Decizie nr. 58 din 11 februarie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi 21^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Genel Internaţional" - S.R.L. din Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 411/265/2012 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 360D/2013.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, referitor la critica formulată de autoarea excepţiei, apreciază că aspectele învederate de aceasta vizează existenţa unei lacune legislative, respectiv lipsa unei reglementări care să prevadă scutirea persoanele juridice (în speţă, societate comercială) de la plata taxei judiciare de timbru.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 411/265/2012, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi 21^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurenta Societatea Comercială "Genel Internaţional" - S.R.L. din Bistriţa-Năsăud cu ocazia soluţionării cererii de reexaminare formulată împotriva Încheierii din 17 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud -Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal într-o cauză având ca obiect reducere/scutire taxe judiciare de timbru.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că, în situaţia în care unei societăţi comerciale îi sunt poprite conturile bancare, aceasta nu poate plăti taxa judiciară de timbru, astfel încât îi este prejudiciat dreptul fundamental referitor la accesul liber la justiţie. În acest context, arată că art. 21 din Legea nr. 146/1997 nu prevede scutirea de la plata taxei de timbru pentru astfel de situaţii, ci doar reduceri şi eşalonări, ceea ce, în opinia autoarei excepţiei, echivalează cu îngrădirea accesului la justiţie.

Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 şi 21^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, apreciază că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, instanţa arată că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitate, regula consacrată de legiuitor şi care se desprinde din întreaga economie a Legii nr. 146/1997 este aceea a timbrării anticipate a acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind de strictă interpretare şi reglementate, ca atare, de legiuitor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Deşi în încheierea de sesizare se precizează că excepţia vizează art. 21 şi 21^1 din Legea nr. 146/1997, în opinia Guvernului, autoarea excepţiei critică în ansamblu prevederile Legii nr. 146/1997 prin faptul că instituie plata unor anumite taxe judiciare de timbru pentru a avea acces la justiţie. În acest context, arată că prevederile Legii nr. 146/1997 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 881/2008 sau Decizia nr. 657/2010, prin care Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată.

În raport cu criticile formulate, Guvernul reţine că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat că persoanele care se adresează autorităţii judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de actul de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind expres stabilite de legiuitor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 şi 21^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Prevederile de lege criticate au următorul conţinut:

Art. 21: "(1) Persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008.

(2)Instanţa acordă persoanelor juridice, la cerere, facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în următoarele situaţii:

a)cuantumul taxei reprezintă mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate;

b)plata integrală a taxei, potrivit art. 20, nu este posibilă deoarece persoana juridică se află în curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condiţiile legii, indisponibilizate.

(3)În mod excepţional, instanţa poate acorda persoanelor juridice reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în alte cazuri în care apreciază, faţă de datele referitoare la situaţia economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice.

(4)Reducerea taxei de timbru poate fi acordată separat sau, după caz, împreună cu eşalonarea sau amânarea plăţii.";

Art. 21^1: "(1) Pentru soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, instanţa poate solicita orice lămuriri şi dovezi părţii sau informaţii scrise autorităţilor competente.

(2)Asupra cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei de timbru instanţa se pronunţă fără citare, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. Încheierea se comunică solicitantului şi părţii adverse, dacă este cazul.

(3)Împotriva încheierii, părţile interesante pot formula cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

(4)Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă."

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost abrogată prin art. 58 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013.

În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nuanţând interpretarea sintagmei "în vigoare" din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstanţiază controlul de constituţionalitate numai la legile şi ordonanţele în vigoare, Curtea Constituţională a reţinut că acest control vizează "dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare", dar ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. O astfel de soluţie a fost justificată prin faptul că, deşi abrogată, "legea civilă poate ultraactiva în unele situaţii, potrivit principiului «tempus regit actum»". Aşa fiind, Curtea este competentă şi urmează a se pronunţa asupra prevederilor de lege cu care a fost sesizată, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare, ele continuând să îşi producă efectele în cauza concretă dedusă judecăţii.

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia susţine că prevederile art. 21 şi 21^1 din Legea nr. 146/1997 aduc atingere dreptului de acces liber la justiţie, consacrat în art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât nu prevăd scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru o societate comercială care se află în imposibilitate de plată din cauza faptului că îi sunt blocate conturile bancare.

Faţă de critica formulată, Curtea reţine că, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, numai persoanele fizice pot beneficia de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008.

Potrivit alin. (2) şi (3) ale art. 21 din Legea nr. 146/1997, în cazul persoanelor juridice, instanţa poate acorda, la cerere, facilităţi sub formă de reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acţiuni şi cereri introduse la instanţele judecătoreşti, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege. De asemenea, în mod excepţional, instanţa poate acorda persoanelor juridice reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în alte cazuri în care apreciază, faţă de datele referitoare la situaţia economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice.

Ca atare, Curtea constată că persoanele juridice nu pot beneficia de scutirea de plata taxei de timbru, precum persoanele fizice, ci de alte facilităţi legale, ce constau în reducerea cuantumului taxei de timbru, eşalonarea sau amânarea plăţii acesteia. Mai mult, persoana juridică nu beneficiază de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, act ce vizează exclusiv persoanele fizice.

Curtea apreciază că măsura legislativă criticată reprezintă opţiunea legiuitorului, fiind conformă cu dispoziţiile Legii fundamentale, întrucât, chiar dacă au calitatea de părţi în cadrul unui litigiu, persoanele juridice şi cele fizice nu se pot compara sub aspectul situaţiei juridice în care se află.

De altfel, din motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarea acesteia îşi întemeiază critica pe faptul că prevederile de lege pretins neconstituţionale nu prevăd scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru persoanele juridice, ci numai reduceri, eşalonări sau amânări. Aşa fiind, astfel cum a fost formulată, critica autoarei excepţiei vizează mai degrabă o omisiune de reglementare, pe care, însă, Curtea Constituţională nu o poate suplini, această competenţă aparţinând exclusiv legiuitorului.

În subsidiar, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor excepţii de neconstituţionalitate invocate de acelaşi autor ca şi în speţa de faţă, respectiv Societatea Comercială "Genel Internaţional" - S.R.L., din perspectiva unor critici similare, referitoare la imposibilitatea persoanei juridice de a beneficia de acordarea ajutorului public judiciar reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, în acest sens fiind Decizia nr. 221 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 11 iulie 2013, şi Decizia nr. 426 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 15 noiembrie 2013.

De asemenea, prin Decizia nr. 1.098 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 11 noiembrie 2010, Curtea a statuat că, întrucât textul art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 dispune că "orice persoană fizică" poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile legale, se deduce, fără niciun fel de echivoc, că în nicio situaţie o persoană juridică nu poate fi beneficiara ajutorului. De pildă, nu poate beneficia de ajutor o persoană juridică ce desfăşoară activităţi comerciale sau o persoană juridică - instituţie publică.

Prin această decizie, Curtea a statuat, totodată, că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate, potrivit cărora numai persoanele fizice pot solicita acordarea ajutorului public judiciar, reprezintă opţiunea legiuitorului român, în concordanţă cu transpunerea prevederilor Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii în dreptul intern prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Genel Internaţional" - S.R.L. din Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 411/265/2012 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi constată că prevederile art. 21 şi art. 21^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 februarie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora