Decizie nr. 100 din 30 mai 2000

Ioan Muraru - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.314/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia IV civilă, având ca părţi pe autorul excepţiei şi pe Floarea Ghinea.

La apelul nominal a răspuns autorul excepţiei, Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A. din Bucureşti, prin avocat Matei Lieanu şi Floarea Ghinea.

Autorul excepţiei pune concluzii de admitere a excepţiei ridicate, deoarece prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991, care instituie protecţia legală a liderului de sindicat, fac referire numai la calitatea acestuia de salariat, fără sa distinga între salariatul-lider de sindicat şi cel care a fost reincadrat după pensionare. Liderul de sindicat poate fi reincadrat după pensionare. Acesta însă trebuie să aducă o contribuţie substantiala la realizarea profitului de către angajator. În asemenea condiţii, obligarea prin lege a întreprinzătorului de a menţine în activitate un salariat reincadrat după pensionare, cu privire la care exista o prezumţie legală de incapacitate de muncă în raport cu vârsta biologica a acestuia, creează o situaţie privilegiată în favoarea liderului sindical pensionar.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 instituie o protecţie legală pentru liderii de sindicat. Întrucât textul de lege prevede modificarea sau desfacerea contractului de muncă numai pentru motive neimputabile reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, pe care le lasă la aprecierea angajatorului, acest text nu poate fi considerat neconstitutional.

Floarea Ghinea solicita respingerea excepţiei, precizând ca pensionarea sa a fost aprobată de conducerea unităţii tocmai datorită capacităţii sale de muncă.

Având cuvântul, în replica, apărătorul autorului excepţiei precizează ca Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A. este o societate comercială cu capital privat. În aceste condiţii, forta de muncă trebuie selectata astfel încât să se prezinte acţionarilor profitul maxim.

Reprezentantul Ministerului Public, în replica, menţionează că orice salariat care se pensionează poate fi reincadrat. Aceasta însă este lăsată la aprecierea angajatorului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 2 decembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 5.314/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia IV civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A. din Bucureşti, având ca obiect judecarea apelului declarat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe civile prin care s-a admis contestaţia formulată de Ghinea Floarea împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă, emisă de Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A. din Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, pentru următoarele argumente:

–capacitatea unei persoane de a conduce o organizaţie sindicala nu poate fi sinonima cu capacitatea reglementată în dreptul muncii. Ca atare, "Legea nr. 3/1977 instituie o incapacitate legală de a presta o activitate salarizata pentru persoanele care au împlinit vârsta de pensionare. Aceste persoane vor putea fi menţinute ori reangajate în munca, însă numai pe perioada în care pensionarul-salariat se dovedeşte capabil din punct de vedere biologic sa desfăşoare activitatea pentru care este remunerat". În aceste condiţii, se arata în continuare, obligarea prin lege a întreprinzătorului de a-şi asuma riscul activităţii prin menţinerea în funcţie a unui salariat "pentru care Legea nr. 3/1977 instituie o prezumţie de incapacitate de muncă, având în vedere vârsta biologica a acestuia, nu înseamnă altceva decât o grava şi neconstitutionala imixtiune şi o denaturare a principiilor economiei de piaţa şi a libertăţii comerţului".

Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991, considera autorul excepţiei, instituie protecţia legală a liderului de sindicat, referindu-se numai la calitatea acestuia de salariat. Însă liderul de sindicat angajat la unitatea unde s-a constituit sindicatul poate fi reangajat după pensionare, cumuland, în acest fel, salariul cu pensia. Întrucât art. 11 alin. (1) din lege nu distinge în acest sens, ar urma ca şi salariatul-pensionar, lider de sindicat, sa beneficieze de protecţia legii şi, ca urmare, de transformarea contractului individual de muncă al acestuia într-un contract pe viaţa.

Tribunalul Bucureşti - Secţia IV civilă, exprimandu-şi opinia, a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, motivand ca prin textul de lege criticat s-a instituit o măsura de protecţie a reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatului, care nu contravine principiului economiei de piaţa şi libertăţii comerţului. Astfel, nu se poate modifica ori desface contractul de muncă pentru motive neimputabile pe care legea le lasă la aprecierea angajatorului, însă se poate proceda la modificarea sau desfacerea contractului de muncă pentru motive imputabile, angajatorul nefiind astfel obligat sa menţină în funcţie un salariat, lider de sindicat, care nu este apt sa desfăşoare o activitate salarizata.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia este nefondata, întrucât prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 nu contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece "nu împiedica conducerea societăţilor comerciale sa dispună cu privire la personalul acestora, în cadrul organizării sau reorganizării societăţilor comerciale pe care le conduc". Dispoziţiile legale criticate au semnificatia unor măsuri de protecţie, iar în lipsa acestora societăţile comerciale ar putea exercita presiuni asupra reprezentanţilor sindicali, impiedicandu-i să îşi îndeplinească rolul de apărători ai intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Din examinarea încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituţională, precum şi a susţinerilor autorului excepţiei formulate în dosarul cauzei, rezultă ca obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 7 august 1991, potrivit cărora "Reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, precum şi persoanelor care au deţinut o astfel de funcţie, în termen de un an de la încetarea mandatului nu li se poate modifica sau desface contractul de muncă pentru motive neimputabile lor pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul organului colectiv de conducere ales al sindicatului".

În motivarea excepţiei se susţine ca aceste reglementări contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Economia României este economie de piaţa", precum şi celor ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care prevăd ca "Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".

1.Examinând critica formulată de autorul excepţiei, Curtea constata ca prevederile considerate neconstituţionale nu contravin în nici un mod principiului constituţional al economiei de piaţa, principiu care implica, între alte condiţii esenţiale, libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, precum şi crearea unui cadru corespunzător pentru afirmarea şi valorificarea cu sanse egale a tuturor factorilor de producţie. Instituirea protecţiei legale pentru reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu contravine libertăţii comerţului, ci, dimpotriva, aceasta este necesară pentru buna organizare şi funcţionare a unei societăţi comerciale, într-o structura care să asigure desfăşurarea activităţii sindicatului, potrivit scopului infiintarii lui. Aceasta protecţie legală acordată reprezentanţilor sindicali urmăreşte, în realitate, asigurarea unei poziţii de egalitate între sindicat, pe de o parte, şi societatea comercială în care acesta îşi desfăşoară activitatea, pe de altă parte, în calitate de părţi ale contractului de muncă. În lipsa unor asemenea garanţii, societatea comercială ar avea la dispoziţie un puternic mijloc de presiune asupra reprezentanţilor sindicali, fapt care i-ar putea pune pe aceştia în imposibilitatea îndeplinirii activităţii lor specifice, astfel cum este prevăzută în art. 9 din Constituţie.

2.În legătură cu prevederile cuprinse în art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 referitoare la protejarea liderilor sindicali, Curtea observa ca acestea sunt în concordanta cu reglementările convenţiilor internaţionale în domeniul relaţiilor de muncă, la care România este parte. În acest sens pot fi menţionate prevederile Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 87/1948 privind libertatea sindicala şi apărarea dreptului sindical, precum şi Convenţia nr. 135/1971 privind protecţia reprezentanţilor lucrătorilor din întreprinderi şi înlesnirile ce se acordă acestora. În conformitate cu art. 1 din aceasta convenţie, "Reprezentanţii lucrătorilor din întreprindere trebuie să beneficieze de o protecţie eficace contra tuturor măsurilor care ar putea să le aducă prejudicii, inclusiv concedierea şi activitatea lor de reprezentanţi ai lucrătorilor, afilierea lor sindicala sau participarea lor la activităţi sindicale, în măsura în care acţionează conform legilor, convenţiilor colective sau altor angajamente convenţionale în vigoare".

Dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 nu fac altceva decât sa dea expresie acestor cerinţe cuprinse în convenţiile sus-menţionate.

3.În legătură cu susţinerile autorului excepţiei privind faptul ca unele concepte legale nu sunt definite cu precizie de către legiuitor, Curtea constata ca acest aspect nu este unul de constituţionalitate; el priveşte interpretarea pe care instanţa de judecată o da textului în procesul aplicării legii şi soluţionării litigiului dedus în faţa sa.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.314/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia IV civilă.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 mai 2000.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. Ioan Muraru

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta