

c)să permită efectuarea masajului cardiac extern;

2.instalaţii electrice:

a)cel puţin 12 prize amplasate de ambele părţi ale patului la o înălţime mai mare de 120 cm de sol, uşor accesibile, cu împământare şi protecţie antistatică;

b)lampă articulată care să permită desfăşurarea diverselor manevre terapeutice;

c)lampă puternică în plafon (200 W) care să permită iluminarea patului în ansamblu în caz de nevoie;

d)sonerie de alarmă;

e)priză de telefon;

f)priză radio şi tv cu căşti individuale;

g)consolă care să permită instalarea la nevoie a unui aparat tv individual;

3.gaze medicinale:

a)două prize rapide pentru oxigen care să furnizeze o presiune de 4 atmosfere, legate la o sursă centrală sigură;

b)o priză de aer comprimat medicinal la 4 atmosfere, furnizând aer filtrat. Sursă centrală cu compresor fără ulei alimentat de grup electrogen în caz de până de curent;

c)cel puţin două prize de vacuum de -200 mmHg, legate la un generator alimentat de grupul electrogen în caz de nevoie;

d)prizele şi conectoarele de oxigen, aer şi vacuum sunt de forme şi culori diferite şi sunt inscripţionate;

4.monitor multiparametric:

a)monitorizare cardiovasculară cu alarme adecvate: ECG şi segment ST, presiune arterială noninvazivă, presiune arterială invazivă (opţional);

b)pulsoximetrie periferică;

c)monitorizare respiratorie cu alarme adecvate: frecvenţă respiratorie;

d)monitorizarea temperaturii, inclusiv în caz de hipotermie;

e)posibilitate de printare şi înregistrare a datelor;

5.aparat de ventilaţie mecanică de medie performanţă (un aparat la două paturi UTIIP);

6.seringi automate (injectomate);

7.infuzomate (pompe de perfuzie);

8.sistem de încălzire externă a pacientului.

B. Echipamente şi aparatură medicală necesare/4-8 paturi TIIP:

● 1 aparat ECG portabil;

● 1 defibrilator cu pacemaker extern;

● stimulator cardiac extern (pacemaker pentru stimulare internă);

● aparat de măsurare a debitului cardiac miniinvaziv;

● sistem de perfuzie rapidă;

● aparat de măsurare a perfuziei cerebrale;

● aparat Rx mobil;

● monitor de transport;

● ventilator de transport;

● sistem de intubaţie dificilă;

● brancard cu butelie de oxigen;

● cărucior de resuscitare;

● cărucior pentru pansamente;

● aparat de măsurare a gazelor sanguine, echilibru acidobazic, electroliţi, hemoglobină, glicemie, lactat.

Anexa 6

la regulament

EVALUAREA

secţiilor/compartimentelor de anestezie-terapie intensivă

Analiza secţiilor/compartimentelor ATI

Etapa I: completarea chestionarului de evaluare (anexa nr. 6.1)

Etapa II: analiza activităţii secţiilor/compartimentelor ATI (anexa nr. 6.2)

Interpretarea datelor, rezultate şi indicatori (anexa nr. 6.3.)

Anexa 6.1

la regulament

CHESTIONAR DE EVALUARE

a secţiilor/compartimentelor de anestezie-terapie intensivă în România

(de transmis Ministerului Sănătăţii până la 31 martie 2010)

Judeţul ...................................................................

Localitatea ...............................................................

Unitatea sanitară .........................................................

Număr de secţii/compartimente ATI: secţii ........, compartimente .........

Secţia/Compartimentul .....................................................

Număr de paturi unitate sanitară

...........................................................................

Număr de posturi de lucru anestezie

Număr de paturi TI

Număr de paturi TIIP

Număr de paturi SPA

Adresă ....................................................................

Telefon ...................................................................

Fax .......................................................................

E-mail ....................................................................

Şef secţie: Nume ................... Prenume ....................

Adresă ..............................................

Telefon ................ fax ........................

E-mail ..............................................

Capitolul 1Infrastructură

Font 8

Capitolul 2Spaţii şi circuite

Font 8

Capitolul 3Numar personal angajat şi linii de gardă

Font 8

Capitolul 4Dotare cu echipament pentru un numar de ........ paturi (aprobate) în schemă (din care: număr paturi TI ....., număr paturi TIIP ......., număr paturi SPA .....)

Font 8

Capitolul 5Context local, accesibilitate, comunicaţii

Font 8

Comentarii - Observaţii

Anexa 6.2

la regulament

ANALIZA

activităţii secţiilor/compartimentelor ATI

(1)Unităţile sanitare cu paturi care au în structură secţii/compartimente ATI vor transmite analiza activităţii acestor secţii (redactată prin completarea pct. A şi B din prezenta anexă şi a scorului OMEGA -RO din anexa nr. 6.3) de două ori pe an Ministerului Sănătăţii (Direcţia generală de sănătate publică, asistenţă medicală şi programe) astfel:

–până la data de 15 iulie a.c. (pe primele 6 luni); şi

–până la data de 15 ianuarie a anului următor (pe ultimele 6 luni şi centralizat pe tot anul care a trecut).

(2)Prima transmisie a datelor va fi 15 iulie 2010.

A. Analiza activităţii de anestezie

1.Numărul de posturi de lucru anestezie:

a)în blocul operator b) în afara blocului operator

2.Numărul de anestezii generale cu pivot volatil

3.Numărul de anestezii generale intravenoase

4.Numărul de anestezii regionale centrale:

a)anestezii subarahnoidiene;

b)anestezii peridurale.

5.Numărul de anestezii prin blocaje de plex

6.Numărul de anestezii combinale generale/regionale

7.Numărul de anestezii în afara blocului operator

8.Riscul bolnavilor conform scalei ASA

9.Numărul de anestezii pentru:

a)intervenţii chirurgicale de mică amploare;

b)intervenţii chirurgicale de amploare medie;

c)intervenţii chirurgicale majore (chirurgie abdomino-toracică cu anestezie generală cu durata > 45 minute);

d)intervenţii chirurgicale pe cord deschis;

e)intervenţii neurochirurgicale majore;

f)transplant renal;

g)transplant hepatic;

h)transplant cardiac;

i)politraumă.

B. Analiza activităţii de terapie intensivă

1.Date privind activitatea secţiei:

a)numărul de paturi;

b)numărul total de zile ocupare;

c)nivel mediu de ocupare;

d)durata medie de spitalizare ATI; e) % pacienţi admişi şi decedaţi în ATI; f) % mortalitate intraspitalicească legată de ATI;

g)durata medie de spitalizare a pacienţilor decedaţi în ATI.

2.Date privind pacienţii:

a)vârsta;

b)diagnosticul la internare: specificând dacă este:

–medical sau chirurgical (numărul absolut şi %);

–programat sau neprogramat (numărul absolut şi %), menţionând diagnosticul principal şi cele asociate;

c)scoruri de gravitate:

pentru pacienţi adulţi:

–scoruri generale de gravitate şi predicţie a mortalităţii:

a)scor APACHE II;

b)scor SOFA;

–traumatologie:

–scor ISS (injury severity score);

–scor RTS (revised trauma score);

–chirurgie cardiacă: scor EUROSCOR;

pentru pediatrie:

–scor general de gravitate:

a)scor PRISM (pediatric risk of mortality);

b)scor P-MODS (pediatric multiorgan dysfunction score);

–traumatologie pediatrică: PTS (pediatric trauma score).

3.Date privind îngrijirea medicală

Aprecierea cantităţii şi complexităţii activităţii se face pe baza unui scor de evaluare a activităţii de îngrijire şi a unor date procentuale:

a)scor OMEGA- RO; b) % pacienţi ventilaţi mecanic; c) % pacienţi ventilaţi < 48 de ore; d) % pacienţi ventilaţi > 48 de ore.

4.Date privind prevenirea şi supravegherea infecţiilor nosocomiale recoltate prin metodologie standardizată:

–prevenirea infecţiilor nosocomiale:

1.program de prevenire a:

a)transmisiei încrucişate a infecţiilor;

b)infecţiilor asociate dispozitivelor invazive;

2.instruirea personalului;

3.aplicarea de protocoale;

–supravegherea infecţiilor nosocomiale:

a)nivelul brut: % pacienţi infectaţi: pneumopatii, infecţii urinare, becteriemii nosocomiale;

b)nivel de atac: % pacienţi infectaţi expuşi la dispozitivele invazive interesate.Anexa 6.3

la regulament

INTERPRETAREA

datelor, rezultate şi indicatori

Interpretarea datelor:

a)evaluarea activităţii secţiilor ATI se face pe un interval de 6-12 luni (datorită variabilităţii mari a activităţii pe termen scurt);

b)în acest scop va fi folosit scorul OMEGA-RO.

Scorul OMEGA-RO: scor de activitate pentru secţiile ATI:

Principii de elaborare:

–necesitatea de a avea un scor simplu, deci selectarea unui număr limitat de acte;

–se ţine cont de aspectul de "serviciu clinic" al reanimării, şi nu numai de "serviciu medico-tehnic" prestator de acte;

–evaluarea corectă a complexităţii îngrijirilor în ansamblu.

Scorul OMEGA-RO se bazează pe înregistrarea a 48 de acte terapeutice notate de la 1 la 10 puncte Omega şi repartizate în 3 categorii:

–categoria 1: un număr de 29 de acte/manevre medicale înregistrate doar o dată, indiferent de numărul real de efectuări;

–categoria 2: un număr de 11 acte/manevre medicale înregistrate şi punctate la fiecare efectuare; punctele Omega sunt adunate ori de câte ori actul este efectuat pe parcursul spitalizării pacientului;

–categoria 3: un număr de 8 acte/manevre medicale înregistrate în fiecare zi în care se efectuează; punctele Omega se obţin înmulţind valoarea actului cu durata realizării sale în zile.

Scorul de activitate Omega este calculat la sfârşitul spitalizării şi este egal cu suma punctelor din fiecare categorie.

Scorul Omega = puncte categoria 1 + puncte categoria 2 + puncte categoria 3.

Pentru o mai bună caracterizare a activităţii serviciului se analizează nu numai scorul total, dar şi valoarea fiecărei categorii pe ansamblul spitalizării.

Scorul OMEGA-RO: acte şi manevre medicale

Categoria 1 - Acte de notat o dată pe toată perioada îngrijirii în secţia ATI

D 100 Traheostomie: montare sau supraveghere 6

D 101 Dren toracic/pericardic: montare sau supraveghere 6

D 102 Cateter periferic: montare sau supraveghere 2

D 103 Cateter central: montare sau supraveghere 4

D 104 Cateter arterial pulmonar: montare sau supraveghere 7

D 105 Cateter arterial: montare sau supraveghere 4

D 106 Sondă de stimulare cardiacă endocavitară: montare sau supraveghere 3

D 107 Intubaţie traheală: montare sau supraveghere 6

D 108 Balon contrapulsaţie intraaortică: montare sau supraveghere 10

D 109 Cardioversie 3

D 110 Tratamentul unui stop circulator 10

D 111 Utilizarea de droguri vasoactive 6

D 112 Utilizarea de fibrinolitice 10

D 113 Transfuzia de derivaţi sanguini, în volum mai mare de 10% din

volumul circulant/24 de ore 10

D 114 Lavaj gastric 1

D 115 Alimentaţie parenterală: 35 calorii/kg/zi timp de minimum 10 zile 6

D 116 Alimentaţie enterală: 35 calorii/kg/zi timp de

minimum 10 zile, cu debit constant 3

D 117 Reinjectare de lichid de ascită 10

D 118 Tamponare de varice esofagiene: montare sau supraveghere 3

D 119 Sunt arteriovenos: montare sau supraveghere 10

D 120 Sondă ureterală: montare sau supraveghere 3

D 121 Cateter suprapubian: montare sau supraveghere 1

D 122 Tracţiune ortopedică complexă 6

D 123 Bilanţ neurologic 1

D 124 Drenaj de lichid cefalorahidian 1

D 125 Monitorizarea presiunii intracraniene 4

D 126 Sedare de peste 24 de ore 6

D 127 Puncţie-lavaj peritoneal 3

D 128 Instruire pentru ventilaţie la domiciliu 5

Categoria 2 - Acte de notat la fiecare realizare

D 150 Epurare extrarenală/corporală secvenţială 10

D 151 Plasmafereză 10

D 152 Endoscopie bronşică, inclusiv lavaj alveolar 3

D 153 Endoscopie digestivă 3

D 154 Oxigenoterapie hiperbară 10

D 155 Pregătirea şi însoţirea transportului în afara

unităţii de reanimare (Se exclud: transportul efectuat

de Salvare, transportul pentru intervenţia chirurgicală.) 3

D 156 Pregătirea transportului efectuat de Salvare

(Se exclude transportul pentru intervenţia chirurgicală.) 1

D 157 Ecografie 3

D 158 Scintigrafie 6

D 159 Angiografie 10

D 160 Pregătirea, însoţirea sau primirea la întoarcerea

de la blocul operator (Se exclude transportul efectuat de Salvare) 6

Categoria 3 - Acte de notat numărul de zile în care pacientul

a beneficiat de manevră

D 170 Ventilaţia spontană cu PEEP şi CPAP 10

D 171 Ventilaţia mecanică 10

D 172 Dializa peritoneală continuă sau hemofiltrarea continuă 10

D 115 Pansament chirurgical complex 6

D 116 Repunerea în tranzit 6

D 129 Izolarea unui pacient în camera sterilă sau izolator 10

D 177 Copil în incubator 2

D 179 Supravegherea continuă în secţia ATI 1

Anexa 7

la regulament

NORMATIV MINIMAL

vizând categoriile de personal din secţiile/compartimentele ATI

Font 7

Notă *) Normarea poate ajunge până la 1 medic ATI/2 paturi de terapie intensivă în secţiile în care se desfăşoară activitate de învăţământ universitar şi/sau cercetare. Notă **) Circulaţie extracorporeală, epurare extrarenală/hepatică.Anexa 8

la regulament

CRITERII

de transfer/externare al/a pacienţilor din secţia/compartimentul

ATI în alte secţii

1.Criterii de externare/transfer din TIIP în alte secţii:

a)când starea fiziologică a pacientului se stabilizează şi monitorizarea intensivă nu mai este necesară, pacientul se transferă în secţia căreia îi aparţine;

b)când nu mai sunt îndeplinite criteriile de internare/admisie în TIIP.

2.Criterii de externare/transfer din TI direct în alte secţii:

a)când dezechilibrele pacientului au fost stabilizate şi nu mai necesită monitorizare şi îngrijire în terapie intensivă;

b)când nu mai sunt îndeplinite criteriile de internare/admisie în TI, iar pacienţii nu necesită mutarea în TIIP, aceştia pot fi transferaţi în secţiile obişnuite de spital.Anexa 9

la regulament

CARACTERISTICI STRUCTURALE, ARHITECTURALE ŞI TEHNICE ALE SECŢIEI ATI

Articolul 1

Secţia ATI este formată din următoarele elemente structurale:

a)zona administrativă;

b)posturi de lucru de anestezie;

c)componenta cu paturi:

–paturi de terapie intensivă (TI);

–paturi de terapie intermediară/îngrijire postoperatorie (TIIP);

–opţional, în funcţie de posibilităţile şi necesităţile locale: paturi organizate în salonul de supraveghere postanestezică (SPA);

d)cabinet pentru consult preanestezic şi terapia durerii;

e)zona tehnică:

–depozite pentru aparatură, instrumentar, produse farmaceutice;

–dotări de laborator pentru determinări de urgenţă;

–boxă pentru lenjerie curată;

–spaţiu sanitar pentru prelucrarea şi igienizarea obiectelor de inventar;

–boxă pentru colectarea obiectelor murdare (rufe, deşeuri).

Articolul 2

Zona administrativă este comună întregii secţii ATI şi cuprinde spaţiile rezervate personalului, spaţiile necesare pentru administraţia secţiei şi spaţiile necesare pentru învăţământ.

Este constituită din:

a)birou şef secţie;

b)secretariat;

c)cabinete medici;

d)vestiare;

e)spaţiu de odihnă pentru asistente;

f)cameră(e) de gardă pentru medici;

g)sală de raport de gardă - întruniri colective;

h)sală de aşteptare pentru aparţinători;

i)filtru pentru echiparea vizitatorilor.

Articolul 3

Componenta cu paturi de terapie intensivă (TI) respectă următoarele reguli:

A. amplasament:

a)paturile de terapie intensivă (TI) trebuie să ocupe un teritoriu definit şi separat de alte secţii ale spitalului (bloc operator, sterilizare, transfuzii etc.);

b)trebuie să aibă acces facil la unitatea de primire a urgenţelor, blocul operator şi serviciile de imagistică medicală;

c)dacă este situată la etaj trebuie să aibă în proximitate un ascensor pentru paturi;

d)paturile de terapie intermediară/îngrijire postoperatorie (TIIP) se recomandă să fie în proximitatea TI, dar trebuie să dispună de spaţiu separat;

B. acces:

a)zona-filtru permite controlul accesului pentru pacienţi, personal, vizitatori şi aprovizionare;

b)traseul între TI şi alte structuri legate de funcţionarea secţiei se recomandă să fie cât mai scurt pentru a permite transferul rapid al pacienţilor;

c)se recomandă ca accesul prevăzut pentru paturi (brancarde), personal şi materiale să fie distinct de accesul rezervat vizitatorilor;

d)accesul vizitatorilor este reglementat după un program care va fi afişat;

e)în TI există un sistem de avertizare (sonerie, interfon) care să permită vizitatorilor să se anunţe înainte să primească autorizaţia să între;

C. capacitate:

a)în funcţie de categoria secţiei ATI, se recomandă ca paturile de TI să aibă o capacitate de minimum 5% din numărul total al paturilor din secţiile care îngrijesc pacienţi cu suferinţe acute;

b)în spitalele regionale de urgenţă capacitatea poate ajunge până la 10-15% din totalul numărului de paturi ale spitalului;

c)în secţiile ATI, componenta cu paturi de terapie intensivă (TI) are minimum 6 paturi;

d)dacă paturile de terapie intensivă (TI) sunt mai mult de 6, acestea pot fi împărţite în saloane distincte;

D. zona de spitalizare:

a)culoarul salonului trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 2,5 m şi să fie fără structuri care să împiedice trecerea brancardului sau a patului de terapie intensivă;

b)salon de terapie intensivă:

–se recomandă saloane cu 1-2 şi cel mult 4-6 paturi;

–suprafaţa netă destinată fiecărui pat de terapie intensivă este de minimum 12 mp arie utilă minimală;

–suprafaţa brută pentru un pat de terapie intensivă trebuie să fie de cel puţin 40 mp; această suprafaţă se raportează la suprafaţa totală a zonei de spitalizare (inclusiv culoare, anexe etc.) împărţită la numărul de paturi.

Suprafeţele prevăzute la lit. b) reprezintă o cerinţă obligatorie pentru spitalele construite după adoptarea prezentelor norme;

–paravanele (sau pereţii despărţitori) de separare dintre paturi nu trebuie să constituie un obstacol pentru supravegherea pacientului de către asistenţi;

–distanţa dintre paturi trebuie să fie de cel puţin 2,5 m;

–fiecare pat trebuie să dispună de o distanţă de 3-3,5 m de la perete, pentru a permite mobilizarea şi accesul la capul pacientului, fără să împiedice circulaţia în încăpere;

–podeaua trebuie acoperită cu material neted, fără striaţii, uşor de dezinfectat, absorbant acustic, rezistent la trafic, care să permită deplasarea uşoară a mobilierului pe roţi şi să împiedice alunecarea;

–la joncţiunea cu pereţii, materialul care acoperă podeaua trebuie să fie rotunjit pe o înălţime minimă de 10 cm;

–plafonul fals trebuie să fie neted şi etanş;

–pereţii trebuie să răspundă exigenţelor de izolare acustică şi să fie acoperiţi cu material neted şi lavabil;

–pentru facilitarea supravegherii pacientului, partea superioară a uşilor şi pereţii despărţitori trebuie prevăzuţi cu gemuri duble cu stor încorporat, pentru a permite atenuarea luminozităţii;

–se recomandă ca fiecare încăpere să fie prevăzută cu o fereastră, care să se poată deschide la nevoie, iar geamurile să fie prevăzute cu storuri lavabile, jaluzele lavabile sau sticlă fumurie, pentru a atenua căldura şi luminozitatea solară;

–în fiecare încăpere există un ceas de perete;

–pentru spălarea pe mâini a personalului, fiecare încăpere trebuie să aibă o chiuvetă cu apă caldă şi rece care să permită acţionarea cu cotul sau cu piciorul, un rezervor de săpun lichid, un dozator de dezinfectant şi şervete de unică utilizare; uscătoarele cu aer cald nu sunt autorizate;

–fiecare încăpere trebuie să aibă o priză electrică de 380 V destinată alimentării aparatului mobil de radiologie;

–iluminarea presupune: lumină directă şi indirectă cu intensitate reglabilă şi sistem de iluminare nocturnă care să permită intrarea şi ieşirea personalului fără să incomodeze pacientul în timpul somnului;

–salonul de terapie intensivă trebuie să dispună de o ventilaţie cu înnoirea aerului de cel puţin 6 volume pe oră;

–temperatura ambiantă trebuie menţinută între 22-26° C, cu o umiditate de 30%-60%;

–se recomandă existenţa unui sistem de aer condiţionat (climatizare), de preferinţă centralizat, dar se admit şi aparate de tip casnic. Climatizarea centrală reprezintă o cerinţă obligatorie pentru spitalele construite după adoptarea prezentelor norme;

–fiecare încăpere trebuie să aibă o rezervă de material de utilizare curentă (seringi, ace, perfuzii, perfuzoare, pansamente, dezinfectante etc.) şi material destinat îngrijirii de bază (lenjerie de pat, lenjerie de corp, diverse recipiente). Este recomandat ca reînnoirea stocului respectiv să fie făcută printr-un circuit din afara camerei;

–alimentarea cu electricitate trebuie să respecte normele instalaţiilor electrice de joasă tensiune de uzaj medical şi să fie în dublu circuit, pentru a evita întreruperea alimentării în caz de până de curent. Prizele trebuie grupate pe un panou mural sau integrate unui braţ paplafonier;

–reţeaua de gaze medicinale trebuie instalată în conformitate cu normele în vigoare;

–trebuie să existe un protocol scris cu procedurile de urmat în cazul întreruperii curentului electric şi/sau a alimentării cu gaze medicinale;

c)locaţia patului trebuie:

–să permită efectuarea masajului cardiac extern, iar părţile laterale şi partea de la picioarele pacientului trebuie să fie accesibile permanent;

–să permită pacientului să vadă personalul care îl îngrijeşte şi să aibă acces vizual la fereastră şi la ceas;

–să fie accesibil vizual din postul central de supraveghere (alternativă: sistem de tv cu circuit închis);

–să permită deplasarea pentru accesul la capul pacientului fără să aducă prejudicii circulaţiei în jurul patului;

d)rezervă pentru izolare: fiecare unitate cu paturi din secţiile ATI va avea cel puţin o rezervă de pat cu un grup sanitar propriu pentru cazurile care necesită izolare epidemiologică severă;

e)post central de supraveghere: situat adecvat pentru a permite supravegherea sumară a ansamblului de pacienţi, cuprinzând:

–pupitru accesibil pe ambele laturi pe care sunt regrupate;

–aparate de telecomunicaţie (telefon cu fir direct, interfon, telefax, terminal informatic);

–monitor central;

–birou;

–la TI cu capacitatea de 8 paturi este suficient un singur post de supraveghere, dar dacă TI are mai multe paturi, numărul şi amplasamentul posturilor de supraveghere pot fi adaptate în funcţie de configuraţia arhitecturală a localului;

–în spatele sau alături de pupitrul central este util să existe: dulap cu medicamente, frigider pentru medicamente, stoc de perfuzii, chiuvetă, spaţiu pentru pregătirea perfuziilor;

–în apropierea postului central de supraveghere este util să existe un negatoscop de minimum 150x50 cm.

Articolul 4

Componenta cu paturi de terapie intermediară/îngrijire postoperatorie (TIIP) respectă următoarele reguli:

A. amplasament:

–componenta cu paturi de terapie intensivă/îngrijire postoperatorie (TIIP) trebuie să ocupe un teritoriu definit şi separat de alte secţii ale spitalului (bloc operator, sterilizare, transfuzii etc.);

–trebuie să aibă acces facil la unitatea de primire a urgenţelor/compartimentul de primire a urgenţelor, blocul operator şi serviciile de imagistică;

–dacă este situată la etaj trebuie să aibă în proximitate un ascensor pentru paturi;

B. acces:

–zona-filtru permite controlul accesului pentru pacienţi, personal, vizitatori şi aprovizionare;

–traseul între TIIP şi alte structuri legate de funcţionarea secţiei se recomandă să fie cât mai scurt pentru a permite transferul rapid al pacienţilor;

–se recomandă ca accesul prevăzut pentru paturi (brancarde), personal şi materiale să fie distinct de accesul rezervat vizitatorilor;

–accesul vizitatorilor trebuie reglementat;

–în TIIP există un sistem de avertizare (sonerie, interfon) care să permită vizitatorilor să se anunţe înainte să primească autorizaţia să între;

C. capacitate:

–se recomandă ca numărul de paturi de TIIP să fie cel puţin de 1,5 ori mai mare decât numărul de paturi de terapie intensivă (TI);

–în funcţie de necesităţi, într-un spital pot exista unul sau mai multe saloane TIIP;

D. zona de spitalizare:

–zona de spitalizare destinată pacienţilor în TIIP trebuie să respecte din punct de vedere structural aceleaşi elemente ca şi TI.