Decizie nr. 217 din 14 noiembrie 2000

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^2 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 1.785/2000 al Tribunalului Constanta - Secţia comercială.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei şi a Societăţii Comerciale "Complex Ovidiu Melody" - S.A. din Mamaia, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, întrucât nu exista neconcordante între textul de lege criticat şi dispoziţiile constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.785/2000, Tribunalul Constanta - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^2 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. din Braşov.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 32^2 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 99/1999, contravin următoarelor prevederi constituţionale:

–art. 15 alin. (1), întrucât este încălcat dreptul acţionarilor de a dispune cu privire la măsurile majore care se iau în societatea comercială;

–art. 15 alin. (2), deoarece măsurile privind privatizarea societăţilor comerciale, asa cum sunt prevăzute de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, se aplică şi societăţilor comerciale total sau parţial privatizate, privatizare care s-a efectuat cu mult înaintea apariţiei Legii nr. 99/1999;

–art. 21, întrucât atât drepturile, cat şi interesele societăţii comerciale în calitate de acţionar, în ceea ce priveşte dreptul de administrare şi dispoziţie, reglementate de Legea nr. 31/1990, sunt "total anulate prin excluderea căilor de apărare în justiţie a acestor drepturi";

–art. 41 alin. (2), ca urmare a introducerii de drept a terenurilor în capitalul social al societăţii comerciale peste voinţa şi interesul acţionarilor, cu valori impuse, care în majoritatea cazurilor sunt nereale;

–art. 78, deoarece prevederile art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 "retroactiveaza prin aplicarea la unele situaţii juridice calificate şi clasificate juridic anterior apariţiei acestei legi".

Tribunalul Constanta - Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata. În acest sens se arata ca dispoziţiile art. 32^2 alin. (3) din Legea nr. 99/1999 contravin prevederilor art. 49 din Constituţie, întrucât, "modificând de drept structura actionariatului este afectat implicit şi dreptul de decizie al acţionarilor, în condiţiile în care statul devine acţionar majoritar, putând astfel să îşi impună voinţa în ceea ce priveşte funcţionarea societăţii. Din cuprinsul art. 49 din Constituţie reiese ca se restrang unele drepturi şi libertăţi numai dacă se impune şi numai pentru anumite situaţii, la care Legea nr. 99/1999 nu face referire. În lipsa unor astfel de situaţii expres arătate în cuprinsul art. 49 din Constituţie, reglementarea prevăzută de art. 32^2 alin. (3) este neconstitutionala".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece majorarea de drept a capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu poate fi considerată neconstitutionala atâta timp cat nu are drept consecinţa încălcarea dispoziţiilor art. 15, 21, ale art. 41 alin. (2) şi ale art. 78 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 32^2 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997 (dispoziţii introduse prin art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999), având următorul cuprins: "(1) Capitalul social al societăţilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificat.

(2)Administratorii sunt obligaţi sa înregistreze majorarea capitalului social la registrul comerţului în termen de 60 de zile de la data emiterii certificatului, societatea comercială fiind scutită de plată taxelor şi a oricăror alte obligaţii legate de aceasta operaţiune.

(3)În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natura al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căruia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate. Cumpărătorul are un drept de opţiune la cumpărarea de la instituţia publică implicata, la un preţ convenit în contractul iniţial de vânzare a acţiunilor ori, în lipsa unei clauze în acest sens, la preţul plătit de cumpărător pentru pachetul iniţial de acţiuni, reactualizat în conformitate cu prevederile normelor metodologice emise în aplicarea acestei ordonanţe de urgenţă, a unui număr de acţiuni suplimentare reprezentând un procent din acţiunile nou-emise egal cu cota de participare a cumpărătorului la capitalul social la data când s-a emis certificatul sau la data achiziţionării pachetului iniţial de acţiuni, după caz. Cumpărătorul îşi poate exercita aceasta opţiune în termen de doua luni de la data înregistrării majorării capitalului social. Transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor nou-emise are loc în momentul plăţii integrale a acţiunilor. [...] (5) Adunarea generală care decide emiterea acţiunilor suplimentare corespunzătoare valorii terenului poate să hotărască convertirea automată a acestora în acţiuni preferenţiale, cu dividend prioritar, fără drept de vot, pe data expirării termenului de exercitare a dreptului de opţiune ori, după caz, la data rezolutiunii contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor."

Autorul excepţiei considera ca sunt neconstituţionale acele dispoziţii din textele legale menţionate prin care se majorează de drept capitalul social al societăţilor comerciale supuse privatizării cu valoarea terenurilor pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, constituite ca aport în natura al statului, deoarece sunt incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 15 privind neretroactivitatea legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 41 alin. (2) privind ocrotirea proprietăţii private şi ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

I. O prima critica formulată de autorul excepţiei consta în aceea ca dispoziţiile art. 32^2 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 încalcă prevederile art. 15 din Constituţie, care prevăd: "(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

(2)Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."

Se considera ca dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul acţionarilor de a dispune cu privire la măsurile majore ce se iau în societate şi totodată au un caracter retroactiv, deoarece se aplică şi societăţilor parţial sau total privatizate înainte de intrarea în vigoare a legii.

Curtea Constituţională constata ca aceste motive de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute. Într-adevăr, dispoziţiile art. 32^2 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 nu încalcă prevederile art. 15 alin. (1) din Constituţie, deoarece capitalul social se majorează de drept, adică potrivit legii, or drepturile şi libertăţile la care se referă textul constituţional se exercită în condiţiile prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte critica privind încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie Curtea constata ca dispoziţiile art. 32^2 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 nu conţin în sine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv, aplicându-se, potrivit art. 2 din aceasta ordonanţa: "[...] a) vânzării de acţiuni la societăţile comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, indiferent de numărul acţiunilor pe care le deţine, inclusiv la societăţile naţionale, companiile naţionale şi celelalte societăţi comerciale rezultate din reorganizarea regiilor autonome de interes naţional sau local;

b)vânzării de active ale regiilor autonome şi ale societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, inclusiv ale companiilor naţionale şi ale societăţilor naţionale ori ale celorlalte societăţi comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes naţional sau local."

II. Cea de-a doua critica formulată consta în aceea ca dispoziţiile art. 32^2 alin. (1), (2), (3) şi (5) din ordonanţa încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, text potrivit căruia "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". Se considera ca prin dispoziţiile legale criticate atât dreptul de administrare, cat şi cel de dispoziţie, reglementate de Legea nr. 31/1990, "sunt anulate prin imposibilitatea folosirii tuturor căilor de apărare în justiţie a acestor drepturi".

Curtea constata ca nici acest motiv de neconstituţionalitate nu poate fi reţinut, deoarece art. 32^2 alin. (1), (2), (3) şi (5) din actul normativ criticat reglementează cai de atac în justiţie - cererea de anulare şi opoziţia - a căror soluţionare este de competenţa curţii de apel.

III. A treia critica se referă la încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor." Se considera ca dispoziţiile legale criticate creează o discriminare nejustificată între proprietatea privată a statului şi proprietatea privată a persoanelor fizice şi juridice.

Analizând aceasta sustinere, Curtea constata ca, potrivit art. 32^2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, capitalul social al societăţilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificat, care va fi considerată ca aport în natura al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, la capitalul social al societăţii comerciale, în schimbul căruia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate. Prin urmare, majorarea capitalului social cu valoarea terenului pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate, urmată de emiterea de noi acţiuni, are în vedere terenurile deţinute de societăţile comerciale, care sunt necesare atât pentru desfăşurarea activităţii în conformitate cu obiectul lor de activitate, cat şi pentru privatizarea societăţii respective, fără ca prin aceasta să se infranga protecţia proprietăţii private.

IV. O a patra critica formulată de autorul excepţiei priveşte încălcarea art. 78 din Constituţie, potrivit căruia "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei".

Curtea constata ca art. 32^2 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 nu stabileşte retroactiv dobândirea terenurilor în cauza, deoarece aceste terenuri nu au fost deţinute de societatea comercială cu titlu de proprietate, ci numai în folosinţă până la data eliberării certificatului de proprietate. Dispoziţiile textului de lege criticat prevăd situaţiile în care majorarea capitalului social are loc de drept, ele aplicându-se situaţiilor juridice intervenite după intrarea în vigoare a legii, astfel încât nu sunt incalcate prevederile art. 78 din Constituţie. De altfel, în acest sens Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, şi anume prin Decizia nr. 8 din 24 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 7 august 2000.

Faţa de cele arătate Curtea urmează sa respingă excepţia de neconstituţionalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^2 alin. (1), (2), (3) şi (5) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 1.785/2000 al Tribunalului Constanta - Secţia comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2000.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu