Decizie nr. 65 din 27 februarie 2001

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa şi a dispoziţiilor art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin pct. 43 al art. I din titlul I al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţii ridicate de Societatea de Investiţii Financiare Moldova - S.A. Bacau în dosarele nr. 6.500/COM/2000, 6.634/2000, 6.689/2000, 6.690/2000 şi 6.752/2000 ale Tribunalului Galaţi - Secţia comercială.

La apelul nominal răspunde consilier juridic Cristina Gascu pentru Societatea de Investiţii Financiare Moldova - S.A. Bacau şi consilier juridic Iuliana Plopeanu pentru Societatea Comercială "Seromgal" - S.A. Galaţi, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 425C/2000, 426C/2000, 427C/2000 şi 428C/2000 la Dosarul nr. 424C/2000, întrucât au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate şi au fost invocate de acelaşi autor. Reprezentanţii autorului excepţiei, cel al părţii prezente, precum şi cel al Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 425C/2000, 426C/2000, 427C/2000 şi 428C/2000 la Dosarul nr. 424C/2000.

Reprezentantul Societăţii de Investiţii Financiare Moldova - S.A. Bacau solicita admiterea excepţiei, deoarece considera ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 41 din Constituţie, întrucât prin diminuarea capitalului social al societăţilor comerciale agricole cu valoarea terenurilor agricole şi a celor aflate permanent sub luciu de apa i se produce un prejudiciu corespunzător acţiunilor aferente valorii acestor terenuri. Se apreciază ca astfel se încalcă principiul protecţiei proprietăţii private, acţiunile deţinute de societăţile de investiţii financiare fiind expresia proprietăţii private din capitalul social.

Reprezentantul Societăţii Comerciale "Seromgal" - S.A. Galaţi solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, precum şi cele ale art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice nu contravin dispoziţiilor art. 41 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierile din 11 octombrie 2000, pronunţate în dosarele nr. 6.500/COM/2000, nr. 6.634/COM/2000 şi nr. 6.752/COM/2000 Tribunalul Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 19 decembrie 1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa. De asemenea, prin Încheierile din 11 octombrie 2000, pronunţate în dosarele nr. 6.689/COM/2000 şi nr. 6.690/COM/2000 Tribunalul Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate atât a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 19 decembrie 1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, cat şi a dispoziţiilor art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999, prin care terenurile agricole sau terenurile aflate sub luciu de apa sunt scoase din capitalul social, după ce, prin Hotărârea Guvernului nr. 746/1991, s-a prevăzut ca aceste terenuri vor intra în capitalul social şi dispoziţiile acestei hotărâri şi-au produs efectele, contravin prevederilor art. 41 din Constituţie, provocand un prejudiciu prin diminuarea numărului de acţiuni la societatea comercială respectiva. Se mai arata ca prin art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, este încălcat art. 41 din Constituţie, întrucât s-a dispus în mod abuziv ca terenurile de incinta să fie considerate drept aport în natura al statului la capitalul social, acţiunile aferente urmând să fie distribuite Fondului Proprietăţii de Stat, chiar în situaţia în care acesta nu mai avea calitatea de acţionar. Se susţine ca astfel a fost încălcat dreptul de proprietate asupra acţiunilor, prejudiciul constând în numărul de acţiuni aferente cotei de capital deţinute la acea societate.

Tribunalul Galaţi, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate, deoarece terenurile agricole aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2. Prin adoptarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 s-a urmărit reglementarea situaţiei juridice a terenurilor aflate în administrarea societăţilor agricole care urmează să se privatizeze. Actul normativ în discuţie stabileşte care terenuri intră în proprietatea societăţilor agricole, respectiv cele pentru care s-a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate, şi care terenuri nu pot face parte din capitalul social al societăţilor agricole. Statul a fost, până la apariţia Legii nr. 1/2000, proprietarul terenurilor aflate în administrarea foştilor acţionari, efectuand, în aceasta calitate, acte de gestiune. Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 este un act normativ de gestiune prin care a fost reglementată situaţia juridică a terenurilor proprietatea statului aflate în administrarea societăţilor agricole care urmează să fie privatizate. În consecinţa, prevederile art. 3 alin. (4) din aceasta ordonanţa nu încalcă prevederile art. 41 din Constituţie şi nu aduc atingere dreptului de proprietate asupra acţiunilor aferente valorii terenului, iar acţionarilor nu le cauzează nici un prejudiciu.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, se apreciază ca aceasta excepţie este neîntemeiată. Legea nr. 99 din 26 mai 1999, prin titlul I, a modificat şi a completat Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale. În capitolul VI este reglementată situaţia unor imobile deţinute de societăţile comerciale care fac obiectul privatizării. Prin art. 32^2 se dispune cu privire la capitalul social al societăţilor comerciale cărora li s-a eliberat certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în sensul că acesta se majorează de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificat, iar în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu a fost urmată anterior privatizării de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor care va fi considerată aport în natura al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căruia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate. Dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999, potrivit cărora terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2 din aceasta ordonanţa de urgenţă, nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, garantat prin art. 41 din Legea fundamentală, acestea concretizand opţiunea politicii statului în privinta reformei economice şi strategiei de privatizare. Textul criticat nu este neconstitutional nici în perspectiva aplicării acestor prevederi, care ar putea conduce la diminuarea capitalului social al societăţilor comerciale agricole ce au inclus în capitalul social valoarea terenurilor agricole aflate în administrare, deoarece nu exista nici un temei legal pentru majorarea capitalului social al societăţilor comerciale agricole cu valoarea acestor terenuri. Se mai arata ca Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 şi 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocată în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, cuprinde dispoziţii privind majorarea capitalului social al societăţilor comerciale cu valoarea terenurilor aflate în proprietatea acestora. În consecinţa, aceste dispoziţii nu pot constitui temeiul legal pentru majorarea capitalului social al societăţilor agricole cu valoarea terenurilor agricole aflate în exploatarea acestora, a căror situaţie juridică nu a fost clarificata. De asemenea, Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 stabileşte valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 şi 38 din Legea nr. 18/1991 şi reglementează dreptul persoanelor ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat şi se afla în administrarea unităţilor agricole de stat, reorganizate în societăţi comerciale agricole, la un număr de acţiuni determinat în funcţie de valoarea medie a unui hectar de teren echivalent. Cu privire la aceste terenuri Legea privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991 stabileşte prin art. 75 ca din masa capitalului social al societăţii comerciale, supus distribuirii către Fondul Proprietăţii Private şi Fondul Proprietăţii de Stat, se exclude capitalul aferent acţiunilor emise în condiţiile prevăzute la art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Deci nici valoarea terenurilor agricole aparţinând persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 36 şi 38 din Legea nr. 18/1991 nu a fost inclusă în capitalul supus distribuirii către Fondul Proprietăţii de Stat şi Fondul Proprietăţii Private. Astfel dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999, potrivit cărora terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2 din acelaşi act normativ, nu aduc atingere dreptului de proprietate privată garantat prin art. 41 din Legea fundamentală.

De asemenea, se considera ca prevederile art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, sunt constituţionale, întrucât societăţile comerciale, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, sunt proprietarele tuturor bunurilor din patrimoniul lor, inclusiv asupra terenurilor, iar potrivit art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, actionarii sunt proprietari numai ai acţiunilor. Se mai arata ca actionarii sunt creditorii speciali ai societăţii pentru sumele depuse ca aport, care, faţă de creditorii obisnuiti, au dreptul, constituiţi în adunarea generală, sa participe la conducerea societăţii. Astfel, prin art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, care dispune mărirea capitalului social al societăţii comerciale cu valoarea terenurilor nou-dobândite, nu sunt lezate drepturile acţionarilor. Asa fiind, textul de lege nu contravine dispoziţiilor art. 41 din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, dispoziţii care au următorul cuprins: "Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2."

Art. 1 din ordonanţa prevede: "Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul juridic privind privatizarea societăţilor comerciale agricole, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, precum şi regimul concesionarii terenurilor proprietate publică şi privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăţi." Totodată art. 2 al aceleiaşi ordonanţe precizează: "Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică şi societăţilor comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societăţilor comerciale menţionate la art. 1, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa."

De asemenea, obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997), modificată şi completată prin pct. 43 al art. I din titlul I al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999), text potrivit căruia: "(1) Capitalul social al societăţilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificat.

(2)Administratorii sunt obligaţi sa înregistreze majorarea capitalului social la registrul comerţului în termen de 60 de zile de la data emiterii certificatului, societatea comercială fiind scutită de plată taxelor şi a oricăror alte obligaţii legate de aceasta operaţiune.

(3)În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natura al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căruia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate. Cumpărătorul are un drept de opţiune la cumpărarea de la instituţia publică implicata, la un preţ convenit în contractul iniţial de vânzare a acţiunilor ori, în lipsa unei clauze în acest sens, la preţul plătit de cumpărător pentru pachetul iniţial de acţiuni, reactualizat în conformitate cu prevederile normelor metodologice emise în aplicarea acestei ordonanţe de urgenţă, a unui număr de acţiuni suplimentare reprezentând un procent din acţiunile nou-emise egal cu cota de participare a cumpărătorului la capitalul social la data când s-a emis certificatul sau la data achiziţionării pachetului iniţial de acţiuni, după caz. Cumpărătorul îşi poate exercita aceasta opţiune în termen de doua luni de la data înregistrării majorării capitalului social. Transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor nou-emise are loc în momentul plăţii integrale a acţiunilor.

(4)Până la expirarea termenului de exercitare a dreptului de opţiune, drepturile de vot conferite de acţiunile emise în conformitate cu prevederile alin. (3) sunt suspendate.

(5)Adunarea generală care decide emiterea acţiunilor suplimentare corespunzătoare valorii terenului poate să hotărască convertirea automată a acestora în acţiuni preferenţiale, cu dividend prioritar, fără drept de vot, pe data expirării termenului de exercitare a dreptului de opţiune ori, după caz, la data rezolutiunii contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 41 alin. (1), (2), (3), (5) şi (7) din Constituţie, care au următorul cuprins:

–Art. 41 alin. (1) teza întâi: "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.";

–Art. 41 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.";

–Art. 41 alin. (3): "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire.";

–Art. 41 alin. (5): "Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie." ;

–Art. 41 alin. (7): "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999, prin raportare la art. 41 alin. (2) din Constituţie, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, şi anume prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000, statuand în sensul constituţionalităţii acestor dispoziţii legale. De asemenea, prin Decizia nr. 203 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001, respingând excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, Curtea a reţinut ca "textul de lege criticat nu afectează dreptul de proprietate al vreunui titular", deoarece un pachet de acţiuni "conferă un drept de creanta asupra patrimoniului societăţii comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor acesteia". Curtea nu poate primi nici susţinerea ca autorul excepţiei suferă o paguba materială prin diminuarea valorii acţiunilor datorită neincluderii în capitalul social a terenurilor agricole. Potrivit prevederilor Legii privatizării nr. 58/1991, "acţiunile corespunzătoare capitalului social al fiecărei societăţi comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietăţii de Stat şi fostele Fonduri ale Proprietăţii Private, antecesorii societăţilor de investiţii financiare. Repartizarea procentuală a acţiunilor societăţilor comerciale rămâne identică, indiferent de orice modificare a valorii capitalului social".

Asa fiind şi întrucât nu au intervenit împrejurări noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea Constituţională urmează sa respingă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, cu raportare la prevederile art. 41 din Constituţie.

Examinând art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată, Curtea constata ca acest text de lege se referă la procedura de majorare a capitalului social al societăţilor comerciale cu valoarea terenurilor deţinute de acestea pentru desfăşurarea activităţii în conformitate cu obiectul lor de activitate, iar nu la atribuirea acţiunilor aferente majorării capitalului social cu valoarea terenurilor care se realizează într-o etapa ulterioară. Este adevărat ca majorarea capitalului social se face cu aprobarea adunării generale a acţionarilor, dar în speta actionarii nu au contestat majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor, ci numai modalitatea de atribuire a acţiunilor aferente care, după opinia lor, trebuia să se facă în conformitate cu cota deţinută de fiecare acţionar, asa cum de fapt s-a şi procedat, iar nu în conformitate cu dispoziţiile art. 5 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 55/1998, completată prin Hotărârea Guvernului nr. 361/1998, referitoare la modul de atribuire a acţiunilor aferente majorării capitalului social cu valoarea terenurilor, cum susţine Fondul Proprietăţii de Stat.

Dispoziţiile art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, se referă la situaţia unor imobile deţinute de societăţile comerciale care fac obiectul privatizării. În art. 32^1 din aceeaşi ordonanţa se prevede că societăţile comerciale care deţin terenuri ce sunt necesare pentru desfăşurarea activităţii în conformitate cu obiectul lor de activitate şi al căror regim juridic urmează să fie clarificat vor continua sa folosească aceste terenuri până la clarificarea regimului lor juridic, privatizarea acestor societăţi urmând să se facă fără a se include în capitalul social valoarea terenului aferent. După clarificarea regimului juridic terenurile clasificate ca aparţinând domeniului public al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, rămân în folosinţă societăţilor comerciale privatizate sau care urmează să fie privatizate, pe baza unei concesiuni acordate de autoritatea competentă pentru perioada maxima prevăzută de lege. Terenurile clasificate ca aparţinând domeniului privat al statului ori unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, pot fi concesionate în condiţiile arătate de lege, închiriate sau oferite societăţii comerciale pentru a fi cumpărate. Potrivit art. 32^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, capitalul social al societăţilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificat, care va fi considerată ca aport în natura al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, la capitalul social al societăţii comerciale, în schimbul căruia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate [alin. (3) al art. 32^2]. Cumpărătorul are un drept de opţiune la cumpărarea de la instituţia publică implicata, la un preţ convenit în contractul iniţial de vânzare a acţiunilor ori, în lipsa unei clauze în acest sens, la preţul plătit de cumpărător pentru pachetul iniţial de acţiuni, reactualizat, a unui număr de acţiuni suplimentare, reprezentând un procent din acţiunile nou-emise, egal cu cota de participare a cumpărătorului la capitalul social la data când s-a emis certificatul sau la data achiziţionării pachetului iniţial de acţiuni, după caz.

Prin urmare titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor este statul sau unităţile administrativ-teritoriale, denumite în lege "instituţiile publice implicate". Societatea comercială care deţine acest teren pentru desfăşurarea activităţii sale are numai un drept de folosinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată. Dacă terenurile respective constituie un aport al statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale, în condiţiile art. 8 lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, numai statul sau unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de acţionari, au dreptul la un număr de acţiuni, în condiţiile dispoziţiilor art. 210 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată.

Conform art. 65 din Legea nr. 31/1990, republicată, numai în lipsa de stipulaţie contrară bunurile constituite aport în societăţile comerciale devin proprietatea acestora. Terenurile aferente constituie un aport pentru care acţiunile ce se emit revin de drept instituţiei publice implicate, situaţie în care este evident ca nici autorul excepţiei şi nici alţi acţionari nu pot pretinde vreun drept asupra acţiunilor acordate în schimbul terenurilor.

Autorul excepţiei, Societatea de Investiţii Financiare Moldova - S.A. Bacau, nu a dobândit la data infiintarii sale, astfel cum rezultă din dispoziţiile Legii nr. 133/1996, decât un drept de administrare şi gestionare a acţiunilor societăţilor comerciale pentru care s-au emis acţiuni proprii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, iar nu şi un drept de proprietate asupra terenurilor aflate în folosinţă societăţilor comerciale, necesare pentru desfăşurarea activităţii lor. Actionarii sunt numai titulari ai acţiunilor, în conformitate cu art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată. Totodată ei sunt creditori speciali ai societăţilor comerciale pentru sume egale cu valoarea aportului lor la capitalul social.

Asa fiind, art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată, nu lezeaza drepturile Societăţii de Investiţii Financiare Moldova - S.A. Bacau şi nici pe cele ale celorlalţi acţionari ale căror acţiuni le administrează şi le gestionează, ci se limitează sa reglementeze pentru viitor efectele emiterii unor acţiuni suplimentare corespunzătoare valorii terenului, constituite aport în natura, fără sa prejudicieze în vreun mod drepturile persoanelor asociate, care rezultă din calitatea de asociat.

În acest sens este şi jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 91 din 9 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 22 august 2000, precum şi Decizia nr. 250 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 12 februarie 2001).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa şi excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, ridicate de Societatea de Investiţii Financiare Moldova - S.A. Bacau în dosarele nr. 6.500/COM/2000, 6.634/2000, 6.689/2000, 6.690/2000 şi 6.752/2000 ale Tribunalului Galaţi - Secţia comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Cristina Radu