Decizie nr. 294 din 9 iunie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 51/1995, excepţie ridicată de Ioan Rus în Dosarul nr. 12.909/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Lucia Albu Sandu, în baza delegaţiei depuse la dosar, constatându-se lipsa părţilor Georgeta Seiche, Valeria Rus, Liviu Minteuan, Ana Minteuan şi Banca Comercială Română din Cluj-Napoca, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care reiterează argumentele expuse în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, solicitând, în final, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 6 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 12.909/2004, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Excepţia a fost ridicată de pârâtul Ioan Rus în dosarul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei acţiuni de partaj de bunuri comune, formulată de reclamanta Georgeta Seiche.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prin dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate sunt nesocotite prevederile art. 24 alin. (2) din Constituţie, referitoare la dreptul părţilor dintr-un proces de a fi asistate de un avocat ales, ceea ce implică şi dreptul oricărui justiţiabil de a-şi alege liber avocatul pe care îl doreşte. De asemenea, se susţine că textele criticate încalcă şi prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, deoarece îndeplinirea de către avocatul aflat în situaţia prevăzută de art. 20 din Legea nr. 51/1995 a activităţilor specifice profesiei, în faţa instanţei, considerată ca instituţie (unde soţul sau ruda sa este magistrat), înseamnă exercitarea dreptului său la muncă. Totodată se invocă şi încălcarea art. 53 alin. (1) din Constituţie, considerându-se că dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 51/1995 au ca efect o restrângere a dreptului la muncă al avocatului aflat în situaţia vizată de acest text. Se mai arată că dispoziţiile legale criticate aduc atingere principiilor constituţionale referitoare la ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, precum şi la obligaţia autorităţilor publice de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată [art. 48 alin. (1) şi teza întâi a alin. (2), respectiv art. 26 alin. (1)], astfel încât, pentru a ieşi din starea de interdicţie prevăzută de norma atacată, reprezentantul autorului excepţiei se vede obligat să procedeze la încetarea relaţiilor familiale stabilite legal sau să determine pe unul dintre membrii familiei sale să exercite limitat drepturile pentru prezervarea dreptului celuilalt. Un alt motiv de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, invocat de autorul excepţiei, se bazează pe încălcarea prevederilor art. 57 din Constituţie, întrucât "interdicţia are un vădit caracter infamant faţă de profesia de avocat şi instituie prezumţia că avocatul este persoana care poate altera actul de justiţie, care îşi exercită cu rea-credinţă profesia, poate prejudicia interesele justiţiabilului şi poate corupe magistraţii care activează la nivelul unei instanţe judecătoreşti".

Judecătoria Cluj-Napoca şi-a exprimat opinia în sensul respingerii excepţiei, întrucât incompatibilitatea prevăzută de dispoziţiile legale criticate nu constituie "o măsură de restrângere a dreptului de a exercita avocatura", ci de apărare "a unor valori importante, respectiv ordinea şi morala publică".

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţia criticată nu contravine principiului constituţional privind dreptul părţilor de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului. Instituirea unor incompatibilităţi în exercitarea profesiei de avocat este necesară în vederea asigurării unui act de justiţie imparţial şi obiectiv. În ceea ce priveşte încălcarea art. 26, 41, 53 şi 57 din Constituţie, arată că acestea nu sunt incidente în cauză.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea prin textul de lege criticat a unor limite în exercitarea profesiei de avocat este justificată de asigurarea unui climat de ordine în valorificarea de către titulari a drepturilor şi intereselor lor legitime. De asemenea, măsura stabilită este necesară într-o societate democratică, proporţională cu situaţia ce a determinat-o şi nu aduce atingere existenţei dreptului de a exercita profesia de avocat.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, dispoziţii modificate şi completate prin Legea nr. 255/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004, având următorul cuprins: "(1) Profesia de avocat nu poate fi exercitată la judecătoriile, tribunalele, tribunalele specializate şi curţile de apel, precum şi la parchetele de pe lângă aceste instanţe, unde soţul avocatului sau ruda ori afinul său până la gradul al III-lea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător sau procuror.

(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi avocatului al cărui soţ, rudă ori afin până la gradul al treilea inclusiv îndeplineşte funcţia de judecător la Curtea Constituţională ori funcţia de judecător financiar, consilier de conturi sau procuror financiar la instanţele Curţii de Conturi.

(3)Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi la Parchetul Naţional Anticorupţie.

(4)Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică şi avocatului titular, avocatului asociat, avocatului colaborator sau salarizat în cadrul profesiei, care se foloseşte de forma de organizare profesională ori de raporturile de conlucrare profesională stabilite în condiţiile legii în scopul eludării acestor interdicţii, sub sancţiunea săvârşirii unei abateri disciplinare grave."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că acest text încalcă prevederile constituţionale ale art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare, pe cele ale art. 26, referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, pe cele ale art. 41, privind munca şi protecţia socială a muncii, pe cele ale art. 48, privind familia, pe cele ale art. 53, privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederile art. 57, privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale.

Se constată că, deşi se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 24, 26, 41, 48 şi 53 din Constituţie, în integralitate, în realitate autorul excepţiei se referă în motivare doar la alin. (2) al art. 24, alin. (1) al art. 26, alin. (1) al art. 41, alin. (1) şi teza întâi a alin. (2) ale art. 48, precum şi la alin. (1) al art. 53 din Legea fundamentală.

Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate de către autorul acesteia au următorul conţinut:

–Art. 24 alin. (2): "În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

–Art. 26 alin. (1): "Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.";

–Art. 41 alin. (1): "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.";

–Art. 48 alin. (1) şi teza întâi a alin. (2): "(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.

(2)Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.";

–Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";

–Art. 57: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că interdicţia instituită prin art. 20 din Legea nr. 51/1995 vizează sfera dreptului de a exercita profesia de avocat de către membrii barourilor, iar nu restrângerea dreptului la apărare al cetăţeanului, prevăzut la art. 24 alin. (1) din Constituţie. Acest drept este garantat prin posibilitatea titularului de a alege orice avocat înscris în barourile din România, în afara celor care au interdicţie de a exercita acte specifice profesiei datorită unei situaţii personale (interdicţie limitată la o anumită instanţă).

Din această perspectivă incompatibilitatea stabilită prin textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, deoarece textul nu instituie o restrângere a exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci o garanţie legală prevăzută în scopul asigurării probităţii participanţilor la realizarea justiţiei.

Se constată că nu poate fi primită nici susţinerea în sensul că starea de incompatibilitate prevăzută de norma criticată încalcă dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, dat fiind că nu are nici o legătură cu acest domeniu de reglementare.

Referitor la pretinsa încălcare prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor art. 48 din Constituţie privind familia, se observă că aceste prevederi ale Legii fundamentale nu au nici o incidenţă în cauză, întrucât se referă la încheierea căsătoriei, egalitatea în drepturi a soţilor, condiţiile de încheiere a căsătoriei, care nu au nici o legătură cu textul de lege criticat.

Dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, deoarece, pe de o parte, interdicţia cuprinsă în art. 20 din Legea nr. 51/1995 este impusă de necesitatea apărării unor valori sociale importante, şi anume ordinea şi morala publică, iar pe de altă parte, nu atinge existenţa vreunui drept.

Având în vedere aceste considerente, se constată că prevederile art. 57 din Constituţie, privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, nu sunt incidente în cauză.

Se constată, de asemenea, că prevederile de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, Curtea Constituţională, pronunţându-se, în cadrul controlului prealabil, asupra constituţionalităţii unor dispoziţii din Legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, a stabilit că acestea sunt constituţionale. În considerentele acelei decizii Curtea a reţinut că prevederile de lege criticate "nu instituie restrângeri ale exercitării dreptului de a profesa avocatura, ci incompatibilităţi care constituie măsuri de protecţie pentru părţi şi împotriva unor suspiciuni ce ar putea altera actul de justiţie. Textul legal priveşte direct avocatul şi nu judecătorul, procurorul etc., astfel cum se prevede în codurile de procedură". Prin decizii ulterioare - nr. 190 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001, precum şi nr. 166 din 1 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 14 mai 2004 - Curtea Constituţională, în cadrul controlului posterior de constituţionalitate, a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a reconsidera această jurisprudenţă, atât considerentele acestor decizii, cât şi soluţia pronunţată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 51/1995, excepţie ridicată de Ioan Rus în Dosarul nr. 12.909/2004 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iunie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu