Decizie nr. 805 din 24 noiembrie 2015

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 24 alin. (2)-(4) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ridicată de Iulian Aladar Laco în Dosarul nr. 329/117/2014 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 321D/2015 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar un punct de vedere cu privire la excepţie, prin care apreciază că aceasta este neîntemeiată.

4.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 407D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 16.629/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

5.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6.Magistratul-asistent învederează Curţii că, şi în acest dosar, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis un punct de vedere cu privire la excepţie, prin care apreciază că aceasta este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată.

7.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare. Deliberând, Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 407D/2015 la Dosarul nr. 321D/2015, care a fost primul înregistrat.

8.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

9.Prin încheierile din 4 februarie 2015 şi 6 ianuarie 2015, pronunţate în dosarele nr. 329/117/2014 şi, respectiv, nr. 16.629/3/2014, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 24 alin. (2)-(4) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, respectiv art. 41 alin. (5) din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Iulian Aladar Laco în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de obligare a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la desemnarea unui expert evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare a unui imobil pentru care Primăria Municipiului Cluj, prin primar, a respins cererea de restituire în natură şi a propus acordarea de despăgubiri, la emiterea titlului de despăgubire în baza Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi la plata de daune cominatorii. Acţiunile au fost introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

10.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 1 alin. (3) şi art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 ignoră ordinea de drept existentă la momentul încheierii raporturilor juridice stabilite între titularii drepturilor de proprietate (foştii proprietari sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestora) şi dobânditorii acestor drepturi. Arată că persoanele care au dobândit drepturi prin acte juridice de înstrăinare în temeiul legii vechi sunt tratate diferit de noua lege, respectiv cei care au obţinut măsurile reparatorii pe care autorii lor au dorit şi au avut dreptul să le înstrăineze şi cei care nu au reuşit să obţină măsurile reparatorii cuvenite autorilor lor, doar pentru că cererile nu le-au fost soluţionate la timp de autorităţile competente. De asemenea, conţinutul dreptului de proprietate al persoanei fizice, constând în posibilitatea de a dobândi sau redobândi o proprietate, de a se folosi şi de a dispune liber în legătură cu proprietatea sa şi de a putea transmite dreptul său altuia, garantat la nivel constituţional, este grav afectat de art. 24 din Legea nr. 165/2013 care limitează dreptul de proprietate la un procent de 15%, echivalând cu o expropriere lipsită de o cauză publică, fără o justă şi prealabilă despăgubire. Mai arată că Legea nr. 165/2013 nu poate, fără a fi retroactivă, să stabilească o altă modalitate de calcul al despăgubirilor decât cea stabilită potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005. Tot astfel, prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, care fac trimitere la art. 21 din aceeaşi lege, modifică procedura de evaluare a imobilelor în sensul înlocuirii evaluării efectuate potrivit standardelor internaţionale de evaluare cu cea efectuată prin aplicarea grilei notariale, fiind afectată în acest mod însăşi întinderea dreptului la despăgubire.

11.Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă apreciază, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că persoanele care au calitatea de cesionari fac parte din altă categorie de persoane beneficiare ale legii, astfel că prevederile art. 1 alin. (3) şi art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 nu contravin principiului egalităţii. Precizează că modul de reparare a abuzurilor din legislaţia comunistă ţine exclusiv de opţiunea legiuitorului. Apreciază că prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013 nu neagă existenţa şi întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile şi nici nu se refuză punerea în executare a acestora.

12.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale numai în raport de trimiterea efectuată la art. 21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 şi numai în ipoteza în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a emis o decizie de invalidare, reanalizând dreptul la măsuri reparatorii al notificatorului, în condiţiile în care instanţele judecătoreşti statuaseră anterior asupra acestuia, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

14.Avocatul Poporului, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 321D/2015, apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În ceea ce priveşte pretinsa discriminare, arată că persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii şi cesionării drepturilor cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietăţii nu se află în aceeaşi situaţie juridică, astfel încât să se justifice un tratament identic, motiv pentru care acordarea de măsuri reparatorii în funcţie de beneficiarii acestora nu constituie o discriminare. Opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte a cesionarilor dreptului de a obţine măsurile reparatorii apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, dat fiind că asupra acestora din urmă nu sau răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Mai arată că, în opinia sa, textele de lege criticate nu aduc atingere principiului neretroactivităţii legii, întrucât produc efecte juridice exclusiv în domeniul lor temporal de acţiune, fără a opera modificări cu privire la raporturi juridice consumate sau intrate sub autoritatea lucrului judecat. De asemenea, nu echivalează cu o expropriere faptul că unica măsură reparatorie care se poate acorda altor persoane decât titularul dreptului de proprietate este compensarea prin puncte, iar despăgubirea este plafonată. În ce priveşte prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, referitoare la stabilirea despăgubirilor într-un cuantum diferit faţă de cel stabilit în temeiul Legii nr. 247/2005, consideră că această măsură este justificată de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, normele criticate nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de calcul.

15.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 1 alin. (3), art. 24 alin. (2)-(4) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 fac trimitere la dispoziţiile art. 21, dar din motivarea excepţiei se observă că autorul acesteia este nemulţumit de modificarea modalităţii de evaluare a imobilului în vederea stabilirii despăgubirilor, care se regăseşte la art. 21 alin. (6) din lege. În consecinţă, obiect al excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 24 alin. (2), (3) şi (4), art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

–Art. 1 alin. (3): "(3) În situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) şi (4).";

–Art. 21 alin. (6): "(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.";

–Art. 24 alin. (2)-(4): "(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moştenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).

(3)Numărul de puncte acordat în condiţiile alin. (2) nu poate reprezenta o valoare mai mare decât cea stabilită potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).

(4)În cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită conform art. 21 alin. (6).";

–Art. 41 alin. (5): "(5) Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

18.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (4) care instituie principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 care statuează cu privire la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1)-(4) şi (8) care garantează şi ocrotesc dreptul de proprietate privată, care privesc exproprierea, referitoare la naţionalizare, respectiv la imposibilitatea confiscării averii dobândite licit. Se invocă, de asemenea, şi dispoziţiile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie.

19.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia este cesionar al dreptului de proprietate asupra unui imobil revendicat iniţial de foştii proprietari în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi pentru care primarul municipiului Cluj-Napoca a respins cererea de restituire în natură şi a propus acordarea de despăgubiri. În favoarea acestuia a fost pronunţată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, o decizie definitivă şi irevocabilă prin care pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată ca în termen de 6 luni să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul prevederilor legale cuprinse în titlul VII al Legii nr. 247/2005. Îndeplinirea acestei obligaţii a fost amânată după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel că soluţionarea dosarului de despăgubire s-a realizat de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor prin aplicarea dispoziţiilor legale din noua lege, care prevăd evaluarea imobilului imposibil de restituit în natură conform grilei notariale şi compensarea sub formă de puncte. În acest context, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a criticat constituţionalitatea prevederilor art. 1 alin. (3), art. 24 alin. (2)-(4) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013.

20.În ceea ce priveşte dispoziţiile prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, Curtea s-a mai pronunţat din perspectiva unor critici similare celor formulate în cauza de faţă, de exemplu prin Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014 (paragrafele 23-27), şi a constatat că acestea sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate şi în motivarea prezentei excepţii. De asemenea, prin Decizia nr. 564 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015 (paragrafele 18-20), Curtea a analizat critici identice formulate de acelaşi autor într-o altă cauză aflată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, generată de aceeaşi situaţie de fapt prezentată mai sus.

21.Cu acele prilejuri, în ceea ce priveşte prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, Curtea a reţinut că legiuitorul a reglementat în mod diferit modalitatea de despăgubire, în raport cu persoana beneficiarilor măsurilor reparatorii conferite de Legea nr. 165/2013, şi anume titularul dreptului la măsuri reparatorii în temeiul legislaţiei reparatorii anterioare, pe de o parte, şi persoanele către care au fost înstrăinate drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietăţii, pe de altă parte. Faţă de această constatare, Curtea a statuat că această opţiune a legiuitorului nu reprezintă o sancţionare a titularilor originari ai dreptului de proprietate care au înstrăinat dreptul la obţinerea măsurilor reparatorii, întrucât, prin ipoteză, în patrimoniul acestora nu se mai regăseşte acest drept.

22.În ceea ce priveşte pretinsa discriminare creată prin textele de lege criticate, Curtea a observat că acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcţie de beneficiarii acestora, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit, dar care nu constituie o discriminare, întrucât, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu orice diferenţă de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispoziţiilor constituţionale sau a celor convenţionale referitoare la interzicerea discriminării. Astfel, faţă de obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013, opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora dreptul de a obţine măsurile reparatorii a fost transmis prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil. Aceasta, deoarece măsurile de preluare abuzivă nu s-au răsfrânt direct sau indirect asupra cesionarilor acestor drepturi, astfel că legislaţia cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau moştenitorii acestuia. Mai mult, întrucât legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, Curtea a reţinut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moştenitorilor acestora - şi mijloacele folosite, cesionarul urmând a obţine atât preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului.

23.Totodată, prin Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014 (paragrafele 30 şi 31), Curtea a remarcat că diferenţa de tratament între cesionării de drepturi ale căror cereri de chemare în judecată s-au soluţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 faţă de cei care nu au obţinut o atare hotărâre derivă din succesiunea în timp a actelor normative în materie. În legătură cu acest aspect, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Curtea a constatat că respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate. Curtea a reţinut, totodată, că, în privinţa obiectului de reglementare a legii analizate, intervenţia legiuitorului nu este una aleatorie, ci a fost justificată şi impusă firesc ca urmare a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

24.De asemenea, prin Decizia nr. 763 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 2 martie 2015 (paragraful 19), în ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea dreptului de proprietate al cesionarului, Curtea a constatat că împrejurarea că singura măsură reparatorie care se poate acorda altor persoane decât titularul dreptului de proprietate este compensarea prin puncte, precum şi faptul că a plafonat despăgubirile acordate în situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii nu echivalează cu o expropriere, această reglementare încadrându-se în sfera măsurilor cu caracter general sugerate chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român.

25.Totodată, Curtea a observat, prin Decizia nr. 328 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 21 iulie 2014, că, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, prevederile legale criticate referitoare la plafonarea despăgubirilor acordate cesionarilor nu se aplică celor cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate şi li s-a emis titlul de despăgubire anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Prin urmare, prevederile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acţiune în timpul următor intrării în vigoare a legii, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

26.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (5) raportat la art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că hotărârea definitivă şi irevocabilă invocată de autorul excepţiei dispune cu privire la obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să procedeze la desemnarea unui evaluator în vederea stabilirii valorii imobilului revendicat şi emiterea titlului de despăgubire corespunzător, fără să se pronunţe asupra întinderii dreptului de proprietate, aşadar fără să oblige Comisia să emită o decizie pentru o anumită valoare determinată, în conformitate cu prevederile titlului VII din Legea nr. 247/2005. Prin urmare, faptul că evaluarea imobilului urmează să se facă, după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, potrivit altor criterii, respectiv prin aplicarea grilei notariale valabile la acel moment, nu poate reprezenta o nesocotire a principiului separaţiei puterilor în stat prin atingerea adusă de legiuitor asupra forţei hotărârilor judecătoreşti.

27.În înţelegerea acestei chestiuni trebuie avute în vedere prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc cu privire la modalitatea concretă de plată a sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi. Art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 vizează o cu totul altă ipoteză, cea în care prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi fusese stabilită în sarcina fostei Comisii Centrale obligaţia de emitere a titlurilor de despăgubire, ceea ce implica stabilirea de către această instituţie a valorii imobilului pentru care se cuvin despăgubiri. Cu alte cuvinte, noua modalitate de evaluare, prin utilizarea grilei notariale, nu este de natură să nesocotească principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât instituirea prin lege a unei alte modalităţi de calcul nu impietează asupra dispoziţiilor imperative ale unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile referitoare la obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - ale cărei atribuţii şi, implicit, obligaţii stabilite pe cale judecătorească au fost preluate de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - la emiterea unei decizii de compensare prin puncte, conform noii proceduri administrative.

28.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, autorul acesteia a susţinut, în esenţă, că aplicarea acestor dispoziţii legale în privinţa modalităţii de evaluare a despăgubirilor creează un regim discriminatoriu faţă de persoanele care au beneficiat de prevederile Legii nr. 247/2005 la executarea aceluiaşi tip de hotărâre judecătorească, ceea ce contravine şi principiului neretroactivităţii legii civile. În legătură cu susţineri similare, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 715 din 19 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare similară. Astfel, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 15 alin. (2) şi art. 16 şi din Legea fundamentală, reiterând cele statuate în jurisprudenţa sa, în sensul că, dacă prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective.

29.Aşa fiind, cu privire la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel cum prevede art. 21 alin. (6) din aceasta, Curtea a mai statuat că aceasta constituie modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, scopul legiuitorului fiind acela de a introduce un sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor. Cu privire la cuantumul diferit al despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, inferior celui rezultat prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare prevăzute de legislaţia anterioară, Curtea a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, că legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii.

30.Neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Iulian Aladar Laco în Dosarul nr. 329/117/2014 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 16.629/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că prevederile art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (6), art. 24 alin. (2)-(4) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 noiembrie 2015.

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu