Decizie nr. 280 din 18 martie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1)-(4), art. 97 şi art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dănuţ-Valerian Chirleşan în Dosarul nr. 4.224/245/2009 al Judecătoriei Iaşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.224/245/2009, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1)-(4), art. 97 şi art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dănuţ-Valerian Chirleşan.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate prevăd cumulativ două sancţiuni pentru comiterea aceleiaşi fapte contravenţionale, şi anume atât aplicarea unei amenzi, cât şi reţinerea permisului de conducere, contravenind astfel prevederilor art. 25 şi art. 53 din Constituţie. De asemenea, reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea dreptului de a conduce un autovehicul, încalcă dreptul la liberă circulaţie, iar cuantumul exagerat al amenzilor denaturează scopul moralizator al actului normativ prin procedee represive, încălcându-se astfel principiile art. 53 din Constituţie. Se mai susţine că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece pentru aceeaşi contravenţie sunt prevăzute două sancţiuni, respectiv amenda şi suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.

Judecătoria Iaşi consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinse în art. 96 alin. (1)-(4) care reglementează sancţiunile contravenţionale complementare, în art. 97 privind măsurile tehnico-administrative şi în art. 100 alin. (3) care reglementează faptele ce constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, art. 25 - Libera circulaţie şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se invocă, totodată, dispoziţiile art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Astfel, nu poate fi reţinută încălcarea art. 25 din Constituţie privind dreptul la liberă circulaţie, deoarece acesta nu are legătură cu textele de lege criticate. Dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie.

În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, se observă că textul constituţional se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altă parte, alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor.

Referitor la susţinerea prin care autorul excepţiei contestă reglementarea cumulativă a mai multor sancţiuni pentru aceeaşi faptă, Curtea constată că, în cazul săvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală - amenda şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare, nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale, aceste sancţiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege.

În ceea ce priveşte art. 4 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocat ca temei al criticilor de neconstituţionalitate formulate, se constată că nu este incident în cauză principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă, consacrat de acesta, vizând o altă ipoteză decât cea a textelor de lege criticate.

În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 1.305 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 25 februarie 2009, Decizia nr. 667 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, Decizia nr. 287 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, Decizia nr. 1.135 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, şi Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, prin care Curtea a statuat că aceste prevederi legale, criticate fie distinct, fie împreună cu alte dispoziţii cuprinse în acelaşi act normativ, nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care o fundamentează îşi menţin valabilitatea.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1)-(4), art. 97 şi art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dănuţ-Valerian Chirleşan în Dosarul nr. 4.224/245/2009 al Judecătoriei Iaşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta