Decret Nr. 465 din 28 decembrie 1979

Dezvoltarea în ritmuri înalte a economiei naţionale impune lărgirea continua a bazei interne de materii prime, gospodărirea cu maxima eficienta şi atragerea în circuitul economic al tuturor materiilor prime vechi, materialelor refolosibile, pieselor şi subansamblelor rezultate din dezmembrarea fondurilor fixe, bunurilor de folosinţă îndelungată şi de uz personal uzate, în scopul economisirii resurselor materiale, reducerii consumurilor energetice, diminuării eforturilor valutare ale tarii şi creşterii eficientei în toate sectoarele de activitate.

Economia naţionala dispune de importante resurse metalice feroase şi neferoase, de produse chimice, materiale lemnoase, textile şi pielarie, substanţe reziduale agroalimentare, rezultate din procesele de producţie şi de consum, halde, iazuri de decantare, namoluri şi alte reziduuri cu conţinut de substanţe utile, care în prezent sînt numai parţial valorificate. De asemenea, exista importante cantităţi de resurse materiale în resturile menajere rezultate din gospodăriile populaţiei, în reziduurile stradale şi altele similare, bunuri de uz personal şi casnic uzate care trebuie valorificate într-o măsura mult mai mare.

Recuperarea şi utilizarea integrală a resurselor materiale refolosibile rezultate din procesele de producţie şi de consum, reconditionarea şi refolosirea pieselor, a subansamblelor şi produselor, utilizarea raţională şi circulaţia optimizata a ambalajelor constituie surse importante în asigurarea aprovizionarii tehnico-materiale a producţiei.

Valorificarea intensiva a resurselor materiale face necesară asigurarea prin plan a recuperării şi introducerii în circuitul economic a tuturor materiilor prime vechi, a ambalajelor, materialelor şi produselor refolosibile, crearea industriei de reconditionare a pieselor, subansamblelor şi produselor, organizarea unitară pe baze economice a acestor activităţi, atragerea întregii populaţii în acţiunea de recuperare a materiilor prime vechi şi materialelor refolosibile.

În scopul reglementării unitare, pe economie, a tuturor activităţilor legate de recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile, de utilizarea şi circulaţia ambalajelor, al intaririi raspunderilor ce revin în acest domeniu ministerelor, celorlalte organe centrale şi locale, centralelor, întreprinderilor, tuturor colectivelor de oameni ai muncii, fiecărui cetăţean,

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

Capitolul 1Valorificarea resurselor materiale refolosibile în scopul largirii bazei interne de materii prime şi materiale

Articolul 1

Unităţile socialiste, ministerele, celelalte organe centrale şi locale sînt obligate să asigure utilizarea raţională şi eficienta a tuturor materiilor prime şi materialelor alocate prin plan, perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie, astfel încît să se obţină un înalt grad de utilizare şi valorificare a acestora, creşterea calităţii produselor, reducerea maxima a pierderilor, rebuturilor şi a cantităţilor de materiale care nu se mai pot utiliza în procesele de producţie proprii.

Articolul 2

În scopul largirii şi folosirii intensive a bazei de materii prime, întreprinderile, centralele, toate unităţile socialiste, ministerele, celelalte organe centrale şi locale sînt obligate să asigure recuperarea integrală şi valorificarea tuturor materiilor prime vechi, materialelor, a pieselor şi subansamblelor reconditionabile şi a celorlalte resurse materiale refolosibile.

Predarea spre achizitionare sau colectare a materialelor, bunurilor uzate de folosinţă îndelungată şi a celor de uz personal care nu se mai utilizează în gospodăriile populaţiei constituie o importanţa îndatorire cetateneasca.

Articolul 3

Resursele materiale care trebuie recuperate şi valorificate sînt:

a)materiile prime vechi şi unele resurse materiale primare;

b)materialele refolosibile care se utilizează ca atare sau prin prelucrari simple;

c)piesele şi subansamblele rezultate în urma dezmembrarii maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, altor fonduri fixe şi a bunurilor de folosinţă îndelungată de la populaţie, refolosibile ca atare sau prin reconditionare, precum şi orice alte produse care pot fi reconditionate;

d)bunurile de folosinţă îndelungată şi cele de uz personal uzate, care după folosire se valorifica prin reparare sau reconditionare;

e)apele industriale uzate, pulberile, haldele, zgurile, iazurile miniere, resturile menajere şi stradale şi alte materiale refolosibile.

Articolul 4

Unităţile socialiste sînt obligate să asigure identificarea, stringerea, sortarea, depozitarea, gospodărirea, predarea şi prelucrarea tuturor categoriilor de resurse materiale refolosibile, rezultate din activitatea proprie sau colectate de la alte unităţi şi populaţie.

De asemenea, răspund de asigurarea tehnologiilor, utilajelor şi capacităţilor de producţie necesare prelucrării în scopul valorificării superioare a acestor resurse, perfecţionării continue a proceselor de prelucrare, eliminării pierderilor de orice fel.

Unităţile economice vor stabili măsuri concrete pentru instaurarea în fiecare secţie, atelier sau loc de muncă a unui spirit de înaltă responsabilitate în gospodărirea economicoasa şi cu eficienta sporită a materiilor prime şi materialelor şi pentru recuperarea şi valorificarea tuturor resurselor materiale refolosibile.

Articolul 5

Unităţile socialiste sînt obligate să asigure evidenta stricta, tehnic-operativă şi contabil-gestionara a tuturor cantităţilor de materii prime vechi, resurse primare, materiale şi produse recuperate, colectate sau achiziţionate, predate şi valorificate, pe sortimente, calităţi, tipuri şi categorii de preţ.

Se interzice distrugerea sau degradarea materialelor şi produselor refolosibile, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Încălcarea obligaţiilor de recuperare şi valorificare, precum şi a interdicţiei prevăzute la alineatul precedent, atrage răspunderea persoanelor vinovate şi se sancţionează potrivit legii.

Articolul 6

Cetăţenii sînt obligaţi sa predea unităţilor de colectare materialele şi obiectele uzate care nu mai sînt utilizate în gospodăriile individuale, sa depoziteze reziduurile menajere în locurile stabilite de către comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare şi sa participe la acţiunile iniţiate de organele de stat sau de organizaţiile de masa şi obşteşti, în scopul colectării materialelor refolosibile.

Uniunea Tineretului Comunist, organizaţiile sindicale, de femei, organizaţiile proprii ale Frontului Unităţii Socialiste, toate organizaţiile obşteşti au datoria de a cultiva, în rindurile tuturor cetăţenilor patriei, spiritul de economie, grija pentru buna gospodărire a materiilor prime şi materialelor, atitudinea necrutatoare contra risipei, de a atrage masele largi de oameni ai muncii la acţiunile de recuperare şi valorificare a resurselor refolosibile.

Articolul 7

Pentru toate categoriile de materii prime, materiale, piese şi subansamble care se refolosesc, se stabilesc norme şi normative de recuperare, refolosire şi reconditionare, după caz, specifice diferitelor domenii de utilizare.

Normele şi normativele prevăzute la alineatul precedent se stabilesc de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, la propunerea ministerelor coordonatoare de ramura.

Livrarea materiilor prime, materialelor, pieselor şi produselor noi se face numai pe măsura îndeplinirii de către beneficiar a obligaţiei de recuperare a resurselor materiale refolosibile, rezultată din plan sau din normele şi normativele de recuperare şi reconditionare.

Cantităţile rezultate din procesele de producţie, care trebuie recuperate şi valorificate, reprezintă diferenţa dintre cantităţile totale de materii prime şi materiale livrate şi introduse în fabricaţie şi cele care se regăsesc în produsele realizate.

Articolul 8

Activităţile de predare, preluare, sortare, gospodărire şi valorificare a resurselor materiale refolosibile se organizează în mod unitar pe întreaga economie, în condiţiile asigurării unei evidente stricte şi a unui control riguros, cu respectarea următoarelor reguli de baza:

a)unităţile în care rezultă resurse materiale refolosibile sînt obligate să asigure utilizarea într-o proporţie cît mai mare a acestora, în cadrul propriei activităţi, prin introducerea şi dezvoltarea unor tehnologii adecvate, în scopul satisfacerii nevoilor proprii, economisirii forţei de muncă, reducerii consumurilor energetice;

b)cantităţile ce nu pot fi reutilizate în unitatea în care rezultă vor fi livrate, potrivit prevederilor de plan, direct unităţilor cărora le-au fost repartizate spre valorificare şi consum;

c)resursele materiale refolosibile, recuperate de la populaţie, instituţii, organizaţii cooperatiste şi obşteşti, precum şi cele ce rezultă în cantităţi nevagonabile din unităţile economice productive, vor fi predate întreprinderilor judeţene de recuperare şi valorificare.

Articolul 9

Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe răspunde de înfăptuirea politicii partidului şi statului în domeniul identificarii, recuperării şi valorificării resurselor materiale refolosibile, îndrumă şi controlează aceasta activitate pe întreaga economie, asigura, în condiţiile legii, repartizarea resurselor refolosibile pentru consum, precum şi colectarea acestora prin organele sale de specialitate.

Capitolul 2Asigurarea eficientei economice a activităţilor de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile

Articolul 10

Întreaga activitate de colectare, recuperare, pregătire, reconditionare, reutilizare şi valorificare a materiilor prime vechi, a celorlalte materiale, piese, subansamble şi produse refolosibile se organizează pe baza principiului autogestiunii economico-financiare.

Toate unităţile socialiste sînt obligate să asigure recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile cu costuri minime, astfel încît să-şi acopere integral cheltuielile şi să obţină beneficii din aceste activităţi.

Articolul 11

În scopul realizării activităţilor de recuperare şi refolosire cu costuri minime, unităţile socialiste sînt obligate:

a)sa folosească în cît mai mare măsura resursele materiale recuperabile, rezultate din procesele de fabricaţie, în propria unitate;

b)să asigure valorificarea în cît mai mare măsura, direct sau cu prelucrari simple, a resurselor materiale refolosibile, eliminindu-se astfel cheltuielile legate de reintroducerea lor în circuitul economic prin operaţii tehnologice primare;

c)să livreze direct către consumatori cantităţile prevăzute a fi predate, cu respectarea întocmai a relaţiilor de transport optimizate;

d)sa utilizeze în activitatea de prelucrare şi preparare a materiilor prime vechi, a materialelor refolosibile, precum şi la reconditionarea pieselor, subansamblelor şi altor produse, procedee tehnologice cu randamente ridicate şi care conduc la cheltuieli minime;

e)sa introducă tehnologii noi de prelucrare, care să asigure extragerea maxima a substanţelor utile din materiile prime vechi, materialele şi produsele refolosibile, precum şi valorificarea superioară a acestor resurse;

f)sa ia măsuri de rationalizare a numărului de personal încadrat în activităţile de stringere, predare, prelucrare, sortare, pregătire, gospodărire şi valorificare a resurselor materiale refolosibile, prin organizarea corespunzătoare a proceselor tehnologice şi a muncii.

Articolul 12

Preţurile de livrare a materiilor prime vechi, materialelor şi celorlalte produse refolosibile se formează, în condiţiile prevăzute de lege, pe baza următoarelor principii:

a)preţul de livrare a resursei materiale refolosibile trebuie să fie mai mic decît cel al materiei prime, materialului sau produsului nou corespunzător;

b)diferentierea preţurilor de livrare a resurselor materiale refolosibile, în funcţie de calitatea şi valoarea de întrebuinţare a acestora, tinindu-se seama de norma de refolosire sau de reconditionare;

c)acoperirea costurilor normate ale unităţilor care predau, colectează şi valorifica resursele materiale refolosibile şi asigurarea unui beneficiu corespunzător.

Articolul 13

Organizarea colectării resurselor materiale refolosibile trebuie să asigure eliminarea verigilor intermediare, a fluxurilor de transport incrucisate, evitarea manipularilor repetate, astfel ca materiile prime, materialele, ambalajele şi produsele colectate sa ajungă, pe calea cea mai scurta şi cu cheltuieli minime, în procesele de valorificare.

Capitolul 3Planificarea activităţilor de recuperare şi de valorificare a resurselor materiale refolosibile

Articolul 14

Constituirea resurselor de materii prime, materiale şi produse refolosibile, rezultate din procesele de producţie şi de consum, precum şi modul de valorificare şi utilizare a acestora, se prevăd în planul naţional unic de dezvoltare economico-socială.

Prin prevederile de plan se vor asigura mijloacele necesare valorificării superioare a resurselor materiale refolosibile, pe baza celor mai noi cuceriri ale revoluţiei tehnico-ştiinţifice, în scopul creşterii eficientei în utilizarea şi recircularea intensiva a resurselor materiale şi gospodărirea judicioasă a acestora, la nivelul celor mai bune rezultate obţinute pe plan mondial.

Articolul 15

În balantele materiale se vor include distinct, ca resurse, cantităţile de materii prime, materiale şi produse recuperabile, utilizabile ca atare sau prin prelucrare ori reconditionare, precum şi repartizarea acestora pentru valorificare şi consum.

Consumul şi livrarea resurselor materiale refolosibile se fac numai pe bază de reparaţii emise de coordonatorul de balanţa, în conformitate cu prevederile de plan.

Sînt supuse evidentei şi planificarii unitare, precum şi repartizării, toate resursele materiale care:

a)se utilizează de către unităţile în care rezultă;

b)se livreaza spre refolosire direct altor unităţi economice;

c)se colectează şi se livreaza prin unităţile specializate de recuperare şi valorificare.

Pentru resursele materiale refolosibile prevăzute la b) şi c) livrarea se efectuează prin contracte economice, încheiate potrivit legii.

Articolul 16

Pentru asigurarea folosirii cu randament maxim a mijloacelor materiale de care dispun, a recuperării şi valorificării resurselor, materiale refolosibile, rezultate din procesul de producţie, unităţile economice sînt obligate sa elaboreze bilanţuri materiale.

Bilanţurile materiale se elaborează anual, concomitent cu elaborarea lucrărilor de fundamentare a planului şi trebuie să cuprindă cantităţile de materii prime şi materiale ce urmează să fie introduse în procesele de fabricaţie, cele ce se vor regasi în produsele fabricate, precum şi cantităţile şi structura resurselor materiale recuperabile.

Bilanţurile materiale se vor elabora cu respectarea indicilor de valorificare prevăzuţi în plan, a normelor de consum cu fundamentare tehnico-ştiinţifică.

Pe baza bilanţurilor materiale se vor cuprinde în planul fiecărei unităţi sau subunitati obligaţiile şi răspunderile ce îi revin în domeniul recuperării şi valorificării materiilor prime şi materialelor refolosibile şi se vor stabili măsurile pentru aducerea la îndeplinire a acestora.

Articolul 17

În scopul asigurării unui grad superior de valorificare a resurselor materiale refolosibile din economie şi creşterii participării acestora la dezvoltarea bazei interne de materii prime şi materiale, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe împreună cu Comitetul de Stat al Planificarii, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, ministerele şi celelalte organe centrale coordonatoare de ramura, cu organele locale, instituite de cercetare şi inginerie tehnologică, centralele şi întreprinderile vor elabora, potrivit legii, programe anuale, cincinale şi de perspectiva privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile.

Programele se supun aprobării odată cu lucrările de plan pentru perioada la care se referă.

Articolul 18

Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, institutele centrale de cercetare ştiinţifică, academiile de ştiinţe, institutele de cercetare şi inginerie tehnologică, de proiectare, institutele de învăţămînt superior, vor asigura, prin planurile de cercetare, crearea de tehnologii, utilaje şi instalaţii care să conducă la valorificarea maxima a resurselor materiale refolosibile de toate categoriile.

Articolul 19

La proiectarea noilor obiective de investiţii, dezvoltarea capacităţilor existente sau asimilarea unor tehnologii şi produse noi, la care din procesele tehnologice rezultă resurse materiale refolosibile pentru a căror valorificare sînt necesare prelucrari ulterioare, unităţile de proiectare vor stabili în documentaţiile tehnico-economice volumul acestora, soluţiile tehnologice de valorificare, precum şi cantităţile de materii prime şi materiale ce urmează a fi astfel obţinute.

Capitolul 4Condiţiile de baza pentru recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile

Articolul 20

În scopul creşterii permanente a eficientei consumurilor materiale şi celelalte organe centrale şi locale, centralele, întreprinderile, unităţile de cercetare, inginerie tehnologică şi de proiectare, precum şi instituţiile de învăţămînt superior, au obligaţia de a acţiona pentru:

a)crearea de produse noi şi reproiectarea celor existente, în construcţie uşoară şi cu parametrii funcţionali competitivi, prin îmbunătăţirea principiilor functionale, creşterea valorii de întrebuinţare, a durabilitatii, îmbunătăţirea calităţii şi a fiabilitatii, tipizarea, standardizarea, simplificarea şi miniaturizarea reperelor, subansamblelor componente şi produselor;

b)aplicarea sau extinderea tehnologiilor noi, care să asigure creşterea gradului de utilizare a materialelor, extinderea debitarilor complexe, a tehnologiilor economice de debitare, concomitent cu asigurarea aprovizionarii materialelor la dimensiuni fixe şi multiple;

c)extinderea utilizării materialelor noi inlocuitoare, avantajoase tehnico-economice;

d)asigurarea funcţionarii utilajelor şi instalaţiilor la parametrii proiectati, îmbunătăţirea calităţii întreţinerii, reparaţiilor şi asistenţei tehnice de exploatare;

e)normarea integrală a consumurilor materiale, stabilirea de coeficienţi de utilizare a materialelor care să determine valorificarea superioară a resurselor materiale, extinderea utilizării materiilor prime din ţara, concomitent cu limitarea consumului de materii prime şi materiale deficitare.

Articolul 21

Materiile prime vechi rezultate din procesele de consum industriale, agricole, din activităţi de construcţii, transporturi, prestări de servicii şi alte domenii de activitate, precum şi cele din consumul populaţiei, cuprind în principal:

a)materiale metalice şi nemetalice rezultate din dezmembrari de utilaje şi care nu pot fi refolosite ca atare, urmînd a fi supuse prelucrării;

b)materiile prime rezultate din destramarea, tocarea, maruntirea de materiale textile, din pielarie, rămăşiţe de lemn şi alte asemenea, care nu mai pot fi refolosite ca atare;

c)cioburile din sticlă, portelan, faianta şi altele rezultate din producţie şi consum;

d)masele plastice şi obiectele din cauciuc uzate, anvelopele neresapabile, hîrtia şi cartoanele utilizate, uleiul mineral uzat;

e)cantităţile rămase în urma proceselor tehnologice aplicate şi care nu mai pot fi folosite decît ca materie prima;

f)materiile prime vechi recuperate din sortarea reziduurilor menajere şi stradale şi cele colectate de la populaţie.

Unităţile la care rezultă, cele care colectează ori valorifica materii prime vechi sînt obligate să asigure sortarea acestora pe tipuri şi calităţi, pregătirea lor corespunzătoare pentru refolosire, prin compactare, balotare, spalare şi dezinfectare.

Articolul 22

Materiile refolosibile sînt cele care se pot utiliza ca atare sau prin prelucrari simple, cum sînt:

a)straifuri, capete metalice, resturi de profile metalice, tabla, ţevi, cherestea de mici dimensiuni, solduri textile şi altele rezultate din procesele de debitare, croire, prelucrare sau alte procedee de fabricaţie;

b)conductori şi cabluri electrice, aparataj, tabla şi alte materiale rezultate din dezmembrarea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, bunurilor de folosinţă îndelungată;

c)materiale de zidărie, timplarie, materiale lemnoase, ţevi, radiatoare, cabluri electrice, sobe, tigle, tabla zincata şi altele asemenea, rezultate din demolarea, potrivit legii, a construcţiilor şi care vor fi prevăzute în documentaţiile privind demolarea.

Aprovizionarea tehnico-materială a unităţilor cooperaţiei meşteşugăreşti, a industriei mici şi a altor unităţi care consuma materiale pentru întreţinere şi reparaţii va fi asigurata cu prioritate din resursele de materiale refolosibile, în cadrul cotelor stabilite prin plan.

Articolul 23

Maşinile, utilajele, instalaţiile care se casează, potrivit legii, vor fi dezmembrate, asigurindu-se recuperarea şi reutilizarea reperelor, pieselor, subansamblelor şi materialelor componente reconditionabile, cum sînt în principal:

a)piese mobile şi fixe, pompe, motoare, aparataj, armături industriale, tabla, profile, ţevi şi altele asemenea din utilajele şi instalaţiile tehnologice de toate categoriile;

b)ţevi, tabla, arzatoare, injectoare, gratare, aparate de măsura şi control şi automatizare şi alte componente de cazane şi instalaţii de ardere;

c)reductoare, motoare, axe, pinioane, batiuri, capete de actionare, panouri electrice şi alte componente ale maşinilor-unelte de toate categoriile;

d)motoare sau părţi de motor, cutii de viteza, punti radiatoare de apa, demaroare şi generatoare de curent, transmisii, jenti, boghiuri, elice, elemente de sasiu şi de caroserie, conductori electrici, aparataj de bord şi altele, rezultate din dezmembrarea tuturor categoriilor de mijloace de transport;

e)subansamble, elemente de actionare şi de transmisie, piese şi repere, obţinute de la maşini agricole şi tractoare.

Ministerele, celelalte organe centrale şi locale, centralele şi întreprinderile sînt obligate sa organizeze potrivit legii, activităţile necesare pentru recuperare şi reconditionare, în unităţile deţinătoare ale fondurilor fixe supuse casării şi dezmembrarii sau, după caz, în unităţi industriale specializate de reparaţii şi de reconditionare.

Articolul 24

Bunurile de folosinţă îndelungată defecte şi cele de uz personal uzate, achiziţionate de la populaţie şi care sînt reconditionabile, se vor repara de către unităţile cooperatiste, specializate pe profil astfel:

a)receptoare de radio, televizoare, magnetofoane, casetofoane, picupuri;

b)alte aparate electrice de uz casnic;

c)mobilier;

d)îmbrăcăminte;

e)încălţăminte;

f)alte bunuri de uz personal sau de folosinţă îndelungată.

După reconditionare, bunurile reparate vor fi reintroduse în circuitul comercial, potrivit legii.

Articolul 25

În activitatea de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile, întreprinderile, centralele, ministerele, celelalte organe centrale, institutele de cercetare şi inginerie tehnologică şi de proiectare, consiliile populare judeţene, şi al municipiului Bucureşti vor asigură realizarea următoarelor obiective principale:

a)în industria minereurilor feroase şi neferoase se va urmări recuperarea substanţelor utile insotitoare, cum sînt fier, cupru, plumb, zinc, wolfram, argint, aur, seleniu, telur, concomitent cu reducerea pierderilor de metal în steril; de asemenea, se va asigura extragerea minereurilor utile din iazuri, namoluri, halde cu continuturi mai ridicate de metal;

b)în industria carbunelui se va acţiona în mod deosebit pentru diminuarea pierderilor de substanţe combustibile în haldele miniere, precum şi pentru studierea unor tehnologii de valorificare a potenţialului caloric şi de substanţe utile al haldelor existente;

c)la minereurile nemetalifere cu conţinut de calcar, caolin, barita, feldspati, creta, bentonita, talc şi alte substanţe minerale, o atenţie deosebită se va acorda valorificării complexe a acestora, aplicării unor soluţii de utilizare a resturilor ce rezultă la prelucrarea, creşterii extractiei conţinutului util al acestor substanţe;

d)în industria metalurgica, în industria constructoare de maşini şi în celelalte sectoare consumatoare de metal se vor lua măsuri pentru creşterea indicilor de scoatere, respectiv a coeficienţilor de folosire a metalului, concomitent cu recuperarea şi valorificarea integrală a materialelor metalice refolosibile, a tuturor substanţelor cu conţinut de metal.

De asemenea, se vor aplica măsuri pentru utilizarea prafurilor, slamurilor, a altor resurse care conţin metal, recuperarea elementelor de aliere din materialele metalice refolosibile şi reducerea pierderilor prin oxidare.

Totodată, se vor asigura mijloacele necesare pentru prelucrarea resturilor metalice, îndeosebi prin presarea şi maruntirea acestora în scopul reducerii volumelor de transport şi a spaţiilor de depozitare, precum şi pentru valorificarea în cît mai mare măsura fără retopire a materiilor metalice refolosibile, îndeosebi a sutajelor, capetelor de laminate, straifurilor de tabla şi alte asemenea, care vor fi livrate pe bază de cote şi reparaţii întreprinderilor ce le vor refolosi ca atare.

La metalele preţioase se va urmări recuperarea integrală a marginilor, piliturilor, prafurilor şi resturilor de topituri, rezultate din prelucrari, cît şi a celor ce provin prin scoaterea din uz a reperelor confectionate din metale preţioase;

e)în industria chimica se vor lua măsuri de creştere a gradului de valorificare a resurselor materiale recuperabile de cauciuc, mase plastice, fire şi fibre chimice, acid sulfuric rezidual, lesii, gudroane, namoluri, stabilindu-se noi tehnologii de valorificare superioară şi complexa a acestora şi se vor aplica soluţii pentru recuperarea conţinutului util al unor gaze şi ape reziduale; de asemenea, se vor recupera integral uleiurile minerale uzate, asigurindu-se regenerarea acestora, pe bază de norme tehnice.

Totodată, se vor lua măsuri pentru dezvoltarea capacităţilor de prelucrare a articolelor tehnice din cauciuc scoase din uz şi a celor pentru resaparea anvelopelor uzate; resaparea anvelopelor trebuie să asigure reutilizarea întregului fond de anvelope din consumul intern apte de a fi resapate, conform normativului stabilit potrivit legii;

f)industria materialelor de construcţii îşi va baza producţia de lianti, materiale de zidărie, în proporţie sporită, pe utilizarea ca adaos a zgurilor de furnal, a cenusilor din halde de termocentrala şi miniere.

În industria geamurilor şi sticlei va creşte procentul de utilizare a cioburilor de sticlă, economisindu-se în acest fel combustibili şi materii prime noi;

g)în industria lemnului se va mari ponderea materialelor recuperabile şi a lemnului de categorii inferioare, prin producerea de PAL şi PFL, celuloza şi semiceluloza; se vor selecta resturile lemnoase ce pot fi folosite de către cooperatie pentru produse de artizanat, obiecte de uz casnic şi altele;

h)în industria hirtiei va creşte utilizarea hirtiei şi cartoanelor rezultate din colectare, reducîndu-se pe aceasta cale consumul de masa lemnoasă; totodată, se va urmări obţinerea de sortimente de hirtie şi carton de calitate superioară pe bază de maculatura;

i)în industria uşoară se va avea în vedere utilizarea mai buna a materialelor textile refolosibile, prin selectarea tesaturilor în funcţie de tipurile de fibre şi compozitia fibroasa; se vor asimila utilaje de destramare şi altele care permit utilizarea în mai mare măsura a materiilor prime textile recuperabile; se vor valorifica superior cantităţile de piele, talpa şi blana rezultate din colectare;

j)în agricultura şi industria alimentara se va urmări extragerea tuturor substanţelor valoroase din resursele refolosibile animale şi vegetale, cum sînt zerurile, zaturile, borhoturile, resturile de abator, puzderiile de în şi cinepa; totodată, se va acţiona pentru accelerarea valorificării cojilor de seminţe de floarea-soarelui şi a ciocalailor de porumb pentru fabricarea furfurolului, eliminindu-se arderea acestora.

Articolul 26

Valorificarea reziduurilor menajere şi stradale se va face prin:

a)colectarea acestora de către unităţile de gospodărie comunală din fiecare localitate urbana;

b)sortarea reziduurilor prin tehnologii adecvate, în scopul recuperării metalelor, maselor plastice, hirtiilor şi cartoanelor, cioburilor de sticlă, resturilor de lemn şi textile, substanţelor organice şi altele;

c)predarea materialelor sortate în scopul valorificării complexe a acestora.

Capitolul 5Utilizarea şi circulaţia ambalajelor

Articolul 27

Ambalarea mărfurilor se face în funcţie de specificul fiecărei categorii de marfa, cu limitarea la strictul necesar a ambalajelor şi materialelor de ambalare, în condiţii care să asigure păstrarea calităţii, integritatea şi conservarea produselor pe întregul parcurs de la producător la consumator, aplicarea tehnologiilor moderne de transport şi de manipulare, eliminarea materialelor scumpe şi deficitare, reducerea cheltuielilor de circulaţie.

Introducerea în circuitul economic a oricăror categorii de ambalaje se poate face numai cu respectarea normelor de tipizare aprobate potrivit legii şi dacă se asigura prin această măsură creşterea eficientei economice în activitatea de producţie şi de circulaţie a mărfurilor.

Articolul 28

Ambalajele pentru circulaţia mărfurilor - lăzi, navete, butoaie, sticle, borcane şi altele asemenea -, care se întrebuinţează repetat, constituie mijloace de transport şi sînt supuse regulilor de utilizare şi circulaţie stabilite prin normele şi normativele prevăzute de lege.

Pentru fiecare tip de ambalaj de transport se stabilesc durate normate de serviciu în funcţie de viteza anuală de rotaţie a acestuia, de specificul mărfii, de condiţiile de manipulare, conservare şi transport, precum şi de materialele din care este confectionat ambalajul.

În cadrul duratei normate de serviciu unităţile socialiste sînt obligate să asigure rotatia cît mai rapida a ambalajelor, cu respectarea normativelor privind numărul minim de cicluri ce trebuie efectuat de fiecare tip de ambalaj.

Se interzice scoaterea din circuitul economic a ambalajelor înainte de îndeplinirea duratelor de serviciu şi a ciclurilor de utilizare normate.

Normativele privind duratele de serviciu şi numărul minim de cicluri de utilizare a ambalajelor se elaborează de Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi se aproba potrivit legii.

Articolul 29

Asigurarea cu ambalaje a unităţilor producătoare şi de desfacere se face în funcţie de volumul de desfacere a mărfurilor, de duratele normate de serviciu ale ambalajelor utilizate, precum şi de modul de ambalare şi natura mărfurilor, în conformitate cu prevederile de plan, pe baza repartitiilor emise şi a contractelor încheiate potrivit legii.

Pentru asigurarea continuităţii producţiei şi a activităţilor de aprovizionare şi desfacere, se vor stabili, în condiţiile legii, norme privind stocurile de ambalaje, dimensionate la strictul necesar, în raport cu rulajul şi natura mărfurilor, precum şi cu duratele de serviciu şi ciclurile de utilizare stabilite.

Unităţile socialiste răspund de respectarea stricta a normelor şi normativelor privind utilizarea şi circulaţia ambalajelor.

Dotarea prin plan cu ambalaje noi a unităţilor socialiste se face numai după îndeplinirea duratei de serviciu şi a numărului de cicluri de utilizare normate a ambalajelor din folosinţă.

Ministerul Finanţelor şi băncilor vor asigura ca includerea în bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor socialiste a fondurilor pentru procurarea ambalajelor noi şi eliberarea acestor fonduri să se facă numai dacă sînt respectate normele şi normativele prevăzute la alineatul precedent.

Articolul 30

Unităţile socialiste răspund de gospodărirea şi întreţinerea ambalajelor pe toată durata normata de serviciu, precum şi de folosirea intensiva, cu maxima eficienta, a materialelor de ambalare şi ambalajelor alocate prin plan.

După îndeplinirea duratei de serviciu şi a numărului de cicluri normate ale ambalajelor, unităţile socialiste sînt obligate:

a)sa utilizeze în continuare ambalajele care sînt în stare de funcţionalitate; economiile obţinute prin depăşirea duratei de serviciu normate a ambalajelor vor constitui unul dintre criteriile de premiere a personalului muncitor care a contribuit la obţinerea acestora;

b)sa repare, în vederea refolosirii, ambalajele deteriorate care, după îndeplinirea duratei de serviciu şi a numărului de cicluri de utilizare normate, pot fi folosite în continuare;

c)sa valorifice, ca materii prime vechi, în condiţiile prezentului decret, ambalajele deteriorate cu durata totală de serviciu îndeplinită şi care nu mai pot fi reparate.

Articolul 31

Ministerele, celelalte organe centrale sau locale, centralele, întreprinderile, toate unităţile socialiste, au obligaţia să asigure circulaţia mărfurilor ambalate şi a ambalajelor după utilizare în relaţii de transport optimizate, cu reducerea la strictul necesar a operaţiilor de manipulare şi depozitare şi cu eliminarea verigilor intermediare, potrivit următoarelor reguli de baza:

a)mărfurile destinate fondului pieţei, ambalate de producător, circula direct de la unitatea producătoare la magazinul de desfacere cu amănuntul, iar restituirea ambalajelor se face către unitatea producătoare cu mijloacele de transport utilizate pentru aducerea mărfurilor;

b)mărfurile livrate în vrac, containere, cisterne, butoaie, lăzi, vagoane şi alte asemenea mijloace circula direct de la producător la magazinele de desfacere sau la depozitele din centrele de consum. Depozitele sînt obligate să asigure sortarea, împărţirea în loturi, îmbutelierea, preambalarea şi celelalte operaţiuni prealabile livrării către beneficiar.

Ambalajele de transport se restituie producătorului de către depozit şi respectiv depozitului de către beneficiar, cu mijloacele de transport cu care a fost adusă marfa;

c)pentru mărfurile ambalate care se livreaza între unităţi producătoare, ambalajele se restituie de către unitatea beneficiara direct unităţii furnizoare.

Unităţile beneficiare sînt obligate să livreze în termen ambalajele către unităţile furnizoare de marfa, iar acestea sînt obligate sa primească integral ambalajele de la unităţile beneficiare, în conformitate cu reparaţiile emise şi contractele încheiate potrivit legii.

Articolul 32

Cetăţenii care cumpara din unităţile de desfacere cu amănuntul mărfuri ambalate în sticle şi borcane vor plati numai contravaloarea mărfii, dacă predau unităţii ambalaje de înlocuire.

În cazul în care cumpărătorul nu preda ambalajul de înlocuire, va plati contravaloarea acestuia, stabilită potrivit legii, care se considera garanţie. La predarea ambalajului fără a se cumpara mărfuri, garanţia se restituie de către orice unitate comercială de profil.

Articolul 33

Ministerul Comerţului Interior, Uniunea Centrala a Cooperativelor de Consum, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare au obligaţia să asigure prin toate unităţile comerciale de profil primirea de la populaţie a sticlelor şi borcanelor la schimb sau contra marfa ori numerar.

Unităţile comerciale vor asigura condiţiile necesare primirii şi expedierii operative a tuturor ambalajelor primite de la populaţie.

Articolul 34

Sarcinile ce revin personalului din unităţile de desfacere privind recuperarea, refolosirea şi gospodărirea ambalajelor constituie obligaţii de serviciu şi se iau în calcul la stabilirea normelor de muncă pentru acest personal.

Articolul 35

Întreaga activitate de utilizare, circulaţie, întreţinere şi reparare a ambalajelor se realizează pe baza principiului autogestiunii economico-financiare, cu costuri minime, prin creşterea vitezei de rotaţie şi a numărului total de cicluri de utilizare, optimizarea fluxurilor de circulaţie, gospodărirea judicioasă a ambalajelor, asigurarea unei evidente stricte şi a unui control riguros în acest domeniu.

Articolul 36

Ministerele, celelalte organe centrale sau locale şi unităţile socialiste vor elabora, potrivit legii, programe speciale, anuale, cincinale şi de perspectiva, în vederea extinderii tipurilor eficiente de ambalaje, folosirii de noi materiale şi tipuri de ambalaje, cu consumuri specifice reduse, utilizării de tehnologii de mare randament pentru ambalare, manipulare, transport şi conservare a produselor şi răspund de realizarea acestora.

Capitolul 6Organizarea activităţii de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile şi de utilizare a ambalajelor, atribuţiile unităţilor socialiste

Articolul 37

Întreprinderile, centrele, instituţiile şi celelalte unităţi socialiste răspund de recuperarea şi reintroducerea în circuitul economic a tuturor resurselor materiale refolosibile rezultate din activitatea lor, în care scop le revin următoarele obligaţii principale:

a)identifica şi inventariaza toate resursele materiale recuperabile, în cadrul activităţii de elaborare a bilanţurilor materiale;

b)asigura recuperarea şi valorificarea integrală a resurselor materiale refolosibile, potrivit sarcinilor de plan;

c)asigura, pe sortimente, stringerea, pregătirea, depozitarea şi operaţiunile de evidenta a resurselor materiale recuperabile, cu respectarea standardelor de stat sau normelor tehnice în vigoare;

d)iau măsuri de pregătire corespunzătoare spre predare a resurselor metalice refolosibile prin presare, balotare, brichetare, astfel încît să se asigure economisirea operaţiunilor de transport şi condiţiile optime de utilizare a acestora;

e)asigura mecanizarea operaţiunilor de colectare, transport în incinta, presare şi balotare a resurselor metalice rezultate din prelucrarea prin aschiere sau presare;

f)stabilesc modul de valorificare a fiecărui reper, ansamblu sau material rezultat la casarea maşinilor, utilajelor, instalaţiilor sau a altor produse, prin folosirea ca atare sau prin reconditionare;

g)elaborează programe proprii privind valorificarea resurselor materiale recuperabile şi asigură realizarea integrală şi în termen a prevederilor din acestea;

h)aplica în producţie rezultatele cercetărilor privind valorificarea superioară a resurselor materiale recuperabile şi iau măsuri pentru realizarea în termen a noilor obiective şi tehnologii sau dezvoltarea capacităţilor existente, prevăzute în acest scop, precum şi pentru funcţionarea acestora la parametrii proiectati.

Centralele, întreprinderile şi celelalte unităţi socialiste răspund de primirea, întreţinerea şi circulaţia ambalajelor, inclusiv a celor din import care pot fi folosite ca atare, în condiţiile respectării stricte a duratelor de serviciu şi a ciclurilor de utilizare normate.

Articolul 38

Unităţile producătoare din industria metalurgica, industria construcţiilor de maşini, industria lemnului, industria uşoară şi din alte ramuri de activitate, în care rezultă resturi de metal, lemn, textile, piele şi altele asemenea, sînt obligate să asigure în propria unitate, prin procedee simple, debitarea şi croirea acestor resturi, pentru obţinerea de repere utilizabile ca atare în procesele de producţie.

În termen de 30 de zile de la data prezentului decret, Ministerul Industriei Metalurgice, Ministerul Industriei Construcţiilor de Maşini, Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţii, Ministerul Industriei Uşoare şi celelalte ministere economice vor elabora şi supune spre aprobare programele de măsuri pentru aplicarea pînă în anul 1981, în unităţile subordonate, a prevederilor alineatului precedent.

Articolul 39

Ministerele, celelalte organe centrale şi locale răspund de organizarea, îndrumarea şi controlul activităţii de identificare, recuperare, gospodărire şi valorificare a tuturor resurselor materiale refolosibile rezultate din unităţile subordonate, în care scop au următoarele obligaţii principale:

a)asigura în toate unităţile din subordine identificarea şi atragerea în circuitul economic a tuturor resurselor materiale refolosibile rezultate în domeniul lor de activitate;

b)stabilesc, împreună cu Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, sarcinile de plan pentru recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile; în cadrul prevederilor de plan aprobate, stabilesc măsuri care să asigure utilizarea întregului potenţial de resurse materiale refolosibile;

c)răspund de elaborarea programelor de valorificare anuale, cincinale şi de perspectiva, pe fiecare categorie de resursa materială refolosibila, prin care se stabilesc cercetările necesare pentru aplicarea de noi tehnologii de prelucrare, eşalonarea în timp a acestora, precum şi capacitatile de producţie pentru valorificarea lor, inclusiv cele legate de recuperare, sortare şi depozitare; asigura cadrul organizatoric şi condiţiile materiale pentru realizarea prevederilor din programele elaborate;

d)iau măsuri pentru livrarea directa, fără manipulari intermediare, pe trasee de transport optimizate, a resurselor materiale refolosibile, rezultate din unităţile subordonate, potrivit destinaţiilor stabilite prin plan;

e)controlează îndeplinirea de către întreprinderi, centrale şi celelalte unităţi subordonate a sarcinilor ce le revin cu privire la recuperarea, sortarea, depozitarea, predarea şi valorificarea resurselor materiale folosibile.

Ministerele şi celelalte organe centrale sau locale sînt obligate să asigure respectarea stricta de către toate unităţile din subordine a normelor şi normativelor de utilizare şi circulaţie a ambalajelor şi sa ia măsuri pentru livrarea directa a ambalajelor între furnizori şi beneficiari, precum şi pentru reducerea consumurilor materiale la proiectarea şi în producţia de ambalaje şi la elaborarea şi realizarea programelor în domeniul ambalajelor.

Articolul 40

Comitetul de Stat al Planificarii răspunde de cuprinderea în proiectele de plan de dezvoltare economico-socială a tuturor sarcinilor şi obiectivelor privind desfăşurarea şi dezvoltarea întregii activităţi de recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile şi asigura, împreună cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, ministerele şi centralele:

a)cuprinderea în balantele materiale a tuturor resurselor refolosibile;

b)asigurarea mijloacelor necesare dezvoltării activităţilor de recuperare şi de valorificare a resurselor materiale refolosibile;

c)elaborarea programelor speciale în domeniul recuperării şi valorificării materialelor refolosibile;

d)stabilirea, prin plan, a temelor de cercetare care să conducă la creşterea gradului şi eficientei valorificării resurselor materiale recuperabile şi refolosibile.

Articolul 41

Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie coordonează întreaga activitate de cercetare şi aplicare de noi tehnologii pentru valorificarea superioară a resurselor materiale refolosibile, în care scop:

a)participa împreună cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi ministerele economice la identificarea şi stabilirea de noi posibilităţi pentru atragerea în circuitul economic şi a altor resurse materiale refolosibile pentru creşterea gradului de valorificare a celor ce se colectează şi se valorifica;

b)răspunde de elaborarea programelor de cercetare în domeniul recuperării şi reutilizarii resurselor materiale refolosibile, urmăreşte asigurarea prin plan a mijloacelor materiale, financiare şi valutare necesare realizării acestor programe;

c)coordonează acţiunile de colaborare între institutele de cercetări din ţara, precum şi cu institutele din străinătate, în ceea ce priveşte efectuarea în comun a cercetării sau stabilirea de tehnologii de recuperare şi refolosire a resurselor materiale;

d)asigura, împreună cu institutele centrale de cercetare şi ministerele în subordinea cărora acestea funcţionează, condiţiile necesare pentru aplicarea şi generalizarea în producţie a cercetărilor şi tehnologiilor elaborate.

Articolul 42

Ministerul Comerţului Interior, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Uniunea Centrala a Cooperativelor de Consum răspund de colectarea de la populaţie a ambalajelor, prin unităţile de desfacere a mărfurilor, de gospodărirea şi predarea acestora spre reutilizare, în condiţiile prezentului decret.

Articolul 43

Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe răspunde, în calitate de organ central coordonator pe economie, pentru buna desfăşurare a activităţilor de recuperare şi de valorificare a resurselor materiale refolosibile, este titular de plan în acest domeniu şi exercită pe întreaga economie controlul activităţilor de recuperare şi valorificare, indiferent de subordonarea unităţilor, în care scop:

a)asigura, prin unităţile subordonate, colectarea, gospodărirea, prelucrarea şi livrarea materiilor prime vechi, materialelor şi produselor refolosibile din profilul de activitate al acestora;

b)răspunde de evidenta unitară pe plan naţional a resurselor materiale refolosibile de toate categoriile, în vederea stabilirii măsurilor şi soluţiilor de atragere a acestora într-o mai mare măsura în circuitul economic;

c)întocmeşte şi prezintă, împreună cu celelalte ministere şi organe centrale, programele anuale, cincinale şi de perspectiva privind colectarea şi valorificarea superioară a resurselor materiale refolosibile;

d)răspunde de elaborarea programelor optimizate de transport şi de raionarea aprovizionarii pentru resursele materiale refolosibile;

e)urmăreşte ca la avizarea documentaţiilor tehnico-economice pentru obiectivele noi şi dezvoltarile de capacităţi să fie asigurate condiţiile pentru valorificarea completa a resurselor materiale refolosibile rezultate din procesele tehnologice;

f)elaborează, împreună cu Comitetul de Stat al Planificarii, titularii de plan şi coordonatorii de balanţa, lucrările de plan în domeniul colectării şi valorificării resurselor materiale refolosibile;

g)propune în proiectele de plan, împreună cu Comitetul de Stat al Planificarii şi titularii de plan, capacitatile noi şi dezvoltarile de capacităţi, inclusiv spaţiile de depozitare, precum şi celelalte mijloace necesare realizării sarcinilor în domeniul colectării şi valorificării resurselor materiale refolosibile;

h)aplica sau, după caz, propune măsuri privind perfecţionarea continua a sistemului şi cadrului organizatoric de desfăşurare a activităţii de colectare şi valorificare a materialelor refolosibile;

i)controlează în unităţile socialiste îndeplinirea obligaţiilor privitoare la elaborarea bilanţurilor materiale, recuperarea integrală a resurselor materiale refolosibile, sortarea, pregătirea, gospodărirea, respectarea destinaţiilor şi a utilizării acestora, introducerea tehnologiilor şi asigurarea dotărilor şi a mijloacelor prevăzute pentru desfăşurarea acestor activităţi, respectarea sarcinilor privind recuperarea acestor activităţi, respectarea sarcinilor privind recuperarea, reconditionarea şi utilizarea pieselor, subansamblelor şi materialelor rezultate din dezmembrarea fondurilor fixe şi din demolarea construcţiilor;

j)emite norme tehnice de specialitate şi exercită orice alte atribuţii în domeniul colectării şi valorificării resurselor materiale refolosibile, potrivit legii.

Articolul 44

În domeniul utilizării şi circulaţiei ambalajelor, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe este organ central coordonator pe economie, în care scop:

a)elaborează normele şi normativele privind durata de serviciu şi numărul minim de cicluri de folosire, pentru toate tipurile de ambalaje, şi emite norme tehnice de specialitate în acest domeniu;

b)exercita controlul în întreaga economie cu privire la folosirea, gospodărirea şi circulaţia ambalajelor şi ia măsuri operative pentru creşterea eficientei şi îmbunătăţirea permanenta a acestei activităţi;

c)răspunde de elaborarea, împreună cu Comitetul de Stat al Planificarii şi titularii de plan, a balantelor materiale şi indicatorilor de plan privind ambalajele şi optimizarea fluxurilor de transport al acestora.

Repartizarea de ambalaje noi unităţilor socialiste se face numai în condiţiile îndeplinirii normelor şi normativelor de utilizare şi circulaţie stabilite;

d)răspunde de elaborarea programelor anuale, cincinale şi de perspectiva în domeniul ambalajelor.

Articolul 45

Centrala pentru recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile este titular de plan şi se organizează şi funcţionează pe principiul autogestiunii economico-financiare.

Centrala pentru recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile şi întreprinderile din subordinea acesteia, în afară atribuţiilor prevăzute de lege pentru unităţile economice, au următoarele atribuţii specifice;

a)asigura colectarea, sortarea, pregătirea şi depozitarea corespunzătoare a resurselor materiale refolosibile;

b)fundamentează sarcinile de plan privind recuperarea şi valorificarea resurselor materiale refolosibile pe titulari de plan şi pe materiale;

c)încheie contracte economice cu unităţile socialiste pentru preluarea de la acestea în depozitele proprii sau livrarea directa către unităţile consumatoare, după caz, a resurselor materiale refolosibile, la nivelul sarcinilor de predare stabilite prin repartiţii;

d)asigura livrarea resurselor materiale refolosibile către unităţile beneficiare, în conformitate cu contractele încheiate;

e)organizează activitatea proprie de preluare şi valorificare a unor resurse materiale refolosibile;

f)efectuează dezmembrarea unor bunuri de folosinţă îndelungată colectate de la populaţie şi asigura valorificarea pieselor şi materialelor refolosibile;

g)colectează sau achiziţionează piei brute, lina, par şi alte asemenea resurse materiale primare, de la populaţie şi unităţile socialiste;

h)asigura pregătirea, conservarea şi livrarea către beneficiari a resurselor materiale primare prevăzute la lit. g), pe baza graficelor operative de livrare, stabilite cu organele în subordinea cărora funcţionează beneficiarii.

Articolul 46

Banca Naţionala a Republicii Socialiste România răspunde, potrivit legii, de colectarea, gospodărirea, păstrarea şi utilizarea tuturor resurselor materiale, refolosibile de metale preţioase sau care conţin metale preţioase.

Articolul 47

Comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare răspund de buna desfăşurare a activităţii de colectare, recuperare şi valorificare a resurselor materiale refolosibile în unitatea administrativ-teritorială în care funcţionează, în care scop:

a)organizează acţiuni de mobilizare a populaţiei pentru intensificarea colectării de fier vechi, obiecte de uz casnic şi personal uzate, ambalaje şi alte produse şi materiale refolosibile;

b)asigura mijloacele şi spaţiile necesare pentru sortarea, pregătirea, depozitarea şi predarea reziduurilor menajere şi stradale;

c)stabilesc locurile de depozitare de către persoanele fizice a reziduurilor menajere, materialelor şi obiectelor uzate;

d)iau măsuri pentru asigurarea spaţiilor necesare unităţilor de colectare, recuperare şi valorificare a materialelor refolosibile.

Articolul 48

Uniunea centrala şi uniunile judeţene ale cooperaţiei meşteşugăreşti vor organiza, în localităţile urbane, achiziţionarea de la populaţie şi reconditionarea de bunuri de folosinţă îndelungată, obiecte de uz personal şi alte asemenea produse, care pot fi refolosite.

În localităţile rurale, uniunea centrala şi uniunile judeţene ale cooperaţiei de consum vor asigura colectarea materialelor şi produselor recuperabile de la populaţie, ca mandatare ale întreprinderilor de recuperare şi valorificare a materialelor refolosibile, şi răspund de sortarea şi predarea acestora, potrivit legii. Unităţile cooperaţiei agricole de producţie vor preda direct unităţilor specializate resursele materiale recuperabile, rezultate din activitatea proprie.

Articolul 49

Încălcarea dispoziţiilor prezentului decret atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională, penală, materială sau civilă a persoanei vinovate.

Articolul 50

Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost comise în astfel de condiţii încît, potrivit legii penale, sînt considerate infracţiuni:

a)încălcarea obligaţiilor privind sortarea, pregătirea şi depozitarea resurselor materiale recuperabile, conform standardelor de stat şi normelor tehnice în vigoare;

b)neexecutarea sarcinilor de reconditionare, predare sau preluare, după caz, a pieselor, subansamblelor sau materialelor recuperabile provenite din casări sau demolări;

c)distrugerea sau degradarea resurselor materiale recuperabile, în afară cazurilor prevăzute de lege;

d)refuzul preluării de la populaţie a resurselor materiale recuperabile de către unitatea care are obligaţia să le preia;

e)nerespectarea destinaţiei şi utilizării resurselor materiale recuperabile cuprinse în balanţa, potrivit repartitiilor;

f)neintocmirea sau ţinerea incompleta a evidentei contabil-gestionare a resurselor materiale recuperabile;

g)neintocmirea bilanţurilor materiale în condiţiile prevăzute de lege;

b)neluarea măsurilor de sistare a livrărilor de materii prime, materiale şi produse, în condiţiile prevăzute de art. 7 alin. 3;

i)încălcarea obligaţiilor ce revin unităţilor socialiste cu privire la predarea sau preluarea ambalajelor goale, precum şi cu privire la conservarea şi buna gospodărire a ambalajelor din producţia interna sau a celor provenite din import;

j)depozitarea reziduurilor menajere, a materialelor şi obiectelor uzate, de către persoanele fizice, în alte locuri decît cele stabilite de organele competente, potrivit art. 47 lit. c).

Articolul 51

Contravenţiile prevăzute la art. 50 se sancţionează după cum urmează:

a)cu amendă de la 3.000 lei la 7.000 lei, cele prevăzute la lit. a)-e);

b)cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei, cele prevăzute la lit. f)-i);

c)cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei, cea prevăzută la lit. j).

Sancţiunile pentru contravenţiile prevăzute la art. 50 lit. a)-i) se aplică personalului unităţii socialiste, iar sancţiunea prevăzută pentru contravenţia de la art. 50 lit. j) se aplică altor persoane fizice.

Articolul 52

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face de către:

a)personalul cu atribuţii de control din cadrul Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe şi de personalul anume împuternicit din cadrul Centralei pentru recuperarea şi valorificarea materialelor refolosibile, precum şi de personalul de control financiar al Ministerului Finanţelor, pentru contravenţiile prevăzute la art. 50 lit. a)-i);

b)personalul cu atribuţii de control din cadrul ministerelor, celorlalte organe centrale, comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti sau al centralelor, anume împuternicit, pentru contravenţiile săvîrşite în unităţile subordonate;

c)personalul cu atribuţii de control din cadrul comitetelor executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti, pentru contravenţia prevăzută la art. 50 lit.j).

Articolul 53

Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se poate face plîngere în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia. Plîngerea se depune la organul din care face parte agentul constatator.

Articolul 54

Prevederile art. 50-53 se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

Capitolul 8Dispoziţii finale

Articolul 55

Ministerele şi celelalte organe centrale, consiliile populare, toate unităţile socialiste sînt obligate sa ia măsuri ca întregul personal muncitor, toţi cetăţenii, sa cunoască temeinic prevederile legale referitoare la recuperarea şi valorificarea integrală a resurselor materiale refolosibile, sa înţeleagă importanţa deosebită pentru economia naţionala a reintroducerii în circuitul economic a acestor resurse şi să aplice întocmai reglementările din acest domeniu.

Organizaţiile de masa şi obşteşti, presa, radioul şi televiziunea vor desfăşura permanent o activitate susţinută pentru mobilizarea cetăţenilor la acţiunile de recuperare şi refolosire a materiilor prime vechi, materialelor şi produselor reutilizabile, astfel încît fiecare cetăţean să-şi aducă contribuţia la realizarea sarcinilor stabilite prin prezentul decret.

Articolul 56

În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului decret, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale şi Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanţelor, Comitetul de Stat pentru Preţuri, Consiliul Naţional pentru Ştiinţa şi Tehnologie, împreună cu ministerele interesate, vor prezenta Consiliului de Miniştri propuneri pentru îmbunătăţirea reglementărilor cu privire la preţurile, tarifele, creditele şi dobinzile, standardele de stat, care să conducă la intensificarea colectării, prelucrării şi valorificării resurselor materiale refolosibile. În acelaşi termen vor prezenta propuneri pentru creşterea eficientei circulaţiei ambalajelor, precum şi pentru stabilirea garanţiei ce se plăteşte la primirea sau, după caz, restituirea acestora de la populaţie.

Articolul 57

Recuperarea resurselor materiale refolosibile rezultate din activitatea unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne se asigura potrivit reglementărilor specifice.

Articolul 58

Prezentul decret intră în vigoare pe data de 1 ianuarie 1980. Pe aceeaşi dată se abroga Decretul Consiliului de Stat nr. 106/1975 privind colectarea, predarea, gospodărirea şi valorificarea deşeurilor şi a altor resurse secundare de materii prime şi materiale, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 96 din 3 septembrie 1975, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

NICOLAE CEAUŞESCU

Preşedintele

Republicii Socialiste România