Decizie nr. 715 din 9 decembrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Marian Bălăşoiu în Dosarul nr. 29.273/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 498D/2014 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent învederează asupra faptului că, în timpul şedinţei publice de judecată, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosarul cauzei punctul său de vedere, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Indică, în acest sens, Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, prin care Curtea Constituţională a arătat că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora modalitatea de evaluare a imobilului ce face obiectul notificării se raportează la grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, corespund recomandărilor Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie, răspunzând totodată unor imperative de ordin general şi fără a crea discriminări între destinatarii normei criticate. În plus, nu se poate reţine nici încălcarea principiului neretroactivităţii, având în vedere cele statuate de aceeaşi instanţă constituţională prin Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 19 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 29.273/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, raportate la cele ale art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Marian Bălăşoiu într-o cauză în care acesta a solicitat modificarea unei decizii a Comisei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor în sensul aplicării, la calculul numărului de puncte cuvenite cu titlu de despăgubiri, nu a prevederilor art. 21 alin. (6) şi a art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, ci a dispoziţiilor art. 3 lit. d) şi ale art. 16 alin. (6) din titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, astfel cum a fost obligată pârâta printr-o sentinţa civilă irevocabilă.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 21 alin. (6) şi ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 contravin normelor fundamentale ale art. 15 alin. (2), art. 16, art. 20, art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (1) şi (2) şi ale art. 78, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

7.În acest sens, arată că în favoarea sa a fost pronunţată, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, o decizie definitivă şi irevocabilă prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor era obligată să-i acorde despăgubirile cuvenite prin aplicarea art. 181 din Legea nr. 247/2005, şi anume fie sub forma acţiunilor emise de Fondul "Proprietatea", fie o parte în acţiuni şi o parte în numerar. De asemenea, evaluarea prealabilă emiterii titlului de despăgubire urma să se facă de către un evaluator autorizat, conform standardelor internaţionale de evaluare, aşa cum dispune art. 3 lit. d) şi e) din Legea nr. 247/2005. Deoarece autoritatea în cauză nu a executat imediat hotărârea judecătorească şi a amânat îndeplinirea acestei obligaţii după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, care prevede evaluarea imobilului imposibil de restituit în natură conform grilei notariale şi compensarea sub formă de puncte, s-a creat un regim discriminatoriu faţă de persoanele care au beneficiat de prevederile Legii nr. 247/2005 la executarea aceluiaşi tip de hotărâre judecătorească, fiind astfel încălcat şi dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptul de proprietate al titularului dreptului la despăgubiri.

8.Mai mult, se arată că prevederile criticate din Legea nr. 165/2013, fiind aplicate retroactiv, împiedică finalizarea într-un termen rezonabil a procesului şi fac imposibilă executarea hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, care trebuie respectată în întregul său, adică atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor sale, care fac largi referiri la aplicarea procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005. Retroactivitatea Legii nr. 165/2013 în cazul de faţă este, în opinia autorului excepţiei, evidentă, având în vedere că acest act normativ a intrat în vigoare după ce hotărârea judecătorească a devenit definitivă şi irevocabilă şi după naşterea raportului civil guvernat de Legea nr. 247/2005, prin înregistrarea dosarului la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Aplicarea dispoziţiilor art. 4 raportate la art. 21 alin. (6) şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 în faza de executare a litigiilor deja finalizate în mod irevocabil la data intrării acestei legi în vigoare încalcă principiul tempus regit actum, potrivit căruia actele şi faptele juridice se supun legii în vigoare la data la care s-au născut, regulă ce derivă din principiul general al legalităţii. Aşa fiind, autorul excepţiei apreciază că textele de lege criticate ar trebui să vizeze doar acţiunile introduse şi admise după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.

9.Totodată, se arată că este contrară jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului folosirea legislaţiei cu efect retroactiv, deoarece poate influenţa soluţionarea unui litigiu în care statul este parte, inclusiv atunci când scopul noului act normativ este de a transforma litigiul într-unul imposibil de câştigat. Legile retroactive ameninţă preeminenţa dreptului şi dreptul la un proces echitabil, iar intervenţia inopinată a legiuitorului acolo unde statul este parte în proces afectează principiul egalităţi armelor şi creează un obstacol împotriva exercitării efective a dreptului de acces la instanţă, ce poate duce la însăşi afectarea substanţei dreptului enunţat. Aplicarea imediată a noii legi reprezintă, în lumina jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, şi o încălcare a principiului securităţii juridice, consacrat de normele Tratatelor Uniunii Europene, întrucât nu este vorba numai de o simplă interpretare a unei prevederi legale într-un mod legal, ci este vorba şi de un impediment procedural care împiedică examinarea pe fond a unei cereri, conducând astfel la încălcarea dreptului de acces la instanţă (de exemplu, Hotărârea din 20 februarie 2003 pronunţată în Cauza Forrer-Niedenthal împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 martie 2003 pronunţată în Cauza Satka şi alţii împotriva Greciei, Hotărârea din 27 mai 2003 pronunţată în Cauza Crişan împotriva României). Totodată, aceeaşi instanţă europeană a statuat, prin Hotărârea din 10 iulie 2003, pronunţată în Cauza Kastelic împotriva Croaţiei, că suspendarea prelungită a proceselor de un anumit tip printr-o lege până la adoptarea unei noi legi care să reglementeze materia respectivă ridică o problemă de acces la justiţie.

10.În sfârşit, autorul excepţiei reclamă nerespectarea dreptului său de proprietate, sub aspectul încălcării bunului reprezentat de o creanţă împotriva statului, calculată, potrivit Legii nr. 165/2013, la o altă valoare (mai mică) decât cea care s-ar fi stabilit sub imperiul Legii nr. 247/2005. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a arătat că, în anumite circumstanţe, aplicarea retroactivă a legii noi, având ca efect privarea persoanei îndreptăţite de o valoare patrimonială preexistentă, care face parte din "bunurile" sale, poate constitui o ingerinţă care conduce la ruperea justului echilibru, ce vizează interesul general şi respectul dreptului de proprietate (Hotărârea din 11 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Anheuser-Busch Inch. împotriva Portugaliei). Intervenţia statului într-un litigiu în care el însuşi este implicat ca pârât este mult mai evidentă atunci când emite o nouă lege care îl favorizează net, în detrimentul persoanei fizice. Defavorizarea autorului excepţiei rezultă din însuşi faptul că a fost tergiversată soluţionarea notificării până la apariţia noii legi, într-un termen nerezonabil faţă de momentul când a fost recunoscută inclusiv încălcarea adusă dreptului său de proprietate.

11.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că textele de lege criticate nu sunt contrare normelor constituţionale şi convenţionale invocate în motivarea excepţiei, având în vedere că Legea nr. 165/2013 reglementează măsurile de finalizare a procesului de restituire, adoptate de Guvern cu intenţia eficientizării mecanismului intern de restituire, în sensul celor constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot pronunţată în data de 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În ce priveşte pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii, este invocată Decizia nr. 720 din 1 iunie 2010, prin care Curtea Constituţională a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de reglementare. Se arată că prevederile art. 41 din Legea nr. 165/2013 nu se răsfrâng asupra evaluărilor deja realizate, ci se aplică tuturor dosarelor care conţin hotărâri judecătoreşti prin care autoritatea este obligată la emiterea titlului de despăgubire şi care vor fi soluţionate după intrarea în vigoare a acestui act normativ.

14.Avocatul Poporului admite că noile dispoziţii pot conduce la acordarea despăgubirilor într-un cuantum diferit faţă de cel stabilit în temeiul legii vechi, însă aceasta nu este de natură să încalce principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza acestor norme, iar măsura este justificată şi de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. De asemenea, se susţine că nu este încălcat nici dreptul la un proces echitabil, deoarece persoanele implicate în litigiu se pot prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le presupune acest drept, inclusiv soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Cât priveşte dreptul de proprietate, se arată că modalitatea de plată a sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti în tranşe anuale egale, în termen de 5 ani, nu suprimă acest drept, ale cărui conţinut şi limite sunt stabilite de legiuitor.

15.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 raportat la art. 21 alin. (6) şi la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, modificată şi completată prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013.

18.În vederea stabilirii obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională observă că litigiul în cadrul căruia a fost ridicată aceasta a fost generat de emiterea unei decizii de compensare a Comisei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, ca urmare a executării unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate cu respectarea vechii legi în materia restituirii proprietăţilor, Legea nr. 247/2005. Întrucât autoritatea menţionată nu s-a raportat, la emiterea actului său, la această ultimă lege, destinatarul actului s-a adresat instanţei judecătoreşti, evident, la o dată ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Curtea constată că aspectele particulare ale cauzei se încadrează în ipoteza tezei întâi a art. 4 din Legea nr. 165/2013, de vreme ce respectivul dosar se afla în faza administrativă de cerere nesoluţionată de autoritatea competentă - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, devenită Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Prin urmare, Curtea va avea în vedere prevederile art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013 ca bază de raportare la cele ale art. 21 alin. (6) şi la art. 41 alin. (5) din aceeaşi lege, texte ce au următorul conţinut:

–Art. 4 teza întâi: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (...).";

–Art. 21 alin. (6): "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.";

–Art. 41 alin. (5): "(5) Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

19.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de proprietate privată şi ale art. 78 - Intrarea în vigoare a legii. De asemenea, se susţine încălcarea art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi a art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

20.Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate, textele legale criticate şi circumstanţele specifice litigiului în care a fost invocată excepţia, Curtea constată că autorul acesteia este beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin care autoritatea publică pârâtă - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - a fost obligată să emită în favoarea sa decizia reprezentând titlul de despăgubire. Această obligaţie a fost executată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, cu respectarea art. 41 alin. (5) coroborat cu art. 21 alin. (6) din aceasta, aspect contestat pe cale judecătorească de autorul excepţiei, care apreciază că executarea acestei obligaţii trebuie să respecte termenii şi procedura prevăzute de Legea nr. 247/2005 - legea anterioară în materia restituirii proprietăţilor -, sub imperiul căreia a fost pronunţată hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă.

21.Curtea constată că nu poate reţine criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală. În jurisprudenţa sa referitoare la unele dispoziţii din Legea nr. 165/2013, exemplificativă fiind Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a observat că actul normativ examinat a fost adoptat de legiuitor ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României prin care a fost reţinută în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea a reţinut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menţionată a fost lăsată însă statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere.

22.Prin aceeaşi decizie, Curtea a făcut referire şi la Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României (paragraful 127), prin care Curtea de la Strasbourg a reamintit că, în cazul privării de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de pe piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 şi următoarele].

23.Totodată, Curtea a constatat că este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, instanţa constituţională a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective.

24.În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a observat, în jurisprudenţa sa, că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din data de 19 iunie 2013).

25.Aşa fiind, cu privire la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, astfel cum prevede art. 21 alin. (6) din aceasta, Curtea a mai statuat că aceasta constituie modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. Tot potrivit acestei expuneri de motive, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, că scopul legiuitorului a constat în introducerea, prin noul act normativ, a unui sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, astfel încât atât imobilele din Fondul naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile, cât şi imobilele ce fac obiectul cererilor de restituire nesoluţionate să fie evaluate prin raportare la acelaşi sistem, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Curtea a admis, cu acel prilej, că, prin intermediul acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislaţiei anterioare în materie - Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi Legea nr. 247/2005 - referitoare la stabilirea valorii de piaţă a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare. Însă, aşa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii. Astfel, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, menite să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăţilor, se numără şi plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referinţă al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obţinute de către persoanele îndreptăţite, aceasta este o măsură proporţională cu scopul legitim urmărit (constând în menţinerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecinţelor produse, valenţele unei plafonări. În final, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obţinut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituţie.

26.Curtea constată că cele reţinute prin deciziile la care s-a făcut mai sus referire îşi menţin valabilitatea, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză, urmând ca excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă ca neîntemeiată. Astfel, este firesc ca obligaţia emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 să fie executată în condiţiile noii legi, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus legit actum şi a principiului aplicării imediate a legii noi. Situaţia autorului excepţiei, care are calitatea de beneficiar al unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, prin care se stabileşte în sarcina autorităţii publice pârâte o obligaţie de a face, respectiv de a emite o decizie ce intră în competenţa sa legală, este net diferită de cea potrivit căreia prin aceeaşi sentinţă judecătorească a fost stabilită suma cuvenită cu titlu de despăgubiri, în urma evaluării efectuate în condiţiile Legii nr. 247/2005. Ultima ipoteză corespunde celei reglementate distinct de legiuitor, la art. 41 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 165/2013, legea nouă aplicându-se doar în ceea ce priveşte modalitatea de plată a sumelor de bani anterior stabilite. Prin urmare, dacă evaluarea asupra valorii imobilului nu a fost efectuată şi nici stabilit cuantumul bănesc prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, este firesc, fără a fi, evident, discriminatoriu, ca aceste operaţiuni să se raporteze la actul în vigoare la momentul în care au loc. Curtea a arătat în jurisprudenţa sa că respectarea principiului egalităţii în drepturi, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).

27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitatea ridicată de Marian Bălăşoiu în Dosarul nr. 29.273/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 21 alin. (6) şi la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 decembrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi