Hotărâre nr. 6 din 15 aprilie 1998

Hotărâre nr. 6 din 15 aprilie 1998 · Legislație

Având în vedere dezbaterile care au avut loc în şedinţa comuna a Camerei Deputaţilor şi Senatului, din data de 15 aprilie 1998, asupra Programului de guvernare şi întregii liste a Guvernului, prezentate de către domnul Radu Vasile, candidatul pentru funcţia de prim-ministru,

în conformitate cu rezultatul votului consemnat în procesul-verbal din data de 15 aprilie 1998,

în temeiul art. 102 alin. (3) din Constituţia României,

Parlamentul României adopta prezenta hotărâre.

Articolul unic

Se acorda încredere Guvernului, în componenta prevăzută în anexa nr. 1, pentru realizarea Programului sau de guvernare prevăzut în anexa nr. 2.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ION DIACONESCU

PREŞEDINTELE SENATULUI

PETRE ROMAN

Anexa 1

COMPONENTA GUVERNULUI ROMÂNIEI


1.	Radu Vasile	-	prim-ministru
2.	Victor Babiuc	-	ministru de stat, ministrul apărării naţionale
3.	Valeriu Stoica	-	ministru de stat, ministrul justiţiei
4.	Gavril Dejeu	-	ministru de interne
5.	Andrei Pleşu	-	ministrul afacerilor externe
6.	Daniel Dăianu	-	ministrul finanţelor
7.	Alexandru Athanasiu	-	ministrul muncii şi protecţiei sociale
8.	Sorin Dimitriu	-	ministrul privatizării
9.	Radu Berceanu	-	ministrul industriei şi comerţului
10.	Dinu Gavrilescu	-	ministrul agriculturii şi alimentaţiei
11.	Traian Băsescu	-	ministrul transporturilor
12.	Nicolae Noica	-	ministrul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului
13.	Sorin Pantiş	-	ministrul comunicaţiilor
14.	Romică Tomescu	-	ministrul apelor, pădurilor şi protecţiei mediului
15.	Andrei Marga	-	ministrul educaţiei naţionale
16.	Francisc Baranyi	-	ministrul sănătăţii
17.	Ioan Mureşan	-	ministrul reformei, preşedintele Consiliului pentru Reformă
18.	Sorin Frunzăverde	-	ministrul turismului
19.	Horia Ene	-	ministrul cercetării şi tehnologiei
20.	Ion Caramitru	-	ministrul culturii
21.	Crin Antonescu	-	ministrul tineretului şi sportului
22.	Alexandru Sassu	-	ministru pentru relaţiile cu Parlamentul
23.	Alexandru Herlea	-	ministrul delegat pe lângă primul-ministru pentru integrare europeană
24.	Gyorgy Tokay	-	ministru delegat pe lângă primul-ministru pentru minorităţi naţionale
25.	Constantin Dudu-Ionescu	-	secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale, membru al Guvernului.

Anexa 2

PROGRAM DE GUVERNARE

1998-2000

OBIECTIVELE GUVERNULUI

1.Definirea mecanismelor care instituie rolul statului în alocarea resurselor în cazuri de esec al pieţei; creşterea sistemului integrat de pieţe.

2.Accelerarea ajustarii structurale a economiei.

3.Atingerea şi consolidarea stabilitatii macroeconomice în vederea creării condiţiilor pentru dezvoltarea economică durabila.

4.Recuperarea intarzierilor în domeniul transformărilor economico-sociale necesare pregătirii pentru aderarea la Uniunea Europeană.

5.Dezvoltarea regionala şi locală şi creşterea coeziunii sociale.

6.Atenuarea consecinţelor defavorabile în plan social ale reformelor economice.

7.Relansarea dialogului social, a celui interetnic şi interconfesional, la nivel central şi local, precum şi sprijinirea structurării societăţii civile şi a participării cetăţeanului şi a comunităţilor la conducerea şi controlul treburilor publice.

8.Îmbunătăţirea imaginii externe a României, creşterea activităţii economiei pentru capitalul internaţional şi reluarea dialogului eficient cu instituţiile financiare internaţionale, prin creşterea capacităţii administraţiei publice de a elabora şi implementa politici coerente în toate domeniile.

PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE COALITIEI POLITICE DE GUVERNAMANT

1.Reforma societăţii româneşti pentru recunoaşterea şi afirmarea valorilor morale, democratice şi general umane.

2.Aşezarea dreptului de proprietate la temelia societăţii româneşti.

3.Actul de guvernare va urmări atingerea unui nivel decent al calităţii vieţii.

4.Accelerarea reformei instituţionale, începând cu Guvernul României, pentru crearea unui stat modern.

5.Restructurarea şi modernizarea industriei româneşti, în sensul redimensionarii şi privatizării acesteia, în vederea asigurării unei cresteri economice durabile.

6.Reorientarea şi dezvoltarea agriculturii în direcţia cerinţelor economiei de piaţa prin sprijinirea sistemelor de producţie şi valorificare.

7.Reforma sistemului finanţelor publice, potrivit principiului finanţării obiectivelor orientate spre rezultate.

8.Distribuirea echitabila a costurilor tranzitiei în spiritul solidarităţii sociale.

9.Asigurarea condiţiilor reale pentru recastigarea încrederii tinerilor în viitorul lor în cadrul societăţii româneşti.

10.Aşezarea României cu demnitate în lumea democratica şi dezvoltata a Europei.

Capitolul 1Politica macroeconomica

1.Politici monetar-valutare

În perioada 1998-2000 redresarea cererii interne trebuie să se realizeze concomitent cu consolidarea stabilitatii macroeconomice. Guvernul trebuie să întărească controlul inflaţiei şi al deficitului bugetar prin aplicarea unor politici fiscale şi monetare prudente. Caracterul ezitant al aplicării politicilor de reforma până în prezent impune prelungirea perioadei de austeritate.

Sunt necesare:

–reducerea inflaţiei, înfăptuirea stabilitatii interne şi externe a monedei naţionale, respectiv introducerea unor măsuri de politica economică menite să asigure previzibilitatea evoluţiei cursului monedei;

–recastigarea încrederii în moneda naţionala, reducerea vitezei de rotaţie a masei monetare şi creşterea, în consecinţa, a gradului de monetizare a economiei naţionale;

–limitarea deficitului bugetar în vederea diminuării ponderii statului în utilizarea resurselor financiare ale economiei;

–menţinerea ratelor dobânzii la niveluri pozitive, în termeni reali, pentru a asigura creşterea şi utilizarea eficienta a resurselor de capital financiar;

–asigurarea unui nivel competitiv şi realist al cursului de schimb valutar;

–asigurarea deplinei convertibilitati a contului curent şi pregătirea condiţiilor de trecere graduala la convertibilitatea contului de capital;

–administrarea cu prudenta sporită şi într-o maniera mai transparenta şi mai responsabilă a datoriei publice interne şi externe;

–practicarea unor dobânzi pentru depozitele bancare ale băncilor comerciale la Banca Naţionala a României sub nivelul dobânzii de pe piaţa interbancara;

–diversificarea emiterii de obligaţiuni de stat pe termen mediu, ca instrument al Băncii Naţionale a României de reglare a masei monetare şi pentru finanţarea deficitului bugetar.

2.Politica fiscală şi bugetară

2.1.Reforma fiscală

Politica fiscală în anul 1998 rămâne prudenta. O schimbare majoră în politica fiscală se va face prin acordarea unor stimulente investitorilor, în raport cu consumul. Se va analiza posibilitatea anulării impozitului pe profitul reinvestit. Legislaţia a fost deja amendata pentru a permite:

–amortizarea accelerata, deductibilă din profitul impozabil;

–deductibilitatea totală a cheltuielilor realizate pentru publicitate şi reclama;

–colectarea trimestriala a impozitului pe profit;

–reducerea treptelor de impozitare, precum şi reducerea ratei marginale a impozitului pe salarii de la 60% la 45% .

Ca urmare, se va demara de urgenta reorganizarea întregului sistem fiscal pentru a răspunde obiectivelor de stimulare a dezvoltării economice, de promovare a investirii în raport cu consumul, precum şi de imbunatatire generală a climatului de afaceri. Se vor analiza implicatiile unei eventuale modificări a anului fiscal, astfel încât acesta sa înceapă de la data de 1 aprilie şi să se încheie la data de 31 martie.

Este necesară continuarea eforturilor în următoarele direcţii:

–creşterea transparenţei sistemului fiscal;

–introducerea impozitului pe venitul global în paralel cu introducerea de stimulente pentru sumele folosite de persoanele fizice la construirea de locuinţe şi în titluri de valori mobiliare;

–eliminarea discriminarilor şi a exceptarilor la plata impozitelor indirecte şi a taxelor;

–asigurarea unei baze stabile de impozitare;

–reducerea taxelor vamale şi uniformizarea Tarifului vamal de import al României în conformitate cu acordurile internaţionale ale României;

–perfecţionarea sistemului de administrare a colectării de taxe şi impozite şi reducerea costurilor acestuia (inclusiv prin pregătirea adoptării şi aplicării acquisului comunitar, în privinta administrării T.V.A. şi a accizelor);

–reducerea şi prevenirea evaziunii fiscale;

–reforma sistemului contabilităţii prin armonizarea lui cu cel european.

2.2.Politica bugetară

În politica bugetară accentul trebuie să cada, în principal, pe creşterea eficientei cu care se aloca şi se utilizează banii publici. Acest lucru nu va fi posibil fără o reforma în profunzime a mecanismului bugetar şi a finanţelor publice, în general.

Volumul şi structura cheltuielilor bugetare trebuie să reflecte cerinţele dezvoltării pe termen lung ale constituirii unei economii performanţe susţinute de consolidarea democraţiei şi de creşterea coeziunii sociale, prin:

–investiţii în capitalul uman (învăţământ, cercetare-dezvoltare, cultura şi arta, ocrotirea sănătăţii, protecţia socială);

–producţia de bunuri publice (apărare naţionala, ordine publică etc.);

–dezvoltarea infrastructurii;

–sprijinirea agriculturii şi a exportului;

–protecţia mediului;

–asigurarea echilibrului structural pe termen mediu al bugetului.

Pentru prima data, cheltuielile cu reforma, cum ar fi închiderea minelor, reabilitarea băncilor etc., sunt prevăzute explicit în buget.

În procesul de descentralizare, Legea finanţelor publice locale, Legea privind dreptul de proprietate publică şi regimul juridic al acesteia şi Legea concesionarii vor juca un rol major. Acestea pot permite autorităţilor locale sa perceapă impozitele, prin teritorii locale, impozite care au fost până acum percepute de autorităţile centrale şi apoi transferate autorităţilor locale. Noul sistem va permite creşterea autonomiei financiare a autorităţilor locale.

În domeniul gestiunii banului public avem în vedere:

a)îmbunătăţirea modului de elaborare a bugetului potrivit prioritatilor stabilite şi rezultatelor asteptate (bugetul pentru rezultate); planificare multianuala;

b)îmbunătăţirea execuţiei bugetare prin gestiune de programe, contractare externa şi urmărirea realizării de către ordonatorii de credite a obiectivelor asumate;

c)întărirea controlului financiar intern al Guvernului;

d)reforma Curţii de Conturi.

3.Politici comerciale

Guvernul va urmări consecvent realizarea obiectivelor asumate şi îndeplinirea condiţiilor pentru dezvoltarea economică durabila şi pentru începerea negocierilor privind integrarea României în Uniunea Europeană. Faţa de aceste obiective, se impune necesitatea reformularii unor prioritati şi urgente, în special din perspectiva intaririi capacităţii Guvernului de a defini, adopta şi pune în aplicare un set coerent de politici, concentrand resursele existente, tot mai limitate, în direcţii prioritare bine precizate.

Din aceasta perspectiva, obţinerea sprijinului Uniunii Europene în cadrul Parteneriatului pentru aderare reprezintă o prioritate absolută pentru România.

Totodată Guvernul îşi defineste un set minimal de prioritati, a căror realizare este în deplina concordanta cu criteriile şi obiectivele Programului Naţional de Aderare a României la Uniunea Europeană.

În conceptia Guvernului, accelerarea reformelor trebuie să vizeze, în primul rând, încheierea, în mare, a procesului de creare şi consolidare a pieţelor - piaţa reprezentând cel mai eficient mecanism de alocare a resurselor. Numai pe aceasta baza va fi posibila atât creşterea capitalului naţional (format din capitalul natural, capitalul construit şi capitalul uman) - care este premisa sporirii bunastarii sociale -, cat şi creşterea eficientei utilizării acestuia.

Pentru realizarea unei cresteri economice durabile, bazată pe export, precum şi pentru a asigura pregătirea economiei pentru a face faţa competitiei existente pe piaţa Uniunii Europene (unul dintre criteriile de la Copenhaga), se vor adopta programe şi vor fi promovate măsuri menite sa reducă intensivitatea consumurilor de factori de producţie, în condiţiile creşterii calităţii produselor. O atenţie deosebită se va acorda sprijinirii inovarii şi transferului de tehnologie, precum şi pregătirii condiţiilor pentru îndeplinirea cerinţelor legate de libera circulaţie a bunurilor prin crearea Sistemului Naţional al Infrastructurilor Calităţii.

Promovarea creşterii mai rapide a exporturilor trebuie să se facă respectând acordurile internaţionale ale României (în special Acordul european), prin programe şi măsuri de intarire a competitivitatii producţiei naţionale şi prin valorificarea oportunitatilor pe care le oferă deschiderea pieţei interne a Uniunii Europene, urmărindu-se creşterea ponderii schimburilor comerciale cu aceasta zona în totalul comerţului extern al României.

Totodată, avem în vedere:

–asigurarea accesului exportatorilor la servicii legate de promovarea, finanţarea şi derularea exporturilor (inclusiv scheme de finanţare preferentiala a exportatorilor, bazate în exclusivitate pe performanţele acestora şi pe aplicarea principiului neutralitatii stimulentelor economice între industrii);

–garantarea accesului la importuri (vor fi consolidate aranjamente instituţionale referitoare la funcţionarea pieţei valutare, dezvoltarea zonelor libere etc.).

În ceea ce priveşte regimul importului, avem în vedere:

–sporirea predictibilitatii regimului de import prin informarea sistematica a importatorilor în legătură cu natura şi calendarul măsurilor programate;

–creşterea neutralitatii tarifului vamal.

Finanţarea dezvoltării economice necesita încurajarea în egala măsura a investiţiilor autohtone şi străine, în special prin crearea unui mediu de afaceri sanatos şi creşterea previzibilitatii evolutiilor în ceea ce priveşte cadrul politic, economic şi legislativ, precum şi prin diminuarea semnificativă a barierelor birocratice.

Capitolul 2Politici de restructurare a economiei

1.Politici de consolidare a mecanismelor concurentiale

Se va acorda atenţie deosebită creării sistemului integrat de pieţe şi, în acest context, mai ales accelerarii acelor transformări care permit îndeplinirea de către România a condiţiilor necesare semnării Acordului european de evaluare a conformitatii.

Va fi incurajata activitatea Consiliului Concurentei, atribuindu-se resursele necesare pentru a întări rapid capacitatea acestuia de a pune în aplicare legislaţia protecţiei concurentei. Se vor lua măsuri pentru reglementarea controlului şi urmăririi ajutoarelor de stat.

În domeniile monopolurilor naturale se vor înfiinţa autorităţi de reglementare autonome, urmărind adoptarea, şi în aceasta privinta, a acquisului comunitar. Vor fi revizuite preţurile pentru energie electrica, gaze naturale, energie termica, prin:

–reducerea progresiva a subvenţiilor incrucisate;

–revizuirea sistemului actual de preţuri;

–utilizarea reţelelor publice de transport al produselor energetice, în condiţii egale pentru toţi producătorii.

Guvernul va elabora o strategie naţionala a calităţii prin care sunt stimulate transferul tehnologic şi inovarea - ca baza a creşterii capacităţii concurentiale pe pieţe globale - în condiţiile corelării politicilor guvernamentale în domeniul protecţiei consumatorului cu cele din domeniul infrastructurilor calităţii şi amortizarii acestora cu politicile practicate pe Piaţa unica europeană.

Următoarele aspecte sunt prioritare:

A. Pieţele financiare suferă, în principal, de slabiciunile sistemului bancar şi, ca urmare, a absentei unor structuri şi mecanisme de diminuare şi dispersie a riscului, care ar avea rolul de a creşte coerenta sistemului, conferindu-i, în acelaşi timp, mobilitate, dinamism şi diversitate a serviciilor. Din aceasta perspectiva, se vor iniţia măsuri în următoarele direcţii:

–întărirea capacităţii instituţionale a B.N.R. de exercitare a atribuţiilor sale;

–dinamizarea procesului de adoptare şi aplicare a directivelor comunitare vizând serviciile financiare şi libera circulaţie a capitalurilor;

–accelerarea reformei sistemului asigurărilor (inclusiv prin aprofundarea liberalizarii pieţei şi crearea unei instituţii autonome de reglementare şi supraveghere);

–privatizarea băncilor cu capital de stat;

–consolidarea sistemelor de garantare a creditelor;

–diversificarea şi perfecţionarea sistemelor de decontare;

–crearea unui registru se gaj;

–reglementarea cooperaţiei de credit şi sprijinirea dezvoltării unui sistem de servicii financiare pentru agricultura şi dezvoltare rurală, cu o componenta specială pentru tineri şi intelectualitatea satelor;

–stimularea creditului ipotecar;

–stimularea fondurilor mutuale;

–revizuirea şi dezvoltarea legislaţiei privind pieţele de valori mobiliare, vizând:

–extinderea şi întărirea capacităţii C.N.V.M. de a impune reglementările în domeniu;

–introducerea reglementării pieţei extrabursiere (OTC - RASDAQ);

–diversificarea titlurilor negociabile şi a instrumentelor derivate;

–întărirea protecţiei acţionarilor minoritari;

–prezentarea de propuneri legislative şi de proceduri concrete privind privatizarea burselor de valori şi de mărfuri;

–reglementarea investiţiilor de portofoliu.

B. Pieţele de mărfuri şi servicii acuza un grad înalt de destructurare şi dispersie, care constituie o bariera majoră pentru dezvoltarea producţiei. În vederea ameliorării acestei situaţii se vor iniţia măsuri şi programe vizând:

–perfecţionarea sistemului de standardizare, acreditare şi certificare a conformitatii;

–stimularea dezvoltării comerţului cu ridicată (în special în domeniile agriculturii, industriei alimentare şi uşoare şi al exportului);

–dezvoltarea burselor de mărfuri;

–instituirea profesiei de agent comercial;

–stimularea formelor asociative de comerţ;

–răspândirea cunoştinţelor de marketing.

C. Piaţa forţei de muncă este, de asemenea, tributara dispersiei, lipsei de flexibilitate şi mobilitate. Se vor elabora şi iniţia măsuri vizând:

–revizuirea Codului muncii;

–pregătirea condiţiilor necesare, conform cerinţelor pentru libera circulaţie a persoanelor pe piaţa unica;

–armonizarea legislaţiei şi crearea instituţiilor de implementare în vederea recunoaşterii mutuale a profesiilor;

–accelerarea elaborării standardelor ocupationale şi de evaluare;

–mai buna conectare la nevoi a programelor de reconversie profesională;

–creşterea mobilitatii teritoriale a forţei de muncă.

2.Reforma întreprinderii; privatizarea şi restructurarea

Se va accelera procesul privatizării sub aspect cantitativ (utilizând drept criteriu de performanţă indicatorul ponderii în capitalul social) şi se va îmbunătăţi calitatea procesului de privatizare (prin creşterea transparenţei, promovarea cu predilectie de metode de privatizare care asigura o concurenta sporită între potentialii investitori şi prin dezvoltarea pieţei de capital).

Vor fi luate de urgenta măsurile necesare pentru asigurarea conducerii unitare şi pentru accelerarea procesului de privatizare/restructurare prin completarea cadrului legislativ existent.

În termenul cel mai scurt se va realiza descentralizarea activităţii Fondului Proprietăţii de Stat, transferandu-se la nivel regional responsabilitatea privatizării societăţilor comerciale mici şi mijlocii. Totodată, se va perfectiona organizarea interna a F.P.S., potrivit exigenţelor ce decurg din:

–diversificarea metodelor de privatizare;

–complexitatea sporită a privatizării instituţiilor financiare (bănci, societăţi de asigurări);

–problematica complexa a privatizării societăţilor rezultate din restructurarea regiilor autonome şi a altor mari întreprinderi;

–întărirea disciplinei financiare a societăţilor comerciale.

Va fi finalizat cadrul legislativ specific privatizării societăţilor comerciale rezultate din organizarea regiilor autonome (Legea privind dreptul de proprietate publică şi regimul juridic al acesteia, Legea concesiunilor, Legea energiei etc.), făcând posibile separarea domeniilor public şi privat în cadrul patrimoniului structurilor economice ale statului, determinarea capitalului social al societăţilor comerciale care operează cu bunuri publice, reglementarea relaţiilor dintre acestea şi autorităţile centrale şi locale, stabilirea responsabilităţilor societăţilor comerciale respective.

Se va urmări sistematic atât la nivelul F.P.S., cat şi al Guvernului realizarea programului de privatizare, acordând prioritate următoarelor domenii:

–privatizarea băncilor cu capital de stat şi a instituţiilor de asigurări;

–pregătirea şi derularea procesului de privatizare a societăţilor comerciale ce rezultă din restructurarea regiilor autonome;

–privatizarea societăţilor comerciale cu mari probleme financiare.

Se va promova, în continuare, participarea în procesul de privatizare a capitalului străin prin investiţii directe, în scopul asigurării transferului de tehnologie, creşterii performantei manageriale şi îmbunătăţirii accesului produselor româneşti pe pieţele internaţionale.

Totodată, se va stimula participarea capitalului autohton în procesul de privatizare, în special prin facilitarea accesului întreprinderilor mici şi mijlocii private la spaţii şi utilaje de producţie aparţinând societăţilor comerciale cu capital de stat, dar utilizate în prea mica măsura de către acestea.

În vederea accelerarii restructurării întreprinderilor se va diminua considerabil toleranta faţă de indisciplina financiară a întreprinderilor şi se vor aplica mai timpuriu şi mai ferm reglementările privind incapacitatea de plată. Autorităţilor fiscale, furnizorilor de utilităţi publice şi F.P.S. le revine rolul de a împiedica acumularea de pierderi şi arierate prin întreruperea funcţionarii întreprinderilor ale căror cheltuieli de exploatare depăşesc veniturile.

Se va adopta un sistem riguros şi ferm de atenuare a poverii financiare a datoriilor vechi faţă de stat, prin reesalonarea scadentelor numai pentru întreprinderile care dovedesc că nu au înregistrat noi pierderi din exploatare după 31 decembrie 1996, sau în contextul realizării privatizării.

Totodată, se va întări responsabilitatea personală (în limitele contractuale) a reprezentanţilor F.P.S. şi a managerilor întreprinderilor cu capital de stat. În mod corespunzător, se vor adopta măsuri pentru creşterea autonomiei manageriale şi îmbunătăţirea protecţiei managerilor în raport cu presiunile politice şi sindicale, precum şi în raport cu deciziile arbitrare ale unor funcţionari publici.

Se va acorda şi în continuare prioritate privatizării în raport cu restructurarea; finanţarea restructurării se va baza într-o măsura decisiva pe fluxul de numerar rezultat din exploatare.

Vor fi privatizate cat mai rapid întreprinderile cu pierderi, recuperandu-se datoriile faţă de terţi ale acestora prin scheme bazate pe implicarea cumparatorilor şi creditorilor; se va diminua blocajul financiar din economie prin măsuri viabile şi complementare.

Se considera prioritati absolute ale restructurării acele sectoare şi activităţi în care se identifica majorarea pierderilor şi arieratelor în economia naţionala.

Se va finaliza transformarea regiilor autonome de interes naţional şi a regiilor autonome locale în societăţi comerciale cu structuri privatizabile, asigurându-se, în măsura maxim posibila, un regim concurential, inclusiv înfiinţarea de autorităţi autonome de reglementare şi supraveghere a pieţelor. Totodată, activităţile conexe şi auxiliare vor fi externalizate, în vederea promovării concurentei în sfera serviciilor pentru industrie şi a creşterii activităţii societăţilor divizate în procesul de privatizare.

În vederea recuperării creditelor neperformante se vor adopta măsurile legislative şi instituţionale care să permită activitatea unor agenţii specializate în recuperarea acestora prin răscumpărarea datoriilor la preţul pieţei.

Politica Guvernului în domeniul reformei întreprinderilor, privatizării şi restructurării va fi pusă în aplicare în contextul politicilor sectoriale şi al celor de dezvoltare regionala şi locală, asigurându-se parteneriatul în adoptarea şi implementarea măsurilor cu autorităţile locale, cu sindicatele şi cu reprezentanţii comunităţilor de afaceri. Pentru elaborarea şi corelarea politicilor sectoriale, se va demara un proces de identificare a structurilor dezirabile ale industriei în paralel cu reevaluarea infrastructurii capitalului natural şi a capacităţii de sprijinire a acestuia.

3.Politica de dezvoltare regionala şi locală; întreprinderile mici şi mijlocii

3.1.Politici de dezvoltare regionala şi locală

Politica de dezvoltare regionala reprezintă una dintre componentele esenţiale ale strategiei generale de reforma în România.

Politica de dezvoltare regionala este concepută ca parte integrantă a procesului actual de descentralizare administrativă şi economică, urmărind în principal sa stimuleze iniţiativa locală şi regionala, sa promoveze dezvoltarea regionala şi sa recupereze în ritm accelerat întârzierile în dezvoltarea zonelor defavorizate, printr-un parteneriat activ între administraţia centrala şi reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene, agenţii economici cu capital de stat şi privat, sindicate, asociaţii neguvernamentale, agenţii locale etc.

Guvernul, deşi considera ca statul nu trebuie să intervină direct în sprijinirea industriilor cu potenţial de viabilitate, accepta implicarea pe termen scurt în cazul întreprinderilor a căror restructurare are efecte semnificative pe plan social, intervenţia statului fiind interpretată ca măsura de protecţie socială.

Din aceasta perspectiva, a impactului social al restructurării unor întreprinderi, Guvernul considera necesar să se implice prin aplicarea unor programe naţionale de restructurare, care trebuie corelate cu programele de dezvoltare regionala şi locală.

În condiţiile caracterului limitat al resurselor bugetare, se va urmări creşterea eficientei alocării şi utilizării acestora, prin finanţarea în sistem descentralizat şi pe baze competitive a programelor de restructurare, urmărindu-se cofinantarea împreună cu autorităţile locale şi cu sectorul neguvernamental şi urmărirea stricta a realizarilor intermediare şi finale.

Guvernul promovează o reforma cuprinzatoare a sistemului finanţelor locale, care să permită dezvoltarea locală şi care să stabilească - simultan şi corelat - atât cadrul general al regimului impozitelor locale, cat şi pe cel al procedurilor pentru sistemul de transferuri bugetare, în condiţiile descentralizării.

Pe aceste baze, vor fi create programe şi fonduri pentru cofinantarea de programe naţionale de restructurare şi de proiecte de dezvoltare regionala şi locală, în condiţiile în care se vor aplica principiile descentralizării şi subsidiarităţii, caz în care autorităţile publice locale vor fi un partener privilegiat de dialog.

Dezvoltarea regionala urmăreşte realizarea a trei obiective principale:

A. Reducerea dezechilibrelor dintre nivelurile de dezvoltare a judeţelor sau regiunilor, dar şi dintre nivelurile de dezvoltare a unor zone aparţinând aceluiaşi judeţ sau grup de judeţe. Se vor aplica programe de redresare economică, în special în cazul unor zone preponderent monoindustriale sau în care, ca urmare a restructurării, se înregistrează o rata înaltă a somajului.

B. Integrarea activităţilor sectoriale în cadrul regiunilor, în vederea ridicării nivelului de dezvoltare economico-socială a acestora, în contextul adancirii procesului de descentralizare economică şi administrativă şi al cooperării dintre Guvern şi autorităţile locale, în cadrul noului sistem care are la baza principiul parteneriatului.

Elaborarea unei strategii şi a unor programe speciale în domeniul cooperării regionale, cu accent pe reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnice şi edilitare a localităţilor şi pe accelerarea procesului cooperării între regiuni.

C. Întărirea capacităţii României de a-şi asuma responsabilităţile unui viitor stat membru al Uniunii Europene. Aceasta va permite accesul la Fondurile Structurale şi la Fondul de Coeziune.

Va fi stimulata adoptarea de variante de dezvoltare locală şi regionala care să reflecte nevoile reale ale comunităţilor locale, urmărindu-se, în principal:

–crearea de noi locuri de muncă;

–programe de măsuri active pentru combaterea somajului;

–noi întreprinderi private cu potenţial în perspectiva, mai ales de export;

–programe de recalificare şi reorientare a forţei de muncă;

–infrastructuri adecvate creării şi dezvoltării de întreprinderi mici;

–dezvoltarea satului prin crearea de infrastructuri şi activităţi neagricole;

–dezvoltarea parteneriatului internaţional;

–stimularea spiritului intreprinzator;

–vânzarea de active, în special către salariaţii marilor întreprinderi ce se restructureaza;

–crearea de reţele instituţionale de consultanţa şi servicii pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Implicarea Guvernului în restructurarea industriilor va avea la baza extinderea dialogului social. Participarea sindicatelor şi a reprezentanţilor sectorului privat va deţine un rol esenţial şi va fi incurajat parteneriatul dintre sectorul public şi cel privat în finanţarea şi realizarea proiectelor de restructurare şi de dezvoltare locală.

3.2.Politici de dezvoltare a întreprinderilor mici şi mijlocii

Guvernul va duce o politica activa de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, aceasta fiind necesară pentru:

–crearea de locuri de muncă pentru ocuparea forţei de muncă disponibilizate prin restructurarea întreprinderilor din sectorul de stat;

–dezvoltarea regionala şi locală;

–relansarea creşterii economice prin sporirea participării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii la realizarea P.I.B.;

–crearea clasei mijlocii;

–formarea culturii antreprenoriale.

În vederea stimulării dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se vor realiza următoarele:

–creşterea capacităţii administraţiei publice de a elabora şi implementa politici în domeniu;

–armonizarea legislaţiei actuale în domeniu şi asigurarea coerentei acesteia;

–promovarea legislaţiei privind colateralele şi a registrelor privind proprietăţile gajate;

–reforma sistemului de evidenta financiar-contabil;

–crearea unui cadru propice pentru pornirea afacerilor;

–preluarea asupra administraţiei publice locale a unei părţi din costul obligaţiilor de ordin birocratic ale întreprinderilor, prin serviciile asigurate de incubatoare, parcuri industriale;

–programe cofinantate menite sa dezvolte spiritul intreprinzator şi adresate diferitelor categorii sociale bine definite;

–reţele de centre de consultanţa, instruire, de transfer tehnologic, de transfer de cunoştinţe şi diseminare de informaţii despre oportunitati de afaceri;

–sprijin pentru apariţia de noi instituţii financiare (în special fonduri de garantare şi de investiţii);

–programe pentru finanţarea proiectelor de dezvoltare a întreprinderilor mici care introduc noi tehnologii;

–programe privind introducerea sistemelor de asigurare a calităţii în întreprinderile mici şi mijlocii în conformitate cu exigenţele aderării la Uniunea Europeană şi dezvoltarea unei culturi a calităţii.

4.Politici agricole şi de dezvoltare rurală

Agricultura va reprezenta unul din cele mai dinamice sectoare ale economiei româneşti, precum şi un factor de stimulare a creşterii economice agregate, fiind considerată prioritate naţionala strategica.

Strategia de guvernare în domeniul agricol trebuie să vizeze consolidarea proprietăţii private şi asigurarea funcţionarii pieţelor agricole.

În vederea asigurării condiţiilor relansarii, Guvernul are în vedere următoarele obiective:

–aplicarea, cu prioritate, de măsuri pentru reforma administraţiei publice în domeniu;

–dezvoltarea pieţei funciare şi crearea cadrului instituţional necesar în vederea modernizării agriculturii prin dimensionarea optima a exploataţiilor; continuarea procesului de retrocedare a proprietăţilor funciare (terenuri arabile, păşuni şi terenuri împădurite) prin extinderea cadrului legislativ, conform protocolului consacrat Legii nr. 169/1997, semnat de către toţi partenerii de coalitie, concomitent cu adoptarea măsurilor necesare pentru consolidarea gospodăriei taranesti;

–elaborarea cadrului instituţional pentru administrarea fondului funciar al statului şi trecerea la privatizarea de societăţi comerciale cu capital de stat din agricultura; fondul funciar al statului va cuprinde terenurile rămase după retrocedare şi privatizare;

–crearea unui sistem eficient de finanţare a agriculturii, inclusiv a unui sistem de asigurări contra factorilor de risc; sprijinirea prin mijloace diversificate a producătorilor agricoli;

–facilitarea formării de asociaţii ale producătorilor agricoli în domeniile aprovizionarii şi desfacerii şi sprijinirea reprezentării acestora la nivel naţional şi internaţional;

–promovarea cercetării ştiinţifice axate pe dezvoltarea de tehnologii adecvate exploataţiilor de tip ferma individuală; măsuri pentru generalizarea de soiuri şi rase selecţionate şi atestate bioproductiv;

–instituirea unui sistem eficient de îndrumare, consultanţa şi informare;

–restructurarea cadrului instituţional de cercetare-dezvoltare şi inovare din domeniul agriculturii şi alimentaţiei;

–protecţia şi dezvoltarea patrimoniului genetic naţional din producţia agricolă, vegetala şi animala;

–se vor identifica posibilităţile de sprijinire a tinerilor şi a intelectualitatii satelor prin dobândirea de teren agricol şi prin susţinerea dezvoltării de activităţi industriale şi de servicii;

–aplicarea de programe vizând reducerea decalajelor de civilizatie şi confort între sat şi oraş în scopul fixării în mediul rural a populaţiei educate şi dezvoltării de activităţi neagricole.

5.Politici în domeniul utilizării capitalului natural

Politicile în domeniul utilizării capitalului natural vor urmări obiective în sensul reevaluarii infrastructurii capitalului natural; în acest fel vom sprijini procesul de decizie privind identificarea resurselor regenerabile disponibile şi evitarea supraexploatarii acestora.

Pentru a atinge aceste obiective, principalele măsuri sunt:

–internalizarea graduala (în costurile de producţie) a cheltuielilor aferente diminuării şi compensării efectelor distructive asupra mediului înconjurător;

–utilizarea instrumentelor economice (taxe, impozite, tarife de utilizare) pentru construirea stimulentelor de utilizare a capitalului natural;

–alocarea de resurse financiare pentru consolidarea politicilor de mediu şi întărirea capacităţii administrative în vederea recuperării întârzierii înregistrate în armonizarea legislaţiei cu reglementările de mediu ale Uniunii Europene;

–adoptarea de standarde de mediu înconjurător compatibile cu cele ale Uniunii Europene, în special în domeniul apei, aerului şi administrării deşeurilor;

–dezvoltarea resurselor umane şi a implicarii organizaţiilor neguvernamentale;

–facilitarea introducerii tehnologiilor care ocrotesc mediul înconjurător.

6.Politici pentru dezvoltarea infrastructurilor

Creşterea ofertei de infrastructuri

În perspectiva anului 2000, priorităţile în dezvoltarea infrastructurilor vizează, în principal:

–dezvoltarea şi modernizarea sectorului de comunicaţii în vederea accesului larg la sisteme globale de comunicaţii şi informare. Privatizarea Romtelecom, crearea unui cadru concurential stimulativ, dezvoltarea reţelei naţionale de radiorelee, modernizarea şi diversificarea serviciilor poştale;

–sprijinirea dezvoltării rurale prin: elaborarea, iniţierea şi aplicarea de programe pentru alimentarea cu apa, electricitate, reţele de linii telefonice, infrastructuri de transport (inclusiv pietruirea drumurilor comunale şi crearea de locuri de muncă în sectoare neagricole);

–dezvoltarea infrastructurii de transport rutier şi feroviar, în special în relaţie cu culoarele europene de transport, modernizarea şi creşterea eficientei transporturilor de călători şi de mărfuri (reabilitarea drumurilor, construcţia de autostrăzi şi şosele de nivel european, modernizarea căilor ferate şi a mijloacelor de transport feroviar);

–dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de transport energetic şi purtători în vederea echilibrarii diversificării ofertei;

–concesionarea pe scara mai larga a construcţiei şi exploatării de capacităţi în infrastructura, implicarea sectorului privat în finanţare şi parteneriat internaţional;

–elaborarea în continuare a Planului de Amenajarea Teritoriului Naţional defalcat pe secţiunile specifice şi regiunile de dezvoltare în concordanta cu opţiunile majore în domeniul strategiei socioeconomice şi cu cerinţele de integrare europeană;

–reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnice şi edilitare a localităţilor, condiţie de asigurare a unei vieţi normale şi de desfăşurare în bune condiţiuni a activităţii socioeconomice, prin aplicarea unor programe cofinantate;

–promovarea cadrului legislativ şi instituţional, instituţie care să asigure accesul cetăţenilor la o locuinta corespunzătoare;

–program de acţiuni pentru reducerea riscului seismic al clădirilor, expertizate tehnic şi încadrate în clasa I de risc seismic, inclusiv asigurarea de resurse financiare pentru susţinerea programului.

7.Politica în domeniul turismului

Pentru dezvoltarea turismului din România, Guvernul va urmări realizarea următoarelor obiective principale:

–creşterea volumului activităţilor turistice prin stimularea diversificării ofertei de calitate, respectiv a manifestării cererii interne şi internaţionale pentru produsele turistice;

–tratarea turismului ca activitate de export indirect şi realizarea unei balante active.

Realizarea obiectivelor propuse va fi posibila prin:

–evaluarea reală a resurselor şi a potenţialului turistic;

–regandirea cadrului juridic existent, pentru simplificarea şi armonizarea lui cu normele Organizaţiei Mondiale a Turismului şi ale Uniunii Europene;

–privatizarea rapida a societăţilor de turism, cu precădere către investitori strategici recunoscuţi pe plan internaţional. În cazul obiectivelor turistice fosta proprietate privată, privatizarea acestora se va face după clarificarea situaţiei lor juridice;

–corelarea programelor naţionale, regionale şi locale de dezvoltare, din diferite domenii;

–continuarea parteneriatului între sectoarele public şi privat, precum şi cu organizaţiile neguvernamentale la nivel naţional, regional şi local;

–sprijinirea turismului balnear, rural, cultural, montan şi pentru tineret;

–politici promotionale active pe plan intern şi internaţional;

–programe pentru educarea, formarea şi perfecţionarea profesională a personalului din turism.

Capitolul 3Politica socială

1.Relaţiile de muncă

Obiective

–Îmbunătăţirea cadrului legal şi instituţional pentru reglementarea conflictelor de muncă.

–Crearea cadrului legal şi instituţional pentru eliminarea muncii la negru.

–Modificarea legislaţiei privind activitatea sindicatelor şi perfecţionarea dialogului social.

2.Piaţa forţei de muncă

2.1.Mobilitatea mainii de lucru

A. Stimularea fluidizarii pieţei de locuinţe şi a serviciilor de cazare/locuire.

B. Liberalizarea condiţiilor de angajare şi de concediere stipulate în legislaţia muncii, modificarea Codului muncii.

C. Reglementarea aspectelor legate de locul de muncă şi pachetele de beneficii:

–instituirea unui sistem de evaluare a prestaţiilor sociale care acompaniaza accesul la locul de muncă şi încorporarea acestor valori în pachetul de beneficii ce remunereaza munca;

–diversificarea pachetului de beneficii, recunoscute ca elemente de costuri cu munca vie, cum ar fi: contribuţii suplimentare la fondurile de pensii private, hrana oferită la locul de muncă, compensaţii materiale legate de prestarea muncii etc.;

–includerea cheltuielilor de formare şi perfecţionare profesională şi a cheltuielilor de mobilitate de personal în costurile de personal; protejarea dreptului angajaţilor la dezvoltarea carierei, cu finanţarea angajatorului.

2.2.Politici salariale

A. Liberalizarea completa a salariilor în sfera concurentiala.

B. Controlul riguros al costurilor aferente utilizării resurselor umane în sectorul public; introducerea unui sistem de criterii de performanţă specifice sectoarelor de activitate finanţate din bugetele publice.

C. Unificarea cadrului legislativ privind salarizarea în sfera publică; introducerea unui mecanism de stabilire a salariilor de baza care să permită:

–remunerarea diferenţiată a angajaţilor în funcţie de performanţă muncii prestate;

–responsabilizarea conducerii instituţiilor publice.

D. Utilizarea salariului minim de baza garantat ca instrument de protecţie a angajaţilor; finalizarea elaborării metodologiei de calcul al nivelului salariului de baza minim garantat, fundamentat pe indicatori socioeconomici, care să reprezinte costul menţinerii capacităţii de muncă.

E. Introducerea obiectivelor de politica salariala în programele macroeconomice multianuale; utilizarea indicatorilor calculati privind salariul real.

2.3.Politici de ocupare

–accelerarea adoptării standardelor ocupationale şi de evaluare;

–armonizarea Codului ocupatiilor din România cu cele europene;

–pregătirea condiţiilor pentru ratificarea Cartei Sociale Europene (revizuite).

2.4.Atenuarea dezechilibrelor pieţei forţei de muncă

–institutionalizarea dialogului şi negocierilor între Patronate şi Sindicate; operationalizarea Consiliului Economic şi Social;

–instituirea unui sistem de monitorizare a cererii de forta de muncă caracterizate prin toate condiţiile de angajare (inclusiv salariile şi pachetele de beneficii), a ofertei de forta de muncă (inclusiv pretenţiile salariale şi condiţii de angajare); dezvoltarea sistemului de diseminare a informaţiilor; realizarea obiectivelor planificate ale proiectului "Forta de muncă şi protecţia socială";

–reglementarea regimului circulaţiei forţei de muncă; asigurarea nivelului de protecţie a forţei de muncă autohtone în condiţiile asigurării liberei circulatii a forţei de muncă; finalizarea acordurilor bilaterale de reglementare a circulaţiei forţei de muncă;

–crearea autorităţii pentru inspecţia muncii, instituţie menita sa supravegheze respectarea legalităţii în relaţiile de muncă; adoptarea legislaţiei aferente şi demararea restructurării instituţionale;

–crearea Agenţiei Naţionale de Ocupare şi Formare Profesională; adoptarea legii aferente şi operationalizarea sistemului;

–transferul atribuţiilor de reglare a pieţei forţei de muncă, împreună cu resursele financiare aferente, de la autorităţile centrale către autorităţile administraţiei publice locale;

–stimularea apariţiei şi dezvoltării operatorilor privati de intermediere, formare/calificare, pe piaţa forţei de muncă.

2.5.Şomaj

În domeniul ajutorului de şomaj:

–acordarea ajutorului de şomaj în condiţiile testarii veniturilor şi eventuala extindere a perioadei pentru acordarea acestuia;

–creşterea eficientei programelor de sprijin finanţate din fondul de şomaj;

–revizuirea legislaţiei privitoare la acordarea indemnizaţiei pentru pierderea locului de muncă, în sensul eliminării aplicării paralele a diferitelor prestaţii.

2.6.Asigurările sociale

Se va demara asigurarea cadrului juridic şi instituţional al reformei sistemului de pensii constând, în principal, din:

–reproiectarea sistemului actual şi îmbunătăţirea administrării acestuia prin înfiinţarea Casei Autonome de Pensii;

–reglementarea şi crearea fondurilor capitalizate de pensii, în sistem obligatoriu şi facultativ;

–crearea condiţiilor pentru gestionarea fondurilor de pensii în regim concurential;

–se vor adopta măsurile legislative şi de reorganizare instituţională în vederea instituirii unui sistem de asigurare a riscului profesional şi de accidente de muncă prin:

–crearea Fondului de Asigurare de Risc şi Accidente;

–crearea autorităţii pentru inspecţia muncii.

2.7.Asistenţa socială

Se vor introduce modele de servicii sociale care să asigure creşterea gradului de adresabilitate în vederea protejării mai eficiente a segmentelor de populaţie vulnerabila şi evitării excluderii sociale a acestora.

Se va asigura un cadru legal, instituţional şi financiar, în vederea eficientizarii prestării de servicii de asistenţa socială prin:

–adoptarea unor standarde ocupationale de evaluare şi acreditare specifice domeniului;

–participarea organizaţiilor societăţii civile şi de cult la punerea în aplicare a măsurilor de asistenţa socială;

–sprijinirea vârstnicilor singuri, fără posibilităţi materiale sau fără sustinatori legali, prin promovarea proiectului Legii privind asistenţa socială a persoanelor varstnice;

–elaborarea în cursul anului 1998 a proiectului de Lege privind voluntariatul în activităţi de asistenţa socială;

–creşterea cuantumul alocaţiei de stat pentru copii.

Capitolul 4Politici privind drepturile omului, culte şi minorităţi

1.Drepturile omului

Principii

1.Aplicarea de politici active în domeniu, prin care să fie depăşită starea declarativă.

2.Parteneriat cu cetăţeanul şi cu comunitatile în vederea aplicării politicilor active.

Obiective

Vor fi iniţiate noi măsuri legislative în scopul intaririi protecţiei libertăţilor individuale şi aducerii lor la standardele statelor membre ale Uniunii Europene.

Se va proceda la:

–adoptarea Legii privind sistemul de probaţiune, care va permite condamnaţilor reintegrarea socială, după executarea unei părţi din pedeapsa, sub supravegherea unor "consilieri de probaţiune". Aceasta instituţie va urmări sa menţină un echilibru între protecţia comunităţii, a siguranţei cetăţeanului şi nevoia de evitare de excludere socială a delincventului;

–modificarea Codului penal în sensul modernizării unora dintre prevederile sale şi ajustarea conţinutului lor la normele europene în materie penală. Se va modifica cuantumul pedepselor aplicabile în cazul unor infracţiuni şi vor fi instituite pedepse alternative. Vor fi de asemenea redefinite unele infracţiuni ca insulta, calomnia, ofensa adusă autorităţii, relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex;

–modificarea Legii cetateniei, în sensul, printre altele, reducerii cazurilor de apatridie;

–ratificarea Convenţiei Europene asupra imprescriptibilităţii crimelor împotriva umanităţii şi a crimelor de război;

–ratificarea Convenţiei asupra cetateniei;

–semnarea altor convenţii relevante şi ratificarea celor semnate în 1997.

2.Parteneriatul social

Principii generale, obiective şi măsuri legislative

–asigurarea libertăţii de asociere;

–asigurarea cadrului de participare a cetăţeanului prin structurile societăţii civile la procesul de luare a deciziilor, inclusiv la elaborarea politicilor şi strategiilor naţionale şi sectoriale;

–asigurarea accesului la informaţie în scopul constituirii unei resurse indispensabile progresului şi stabilitatii şi protecţia datelor personale;

–asigurarea transparenţei politicii bugetare;

–asigurarea dreptului de a accede la finanţarea publică (subvenţii), prin competiţie;

–adoptarea Legii asociaţiilor şi fundaţiilor;

–participarea organizaţiilor neguvernamentale la elaborarea şi implementarea programelor finanţate de la bugetul public;

–eliminarea barierelor fiscale existente în vederea stimulării organizaţiilor fără scop lucrativ.

3.Culte

–crearea cadrului legislativ necesar manifestării cultelor;

–elaborarea şi promovarea Legii privind inventarierea bunurilor imobile şi a celor mobile aferente lor care au aparţinut bisericilor, în vederea reglementării situaţiei lor juridice;

–constituirea unui cadru normativ adecvat, prin schimbarea şi perfecţionarea legislaţiei referitoare la învăţământul religios, clerul militar, asistenţa social-religioasă din armata, spitale, penitenciare, azile, orfelinate, precum şi conservarea patrimoniului religios;

–îmbunătăţirea sistemului de subventionare a cheltuielilor salariale ale personalului de cult de la bugetul de stat;

–sprijinirea efectivă a reconstructiei şi a restaurarii patrimoniului religios;

–perfecţionarea cadrului legislativ prin definitivarea alinierii la normele internaţionale.

4.Minorităţile naţionale

Principii specifice protecţiei minorităţilor naţionale

–protecţia minorităţilor naţionale pentru a asigura continuitatea lor şi pentru a împiedica orice acţiuni din partea autorităţilor publice de schimbare a structurilor etnice în zonele în care ele trăiesc;

–crearea cadrului juridic adecvat care să asigure persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase;

–încurajarea acţiunilor interculturale care să promoveze cooperarea interetnica.

Măsuri în plan instituţional şi legislativ

–continuarea unor acţiuni specifice privind îndeplinirea criteriilor de aderare la Uniunea Europeană cuprinse în Programul Naţional, inclusiv prin perfecţionarea cadrului legislativ;

–constituirea unui grup de lucru interministerial pentru problemele rromilor;

–promovarea unui act normativ care să reglementeze înfiinţarea unui institut de cercetare pluridisciplinar specializat în problematica minorităţilor naţionale cu finanţare publică;

–adoptarea Legii privind protecţia minorităţilor naţionale;

–ratificarea Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare în conformitate cu cele cuprinse în principiile specifice protecţiei minorităţilor naţionale, enunţate mai sus;

–preluarea în legislaţia interna a prevederilor Convenţiei-cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale prin adoptarea articolelor privind inscripţiile publice multilingve şi folosirea limbii materne în relaţiile cu autorităţile locale, precum şi în cadrul acestora, cuprinse în forma initiata de Guvern a Ordonanţei de urgenta nr. 22/1997, elaborarea normelor de aplicare;

–elaborarea strategiei naţionale privind integrarea socială a rromilor;

–alocarea resurselor financiare de sprijinire a organizaţiilor minorităţilor naţionale, bazate şi pe proiecte şi programe.

Capitolul 5Politici privind capitalul uman

1.Învăţământ

Pentru perioada 1998-2000, învăţământul continua reforma sistemica, de restructurare şi modernizare a întregului sistem educaţional, bazat pe valori cultural-umaniste, morale şi ştiinţifice.

1.1.Obiectivele politicii educaţionale

Strategia reformei educaţionale:

–redimensionarea rolului social al educaţiei prin redefinirea poziţiei instituţiei şcolare în cadrul comunităţii;

–redefinirea calităţii şi eficientei procesului educaţional în concordanta cu o societate deschisă, dinamica şi democratica, precum şi cu cerinţele integrării europene;

–optimizarea structurală a sistemului educaţional, descentralizarea decizionala şi autonomia şcolară, extinderea şi diversificarea ofertei educaţionale pentru a răspunde cerinţelor pieţei forţei de muncă;

–elaborarea unor manuale şcolare care să restabileasca adevărul istoric pe baze ştiinţifice cu privire la trecutul poporului român şi îndreptarea unor erori şi false interpretări în domeniul stiintelor socioumane;

–privatizarea unui segment important din învăţământul de stat la toate nivelurile;

–eliminarea restrictiilor din învăţământul public în limba minorităţilor, precum şi renunţarea la monopolul statului în organizarea şi finanţarea ofertei de educaţie şi sprijinirea învăţământului alternativ, comunitar şi confesional.

1.2.Direcţii principale de restructurare şi modernizare a învăţământului

–consolidarea reformei curriculare: plan, programe, manuale, evaluare;

–asigurarea unei oferte de manuale şi materiale didactice;

–formarea continua a personalului didactic în cadrul unor programe flexibile;

–perfecţionarea metodelor flexibile de scurtare a perioadei de şcolarizare pentru copii superdotati;

–reorganizarea învăţământului profesional şi tehnic, în sensul adaptării acestuia la cerinţele pieţei forţei de muncă - inclusiv în limba minorităţilor naţionale - prin reducerea cifrei de şcolarizare începând cu nivelul liceal pentru profesiile în declin;

–consolidarea autonomiei universitare şi crearea stimulentelor pentru introducerea unor specializări noi în conformitate cu exigenţele economiei de piaţa;

–diversificarea surselor de finanţare a învăţământului public, creşterea eficientei utilizării resurselor alocate şi promovarea autonomiei decizionale;

–simplificarea reglementărilor privind recunoaşterea studiilor, echivalarea diplomelor, titlurilor obţinute în străinătate şi impulsionarea finalizarii unor acorduri bilaterale în acest scop.

1.3.Măsuri în domeniul învăţământului în limba minorităţilor naţionale

–susţinerea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 şi a normelor de aplicare a acesteia, inclusiv a celor privitoare la crearea cadrului instituţional adecvat, inlaturand restricţiile în limba minorităţilor naţionale, conform protocolului semnat de către partenerii de coalitie şi a înţelegerilor dintre aceştia;

–lărgirea cadrului instituţional al învăţământului superior de stat prin universităţi multiculturale şi, în funcţie de necesitaţi, instituţii de sine stătătoare în limbile minorităţilor naţionale;

–elaborarea şi aprobarea normelor privind susţinerea materială de către autorităţile publice a structurilor învăţământului laic înfiinţat de către cultele recunoscute oficial (conform Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997).

2.Sănătate

Reforma sanitară trebuie să reflecte ideea ca responsabilitatea păstrării sănătăţii revine medicului, colectivităţii insesi, sistemului de educaţie, precum şi factorilor de decizie politica.

Păstrarea sănătăţii individului este nu doar o necesitate de baza socială ci şi un drept fundamental al persoanei umane.

Consideram, deci, ca ingrijirile medicale, serviciile de sănătate şi politica sanitară sunt mijloacele prin care se garantează acest drept fundamental.

Guvernul considera ca reforma în domeniul ocrotirii sănătăţii vizează următoarele prioritati:

–creşterea accesibilitatii serviciilor medicale pentru cetăţeni. Se va asigura dispersia serviciilor medicale şi farmaceutice pe întreg teritoriul tarii prin activitatea decizionala a Colegiului Medicilor din România şi a Colegiului Farmacistilor din România;

–descentralizarea coordonării activităţilor medicale cu reducerea personalului şi atribuţiilor Ministerului Sănătăţii. Dezvoltarea rolului strategic şi de politica sanitară al Ministerului Sănătăţii în locul celui de gestiune directa, cu revizuirea actelor normative care menţin încă un sistem centralizat;

–implementarea Legii asigurărilor sociale de sănătate, finalizarea Contractului-cadru prin negocieri cu Colegiul Medicilor din România şi aprobarea acestuia prin hotărâre de Guvern;

–organizarea infrastructurii Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Sănătate şi elaborarea recomandărilor de funcţionare. Reglementarea practicii medicale prin norme şi proiecte de lege, standarde ocupationale şi de evaluare conforme cu cele europene;

–finanţarea sistemului de sănătate prin diversificarea surselor de finanţare a ocrotirii sănătăţii şi creşterea ponderii cheltuielilor bugetare pentru sănătate, cat şi prin finanţări din surse alternative;

–reforma sistemului de administraţie publică în domeniul sanitar;

–elaborarea programului strategic privind nevoile de sănătate ale populaţiei până în anul 2001;

–susţinerea privatizării la toate nivelurile asistenţei medicale;

–asigurarea unor programe cu participare internationala dedicate formării specialiştilor în management sanitar, inclusiv pentru sectorul privat;

–continuarea programelor de combatere pentru o serie de boli cu risc sau incidenţa crescute: boli cardiovasculare, tuberculoza, SIDA, neoplazii etc.;

–dezvoltarea unor programe specifice zonale, concordante cu patologia existenta în plan teritorial;

–dezvoltarea unei reţele accesibile de asistenţa medico-chirurgicala de urgenta pe tot teritoriul tarii;

–elaborarea unui program naţional de sustinere a sănătăţii familiei şi de ridicare a natalitatii;

–sporirea eficientei acţiunilor de prevenire a bolilor acute şi transmisibile;

–derularea unor programe de sănătate pentru populaţia defavorizată (persoane cu handicap, vârstnici, bolnavi cronici etc.);

–sprijinirea organizaţiilor neguvernamentale cat şi a asociaţiilor profesionale care au ca scop promovarea programelor de sănătate;

–satisfacerea necesarului de medicamente de baza şi sprijinirea producţiei interne de medicamente.

3.Cultura

Politica Guvernului în domeniul culturii va urmări stimularea creativitatii culturale în toate formele sale, afirmarea şi exploatarea permanenta a traditiilor, edificarea continua a identităţii naţionale, crearea unui cadru permanent favorabil pentru salvarea, păstrarea, valorificarea şi exprimarea identităţii etnice culturale, precum şi stimularea dialogului cu celelalte culturi ale lumii.

Guvernul îşi asuma asigurarea accesului cat mai larg al cetăţenilor la valorile culturale din ţara şi străinătate.

Se vor adopta măsurile care să garanteze protejarea patrimoniului cultural şi încurajarea dezvoltării vieţii spirituale a colectivităţilor în toată diversitatea acestora.

Se va continua cu prioritate restructurarea sistemului instituţional, corelat cu descentralizarea structurilor şi actului decizional în spiritul subsidiarităţii.

Prioritati în domeniu sunt următoarele:

–apropierea fenomenului cultural de comunitatile locale beneficiare;

–dezvoltarea unui sistem concurential deschis, bazat pe proiecte, pentru selecţia, promovarea şi finanţarea actului de cultura care să-l facă independent de condiţionarea politica;

–crearea cadrului legal şi instituţional pentru finanţarea în domeniul culturii;

–încurajarea iniţiativei private în protejarea moştenirii culturale istorice şi a creatiei culturale vii;

–protecţia şi promovarea creatiei originale;

–construirea unei "imagini a României" veridice, printr-o noua politica culturală externa care să promoveze valori autentice şi competitive şi să le susţină în dialogul cu producţia culturală internationala.

Descentralizarea structurilor şi mecanismelor se va realiza prin:

–transferul la nivel local al autorităţii asupra instituţiilor de cultura pentru acest nivel;

–sporirea autonomiei decizionale a instituţiilor de cultura, în limitele atribuţiilor şi competentelor specifice şi în afară oricăror ingerinţe de natura politica;

–parteneriatul cu structurile societăţii civile şi cu autorităţile publice locale;

–reglementarea statutului juridic al creatorului şi artistului, al profesiunilor liberale de tip cultural şi renunţarea la conceptul de "artist-funcţionar de stat".

Strategia legislativă a Guvernului în acest domeniu are în vedere promovarea cu prioritate a următoarelor acte normative:

–Legea privind protecţia patrimoniul cultural mobil;

–Legea privind protecţia monumentelor istorice;

–Legea bibliotecilor publice;

–Legea muzeelor şi colectiilor publice;

–Legea instituţiilor de spectacole;

–modificarea Legii Consiliului Naţional al Audiovizualului;

–modificarea Legii societăţii de Radio-TV;

–modificarea Legii arhivelor naţionale.

4.Cercetare-dezvoltare

Principalele obiective ale politicii Guvernului în domeniul cercetării-dezvoltării sunt:

–creşterea capacităţii de elaborare şi implementare a politicilor în domeniu, inclusiv elaborarea Legii cercetării şi a Statutului cercetatorului;

–sporirea ofertei de informaţii; dezvoltarea reţelelor de informaţii;

–stimularea inovarii şi a difuziei acesteia; crearea de instrumente instituţionale şi financiare menite să asigure absorbtia inovarii;

–diversificarea surselor de finanţare a programelor şi proiectelor; extinderea cofinanţării proiectelor de cercetare (fonduri publice/fonduri private);

–reforma instituţională a sistemului cercetării; încurajarea concurentei şi a privatizării;

–stimularea implicarii organizaţiilor neguvernamentale în implementarea diverselor programe şi a legăturii între Ministerul Ştiinţei şi Tehnologiei, Academia Română şi Ministerul Educaţiei Naţionale;

–întărirea legăturii dintre învăţământ, cercetare şi întreprinderi;

–folosirea cadrului legal privind protecţia proprietăţii intelectuale pentru protejarea eficienta a creativitatii româneşti;

–dezvoltarea parteneriatului internaţional în domeniu, în special prin participarea la programele internaţionale;

–dezvoltarea resurselor umane;

–elaborarea Planului Naţional de Cercetare-Dezvoltare şi Inovare. Planul va cuprinde programele de cercetare-dezvoltare şi de stimulare a inovarii, cu prioritati şi o structura ierarhizata.

5.Tineret şi sport

Consecvent principiilor asumate, în spiritul respectării diversitatii culturilor, democraţiei, solidarităţii şi tolerantei, Guvernul se angajează să urmeze o politica europeană, bazată pe:

–asigurarea condiţiilor pentru integrarea şi participarea tinerilor în societate;

–dezvoltarea spiritului de solidaritate;

–sprijinirea mobilitatii şi ascensiunii profesionale şi sociale;

–recunoaşterea şi dezvoltarea politicilor de participare a tinerilor la procesul de luare a deciziilor.

Considerând ca politica de tineret trebuie abordata global şi ca principiile sale trebuie integrate în politici sectoriale coordonate, Guvernul va promova initiativele legislative necesare sustinerii tinerilor.

Prin politici globale şi integrate, Guvernul va urmări dezvoltarea programelor ce au ca obiective informarea şi consultanţa, promovarea unui sistem de valori morale, dezvoltarea spiritului intreprinzator, stimularea participării tinerilor la activităţile comunităţii, acordarea de facilităţi operatorilor care asigura desfăşurarea activităţilor de tineret, institutionalizarea dialogului social.

Respectarea angajamentelor faţă de tanara generaţie impune:

–realizarea studiilor de cercetare în vederea identificarii raporturilor reale între nevoile societăţii şi necesităţile tinerilor şi prognozarea dinamicii pieţei de muncă în perioada 1998-2000;

–promovarea programului naţional pentru prevenirea excluderii sociale a copiilor şi a tinerilor;

–lansarea şi susţinerea programului guvernamental pentru sprijinirea tinerei familii;

–dezvoltarea reţelei naţionale de Centre de Informare şi Consultanţa pentru tineri;

–integrarea în sistemele internaţionale ale facilităţilor de transport;

–perfecţionarea cadrului legislativ pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea structurilor asociative de şi pentru tineret;

–integrarea în sistemele internaţionale de facilităţi privind accesul la manifestările culturale şi sportive.

Guvernul va asigura:

–definitivarea şi promovarea programului naţional pentru susţinerea activităţilor sportive de masa;

–modernizarea procesului de pregătire sportiva şi concurs;

–iniţierea de măsuri legislative pentru finanţarea activităţilor sportive, dezvoltarea bazei materiale prin susţinerea financiară privată, bugetară, extrabugetara şi diversificarea formelor de finanţare a activităţilor sportive.

Capitolul 6Politici de reforma a administraţiei publice

Obiective

Se impune ca o prioritate absolută recentrarea funcţiilor statului potrivit rolului acestuia în economia de piaţa, însoţită de o restructurare severă a administraţiei publice şi o reforma instituţională extinsă având ca scop perfecţionarea reglementărilor, îmbunătăţirea gestiunii banului public şi creşterea capacităţii de elaborare şi punere în aplicare a politicilor.

Avem în vedere:

A. În domeniul gestiunii banului public:

–îmbunătăţirea modului de elaborare a bugetelor potrivit prioritatilor stabilite şi rezultatelor asteptate (bugetul pentru rezultate); planificare multianuala;

–îmbunătăţirea execuţiei bugetare prin gestiune de programe, contractare externa şi urmărirea realizării de către ordonatorii de credite a obiectivelor asumate;

–întărirea controlului financiar intern al Guvernului;

–reforma Curţii de Conturi.

B. În domeniul organizării administraţiei publice:

–reorganizarea Guvernului şi a ministerelor; definirea rolului şi responsabilităţii organelor administraţiei publice (elaborare de politici/punere în aplicare a politicilor, evaluare, monitorizare şi actualizare);

–iniţierea procesului de transfer al unor competente şi al resurselor aferente de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale;

–clarificarea rolului şi responsabilităţii funcţiei politice în raport cu cea administrativă; clarificarea statutului funcţionarului public;

–dezvoltarea resurselor umane; revizuirea standardelor ocupationale din administraţia publică; iniţierea pregătirii de negociatori pentru aderarea la Uniunea Europeană;

–redimensionarea personalului din administraţie, în funcţie de obiectivele asumate;

–dezvoltarea comunicării sistematice între organele administraţiei publice centrale, pe de o parte, şi între organele administraţiei publice centrale şi cele locale.

C. În domeniul reglementării:

–instituirea şi respectarea circuitului actelor normative;

–creşterea exigenţei faţă de fundamentarea actelor normative;

–instituirea şi respectarea standardelor de redactare a reglementărilor;

–iniţierea pregătirii instituţiilor în vederea armonizării legislaţiei româneşti cu cea comunitara.

1.Măsuri de reforma a administraţiei publice centrale

Pornind de la cele doua funcţii ale Guvernului, aceea de a realiza politica interna şi externa a tarii şi aceea de a conduce administraţia publică, se defineste modul de abordare a activităţilor pe care aceasta instituţie le va realiza.

Astfel, ca al doilea element al puterii executive, alături de Presedintie, Guvernul va organiza executarea şi va executa în concret programul politic stabilit de către majoritatea parlamentară, în principal prin:

a)iniţiative legislative care să pună în practica strategia politica agreată de majoritatea parlamentară;

b)adaptarea programului de guvernare la necesitaţi şi cerinţe noi ce pot aparea pe perioada mandatului sau;

c)comunicarea permanenta cu Parlamentul;

d)garantarea şi promovarea executării legilor şi a celorlalte acte normative de către sistemul organelor administraţiei publice;

e)controlul activităţii autorităţilor administraţiei publice.

În aplicarea prevederilor Constituţiei şi a Legii administraţiei publice locale, Guvernul îşi propune sa păstreze în administrare proprie numai acele activităţi care nu pot fi îndeplinite decât la nivel central.

Guvernul, ca administrator, va purta un dialog permanent cu acele segmente ale societăţii civile care reprezintă interese ale grupurilor sociale, urmărind evoluţia şi soluţionarea problemelor acestora.

La nivelul organizării structurii administraţiei publice centrale se impune crearea unui aparat flexibil care să aibă capacitatea de a interveni eficace în propriul program în funcţie de modificările apărute în sfera necesităţilor şi cerinţelor corpului social. Debirocratizarea promovata de către Guvern va genera introducerea unor criterii de performanţă la nivelul administraţiei publice centrale şi delegarea autorităţii, cu scopul sporirii eficientei mecanismului administrativ.

În limita resurselor alocate şi a strategiei adoptate, funcţionarul public va avea libertatea de a-şi alege tactici şi de a distribui resurse, cu condiţia evaluării periodice a relatiei resurse-obiective strategice-rezultate şi a respectării criteriilor de performanţă.

De asemenea, administraţia publică devine un prestator de servicii pentru cetăţeni. Până acum, guvernele au fost mai degraba orientate înspre realizarea propriilor obiective decât înspre satisfacerea nevoilor legitime ale cetăţenilor. Treptat însă, "consumatorul" de "servicii" guvernamentale - cetăţeanul - a devenit mult mai coerent în exprimarea cererilor sale şi asteapta ca - în schimbul taxelor şi impozitelor plătite - serviciile prestate de administraţia publică centrala să fie comparabile cu cele prestate de sectorul privat.

O alta direcţie a administraţiei o reprezintă îmbunătăţirea managementului resurselor umane. În principal, Guvernul propune o deconcentrare şi descentralizare a politicilor de resurse umane în favoarea agentiilor şi departamentelor specializate şi a administraţiei publice locale; îmbunătăţirea managementului funcţionarilor publici superiori, lansarea unor politici mult mai flexibile în domeniul salarizarii şi al condiţiilor de angajare.

În scopul promovării coerente a actelor normative şi a iniţiativelor legislative, astfel încât ele să se subsumeze unei politici generale de dezvoltare, se intenţionează o creştere substantiala a răspunderii Secretariatului General al Guvernului în ceea ce priveşte determinarea statutului şi rolului funcţionarilor publici, a standardelor profesionale necesare la nivelul organismelor administraţiei publice centrale, precum şi în ceea ce priveşte corelarea sub aspect conceptual a activităţii ministerelor, astfel încât proiectele de acte normative pe care acestea le iniţiază sa întrunească, încă din faza iniţială, condiţiile de acuratete şi fundamentare necesare unui demers cat mai rapid şi mai oportun sub aspectul procedurilor de adoptare.

Va continua reforma administraţiei publice şi consolidarea descentralizării şi autonomiei locale administrative susţinută financiar; vor continua programele de dezvoltare regionala. Se vor adopta măsuri în plan legislativ:

–Legea privind finanţele publice;

–Legea privind statutul funcţionarului public;

–Legea referendumului.

2.Măsuri de reforma a administraţiei publice locale

Procesul democratizarii societăţii româneşti, crearea statului de drept, modernizarea economiei şi realizarea unei economii de piaţa, integrarea României în structurile europene şi euroatlantice sunt condiţionate de reforma administraţiei publice locale, a instituţiilor economice, sociale şi culturale, de realizarea unei autonomii locale corespunzătoare principiilor din Carta europeană a autonomiei locale.

Descentralizarea este o dimensiune a reformei administraţiei publice, urmărind constientizarea şi implicarea crescanda a colectivităţilor locale în gestiunea problematicii regionale şi locale.

În viziunea Guvernului României ea semnifica transferul treptat de competente dinspre stat înspre colectivitatile locale, alese prin sufragiul liber, universal şi direct în cadrul alegerilor locale. Acest transfer presupune implicit o participare responsabilă la dezvoltarea zonei respective din partea reţelelor asociative, a sectorului privat, şi nu în ultimul rând a localnicilor, direct interesaţi.

Continuarea reformei urmăreşte în egala măsura deconcentrarea deciziei şi a acţiunii administrative de la nivelul administraţiei centrale - supraaglomerate - la nivelul direcţiilor specializate din teritoriu.

Administraţia publică locală

Este vorba în primul rând de continuarea reformei începute în 1991 prin Legea nr. 69 privind administraţia publică locală, prin care s-a instituit principiul descentralizării.

Pentru asigurarea unei reale autonomii locale este necesară perfecţionarea cadrului legislativ existent în sensul armonizării acestuia cu legislaţia europeană, prin modificarea Legii nr. 69/1991 şi a Hotărârii Guvernului cu privire la organizarea şi funcţionarea prefecturilor. Amendamentele vor defini mai clar principiile de baza ale funcţionarii administraţiei publice locale. Ele vor clarifica prevederile legale în vederea unei aplicari efective a dreptului consiliilor locale şi judeţene de a crea şi dezvolta cooperări, asocieri şi infratiri cu alte unităţi administrativ-teritoriale din ţara şi din străinătate. Amendamentele vor defini statutul prefectului, mai ales în ce priveşte limitarea prerogativelor sale strict la supravegherea legalităţii hotărârilor administraţiei locale. Ele vor defini statutul şi responsabilităţile subprefectului şi ale secretarului general al prefecturii, precum şi pe cele ale secretarilor de la nivel municipal şi comunal.

Impozitele locale

În acest caz se are în vedere amendarea Legii impozitelor locale în vederea sporirii autonomiei autorităţilor locale în adoptarea hotărârilor cu privire la domeniul şi cuantumul taxelor locale ca sursa de venituri locale. Modificările vor crea condiţiile pentru constituirea, supravegherea şi încasarea impozitelor locale de către compartimente specializate ale autorităţilor publice locale.

Finanţele publice locale

Se va urmări totodată adoptarea în scurt timp a Legii finanţelor publice locale. Această lege va crea mecanismele necesare pentru asigurarea şi utilizarea de resurse financiare suficiente, proporţional cu competenţa şi responsabilităţile administraţiei publice locale.

Deciziile şi responsabilităţile în domeniul financiar vor fi transferate de la nivel central la nivel local.

Astfel, prin facilitarea infiintarii băncilor de credit comunal, autorităţile locale vor avea posibilitatea sa contracteze împrumuturi pentru lucrări publice de interes local, independent de transferurile de la bugetul de stat.

Resursa principala a bugetului local va fi constituită de sursele financiare locale, în timp ce transferurile de la bugetul de stat vor avea un caracter excepţional. Ele vor fi utilizate pentru a susţine zonele sarace sau proiectele de interes local care necesita sustinere guvernamentală.

Autorităţile locale vor avea dreptul sa contracteze credite direct de la instituţii financiare străine, de la organizaţii financiare internaţionale sau de la alte organizaţii şi firme străine.

Măsurile preconizate sunt:

–adoptarea de către Parlament a Ordonanţei de urgenta nr. 22/1997 privind modificarea Legii administraţiei publice locale;

–adoptarea Legii dreptului de proprietate publică şi regimul juridic al acesteia;

–adoptarea proiectului Legii privind finanţele publice locale;

–armonizarea legislaţiei interne cu prevederile Cartei europene a autonomiei locale;

–ratificarea Convenţiei-cadru privind cooperarea transfrontaliera şi a Cartei europene a limbilor minoritare şi regionale.

Capitolul 7Politici privind justiţia şi siguranţa cetăţeanului

1.Justiţia

1.1.Continuarea reformei justiţiei

Procesul de reforma a justiţiei va cunoaşte, pe lângă continuarea perfectionarilor de ordin instituţional, şi îmbunătăţirea functionalitatii instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe lângă acestea.

Pentru continuarea reformei se vor lua următoarele măsuri prioritare:

–o mai buna corelare a numărului de magistraţi, grefieri şi alt personal de specialitate cu volumul real de activitate şi complexitatea cauzelor aflate pe rolul fiecărei instanţe de judecată şi al parchetelor;

–va fi modificat Codul de procedură civilă, urmărindu-se în special celeritatea şi calitatea actului de justiţie, simplificarea şi îmbunătăţirea procedurilor de executare a hotărârilor în materie civilă;

–vor fi aduse modificări esenţiale Codului penal, în special cu privire la perfecţionarea sistemului pedepselor, prevăzându-se diversificarea acestora şi asigurarea echilibrului necesar între asprimea măsurilor punitive şi gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite;

–prin reglementări procesual-penale vor fi consacrate modalităţi mai eficiente de cooperare penală internationala, ţinându-se seama de exigenţele convenţiilor internaţionale la care România a aderat, precum şi de intensificarea circulaţiei persoanelor şi de amploarea formelor transnationale de săvârşire a unor infracţiuni;

–se vor elabora proiecte de lege privind organizarea activităţii de expertiza tehnica-judiciară, privind executorii judecătoreşti, precum şi privind exercitarea profesiilor liberale. La elaborarea acestor proiecte de lege se va ţine seama de noile realitati din societatea românească şi de cerinţa perfecţionării cadrului legislativ al acestor activităţi, în armonizare cu legislaţia europeană;

–pentru a pune de acord legislaţia românească cu documentele Consiliului Europei, se va elabora o noua lege privind executarea pedepselor, precum şi Legea privind înlocuirea sancţiunii închisorii contravenţionale cu obligarea contravenientilor la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii;

–se va elabora cadrul legislativ privind restituirea în natura a unor imobile preluate de stat după 6 martie 1945 sau, acolo unde nu mai este posibil prin justa despăgubire, conform Rezoluţiei nr. M 1123/24 aprilie 1997 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, cu garanţii reale pentru protecţia chiriaşilor; se vor identifica posibilităţile reglementării situaţiei juridice a bunurilor preluate de la persoanele juridice;

–se vor adopta noi legi privind persoanele fizice şi juridice, precum şi regimul juridic al organizaţiilor neguvernamentale (asociaţii şi fundaţii). La baza acestor proiecte de lege vor sta exigenţele izvorâte din convenţiile internaţionale, precum şi cerinţele adaptării reglementărilor în materie la condiţiile democraţiei şi statului de drept;

–ţinând seama de importanţa contenciosului administrativ pentru garantarea drepturilor persoanelor fizice şi persoanelor juridice de drept privat în raporturile cu autorităţile publice, se va elabora Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ. La elaborarea acestei legi vor fi avute în vedere necesitatea punerii în concordanta a dispoziţiilor acesteia cu prevederile Constituţiei, precum şi soluţiile jurisprudenţei în materie;

–modificarea Legii Curţii Supreme de Justiţie şi a Legii instanţelor militare în vederea desfiinţării Secţiei militare a Curţii Supreme de Justiţie şi a corelării cu Legea privind organizarea judecătorească.

1.2.Combaterea corupţiei

Anul 1997 a marcat o importanţa cotitura în acţiunea organizată a autorităţilor publice cu atribuţii în domeniul luptei împotriva flagelului corupţiei.

Prioritati legislative:

O prioritate legislativă în acest domeniu o reprezintă susţinerea Legii privind prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie, care stabileşte mai precis sfera persoanelor care pot fi subiecte ale infracţiunilor de corupţie, precum şi a faptelor care se înscriu în această categorie de infracţiuni.

Vor continua, de asemenea, demersurile pentru adâncirea colaborării internaţionale - bilaterale şi multilaterale - în domeniul luptei contra corupţiei şi crimei organizate.

Un accent deosebit se va pune pe colaborarea în cadrul Iniţiativei de cooperare în sudul şi estul Europei (S.E.C.I.). În acest sens, se va insista pentru realizarea propunerii de înfiinţare la Bucureşti a unui Centru regional S.E.C.I. de combatere a crimei organizate şi a corupţiei.

2.Siguranţa cetăţeanului

2.1.Obiective

Obiectivele principale ale politicii în domeniul siguranţei cetăţeanului sunt următoarele:

–protecţia exercitării drepturilor şi a libertăţilor individuale;

–protecţia proprietăţii;

–dezvoltarea climatului de comunicare şi coeziune socială;

–dezvoltarea climatului necesar asigurării siguranţei cetăţeanului şi protecţiei comunităţilor; reducerea ratei criminalitatii.

2.2.Acţiuni şi măsuri privind realizarea reformei în Ministerul de Interne

Reforma Ministerului de Interne, ca instituţie principala care acţionează în domeniul siguranţei cetăţeanului, se va desfăşura în următoarele direcţii:

* iniţierea şi punerea în aplicare a procesului de demilitarizare a unor structuri ale Ministerului de Interne şi îndeosebi a Poliţiei Române:

–pregătirea preluării atribuţiilor privind siguranţa cetăţeanului de către consiliile locale cu transferarea personalului şi înfiinţarea structurilor respective la nivel local;

–reevaluarea raportului dintre personalul de comanda, personalul operativ şi cel de execuţie pentru eliminarea structurilor paralele, reducerea aparatului central şi a celui de conducere, precum şi pentru întărirea structurilor de execuţie.

* continuarea acţiunii de reorganizare şi restructurare a ministerului prin:

–elaborarea variantelor de transformare a Comandamentului Trupelor de Jandarmi în Jandarmeria Română;

–reorganizarea Comandamentului Naţional al Granicerilor, reducerea personalului neoperativ şi creşterea numărului elementelor de dispozitiv pe frontiera;

–constituirea de structuri specializate în domeniile noi de manifestare a criminalitatii economico-financiare (jocuri de noroc etc.).

* elaborarea, actualizarea sau modificarea legislaţiei specifice, cu accent pe:

–Legea privind siguranţa cetăţeanului;

–Legea privind frontiera de stat a României;

–Legea privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari.

Capitolul 8Politica externa şi de securitate naţionala

1.Politica externa

Obiectivele prioritare ale politicii externe a Guvernului în etapa actuala sunt:

1.1.Integrarea României în structurile europene şi euroatlantice

Guvernul va acţiona cu perseverenta, într-un spirit realist şi pragmatic, pentru îndeplinirea tuturor condiţiilor cerute pentru dobândirea statutului de membru cu drepturi depline al instituţiilor politice, economice şi de securitate din spaţiul euroatlantic.

1.1.1.Uniunea Europeană

Integrarea României în Uniunea Europeană reprezintă un obiectiv fundamental al politicii Guvernului României. În urma deschiderii procesului de aderare cu toate ţările candidate, acţiunile Guvernului pe linia integrării României în Uniunea Europeană vor trebui intensificate prin:

–includerea permanenta a problematicii specifice a integrării pe agenda contactelor politice bilaterale şi multilaterale;

–pregătirea temeinica a fiecărei etape de negociere; formarea unui corp de negociatori competenţi;

–consolidarea coordonării de către Departamentul pentru Integrare Europeană a procesului, alături de alte instituţii cu responsabilităţi în domeniu, prin alocarea unor resurse suplimentare (umane şi materiale) capabile sa gestioneze în mod adecvat acest proces;

–utilizarea cu eficienta maxima a programelor comunitare de asistenţa şi colaborare;

–obţinerea unui acces mai larg, în condiţii echitabile, la sursele de finanţare şi investiţii;

–ameliorarea regimului de libera circulaţie în spaţiul comunitar a cetăţenilor români.

1.1.2.Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic

Relansarea demersurilor, după startul luat de România, în direcţia afirmarii sale drept candidat credibil în cadrul procesului de extindere a NATO prin:

–punerea în valoare, prin argumente concrete, a poziţiei geostrategice a României;

–menţinerea sprijinului popular pentru opţiunea de integrare în NATO, printr-un efor sporit de constientizare;

–afirmarea, prin fapte, a vocaţiei României ca exportator de stabilitate şi constructor de consens pe plan subregional şi regional;

–amplificarea dialogului politic şi a contactelor pe linie militară, pe plan bilateral şi multilateral, pentru sporirea contribuţiei României la dezvoltarea conceptuala şi operationala a colaborării transatlantice;

–valorificarea atenta a potenţialului oferit de conlucrarea în cadrul Uniunii Europene Occidentale, ca pilon european al NATO şi embrion al entitatii europene de securitate şi apărare;

–îndeplinirea în continuare a obligaţiilor asumate în cadrul Parteneriatului pentru Pace şi al altor forme instituţionalizate de colaborare pe plan politico-militar;

–asumarea unor noi angajamente, pe măsura potenţialului real şi resurselor existente, în operaţiuni de menţinere sau impunere a păcii;

–adoptarea de măsuri şi iniţiative practice în lupta împotriva amenintarilor neconventionale la adresa stabilitatii şi securităţii: crima organizată, imigratia ilicită, traficul de arme, narcotice şi alte substanţe interzise, terorismul internaţional;

–aplicarea unor proceduri moderne, conform convenţiilor internaţionale în materie, pentru controlul exporturilor de produse sensibile în zonele de conflict activ sau latent;

–utilizarea mai activa a capacităţii de analiza şi intervenţie a diplomaţiei româneşti.

1.2.Raporturi de buna vecinătate într-o lume globală

–elaborarea şi punerea în aplicare a unor programe coerente, prevăzând o succesiune logica de acţiuni politico-diplomatice, economice şi în alte domenii, pe tari şi grupe de tari, pentru promovarea într-o viziune unitară a intereselor naţionale specifice ale României în corelare cu obiectivele convergente, clar identificate, ale partenerilor;

–imbogatirea conţinutului concret al relaţiilor României cu ţările din arealul geografic propriu, acordând prioritate celor cu care impartasim valori şi aspiratii comune;

–adâncirea raporturilor, din ce în ce mai instituţionalizate, ale României, în calitate de viitor membru al U.E., U.E.O. şi NATO, cu ţările Europei Occidentale şi Centrale, urmărind atât beneficiul reciproc cat şi afirmarea virtutilor colaborării în cadrul comunităţii libere a naţiunilor europene şi atlantice;

–aprofundarea raporturilor speciale de parteneriat cu Ungaria şi Polonia prin îndeplinirea înţelegerilor stabilite şi deschiderea de noi domenii de colaborare;

–transpunerea consecventa în practica a tuturor capitolelor Parteneriatului Strategic cu S.U.A., justificând astfel investiţia de încredere acordată României;

–înfăptuirea, cu consecventa, luciditate şi pragmatism, a înţelegerilor realizate la cel mai înalt nivel în raporturile cu Republica Moldova, de care România se simte legată de mult mai multe fire decât simpla identitate lingvistica şi culturală;

–dezvoltarea în continuare a relaţiilor prieteneşti şi constructive cu Ucraina;

–utilizarea deplina, într-un ritm accelerat, a potenţialului euroregiunilor Prutul Superior şi Dunarea de Jos, la care România este asociata alături de Ucraina şi Republica Moldova;

–acordarea unei atenţii sporite raporturilor cu Federaţia Rusa, prin definitivarea Tratatului de baza şi valorificarea rezervelor încă insuficient folosite în sfera schimburilor şi cooperării economice;

–iniţierea unei colaborări mai apropiate cu statele din Caucaz, în special cu Georgia, poarta de intrare a stravechiului Drum al Matasii ce face legătură cu zona Marii Caspice şi, în continuare, cu China şi aria de dezvoltare dinamica a Pacificului;

–evaluarea realista şi echilibrata a raporturilor României cu statele de pe alte continente, acordând grija cuvenită celor de care ne leagă o tradiţie statornică de colaborare fructuoasa.

1.3.Colaborarea multilaterala

–revitalizarea şi imprimarea unui conţinut concret - pe baze realiste şi cu obiective convenite precise - formelor moderne de conlucrare prin asociere trilaterala, subregionala sau în cadrul euroregiunilor;

–continuarea contribuţiei constructive a României la activitatea O.S.C.E. şi a altor organisme regionale europene din care face parte, prin lansarea de noi iniţiative proprii;

–amplificarea chibzuita a rolului firesc al României ca factor stabilizator în zona Europei de Sud-Est, prin aplicarea unei strategii proprii, în consonanta cu obiectivele comunităţii internaţionale;

–adâncirea cooperării în bazinul Marii Negre şi stabilirea unui racord funcţional cu regiunea Caucaz-Caspica, una dintre principalele surse de hidrocarburi ale lumii pentru secolul viitor;

–afirmarea unei contribuţii originale a României în cadrul O.N.U. şi al agentiilor sale specializate, precum şi al altor organisme internaţionale cu vocaţie universala.

2.Politica de securitate naţionala

Politica de securitate naţionala trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale fundamentale şi promovarea intereselor strategice ale României - aderarea la NATO şi integrarea în Uniunea Europeană.

Din punct de vedere al cadrului legislativ, avem în vedere:

–definirea într-o acceptie larga a conceptului de securitate naţionala;

–revizuirea unor legi emise anterior adoptării Constituţiei (Legea privind siguranţa naţionala, Legea de înfiinţare şi organizare a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii, Legea de înfiinţare şi funcţionare a S.R.I., Legea de organizare şi funcţionare a M.Ap.N., Legea secretului de stat) şi adaptarea lor la noile realitati;

–completarea cadrului legislativ prin elaborarea altor legi necesare în acest domeniu (Legea stării de asediu şi stării de urgenta, Legea planificarii apărării), adaptate legislaţiei comunitare, precum şi prin adoptarea Cărţii albe a securităţii naţionale, Strategiei de securitate naţionala a României şi a Strategiei militare a României.

2.1.Politica de apărare naţionala

2.1.1.Obiectivele strategice

–creşterea capacităţii de apărare a tarii;

–asigurarea interoperabilitatii cu structurile militare ale NATO şi U.E.O., în perspectiva aderării la aceste structuri;

–perfecţionarea structurii organizatorice, în continuare, printr-o mai buna concentrare a efectivelor într-un număr mai mic de unităţi, preponderent la cele luptatoare, prin redimensionarea sau desfiinţarea unor structuri;

–continuarea numirii unor demnitari şi funcţionari publici civili în conducerea Ministerului Apărării Naţionale.

2.1.2.Direcţii de acţiune în domeniul politicii de apărare naţionala

* Măsuri de creştere a capacităţii de lupta a armatei:

–continuarea procesului de perfecţionare a conducerii armatei la nivel central şi al principalelor structuri - categorii de forte armate şi mari unităţi -, precum şi creşterea flexibilitatii şi capacităţii de adaptare la diferite situaţii de criza;

–instituirea unui nou sistem de planificare a apărării şi alocarea bugetară multianuala, pe bază de programe, o dată cu adoptarea Legii planificarii multianuale a apărării;

–dislocarea proporţională a forţelor armate în raport cu mediul geografic şi valentele geostrategice ale teritoriului naţional;

–micşorarea numărului de unităţi şi mari unităţi cu grad redus de operativitate şi cu capacitate de lupta incompleta, inclusiv prin reducerea cadrelor active;

–definitivarea realizării unei componente pentru riposta rapida şi imediata;

–sporirea capacităţii de mobilitate, de intervenţie şi de lovire, la distanţe mari, pe orice direcţie în zonele de operaţii pe teritoriul naţional;

–punerea în practica a conceptiei privind managementul resurselor umane adoptat la începutul anului 1998;

–implementarea reformei învăţământului militar;

–îmbunătăţirea organizării şi conceptiei de pregătire şi întrebuinţare a forţelor de rezerva.

* Măsuri de imbunatatire a inzestrarii armatei

În vederea realizării unei armate moderne şi a unei structuri compatibile cu a ţărilor membre NATO, politica în domeniul achiziţiilor se bazează pe următoarele obiective:

–dezvoltarea procesului de planificare, programare şi finanţare în cadrul unui sistem de planificare, urmărire şi raportare unitar, compatibil cu cel al ţărilor membre NATO;

–identificarea de noi surse de finanţare a programelor de modernizare a tehnicii de lupta şi dezvoltarea sistemului de management a programelor/proiectelor de achiziţii prin proceduri, metodologii, standarde şi reglementări similare celor utilizate în ţările NATO;

–crearea structurilor militare adecvate pentru implementarea sistemelor de standardizare şi codificare NATO;

–inzestrarea armatei cu sisteme de armament noi, performanţe şi inteligente care să răspundă cerinţelor de precizie, mobilitate, flexibilitate şi interoperabilitate;

–modernizarea tehnicii de lupta în scopul prelungirii perioadei de viaţa a sistemelor de armament din dotare, creşterea performantelor acestora şi compensarea în acest mod a reducerilor de armament şi forte, toate acestea cu cheltuieli şi risc minim;

–cooperarea cu alte tari în realizarea sistemelor de armament;

–accesul cat mai larg şi sigur al armatei la cele mai moderne tehnologii, situate cel puţin la nivelul celor existente în armamentul din dotarea vecinilor nostri;

–menţinerea unor capacităţi ale industriei naţionale de apărare pentru a ne asigura o anumită independenta faţă de furnizorii externi, impunandu-se adaptarea acestor capacităţi la noile necesitaţi pe termen lung ale armatei, acreditarea şi certificarea lor, precum şi sporirea capacităţii agenţilor economici de a participa la realizarea parţială sau integrală a produselor pe care armata le doreşte;

–menţinerea unei componente a cercetării militare direct în subordinea Ministerului Apărării Naţionale, ca cea mai importanţa sursa de consultanţa ştiinţifică a armatei;

–actualizarea programelor de inzestrare pe termen mediu şi lung, care să aibă finanţare asigurata (de la buget, din surse extrabugetare sau prin credite externe) şi care să asigure derularea în grafic a programelor de achiziţii.

* Măsuri prioritare:

–menţinerea şi amplificarea relaţiilor militare, în special cu ţările candidate pentru integrarea în structurile NATO;

–îmbunătăţirea statutului social şi a condiţiilor de viaţa ale personalului forţelor armate;

–asigurarea resurselor necesare apărării;

–dezvoltarea relatiei cu societatea civilă;

–pregătirea unităţilor destinate pentru acţiuni de menţinere a păcii;

–executarea de aplicaţii şi exercitii în comun, în cadrul Parteneriatului pentru Pace, cu partenerii şi viitorii aliaţi.

* Intensificarea profesionalizarii armatei

Se va trece la instruirea intensiva a militarilor pentru creşterea profesionalismului acestora, corespunzător caracteristicilor luptei moderne, la nivelul practicat în ţările membre ale NATO. Se va avea în vedere îndeplinirea criteriilor de interoperabilitate prevăzute de standardele NATO, în domeniile conducerii, comunicării, instruirii şi, treptat, în domeniul operational, al inzestrarii şi cel logistic.

* Menţinerea şi amplificarea relaţiilor militare

Se va urmări menţinerea şi amplificarea relaţiilor militare cu armatele altor state şi cu organismele internaţionale, precum şi susţinerea demersurilor întreprinse de România pentru sprijinirea eforturilor comunităţii internaţionale de edificare a unei noi arhitecturi de pace şi stabilitate, îndeosebi în cadrul Parteneriatului Strategic cu S.U.A., prin:

–coordonarea poziţiilor Ministerului Apărării Naţionale cu celelalte instituţii, organizaţii similare, acordându-se prioritate punerii în practica a Parteneriatului Strategic cu S.U.A.;

–proiectarea în comun a principalelor acţiuni pentru rezolvarea starilor de criza externe, combaterea crimei organizate, terorismului şi traficului ilicit de arme;

–fundamentarea şi operationalizarea unor propuneri de asistenţa tehnica şi financiară în vederea pregătirii României pentru integrarea în NATO.

* Îmbunătăţirea statutului social şi a condiţiilor de viaţa ale personalului forţelor armate prin:

–creşterea calităţii hranei, a echipamentului şi a condiţiilor de cazarmare pentru militari, prin creşterea cheltuielilor pe militar până la o sumă comparabila cu a ţărilor central-europene;

–construirea de apartamente de serviciu şi sprijinirea cadrelor militare active şi în rezerva pentru construirea de locuinţe proprii, prin acordarea de credite bancare în condiţii avantajoase.

* Asigurarea resurselor necesare apărării

Pentru stoparea periculoasei degradari a capacităţii de apărare a tarii, va fi schimbată conceptia privind priorităţile în repartiţia creditelor de la bugetul de stat, ponderea acestora pentru armata urmând sa crească treptat în următorii ani. Pe de altă parte se va urmări valorificarea corespunzătoare a cadrelor militare educate şi pregătite în străinătate după 1990.

* Dezvoltarea relatiei cu societatea civilă

Se vor dezvolta dialogul, relaţiile şi colaborarea cu societatea civilă, considerând ca numai prin comunicare şi transparenta se vor putea promova şi menţine încrederea, înţelegerea şi respectul reciproc dintre armata şi aceasta. Se va consolida parteneriatul dintre serviciile pentru informare şi relaţii publice ale armatei cu mass-media şi se va dezvolta colaborarea dintre armata şi instituţiile civile de învăţământ, pentru sporirea implicarii acestora în abordarea unor proiecte de cercetare privind politica de apărare şi inzestrare a armatei.

2.2.Politica de siguranţă naţionala

Obiectivul politicii de siguranţă naţionala îl reprezintă identificarea riscurilor şi amenintarilor de orice natura la adresa securităţii naţionale şi formularea din timp a strategiilor eficiente de prevenire şi combatere a lor.

Un element important al acestei politici îl reprezintă informaţia. România trebuie să posede o capacitate reală de selectare şi de protejare a informaţiilor pentru a reduce incertitudinile cu privire la pericolele ce vizează securitatea naţionala, precum şi protecţia împotriva tipurilor de agresiuni moderne.

Politica de siguranţă naţionala va fi adaptată unor probleme diverse, o atenţie deosebită acordându-se:

–combaterii agresiunilor informationale;

–războiului cibernetic;

–spionajului economic;

–terorismului;

–traficului de droguri şi crimei organizate, a celei economico-financiare, problemelor de protecţie a mediului;

–promovării unor programe de interes naţional.

OBIECTIVE ŞI MĂSURI PRIORITARE PE TERMEN SCURT

Introducere

Anul 1997 a consemnat restabilirea funcţiei alocative a preţurilor în economie, funcţionarea normală fără rationare a pieţei valutare, încetarea subventionarii implicite a unor domenii ineficiente şi creşterea spectaculoasa (de aproape patru ori) a rezervelor valutare ale B.N.R. Pe de altă parte, ritmul restructurării economiei reale nu a fost conform asteptarilor pe fondul unui declin accentuat al activităţii economice.

Pentru anul 1998, Guvernul urmăreşte continuarea efortului de stabilizare macroeconomica şi accelerarea restructurării economice. Premisa fundamentală a programului de reforma rămâne aceea ca restructurarea la nivelul întreprinderilor, întărirea disciplinei financiare se pot face numai în condiţiile unor politici monetare, fiscale şi de venituri care favorizează stabilizarea macroeconomica. Din acest punct de vedere, ţinta de inflaţie la preţurile bunurilor şi serviciilor de consum pentru anul 1998 este de 45%, în condiţiile în care în primul trimestru nivelul cumulat a fost de cca 16% . De asemenea, programul guvernamental vizează realizarea unui deficit al bugetului general consolidat de 3,6% din produsul intern, care să reducă impactul împrumuturilor de stat asupra orientarii creditului în economie.

Realizarea programului de stabilizare macroeconomica pe anul 1998 ar permite urmărirea unei tinte de inflaţie de aproximativ 20% în anul 1999, concomitent cu relansarea economică. Esenţial este ca relansarea economică să fie sprijinita de sectoarele orientate spre export.

Priorităţile Guvernului pentru acest an sunt structurate pe doua niveluri:

–măsuri îndreptate spre domeniile în care reforma a întârziat şi care se referă la restructurarea regiilor autonome şi, în special, a marilor furnizori de utilităţi, privatizarea şi restructurarea întreprinderilor de stat, începerea privatizării băncilor, precum şi restructurarea băncilor de stat cu probleme;

–măsuri îndreptate spre construirea premiselor de relansare economică, inclusiv prin aducerea inflaţiei la un nivel rezonabil şi stoparea declinului economic.

Plecand de la cele doua componente de mai sus s-au identificat o serie de măsuri concrete, care urmăresc:

–redarea coerentei programului de reforme structurale început în anul 1997;

–continuarea reformei instituţionale;

–stoparea declinului economic;

–armonizarea şi completarea cadrului legislativ;

–realizarea unui pact social în vederea sustinerii măsurilor cuprinse în programul de guvernare.

I. Politica macroeconomica

Pentru anul 1998 programul prevede măsuri privind:

–o mai buna corelare a instrumentelor de politica macroeconomica (politica fiscală, monetara, a veniturilor etc.);

–definitivarea strategiei pentru crearea pieţei secundare a titlurilor de stat;

–îmbunătăţirea activităţii de administrare a impozitelor;

–alocarea cheltuielilor de reforma şi restructurare pe programe şi proiecte orientate spre rezultate;

–completarea legislaţiei privind achiziţiile publice;

–reducerea evaziunii fiscale şi a fraudei vamale;

–îmbunătăţirea cadrului instituţional pentru atragerea investiţiilor străine directe;

–capitalizarea Băncii de Export-Import a României - S.A. (Romanian Eximbank).

Pentru a conferi bugetului rolul de promotor al reformelor şi pentru pregătirea proiectului de buget pentru anul 1999 din aceasta perspectiva, se vor elabora metodologiile "bugetului pentru rezultate". Aceasta se va putea face prin analiza realista a costurilor aferente diferitelor variante posibile şi dezbaterea transparenta la nivel intra- şi interministerial. Pe de altă parte legea finanţelor publice locale reprezintă un pas important în direcţia formalizarii clare a relaţiilor dintre bugetul de stat şi bugetele locale şi a plasarii acestora pe baze solide pe termen mediu şi lung.

II. Politici de restructurare a economiei

Guvernul îşi propune sa accelereze procesul de privatizare a întreprinderilor şi îşi asuma răspunderea ca întreprinderile care nu pot fi privatizate şi continua sa producă pierderi şi arierate să fie lichidate. În acelaşi timp se vor actualiza strategiile sectoriale şi subsectoriale de restructurare/dezvoltare (cu prioritate pentru sectoarele energetic, petrochimic şi siderurgic), în scopul identificarii structurilor şi dimensiunilor dezirabile ale ramurilor respective, precum şi dinamica acestora pe termen lung. De asemenea se va elabora un act normativ privind utilizarea fondurilor obţinute din vânzări de active de către societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, exclusiv în scopul restructurării/retehnologizării/dezvoltării societăţilor comerciale respective.

Pentru realizarea măsurilor cu privire la restructurarea regiilor autonome se va finaliza cadrul legislativ specific (Legea concesiunilor, Legea energiei şi Legea serviciilor publice), înfiinţarea unor autorităţi de reglementare cu rol de arbitru al pieţelor dominate de monopoluri naturale, precum şi perfecţionarea cadrului legislativ cu privire la transferul către F.P.S. a acţiunilor societăţilor comerciale rezultate ca urmare a reorganizării regiilor autonome.

Se va accelera reforma infrastructurilor calităţii, în special în domeniile standardizarii şi acreditării, în acord cu practica Uniunii Europene.

1.Măsuri cu privire la privatizarea societăţilor comerciale

Accelerarea privatizării va putea fi obţinută prin acceptarea ideii ca întreprinderile să poată fi vândute la valoarea lor de piaţa fără a se tine seama de valoarea contabila a activelor, cu condiţia ca cel care va cumpara întreprinderea să se angajeze într-un proces investitional care să permită supravietuirea ei şi continuarea activităţii pentru cel puţin o parte din angajaţi. În procesul privatizării, obiectul controlului îl va constitui legalitatea operaţiunii, şi nu oportunitatea economică a acesteia. Se va reglementa cadrul legislativ, astfel încât să poată fi oferite spre vânzare întreprinderi avându-se în vedere şi pasivele acestora.

Lichidarea agenţilor economici care nu sunt privatizabili este esenţială pentru asanarea climatului economic, deoarece este singura posibilitate de a salva părţile viabile din întreprinderea respectiva ca o premisa a infiintarii unor întreprinderi noi şi implicit a creării de locuri de muncă. În acelaşi timp nu se va mai acorda statut de societate comercială de interes naţional unor societăţi comerciale aflate într-o situaţie economică fără ieşire. Guvernul considera ca una dintre priorităţile programului economic pe anul 1998 o constituie privatizarea Regiei Autonome "Romtelecom", a Regiei Autonome "Banc-Post" şi Băncii Române pentru Dezvoltare - S.A., astfel încât veniturile rezultate din respectivele privatizari sa ajungă la buget în cursul acestui an. De asemenea, se va accelera procesul de compensare dintre F.P.S. şi S.I.F.

2.Măsuri privind restructurarea şi privatizarea regiilor autonome

Activităţile regiilor autonome circumscriu mari sectoare industriale complexe, extrem de sensibile din punct de vedere economic şi social, fapt care a făcut dificila abordarea exhaustiva şi corelata a reformarii acestora. Rigiditatea structurală, inadaptabilitatea la cerinţele pieţei şi ale economiei, conservatorismul managerial şi birocratic şi, nu în ultimul rând, dimensiunile exagerate ale capacităţilor nominale şi ale numărului de personal au conferit regiilor autonome un statut privilegiat, favorizand prezervarea unui mediu economic antiperformant, marcat de indisciplina financiară cronica ce a indus perturbatii şi distorsiuni grave în întreaga economie românească.

În domeniul energetic, restructurarea vizează în principal Regia Autonomă de Electricitate "Renel", probabil cel mai reprezentativ monopol de stat al economiei, de reformarea căruia depinde direct relansarea unor lanturi sectoriale complete ale industriei româneşti. Regia va fi restructurata prin transformarea în societate comercială naţionala, o dată cu externalizarea activităţilor auxiliare, divizarea în componente functionale, redimensionarea capacităţilor productive în acord cu necesarul de energie corect evaluat, retehnologizarea componentelor sistemului în scopul diminuării intensitatii energetice, al creşterii performantei tehnico-economice şi, în final, al reducerii preţului energiei la consumatorii finali.

Concomitent, promovarea Legii energiei şi înfiinţarea Autorităţii de reglementare vor susţine şi vor statornici demonopolizarea şi constituirea unui mediu economic concurential, nediscriminatoriu în domeniul producerii, transportului şi distribuţiei energiei electrice şi termice.

În strânsă corelare cu sectorul energetic, industria extractiva a combustibililor solizi, care a parcurs în anul 1997 faza redimensionarii, va fi restructurata, vizând doua direcţii prioritare:

a)închiderea în anul 1998 a primelor 30 dintre perimetrele şi obiectivele neexploatabile economic;

b)începerea relansarii programelor de investiţii-retehnologizari ale minelor viabile.

În acelaşi timp, vor începe lucrări de ecologizare a zonelor miniere. Ministerul Industriei şi Comerţului împreună cu Agenţia Naţionala a Resurselor Minerale, având ca suport Legea minelor, care intră în vigoare în acest trimestru, vor lansa programele de concesionare a activităţilor de prospectare, explorare şi exploatare miniera.

Cu diferentieri specifice, industria extractiva a minereurilor metalifere şi nemetalifere va avea în esenta aceleaşi obiective prioritare: redimensionarea activităţii, închiderea întreprinderilor neperformante, retehnologizarea obiectivelor viabile sau cu perspectiva economică, ecologizarea zonelor miniere, concesionarea activităţilor de extracţie.

În întreaga industrie a mineritului, de ritmul şi amploarea concesionarilor vor depinde în buna măsura ritmul şi calitatea restructurării prin concesionare creandu-se atât surse de sustinere a procesului cat şi premise de acces la performanta economică.

Sectorul de extracţie, transport, distribuţie şi prelucrare a ţiţeiului şi gazelor - sectorul care dimensioneaza preponderent valoarea facturii energetice a economiei şi societăţii româneşti şi care condiţioneaza în mare măsura calitatea rezultatelor economice în toate lanţurile sectoriale - reclama imperios restructurarea: reactualizarea evaluării zăcămintelor, închiderea sondelor care funcţionează sub pragul economic, revitalizarea intervenţiei ingineriei de zacamant, îmbunătăţirea performantelor tehnice şi tehnologice de extracţie şi transport, redimensionarea capacităţilor de rafinare şi retehnologizarea celor viabile, corelarea cu necesităţile lantului, sectorial chimic şi petrochimic etc.

Regia Autonomă a Gazelor Naturale "Romgaz" Medias urmează a fi restructurata prin transformarea în societate comercială naţionala şi divizarea în componentele majore functionale şi, paralel - corelat - cu restructurarea Societăţii Naţionale de Petrol, va parcurge secvenţial etapele concesionarii-privatizării.

Pornind de la caracterul strategic al industriei de petrol şi gaze, de la locul şi rolul acesteia în economia românească, Guvernul, prin instituţiile sale specializate, va include între preocuparile de maxima prioritate obiectivul realizării în acest domeniu a unei reforme coerente, corelate riguros sectorial, cu respectarea stricta a comandamentelor de strategie globală a României.

De asemenea, structurile economice din domeniul siderurgic se confrunta, în mare măsura, cu acelaşi tip de probleme: rigiditate, imobilism, conservatorism, supradimensionare capacitiva şi de personal, nonperformanta economică. Ministerul Industriei şi Comerţului şi Ministerul Privatizării vor lua măsurile urgent necesare pentru implementarea programelor de restructurare şi de privatizare a domeniului siderurgic.

În domeniul transporturilor se va continua programul de restructurare a Regiei Autonome "Societatea Naţionala a Căilor Ferate Române" şi trecerea la organizarea în societăţi comerciale a transportului de marfa şi călători.

3.Consolidarea pieţelor financiare

O serie de societăţi bancare cu capital majoritar de stat au cunoscut un proces de accentuata erodare a calităţii portofoliului de credite şi prin urmare de decapitalizare datorită utilizării lor în scopul subventionarii netransparente a unor sectoare (energetic, agricol). Alte bănci, cu capital privat, s-au angajat în tranzacţii riscante şi oneroase, astfel încât trei dintre ele au operaţiunile efectiv suspendate, în asteptarea lichidării. Întrucât o criza de sistem în sectorul bancar trebuie evitata, este necesar ca Banca Naţionala a României sa primească puteri sporite pe linia supravegherii şi controlului bancar.

Guvernul va depune diligenţele necesare pentru ca noile legi privind statutul B.N.R. şi insolvabilitatea bancară să fie aplicate ferm. De asemenea, Guvernul va elabora o serie de propuneri legislative care să permită alinierea sistemului bancar românesc la practicile şi standardele internaţionale.

Pentru consolidarea pieţelor financiare se vor lua următoarele măsuri:

–privatizarea Băncii Române pentru Dezvoltare - S.A. şi a Regiei Autonome "Banc-Post";

–încheierea restructurării Băncii Agricole - S.A.;

–auditarea Bancorex şi B.C.R. şi stabilirea programelor de restructurare şi a necesităţii de recapitalizare;

–utilizarea pieţelor bursiere pentru accelerarea şi creşterea procesului de privatizare;

–organizarea autonomă a autorităţii de reglementare şi supraveghere a activităţilor de asigurare şi reasigurare;

–elaborarea şi promovarea Legii creditului ipotecar.

4.Dezvoltarea regionala şi sprijinirea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii

Pentru anul 1998 Guvernul îşi propune o serie de măsuri pentru crearea cadrului instituţional şi legislativ în acest domeniu prin:

–promovarea Legii de dezvoltare regionala;

–promovarea Legii zonelor speciale;

–continuarea programelor de dezvoltare regionala iniţiate în cursul anului 1997 pentru Valea Jiului şi Moldova;

–promovarea Legii pentru ratificarea Convenţiei-cadru privind cooperarea transfrontaliera;

–modificarea Legii privind zonele economice libere.

Pentru susţinerea iniţiativei private în sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii, Guvernul are în vedere consolidarea cadrului instituţional necesar elaborării şi implementarii politicilor.

5.Restructurarea sectorului agricol

Guvernul recunoaşte faptul ca potenţialul agricol al tarii nu este exploatat în mod corespunzător. Una dintre cauzele acestei stări de fapt o constituie faramitarea a peste două treimi din suprafaţa de teren agricol şi arabil în exploatări mici, ineficiente economic, ca urmare a întârzierii finalizarii procesului de privatizare şi a întârzierii procesului de comasare a terenului prin vânzări şi cumpărări. Recent adoptată Lege privind circulaţia juridică a terenurilor (cu aplicabilitate de la 1 aprilie 1998) va crea premisele constituirii unei adevărate pieţe funciare.

F.P.S. va oferi spre vânzare, pe piaţa RASDAQ, întregul pachet de acţiuni ce aparţine statului în societăţile comerciale de tip "Comcereal". Guvernul va decide privind regimul pierderilor la societăţile comerciale de tip "Cerealcom" şi va mandata F.P.S. cu privatizarea rapida a acestora.

Guvernul considera ca este inadmisibil ca, în domeniul industriei alimentare, balanţa comercială a României să fie deficitara. Privatizarile din acest domeniu vor incerca atragerea de investitori strategici, pentru relansarea acestei ramuri care prezintă un cert avantaj comparativ. Sprijinirea agriculturii de către stat constituie un concept mai amplu, care are în vedere nu numai sprijinul financiar. Guvernul va adopta măsuri privind:

–sprijinirea creării exploataţiilor agricole de tip industrial;

–sprijinirea materială a micilor producători şi extinderea acestui sprijin în domeniul creşterii animalelor, prin cupoane pentru agricultura şi prin programe speciale de inzestrare tehnica;

–elaborarea unui program naţional pentru atragerea şi stabilirea în mediul rural a specialiştilor şi a tinerilor;

–elaborarea Legii privind privatizarea societăţilor comerciale cu capital de stat din agricultura (foste I.A.S.);

–restructurarea regiilor autonome din subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei;

–promovarea Legii muntelui şi continuarea politicilor de dezvoltare montană.

În cazul în care producţia agricolă va fi excedentară, Guvernul va adopta măsuri pentru stimularea exportului de cereale.

6.Măsuri în domeniul amenajării teritoriului, urbanismului şi locuirii

În concordanta cu opţiunile majore în domeniul strategiei socioeconomice se au în vedere următoarele:

–promovarea Legii privind amenajarea teritoriului naţional "Reţeaua de localităţi";

–urmărirea extinderii elaborării planurilor urbanistice generale pentru toate municipiile şi finalizarea a 60% din acestea;

–crearea cadrului de finanţare necesar dezvoltării Fondului de locuinţe;

–promovarea Programului de construire de locuinţe sociale şi de necesitate;

–sprijinirea dezvoltării rurale.

III. Politica socială

Măsurile în acest domeniu au în vedere reforma cadrului juridic al relaţiilor de muncă şi al pieţei forţei de muncă şi a sistemului de asigurări sociale. Promovarea acestor măsuri are în vedere clarificarea rolului sindicatelor, soluţionarea eficienta a conflictelor de muncă, reducerea ponderii muncii la negru, reglementarea pregătirii profesionale, reechilibrarea financiară a sistemelor de asigurări sociale etc.

Guvernul îşi asuma o politica de salarizare a personalului bugetar prudenta, care să nu induca socuri pe partea cererii agregate. În ceea ce priveşte pensiile, acestea vor fi indexate cu o rata lunară uşor superioară ratei de indexare a salariilor, care va duce la o acoperire a inflaţiei anticipate de aproximativ 70% din aceasta.

În cadrul procesului de intarire a disciplinei financiare, un rol crucial îl are politica de salarizare aprobată de Guvern pentru regiile autonome şi pentru societăţile de interes naţional. Astfel, fondurile de salarii ale regiilor autonome şi ale societăţilor de interes naţional vor fi limitate conform celor prevăzute în legea bugetului.

În vederea reconversiei profesionale în Valea Jiului, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va întreprinde următoarele măsuri: înfiinţarea unui centru de calificare şi recalificare la Petrosani (pentru care s-au cheltuit 600 milioane lei în 1997 şi se vor cheltui încă 500 milioane lei în anul 1998); asigurarea serviciilor de orientare profesională la Petrosani, Lupeni şi Petrila; crearea de 500 noi locuri de muncă prin alocarea de la bugetul fondului pentru plata ajutorului de şomaj a circa 5 miliarde lei pentru acordarea de credite avantajoase întreprinderilor mici şi mijlocii.

Cadrul legislativ care reglementează raporturile de muncă va fi perfectionat. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale va elabora noi acte normative precum Legea privind soluţionarea conflictelor de muncă, sau va aduce amendamente Codului muncii, Legii sindicatelor etc. În cursul anului 1998 se va declansa procesul de reforma a sistemului de asigurări sociale şi pensii, urmând ca pe lângă sistemul de pensii de stat sa figureze şi un sistem complementar de pensii private. De asemenea, va fi promulgată Legea privind asistenţa socială a persoanelor varstnice, precum şi Legea-cadru a asistenţei sociale. Pensionării vor beneficia de 250.000 de locuri la tratamentul balnear (pentru care s-au alocat 300 miliarde lei), de un număr de 6 călătorii pe calea ferată cu reducere la jumătate a tarifului, precum şi de un program de sprijin finanţat din fonduri PHARE, aplicat în 21 de judeţe etc. În acelaşi timp, cuantumul alocaţiei de stat pentru copii va creşte în anul 1998 cu 30%, de la 50.000 lei la 65.000 lei.

IV. Politici privind drepturile omului, culte şi minorităţi

Guvernul este constient de importanţa creării unui climat favorabil parteneriatului social cu organizaţiile patronale, sindicale şi profesionale, capabil sa ducă la adoptarea unui pact social.

De asemenea, Guvernul va promova un proiect de lege privind înfiinţarea şi funcţionarea asociaţiilor şi fundaţiilor, ceea ce va conduce la crearea unui cadru adecvat de manifestare a formelor instituţionalizate de manifestare ale societăţii civile. Se va promova şi Legea privind restituirea bunurilor imobile şi a celor mobile aferente lor, care au aparţinut asociaţiilor, fundaţiilor, societăţilor, inclusiv organizaţiilor minorităţilor naţionale.

În ceea ce priveşte drepturile minorităţilor, se va elabora şi se va promova Legea minorităţilor naţionale. De asemenea, se va elabora o strategie naţionala privind integrarea socială a rromilor.

Guvernul va elabora şi va promova Legea cultelor şi Legea privind retrocedarea bunurilor imobile şi a celor mobile aferente lor, care au aparţinut bisericilor. Începând cu luna septembrie va fi salarizat clerul din mediul rural, iar începând cu luna ianuarie 1999, şi cel din mediul urban.

V. Politici privind capitalul uman

Guvernul va promova măsuri cu privire la continuarea reformelor din domeniul educaţiei prin:

–publicarea şi difuzarea Cărţii Albe a reformei;

–iniţierea creării cadrului instituţional adecvat cu implicarea societăţii civile în domeniul educaţional;

–susţinerea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 şi a normelor de aplicare a acesteia, inclusiv a celor privitoare la crearea cadrului instituţional adecvat, Statutul personalului didactic - 1997 din perspectiva reformei învăţământului preuniversitar.

În domeniul sanitar Guvernul va acţiona pentru continuarea reformei prin:

–reorganizarea direcţiilor sanitare judeţene;

–organizarea caselor A.S.S. şi monitorizarea aplicării reformei în acest domeniu;

–promovarea Legii medicamentului;

–îmbunătăţirea sistemului de omologare a echipamentelor medicale;

–eliminarea contradictiilor legislative pentru corelarea învăţământului medical cu asistenţa medicală.

În ceea ce priveşte domeniul culturii, Guvernul va promova un set de legi privind protecţia patrimoniului cultural mobil şi a monumentelor istorice, bibliotecile publice, muzeele şi colectiile publice. Se vor reorganiza o serie de instituţii publice de interes naţional şi se va promova privatizarea editurilor aflate în subordinea Ministerului Culturii.

În domeniul cercetării-dezvoltării şi inovarii se va adopta un plan naţional şi se vor lansa cu prioritate programe-pilot.

VI. Politici de reforma a administraţiei publice

Măsurile pe care Guvernul le considera prioritare se referă la debirocratizarea sistemului administraţiei publice centrale şi locale, în paralel cu promovarea ideilor conţinute în Legea funcţionarului public şi a răspunderii ministeriale: creşterea responsabilităţii acestuia, simultan cu controlul îndeplinirii criteriilor de performanţă şi instituirea conceptului de funcţionar de cariera. În acest sens se vor lua următoarele măsuri:

–elaborarea proiectelor de lege privind organizarea Guvernului, a ministerelor şi a instituţiilor subordonate Guvernului;

–susţinerea adoptării în regim de urgenta a modificărilor Legii administraţiei publice locale (Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 22/1997);

–promovarea unor proiecte legislative privind: finanţele publice locale, proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, concesionarea, referendumul;

–armonizarea legislaţiei interne în domeniul administraţiei publice locale cu prevederile Cartei europene a limbilor minoritare şi regionale, ale Convenţiei-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale şi ale celorlalte norme europene;

–iniţierea de modificări la Legea învăţământului, la Legea sănătăţii şi la Legea de organizare şi funcţionare a poliţiei, pentru descentralizarea unor activităţi şi responsabilităţi la nivelul administraţiei publice locale.

VII. Politici privind justiţia şi siguranţa cetăţeanului

Guvernul va avea în vedere, la elaborarea tuturor proiectelor de lege înaintate spre Parlament, să se asigure corelarea în continuare a legislaţiei interne cu cea din Uniunea Europeană.

Se va elabora cadrul legislativ privind restituirea în natura a unor imobile preluate de stat după 6 martie 1945 sau, acolo unde nu mai este posibil, prin justa despăgubire, conform Rezoluţiei nr. 1.123/24 aprilie 1997 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi garantand măsuri reale pentru protecţia chiriaşilor.

De asemenea, se va avea în vedere elaborarea şi promovarea Legii pentru modernizarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedura penală, precum şi modificarea Codului de procedura civilă, iniţierea şi punerea în aplicare a procesului de demilitarizare a unor structuri ale Ministerului de Interne şi, îndeosebi, a Poliţiei Române.

VIII. Politica externa şi de securitate naţionala

Politica externa a României va continua sa promoveze interesele României pe plan internaţional, în concordanta cu obiectivele strategice ale tarii privind integrarea euroatlantica şi aderarea la Uniunea Europeană.

În domeniul securităţii naţionale se va acţiona pentru definitivarea doctrinei militare, în colaborare cu Consiliul Suprem de Apărare a Tarii şi cu partidele politice, precum şi pentru revederea şi actualizarea programelor de activitate interna şi externa premergătoare aderării la NATO.

Capitolul IPolitica macroeconomica

|tie. | României | | |

|-----------------------------------|----------------|----------|-------------|