Decret nr. 249 din 31 august 1981

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

Articolul 1

Preţurile de livrare pentru piesele, reperele, subansamblele de maşini, utilaje şi instalaţii, ce rezultă din dezmembrari de utilaje scoase din funcţiune potrivit prevederilor legale, care pot fi folosite ca atare sau prin prelucrari simple, se stabilesc de unităţile care le deţin, cu acordul beneficiarilor, în limita a cel mult 80 % din preţurile acestora în stare noua. În cazul în care piesele, reperele sau subansamblele necesita reconditionari, preţurile se stabilesc în limita a cel mult 40 % din preţurile acestora în stare noua.

Articolul 2

Pentru piesele, reperele şi subansamblele rezultate din reconditionare se stabilesc preţuri de livrare egale cu preţurile de producţie, de către unităţile care efectuează aceste operaţii, cu acordul unităţilor beneficiare, pe baza preţurilor determinate potrivit art. 1, a cheltuielilor normate pentru reconditionarea acestora, precum şi a unui beneficiu corespunzător.

Preţurile de livrare stabilite potrivit alineatului precedent se pot situa pînă la cel mult 80% din preţurile de livrare ale produselor respective în stare noua, ţinînd seama de starea şi fiabilitatea produselor respective.

Articolul 3

Piesele de schimb, reperele şi subansamblele uzate, reconditionate de unităţile care le deţin şi care se folosesc la reparaţia utilajelor, aparatelor sau bunurilor proprii de către aceste unităţi, se includ în costul reparaţiilor respective la nivelul cheltuielilor efectuate cu operaţiunile de reconditionare, care nu pot depăşi 40% din preţul piesei de schimb sau reperului în stare noua.

Articolul 4

În cazul reconditionarii pieselor de schimb, reperelor şi subansamblelor uzate, efectuată ca prestare de serviciu de alte unităţi decît cele deţinătoare, decontarea operaţiunilor de reconditionare se va face pe bază de tarife, ce se stabilesc de unităţile executante, cu acordul unităţilor beneficiare; aceste tarife nu pot depăşi 40 % din valoarea piesei sau reperului în stare noua.

Articolul 5

Preţurile de livrare pentru materialele refolosibile ca atare sau prin prelucrari simple, rezultate din debitari, croiri, prelucrari, şi care se valorifica în alte unităţi decît cele în care rezultă, se stabilesc pe bază de coeficienţi de calcul, la 60-80 % din preţul de livrare al materialului respectiv în stare normală, în funcţie de volumele de prelucrari, manopera şi alte cheltuieli suplimentare, comparativ cu cele pentru materialele noi.

Determinarea coeficienţilor de calcul, în condiţiile alineatului precedent, se face de către Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, cu acordul Comitetului de Stat pentru Preţuri. La stabilirea acestor coeficienţi se va tine seama, după caz, de gradul de utilizare planificat al materialelor, de prevederile standardelor sau normelor interne, precum şi de dispoziţiile cuprinse în art. 12 din Decretul Consiliului de Stat nr. 465/1979.

Articolul 6

Preţurile de livrare pentru materialele de construcţii şi instalaţii, provenite din demolări, se stabilesc de unităţile deţinătoare, cu acordul unităţilor socialiste beneficiare, în funcţie de preţurile aceloraşi materiale în stare noua şi ţinînd seama de gradul de uzura al materialelor respective şi, după caz, de volumul de manopera suplimentară pentru utilizarea acestora.

Articolul 7

La produsele la a căror fabricaţie se întrebuinţează materiale refolosibile, piese şi subansamble reconditionate şi au preţuri aprobate, unităţile economice vor aplica în continuare aceste preţuri, cu condiţia menţinerii parametrilor tehnici, constructivi şi funcţionali avuti în vedere la stabilirea iniţială a preţurilor produselor respective, situaţie confirmată de centrala industriala sau, după caz, de organul ierarhic superior de care aparţin principalii beneficiari ai unor astfel de produse.

Preţurile produselor noi, la a căror fabricaţie se utilizeza materiale refolosibile sau piese şi subansamble reconditionate, se stabilesc luindu-se în calcul aceste materiale la preţurile celor în stare noua, în cazul în care se asigura integral realizarea parametrilor tehnici, constructivi şi funcţionali prevăzuţi în actele de calitate ale produselor finite similare, în condiţiile prevăzute la alineatul precedent.

Articolul 8

Dispoziţiile prevăzute la art. 7 se aplică în mod corespunzător şi la lucrările de reparaţii şi la alte prestări de servicii.

Articolul 9

Economiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor art. 7 şi 8 se considera efort propriu al unităţilor economice respective şi se vor reflecta în beneficiile realizate de acestea.

Sumele obţinute din valorificarea pieselor, reperelor, subansamblelor de maşini, utilaje şi instalaţii, materialelor şi materiilor prime vechi, rezultate din dezmembrarea utilajelor scoase din funcţiune, se includ în rezultatele economice ale unităţilor deţinătoare ale mijlocului fix respectiv.

Articolul 10

Preţurile de achiziţie şi de livrare pentru materiale refolosibile, care nu au stabilite preţuri şi care urmează a fi valorificate în economie, se stabilesc de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, cu acordul Comitetului de Stat pentru Preţuri, în limita de cel mult 50% din preţul materialului nou.

Articolul 11

Prevederile Decretului Consiliului de Stat nr. 332/1977 se extind la toate categoriile de obiecte uzate rezultate din gospodăriile individuale şi se aplică în mod corespunzător pentru toate unităţile socialiste care, potrivit legii, efectuează lucrări de reconditionare de asemenea obiecte.

Articolul 12

Stocurile de resurse materiale refolosibile, care se constituie în întreprinderile pentru recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile, în limita sarcinilor de plan de recuperare şi achiziţii, şi care temporar nu se pot valorifica datorită lipsei capacităţilor sau tehnologiilor de prelucrare, se crediteaza de către Banca Naţionala a Republicii Socialiste România, cu o dobinda de 1% pe an.

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele

Republicii Socialiste România