Decizia nr. 34 din 4 februarie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 654 alin. (5) și ale art. 666 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Claudiu Liviu Stanciu în Dosarul nr. 47.825/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.607D/2017.2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției de neconstituționalitate, asistat de domnul avocat Gheorghe Piperea, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent-șef referă asupra faptului că partea Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. din București a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Se arată că, în considerarea celor două textele legale criticate, creditorul poate solicita simultan și succesiv executarea silită a aceluiași titlu executoriu. Se susține că, în cauză, în condițiile în care partea adversă a început o executare silită prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, a depus o cerere de suspendare a executării silite, însă între timp a fost formulată o a doua cerere de executare silită, situație în care s-a dispus conexarea celor două dosare de executare silită și s-a format un singur dosar de executare. Totuși, au fost plătite în acest răstimp două onorarii pentru executorul judecătoresc, iar costurile executării silite au crescut în mod exponențial în sarcina debitorului. Se arată că legea este imprevizibilă, neclară și face posibil abuzul din partea creditorului, ceea ce este contrar art. 1 alin. (5) din Constituție.

5.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că prevederile Codului de procedură civilă reglementează controlul instanței judecătorești asupra desfășurării executării silite și, implicit, asupra activității executorului judecătoresc, astfel încât nu se poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție. Se mai arată că excepția de neconstituționalitate nu este motivată în raport cu celelalte texte constituționale invocate. Totodată, se subliniază că soluționarea aspectelor de interpretare și aplicare a legii relevate în cauză nu ține de competența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6.Prin Încheierea din 24 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 47.825/299/2016*, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 654 alin. 5) și ale art. 666 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Claudiu Liviu Stanciu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare și a unei cereri de suspendare a executării.

7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele legale criticate sunt lipsite de accesibilitate și previzibilitate, deoarece nu este clar reglementată posibilitatea aceluiași executor judecătoresc de a înregistra și deschide mai mult de un dosar de executare pentru același debit, la cererea aceluiași creditor. Se ajunge la executarea de două ori a aceluiași debit sau la executarea pentru o sumă mai mare decât debitul în sine, ceea ce demonstrează că textele criticate creează premisele unor interpretări subiective și abuzuri. Lipsa de previzibilitate a textului criticat are drept consecință deschiderea mai multor dosare de executare silită în baza aceluiași titlu și pentru recuperarea aceluiași debit, ceea ce poate duce și la imposibilitatea debitorului de a acoperi costurile exagerate ale contestațiilor la executare. Totodată, art. 666 din Codul de procedură civilă nu cuprinde reglementări care să permită respingerea cererilor de încuviințare a executării silite împotriva debitorului, în baza aceluiași titlu și pentru recuperarea aceleiași datorii. Se arată că numărul de dosare de executare este stabilit de executorul judecătoresc în mod arbitrar, în funcție de interesele subiective ale creditorului. Totodată, prevederile criticate sunt și discriminatorii, întrucât același act poate fi interpretat de un judecător al instanței de executare ca fiind corespunzător, iar de un altul ca fiind defectuos.

8.Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că nicio normă juridică nu poate acoperi toate situațiile de fapt ce se pot ivi în practică, ea răspunzând în genere unei realități sociale. Aceasta are un caracter impersonal, obligatoriu, general, tipic și implică un raport intersubiectiv.

9.Se arată că art. 654 alin. (5) din Codul de procedură civilă acoperă și situația particulară în care un creditor formulează două cereri de executare silită împotriva unui debitor unic în temeiul unui titlu executoriu unic și le înregistrează pe rolul aceluiași birou de executori judecătorești. Orice vătămare care s-ar produce debitorului prin urmărirea silită concomitentă în mai multe dosare de executare silită poate fi supusă controlului judecătoresc în temeiul art. 712 și următoarele din Codul de procedură civilă. Se mai arată că norma criticată a fost edictată tocmai pentru evitarea tergiversării soluționării de executare silită.

10.Se susține că art. 666 alin. (4) din Codul de procedură civilă este previzibil și clar. Astfel, odată încuviințată executarea silită, executorul este obligat să procedeze la executarea silită a creanței creditorului în fiecare dintre dosarele în care a obținut încheierea de încuviințare în modalitățile prevăzute de lege și în privința cărora s-a dispus încuviințarea executării silite. Orice vătămare care s-ar produce din aplicarea acestui text poate fi invocată pe calea contestației la executare.

11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

12.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că examinarea dispozițiilor legale criticate necesită și recurgerea la o analiză sistematică, contextuală, neputându-se face abstracție de ansamblul reglementărilor privitoare la principiile fundamentale ale executării silite, îndatoririle care revin executorului judecătoresc și garanțiile procedurale aflate la dispoziția participanților la executarea silită. Aceasta este guvernată de principiul legalității, efectuându-se cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate. Astfel, executorul judecătoresc este ținut de respectarea principiului legalității pe tot parcursul executării silite și trebuie să aibă un rol activ în cadrul acesteia.

13.Se mai arată că veniturile și bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile și numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor. Actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente. Nesocotirea de către executorul judecătoresc a reglementărilor privitoare la procedura de executare silită poate fi remediată pe căile procedurale puse la dispoziție de lege. Activitatea executorilor judecătorești este supusă controlului profesional, iar, în condițiile legii, poate fi angajată răspunderea civilă sau de altă natură juridică a executorului judecătoresc. Se mai subliniază că noul cod de procedură civilă consacră, în premieră, reglementări privind rolul statului în executarea silită, concretizând principiul dreptului la un proces echitabil în termen optim și previzibil în faza executării silite.

14.Se menționează că obligațiile stabilite printr-o hotărâre judecătorească se aduc la îndeplinire de bunăvoie sau prin executare silită și că aceasta din urmă are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare. Formele sau modalitățile de executare silită sunt enumerate cu caracter exemplificativ prin art. 624 din Codul de procedură civilă.

15.Se susține că art. 654 din Cod instituie reglementări privind competența executorului judecătoresc și conexarea executării silite în ipoteza în care se urmăresc aceleași bunuri. Instituția conexării dosarelor aflate pe rolul aceluiași executor judecătoresc nu a fost reglementată de Codul de procedură civilă din 1865, deoarece aceasta este aproape exclusă, registrele și evidențele biroului executorului judecătoresc având rolul de a evita o dublă înregistrare a dosarelor de executare silită. În doctrină s-a arătat că aceste dispoziții ar privi, în mod obișnuit, cazul în care doi sau mai mulți creditori pornesc în mod distinct executări silite împotriva aceluiași debitor, la același executor judecătoresc și cu privire la aceleași bunuri. Se mai arată că, potrivit art. 643 din Cod, dacă s-a desființat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept, dacă prin lege nu se prevede altfel, în acest caz, fiind aplicabile dispozițiile privitoare la întoarcerea executării. Se precizează că desființarea titlului executoriu are drept consecință lipsirea de suport juridic a actelor de executare efectuate în temeiul și în vederea aducerii la îndeplinire, iar mijloacele procedurale prin care se poate obține desființarea titlului executoriu sunt apelul, recursul, contestația în anulare, revizuirea și contestația la executare.

16.Se arată că, potrivit art. 666 alin. (4) din Cod, încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviințarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării. De asemenea, încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate. Acest text legal a identificat soluții raționale pentru a evita necesitatea unor noi sesizări ale instanței de executare, făcând posibilă astfel soluționarea cu celeritate a procedurilor de executare și valorificarea rapidă a dreptului recunoscut printr-un titlu executoriu.

17.Cu privire la cerințele de calitate a legii este citată jurisprudența Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 189 din 2 martie 2006, nr. 1 din 11 ianuarie 2012 și nr. 348 din 17 iunie 2014, precum și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârea din 7 iunie 2012, pronunțată în Cauza Centro Europa 7 - S.R.L. și Di Stefano împotriva Italiei, paragrafele 141-143.18. Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale. Se menționează că art. 654 din Codul de procedură civilă impune o soluție rațională pentru a evita situația existenței mai multor executări silite pornite de executori judecătorești diferiți, cu privire la aceleași bunuri, aspect care impune conexarea executărilor și realizarea acestora de către un singur executor judecătoresc. Textul legal vizează urmărirea silită și executarea silită directă a bunurilor, indiferent dacă proprietarul acestora este urmărit ca debitor, ca terț garant ori în ambele calități. Conexarea poate fi solicitată de către orice persoană interesată și de către oricare dintre executori printr-o cerere, care se depune la instanța de executare în circumscripția căreia a început prima executare. În procedura de executare silită, creditorul va putea cere executorului să recurgă simultan sau succesiv la toate modalitățile de executare prevăzute de lege, însă, cu toate acestea, dacă instanța a încuviințat o anumită modalitate de executare, executorul nu va putea recurge la altă modalitate de executare. În consecință, se consideră că prevederile legale criticate nu sunt lipsite de claritate, fiind, de asemenea, conforme principiului legalității. Se subliniază că din art. 666 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu poate rezulta o manieră abuzivă a judecătorului în soluționarea litigiului care are ca obiect conexarea unor dosare de executare întocmite împotriva aceluiași debitor.

19.Se mai indică faptul că, din excepția de neconstituționalitate, astfel cum aceasta a fost motivată, rezultă mai degrabă faptul că aspectele învederate țin de modul de aplicare a prevederilor criticate în cauza concretă dedusă judecății. Însă, interpretarea unei legi și aplicarea asupra unor cazuri certe reprezintă competența exclusivă a instanței judecătorești, singura competentă să decidă cu privire la sensul, înțelesul și modul de aplicare a normelor criticate la situația de speță.

20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susținerile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

22.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 654 alin. (5) și ale art. 666 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

–Art. 654 alin. (5) din Codul de procedură civilă: „(5) În cazul executărilor silite aflate pe rolul aceluiași executor, conexarea se va dispune de executor, prin încheiere dată cu citarea părților, dispozițiile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.“;

–Art. 666 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviințarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării. De asemenea, încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate“.

23.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legilor și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea se interpretează, potrivit art. 11 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că motivarea acesteia pornește de la premisa potrivit căreia instanța de executare a încuviințat executarea silită cu privire la două cereri de încuviințare formulate de un executor judecătoresc, prima dată prin toate formele de executare prevăzute de lege și a doua oară prin executare silită imobiliară, în ambele cazuri cererea având la bază același titlu executoriu, reprezentat de un contract de credit. În această situație, autorul excepției de neconstituționalitate, debitor supus executării silite, ulterior conexării de către executorul judecătoresc a celor două cereri, a formulat excepția de neconstituționalitate analizată în sensul că nu este clar reglementată nici posibilitatea aceluiași executor judecătoresc de a înregistra și deschide mai mult de un dosar de executare pentru același debit, la cererea aceluiași creditor, și nici competența instanței de executare de a respinge cererile de încuviințare a executării silite astfel formulate.

25.Curtea reține că, în cauză, se pune o problemă de aplicare și interpretare a legii, întrucât executorul judecătoresc, primind cea de-a doua cerere de executare silită, avea obligația ca, de îndată, să dispună înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare sau, după caz, să refuze motivat deschiderea procedurii de executare [art. 665 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. Încheierea se comunică de îndată creditorului, iar în cazul în care executorul judecătoresc refuză deschiderea procedurii de executare, creditorul poate face plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii la instanța de executare [art. 665 alin. (2) din Codul de procedură civilă]. Totodată, chiar încuviințată executarea silită, debitorul poate formula contestație la executare, în acest sens art. 712 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevăzând că „De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale“.

26.Soluționarea condițiilor și modului concret în care s-a pornit executarea silită, s-a încuviințat executarea silită și s-a dispus conexarea dosarelor de executare silită excedează competenței Curții Constituționale, revenind instanțelor judecătorești competente să se pronunțe asupra acestora, conform art. 126 alin. (1) din Constituție.

27.Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că interpretarea și aplicarea legii vizează identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, aplicarea și interpretarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție [a se vedea și Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25].

28.Având în vedere că în prezenta cauză critica formulată vizează modul de interpretare și aplicare a legii, soluționarea acesteia excedează competenței sale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare și aplicare a legii în concret la o cauză. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă prin prisma art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992.

29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 654 alin. (5) și ale art. 666 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Claudiu Liviu Stanciu în Dosarul nr. 47.825/299/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 februarie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent-șef,

Benke Károly