Anexe din 30 iunie 2015

Publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 535 bis din 17 iulie 2015

Notă Conţinute de ORDINUL nr. 4.395 din 30 iunie 2015, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 535 din 17 iulie 2015.

Anexa 1

PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CICLUL INFERIOR AL LICEULUI FILIERA VOCAŢIONALĂ – PROFILUL TEOLOGIC

!image

Cultul greco-catolic SPECIALIZAREA: GHID TURISM RELIGIOS

TC = trunchi comun; CD = curriculum diferenţiat; CDŞ = curriculum la decizia şcolii

* În clasele a IX-a şi a X-a, ora de Religie din trunchiul comun se alocă pentru studierea unei discipline de specialitate.

PLAN-CADRU DE ÎNVĂŢĂMÂNT PENTRU CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI FILIERA VOCAŢIONALĂ – PROFILUL TEOLOGIC

Cultul greco-catolic SPECIALIZAREA: GHID TURISM RELIGIOS

!image

!image

şcolii

TC = trunchi comun (pe profil); CD = curriculum diferenţiat; CDŞ = curriculum la decizia

* În clasele a XI-a şi a XII-a, ora de Religie din trunchiul comun se alocă pentru studierea unei discipline de specialitate.

Anexa 2

CURRICULUM DIFERENŢIAT PENTRU CICLUL INFERIOR AL LICEULUI FILIERA VOCAŢIONALĂ – PROFILUL TEOLOGIC

Cultul greco-catolic SPECIALIZAREA: GHID TURISM RELIGIOS

1 Pentru disciplina Spiritualitate se alocă ora de Religie din trunchiul comun (TC). În afara acestei ore prevăzute în lista disciplinelor de specialitate, pentru disciplina Spiritualitate se pot aloca 1-2 ore/ săptămână, pentru fiecare clasă, sub formă de consultaţii şi îndrumări spirituale, fără a depăşi numărul maxim de ore din planul-cadru de învăţământ. Aceste ore vor fi consemnate în condică şi vor fi incluse în norma profesorului de Spiritualitate.

2 În clasele a IX-a şi a X-a, practica de specialitate este organizată cumulativ, la sfârşitul anului şcolar (36 ore/an).

3 Pentru disciplina Educa[ie muzicală, în afara orei prevăzute în curriculumul diferenţiat (CD), se pot aloca 1- 2 ore/săptămână pentru Ansamblu coral, fără a depăşi numărul maxim de ore din planul-cadru de învăţământ. Aceste ore vor fi consemnate în condică şi vor fi incluse în norma profesorului de Muzică.

CURRICULUM DIFERENŢIAT PENTRU CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI FILIERA VOCAŢIONALĂ – PROFILUL TEOLOGIC

Cultul greco-catolic SPECIALIZAREA: GHID TURISM RELIGIOS

1 Pentru disciplina Spiritualitate se alocă ora de Religie din trunchiul comun (TC). În afara acestei ore prevăzute în lista disciplinelor de specialitate, pentru disciplina Spiritualitate se pot aloca 1-2 ore/ săptămână, pentru fiecare clasă, sub formă de consultaţii şi îndrumări spirituale, fără a depăşi numărul maxim de ore din planul-cadru de învăţământ . Aceste ore vor fi consemnate în condică şi vor fi incluse în norma profesorului de Spiritualitate.

2 În clasa a XI-a, practica de specialitate este organizată cumulativ, la sfârşitul anului şcolar (36 ore/an). În clasa a XII-a, practica de specialitate este organizată pe parcursul anului şcolar (36 ore/an).

3 Pentru disciplina Educa[ie muzicală, în afara orei prevăzute în curriculumul diferenţiat (CD), se pot aloca 1- 2 ore/săptămână pentru Ansamblu coral, fără a depăşi numărul maxim de ore din planul-cadru de învăţământ. Aceste ore vor fi consemnate în condică şi vor fi incluse în norma profesorului de Muzică.

Anexa 3

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

STUDIU BIBLIC

Clasele a IX-a – a X-a Ciclul inferior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul greco-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Studiul biblic se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocate câte 2 ore/săptămână pentru clasele a IX- a şi a X-a.

Alături de studiul celorlalte discipline teologice din liceele cu profil teologic catolic, studiul Bibliei îşi propune să contribuie în mod cât mai activ la formarea unor competenţe, valori şi atitudini care, la rândul lor, să conducă la formarea personalităţii elevului şi a profilului său spiritual.

Biblia este documentul religios fundamental al creştinismului. În raport cu celelalte discipline teologice, Biblia trebuie considerată documentul de bază pe care acestea îşi construiesc identitatea. Ea trebuie pusă în relaţie atât cu istoria post-biblică, dar şi cu experienţele umane fundamentale. Prezentul curriculum încearcă să ţină seama de această perspectivă în abordarea studiului Bibliei. Totodată, s-a avut în vedere ca, în perioada liceului, elevii să cunoască cărţile Bibliei şi principalele teme necesare pentru înţelegerea globală a acesteia.

Elaborarea programei şcolare de Studiul biblic a avut în vedere exigenţele impuse de reforma curriculară din învăţământul românesc. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au fost realizate respectând principiile relevanţei, accesibilităţii şi transmiterii sistematizate a cunoştinţelor. Repartizarea temelor pe cei doi ani de studiu a urmărit atât logica metodico-didactică a organizării unui curriculum bine articulat, precum şi logica internă a domeniului de studiu.

Programa şcolară de Studiul biblic este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul studiului biblic, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

!image

1.Definirea noţiunilor de bază cu privire la Biblie, ca document fundamental al Revelaţiei

2.Explicarea unor evenimente biblice, urmărind consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă

3.Interpretarea unor fapte, fenomene şi situaţii actuale prin raportare la mesajul învăţăturilor de credinţă

4.Aplicarea învăţăturilor de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii

5.Corelarea cunoştinţelor biblice cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Cultivarea atitudinii de venerare a Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu adresat oamenilor

 Dezvoltarea interesului faţă de întreaga istorie biblică

 Dezvoltarea valorilor ce izvorăsc din textul revelat (spirit de iubire, respect, solidaritate, demnitate, slujire, libertate)

 Asumarea conştientă a răspunsului la Revelaţia lui Dumnezeu (rugăciune, recunoştinţă, bucurie, convertire)

 Cultivarea spiritului de încredere în Providenţa divină şi acceptarea planului lui Dumnezeu

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A IX-A

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

!image

CLASA A X-A

SUGESTII METODOLOGICE

Programa şcolară pentru disciplina Studiul biblic, pentru clasele a IX-a şi a X-a, profil teologic, specializarea ghid turism religios, cultul greco-catolic are ca scop familiarizarea elevilor cu noţiunile de bază referitoare la Sfânta Scriptură, ca document fundamental al Revelaţiei divine, precum şi cunoaşterea şi interpretarea corectă a evenimentelor biblice, urmărind consecinţele acestora pentru viaţa proprie de credinţă.

Actuala programă şcolară a urmărit deplasarea accentului de pe conţinuturi pe competenţe, asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului teologic şi asupra demersului didactic. Competenţele specifice au fost corelate cu unităţile de conţinut, avându-se în vedere posibilitatea ca o competenţă specifică să poată fi realizată prin una sau prin mai multe unităţi de conţinut.

Una dintre finalităţile importante ale studierii Bibliei în şcoală este familiarizarea tinerilor cu textul Scripturii. Pentru aceasta, o parte importantă a procesului didactic va fi alocată lecturii biblice şi interpretării textului în lumina învăţăturii Bisericii.

Conceptul cheie care trebuie să stea în atenţia profesorului este cel de multi-perspectivitate, însemnând un mod de a gândi, de a selecta, de a examina şi de a utiliza dovezi provenind din diferite surse pentru a interpreta corect textul biblic. Un demers didactic focalizat pe înţelegerea multi- perspectivităţii înseamnă a-i ajuta pe elevi să înţeleagă diferite fapte, procese şi evenimente de istorie vetero-testamentară.

Activităţile propuse trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul. Profesorului îi revine rolul de călăuză în înţelegerea şi interpretarea diferitelor izvoare şi evenimente biblice, ajutându-l pe elev în descoperirea misterului revelat şi în relaţionarea mesajului Scripturii cu trăirea de credinţă a fiecăruia. Rolul elevului este de a învăţa prin cooperare, de a învăţa în contexte formale şi non-formale. Se va pune accent pe flexibilitatea şi transferul învăţării la o varietate de niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, din cadrul şcolii în viaţa personală etc.

În parcurgerea temelor prevăzute de programa şcolară se va apela la îmbinarea metodelor didactice tradiţionale (expunerea, prelegerea, explicaţia, exerciţiul) cu metodele moderne (studiul de caz, dezbaterea, procesul literar, dramatizarea etc.). Totodată, utilizarea investigaţiei ca demers didactic favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării prin descoperire, coroborarea izvoarelor istorice şi interpretarea lor, cultivarea interesului pentru cercetare etc. Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv utilizarea prezentărilor PowerPoint de către profesor sau elevi, utilizarea şi analizarea informaţiilor preluate de pe Internet etc.) devine esenţială, în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare. Utilizarea surselor istorice în predarea Studiului biblic trebuie să se afle permanent în atenţia profesorului.

Formarea competenţelor legate de analiza surselor istorice este un obiectiv de predare important pentru că valoarea surselor pentru interpretarea istoriei biblice este foarte diferită, iar instrumentele de analiză ale diferitelor surse sunt foarte diverse. Din această perspectivă, strategiile didactice focalizate pe utilizarea surselor istorice trebuie să ia în considerare elemente precum categoria formală de sursă, categoria cronologică, utilizarea surselor în atingerea obiectivelor de predare.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, precum: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii, a comportamentului şi a atitudinii elevilor la orele de Studiu biblic.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.*** Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988.

2.*** Biblia Sacra Vulgata, Stuttgart, 1994.

3.*** Dic[ionar biblic, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995.

4.*** Dictionnaire d'Archéologie chrétienne et de Liturgie, vol. I- XXX, Paris, 1907-1953.

5.*** Dictionnaire de la Bible, vol. I-V, Paris, 1926-1991.

6.*** Dictionnaire de Théologie catholique, vol. I-XXVI, Paris, 1903-1950.

7.*** La Bible, traduction oecumenique, Ed. TOB Paris, 1989.

8.*** La Bible de Jerusalem, Ed. du CERF, Paris, 1986.

9.*** Septuaginta, Stuttgart, 1935.

10.*** Vocabular de Teologie Biblică, Ed. ARCB, 2001.

11.Bagot, J.P., Dubs, J.Cl., Pour lire la Biblie, Ed. ARCB, 1994 (Traducere în limba română de Tarciziu Şerban, Cum să citim Biblia).

12.Charpentier, E., Pour lire l’Ancien Testament, Ed. du Cerf, Paris, 1994 (Traducere în limba română de Paula Iosif, Să citim Vechiul Testament, Ed. ARCB, 1998).

13.Petercă, V., De la Abraham la Iosua, Institutul Teologic Romano-Catolic, Bucureşti, 1996.

14.Sescu, P., Introducere în Sfânta Scriptură, Ed. Sapientia, Iaşi, 2001.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

CATEHISM

Clasele a IX-a – a X-a Ciclul inferior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul greco-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Catehism se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul greco- catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocate câte 1 oră/săptămână pentru clasele a IX-a şi a X-a.

Alături de studiul celorlalte discipline teologice, studiul acestei discipline şcolare îşi propune să îl familiarizeze pe tânărul licean cu sinteza teologico-dogmatică a învăţăturii creştine, conţinută în mod sintetic şi organic în Catehismul Bisericii Catolice. Studiat de-a lungul celor patru ani de liceu, Catehismul îi va deschide liceanului orizonturi noi de cunoaştere şi aprofundare a Crezului creştin, a doctrinei sacramentale, a eticii creştine şi a practicării rugăciunii. Dobândind competenţe specifice în acest domeniu, elevul le va transpune în atitudini adecvate de comportament creştin, menite să-i profileze în mod corespunzător identitatea creştină.

Elaborarea programei şcolare de Catehism a avut în vedere exigenţele impuse de reforma curriculară din învăţământul românesc. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au fost realizate respectând principiile relevanţei, accesibilităţii şi transmiterii sistematizate a cunoştinţelor. Repartizarea temelor pe cei doi ani de studiu a urmărit atât logica metodico-didactică a organizării unui curriculum bine articulat, precum şi logica internă a domeniului de studiu.

Programa şcolară de Catehism este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul catehism, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

!image

1.Definirea noţiunilor de bază cu privire la adevărurile de credinţă şi normele morale revelate

2.Interpretarea unor fapte, fenomene şi atitudini cotidiene, urmărind consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă

3.Aplicarea învăţăturilor de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii

4.Utilizarea corectă a terminologiei specifice limbajului religios

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Manifestarea unui comportament adecvat credinţei şi moralei creştine, în situaţii concrete de viaţă

 Dobândirea unor atitudini conştiente, responsabile şi ecumenice, în conformitate cu învăţătura Bisericii

 Intensificarea vieţii spirituale printr-un comportament autentic creştin şi prin practicarea sacramentelor

 Cultivarea toleranţei faţă de pluralismul etic, cultural şi religios

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A IX-A

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A X-A

SUGESTII METODOLOGICE

Programa şcolară pentru disciplina Catehism, pentru clasele a IX-a şi a X-a, profil teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios a urmărit deplasarea accentului de pe conţinuturi pe competenţe, asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului teologic şi asupra demersului didactic. Competenţele specifice au fost corelate cu unităţile de conţinut, avându-se în vedere posibilitatea ca o competenţă specifică să poată fi realizată prin una sau prin mai multe unităţi de conţinut.

Având ca scop familiarizarea tinerilor liceeni cu sinteza teologico-dogmatică a învăţăturii creştine, aşa cum este prezentată ea de către Magisteriul Bisericii, studiul Catehismului va deschide elevului orizonturi noi de cunoaştere şi aprofundare a Crezului creştin şi de practicare a rugăciunii. Activităţile proiectate la orele de Catehism vor avea în vedere formarea unui comportament cu adevărat creştin, dobândirea unor atitudini conştiente şi responsabile, precum şi cultivarea toleranţei faţă de pluralismul cultural şi religios din cadrul marii familii umane.

Prezentul curriculum este conceput într-o manieră lineară, având la bază adevărurile fundamentale cuprinse în crezul niceo-constantinopolitan. Construirea demersului didactic trebuie realizată din perspectiva competenţelor specifice, cu respectarea structurii interne a dogmelor, a textelor biblice şi patristice, precum şi cu luarea în considerare a particularităţilor clasei şi ale elevilor. În acest sens, conţinuturile trebuie înţelese ca mijloace de realizare a finalităţilor disciplinei. Alături de studiul aprofundat al adevărurilor dogmatice, profesorul va oferi elevilor activităţi care să-i implice în propria învăţare, pe baza recomandărilor bibliografice din Sfânta Scriptură şi din literatura sfinţilor părinţi, care să impună studiul aprofundat şi comentarea unor texte, contribuind la dezvoltarea gândirii şi a competenţelor de comunicare pe marginea textelor studiate.

În activitatea la clasă, profesorul va utiliza manualele ca instrumente de lucru flexibile şi adaptabile nevoilor concrete ale grupului de elevi cu care lucrează. Principala sursă de documentare pentru elevi va rămâne Catehismul Bisericii Catolice, utilizându-se ca materiale auxiliare, texte din Sfânta Scriptură şi din scrierile sfinţilor părinţi. Alegerea acestor texte se va face pe baza criteriilor de accesibilitate şi de varietate.

Profesorul va lua ca reper nevoile reale ale elevilor, adaptându-şi demersurile didactice în funcţie de acestea. Finalităţile disciplinei se realizează mai eficient dacă sunt centrate, în procesul învăţării, pe activitatea elevului. De aici decurge necesitatea de a pune accent pe activităţile didactice de tip formativ, care presupun implicare şi interacţiune în rezolvarea unor sarcini de învăţare concrete. De aceea, pe lângă metodele tradiţionale (dialogul, expunerea, explicaţia etc.), profesorul va folosi adesea dezbaterea pe teme fundamentale de dogmatică, argumentarea biblică şi patristică, utilizarea calculatorului şi a altor mijloace audio-vizuale pentru ilustrarea unor teme, pentru căutarea de informaţii sau pentru documentarea pe o temă dată.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. De aceea ea trebuie să se realizeze ca evaluare continuă şi va avea caracter formativ, urmărind atât cunoaşterea de către elevi a principalelor adevăruri de credinţă cât şi interpretarea unor fapte, şi fenomene cotidiene în lumina învăţăturii Bisericii. Având în vedere faptul că o eficienţă sporită a învăţării poate fi asigurată şi prin diversificarea tipurilor de evaluare aplicate în procesul didactic, evaluarea va fi asigurată de profesor prin diferite forme (scrise, orale, practice), metode şi tehnici (aplicate strategic iniţial şi final/sumativ şi continuu, cu funcţie formativă de reglare-autoreglare a activităţii pe tot parcursul lecţiei), în condiţii de comunicare interactivă etc. De asemenea, pentru a-i motiva pe elevi, se vor utiliza metode şi instrumente complementare de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevilor, portofoliul, autoevaluarea.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.*** Catechismo della Chiesa Cattolica – Compendio, Ed. San Paolo, Roma, 2005.

2.*** Catehismul Bisericii Catolice, Ed. ARCB, Bucureşti, 1993.

3.*** Credin[a catolică – cateheză pentru adul[i, Ed. ARCB, Bucureşti, 1991.

4.Pal V., Etica creştină, Ed. Liceului Catolic, Bucureşti, 1999.

5.Ratzinger J., Zur Gemeinschaft gerufen, Ed. Paoline, 1991 (Traducerea în lb. română de Pr. Petru Ioan Puiu şi Pr. Ioan Mitrofan, Biserica – Chemare şi misiune, Ed. Aridia, Blaj, 2005).

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

SPIRITUALITATE

Clasele a IX-a – a X-a Ciclul inferior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul greco-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Spiritualitate se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, specializarea ghid turism religios, cultul greco-catolic, fiindu-i alocată câte 1 oră/săptămână pentru clasele a IX-a şi a X-a. În afara acestei ore prevăzute în lista disciplinelor de specialitate, pentru disciplina Spiritualitate se pot aloca 1-2 ore/săptămână, pentru fiecare clasă, sub formă de consultaţii şi îndrumări spirituale.

Alături de celelalte discipline teologice, studiul Spiritualită[ii în liceele cu profil teologic îşi propune să abordeze realităţile vieţii de credinţă, dintr-o perspectivă etico-practică. Studiul spiritualităţii creştine îi ajută pe elevi să aprecieze cu conştiinţa dreaptă valorile morale, să le îmbrăţişeze prin adeziune personală şi să contribuie la transformarea creştină a lumii, spre binele întregii societăţi (Conf. Conciliul Ecumenic Vatican II, Gravissimum Educationis, 2). Pe parcursul anilor de liceu sunt tratate teme vizând familiarizarea cu limbajul specific teologiei spirituale, cunoaşterea conceptelor care stau la baza acesteia şi aprofundarea diferitelor aspecte ale vieţii spirituale.

Elaborarea programei şcolare de Spiritualitate a avut în vedere exigenţele impuse de reforma curriculară din învăţământul românesc actual. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au fost realizate respectând principiile accesibilităţii şi transmiterii sistematizate a cunoştinţelor.

Programa şcolară de Spiritualitate este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul teologiei spirituale, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

!image

1.Utilizarea adecvată a conceptelor specifice teologiei spirituale în diferite contexte de comunicare

2.Interpretarea unor fapte, fenomene şi atitudini specifice vieţii spirituale, în conformitate cu principiile teologiei spirituale

3.Integrarea valorilor din domeniul spiritualităţii, în diferite contexte din viaţa personală şi a comunităţii

4.Corelarea cunoştinţelor din domeniul spiritualităţii cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Cultivarea respectului faţă de valorile sacre

 Asumarea conştientă a îndatoririlor religioase, a responsabilităţilor creştine la nivel personal şi comunitar

 Conştientizarea rolului învăţăturii creştine în formarea personalităţii umane şi în relaţiile interumane

 Dezvoltarea interesului pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase în vederea creşterii spirituale

 Cultivarea atitudinii ecumenice în raport cu alte confesiuni

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A IX-A

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A X-A

SUGESTII METODOLOGICE

Programa şcolară de Spiritualitate pentru clasele a IX-a şi a X-a, profilul teologic, cultul greco- catolic, specializarea ghid turism religios vizează pregătirea viitorilor slujitori ai Bisericii pentru misiunea lor pastoral-misionară şi liturgică. Programa a urmărit deplasarea accentului de pe conţinuturi pe competenţe, asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului teologic şi asupra demersului didactic. Competenţele specifice au fost corelate cu unităţile de conţinut, avându-se în vedere posibilitatea ca o competenţă specifică să poată fi realizată prin una sau prin mai multe unităţi de conţinut.

Conţinuturile sunt prezentate în mod sistematic, urmărind succesiunea logică a temelor de Spiritualitate. Astfel, temele propuse au urmărit familiarizarea elevilor cu domeniul Spiritualităţii şi pregătirea acestora pentru aplicarea cunoştinţelor de spiritualitate în viaţa personală şi a comunităţii.

Temele au fost selectate din perspectiva următoarelor principii:

–accentuarea caracterului practic, prin centrarea pe aspecte referitoare la aplicarea valorilor religioase în diferite contexte (viaţa personală, viaţa comunităţii, context liturgic);

–cultivarea interesului faţă de cunoaşterea de sine, pentru a descoperi planul lui Dumnezeu în viaţa proprie;

–corelarea cunoştinţelor din domeniul Spiritualităţii cu progresul în viaţa spirituală.

În organizarea şi desfăşurarea demersului didactic sugerăm utilizarea de strategii diverse, care să combine metodele clasice, expozitive de predare – prelegerea, expunerea sistematică, argumentarea, explicaţia – cu cele de tip euristic, utile în analizarea şi interpretarea textelor biblice sau patristice.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă, profesorul trebuie să prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei, precum şi competenţele specifice urmărite. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, precum: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii, a comportamentului şi a atitudinii elevilor la orele de Spiritualitate.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.*** Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982.

2.*** Catehismul Bisericii Catolice, Ed. ARCB, Bucureşti, 1993.

3.*** Il nuovo dizionario enciclopedico di spiritualita, Ed. Citta Nuova, 2000.

4.Carulli, M.C., Iezzi, V., Amati per amare, Ed. Insieme, Terlizzi, 2003.

5.Littauer, F., Sviluppa la tua personalita, Ed. Gribaudi, Milano, 2000.

6.Pal V., Etica creştină, Ed. Liceului Catolic, Bucureşti, 1999.

7.Spidlick T., Izvoarele Luminii, Ed. Ars Longa, Iaşi, 1994.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

GEOGRAFIA TURISMULUI

Clasele a IX-a – a X-a Ciclul inferior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul greco-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Geografia turismului religios se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocate câte 1 oră/săptămână pentru clasele a IX-a şi a X-a.

Alături de studiul celorlalte discipline teologice, această disciplină şcolară îşi propune ca scop cunoaşterea şi descoperirea patrimoniului Bisericii de la începuturile creştinismului până în prezent, cu accent pe înţelegerea contribuţiei Bisericii greco-catolice în istorie şi cultură. Căutând să prezinte faptele istorice din perspectiva cauzelor, a evoluţiei şi a legăturilor dintre acestea, Geografia turismului religios studiază teme precum constituirea şi organizarea comunităţilor creştine, doctrina cultului, acţiunea şi influenţa creştinismului timp de două milenii – explicând, prin influenţa factorilor interni şi externi, schimbările din viaţa ecleziastică de la începuturi până astăzi. Astfel privită, această disciplină de studiu este una de bază, de cultură teologică largă, indispensabilă pentru studiul celorlalte discipline teologice, cu care se înrudeşte şi pe care le completează, precum şi pentru studiul altor discipline umaniste (istoria, geografia, limbile străine clasice şi moderne, limba şi literatura română, literatură universală, psihologie, filosofie etc.).

Elaborarea programei şcolare de Geografia turismului a avut în vedere exigenţele impuse de reforma curriculară din învăţământul românesc. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au fost realizate respectând principiile relevanţei, accesibilităţii şi transmiterii sistematizate a cunoştinţelor. Repartizarea temelor pe cei doi ani de studiu a urmărit atât logica metodico-didactică a organizării unui curriculum bine articulat, precum şi logica internă a domeniului de studiu. Acest curriculum oferă un cadru flexibil, care permite profesorilor să-şi desfăşoare activitatea eficient, într-o diversitate de situaţii concrete.

Programa şcolară de Geografia turismului este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul geografiei turismului, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

!image

1.Utilizarea corectă a terminologiei şi a limbajelor specifice, pentru explicarea mediului geografic

2.Raportarea elementelor semnificative din cultură, ştiinţă şi societate la mediul înconjurător

3.Relaţionarea elementelor şi fenomenelor din realitate (natură şi societate) cu reprezentările lor cartografice, grafice sau modele

4.Utilizarea noilor tehnologii ca surse de învăţare, documentare şi diseminare a informaţiilor referitoare la turismul religios

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură, civilizaţie

 Respect faţă de identitatea culturală proprie

 Valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale

 Atitudine pozitivă faţă de persoane şi grupuri care aparţin unor culturi diferite, cu valori, opinii şi credinţe diferite

 Respectul pentru diversitatea naturală şi umană

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A IX-A

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A X-A

SUGESTII METODOLOGICE

Prezentă în planul de învăţământ ca disciplină şcolară pentru clasele a IX-a şi a X-a, profil teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, disciplina Geografia turismului vizează pregătirea de specialitate a viitorului ghid în domeniul turismului religios, prin accentul pus pe cunoaşterea domeniului, pe valorificarea corelaţiilor interdisciplinare, pe dezvoltarea de atitudini pozitive faţă de patrimoniul cultural naţional şi universal, pe utilizarea noilor tehnologii ca surse de învăţare, documentare şi diseminare a informaţiilor referitoare la turismul religios.

Activităţile propuse trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul. Profesorului îi revine rolul de sprijin în înţelegerea şi interpretarea diferitelor izvoare şi evenimente ecleziastice, în explicarea diferitelor fenomene şi procese din evoluţia Bisericii. Elevului îi revine sarcina de a învăţa prin cooperare, de a valorifica experienţa sa de învăţare în contexte formale şi non-formale, precum şi de a realiza transferul învăţării la o varietate de niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul, din cadrul şcolii în viaţa personală etc.

În parcurgerea temelor prevăzute de programa şcolară, se va apela la îmbinarea metodelor didactice tradiţionale cu metodele moderne. Totodată, utilizarea investigaţiei ca demers didactic favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării prin descoperire. Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv utilizarea prezentărilor PowerPoint de către profesor sau elevi, utilizarea şi analizarea informaţiilor preluate de pe Internet) devine esenţială, în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare.

Pentru aplicarea acestei programe şi pentru dezvoltarea învăţării în clasă se recomandă realizarea unor activităţi diversificate de către elevi şi profesor, care să promoveze: exersarea terminologiei specifice domeniului geografiei turismului prin forme şi structuri atractive, raportarea terminologiei specifice la alte discipline şcolare, utilizarea unor resurse complementare de instruire, exersarea unor activităţi de învăţare care să faciliteze educaţia permanentă, centrarea demersului de predare-învăţare pe elemente relevante şi de interes actual din lumea contemporană. De asemenea, se recomandă utilizarea de ghidurile metodologice, atlase, lucrări complementare.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă profesorul trebuie să prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei precum şi competenţele specifice urmărite. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare ca: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii, comportamentului şi a atitudinii elevilor.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.Avram, A., Marile oraşe ale lumii, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2004.

2.Cândea, M., Simion, T., Bogan, E., Patrimoniul turistic al României, Ed. Universitară, Bucureşti, 2012.

3.Cocean, P., Geografia turismului, Ed. Carro, Bucureşti, 1996.

4.Cocean, P., Peşterile României, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1995.

5.Colfescu, S., Bucureşti - Ghid turistic, istoric, artistic, Ed. Vremea, Bucureşti, 2012.

6.Dinu, M., Geografia turismului, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004.

7.Fotea, A., Spania – Ghid turistic, Ed. Vremea, Bucureşti, 2006.

8.Neguţ, S., Nicolae, I., Patrimoniul UNESCO, cultural şi natural, Ed. Meronia, Bucureşti, 2001.

9.Obrascu, C., Roma – Ghid turistic şi cultural, Ed. Artefakt, Bucureşti, 2006.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

STUDIU BIBLIC

Clasele a XI-a – a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul greco-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Studiu biblic se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocată 1 oră/săptămână pentru clasa a XI-a şi 2 ore/săptămână pentru clasa a XII-a.

Alături de studiul celorlalte discipline teologice din liceele cu profil teologic catolic, studiul Bibliei îşi propune să contribuie în mod cât mai activ la formarea unor competenţe, valori şi atitudini care, la rândul lor, să conducă la formarea personalităţii elevului şi a profilului său spiritual.

Biblia este documentul religios fundamental al creştinismului. În raport cu celelalte discipline teologice, Biblia trebuie considerată documentul de bază pe care acestea îşi construiesc identitatea. Ea trebuie pusă în relaţie atât cu istoria post-biblică, precum şi cu experienţele umane fundamentale. Prezentul curriculum încearcă să ţină seama de această perspectivă în abordarea studiului Bibliei. Disciplina Studiul biblic a fost proiectată ca o continuare a disciplinei Biblie din clasele a IX-a şi a X-a. Totodată, s-a avut în vedere ca, în perioada liceului, elevii să cunoască cărţile Bibliei şi principalele teme necesare pentru înţelegerea globală a acesteia.

Elaborarea programei şcolare de Studiul biblic a avut în vedere exigenţele impuse de reforma curriculară din învăţământul românesc. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au fost realizate respectând principiile relevanţei, accesibilităţii şi transmiterii sistematizate a cunoştinţelor. Repartizarea temelor pe cei doi ani de studiu a urmărit atât logica metodico-didactică a organizării unui curriculum bine articulat, precum şi logica internă a domeniului de studiu.

Programa şcolară de Studiul biblic este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul studiului biblic, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

!image

1.Definirea noţiunilor de bază cu privire la Biblie, ca document fundamental al Revelaţiei

2.Explicarea unor evenimente biblice, urmărind consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă

3.Interpretarea unor fapte, fenomene şi situaţii actuale prin raportare la mesajul învăţăturilor de credinţă

4.Aplicarea învăţăturilor de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii

5.Corelarea cunoştinţelor biblice cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Cultivarea atitudinii de venerare a Bibliei, Cuvântul lui Dumnezeu adresat oamenilor

 Dezvoltarea interesului faţă de întreaga istorie biblică

 Dezvoltarea valorilor ce izvorăsc din textul revelat (spirit de iubire, respect, solidaritate, demnitate, slujire, libertate)

 Asumarea conştientă a răspunsului omului la Revelaţia lui Dumnezeu (rugăciune, recunoştinţă, bucurie, convertire)

 Cultivarea spiritului de încredere în Providenţa divină şi acceptarea planului lui Dumnezeu

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XI-A

1.Definirea noţiunilor de bază cu privire la Biblie, ca document fundamental al Revelaţiei

1.1.Utilizarea adecvată a unor noţiuni biblice, în diferite contexte de comunicare (religioase şi laice)

1.2.Sintetizarea elementelor specifice Evangheliilor (date despre autor, data redactării, destinatari,

–Evanghelia după Sfântul Matei

–Evanghelia după Sfântul Marcu

–Evanghelia după Sfântul Luca

–Evanghelia după Sfântul Ioan

2.Explicarea unor evenimente biblice, urmărind consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă

2.1.Analizarea comparativă a modalităţilor în care este prezentat misterul vieţii lui Isus în fiecare evanghelie

2.2.Explicarea semnificaţiei religioase a evenimentelor din viaţa Isus

–Evanghelia după Sfântul Matei

–Evanghelia după Sfântul Marcu

–Evanghelia după Sfântul Luca

–Evanghelia după Sfântul Ioan

–Naşterea şi copilăria lui Isus

–Botezul lui Isus

–Chemarea apostolilor

–Predica de e munte

–Parabolele

3.Interpretarea unor fapte, fenomene şi situaţii actuale prin raportare la mesajul învăţăturilor de credinţă

3.1.Interpretarea mesajelor evanghelice prin raportare la contextul biblic

3.2.Argumentarea importanţei raportării la modelul vieţii lui Isus, în analiza evenimentelor din viaţa cotidiană

–Naşterea şi copilăria lui Isus

–Botezul lui Isus

–Chemarea apostolilor

–Predica de pe munte

–Parabolele

4.Aplicarea învăţăturilor de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii

–Naşterea şi copilăria lui Isus

–Botezul lui Isus

–Chemarea apostolilor

–Predica de e munte

–Parabolele

5.Corelarea cunoştinţelor biblice cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ

–Evanghelia după Sfântul Matei

–Evanghelia după Sfântul Marcu

–Evanghelia după Sfântul Luca

–Evanghelia după Sfântul Ioan

–Naşterea şi copilăria lui Isus

–Botezul lui Isus

–Chemarea apostolilor

–Predica de pe munte

–Parabolele

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

Noţiuni introductive

 Palestina în timpul lui Isus

 Procesul de formare a Evangheliilor

 Iudaismul

Evanghelia după Sfântul Matei

 Date despre autor

 Data redactării

 Destinatari

Evanghelia după Sfântul Marcu

 Date despre autor

 Data redactării

 Destinatari

Evanghelia după Sfântul Luca

 Date despre autor

 Data redactării

 Destinatari

Evanghelia după Sfântul Ioan

 Date despre autor

 Data redactării

 Destinatari

Naşterea şi copilăria lui Isus

 Buna Vestire

 Naşterea lui Isus

 Închinarea magilor

 Prezentarea în templu

Activitatea publică a lui Isus

 Botezul lui Isus

 Chemarea apostolilor

 Predica de e munte

–Fericirile

–Rugăciunea „Tatăl Nostru”

–Legea cea nouă

 Parabolele

–Parabola semănătorului

–Parabola talanţilor

–Parabola judecăţii finale

–Parabola samariteanului

–Parabola fiului risipitor

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XII-A

1.Definirea noţiunilor de bază cu privire la Biblie, ca document fundamental al Revelaţiei

1.1.Utilizarea corespunzătoare a unor termeni biblici în prezentarea diferitelor evenimente biblice sau teme cu subiect religios

1.2.Descrierea elementelor caracteristice scrisorilor apostolice

–Patima şi moartea lui Isus

–Învierea lui Isus

–Faptele Apostolilor

–Scrisorile Sfântului Pavel

–Apocalipsa

2.Explicarea unor evenimente biblice, urmărind consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă

2.1.Argumentarea semnificaţiei religioase a unor evenimente din viaţa lui Iisus

2.2.Explicarea învăţăturilor de credinţă conţinute în scrisorile apostolice

–Patima şi moartea lui Isus

–Învierea lui Isus

–Faptele Apostolilor

–Scrisorile Sfântului Pavel

–Apocalipsa

3.Interpretarea unor fapte, fenomene şi situaţii actuale prin raportare la mesajul învăţăturilor de credinţă

3.1.Stabilirea de corelaţii între mesajele evanghelice, prin raportare la contextul biblic

3.2.Analiza unor evenimente din viaţa cotidiană, prin raportare la modelul vieţii lui Isus

3.3.Descrierea experienţei religioase a primelor comunităţi creştine în lumina învăţăturii Sfintei Scripturi

–Minunea de la Nunta din Cana

–Convorbirea lui Isus cu Nicodim

–Isus şi Femeia samariteană

–Minunea înmulţirii pâinilor

–Minunea orbului din naştere

–Învierea lui Lazăr

–Patima şi moartea lui Isus

–Învierea lui Isus

–Faptele Apostolilor

–Scrisorile Sfântului Pavel

–Apocalipsa

4.Aplicarea învăţăturilor de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii

–Convorbirea lui Isus cu Nicodim

–Isus şi Femeia samariteană

5.Corelarea cunoştinţelor biblice cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ

–Minunea de la Nunta din Cana

–Convorbirea lui Isus cu Nicodim

–Isus şi Femeia samariteană

–Minunea înmulţirii pâinilor

–Minunea orbului din naştere

–Învierea lui Lazăr

–Patima şi moartea lui Isus

–Învierea lui Isus

–Faptele Apostolilor

–Scrisorile Sfântului Pavel

–Apocalipsa

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

Evanghelia după Sfântul Ioan

 Minunea de la Nunta din Cana

 Convorbirea lui Isus cu Nicodim

 Isus şi Femeia samariteană

 Minunea înmulţirii pâinilor

 Minunea orbului din naştere

 Învierea lui Lazăr

Patima şi moartea lui Isus

 Intrarea în Ierusalim

 Ultima Cină

 Agonia lui Isus

 Isus în faţa lui Pilat

 Răstignirea lui Isus

Învierea lui Isus

 Apariţiile lui Isus

Faptele Apostolilor

 Rusaliile

 Primul martir creştin

 Prima comunitate creştină

 Convertirea Sfântului Pavel; viaţa şi activitatea Sfântului Pavel

 Conciliul de la Ierusalim

 Prima călătorie apostolică

 A doua călătorie apostolică

 A treia călătorie apostolică

Scrisoarea Sfântului Paul către Romani Scrisoarea Sfântului Paul către Corinteni

 Celebrarea Euharistiei

 Sfântul Paul apără libertatea creştină

 Darul Spiritului Sfânt

Scrisoarea Sfântului Paul către Galateni

 Biserica – Trupul lui Cristos

Apocalipsa

 Noul Ierusalim

SUGESTII METODOLOGICE

Programa şcolară pentru disciplina Studiul biblic, pentru clasele a XI-a şi a XII-a, profil teologic, specializarea ghid turism religios, cultul greco-catolic are ca scop aprofundarea de către elevi a noţiunilor de bază referitoare la Sfânta Scriptură, ca document fundamental al Revelaţiei divine, precum şi cunoaşterea şi interpretarea corectă a evenimentelor biblice, urmărind consecinţele acestora pentru viaţa proprie de credinţă. Prezenta programă şcolară a fost concepută ca o continuare lineară – istorică şi soteriologică – a curriculum-ului din clasele a IX-a – a X-a, pentru a oferi o perspectivă de ansamblu asupra domeniului, astfel încât, de-a lungul celor patru ani de liceu, elevii să intre în contact cu toate cărţile Bibliei şi cu principalele teme necesare pentru înţelegerea globală a atât a Scripturii, cât şi a celorlalte discipline teologice.

Actuala programă şcolară a urmărit deplasarea accentului de pe conţinuturi pe competenţe, asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului teologic şi asupra demersului didactic. Competenţele specifice au fost corelate cu unităţile de conţinut, avându-se în vedere posibilitatea ca o competenţă specifică să poată fi realizată prin una sau prin mai multe unităţi de conţinut.

Una dintre finalităţile importante ale studierii Bibliei în şcoală este familiarizarea tinerilor cu textul Scripturii. Pentru aceasta, o parte importantă a procesului didactic va fi alocată lecturii biblice şi interpretării textului în lumina învăţăturii Bisericii.

Conceptul cheie care trebuie să stea în atenţia profesorului este cel de multiperspectivitate, însemnând un mod de a gândi, de a selecta, de a examina şi de a utiliza dovezi provenind din diferite surse pentru a interpreta corect textul biblic. Un demers didactic focalizat pe înţelegerea multiperspectivităţii înseamnă a-i ajuta pe elevi să înţeleagă diferite fapte, procese şi evenimente din istoria religiei.

Activităţile propuse trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul. Profesorului îi revine rolul de călăuză în înţelegerea şi interpretarea diferitelor izvoare şi evenimente biblice, ajutându-l pe elev în descoperirea misterului revelat şi în relaţionarea mesajului Scripturii cu trăirea de credinţă a fiecăruia. Rolul elevului este de a învăţa prin cooperare, de a învăţa în contexte formale şi non-formale. Se va pune accent pe flexibilitatea şi transferul învăţării la o varietate de niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, din cadrul şcolii în viaţa personală etc.

În parcurgerea temelor prevăzute de programa şcolară se va apela la îmbinarea metodelor didactice tradiţionale (expunerea, prelegerea, explicaţia, exerciţiul) cu metodele moderne (studiul de caz, dezbaterea, procesul literar, dramatizarea etc.). Totodată, utilizarea investigaţiei ca demers didactic favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării prin descoperire, coroborarea izvoarelor istorice şi interpretarea lor, cultivarea interesului pentru cercetare etc. Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv utilizarea prezentărilor PowerPoint de către profesor sau elevi, utilizarea şi analizarea informaţiilor preluate de pe Internet etc) devine esenţială, în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare. Utilizarea surselor istorice în predarea Studiului biblic trebuie să se afle permanent în atenţia profesorului.

Formarea competenţelor legate de analiza surselor istorice este un obiectiv de predare important pentru că valoarea surselor pentru interpretarea istoriei biblice este foarte diferită, iar instrumentele de analiză ale diferitelor surse sunt foarte diverse. Din această perspectivă, strategiile didactice focalizate pe utilizarea surselor istorice trebuie să ia în considerare elemente precum categoria formală de sursă, categoria cronologică, utilizarea surselor în atingerea obiectivelor de predare.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, precum: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii, a comportamentului şi a atitudinii elevilor la orele de Studiu biblic.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.*** Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988.

2.*** Biblia Sacra Vulgata, Stuttgart, 1994.

3.*** Dic[ionar biblic, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995.

4.*** Dictionnaire d'Archéologie chrétienne et de Liturgie, vol. I- XXX, Paris, 1907-1953.

5.*** Dictionnaire de la Bible, vol. I-V, Paris, 1926-1991.

6.*** Dictionnaire de Théologie catholique, vol. I-XXVI, Paris, 1903-1950.

7.*** Evanghelia după Ioan , Ed. ARCB, 2001.

8.*** Evanghelia după Luca, Ed. ARCB, 2001.

9.*** Evanghelia după Marcu , Ed. ARCB, 1996.

10.*** Evanghelia după Matei , Ed. ARCB, 1996.

11.*** La Bible, traduction oecumenique, TOB, Paris, 1989.

12.*** La Bible de Jerusalem, Ed. du CERF, Paris, 1986.

13.*** Noul Testament, Ed. Sapientia, Iaşi, 2002.

14.*** Septuaginta, Stuttgart, 1935.

15.*** Sinopsa celor patru Evanghelii, Societatea Biblică Interconfesională din România, Bucureşti, 2000.

16.*** Vocabular de Teologie Biblică, Ed. ARCB, 2001.

17.Bagot, J.P., Dubs, J.Cl., Pour lire la Biblie, Ed. ARCB, 1994 (Traducere în limba română de Tarciziu Şerban, Cum să citim Biblia).

18.Charpentier, E., Pour lire l’Ancien Testament, Ed. du Cerf, Paris, 1994 (Traducere în limba română de Paula Iosif, Să citim Vechiul Testament, Ed. ARCB, 1998).

19.Charpentier, E., Pour lire le Nouveau Testament, Ed. du Cerf, Paris, 1992 (Traducere în limba română de Cătălina Cărăbaş-Olaru, Să citim Noul Testament, Ed. ARCB, 1999).

20.Petercă, V., De la Abraham la Iosua, Institutul Teologic Romano-Catolic, Bucureşti, 1996.

21.Sescu, P., Introducere în Sfânta Scriptură, Ed. Sapientia, Iaşi, 2001.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

CATEHISM

Clasele a XI-a – a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul greco-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Catehism se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul greco- catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocată câte 1 oră/săptămână pentru clasele a XI-a şi a XII-a.

Alături de studiul celorlalte discipline teologice, studiul acestei discipline şcolare îşi propune să aprofundeze sinteza teologico-dogmatică a învăţăturii creştine, conţinută în mod sintetic şi organic în Catehismul Bisericii Catolice. Studiat de-a lungul celor patru ani de liceu, Catehismul îi va deschide liceanului orizonturi noi de cunoaştere şi aprofundare a Crezului creştin, a doctrinei sacramentale, a eticii creştine şi a practicării rugăciunii. Dobândind competenţe specifice în acest domeniu, elevul le va transpune în atitudini adecvate de comportament creştin, menite să-i profileze în mod corespunzător identitatea creştină.

Elaborarea programei şcolare de Catehism a avut în vedere exigenţele impuse de reforma curriculară din învăţământul românesc. Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a XI-a şi a XII-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină, la nivelul programei şcolare, organizarea ofertei educaţionale în competenţe şi conţinuturi ale învăţării, prezentate distinct pentru fiecare dintre aceste componente. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au fost realizate respectând principiile relevanţei, accesibilităţii şi transmiterii sistematizate a cunoştinţelor.

Programa şcolară de Catehism este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul catehism, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

!image

1.Definirea noţiunilor de bază cu privire la adevărurile de credinţă şi normele morale revelate

2.Interpretarea unor fapte, fenomene şi atitudini cotidiene, urmărind consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă

3.Aplicarea învăţăturilor de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii

4.Utilizarea corectă a terminologiei specifice limbajului religios

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Manifestarea unui comportament adecvat credinţei şi moralei creştine, în situaţii concrete de viaţă

 Dobândirea unor atitudini conştiente, responsabile şi ecumenice, în conformitate cu învăţătura Bisericii

 Intensificarea vieţii spirituale printr-un comportament autentic creştin şi prin practicarea sacramentelor

 Cultivarea toleranţei faţă de pluralismul etic, cultural şi religios

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XI-A

1.Definirea noţiunilor de bază cu privire la adevărurile de credinţă şi normele morale revelate

–Cele zece porunci

–Lege naturala

–Lege revelata

2.Interpretarea unor fapte, fenomene şi atitudini cotidiene, urmărind consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă

2.1.Identificarea valorilor morale conţinute în mesajul celor zece porunci

2.2.Analizarea comportamentelor care derivă din trăirea şi aplicarea poruncilor în viaţa creştinului

2.3.Stabilirea de comparaţii între semnificaţia religioasă a Legii şi semnificaţia actuală a

3.Aplicarea învăţăturilor de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii

3.1.Caracterizarea unui comportament moral creştin, pornind de la mesajul poruncilor divine

3.2.Evaluarea de atitudini şi comportamente care încalcă poruncile divine

4.Utilizarea corectă a terminologiei specifice limbajului religios

4.1.Utilizarea adecvată a limbajului teologic referitor la cele zece porunci, în diferite contexte de comunicare (religioase, laice)

4.2.Analizarea unor texte religioase şi laice de referinţă cu privire la Decalog

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Legea morală

Legea morală naturală

Legea veche

Legea cea nouă sau legea evanghelică

 Cele zece porunci

Porunca întâi

o „Să-l adori pe Domnul Dumnezeul tău şi să-i slujeşti”

o „Numai lui să i te închini”

o „Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine”

o „Să nu-ţi faci chip cioplit”

Porunca a doua

o Numele Domnului este sfânt

o Numele Domnului rostit în jurământ strâmb

o Numele creştin

Porunca a treia

o Ziua sabatului

o Ziua Domnului

Porunca a patra

o Familia în planul lui Dumnezeu

o Îndatoririle membrilor familiei

Porunca a cincea

o Respectul pentru viaţa umană

o Respectul pentru demnitatea persoanelor

Porunca a şasea

o „Bărbat şi femeie i-a făcut …”

o Chemarea la curăţie

Porunca a şaptea

o Destinaţia universală a bunurilor şi proprietatea privată asupra lor

o Respectul faţă de persoane şi bunurile lor

Porunca a opta

o A trăi în adevăr

o „A da mărturie adevărului”

Porunca a noua

o Purificarea inimii

o Lupta pentru puritate

Porunca a zecea

o Dezordinea poftelor

o Dorul după Dumnezeu

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XI-A

1.Definirea noţiunilor de bază cu privire la adevărurile de credinţă şi normele morale revelate

–Omul – chip a lui Dumnezeu

–Persoana şi familia

–Persoana şi Biserica

–Persoana şi societatea

2.Interpretarea unor fapte, fenomene şi atitudini cotidiene, urmărind consecinţele acestora pentru viaţa de credinţă

–Omul – chip a lui Dumnezeu

–Persoana şi familia

–Persoana şi Biserica

–Persoana şi societatea

3.Aplicarea învăţăturilor de credinţă în viaţa personală şi a comunităţii

3.1.Caracterizarea roadelor unei vieţi creştine în plan personal şi pentru comunitate

3.2.Interpretarea unor comportamente din viaţa de zi cu zi, prin raportare la valorile creştine

–Omul – chip a lui Dumnezeu

–Persoana şi familia

–Persoana şi Biserica

–Persoana şi societatea

4.Utilizarea corectă a terminologiei specifice limbajului religios

4.1.Analizarea comparativă a diferitelor concepţii cu privire la persoană, prin raportare la învăţăturile de credinţă

4.2.Consultarea unor texte religioase şi laice de

–Omul – chip a lui Dumnezeu

–Persoana şi familia

–Persoana şi Biserica

–Persoana şi societatea

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Demnitatea persoanei umane

Omul – chip al lui Dumnezeu

Căderea

Libertatea omului

Viaţa morală şi mântuirea omului

 Persoana şi familia

Căsătoria în planul lui Dumnezeu

Sexualitatea si castitatea conjugală

Dreptul la viaţă

Biserica familială

 Persoana şi Biserica

Creştinul, mădular al Trupului Mistic al lui Cristos

Vocaţii speciale în Biserică

Vocaţia la preoţie

Viaţa consacrată, identitate şi misiune

Sfaturile evanghelice

Identitatea şi misiunea laicilor în Biserică

 Persoana şi societatea

Participarea la viaţa socială

Persoana şi autoritatea

Viziunea creştină asupra muncii

Responsabilitatea morală în viaţa comunitară

Doctrina socială a Bisericii

SUGESTII METODOLOGICE

Programa şcolară pentru disciplina Catehism, pentru clasele a XI-a şi a XII-a, profil teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios a urmărit deplasarea accentului de pe conţinuturi pe competenţe, asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului teologic şi asupra demersului didactic. Competenţele specifice au fost corelate cu unităţile de conţinut, avându-se în vedere posibilitatea ca o competenţă specifică să poată fi realizată prin una sau prin mai multe unităţi de conţinut.

Având ca scop aprofundarea de către tinerii liceeni a sintezei teologico-dogmatice a învăţăturii creştine, aşa cum este prezentată ea de către Magisteriul Bisericii, studiul Catehismului va deschide acestora orizonturi noi de cunoaştere şi aprofundare a Crezului creştin şi de practicare a rugăciunii. Activităţile proiectate la orele de Catehism vor avea în vedere formarea unui comportament cu adevărat creştin, dobândirea unor atitudini conştiente şi responsabile, precum şi cultivarea toleranţei faţă de pluralismul cultural şi religios din cadrul marii familii umane.

Prezentul curriculum este conceput într-o manieră lineară, având la bază adevărurile fundamentale cuprinse în crezul niceo-constantinopolitan. Construirea demersului didactic trebuie realizată din perspectiva competenţelor specifice, cu respectarea structurii interne a dogmelor, a textelor biblice şi patristice, precum şi cu luarea în considerare a particularităţilor clasei şi ale elevilor. În acest sens, conţinuturile trebuie înţelese ca mijloace de realizare a finalităţilor disciplinei. Alături de studiul aprofundat al adevărurilor dogmatice, profesorul va oferi elevilor activităţi care să-i implice în propria învăţare, pe baza recomandărilor bibliografice din Sfânta Scriptură şi din literatura sfinţilor părinţi, care să impună studiul aprofundat şi comentarea unor texte, contribuind la dezvoltarea gândirii şi a competenţelor de comunicare pe marginea textelor studiate.

În activitatea la clasă, profesorul va utiliza manualele ca instrumente de lucru flexibile şi adaptabile nevoilor concrete ale grupului de elevi cu care lucrează. Principala sursă de documentare pentru elevi va rămâne Catehismul Bisericii Catolice, utilizându-se ca materiale auxiliare, texte din Sfânta Scriptură şi din scrierile sfinţilor părinţi. Alegerea acestor texte se va face pe baza criteriilor de accesibilitate şi de varietate.

Profesorul va lua ca reper nevoile reale ale elevilor, adaptându-şi demersurile didactice în funcţie de acestea. Finalităţile disciplinei se realizează mai eficient dacă sunt centrate, în procesul învăţării, pe activitatea elevului. De aici decurge necesitatea de a pune accent pe activităţile didactice de tip formativ, care presupun implicare şi interacţiune în rezolvarea unor sarcini de învăţare concrete. De aceea, pe lângă metodele tradiţionale, ca dialogul, expunerea, explicaţia etc., profesorul va folosi adesea dezbaterea pe teme fundamentale de dogmatică, argumentarea biblică şi patristică, utilizarea calculatorului şi a altor mijloace audio-vizuale pentru ilustrarea unor teme, pentru căutarea de informaţii sau pentru documentarea pe o temă dată.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. De aceea ea trebuie să se realizeze ca evaluare continuă şi va avea caracter formativ, urmărind atât cunoaşterea de către elevi a principalelor adevăruri de credinţă cât şi interpretarea unor fapte, şi fenomene cotidiene în lumina învăţăturii Bisericii. Având în vedere faptul că o eficienţă sporită a învăţării poate fi asigurată şi prin diversificarea tipurilor de evaluare aplicate în procesul didactic, evaluarea va fi asigurată de profesor prin diferite forme (scrise, orale, practice), metode şi tehnici (aplicate strategic iniţial şi final/sumativ şi continuu, cu funcţie formativă de reglare-autoreglare a activităţii pe tot parcursul lecţiei), în condiţii de comunicare interactivă etc. De asemenea, pentru a-i motiva pe elevi, se vor utiliza metode şi instrumente complementare de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevilor, portofoliul, autoevaluarea.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.*** Catechismo della Chiesa Cattolica – Compendio, Ed. San Paolo, Roma, 2005.

2.*** Catehismul Bisericii Catolice, Ed. ARCB, Bucureşti, 1993.

3.*** Credin[a catolică – cateheză pentru adul[i, Ed. ARCB, Bucureşti, 1991.

4.Pal V., Etica creştină, Ed. Liceului Catolic, Bucureşti, 1999.

5.Ratzinger J., Zur Gemeinschaft gerufen, Ed. Paoline, 1991 (Traducerea în lb. română de Pr. Petru Ioan Puiu şi Pr. Ioan Mitrofan, Biserica – Chemare şi misiune, Ed. Aridia, Blaj, 2005).

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

TURISM .I PATRIMONIU CULTURAL

Clasele a XI-a – a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul greco-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Turism şi patrimoniu cultural se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocate câte 1 oră/săptămână pentru clasele a XI-a şi a XII-a.

Alături de studiul celorlalte discipline teologice, această disciplină şcolară îşi propune ca scop cunoaşterea şi descoperirea patrimoniului cultural şi religios de la începuturile creştinismului până în prezent, cu accent pe descoperirea şi păstrarea patrimoniului naţional. Disciplina Turism şi patrimoniu cultural studiază valoarea patrimoniului turistic şi cultural, conservarea, protejarea şi revitalizarea valorilor de patrimoniu din România. Această disciplină de studiu a fost proiectată ca un domeniu complementar celor umaniste (istoria, geografia, limbile străine clasice şi moderne, limba şi literatura română, literatură universală, psihologie, filosofie etc.), deoarece relaţiile dintre turism şi patrimoniu cultural, pe de o parte, şi istoria şi civilizaţia umană, pe de altă parte, sunt multiple.

Elaborarea programei şcolare de Turism şi patrimoniu cultural a avut în vedere exigenţele impuse de reforma curriculară din învăţământul românesc. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au fost realizate respectând principiile relevanţei, accesibilităţii şi transmiterii sistematizate a cunoştinţelor.. Acest curriculum oferă un cadru flexibil, care permite profesorilor să-şi desfăşoare activitatea eficient, într-o diversitate de situaţii concrete.

Programa şcolară de Turism şi patrimoniu cultural este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul patrimoniului cultural, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

!image

1.Utilizarea corectă a terminologiei şi a limbajelor specifice, pentru explicarea diferitelor aspecte din domeniile turism şi patrimoniu cultural

2.Identificarea modalităţilor de promovare şi valorificare a patrimoniului natural şi cultural în contextul turismului religios

3.Utilizarea noilor tehnologii ca surse de învăţare, documentare şi diseminare a informaţiilor referitoare la patrimoniul cultural

4.Argumentarea importanţei obiectivelor religioase ca parte integrantă a patrimoniului cultural naţional şi universal

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură, civilizaţie

 Respectul faţă de identitatea culturală proprie

 Valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale

 Atitudine pozitivă faţă de persoane şi grupuri care aparţin unor culturi diferite, cu valori, opinii şi credinţe diferite

 Respectul pentru diversitatea naturală şi umană

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XI-A

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XII-A

SUGESTII METODOLOGICE

Prezentă în planul de învăţământ ca disciplină şcolară pentru clasele a XI-a şi a XII-a, profil teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, disciplina Turism şi patrimoniu cultural îşi propune ca scop cunoaşterea şi descoperirea patrimoniului cultural şi religios de la începuturile creştinismului până în prezent, cu accent pe descoperirea şi păstrarea patrimoniului naţional.

Activităţile propuse trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul. Profesorului îi revine rolul de sprijin în înţelegerea şi interpretarea diferitelor izvoare şi evenimente ecleziastice, în explicarea diferitelor aspecte specifice domeniului patrimoniu cultural. Elevului îi revine sarcina de a învăţa prin cooperare, de a căuta informaţie relevantă, de a face corelaţii între cunoştinţele de la această disciplină de studiu şi celelalte materii.

În parcurgerea temelor prevăzute de programa şcolară, se va apela la îmbinarea metodelor didactice tradiţionale (expunerea, prelegerea, explicaţia, exerciţiul etc.) cu metodele moderne, care să îl pună pe elev în situaţia de participant direct la propria învăţare. Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv utilizarea prezentărilor PowerPoint de către profesor sau elevi, utilizarea şi analizarea informaţiilor preluate de pe Internet) devine esenţială, în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă profesorul trebuie să prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei precum şi competenţele specifice urmărite. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare ca: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii, comportamentului şi a atitudinii elevilor la orele de Turism şi patrimoniu cultural etc.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară pentru disciplina SPIRITUALITATE

Clasele a XI-a – a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul greco-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Spiritualitate se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocată câte 1 oră/săptămână pentru clasele a XI- a şi a XII-a. În afara acestei ore prevăzute în lista disciplinelor de specialitate, pentru disciplina Spiritualitate se pot aloca 1-2 ore/săptămână, pentru fiecare clasă, sub formă de consultaţii şi îndrumări spirituale.

Alături de celelalte discipline teologice, studiul Spiritualită[ii în liceele cu profil teologic îşi propune să abordeze realităţile vieţii de credinţă, dintr-o perspectivă etico-practică. Studiul spiritualităţii creştine îi ajută pe elevi să aprecieze cu conştiinţa dreaptă valorile morale, să le îmbrăţişeze prin adeziune personală şi să contribuie la transformarea creştină a lumii, spre binele întregii societăţi (Conf. Conciliul Ecumenic Vatican II, Gravissimum Educationis, 2). Pe parcursul anilor de liceu sunt tratate teme vizând familiarizarea cu limbajul specific teologiei spirituale, cunoaşterea conceptelor care stau la baza acesteia şi aprofundarea diferitelor aspecte ale vieţii spirituale.

Elaborarea programei şcolare de Spiritualitate a avut în vedere exigenţele impuse de reforma curriculară din învăţământul românesc. Structurarea noilor planuri cadru de învăţământ pentru clasele a XI-a şi a XII-a pe componentele trunchi comun şi curriculum diferenţiat determină, la nivelul programei şcolare, organizarea ofertei educaţionale în competenţe şi conţinuturi ale învăţării, prezentate distinct pentru fiecare dintre aceste componente. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au fost realizate respectând principiile accesibilităţii şi transmiterii sistematizate a cunoştinţelor.

Programa şcolară de Spiritualitate este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul teologiei spirituale, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

!image

1.Utilizarea adecvată a conceptelor specifice teologiei spirituale în diferite contexte de comunicare

2.Interpretarea unor fapte, fenomene şi atitudini specifice vieţii spirituale, în conformitate cu principiile teologiei spirituale

3.Integrarea valorilor din domeniul spiritualităţii, în diferite contexte din viaţa personală şi a comunităţii

4.Corelarea cunoştinţelor din domeniul spiritualităţii cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Cultivarea respectului faţă de valorile sacre

 Asumarea conştientă a îndatoririlor religioase, a responsabilităţilor creştine la nivel personal şi comunitar

 Conştientizarea rolului învăţăturii creştine în formarea personalităţii umane şi în relaţiile interumane

 Dezvoltarea interesului pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase în vederea creşterii spirituale

 Cultivarea atitudinii ecumenice în raport cu alte confesiuni

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XI-A

1.Utilizarea adecvată a conceptelor specifice teologiei spirituale în diferite contexte de comunicare

2.Interpretarea unor fapte, fenomene şi atitudini specifice vieţii spirituale, în conformitate cu principiile teologiei spirituale

2.1.Explicarea esenţei omului ca trăire a poruncilor lui Dumnezeu

2.2.Sintetizarea raportului dintre virtuţi şi vicii, ca modalităţi de viaţă în conformitate / în contradicţie cu poruncile lui Dumnezeu

–Harul divin

–Virtuţile

–Virtuţile teologale

–Virtuţile cardinale

–Alte virtuţi

–Virtuţile

–Virtuţile teologale

–Virtuţile cardinale

–Alte virtuţi

–Cele şapte vicii

3.Integrarea valorilor din domeniul spiritualităţii, în diferite contexte din viaţa personală şi a comunităţii

3.1.Analizarea unor exemple de trăire a virtuţilor, din viaţa religioasă şi din viaţa reală

3.2.Elaborarea unor modele de trăire personală şi socială a virtuţilor

3.3.Identificarea de atitudini şi

–Virtuţile

–Virtuţile teologale

–Virtuţile cardinale

–Alte virtuţi

–Cele şapte vicii

4.Corelarea cunoştinţelor din domeniul spiritualităţii cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ

–Harul divin

–Virtuţile

–Virtuţile teologale

–Virtuţile cardinale

–Alte virtuţi

–Cele şapte vicii

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Omul – chipul lui Dumnezeu

–Sufletul

–Raţiunea – liberul arbitru

–Persoana

 Viaţa spirituală

–Fericirea creştină şi mântuirea sufletului

–Viaţa veşnică

–Îndumnezeirea omului

 Libertatea omului

–Libertate şi responsabilitate

–Libertate şi iubire

 Harul divin

–Conceptul de har divin

–Progresul în har şi treptele vieţii spirituale

 Virtuţile

–Definiţie şi clasificare

 Virtuţile teologale

–Credinţa

–Speranţa

–Iubirea

 Virtuţile cardinale

–Înţelepciunea

–Dreptatea

–Cumpătarea

–Tăria

 Alte virtuţi

 Cele şapte vicii

–Catalogul evagrian al gândurilor rele

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XII-A

1.Utilizarea adecvată a conceptelor specifice teologiei spirituale în diferite contexte de comunicare

1.1.Sintetizarea elementelor caracteristici ale diferitelor noţiuni de cult

1.2.Explicarea rugăciunii ca mijloc de comuniune cu Dumnezeu

–Rugăciunea în viaţa creştină

–Rugăciunea în Sfânta Scriptură

–Rugăciunea în timpul Bisericii

–Expresiile rugăciunii

–Rugăciunea Domnului: Tatăl nostru

2.Interpretarea unor fapte, fenomene şi atitudini specifice vieţii spirituale, în conformitate cu principiile teologiei spirituale

2.1.Caracterizarea diferitelor forme de cult şi de rugăciune din Sfânta Scriptură şi din Tradiţia Bisericii

2.2.Analiza modului în care cultul adus lui Dumnezeu sprijină descoperirea şi contemplarea creaţiei divine

–Cultul divin

–Rugăciunea în Sfânta Scriptură

–Rugăciunea în timpul Bisericii

–Expresiile rugăciunii

–Lupta rugăciunii

–Expresiile rugăciunii

–Lupta rugăciunii

–Rugăciunea Domnului: Tatăl nostru

3.Integrarea valorilor din domeniul spiritualităţii, în diferite contexte din viaţa personală şi a comunităţii

3.1.Argumentarea necesităţii şi rolului rugăciunii în viaţa personală şi în cea a comunităţii

3.2.Elaborarea unor forme de rugăciune actuale şi compatibile cu nevoile proprii

3.3.Identificarea de atitudini creştine în contexte situaţionale date

–Tradiţia rugăciunii

–Expresiile rugăciunii

–Rugăciunea Domnului: Tatăl nostru

–Lupta rugăciunii

–Rugăciunea în Sfânta Scriptură

–Rugăciunea în timpul Bisericii

–Expresiile rugăciunii

–Lupta rugăciunii

–Expresiile rugăciunii

–Rugăciunea Domnului: Tatăl nostru

4.Corelarea cunoştinţelor din domeniul spiritualităţii cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ

–Cultul divin

–Rugăciunea în viaţa creştină

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Cultul divin

–Cultul în Vechiul Testament

–Cultul în Noul Testament

 Rugăciunea în viaţa creştină

–Rugăciunea în Sfânta Scriptură

o Rugăciunea în Vechiul Testament

o Rugăciunea în Noul Testament

–Rugăciunea în timpul Bisericii

o Binecuvântarea şi adoraţia

o Rugăciunea de cerere

o Rugăciunea de mijlocire

o Rugăciunea de mulţumire

o Rugăciunea de laudă

–Tradiţia rugăciunii

o La izvoarele rugăciunii

o Calea rugăciunii

o Călăuze pentru rugăciune

–Expresiile rugăciunii

o Rugăciunea vocală

o Meditaţia

o Rugăciunea mentală

–Lupta rugăciunii

o Obiecţiile faţă de rugăciune

o Vegherea inimii

o Încredere filială

 Rugăciunea Domnului: Tatăl nostru

–Dumnezeu Tatăl

–Cele şapte cereri

SUGESTII METODOLOGICE

Programa şcolară de Spiritualitate pentru clasele a XI-a şi a XII-a, profil teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios vizează pregătirea viitorilor slujitori ai Bisericii pentru misiunea lor pastoral-misionară şi liturgică. Programa a urmărit deplasarea accentului de pe conţinuturi pe competenţe, asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului teologic şi asupra demersului didactic. Competenţele specifice au fost corelate cu unităţile de conţinut, avându-se în vedere posibilitatea ca o competenţă specifică să poată fi realizată prin una sau prin mai multe unităţi de conţinut.

Conţinuturile sunt prezentate în mod sistematic, urmărind succesiunea logică a temelor de Spiritualitate. Astfel, temele propuse pentru clasa a XI-a au vizat familiarizarea elevilor cu noţiunile de har, virtute, viciu, urmând ca la nivelul clasei a XII-a să se aprofundeze aspectele referitoare la cult divin şi rugăciune.

Temele au fost selectate din perspectiva următoarelor principii:

–accentuarea caracterului practic, prin centrarea pe aspecte referitoare la aplicarea valorilor religioase în diferite contexte (viaţa personală, viaţa comunităţii, context liturgic);

–cultivarea interesului faţă de cunoaşterea de sine, pentru a descoperi planul lui Dumnezeu în viaţa proprie;

–corelarea cunoştinţelor din domeniul Spiritualităţii cu progresul în viaţa spirituală.

În organizarea şi desfăşurarea demersului didactic sugerăm utilizarea de strategii diverse, care să combine metodele clasice, expozitive de predare – prelegerea, expunerea sistematică, argumentarea, explicaţia – cu cele de tip euristic, utile în analizarea şi interpretarea textelor biblice sau patristice.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă, profesorul trebuie să prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei, precum şi competenţele specifice urmărite. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, precum: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii, a comportamentului şi a atitudinii elevilor la orele de Spiritualitate.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.*** Sfânta Scriptură, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982.

2.*** Catehismul Bisericii Catolice, Ed. ARCB, Bucureşti, 1993.

3.*** Il nuovo dizionario enciclopedico di spiritualita, Ed. Citta Nuova, 2000.

4.Carulli, M.C., Iezzi, V., Amati per amare, Ed. Insieme, Terlizzi, 2003.

5.Littauer, F., Sviluppa la tua personalita, Ed. Gribaudi, Milano, 2000.

6.Pesche, K.H., Etica Cristiana. Fondazioni della Teologia Morale (traducere în lb. română de Mitrofan, I., Etica creştină. Fundamente ale teologiei morale, vol. I, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 2003).

7.Spidlick, T., Izvoarele Luminii, Ed. Ars Longa, Iaşi, 1994.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

ISTORIA RELIGIILOR

Clasa a XI-a

Ciclul superior al liceului Filiera vocaţională, Profilul teologic

Cultul greco-catolic SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Istoria religiilor se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocată 1 oră/săptămână pentru clasa a XI-a.

Studiul Istoriei religiilor are ca scop prezentarea religiei în universalitatea şi diversitatea sa, precum şi prezentarea evoluţiei în timp a fenomenului religios într-un anumit ambient cultural. Cercetarea fenomenului religios în evoluţia sa istorică, studierea comparată a religiilor conduce nu doar la îmbogăţirea cunoştinţelor elevilor, ci asigură înţelegerea nuanţată a religiei proprii, a specificului şi identităţii sale, şi, prin acestea, susţine o credinţă mai profundă, un ataşament mai mare faţă de valorile moral-creştine.

Modul în care este concepută programa şcolară pentru disciplina Istoria religiilor răspunde mai întâi de toate necesităţii familiarizării elevilor cu noţiunile de bază referitoare la istoria religiilor şi la marile grupări religioase din trecut şi din prezent, în perspectiva dialogului interconfesional. Totodată, studiul istoriei religiilor presupune conexiunea cu celelalte discipline teologice, precum şi cu celelalte discipline din aria curriculară „Om şi societate”, cu rol de armonizare a cunoştinţelor referitoare la concepţia despre lume, furnizate de religie, pe de o parte, şi de ştiinţele pozitive, pe de altă parte.

Programa şcolară de Istoria religiilor este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi sunt derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul istoriei religiilor, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

!image

1.Identificarea elementelor specifice diferitelor religii şi spaţii culturale ale lumii

2.Explicarea unor fapte, fenomene, procese specifice în evoluţia unei religii

3.Analizarea fundamentelor care stau la baza comportamentului etico-moral în cadrul fiecărei religii

4.Corelarea cunoştinţelor de istorie a religiilor cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Asumarea propriei identităţi religioase, în raport cu cei de alte religii

 Dezvoltarea şi consolidarea atitudinii de respect, conciliere şi dialog cu semenii de alte credinţe şi convingeri

 Cultivarea respectului faţă de valorile existente în celelalte religii

 Stimularea gândirii reflexive şi critice, prin lecturarea şi comentarea unor texte de referinţă pentru istoria religiilor

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A IX-A

1.Identificarea elementelor specifice diferitelor religii şi spaţii culturale ale lumii

1.1.Identificarea principalelor zone culturale ale lumii şi a religiilor majoritare

1.2.Descrierea modului de organizare a vieţii religioase şi a practicilor de cult specifice principalelor religii

1.3.Stabilirea de comparaţii între aspecte specifice principalelor religii din istoria omenirii

–Situaţia religiilor în lume

–Iudaismul

–Creştinismul

–Islamul

–Hinduismul

–Confucianismul

–Budismul

–Şintoismul

–Taoismul

2.Explicarea unor fapte, fenomene, procese specifice în evoluţia unei religii

2.1.Analizarea principalelor repere istorice ale marilor religii

2.2.Elaborarea de caracterizări pentru fondatorii şi figurile marcante ale marilor religii

2.3.Identificarea comportamentelor specifice şi a modului de a trăi doctrina în cadrul fiecărei religii

–Islamul

–Hinduismul

–Confucianismul

–Budismul

–Şintoismul

–Taoismul

3.Analizarea fundamentelor care stau la baza comportamentului etico-moral în cadrul fiecărei religii

–Religia Egiptului antic

–Religia asiro-babiloniană

–Religia grecilor antici

–Religia romanilor

–Religia etruscilor

–Religia geto-dacilor

–Religiile Americii precolumbiene

–Religia Iranului antic

–Islamul

–Hinduismul

–Confucianismul

–Budismul

–Şintoismul

–Taoismul

–Islamul

–Hinduismul

–Confucianismul

–Budismul

–Şintoismul

–Taoismul

4.Corelarea cunoştinţelor de istorie a religiilor cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ

4.1.Analiza comparativă a caracteristicilor geografice, istorice şi culturale ale arealelor diferitelor religii

4.2.Stabilirea de corelaţii între principalele momente din istoria unei religii şi evenimentele din istoria laică a spaţiului geografico-istorico- cultural respectiv

–Islamul

–Hinduismul

–Confucianismul

–Budismul

–Şintoismul

–Taoismul

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Situaţia religiilor în lume

 Iudaismul

 Creştinismul

 Religia Egiptului antic

 Religia asiro-babiloniană

 Religia grecilor antici

 Religia romanilor

 Religia etruscilor

 Religia geto-dacilor

 Religiile Indiei

–Vedismul

–Brahmanismul

–Hinduismul

–Jainismul

–Budismul

 Islamul

 Religiile din China

 Religiile Americii precolumbiene

 Religia Iranului antic

SUGESTII METODOLOGICE

Programa şcolară pentru disciplina Istoria religiilor, pentru clasa a XI-a, profil teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios a urmărit deplasarea accentului de pe conţinuturi pe competenţe, asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului teologic şi asupra demersului didactic. Competenţele specifice au fost corelate cu unităţile de conţinut, avându-se în vedere posibilitatea ca o competenţă specifică să poată fi realizată prin una sau prin mai multe unităţi de conţinut.

Modul în care este concepută programa şcolară pentru disciplina Istoria religiilor răspunde atât necesităţii familiarizării elevilor cu noţiunile de bază specifice disciplinei, precum şi necesităţii clarificării sau aprofundării unor cunoştinţe dobândite la alte discipline teologice (istoria literaturii creştine, catehism, spiritualitate, studiu biblic) sau umaniste (istoria, geografia, filozofia etc.).

Rolul profesorului în furnizarea informaţiilor corecte, în explicarea diferitelor fenomene religioase este determinant. Utilizarea surselor istorice în predarea disciplinei trebuie să asigure înţelegerea fenomenului religios. Un demers didactic realizat din perspective multiple îi va ajuta pe elevi să înţeleagă diferite fapte, procese şi evenimente din istoria religiilor în complexitatea şi interdependenţele lor.

Activităţile de predare-învăţare propuse trebuie să asigure dezvoltarea interesului faţă de istoria religiilor, cultivarea spiritului de înţelegere şi de respect faţă de alte religii, de iubire, iertare şi solidaritate umană.

În parcurgerea temelor prevăzute de programele şcolare se va apela la îmbinarea metodelor didactice tradiţionale ca: expunerea, prelegerea, explicaţia, exerciţiul, cu metodele moderne: studiul de caz, dezbaterea, procesul literar, dramatizarea, studiul individual etc. Totodată, utilizarea investigaţiei ca demers didactic favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării prin descoperire etc. Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv utilizarea prezentărilor PowerPoint de către profesor sau elevi, utilizarea şi analizarea informaţiilor preluate de pe Internet etc.) devine esenţială în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă profesorul trebuie să prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei precum şi competenţele specifice urmărite. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare ca: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii, comportamentului şi a atitudinii elevilor la ore.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.Eliade, M., Tratat de istoria religiilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995.

2.Stan, Al., Rus, R., Istoria Religiilor. Manual pentru seminariile teologice, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991.

3.Suciu, Al., Filozofia şi istoria religiilor, Ed. Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 2003.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

ISTORIA BISERICII

Clasele a XI-a – a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul greco-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Istoria Bisericii se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul greco-catolic, fiindu-i alocate câte 1 oră/săptămână pentru clasele a XI-a şi a XII-a.

Alături de studiul celorlalte discipline teologice, această disciplină şcolară îşi propune ca scop cunoaşterea şi înţelegerea evoluţiei Bisericii de la începuturile creştinismului până în prezent, cu accent pe înţelegerea contribuţiei Bisericii greco-catolice la dezvoltarea culturii şi limbii poporului român. Căutând să prezinte faptele istorice din perspectiva cauzelor, evoluţiei şi legăturilor dintre acestea, disciplina Istoria Bisericii prezintă constituirea şi organizarea comunităţilor creştine, doctrina cultului, acţiunea şi influenţa creştinismului timp de două milenii, explicând, prin influenţa factorilor interni şi externi, schimbările din viaţa ecleziastică de la începuturi până astăzi. Astfel privită, această disciplină de studiu este una de bază, de cultură teologică largă, indispensabilă pentru studiul celorlalte discipline teologice, cu care se înrudeşte şi pe care le completează, precum şi pentru studiul altor discipline umaniste (istoria, geografia, limbile străine clasice şi moderne, limba şi literatura română, literatură universală, psihologie, filosofie etc), deoarece relaţiile dintre istoria Bisericii şi istoria şi civilizaţia umană sunt multiple.

Elaborarea programei şcolare de Istoria Bisericii a avut în vedere exigenţele impuse de reforma curriculară din învăţământul românesc. Stabilirea competenţelor şi selectarea conţinuturilor au fost realizate respectând principiile relevanţei, accesibilităţii şi transmiterii sistematizate a cunoştinţelor. Repartizarea temelor pe cei doi ani de studiu a urmărit atât logica metodico-didactică a organizării unui curriculum bine articulat, precum şi logica internă a domeniului de studiu. Acest curriculum oferă un cadru flexibil, care permite profesorilor să-şi desfăşoare activitatea eficient, într-o diversitate de situaţii concrete.

Programa şcolară de Istoria Bisericii este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul istoriei Bisericii, cu accent pe valorificarea din perspectiva turismului religios.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

!image

1.Interpretarea corectă şi în context istoric a evenimentelor din viaţa Bisericii

2.Descrierea modului în care Dumnezeu acţionează în istorie prin Biserică

formularea şi înţelegerea doctrinei creştine

3.Analizarea evenimentelor din istoria Bisericii şi a rolului acestora în

4.Corelarea cunoştinţelor religioase despre Istoria Bisericii cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Conştientizarea importanţei cunoaşterii istoriei Bisericii pentru viaţa personală şi a comunităţii

 Asumarea propriei identităţi religioase

 Responsabilizarea în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din apartenenţa la Biserică

 Interesul pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XI-A

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XII-A

SUGESTII METODOLOGICE

Prezentă în planul de învăţământ ca disciplină şcolară pentru clasele a XI-a şi a XII-a, profilul teologic, specializarea ghid turism religios, cultul greco-catolic, disciplina Istoria Bisericii abordează constituirea şi organizarea comunităţilor creştine, doctrina cultului, acţiunea şi influenţa creştinismului timp de două milenii, explicând, prin influenţa factorilor interni şi externi, schimbările din viaţa ecleziastică de la începuturi până astăzi. Studiul acestei discipline şcolare are ca scop atât familiarizarea elevilor cu noţiunile de bază referitoare la istoria creştinismului, precum clarificarea sau aprofundarea unor cunoştinţe dobândite la alte discipline umaniste ca: istoria, geografia, istoria literaturii creştine, catehism, spiritualitate, studiu biblic, filozofie etc.

Activităţile propuse trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul. Profesorului îi revine rolul de sprijin în înţelegerea şi interpretarea diferitelor izvoare şi evenimente ecleziastice, în explicarea diferitelor fenomene şi procese din evoluţia Bisericii. Elevului îi revine sarcina de a învăţa prin cooperare, de a valorifica experienţa sa de învăţare în contexte formale şi non-formale, precum şi de a realiza transferul învăţării la o varietate de niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul, din cadrul şcolii în viaţa personală etc.

Studiul Istoriei Bisericii contribuie la înlăturarea stereotipurilor şi a automatismelor de gândire, la dezvoltarea interesului faţă de istoria ecleziastică, la cultivarea atitudinii de respect faţă de Biserică şi faţă de Magisteriu, precum şi la dezvoltarea spiritului de iubire, iertare şi solidaritate umană.

În parcurgerea temelor prevăzute de programa şcolară, se va apela la îmbinarea metodelor didactice tradiţionale cu metodele moderne. Totodată, utilizarea investigaţiei ca demers didactic favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării prin descoperire. Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv utilizarea prezentărilor PowerPoint de către profesor sau elevi, utilizarea şi analizarea informaţiilor preluate de pe Internet) devine esenţială, în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare.

Utilizarea surselor istorice în predarea disciplinei Istoria Bisericii trebuie să se afle permanent în atenţia profesorului. Formarea competenţelor legate de analiza surselor istorice este un obiectiv de predare important deoarece valoarea surselor pentru interpretarea istoriei biblice este foarte diferită, iar instrumentele de analiză ale diferitelor surse sunt foarte diverse. Din această perspectivă, strategiile didactice focalizate pe utilizarea surselor istorice trebuie să ia în considerare elemente precum categoria formală de sursă, categoria cronologică, categoria tipologică şi hermeneutică. Conceptul cheie care trebuie să stea în atenţia profesorului este cel de multiperspectivitate, însemnând un mod de a gândi, de a selecta, de a examina şi de a utiliza dovezi provenind din diferite surse pentru a interpreta corect textul biblic.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă profesorul trebuie să prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei precum şi competenţele specifice urmărite. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare ca: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii, comportamentului şi a atitudinii elevilor la orele de Istoria Bisericii etc.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.Comby, J., Pour lire L’HISTOIRE DE L’EGLISE, Tome I – des origines au XV siecle, Les Editions du Cerf, Paris, 1986 (Traducerea în limba română de Mihaela Voicu, Să citim ISTORIA BISERICII; Vol 1 – De la origini până în secolul al XV-lea, Ed. ARCB, Bucureşti, 1999).

2.Comby, J., Pour lire L’HISTOIRE DE L’EGLISE, Tome II – du XV au XX siecle, Les Editions du Cerf, Paris, 1986 (Traducerea în limba română de Mariana Petrişor, Să citim ISTORIA BISERICII; Vol 2 – Din secolul al XV-lea până în secolul XX, Ed. ARCB, Bucureşti, 2000).

3.Dumea, E., Teme de istoria Bisericii, Ed. Sapientia, Iaşi, 2002.

4.Franzen, A., Baumer, R., Papstdeschichte. Das Petrusamt in seiner Idee und in seiner geschichtlichen Verwirklichung in der Kirche, Editura Herder, Freiburg im Breisgau, 1974 (Traducerea în limba română de Romulus Pop, Istoria papilor. Misiunea lui Petru în ideea şi realizarea ei istorică în Biserică, Ed. ARCB, Bucureşti, 1996).

5.Hertling, L.S.J., Geschichte der Katolischen Kirche, Morus Verlag, Berlin, 1967 (Traducerea în limba română de Emil Dumea, Istoria Bisericii, Ed. Ars Longa, Iaşi, 1998).

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

ISTORIA ARTEI SACRE

Clasele a XI-a – a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul greco-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Istoria artei sacre se studiază în cadrul curriculumului diferenţiat pentru filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocată câte 1oră/săptămână la clasele a XI-a şi a XII-a.

Domeniul istoriei artei sacre are ca scop familiarizarea elevilor cu evoluţia stilurilor de artă de- a lungul succesiunii civilizaţiilor, raportată la viaţa şi arta religioasă creştină. Modul de abordare a conţinuturilor şi a competenţelor prevăzute presupune stabilirea de relaţii cu alte discipline ale curriculumului pentru această specializare, în special cu disciplinele teologice.

Programa de faţă urmăreşte însuşirea de către elevi a unui vocabular de termeni specifici care să asigure înţelegerea domeniului istoriei artelor şi să susţină punerea în valoare a artei creştine şi a importanţei acesteia în societatea contemporană. În acelaşi timp, studierea disciplinei Istoria artei creştine contribuie la formarea culturii artistice a elevului.

Programa îşi propune, pentru clasa a XI-a, prezentarea evoluţiei cronologice a creaţiei artistice plastice, iar pentru clasa a XII-a, studierea iconografiei bizantine şi a operelor valoroase de artă de inspiraţie creştină prezente în diferite oraşe reprezentative ale lumii.

Programa şcolară de Istoria artei creştine este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul istoriei arte, cu accent pe valorificarea din perspectiva sacrului.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

!image

1.Analizarea principalelor moduri de manifestare artistică a umanităţii, din perspectiva evoluţiilor stilurilor şi a artei de inspiraţie creştină

2.Interpretarea istoriei artei din punct de vedere teologic creştin

percepere şi redare) prin frumuseţe spirituală

3.Abordarea artei ca diaconie, ca accedere spre frumuseţea divină (în

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Atitudinea pozitivă faţă de artă, cultură, societate

 Respect faţă de identitatea culturală proprie

 Valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale

 Respectul pentru diversitatea artistică

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XI-A

!image

perspectiva evoluţiilor stilurilor şi a artei de inspiraţie creştină

1.Analizarea principalelor moduri de manifestare artistică a umanităţii din

1.1.Identificarea elementelor specifice artei plastice din diferite epoci şi zone geografice

1.2.Analizarea rolului diferitelor tehnici şi modalităţi de folosire a limbajului plastic în dezvoltarea creaţiei artistice

–Arta popoarelor antice

–Arta medievală

–Arta renascentistă

–Arta europeană în secolul al XVII-lea

–Arta europeană în secolul al XIII-lea

2.Interpretarea istoriei artei din punct de vedere teologic creştin

2.1.Recunoaşterea unor diferenţe de viziune în procesul artistic

2.2.Analizarea rolului unor aspecte economice, sociale, politice şi religioase asupra creaţiei artistice

2.3.Sintetizarea spiritului estetic al diferitelor epoci şi a modului de reflectare a acestuia în

–Arta popoarelor antice

–Arta medievală

–Arta renascentistă

–Arta europeană în secolul al XVII-lea

–Arta europeană în secolul al XIII-lea

3.Abordarea artei ca diaconie, ca accedere spre frumuseţea divină (în percepere şi redare) prin frumuseţe spirituală

3.1.Analizarea orientării şi dinamicii concepţiilor despre lume, viaţă şi artă ale diferitelor epoci, reflectate în operele de artă

3.2.Analizarea creaţiilor artistice specifice epocilor studiate, din punct de vedere creştin

3.3.Evidenţierea rolului artei în plan cultural şi educaţional

–Arta medievală

–Arta renascentistă

–Arta europeană în secolul al XVII-lea

–Arta europeană în secolul al XIII-lea

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Arta popoarelor antice

–Arta mesopotamiană

–Arta egipteană

–Arta greacă

–Arta romană

 Arta medievală

–Arhitectura bizantină, romanică şi gotică

–Sculptura romanică şi gotică

–Pictura medievală; stilul bizantin

 Arta renascentistă

–Renaşterea italiană – arhitectura şi sculptura (Trecento, Quattrocento, Cinquecento)

–Renaşterea italiană - pictura în prerenaştere. Tradiţie si inovaţie în Quattrocento.

Elementele inovatoare în operele artiştilor Masaccio, Pablo Uccello, Boticelli, Piero della Francesca, Andreea Mantegna

–Renaşterea italiană – pictura în Cinquecento. Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Raffaelo Sanzio, Giorgione, Tizian

–Renaşterea în restul Europei – Ţarile de Jos, Germania

 Arta europeană în secolul al XVII-lea

–Barocul în Italia – specificul stilului (reprezentanţi si opere semnificative)

–Şcoala flamandă – elemente caracteristice, reprezentanţi

–Şcoala spaniolă – elemente caracteristice, reprezentanţi

–Şcoala olandeză – elemente caracteristice, reprezentanţi

 Arta europeană în secolul al XIII-lea

–Realismul în arta secolului al XIX-lea – elemente caracteristice, reprezentanţi

–Impresionismul – elemente caracteristice, reprezentanţi

–Curente şi mişcări artistice ale secolului al XX-lea – caracteristici generale

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XII-A

!image

1.Analizarea principalelor moduri de manifestare artistică a umanităţii din perspectiva evoluţiilor stilurilor şi a artei de inspiraţie creştină

1.1.Identificarea elementelor specifice artei plastice de inspiraţie creştină, din diferite epoci şi zone geografice

1.2.Analizarea rolului diferitelor tehnici şi modalităţi de folosire a limbajului plastic în dezvoltarea creaţiei artistice creştine

–Simboluri şi reprezentări creştine în Catacombe

–Lăcaşuri de cult creştine în primele secole

–Arta paleocreştină

–Arta romanică şi gotică

2.Interpretarea istoriei artei din punct de vedere teologic creştin

2.1.Realizarea de comparaţii între viziunile manifestate în procesul artistic în diferite epoci istorice

2.2.Analizarea impactului factorilor economici, sociali, politici şi religioşi asupra dezvoltării creaţiei artistice

2.3.Sintetizarea spiritului estetic al diferitelor epoci şi a modului de reflectare a acestuia în

–Simboluri şi reprezentări creştine în Catacombe

–Lăcaşuri de cult creştine în primele secole

–Arta paleocreştină

–Arta romanică şi gotică

–Mozaicul bizantin

3.Abordarea artei ca diaconie, ca accedere spre frumuseţea divină (în percepere şi redare) prin frumuseţe spirituală

3.1.Analizarea orientării şi dinamicii concepţiilor despre lume, viaţă şi artă ale unei epoci, reflectate în operele de artă religioasă

3.2.Analizarea creaţiilor artistice specifice diferitelor epoci, din punct de vedere creştin

3.3.Evidenţierea rolului artei religioase în plan cultural şi educaţional

–Arta icoanei, teologie a frumuseţii

–Mozaicul bizantin

–Opere de artă de inspiraţie creştină din patrimoniul universal. în oraşele şi marile muzee ale lumii

LISTA UNITĂŢILOR DE CONŢINUT

 Simboluri şi reprezentări creştine în Catacombe

 Lăcaşuri de cult creştine în primele secole

 Arta icoanei, teologie a frumuseţii

–Frumuseţea în viziunea biblică. Cuvântul şi imaginea

–Despre sacru – spatiu sacru, timp sacru

–Icoana Sfintei Treimi de Andrei Rubblin

–Icoana Maicii Domnului de la Vladimir

–Icoana Naşterii lui Cristos

–Icoana Învierii lui Cristos

–Frescele bisericilor româneşti din nordul Moldovei

 Mozaicul bizantin

–San Vitale Ravena

–Biserica Sfânta Sofia

 Arta romanică şi gotică

–Catedrala Notre-Dame, Paris

–Catedrala Chartres

 Opere de artă de inspiraţie creştină din patrimoniul universal. în oraşele şi marile muzee ale lumii

–Assisi, Padova, Florenţa – Giotto, Fra Angelico

–Veneţia – San Marco

–Florenţa – Galeria Uffizi

–Paris – Sainte-Chapelle, Catedrala Notre-Dame, Chartres, Muzeul Luvru, Muzeul de artă modernă

–Roma – San Paulo fuori le Mura, Catedrala Sfântul Petru

–Muzeele Vaticanului

–Londra – National Gallery

–New York – Metropolitan Museum

–Leningrad – Ermitaj

–Madrid – Prado

SUGESTII METODOLOGICE

Prezentă în planul de învăţământ ca disciplină şcolară pentru clasele a XI-a şi a XII-a, profil teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, disciplina Istoria artei sacre vizează pregătirea de specialitate a viitorului ghid în domeniul turismului religios, prin accentul pus pe cunoaşterea domeniului artei, pe valorificarea aspectelor specifice artei sacre, pe înţelegerea specificului artei în diferite epoci istorice, pe dezvoltarea de atitudini pozitive faţă de patrimoniul cultural naţional şi universal.

Pentru aplicarea acestei programe şi pentru dezvoltarea învăţării în clasă se recomandă realizarea unor activităţi diversificate, precum:

–expunerea de informaţii sintetice, generale şi specifice, referitoare la încadrarea în timp şi spatiu a diferitelor domenii de creaţie;

–demonstraţia şi analiza compartivă, prin imagini, a modului de realizare a spaţiului plastic în opera de arta;

–dialogul în procesul învăţării şi al verificării cunoştinţelor specifice istoriei artelor;

–documentarea proprie în muzee de artă şi în biblioteci, ca exerciţiu de informare directă;

–elaborarea şi susţinerea de referate pe diferite teme de artă sacră;

–structurarea logică a informaţiilor în raport cu evoluţia cronologică a creaţiilor artistice;

–identificarea şi diferenţierea caracteristicilor generale şi particulare ale operei de artă, într-un context dat;

–utilizarea unui limbaj specific, în comentarea operei de artă;

–exprimarea unor judecăţi de valoare proprii faţă de artă.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă profesorul trebuie să prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei precum şi competenţele specifice urmărite. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, cu relevanţă pentru domeniul artei sacre: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

CONTABILITATE

Clasa a XI-a

Ciclul superior al liceului Filiera vocaţională, Profilul teologic

Cultul greco-catolic SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTĂ DE PREZENTARE

Programa şcolară pentru disciplina Contabilitate reprezintă o ofertă curriculară de disciplină de specialitate din curriculum diferenţiat pentru ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios – proiectată pentru un buget de timp de o oră pe săptămână la clasa a XI-a.

Studierea acestei discipline se realizează cu scopul familiarizării elevilor cu elementele de bază ale proceselor financiar-contabile ale unei agenţii de turism. Competenţele vizate şi conţinuturile abordate asigură elevilor de liceu posibilitatea de a învăţa despre sistemul financiar-contabil, sistemul fiscal naţional şi sistemul de gestiune, de a explora rolurile lor ca cetăţeni cuprinşi într-un sistem fiscal, de a se informa cu privire la gestiunea unei entităţi economice, de a-şi dezvolta aptitudini pentru luarea unor decizii financiare personale şi în numele unei entităţi economice.

Programa şcolară pentru disciplina Contabilitate este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare a elevului de ciclul liceal.

Programa şcolară de Contabilitate este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare. Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare, sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul contabilitate în relaţie cu domeniul turismului religios şi sunt derivate din competenţele generale.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

Recomandările bibliografice pentru lectura suplimentară se adresează atât profesorilor, ca surse de informare şi documentare pentru pregătirea demersului didactic, cât şi elevilor care doresc să aprofundeze, prin studiu individual, anumite conţinuturi abordate de această disciplină şcolară.

!image

1.Definirea elementelor caracteristice ale activităţii contabilităţii

2.Utilizarea informaţiilor contabile şi financiare pentru luarea deciziilor în cadrul entităţii economice

3.Evaluarea performanţei entităţii economice pe baza informaţiilor contabile

4.Aplicarea tehnicilor şi procedurilor de înregistrare operativă şi contabilă, cu adaptare la specificul contabilităţii în domeniul turistic

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Respectarea legislaţiei financiar-contabile

 Responsabilitatea pentru soluţiile economice propuse

 Comportament economic activ şi responsabil

 Atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură şi civilizaţie

 Valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale, sociale, economice

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Definirea elementelor caracteristice ale activităţii contabilităţii

CLASA A XI-A

SUGESTII METODOLOGICE

Programa şcolară pentru disciplina Contabilitate clasa a XI-a, profilul teologic, specializarea ghid turism religios, cultul greco-catolic are ca scop familiarizarea elevilor cu elementele de bază ale proceselor financiar-contabile ale unei agenţii de turism.

Abordarea acestui domeniu ajută elevii de liceu de la specializarea ghid turism religios să înţeleagă sistemul economiei de piaţă, sistemul de preţuri şi concurenţă. De asemenea, competenţele vizate susţin dezvoltarea aptitudinilor necesare pentru luarea de decizii financiare şi permit elevilor să exploreze oportunităţi în alegerea unei cariere.

Prin conţinuturile menţionate, studiul acestui domeniu permite conexiuni cu celelalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Activităţile propuse pentru construirea demersurilor de învăţare trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul. Rolul profesorului este acela de călăuză în demersurile de furnizare a informaţiilor corecte, de explicare a terminologiei de specialitate, de interpretare a diferitelor surse de informaţie. Rolul elevului este de a învăţa prin cooperare, de a căuta informaţii relevante pentru domeniul turismului, de a le interpreta şi analiza din perspectiva contextului turistic actual. Demersurile didactice vor promova flexibilitatea în învăţare şi transferul cunoştinţelor la o varietate de niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul, din cadrul şcolii în viaţa personală.

Conţinuturile sunt dezvoltate pornind de la familiarizarea elevilor cu domeniul general al contabilităţii până la analizarea contextualizată a elementelor de contabilitate în domeniul turismului..

Evaluarea reprezintă o componentă de bază a procesului didactic. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, pe care specificul disciplinei le poate susţine: proiectul, portofoliul referitor la diferite activităţi turistice, autoevaluarea.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.Cristea, A., Tehnologia activităţilor de turism, Editura Pro Universitaria, Universitatea Creştină

,,Dimitrie Cantemir”.

2.Drăgan, N., Mierosu, E., Tomescu, N., Chimia mediului şi a calităţii vieţii, Editura LVS Crepuscul, Ploieşti.

3.Drăgan, N., Mierosu, E., Tomescu, N., Om – sănătate – protecţia consumatorului, Editura LVS Crepuscul, Ploieşti.

4.Merce, E. şi colectiv, Marketing, Turism şi alimentaţie public, manual pentru clasa a XI-a Editura Oscar Print, Bucureşti.

5.Mihai, Şt., Capotă, V., Costea, F., Alimentaţie publică şi turism, manual pentru clasa a IX-a, Editura CD Press, Bucureşti.

6.Mihai, Şt., Capotă, V., Costea, F., Alimentaţie publică şi turism, manual pentru clasa a X-a, Editura CD Press, Bucureşti.

7.Patriche, D. şi colectiv, Elemente de marketing turistic, Editura Global MediaImage, Deva.

8.Stănciulescu, G., Economia întreprinderii, profil Servicii, manual pentru clasa a X- a, Editura Oscar Print, Bucureşti.

9.Stănciulescu, G., Economia întreprinderii, profil Turism, manual pentru clasa a XI-a, Editura Oscar Print, Bucureşti.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

TEHNOLOGIA ACTIVITĂ,II DE TURISM

Clasa a XI-a

Ciclul superior al liceului Filiera vocaţională, Profilul teologic

Cultul greco-catolic SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTĂ DE PREZENTARE

Programa şcolară pentru Tehnologia activităţii de turism reprezintă o ofertă curriculară de disciplină de specialitate din curriculum diferenţiat pentru ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios – proiectată pentru un buget de timp de o oră pe săptămână la clasa a XI-a.

Studierea acestei discipline se realizează din perspectiva familiarizării cu elementele de bază ale proceselor economice şi financiare ale unei agenţii de turism. Competenţele vizate şi conţinuturile abordate oferă elevilor de liceu posibilitatea de a învăţa despre sistemul liberei iniţiative şi de a explora rolurile lor ca cetăţeni, producători sau consumatori. Abordarea acestui domeniu îi ajută pe elevi să înţeleagă sistemul economiei de piaţă, sistemul de preţuri şi concurenţă, le dezvoltă aptitudinile necesare pentru luarea de decizii, le permite acestora să exploreze oportunităţi în alegerea unei cariere.

Programa şcolară pentru disciplina Tehnologia activităţii de turism este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al elevului de ciclul liceal.

Programa şcolară de Tehnologia activităţii de turism este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare. Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi sunt derivate din competenţele generale. Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul activităţii de turism. Proiectarea curriculară pune accent pe abordarea interdisciplinară pe unităţi tematice, semi-autonome.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

Recomandările bibliografice pentru lectura suplimentară se adresează atât profesorilor, ca surse de informare şi documentare pentru pregătirea demersului didactic, cât şi elevilor care doresc să aprofundeze, prin studiu individual, anumite conţinuturi abordate de această disciplină şcolară.

!image

1.Identificarea modalităţilor de promovare a importanţei culturale, sociale şi economice a turismului

2.Caracterizarea activităţii agenţiilor de turism în cadrul turismului intern şi internaţional

3.Elaborarea de produse turistice de interes naţional, regional şi local

4.Organizarea şi derularea de activităţi turistice

5.Argumentarea nevoii de produse de asigurare în domeniul turismului

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Comportament economic activ şi responsabil

 Raţionalitatea utilizării resurselor

 Respectul pentru diversitatea naturală şi umană

 Respectul faţă de identitatea culturală proprie

 Apreciere faţă de persoane şi grupuri care aparţin unor culturi diferite, cu valori, opinii şi credinţe diferite

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

5.Argumentarea nevoii de produse de asigurare în domeniul turismului

3.Elaborarea de produse turistice de interes naţional, regional şi local

2.Caracterizarea activităţii agenţiilor de turism în cadrul turismului intern şi internaţional

1.Identificarea modalităţilor de promovare a importanţei culturale, sociale şi economice a turismului

CLASA A XI-A

4.Organizarea şi derularea de activităţi turistice

SUGESTII METODOLOGICE

Disciplina Tehnologia activităţii de turism are ca scop familiarizarea elevilor cu elementele de bază ale proceselor economice şi financiare ale unei agenţii de turism. Abordarea acestui domeniu ajută elevii de liceu de la specializarea ghid turism religios să înţeleagă sistemul economiei de piaţă, sistemul de preţuri şi concurenţă şi susţine dezvoltarea aptitudinilor necesare pentru luarea de decizii. De asemenea, permite elevilor să exploreze oportunităţi în alegerea unei cariere.

Totodată, studiul acestui domeniu permite conexiuni cu celelalte discipline ce dau identitate specializării ghid turism religios.

Activităţile propuse pentru construirea demersurilor de învăţare trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul. Rolul profesorului este acela de călăuză în demersurile de furnizare a informaţiilor corecte, de explicare a terminologiei de specialitate, de interpretare a diferitelor surse de informaţie. Rolul elevului este de a învăţa prin cooperare, de a căuta informaţii relevante pentru domeniul turismului, de a le interpreta şi analiza din perspectiva contextului turistic actual. Demersurile didactice vor promova flexibilitatea în învăţare şi transferul cunoştinţelor la o varietate de niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul, din cadrul şcolii în viaţa personală.

Conţinuturile sunt dezvoltate pornind de la familiarizarea elevilor cu domeniul general al activităţii de turism, până la analizarea de aspecte specifice precum: agenţia de turism, produsul turistic, tehnica derulării acţiunilor turistice. Nu în ultimul rând, analizarea activităţii de turism este contextualizată la problematica globală referitoare la protecţia şi ameliorarea mediului şi este corelată cu noţiuni de prim-ajutor – ca aspecte conexe, dar absolut necesare în activităţile de turism.

Evaluarea reprezintă o componentă de bază a procesului didactic. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, pe care specificul disciplinei le poate susţine: proiectul, portofoliul referitor la diferite activităţi turistice, autoevaluarea.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.Cristea, A., Tehnologia activităţilor de turism, Editura Pro Universitaria, Universitatea Creştină

,,Dimitrie Cantemir”, Bucureşti.

2.Drăgan, N., Mierosu, E., Tomescu, N., Chimia mediului şi a calităţii vieţii, Editura LVS Crepuscul, Ploieşti.

3.Drăgan, N., Mierosu, E., Tomescu, N., Om – sănătate – protecţia consumatorului, Editura LVS Crepuscul, Ploieşti.

4.Merce, E. şi colectiv, Marketing, Turism şi alimentaţie public, manual pentru clasa a XI-a Editura Oscar Print, Bucureşti.

5.Mihai, Şt., Capotă, V., Costea, F., Alimentaţie publică şi turism, manual pentru clasa a IX-a, Editura CD Press, Bucureşti.

6.Mihai, Şt., Capotă, V., Costea, F., Alimentaţie publică şi turism, manual pentru clasa a X-a, Editura CD Press, Bucureşti.

7.Patriche, D. şi colectiv, Elemente de marketing turistic, Editura Global MediaImage, Deva.

8.Stănciulescu, G., Economia întreprinderii, profil Servicii, manual pentru clasa a X- a, Editura Oscar Print, Bucureşti.

9.Stănciulescu, G., Economia întreprinderii, profil Turism, manual pentru clasa aXI-a, Editura Oscar Print, Bucureşti.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

ECONOMIA TURISMULUI

Clasa a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul greco-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTĂ DE PREZENTARE

Programa şcolară Economia turismului reprezintă o ofertă curriculară de disciplină de specialitate din curriculum diferenţiat pentru ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios – proiectată pentru un buget de timp de o oră pe săptămână la clasa a XII-a.

Locul acestei discipline în liceu este justificat de nevoia de a studia problematica economiei de piaţă, astfel încât tinerii: să dobândească competenţele necesare unei orientări eficiente în mediul economic, valorificându-şi resursele personale în acord cu exigenţele proprii şi cu cele ale comunităţii în care trăiesc; să îşi dezvolte motivaţia şi disponibilitatea de a reacţiona pozitiv la o realitate în continuă schimbare.

În vederea realizării acestor finalităţi, prezentul curriculum integrează următoarele dimensiuni:

dimensiunea explicativ-informativă, vizând însuşirea cunoştinţelor despre activitatea economică, despre comportamentul raţional al consumatorului şi al producătorului, precum şi despre mecanismele de funcţionare ale economiei de piaţă;

dimensiunea normativă, referitoare la orientarea comportamentului şi a deciziilor individului, ca agent economic, în raport cu normele, principiile şi legile activităţii economice;

dimensiunea interogativ-reflexivă şi valorizatoare, care are în vedere dezvoltarea competenţelor specifice gândirii critice;

dimensiunea practică, urmărind formarea de atitudini şi exersarea de comportamente economice raţionale.

Elementele de noutate ale prezentei programe şcolare sunt legate de următoarele aspecte:

orientarea către latura pragmatică a aplicării curriculumului: corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permite profesorului să realizeze conexiunea explicită între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă; corelaţia propusă are în vedere posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând o corespondenţă biunivocă între acestea;

recomandarea unor valori şi atitudini care să completeze dimensiunea cognitivă a învăţării cu cea afectiv-atitudinală şi morală, din perspectiva finalităţilor educaţiei, dar şi a disciplinei Economia turismului;

includerea unor sugestii metodologice care să orienteze spre modalităţi didactice concrete de utilizare a curriculumului în proiectarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare.

Programa şcolară de Economia turismului este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare. Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi sunt derivate din competenţele generale.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

!image

!image

1.Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea demersurilor de cunoaştere şi explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală

2.Aplicarea cunoştinţelor specifice ştiinţelor sociale în rezolvarea unor situaţii- problemă, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare

3.Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în cadrul diferitelor grupuri

4.Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei lumi în schimbare

5.Participarea la luarea deciziilor şi la rezolvarea problemelor comunităţii

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Libertate economică

 Eficienţă economică

 Raţionalitatea utilizării resurselor

 Comportament economic activ şi responsabil

!image

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XII-A

!image

SUGESTII METODOLOGICE

Prezentul curriculum este un instrument de lucru care se adresează profesorilor care predau disciplina Economie turismului. Acesta a fost conceput în aşa fel încât să permită profesorului:

să orienteze elevii în utilizarea unor concepte şi practici care ţin de cultivarea raţionalităţii economice;

să-şi orienteze propria activitate pentru formarea la elevi a competenţelor specifice domeniului economic;

să-şi manifeste creativitatea didactică şi să le faciliteze adecvarea demersurilor didactice la particularităţile elevilor cu care lucrează.

Sugestiile metodologice au în vedere deplasarea accentului de pe conţinuturi pe competenţe. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine specifică domeniului, care nu devine obligatorie în abordarea acestora la clasă.

Pentru accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei Economia turismului, se va face apel la: valorificarea experienţei de viaţă a elevilor; utilizarea unor exemple din economia românească, accentuând aspecte specifice ghidului în turism religios; analizarea unor procese referitoare la integrarea României în spaţiul economic al Uniunii Europene.

Considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea acestuia spre formarea competenţelor specifice presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării sistematice şi de durată, prin:

utilizarea unor metode active (de exemplu: învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri, analiza de text, realizarea de portofolii), care pot contribui la crearea cadrului educaţional ce încurajează interacţiunea socială pozitivă, motivaţia intrinsecă şi angajarea elevului în procesul de învăţare;

utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în exerciţii de simulare a acţiunii în mediul economic pentru apropierea procesului de predare-învăţare de realitatea economică.

Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Evaluarea trebuie să se realizeze în mod preponderent ca evaluare continuă, formativă. Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevilor.

!image

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.Alexandru, D., Neguţ, S., Istrate, I., Geografia turismului, Bucureşti, Editura Academiei, 1997.

2.Angelescu, C., Jula, D. Timpul liber – condi[ionări şi implica[ii economice, Bucureşti, Editura Economică, 1997.

3.Bran, F., Simon, T., Nistoreanu, P., Ecoturism, Bucureşti, Editura Economică, 2000.

4.Bremond, J., Geledan, A., Dic[ionar economic şi social, Bucureşti, Editura Expert, 1995.

5.Brown, R. L., Eco-economie, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2001.

6.Emilian, R. (coord.), Ini[iere în managementul serviciilor, Bucureşti, Editura Expert, 2001.

7.Florescu, C. (coord.), Marketing, Bucureşti, Marketer – Grup Academic de marketing şi management, 1992.

8.Isachen, A. J., Hamilton, B. C., Gylfason, Th., Să în[elegem economia de pia[ă, Bucureşti, Editura Oscar Print, 1992.

9.Istrate, I., Bran, F., Roşu, A. G., Economia turismului şi mediului înconjurător, Bucureşti, Editura Economică, 1996.

10.Minciu, R., Economia turismului, Bucure şti, Ed. Uranus, 2001.

!image

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

MARKETING ÎN TURISM

Clasa a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul greco-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTĂ DE PREZENTARE

Programa şcolară Marketing în turism reprezintă o ofertă curriculară de disciplină de specialitate din curriculum diferenţiat pentru ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco- catolic, specializarea ghid turism religios – proiectată pentru un buget de timp de o oră pe săptămână la clasa a XII-a.

Studierea acestei discipline contribuie la dezvoltarea unui ansamblu de competenţe ce dau identitate specializării ghid turism religios, prin accentul pus pe următoarele aspecte: orientarea către rezolvarea problemelor consumatorului de servicii de turism religios, sub aspect economic clientul fiind cel mai important “element patrimonial“; valorificarea ideii adaptării ofertei de servicii la particularităţile diferitelor categorii de consumatori şi clienţi de servicii de turism religios, prin apelul la instrumentele pe care le implică componentele marketingului (produs, preţ, distribuţie, promovare); utilizarea tehnicilor şi instrumentelor specifice cercetărilor de marketing, care stau la baza studierii comportamentului clienţilor.

In acord cu aceste aspecte, curriculumul propus pentru disciplina Marketing în turism îmbină următoarele dimensiuni:

 dimensiunea explicativă-informativă: însuşirea şi utilizarea terminologiei şi a instrumentelor de analiză specifice domeniului marketingului turismului, astfel încât elevii să dobândească competenţe de analiză, evaluare, explicare a domeniului în care îşi vor exercita profesiunea;

 dimensiunea normativă: promovează perspectiva armonizării exigenţelor normelor morale cu cele specifice unui comportament economic raţional, bazat pe valorile eficienţei economice şi sociale;

 dimensiunea interogativ-reflexivă şi valorizatoare: curriculumul propune exersarea şi dezvoltarea competenţelor specifice gândirii critice;

 dimensiunea practică: demersurile programei sunt orientate spre susţinerea competentelor propuse cu conţinuturi şi sugestii metodologice relevante pentru realitatea pieţei turismului religios şi spre exersarea deprinderilor dobândite de elevi în diferite contexte economice şi profesionale simulate.

Programa şcolară de Marketing în turism este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare. Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi sunt derivate din competenţele generale.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

!image

1.Argumentarea rolului şi a importantei marketingului pentru unităţi şi instituţii

2.Utilizarea metodelor şi tehnicilor specifice în analiza pieţei

3.Analiza rezultatelor unui studiu de piaţă

4.Dezvoltarea strategiei de marketing ca element al planului de afaceri

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Promovarea valorilor etice în activitatea de marketing în turism

 Atitudinea pozitivă faţă de clienţii care aparţin unor culturi diferite, cu valori, opinii şi credinţe diferite

 Sesizarea preferinţelor diferitelor categorii de consumatori de servicii turistice

 Conştientizarea impactului calităţii produselor şi serviciilor asupra calităţii vieţii

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XII-A

SUGESTII METODOLOGICE

Sugestiile metodologice pentru programa şcolară de Marketing în turism au fost proiectate astfel încât să susţină centrarea activităţii didactice pe dezvoltarea competenţelor specifice.

In proiectarea curriculumului s-a avut în vedere:

–Gradul de universalitate al marketingului aplicat în diferite domenii şi elementele comune ale marketingului serviciilor şi ale marketingului turistic au determinat necesitatea de realizare a corelărilor cu alte programe şcolare de marketing, aflate în vigoare (de exemplu, programele şcolare pentru liceul tehnologic, specializările Economic şi Administrativ, la clasa a XI-a şi specializarea Economic la clasa a XII).

–Specificitatea marketingului turistic în raport cu alte discipline de marketing a condus la luarea în considerare a curriculumului pentru calificarea tehnician în turism, din cadrul liceului tehnologic, clasa a XI-a, profilul servicii şi resurse naturale şi protecţia mediului.

–Specializarea marketingului şi a metodelor şi tehnicilor a ţinut seama de specificitatea domeniului de aplicare, respectiv turismul religios.

–Bugetul de timp alocat acestei discipline de studiu determină necesitatea accentului pe unităţile de conţinut referitoare la cercetarea de marketing şi la politicile şi mixul de marketing – aspecte cu relevanţă pragmatică sporită pentru competenţele profesionale ale viitorilor absolvenţi ai specializării ghid turism religios.

Unităţile de conţinut care sprijină formarea competentelor propuse au fost structurate în şase unităţi: Marketingul turistic şi funcţiile acestuia: Mediul de marketing şi piaţa turistică; Cercetarea de marketing în turism; Politici şi strategii de marketing în turism; Comportamentul consumatorului de servicii turistice; Programul de marketing.

Succesiunea parcurgerii unităţilor de conţinut este la alegerea profesorului. Este recomandabil ca proiectarea didactică să aibă în vedere corelarea conţinuturilor din curriculumul Marketingul turismului cu cele studiate de elevi în clasa a XI-a la disciplina Economie, precum şi cu cele specifice altor discipline de specialitate, precum Economia turismului religios şi Tehnologia turismului - prin abordări interdisciplinare.

In construirea demersurilor didactice specifice, se recomandă utilizarea unei palete variate de strategii didactice:

–Exerciţiul ca metodă algoritmică permite formarea de priceperi, deprinderi şi operaţii ce vor putea fi aplicate în rezolvarea altor sarcini mai complexe. Profesorul ar putea folosi această metodă în proiectarea unor situaţii de învăţare capabile ce pun accent pe exersarea în mod activ a noilor deprinderi şi pe analizarea problemelor. Un exemplu: elaborarea chestionarului de marketing.

–Utilizarea problematizarii susţine formarea şi utilizarea deprinderilor de gândire critică. De exemplu, metoda ar putea fi folosită în activităţile didactice centrate pe domeniul Cercetarea de marketing. De asemenea, problematizarea poate fi folosită şi în fişele de lucru li evaluare de către profesor. Problemele pot fi: de identificare, de construire, de explicare, de demonstrare.

–Învăţarea prin cooperare asistată de profesor, în diferite variante, se preteaza la oricare dintre unităţile de conţinut, fiind potrivită pentru toate categoriile de elevi. De exemplu, proiectarea şi dezvoltarea strategiilor de marketing, a mixului de marketing, a programului de marketing.

–Simularea şi jocul de rol ar fi utilizate mai ales în activităţile didactice centrate pe formarea şi dezvoltarea deprinderilor de luare a deciziilor. Simularea pe calculator ar putea fi benefică pentru analiza proceselor legate de impactul strategiilor de promovare asupra cererii, preţului şi altor variabile ale pieţei.

–Proiectul poate fi utilizat, de exemplu, la finalul parcurgerii unei unităţi de conţinut, în vederea promovării perspectivei interdisciplinare, a accentuării caracterului aplicativ al disciplinei, al valorificării experienţei de viaţă a elevilor, a dezvoltării de competenţe sociale specifice muncii în echipă.

–Învăţarea prin descoperire poate fi potrivită în proiectarea activităţilor care implică elevii în identificarea şi analizarea tendinţelor pieţei serviciilor turistice.

–Metoda dezbaterii poate fi utilizată pentru transmiterea antrenantă a unor conţinuturi precum domeniile de aplicare a marketingului sau etica în marketingul turismului. De asemenea, dezbaterea poate fi integrată în activităţile didactice care se bucură de sprijinul consultanţilor din domeniul marketingului turismului.

Se recomandă ca utilizarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor să fie luată în considerare în construirea demersurilor didactice specifice, fiind menită să susţină dimensiunea practică a curricumului.

Apelul profesorului la consultanţi din comunitatea de afaceri, precum şi la alte resurse existente în domenul marketingului ar putea fi, de asemenea, benefică pentru susţinerea activităţilor de learning by doing din şcoală şi din afara acesteia. Printre aceste activităţi s-ar putea număra crearea şi funcţionarea Companiei elev, participarea elevilor la competiţiile de simulare economică şi managerială pe calculator, lecţiile-vizită la agenţi din domeniul marketingului.

Curricumulul de faţă sugerează organizarea activităţii de evaluare ca proces continuu, cu valenţe formative. De asemenea, după parcurgerea uneia sau a mai multor unităţi de conţinut, ţinând cont de bugetul de timp alocat disciplinei, evaluarea gradului de realizare a competenţelor specificate în programă se poate realiza pe baza unor metode tradiţionale, precum probele scrise sau practice. Este indicată şi utilizarea autoevaluării elevilor. Aceste metode pot fi completate, în cazul evaluării finale, şi cu alte metode complementare, precum proiectul sau portofoliu.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

TEHNOLOGIE HOTELIERĂ

Clasa a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul greco-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTĂ DE PREZENTARE

Programa şcolară pentru Tehnologie hotelieră reprezintă o ofertă curriculară de disciplină de specialitate din curriculum diferenţiat pentru ciclul superior al liceului, filiera vocaţională, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios – proiectată pentru un buget de timp de o oră pe săptămână la clasa a XII-a.

Studierea acestei discipline se realizează cu scopul familiarizării elevilor cu elementele de bază ale proceselor economice şi financiare ale unei agenţii de turism. Competenţele vizate şi conţinuturile abordate asigură elevilor de liceu posibilitatea de a învăţa despre sistemul liberei iniţiative, de a înţelege principiiel funcţionării economiei de piaţă, sistemul de preţuri şi concurenţă, precum şi de a explora rolurile de producători sau consumatori, de a-şi dezvolta aptitudini pentru luarea unor decizii financiare personale şi în numele unei entităţi economice.

Programa şcolară pentru disciplina Tehnologie hotelieră este elaborată potrivit modelului de proiectare curriculară centrat pe competenţe. Construcţia programei şcolare este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare a elevului de ciclul liceal.

Programa şcolară de Tehnologie hotelieră este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare. Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare, sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul contabilitate în relaţie cu domeniul turismului religios şi sunt derivate din competenţele generale.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

Recomandările bibliografice pentru lectura suplimentară se adresează atât profesorilor, ca surse de informare şi documentare pentru pregătirea demersului didactic, cât şi elevilor care doresc să aprofundeze, prin studiu individual, anumite conţinuturi abordate de această disciplină şcolară.

!image

1.Identificarea aspectelor caracteristice activităţii hoteliere

2.Definirea rolului ghidului de turism în organizarea şi derularea de servicii turistice

3.Analizarea elementelor de management şi coordonare a serviciilor hoteliere

4.Aplicarea unor elemente de contabilitate în domeniul tehnologiei hoteliere

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Comportament economic activ şi responsabil

 Responsabilitatea pentru soluţiile economice propuse

 Atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, cultură şi civilizaţie

 Valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale, sociale, economice

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1.Identificarea aspectelor caracteristice activităţii hoteliere

CLASA A XI-A

2.Definirea rolului ghidului de turism în organizarea şi derularea de servicii turistice

2.1.Descrierea formelor de asociere a afacerilor în hotelărie şi restauraţie

2.2.Caracterizarea rolului şi a atribuţiilor specifice lucrătorului concierge

2.3.Definirea principalelor categorii de servicii disponibile în cadrul unei unităţi hoteliere

 Structuri organizatorice hoteliere

–Tipuri de structuri de primire

–Organigrama unui hotel

 Servicii coordonate în cadrul unei unităţi hoteliere

–Serviciul front-office şi serviciul de etaj

–Serviciul tehnic

–Serviciul comercial-aprovizionare

–Organizarea muncii în activitatea hotelieră

3.Analizarea elementelor de management şi coordonare a serviciilor hoteliere

3.1.Identificarea avantajelor şi riscurilor contractului de franciză şi hotelier

3.2.Evidenţierea relaţiei dintre franciză - contract de management hotelier - lanţ hotelier

 Sisteme de franciză şi management hotelier

–Contractul de franciză hotelieră

–Contractul de management hotelier

4.Aplicarea unor elemente de contabilitate în domeniul tehnologiei hoteliere

4.1.Definirea conceptelor şi principiilor evidenţei contabile aplicate în finanţarea activităţilor din industria ospitalităţii

4.2.Proiectarea unui plan de elaborare şi monitorizare a contabilităţii firmei de activitate turistică

 Elemente de contabilitate în domeniul turismului, cu aplicabilitate la tehnologia hotelieră

–Organizarea generală a contabilităţii firmei turistice

–Reglementări contabile naţionale şi internaţionale privind activitatea firmei turistice

–Contabilitatea tranzacţiilor turistice

–Particularităţi privind contabilitatea activităţii firmei de activitate turistică

SUGESTII METODOLOGICE

Disciplina Tehnologie hotelieră are ca scop familiarizarea elevilor cu elementele de bază ale proceselor economice şi financiare ale unei agenţii de turism. Abordarea acestui domeniu ajută elevii de liceu de la sepcializarea ghid turism religios să înţeleagă sistemul economiei de piaţă, sistemul de preţuri şi concurenţă şi susţine dezvoltarea aptitudinilor necesare pentru luarea de decizii. De asemenea, permite elevilor să exploreze oportunităţi în alegerea unei cariere.

Totodată, studiul acestui domeniu permite conexiuni cu celelalte discipline ce dau identitate specializării ghid turism religios.

Activităţile propuse pentru construirea demersurilor de învăţare trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul. Rolul profesorului este acela de călăuză în demersurile de furnizare a informaţiilor corecte, de explicare a terminologiei de specialitate, de interpretare a diferitelor surse de informaţie. Rolul elevului este de a învăţa prin cooperare, de a căuta informaţii relevante pentru domeniul turismului, de a le interpreta şi analiza din perspectiva contextului turistic actual. Demersurile didactice vor promova flexibilitatea în învăţare şi transferul cunoştinţelor la o varietate de niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul, din cadrul şcolii în viaţa personală.

Conţinuturile sunt dezvoltate pornind de la familiarizarea elevilor cu domeniul general al activităţii hoteliere, până la analizarea de aspecte specifice precum: structuri organizatorice hoteliere, servicii oferite în cadrul unei unităţi hoteliere, aspecte de management hotelier. Analizarea elementelor de tehnologie hotelieră este realizată din perspectiva relevanţei acestora pentru profesia de ghid turism religios şi este contextualizată la problematica globală referitoare la protecţia şi ameliorarea mediului şi a calităţii vieţii.

Evaluarea reprezintă o componentă de bază a procesului didactic. Aceasta trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare, pe care specificul disciplinei le poate susţine: proiectul, portofoliul referitor la diferite activităţi turistice din domeniul hotelier, autoevaluarea.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.Cristea, A., Tehnologia activităţilor de turism, Editura Pro Universitaria, Universitatea Creştină

,,Dimitrie Cantemir”.

2.Drăgan, N., Mierosu, E., Tomescu, N., Chimia mediului şi a calităţii vieţii, Editura LVS Crepuscul, Ploieşti.

3.Drăgan, N., Mierosu, E., Tomescu, N., Om-sănătate-protecţia consumatorului, Editura LVS Crepuscul, Ploieşti.

4.Merce, E. şi colectiv, Marketing, Turism şi alimentaţie public, manual pentru clasa a XI-a Editura Oscar Print, Bucureşti.

5.Mihai, Şt., Capotă, V., Costea, F., Alimentaţie publică şi turism, manual pentru clasa a IX-a, Editura CD Press.

6.Mihai, Şt., Capotă, V., Costea, F., Alimentaţie publică şi turism, manual pentru clasa a X-a, Editura CD Press.

7.Patriche, D. şi colectiv, Elemente de marketing turistic, Editura Global MediaImage;

8.Stănciulescu, G., Economia întreprinderii, profil Servicii, manual pentru clasa a X- a, Editura Oscar Print, Bucureşti.

9.Stănciulescu, G., Economia întreprinderii, profil Turism, manual pentru clasa aXI-a, Editura Oscar Print, Bucureşti.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE

Programa şcolară

pentru disciplina

LITERATURA UNIVERSALĂ CRE.TINĂ

Clasele a XI-a – a XII-a Ciclul superior al liceului

Filiera vocaţională, Profilul teologic Cultul greco-catolic

SPECIALIZAREA GHID TURISM RELIGIOS

Bucureşti, 2015

NOTA DE PREZENTARE

Disciplina Literatură universală creştină se studiază în cadrul curriculum-ului diferenţiat, profilul teologic, cultul greco-catolic, specializarea ghid turism religios, fiindu-i alocate câte 1 oră/săptămână pentru clasele a XI-a şi a XII-a.

Literatură universală creştină este o disciplină atât de cultură generală, cât şi religioasă, cu o programă şcolară concepută în corelaţie cu alte discipline teologice (Studiu biblic, Spiritualitate, Istoria Bisericii), contribuind în mod activ la formarea unor competenţe, valori şi atitudini specifice care fundamentează dezvoltarea culturii religioase şi a celei generale a elevului, formarea personalităţii şi a profilului spiritual ale acestuia.

Proiectarea curriculară a prezentei programe şcolare a pornit de la premisa că fundamentul literaturii creştine este Sfânta Scriptură, care se oglindeşte ulterior în operele tuturor scriitorilor creştini: literatura patristică de limbă latină şi greacă din primele veacuri ale creştinismului, literatura creştină din Evul Mediu şi Renaştere, literatura contemporană, incluzând literatura religioasă de limbă română. Astfel, s-a avut în vedere ca, în cei doi ani de studiu, elevii să-şi construiască o imagine de ansamblu asupra literaturii creştine.

Prezentul curriculum şcolar oferă un cadru flexibil, care permite profesorilor să-şi desfăşoare activitatea eficient într-o diversitate de situaţii concrete, alegându-şi textele de studiu dintre autorii indicaţi de programă şi alocând numărul de ore corespunzător fiecărei teme în funcţie de valoarea mesajului prezentat şi de importanţa acestuia în cadrul literaturii creştine.

Programa şcolară de Literatură universală creştină creştine este structurată pe următoarele componente:

 notă de prezentare;

 competenţe generale;

 valori şi atitudini;

 competenţe specifice asociate cu conţinuturile învăţării;

 sugestii metodologice;

 recomandări bibliografice pentru lectura suplimentară.

Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dezvoltate prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare.

Competenţele generale evidenţiază achiziţiile finale de învăţare ale elevilor la sfârşitul perioadei de studiu a acestei discipline şcolare.

Lista de valori şi atitudini este exprimată în termeni de finalităţi de natură axiologică urmărite prin studiul acestei discipline şi este în acord cu valorile şi atitudinile celorlalte discipline ce dau identitate specializării Ghid turism religios.

Competenţele specifice reprezintă nucleul funcţional al programei şcolare şi evidenţiază rezultatele aşteptate ale învăţării la nivelul fiecărui an de studiu, fiind derivate din competenţele generale.

Competenţele specifice sunt corelate cu conţinuturi ale învăţării relevante pentru domeniul literaturii universale creştine.

Sugestiile metodologice cuprind recomandări specifice disciplinei, privind metodologia de aplicare a programei şcolare şi proiectarea demersului didactic. Acestea includ propuneri de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare centrat pe formarea de competenţe, recomandări de strategii didactice specifice disciplinei şi de modalităţi de evaluare. Sugestiile metodologice au rolul de a orienta utilizarea prezentului curriculum în proiectarea şi realizarea activităţilor cu elevii.

!image

1.Utilizarea adecvată a textelor de literatură creştină, cu rol important în formarea culturii generale şi religioase

2.Interpretarea corectă şi în context istoric a textelor şi a limbajului religios

3.Comentarea unor texte literare, valorificând cunoştinţele dobândite la alte discipline teologice

4.Corelarea cunoştinţelor religioase cu cele dobândite la alte discipline de învăţământ

COMPETENŢE GENERALE

VALORI ŞI ATITUDINI

 Conştientizarea importanţei studierii literaturii universale creştine în viaţa personală şi a comunităţii

 Stimularea progresului spiritual, prin parcurgerea textelor de literatură religioasă

 Susţinerea interesului pentru o formare moral creştină

 Cultivarea gustului pentru lectura spirituală

 Promovarea unei atitudini pozitive faţă de lectura activă şi dezvoltarea încrederii în abilităţile proprii de comunicare

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XI-A

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

CLASA A XII-A

SUGESTII METODOLOGICE

Programa şcolară pentru disciplina Literatură universală creştină, clasele a XI-a şi a XII-a, profil teologic, cultul greco-catolic a urmărit deplasarea accentului de pe conţinuturi pe competenţe, asigurându-se astfel o perspectivă nouă asupra domeniului teologic şi asupra demersului didactic. Competenţele specifice au fost corelate cu unităţile de conţinut, avându-se în vedere posibilitatea ca o competenţă specifică să poată fi realizată prin una sau prin mai multe unităţi de conţinut. Acest curriculum oferă un cadru flexibil, care permite profesorilor să-şi desfăşoare activitatea adecvată unei diversităţi de situaţii concrete, alegându-şi textele din autorii indicaţi de programă şi alocând numărul de ore în funcţie de valoarea mesajului prezentat.

Modul în care este concepută programa şcolară pentru Literatură universală creştină răspunde atât necesităţii familiarizării elevilor cu operele celor mai importanţi scriitori creştini (în special scriitorii din perioada patristică), precum şi necesităţii clarificării şi aprofundării unor cunoştinţe dobândite la Catehism şi Istoria Bisericii, precum şi la alte discipline, umaniste, teologice sau neteologice (Spiritualitate, Studiu biblic, Limba greacă, Istoria, Filozofia etc.). În acest sens, profesorul va trebui să acorde atenţie permanentă aspectului interdisciplinarităţii în activitatea de predare.

Activităţile propuse în predarea-învăţarea acestei discipline de studiu trebuie să antreneze în egală măsură ambii parteneri ai procesului educaţional: elevul şi profesorul. Profesorului îi revine rolul de călăuză pentru înţelegerea diferitelor texte literare, pentru explicarea şi integrarea acestora în ansamblul operei autorului şi a autorului în contextul epocii sale, pentru interpretarea adecvată a textelor, pe baza Sfintei Scripturi, în lumina învăţăturii Bisericii. Elevului îi revine sarcina de a lectura întreaga bibliografie recomandată de profesor, de a învăţa prin cooperare, precum şi de a realiza transferul învăţării la o varietate de niveluri: de la un set de concepte la altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul, din cadrul şcolii în viaţa personală.

În parcurgerea temelor prevăzute de programele şcolare se va apela atât la metodele didactice tradiţionale (expunerea, prelegerea, explicaţia), precum şi la metode moderne (studiul de caz, dezbaterea, procesul literar, dramatizarea, portofoliul). Totodată, utilizarea investigaţiei ca demers didactic favorizează exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda învăţării prin descoperire. Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv utilizarea prezentărilor PowerPoint atât de către profesor cât şi de către elevi, utilizarea şi analizarea informaţiilor preluate de pe Internet) este, de asemenea, de o mare importanţă.

Fiind o componentă organică a procesului de învăţare, evaluarea trebuie să se realizeze ca evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă profesorul trebuie să prezinte cu claritate competenţele generale ale disciplinei precum şi competenţele specifice urmărite. Alături de formele clasice de evaluare, se recomandă utilizarea unor instrumente complementare de evaluare ca: proiectul, portofoliul, autoevaluarea etc.

RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE PENTRU LECTURA SUPLIMENTARĂ

1.Bota, I., Patrologia, Ed. Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 2002.

2.Bujor, I.I., Chiriac, Fr., Scriitori bisericeşti latini, Antologie pentru Seminariile şi Facultă[ile teologice, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2005.

3.Hamman, A., Les peres de l’Eglise, Desclee de Brower, Bourges, 1977 (Traducerea în limba română de Lupu Ştefan, Părin[ii Bisericii, Editura Sapientia, Iaşi, 2005).

4.Moreschini, C., Norelli, E., Storia della letteratura cristiana antica greca e latina, I, Da Paolo all’eta costantiniana, Editrice Morcelliana, 1995 (Traducerea în limba română de Hanibal Stănciulescu şi Gabriela Sauciuc, Literatură universală creştină creştine vechi greceşti şi latine, I, de la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare, Polirom, 2001).

5.Moreschini, C., Norelli, E., Storia della letteratura cristiana antica greca e latina, II/1, Da Paolo all’eta costantiniana, Editrice Morcelliana, 1996 (Traducerea în limba română de Elena Caraboi, Doina Cernica, Emanuela Stoleriu şi Dana Zămosteanu, Literatură universală creştină creştine vechi greceşti şi latine, II/1, de la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare, Polirom, 2004).

6.Moreschini, C., Norelli, E., Storia della letteratura cristiana antica greca e latina, II/2, Da Paolo all’eta costantiniana, Editrice Morcelliana, 1996 (Traducerea în limba română de Hanibal Stănciulescu, Literatură universală creştină creştine vechi greceşti şi latine, II/2, de la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare, Polirom, 2004).

7.Pelikan, J., The Christian Tradition. A History of the Developement of Doctrine. 1 The Emergence of the Catholic Tradition (100-600), The University of Chicago (Traducerea în limba română de Silvia Palade, Tradi[ia creştină. O istorie a dezvoltării doctrinei. 1 Naşterea tradi[iei universale (100-600), Ed. Polirom, Iaşi, 2004).

8.Pelikan, J., The Christian Tradition. A History of the Developement of Doctrine. 2 The Spirit of Eastern Christendom (600-1700). The University of Chicago, 1974 (Traducerea în limba română de Pr. Prof. Nicolai Buga, Tradi[ia creştină. O istorie a dezvoltării doctrinei. 2 Spiritul creştinătă[ii răsăritene, Ed. Polirom, Iaşi, 2005).

9.Scouarnec, M., Deux mille ans d’Eglise par les textes, Les Editions Ouvrieres, Paris, 1999.

10.*** Conciliul Ecumenic Vatican II, Ed. ARCB, Bucureşti, 1990.