Decizie nr. 1.024 din 14 septembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Troplast Construct" - S.R.L. din Bacău, reprezentată legal prin administrator Ghiocel Lupu, în Dosarul nr. 10.619/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 2, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006, şi ca neîntemeiată, în ceea ce priveşte prevederile art. II pct. 1, 5 şi 9 din acelaşi act normativ. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 269 din 16 martie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10.619/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia".

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Troplast Construct" - S.R.L. din Bacău, reprezentată legal prin administrator Ghiocel Lupu, într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de apel formulate de Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România-Film" împotriva unei sentinţe comerciale pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că reglementarea criticată dispune trecerea din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale a unor bunuri imobile şi mobile fără ca acestea să fie declarate ca fiind bunuri de uz sau de interes public local, încălcând astfel dispoziţiile art. 136 alin. (2) din Constituţie şi prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. De altfel, acest din urmă act normativ - legea organică în materia proprietăţii publice - "nu prevede nicio modalitate de trecere a unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţii administrativteritoriale, ceea ce prevede, în schimb, Legea nr. 303/2008". Totodată, "nu există şi nu poate exista potrivit Constituţiei şi Legii nr. 213/1998 un domeniu public sau privat al autorităţii administrativ-teritoriale", astfel cum prevede "art. II pct. 9 din Legea nr. 303/2008", şi nici subiectul de drept public determinat de "sectoarele municipiului Bucureşti", deoarece unităţile administrativ-teritoriale, menţionate în art. 136 alin. (2) din Constituţie, reprezintă, potrivit art. 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, "comuna, oraşul şi judeţul". Mai susţine autorul excepţiei că prevederile art. II pct. 5 din legea atacată încalcă principiul autonomiei locale, statuat de art. 120 alin. (1) din Constituţie, deoarece "consiliul local al unităţii administrativ-teritoriale beneficiare este obligat să îşi însuşească, prin hotărâre, preluarea unui bun, în proprietate publică, doar pe baza voinţei primarului şi a reprezentantului Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», exprimată prin intermediul unui simplu protocol".

De asemenea, apreciază că textele de lege criticate contravin şi principiului statuat de art. 136 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile". Astfel, cu toate că prin art. II pct. 1 din legea examinată sălile şi grădinile de spectacol cinematografic sunt trecute din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, iar prin pct. 9 al aceluiaşi articol se interzice autorităţilor administraţiei publice locale trecerea imobilelor preluate în temeiul acestor prevederi legale din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorităţi, totuşi, la pct. 11 se dispune că autorităţile administraţiei publice locale pot iniţia procedura de privatizare în favoarea titularului contractului de închiriere a respectivului imobil.

Cu privire la bunurile mobile rezultate prin investiţiile contractantului, se arată că, "deşi pct. 1 al art. II din Legea nr. 303/2008 dispune că bunurile mobile trec în domeniul public, la pct. 2 al aceluiaşi articol se arată că aceste bunuri trec, în acelaşi timp, şi în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora". Se realizează, astfel, o naţionalizare, un transfer silit de proprietate, care operează din patrimoniul Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România-Film", ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie.

În sfârşit, se mai arată că Legea nr. 303/2008 a fost adoptată cu încălcarea art. 76 alin. (1) din Constituţie, deoarece prevederile legale criticate au fost introduse şi adoptate în Camera Deputaţilor după ce legea fusese dezbătută şi adoptată în Senat ca primă Cameră sesizată, iar la adoptarea legii nu a fost întrunit cvorumul necesar, respectiv votul majorităţii fiecărei Camere, ci votul majorităţii membrilor prezenţi, necesar adoptării legilor ordinare.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că prevederile de lege criticate reprezintă o măsură legislativă necesară pentru satisfacerea interesului public general privind accesul la cultură. Totodată, arată că legiuitorul poate să reglementeze transmiterea unor bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale, fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 44 din Constituţie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul excepţiei, îl constituie prevederile art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008.

În realitate, din examinarea succesiunii actelor normative în materie, obiectul excepţiei, asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa, îl constituie prevederile art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006.

Aceste texte au fost modificate şi completate prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008. Ulterior, prevederile art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 au fost, la rândul lor, modificate şi completate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008.

Aşa fiind, textele legale criticate au următorul conţinut:

Art. II. – 1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective.

2.Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora.

(...)

5.Punerea în aplicare a dispoziţiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unităţii administrativteritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre. (...)

9.Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, se interzice autorităţilor administraţiei publice locale trecerea imobilelor preluate în baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorităţi administrativ-teritoriale. (...)

11.În cazul sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic care la data preluării fac obiectul unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzării de film cinematografic, autorităţile administraţiei publice locale pot iniţia procedura de privatizare în favoarea contractantului, în baza dispoziţiilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, dacă difuzarea de film cinematografic s-a făcut constant şi au fost respectate toate clauzele contractuale.

12.În termen de maximum 30 de zile de la preluarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei legi, beneficiarii contractelor de închiriere pot să notifice intenţia de cumpărare consiliului local al autorităţii administrativ-teritoriale respective, cu respectarea prevederilor în vigoare.

Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care consacră supremaţia Constituţiei şi obligativitatea respectării sale şi a legilor, art. 44 alin. (1) referitor la principiul garantării dreptului de proprietate privată, art. 73 alin. (3) lit. m) conform cărora regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii se reglementează prin lege organică, art. 76 alin. (1) care prevăd că "Legile organice (...) se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere", art. 120 alin. (1) referitor la principiul autonomiei locale şi celor ale art. 136 alin. (2) potrivit cărora proprietatea publică este garantată prin lege şi aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate în cauza de faţă, şi cu o motivare identică.

În acest sens, este Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010, prin care Curtea a constatat că prevederile art. II pct. 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia sunt neconstituţionale.

De asemenea, Curtea a constatat că sunt neconstituţionale şi prevederile art. II pct. 2 din Legea nr. 328/2006, în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor şi al grădinilor de spectacol cinematografic.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006, prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că acestea sunt constituţionale, iar excepţia a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 2, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Troplast Construct" - S.R.L. din Bacău, reprezentată legal prin administrator Ghiocel Lupu în Dosarul nr. 10.619/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

2.Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecată.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora