Decizie nr. 373 din 2 octombrie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicată, precum şi a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Alexandru Misca în Dosarul nr. 2.035/2003 al Tribunalului Sibiu.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se apreciază ca prevederile criticate sunt constituţionale în condiţiile în care accesul la justiţie nu presupune gratuitatea acestuia. În acest sens este invocată şi jurisprudenta Curţii Constituţionale cu privire la plata taxei de timbru.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 2.035/2003, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare şi a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Alexandru Misca.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata, în esenta, ca textele criticate, prin care organele financiare care l-au acţionat în justiţie sunt scutite de plată taxei de timbru, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât instituie un regim inegal între cetăţeni şi administraţia financiară în ceea ce priveşte plata taxei de timbru pentru introducerea unei acţiuni în justiţie, impiedicand accesul liber la justiţie.

Tribunalul Sibiu considera ca "se poate aprecia o încălcare a prevederilor constituţionale a art. 105 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 şi art. 17 din Legea nr. 146/1997 prin aceasta creandu-se «privilegii» organelor fiscale în detrimentul restului cetăţenilor, incalcandu-se şi principiul imparţialităţii administraţiei fiscale ce impune o limitare a puterii discretionare ce este acordată prin lege administraţiei fiscale".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiată. Referindu-se la art. 17 din Legea nr. 146/1997, Guvernul susţine, în esenta, ca "plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută de art. 53 alin. (1) din Constituţie". Pe de altă parte, se arata ca "ratiunea pentru care anumite autorităţi publice sunt scutite de plată taxei de timbru este aceea ca acţiunile şi cererile introduse de ele reprezintă o strânsă legătură cu veniturile bugetului de stat, fiind vorba de realizarea unui interes public". În legătură cu invocarea încălcării dreptului privind liberul acces la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţie, Guvernul precizează ca acest principiu constituţional "nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit". În acest sens Guvernul face referire şi la jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale. Cu privire la invocarea încălcării prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Guvernul arata ca acest text "reglementează dreptul oricărei persoane de a beneficia de un proces echitabil, însă nu conţine nici o interdicţie referitoare la scutirea de plată taxei judiciare de timbru".

În ceea ce priveşte invocarea neconstitutionalitatii art. 105 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, Guvernul precizează ca "acest act normativ fost abrogat prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, aprobată prin Legea nr. 79 din 12 martie 2003. Conţinutul textului art. 105 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 a fost preluat, însă, de art. 158 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002". Faţa de conţinutul acestui text, justificat de aceleaşi ratiuni care au stat la baza scutirii acordate prin art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Guvernul apreciază "ca argumentele prezentate pentru respingerea criticii de neconstituţionalitate a articolului menţionat din Legea nr. 146/1997 sunt valabile, în mod corespunzător, şi pentru demonstrarea caracterului constituţional al art. 158 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare".

Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 sunt constituţionale. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine, în esenta, ca "scutirea de la plata taxei de timbru a instituţiilor publice prevăzute la art. 17 din Legea nr. 146/1997 nu este nejustificată, deoarece aceasta scutire se referă numai la acţiunile prin care se urmăreşte întregirea veniturilor statului, venituri care, prin plata taxelor de timbru, ar fi inutil şi temporar diminuate". Pe de altă parte, "accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească, în mod gratuit". Potrivit acestui punct de vedere, nici art. 21 din Constituţie şi nici art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu conţin prevederi de natura sa interzică stabilirea taxelor de timbru în justiţie.

Referitor la dispoziţiile art. 105 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, Avocatul Poporului susţine ca acestea au fost abrogate prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002, ca şi întreaga Ordonanţa a Guvernului nr. 11/1996, fără a fi preluate în actul normativ abrogator. În consecinţa, se considera ca, referitor la textul respectiv, excepţia este inadmisibila.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum aceasta a fost formulată, îl constituie dispoziţiile art. 105 din Ordonanţa Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996 privind executarea creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108 din 10 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, cu modificările ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.

Textele criticate pentru neconstituţionalitate au următorul cuprins:

–Art. 105 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, cu modificările ulterioare: "Ministerul Finanţelor şi organele sale teritoriale, organele administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi instituţiile publice sunt scutite de taxe pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor bugetare."

Acest text a fost abrogat, ca de altfel întreaga Ordonanţa a Guvernului nr. 11/1996, prin Ordonanţa Guvernului nr. 61 din 29 august 2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003. Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 a preluat în art. 160, în principiu, dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate, în următoarea redactare: "Creditorii bugetari sunt scutiţi de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor bugetare."

În consecinţa, în temeiul jurisprudenţei sale, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 160 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002, dispoziţii în vigoare care au preluat, în principiu, prevederile criticate pentru neconstituţionalitate.

–Art. 17 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare: "Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice."

Critica de neconstituţionalitate cu privire la cele doua texte se bazează, în esenta, pe susţinerea ca prin dispoziţiile legale respective autorităţile publice vizate, care beneficiază de scutire de plată taxei de timbru, sunt privilegiate faţă de cetăţenii care au obligaţia achitării lor, iar pe de altă parte, se încalcă dreptul cetăţenilor de acces liber la justiţie prin prevederea obligaţiei de a plati aceste taxe. În acest sens sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. Totodată, autorul excepţiei invoca şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text care prevede dreptul oricărei persoane la un proces echitabil soluţionat de un tribunal independent şi impartial, într-un termen rezonabil.

Analizând textele de lege criticate comparativ cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate, Curtea nu retine existenta vreunei incompatibilităţi.

Susţinerea autorului excepţiei privind instituirea unei inegalitati în drepturi între cetăţeni şi autorităţile publice este neîntemeiată. Principiul egalităţii prevăzut de Constituţie pentru cetăţeni nu poate ca, prin extensie, sa primească semnificatia unei egalitati între cetăţeni şi autorităţile publice. Asa cum rezultă din dispoziţiile constituţionale ale art. 16, cetăţenii se bucura de drepturile prevăzute în Constituţie şi în legi, fiind egali în faţa acestora şi a autorităţilor publice, în timp ce autorităţile publice exercita atribuţiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competentei lor, în realizarea funcţiilor pentru care sunt create.

În ceea ce priveşte scutirea autorităţilor publice vizate de textele criticate, de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea realizării creanţelor bugetare, aceasta are o justificare obiectivă şi raţională, autorităţile respective - creditori bugetari - fiind finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel ca ar fi absurd ca autorităţile în cauza să fie obligate (formal) sa plătească din buget o taxa care revine aceluiaşi buget.

În legătură cu critica de neconstituţionalitate bazată pe susţinerea ca se încalcă dreptul de liber acces la justiţie, respectiv dreptul la un proces echitabil, Curtea retine ca aceasta este neîntemeiată, întrucât nici dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi nici cele ale art. 6 din convenţie nu exclud stabilirea unor condiţii în legătură cu introducerea acţiunilor în justiţie, între care şi aceea a plăţii unor taxe, asa cum nici una dintre aceste prevederi nu stabileşte gratuitatea serviciului public al justiţiei.

Referitor la plata taxelor pentru cererile şi acţiunile adresate instanţelor de judecată, Curtea Constituţională a mai soluţionat excepţii cu obiect asemănător, stabilind ca textele de lege prin care se prevăd scutiri de taxe de timbru şi taxe judiciare de timbru pentru autorităţile publice vizate sunt constituţionale (a se vedea, de exemplu, deciziile: nr. 121 din 25 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003; nr. 179 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 26 mai 2003; nr. 177 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 27 mai 2003). Soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile Curţii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160 din Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicată, precum şi a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Alexandru Misca în Dosarul nr. 2.035/2003 al Tribunalului Sibiu.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta