Decizia nr. 39 din 9 iunie 2022

Dosar nr. 854/1/2022

Completul compus din:

S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 15.551/320/2019, prin care s-a solicitat, în baza art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

În situația în care un minor, căruia i s-a aplicat anterior o măsură educativă privativă de libertate, fiind judecat în baza procedurii recunoașterii învinuirii, este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, tot conform procedurii simplificate, determinarea limitelor în care se prelungește măsura educativă privativă de libertate se face prin raportare la prevederile art. 396 alin. (10) teza finală din Codul de procedură penală sau la prevederile art. 125 alin. (2) din Codul penal

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală și art. 36 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare.

Ședința este prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, domnul judecător Daniel Grădinaru.

La ședința de judecată participă domnul Florin Nicușor Mihalache, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna Ecaterina Nicoleta Eucarie, procuror în cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că s-a depus la dosar raportul întocmit de către judecătorul-raportor, comunicat părților potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Totodată, a învederat că, drept urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-au depus la dosar puncte de vedere asupra problemei de drept supuse dezlegării.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, a acordat cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doamna procuror Ecaterina Nicoleta Eucarie, a susținut că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală.

Astfel, a precizat că din analiza încheierii rezultă că instanța care a formulat sesizarea este una dintre instanțele prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, iar cauza se află în ultimul grad de jurisdicție, situație în raport cu care prima condiție de admisibilitate, referitoare la titularul sesizării, este îndeplinită.

De asemenea, a precizat că problema de drept a cărei dezlegare se solicită nu a mai fost supusă examenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii, și nu face obiectul unui asemenea recurs în curs de soluționare. Totodată, problema de drept este susceptibilă de a fi soluționată în mod diferit de instanțe.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei în care a fost invocată, a precizat că înțelesul sintagmei „soluționarea pe fond a cauzei“ a fost deslușit prin Decizia nr. 22 din 25 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1057 din 28 decembrie 2016, potrivit căreia „sub un prim aspect, între problema de drept a cărei lămurire se solicită (indiferent dacă ea vizează o normă de drept material sau o dispoziție de drept procesual) și soluția ce urmează a fi dată de către instanță trebuie să existe o relație de dependență, în sensul ca decizia instanței supreme să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii (...). În al doilea rând, este necesar ca sesizarea să tindă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea implicită a unor chestiuni ce țin de particularitățile fondului speței (...)“.

În acest sens s-a menționat că, potrivit jurisprudenței constante a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, atât în cazul în care vizează o normă de drept material, cât și atunci când privește o dispoziție de drept procesual, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată, sub aspectul admisibilității, de împrejurarea ca interpretarea dată de către instanța supremă să aibă consecințe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei.

Totodată, așa cum s-a statuat în practica aceluiași complet, sesizarea trebuie să conducă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei, deci să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, și nu elemente specifice, individuale, concrete ale cauzei deduse judecății.

De asemenea, procurorul a precizat că, în modalitatea în care sunt formulate dispozițiile legale, tind la concluzia că limitele perioadei pentru care poate fi dispusă măsura educativă privativă de libertate se reduc doar la momentul alegerii măsurii, nu și la momentul prelungirii acestei măsuri.

Prin sesizarea formulată se urmărește corelarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală cu dispozițiile art. 125 alin. (3) din Codul penal, respectiv lămurirea incidenței dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Codul penal în cazul concursului de infracțiuni soluționate în procedură simplificată, în dosare diferite, prin stabilirea limitelor în care se poate dispune prelungirea măsurii educative privative de libertate.

Se solicită această corelare, deoarece modalitatea de formulare a art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală poate conduce la concluzia că limitele perioadei pentru care poate fi dispusă măsura educativă privativă de libertate se reduc doar la momentul alegerii măsurii, nu și la momentul prelungirii acestei măsuri.

În raport cu aceste considerente, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doamna procuror Ecaterina Nicoleta Eucarie, a precizat că problema de drept supusă dezlegării reprezintă o veritabilă problemă de drept, întrucât, prin sesizare, se urmărește o interpretare in abstracto a dispozițiilor legale, iar de lămurirea acestei chestiuni de drept, depinde soluționarea pe fond a cauzei, astfel încât a apreciat că sesizarea formulată este admisibilă.

Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut dosarul în pronunțare asupra problemelor de drept supuse dezlegării.

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din 13 aprilie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 15.551/320/2019, având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș și inculpații K.G. și C.V. împotriva Sentinței penale nr. 879 din 26 august 2021, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, în Dosarul nr. 15.551/320/2019, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

În situația în care un minor, căruia i s-a aplicat anterior o măsură educativă privativă de libertate, fiind judecat în baza procedurii recunoașterii învinuirii, este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, tot conform procedurii simplificate, determinarea limitelor în care se prelungește măsura educativă privativă de libertate se face prin raportare la prevederile art. 396 alin. (10) teza finală din Codul de procedură penală sau la prevederile art. 125 alin. (2) din Codul penal?

II. Expunerea succintă a cauzei

Prin Sentința penală nr. 879 pronunțată la data de 26 august 2021 în Dosarul nr. 15.551/320/2019, Judecătoria Târgu Mureș a hotărât:

În temeiul art. 125 alin. (3) din Codul penal, a prelungit măsura educativă a internării într-un centru de detenție față de inculpatul C.V. de la 2 ani și 6 luni (aplicată prin Sentința penală nr. 1.326/2020 a Judecătoriei Craiova) la 3 ani și 6 luni pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) din Codul penal (tâlhărie calificată, din data de 16.07.2018), art. 233 din Codul penal, art. 77 alin. (1) lit. a) din Codul penal (tâlhărie din data de 26.10.2018), art. 48 alin. (1) din Codul penal - art. 233 din Codul penal, art. 234 alin. (1) lit. d) din Codul penal, art. 77 alin. (1) lit. a) din Codul penal (complicitate la tâlhărie calificată din data de 16.12.2018), art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) din Codul penal, art. 77 alin. (1) lit. a) din Codul penal (tâlhărie calificată din data de 16.05.2019), cu aplicarea art. 113 și următoarele din Codul penal, art. 396 alin. (1), (2) și (10) din Codul de procedură penală, în concurs conform art. 38 alin. (1) din Codul penal și cu infracțiunile pentru săvârșirea cărora inculpatul a fost sancționat prin Sentința penală nr. 1.249/2019 a Judecătoriei Târgu Mureș și prin Sentința penală nr. 308/2020 a Judecătoriei Târgu Mureș.

În temeiul art. 127 cu referire la art. 72 din Codul penal, s-a dedus din măsura educativă de 3 ani și 6 luni internare într-un centru de detenție perioada reținerii, a arestului preventiv și perioada executată de inculpatul C.V., respectiv de la 23.05.2019 până la 28.08.2019 și de la 4.12.2019 la zi inclusiv.

În temeiul art. 125 alin. (3) din Codul penal, a prelungit măsura educativă a internării într-un centru de detenție față de inculpatul K.G. de la 4 ani (aplicată prin Sentința penală nr. 1.102/2021 a Judecătoriei Craiova) la 4 ani și 4 luni pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 233 din Codul penal, art. 234 alin. (1) lit. d) din Codul penal, art. 77 alin. (1) lit. a) din Codul penal (tâlhărie calificată din data de 16.12.2018), cu aplicarea art. 113 și următoarele din Codul penal, art. 396 alin. (1), (2) și (10) din Codul de procedură penală, în concurs conform art. 38 alin. (1) din Codul penal cu infracțiunile pentru săvârșirea cărora a fost sancționat prin Sentința penală nr. 1.249/2019 a Judecătoriei Târgu Mureș și prin Sentința penală nr. 308/2020 a Judecătoriei Târgu Mureș.

În temeiul art. 127 cu referire la art. 72 din Codul penal, s-a dedus din măsura educativă de 4 ani și 4 luni internare într-un centru de detenție perioada reținerii, a arestului preventiv și perioada executată de inculpatul K.G., respectiv de la 30.05.2019 până la 28.08.2019, de la 27.11.2019 până la 26.03.2020 și de la 27.03.2020 la zi inclusiv.

S-au anulat formele de executare emise anterior și s-a dispus emiterea altora după rămânerea definitivă a hotărârii.

Aplicând procedura simplificată în condițiile art. 374 și 375 din Codul de procedură penală, Judecătoria Târgu Mureș a reținut situația de fapt conform actului de sesizare (rechizitoriul) și anume:

–la data de 16.07.2018, în jurul orei 22.30, aflându-se împreună cu minorii D.F.M., K.G., K.K. și C.A., mai mici de 14 ani, în parcul Record de pe str. Gheorghe Doja din Târgu Mureș, inculpatul C.V. l-a observat pe partea civilă D.V. ieșind din restaurantul Casa Mureșană și deplasându-se pe stradă, în stare de ebrietate; în timp ce minorii D.F.M. și C.A. l-au abordat, cerându-i bani, inculpatul C.V. l-a îmbrâncit pe partea civilă, care a căzut la pământ, lovindu-se la cap și suferind o leziune minoră la nivelul frunții, după care imediat același inculpat i-a luat din buzunarul pantalonilor telefonul mobil marca Samsung Galaxy J7, în valoare de 1.299,90 lei, i l-a dat minorului D.F.M., timp în care minorul K.G. l-a deposedat pe persoana vătămată de borseta pe care au aruncat-o pe drum într-un container de gunoi (neavând bunuri în interior), cauzând un prejudiciu în sumă de 1.300 de lei;

–la data de 26.10.2018, în jurul orelor 17.50, aflându-se împreună cu minorii mai mici de 14 ani B.R.A. și B.S. în zona terenului viran din spatele clădirii S.C. Prodcomplex - S.A. situate în Târgu Mureș, str. Gheorghe Doja nr. 177, inculpatul C.V. l-a observat pe persoana vătămată C.L. deplasându-se pe o potecă de pe același teren viran; cu toții s-au apropiat din spate de persoana vătămată, cerându-i bani, după care inculpatul C.V. i-a pus piedică persoanei vătămate, trântindu-l la pământ, iar coparticipantul B.R.A. i-a smuls plasa în care se aflau alimente, persoana vătămată lovindu-se la mână, după care au plecat împreună cu bunurile sustrase asupra lor, estimate la suma totală de 25 de lei;

–la data de 16.12.2018, în jurul orei 22.00, deplasându-se împreună cu minorii mai mici de 14 ani K.K., D.M.F., B.R.A. și C.A. pe str. Gheorghe Doja din Târgu Mureș, inculpații C.V. și K.G. au observat-o pe partea civilă G.M. ieșind din magazinul unde era angajată, aparținând părții civile S.C. CNS CNM -S.R.L. situat la nr. 60 pe aceeași stradă, și așteptând taxiul pe trotuar; s-au apropiat de aceasta, iar inculpatul K.G. a tras de geanta acesteia, în care se aflau un telefon mobil marca Samsung J6, un portmoneu conținând suma de 150 de lei și acte, medicamente și produse cosmetice, precum și suma de 2.080 de lei, reprezentând încasările magazinului; cum partea civilă G.M. s-a împotrivit, inculpatul K.G. a împins-o, partea civilă căzând la pământ, după care a tras din nou de geantă și i-a smuls-o, rupându-i mânerul, timp în care numitul coparticipantul B.R.A. a deposedat-o de un alt telefon mobil Samsung J5, pe care îl avea în mână; cu ceilalți 4 minori, inculpatul C.V. a rămas în apropiere, stând în ajutorul acestora, după care au fugit toți împreună cu bunurile și banii sustrași, estimate la suma totală de 4.000 de lei;

–la data de 16.05.2019, în jurul orei 2.30, deplasându-se împreună cu minorul mai mic de 14 ani K.K. și cu alți participanți V.A. și N.J.L. pe o alee pietonală de pe str. Șurianu din Târgu Mureș, inculpații C.V. și G.M.M. l-au observat pe persoana vătămată R.V. deplasându-se pe aceeași alee, în stare de ebrietate; cei 2 inculpați și minorul K.K. s-au apropiat din spate, inculpatul C.V. l-a lovit cu pumnul în cap pe persoana vătămată, determinându-i căderea peste un gard, toți 3 au continuat să îl lovească cu picioarele, după care minorul K.K. i-a luat telefonul Samsung J3 și suma de 50 de lei.

Împotriva Sentinței penale nr. 879 din 26.08.2021 pronunțate în Dosarul nr. 15.551/320/2019 au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș și inculpații K.G. și C.V.

La termenul de la data de 16.03.2022, în calea de atac, Curtea de Apel Târgu Mureș a pus în discuție, din oficiu, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală cu privire la următoarea problemă juridică:

În situația în care un minor, căruia i s-a aplicat anterior o măsură educativă privativă de libertate, fiind judecat în baza procedurii recunoașterii învinuirii, este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, tot conform procedurii simplificate, determinarea limitelor în care se prelungește măsura educativă privativă de libertate se face prin raportare la prevederile art. 396 alin. (10) teza finală din Codul de procedură penală sau la prevederile art. 125 alin. (2) din Codul penal?

Prin Încheierea de ședință din 13 aprilie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a dispus, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept.

III. Opinia completului care a dispus sesizarea și punctele de vedere exprimate de procuror și inculpatul S.A.III.

1.Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție

Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel Târgu Mureș este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii asupra chestiunii de drept, iar chestiunea de drept supusă dezbaterii este hotărâtoare asupra soluției pe fond a cauzei cu privire la latura penală.

Astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, potrivit art. 408 din Codul de procedură penală, cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș și inculpații K.G. și C.V. împotriva Sentinței penale nr. 879 din 26.08.2021, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în Dosarul nr. 15.551/320/2019.

Chestiunea de drept pusă în discuție de către instanță are un caracter de noutate, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu a mai statuat asupra acesteia printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

De asemenea, s-a apreciat că de chestiunea de drept, invocată din oficiu, depinde soluționarea pe fond a cauzei, deoarece prin sentința penală atacată atât inculpatului C.V., cât și inculpatului K.G. le-au fost prelungite duratele măsurilor educative ale internării într-un centru de detenție peste limita maximă de 3 ani și 4 luni prevăzută de art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, iar Ministerul Public a solicitat, în cadrul apelului formulat, prelungirea duratei măsurii educative spre termenul maxim prevăzut de art. 125 alin. (2) din Codul penal.

III.

2.Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării

Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile a reiterat situația de drept și aspectele care au condus la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, fără a exprima un punct de vedere.

Astfel, instanța a relatat că, prin Sentința penală nr. 1.249 din 18.12.2019, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în Dosarul nr. 7.562/320/2019, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 106/A/26.03.2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, i s-a aplicat inculpatului C.V. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea la data de 21.05.2019 a infracțiunii de „tâlhărie calificată“, prevăzută și pedepsită de art. 233 din Codul penal raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) din Codul penal, cu aplicarea art. 113 alin. (2) din Codul penal și art. 77 lit. a) din Codul penal, judecata desfășurându-se în procedură simplificată.

Prin Sentința penală nr. 308 din 27.03.2020, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în Dosarul nr. 16.562/320/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 126/A din 18.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, i s-a aplicat inculpatului C.V. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 1 an și 4 luni pentru săvârșirea la data de 18.11.2019 a infracțiunii de complicitate la „tâlhărie calificată“, prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 233 alin. (1) raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal și art. 113 alin. (2) din Codul penal, judecata desfășurându-se în procedură simplificată.

Prin Sentința penală nr. 1.326 din 4.06.2020, pronunțată de Judecătoria Craiova (Dosar nr. 9.145/215/2020), în cadrul procedurii prevăzute de art. 585 alin. (1) din Codul de procedură penală, s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul C.V. a fost sancționat prin sentințele penale nr. 1.249 din 18.12.2019 și nr. 308 din 27.03.2020, pronunțate de Judecătoria Târgu Mureș, sunt concurente și i s-a aplicat măsura educativă cea mai grea de 2 ani internare într-un centru de detenție, prelungită la 2 ani și 6 luni.

Prin Sentința penală nr. 1.249 din 18.12.2019, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în Dosarul nr. 7.562/320/2019, modificată și definitivă prin Decizia penală nr. 106/A din 26.03.2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, i s-a aplicat inculpatului K.G. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o durată de 2 ani pentru săvârșirea la data de 21.05.2019 a infracțiunii de „tâlhărie calificată“, prevăzută și pedepsită de art. 233 din Codul penal raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) din Codul penal, cu aplicarea art. 113 alin. (2) din Codul penal și art. 77 lit. a) din Codul penal, judecata desfășurându-se în procedură simplificată.

Prin Sentința penală nr. 308 din 27.03.2020, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în Dosarul nr. 16.562/320/2019, definitivă prin Decizia penală nr. 126/A din 18.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, i s-a aplicat inculpatului K.G. măsura educativă a internării într-un centru de detenție pentru o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea a două infracțiuni de „tâlhărie calificată“, prevăzute de art. 233 din Codul penal raportat la art. 234 alin. (1) lit. a) și d) din Codul penal, cu aplicarea art. 113 alin. (2) din Codul penal, la data de 7.11.2019 (ambele), și complicitate la o infracțiune de „tâlhărie calificată“, prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. (1) din Codul penal, raportat la art. 233 alin. (1) din Codul penal și art. 234 lit. d) din Codul penal, cu aplicarea art. 113 alin. (2) din Codul penal, la data de 18.11.2019, judecata desfășurându-se în procedură simplificată.

Prin Sentința penală nr. 1.102 din 22.04.2021, pronunțată de Judecătoria Craiova (Dosar nr. 639/215/2021), în cadrul procedurii prevăzute de art. 585 alin. (1) din Codul de procedură penală, s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul K.G. a fost sancționat prin sentințele penale nr. 1.249 din 18.12.2019 și nr. 308 din 27.03.2020, pronunțate de Judecătoria Târgu Mureș, sunt concurente și i s-a aplicat măsura educativă cea mai grea de 3 ani internare într-un centru de detenție, prelungită la 4 ani.

În cauza în care s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în fața instanței de fond, la termenul de la data de 3.02.2021, având încuviințarea reprezentanților legali, inculpații C.V. și K.G. au solicitat ca judecata să se desfășoare numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, recunoscând în totalitate faptele așa cum au fost prezentate în actul de sesizare (filele 53, 54 dosar instanță), cererile fiind admise, ceea ce a atras incidența prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

Instanța de sesizare a mai precizat că dispoziția expresă - art. 125 alin. (3) din Codul penal, incident în cazul ambilor minori - prevede „dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a depăși maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite“, apreciind că prelungirea măsurii educative privative de libertate se face până la maximul prevăzut de art. 125 alin. (2) din Codul penal, fără a face distincție după cum s-a uzat sau nu de procedura simplificată; în aceste condiții, ar rezulta că prevederile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală sunt aplicabile numai în cazul luării măsurii, nu și în cazul prelungirii acesteia, ca urmare a judecării ulterioare a unei infracțiuni concurente.

Cum, în atare situație se creează în mod artificial, o diferență de tratament pentru minorii care sunt judecați în cadrul aceleiași cauze pentru toate infracțiunile (caz în care limitele măsurii educative a internării într-un centru de detenție sunt de la 1 an și 4 luni la 3 ani și 4 luni) și minorii care sunt judecați în dosare separate pentru infracțiunile ce compun structura pluralității (caz în care limita maximă a măsurii educative a internării într-un centru de detenție este de 5 ani), deși în toate cazurile aceștia au uzat de prevederile art. 375 din Codul de procedură penală, a solicitat Înaltei Curți să lămurească „dacă determinarea limitelor în care se prelungește măsura educativă privativă de libertate se face prin raportare la prevederile art. 396 alin. (10) teza finală din Codul de procedură penală sau la prevederile art. 125 alin. (2) din Codul penal?“.

Instanța de sesizare a precizat că o altă explicație ar putea să rezide dintr-o necorelare a textelor legislative, având în vedere că, inițial, minorii nu puteau fi judecați conform art. 375 din Codul de procedură penală, iar textul de la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală a fost modificat ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

III.

3.Punctele de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept exprimate în cauză de reprezentantul Ministerului Public și de inculpatul S.A.III.

3.1.Punctul de vedere al procurorului asupra chestiunii de drept:

Reprezentantul Ministerului Public și apelanții inculpați au apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, iar cu privire la fondul chestiunii de drept au învederat că, în situația în care un minor, căruia i s-a aplicat anterior o măsură educativă privativă de libertate, fiind judecat în baza procedurii recunoașterii învinuirii, este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, tot conform procedurii simplificate, determinarea limitelor în care se prelungește măsura educativă privativă de libertate trebuie să se facă prin raportare la prevederile art. 396 alin. (10) teza finală din Codul de procedură penală.

IV. Examenul jurisprudenței în materieIV.

1.Jurisprudența națională relevantă

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor de judecată asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

În urma consultării materialelor transmise de către instanțele de judecată s-a constatat că punctele de vedere nu sunt unitare, fiind identificate două orientări:

Într-o primă orientare, majoritară, se consideră că, în situația în care un minor, căruia i s-a aplicat anterior o măsură educativă privativă de libertate, fiind judecat în baza procedurii recunoașterii învinuirii, este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, tot conform procedurii simplificate, determinarea limitelor în care se prelungește măsura educativă privativă de libertate se face prin raportare la prevederile art. 396 alin. (10) teza finală din Codul de procedură penală.

În acest sens au fost exprimate puncte de vedere de către curțile de apel Bacău, București, Craiova, Galați (opinie majoritară), Iași, Oradea, Pitești și Timișoara, tribunalele Alba, Brașov (Tribunalul pentru minori și familie), București, CarașSeverin, Covasna (orientare majoritară), Galați, Ialomița, Iași, Neamț, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Timiș și Vaslui și judecătoriile Agnita, Alba Iulia, Alexandria, Bacău, Bârlad, Bistrița, Bolintin-Vale, Caransebeș, Călărași, Cluj-Napoca, Constanța, Cornetu, Huși, Iași, Lugoj (orientare majoritară), Oltenița, Oravița, Răducăneni, Reșița, Roman, Rupea, Târgu-Neamț, Timișoara, Tulcea, Turnu Măgurele, Videle și Zimnicea.

În argumentarea opiniei exprimate, instanțele mai sus amintite au precizat că dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală au făcut obiectul unei modificări legislative survenite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Anterior, prevederea legală arătată specifica că beneficiul reducerii limitelor legale este aplicabil în cazul pedepsei amenzii și al pedepsei închisorii, fără ca aceste dispoziții să fie incidente în cazul măsurilor educative aplicabile minorilor. Or, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, legiuitorul a apreciat necesară recunoașterea beneficiului reducerii limitelor și în cazul măsurilor educative privative de libertate aplicabile minorilor, respectiv internarea într-un centru educativ și internarea într-un centru de detenție, în privința cărora s-a adoptat un regim asemănător pedepsei închisorii în cazul inculpatului major.

Totodată, dispozițiile prevăzute de art. 125 alin. (2) și (3) din Codul penal prevăd „dacă în perioada internării, minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a depăși limita maximă de 5 ani sau 15 ani, în funcție de infracțiunea săvârșită, determinată în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite“, fără a exclude aplicarea dispozițiilor privind procedura recunoașterii învinuirii, atunci când aceasta este admisibilă.

Având în vedere că atât Codul penal, cât și Codul de procedură penală au intrat în vigoare la data de 1.02.2014, iar art. 125 alin. (2) și (3) din Codul penal nu a suportat modificări până la acest moment și nu exclude aplicarea dispozițiilor privind procedura recunoașterii învinuirii, determinarea limitelor în care se prelungește măsura educativă privativă de libertate se face prin raportare Ia prevederile art. 125 alin. (2) din Codul penal și la art. 396 alin. (10) teza finală din Codul de procedură penală; de asemenea, limitele maxime de 5 ani, respectiv de 15 ani vor fi reduse cu o treime și în situația în care cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în procedură simplificată a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori ale art. 395 alin. (2) din Codul de procedură penală, iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat.

Determinarea limitelor în care se prelungește măsura educativă privativă trebuie să se facă prin raportare la beneficiul prevăzut de art. 396 alin. (10) teza finală din Codul de procedură penală, întrucât, în caz contrar, s-ar lipsi de eficiență procedura recunoașterii învinuirii; în măsura în care ambele infracțiuni ar fi fost judecate împreună nu ar fi existat nicio împiedicare în aplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) teza ultimă din Codul de procedură penală, astfel încât instituirea unui alt tratament sancționator în situația în care infracțiunile ar fi judecate separat ar conduce la crearea unei situații discriminatorii fără legătură cu un eventual comportament culpabil al minorului.

În cea de-a doua orientare, minoritară, se consideră că, în situația în care un minor, căruia i s-a aplicat anterior o măsură educativă privativă de libertate, fiind judecat în baza procedurii recunoașterii învinuirii, este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, tot conform procedurii simplificate, determinarea limitelor în care se prelungește măsura educativă privativă de libertate se face prin raportare la prevederile art. 125 alin. (2) din Codul penal.

În acest sens au fost exprimate puncte de vedere de către Curtea de Apel Galați (opinie minoritară), tribunalele Arad, Bacău, Bistrița-Năsăud, Brăila, Covasna (opinie minoritară) și Ilfov și judecătoriile Babadag, Brașov, Giurgiu, Lugoj (opinie minoritară), Măcin, Moinești, Onești și Vaslui.

În argumentarea opiniei minoritare instanțele au precizat că dispozițiile art. 125 alin. (3) din Codul penal fac trimitere expresă doar la dispozițiile art. 125 alin. (2) din Codul penal, fără a se face distincție cu privire la modalitatea în care s-a desfășurat procedura de judecată (procedura comună sau simplificată), astfel încât, în situația prelungirii măsurii educative a internării într-un centru de detenție, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 396 alin. (10) teza finală din Codul de procedură penală.

Curțile de apel Alba Iulia, Brașov și Constanța, tribunalele Brașov și Maramureș și judecătoriile Făgăraș, Hârlău, Hârșova, Întorsura Buzăului, Mangalia, Pașcani, Târgu Secuiesc și Zărnești au comunicat că nu a fost identificată practică judiciară care să prezinte relevanță pentru problema de drept supusă dezlegării, fără a exprima un punct de vedere.

IV.

2.Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și JustițieIV.

2.1.Din perspectiva hotărârilor obligatorii, menite să asigure dezlegarea unor chestiuni de drept, nu au fost identificate hotărâri care să prezinte semnificație sub aspectul chestiunii ce formează obiectul întrebării prealabile.IV.

2.2.În ceea ce privește deciziile de speță, în urma examenului de jurisprudență efectuat la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu au fost identificate hotărâri ce ar prezenta relevanță pentru problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări.IV.

3.Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale

În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Constituționale a României nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanță pentru problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări.

IV.

4.Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului

În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului nu au fost identificate hotărâri care să prezinte semnificație sub aspectul chestiunii ce formează obiectul întrebării prealabile.

V. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că sesizarea instanței supreme îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală.

Astfel, s-a arătat că din analiza încheierii rezultă că instanța care a formulat sesizarea este una dintre instanțele prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, iar cauza se află în ultimul grad de jurisdicție, situație în raport cu care prima condiție de admisibilitate, referitoare la titularul sesizării, este îndeplinită.

De asemenea, s-a precizat că problema de drept a cărei dezlegare se solicită nu a mai fost supusă examenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii, și nu face obiectul unui asemenea recurs în curs de soluționare. Totodată, problema de drept este susceptibilă de a fi soluționată în mod diferit de instanțe.

De asemenea, s-a apreciat că îndeplinește și cerințele referitoare la existența unei veritabile chestiuni de drept și a unei relații de dependență între răspunsul dat problemei invocate și soluționarea pe fond a cauzei.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei în care a fost invocată, a precizat că înțelesul sintagmei „soluționarea pe fond a cauzei“ a fost deslușit prin Decizia nr. 22 din 25 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1057 din 28 decembrie 2016.

Astfel, s-a statuat că, „sub un prim aspect, între problema de drept a cărei lămurire se solicită (indiferent dacă ea vizează o normă de drept material sau o dispoziție de drept procesual) și soluția ce urmează a fi dată de către instanță trebuie să existe o relație de dependență, în sensul ca decizia instanței supreme să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii (...). În al doilea rând, este necesar ca sesizarea să tindă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea implicită a unor chestiuni ce țin de particularitățile fondului speței (...)“.

În acest sens s-a menționat că, potrivit jurisprudenței constante a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, atât în cazul în care vizează o normă de drept material, cât și atunci când privește o dispoziție de drept procesual, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată, sub aspectul admisibilității, de împrejurarea ca interpretarea dată de către instanța supremă să aibă consecințe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei.

Totodată, așa cum s-a statuat în practica aceluiași complet, sesizarea trebuie să conducă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei, deci să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, și nu elemente specifice, individuale, concrete ale cauzei deduse judecății.

Prin sesizarea formulată, instanța de trimitere urmărește corelarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) teza finală din Codul de procedură penală cu dispozițiile art. 125 alin. (3) din Codul penal, respectiv lămurirea incidenței dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Codul penal în cazul concursului de infracțiuni soluționate în procedură simplificată, în dosare diferite, prin stabilirea limitelor în care se poate dispune prelungirea măsurii educative privative de libertate.

Se solicită această corelare, deoarece modalitatea de formulare a art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală poate conduce la concluzia că limitele perioadei pentru care poate fi dispusă măsura educativă privativă de libertate se reduc doar la momentul alegerii măsurii, nu și la momentul prelungirii acestei măsuri.

În raport cu aceste considerente, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că problema de drept supusă dezlegării reprezintă o veritabilă problemă de drept, întrucât prin sesizare se urmărește o interpretare in abstracto a dispozițiilor legale, iar de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei, astfel încât s-a apreciat că sesizarea formulată este admisibilă.

VI. Opinia specialiștilor consultați

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportate la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării.

Universitatea de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept - Centrul de Cercetări în Științe Penale a opinat în sensul că sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie nu este admisibilă.

Pe fondul chestiunii de drept supuse dezlegării a opinat în sensul că, în situația în care un minor, căruia i s-a aplicat anterior o măsură educativă privativă de libertate, fiind judecat în baza procedurii recunoașterii învinuirii, este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, tot conform procedurii simplificate, determinarea limitelor în care se prelungește măsura educativă privativă de libertate se face prin raportare la prevederile art. 396 alin. (10) teza finală din Codul de procedură penală.

În susținerea acestui punct de vedere, în esență, s-a arătat că interpretarea dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Codul penal, art. 129 alin. (1) din Codul penal și art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală trebuie realizată în conformitate cu principiul interesului superior al minorului.

Interesul superior al minorului trebuie interpretat ca fiind un principiu legal, fundamental și interpretativ, respectiv, dacă o dispoziție legală este deschisă mai multor interpretări, ar trebui să fie preferată interpretarea care servește cel mai eficient interesului superior al copilului. Drepturile consacrate în Convenția privind drepturile copilului și în protocoalele sale opționale oferă cadrul de interpretare.

Articolul 396 alin. (10) din Codul de procedură penală stabilește că, în ipoteza recunoașterii învinuirii, „(...) limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpații minori, instanța va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime“. Această dispoziție legală constituie norma specială în raport cu normele prevăzute de art. 115 alin. (2) și art. 128 din Codul penal, ceea ce înseamnă că art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală stabilește criterii speciale privind alegerea și individualizarea măsurilor educative privative de libertate, care se aplică cu prioritate față de normele generale indicate.

Articolul 396 alin. (10) din Codul de procedură penală nu face distincția între o măsură educativă privativă de libertate stabilită și aplicată pentru un concurs de infracțiuni judecate deodată și situația în care, în perioada internării, minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior și se pune problema prelungiri duratei măsurii educative privative de libertate aplicate inițial sau a înlocuirii măsurii educative a internării într-un centru educativ cu internarea într-un centru de detenție.

VII. Dispoziții legale incidente

Codul penal

Articolul 125Internarea într-un centru de detenție

(...)

(2)Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.

(3)Dacă în perioada internării minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța prelungește măsura internării, fără a depăși maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite. Din durata măsurii educative se scade perioada executată până la data hotărârii.

(...)

Articolul 129Pluralitatea de infracțiuni

(1)În caz de concurs de infracțiuni săvârșite în timpul minorității se stabilește și se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condițiile art. 114, ținând seama de criteriile prevăzute în art. 74.

(...)

Codul de procedură penală

Articolul 396Rezolvarea acțiunii penale

(...)

(10)Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (1^1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpații minori, instanța va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime.

VIII. Opinia judecătorului-raportor

Judecătorul-raportor consideră că sesizarea este inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, întrucât problema de drept supusă dezlegării nu reprezintă o veritabilă problemă de drept care să necesite o dezlegare din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție

În urma examinării sesizării formulate de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, a raportului întocmit de judecătorul-raportor și a problemei ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“

Din examinarea textului legal enunțat se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor trei condiții:

–să existe o cauză în curs de judecată, iar instanța care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluționarea ei în ultimă instanță;

–soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.– chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluționare.

Raportând sesizarea ce face obiectul prezentei cauze la cerințele de admisibilitate, nu sunt îndeplinite cumulativ toate aceste condiții.

Astfel, se constată că prima condiție este îndeplinită, deoarece solicitarea de lămurire a problemei de drept invocate aparține unei instanțe învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureș, pe rolul căreia se află înregistrat Dosarul nr. 15.551/320/2019, ce are ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș și inculpații K.G. și C.V. împotriva Sentinței penale nr. 879 din 26 august 2021, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș în Dosarul nr. 15.551/320/2019.

De asemenea, este îndeplinită și condiția ce vizează caracterul de noutate și de actualitate a problemei de drept invocate, din verificările efectuate la nivelul instanței supreme rezultând că nu au fost pronunțate hotărâri prealabile sau în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la chestiunea de drept supusă analizei și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În schimb, în ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta nu este îndeplinită din perspectiva existenței unei veritabile chestiuni de drept care să necesite o dezlegare din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, deși în cuprinsul dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală nu se menționează expres, cu ocazia verificării admisibilității sesizării trebuie analizată și existența unei veritabile chestiuni de drept, care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Referitor la sintagma „chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei“, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că sesizarea trebuie să ducă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei (Decizia nr. 14 din 12 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iunie 2015; Decizia nr. 14 din 18 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 iunie 2016; Decizia nr. 4 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 12 aprilie 2017; Decizia nr. 27 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 22 ianuarie 2018).

În jurisprudența sa, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că scopul acestei proceduri este de a da dezlegări asupra unor probleme veritabile și dificile de drept. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie efectuată, conform art. 475 din Codul de procedură penală, doar în situația în care, în cursul soluționării unei cauze penale, se pune problema interpretării și aplicării unor dispoziții legale neclare, echivoce, care ar putea da naștere mai multor soluții (Decizia nr. 16 din 22 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015; Decizia nr. 5 din 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 11 martie 2016; Decizia nr. 6 din 2 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 15 aprilie 2016). Interpretarea urmărește cunoașterea înțelesului exact al normei, clarificarea sensului și scopului acesteia, așa încât procedura hotărârii prealabile nu poate fi folosită în cazul în care aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate (Decizia nr. 19 din 27 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 1 noiembrie 2016).

Așadar, numai o problemă de drept de o dificultate rezonabilă și de natură a da naștere, în mod previzibil, unor interpretări judiciare diferite legitimează concursul dat tribunalelor și curților de apel de către instanța supremă într-o cauză pendinte. În cazul considerării ca admisibile a unor sesizări prin care se tinde, dimpotrivă, la dezlegarea unor probleme pur teoretice ori la soluționarea propriu-zisă a unor chestiuni ce țin de fondul cauzei, există riscul transformării mecanismului hotărârii prealabile fie într-o «procedură dilatorie pentru litigii caracterizate, prin natura lor, ca fiind urgente, fie într-o procedură care va substitui mecanismul recursului în interesul legii»“ (Decizia nr. 22 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1057 din 28 decembrie 2016).

În cauza care a generat prezenta sesizare se impune observația că instanța de trimitere, fără a semnala dificultățile de interpretare a dispozițiilor supuse dezlegării, a urmărit de la Înalta Curte de Casație și Justiție rezolvarea în concret a speței în formula confirmării sau neconfirmării soluției ce se prefigurează în dosarul instanței de control judiciar, și nu o dezlegare a unei probleme de drept ce impune apelarea la mecanismul de asigurare a unei practici judiciare unitare, prin pronunțarea unei hotărâri prealabile.

De altfel, problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție nu reprezintă o veritabilă chestiune de drept, deoarece nu există o reală neclaritate, lecturarea normelor juridice incidente fiind suficientă pentru a înțelege voința legiuitorului, fără a fi necesară o dezlegare din partea instanței supreme în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 28 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 9 decembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală -, recunoscând dreptul suveran al instanțelor de a aprecia asupra sesizării cu o întrebare prealabilă, întrucât aceasta se impune atunci când se constată că, la procesul deliberativ, există o greutate în interpretarea normelor de drept -, a respins, ca inadmisibilă, sesizarea, având în vedere că din lectura încheierii prin care a fost învestită Înalta Curte cu întrebarea supusă dezbaterii s-a observat că nu există probleme de interpretare a textului legal din partea completului curții de apel, în condițiile în care a explicat problema de drept, apreciind, totodată, că este competent și în măsură să acorde o interpretare.

Mai mult, textele legale la care face referire instanța de trimitere sunt formulate într-o manieră clară, lipsită de echivoc, vizând aspecte distincte, nefiind necesară intervenția Înaltei Curți prin intermediul mecanismului de unificare a practicii judiciare, respectiv art. 125 alin. (2) și (3) din Codul penal reglementează natura și limitele sancțiunii măsurii educative a internării într-un centru de detenție în cazul comiterii unei noi infracțiuni ori al concursului cu o infracțiune săvârșită anterior, în timp ce art. 396 alin. (10) teza finală din Codul de procedură penală prevede efectele procedurii simplificate asupra măsurilor educative.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală constată că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate reglementate de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv problema de drept supusă dezlegării nu reprezintă o veritabilă problemă de drept care să necesite o dezlegare cu valoare de principiu din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv pentru care, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală, sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie prin care solicită dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

În situația în care un minor, căruia i s-a aplicat anterior o măsură educativă privativă de libertate, fiind judecat în baza procedurii recunoașterii învinuirii, este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, tot conform procedurii simplificate, determinarea limitelor în care se prelungește măsura educativă privativă de libertate se face prin raportare la prevederile art. 396 alin. (10) teza finală din Codul de procedură penală sau la prevederile art. 125 alin. (2) din Codul penal.

Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2022.

PREȘEDINTELE SECȚIEI PENALE A ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

judecător DANIEL GRĂDINARU

Magistrat-asistent,

Florin Nicușor Mihalache