pentru implementarea proiectelor de concesiune de lucrări publice şi servicii în România - Ediţia I, 2009
Notă *) Ghidul a fost aprobat de Ordinul nr. 1.517/9.574/2009 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 27 iulie 2009.
GHID PENTRU IMPLEMENTAREA
PROIECTELOR DE CONCESIUNE DE LUCRĂRI PUBLICE ȘI SERVICII ÎN ROMÂNIA
Ediția I, 2009
Material rezultat în urma implementării proiectului de Asistenţă Tehnică PHARE nr. 2005/017.553.05.01 pentru „Întărirea capacităţii administrative şi manageriale privind dezvoltarea, promovarea, implementarea şi monitorizarea eficientă a proiectelor de parteneriat public privat”, cu participarea unui consorţiu internaţional format din firmele Deloitte Consultanţă SRL (România), Deloitte Touche (UK), Deloitte Financial Advisory Services B.V. (Olanda) şi Louis Berger SAS (Franţa)
Toate drepturile asupra acestuia revin beneficiarului final, Ministerul Finanţelor Publice, reproducerea integrală sau parţială a textului sau ilustraţiilor fiind posibilă numai cu acordul prealabil scris al acestuia.
Introducere
1.Contexul şi scopul Ghidului
În contextul angajamentelor asumate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeană în cadrul Capitolului 1 "Libera circulaţie a mărfurilor", respectiv Capitolul 21 „Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale” precum şi al recomandărilor Comisiei Europene, a fost adoptat un nou cadru legislativ în domeniul achiziţiilor publice, Concesiunilor de lucrări publice şi a Concesiunilor de servicii, cu scopul declarat de a:
promova concurenţa între operatorii economici;
garanta tratamentul egal şi nediscriminatoriu între operatorii economici;
asigura transparenţa şi integritatea procesului de achiziţie publică;
asigura utilizarea eficientă a fondurilor publice prin aplicarea procedurilor de atribuire.
Prin noua reglementare s-a ales înlocuirea noţiunii de „parteneriat public-privat” (denumit în continuare PPP) cu cele de „concesiune de lucrări publice” şi „concesiune de servicii”, ca forme particulare ale acestui concept, definite mult mai concret la nivelul acquis-ului comunitar (Directivele 17/2004/EC şi 18/2004/EC), dar care nu acoperă toate modalităţile de realizare a unui parteneriat între o entitate publică şi una privată.
Conceptul de PPP rămâne însă valabil pentru reprezentarea oricărei tranzacţii care transferă responsabilitatea generală pentru furnizarea unui serviciu public sau pentru realizarea unei investiţii cu scop comercial către o companie privată, în timp ce autoritatea publică competentă îşi păstrează responsabilitatea politică, devenind partener la profit şi pierderi, putând fi incluse aici structuri precum contractele de asociere în participaţiune, contractele de închiriere, contractele de leasing, contractele de joint-venture, contracte de proiectare şi construcţie etc. PPP-urile sunt mijloace prin care sectorul public realizează proiecte de interes general utilizând aptitudinile şi experienţa sectorului privat. În multe cazuri, acestea pot de asemenea implica finanţarea proiectelor de către sectorul privat.
În acest context şi având în vedere prevederile art. 136-Proprietatea din Constituţia României, republicată, precum şi cele ale art. 11 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, legiuitorul român a ales să reglementeze Contractele de concesiune ca modalităţi specifice de înstrăinare a bunurilor care aparţin domeniului public al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale şi de delegare a serviciilor ce sunt apanajul său. Toate celelalte forme ale conceptului de PPP sunt reglementate de alte legi speciale şi de dreptul comun.
Prezentul Ghid a fost dedicat exclusiv Concesiunilor de lucrări publice şi servicii, aşa cum sunt acestea definite în legislaţia română. De asemenea, prevederile acestuia pot fi extinse la orice contracte care se supun prevederilor legislaţiei naţionale în domeniu (ex. contractele de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice în domenii precum salubrizarea localităţilor, iluminatul public, administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi altele asemenea, conform prevederilor art. 30 din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, cu modificările şi completările ulterioare).
Există un interes general al diferitelor autorităţi publice din România de a iniţia proiecte de concesiune de lucrări publice şi servicii. Cu toate acestea, experienţa relevantă din sectorul public din România este încă limitată.
Prezentul Ghid de aplicare a legislaţiei privind atribuirea Contractelor de concesiune de lucrări publice sau servicii reprezintă un instrument ajutător pentru o aplicare corectă şi în acord cu bunele practici europene a prevederilor legislaţiei în vigoare. Acest material trebuie utilizat de Autorităţile contractante
ca recomandare, prin corelarea permanentă cu legislaţia relevantă în domeniu. De asemenea, interpretarea dispoziţiilor legale în domeniu revine autorităţilor române cu atribuţii în acest sens. Prin urmare, recomandăm cooperarea cu toate instituţiile competente în vederea dezvoltării unor proiecte de concesiune de lucrări publice sau servicii de succes.
Toate exemplele de proiecte folosite în cuprinsul Ghidului au la bază o vastă experinţă internaţională în domeniul concesiunilor/parteneriatului public-privat şi pot fi transpuse în România numai cu respectarea prevederilor legale în vigoare care reglementează sectoarele respective de activitate (utilităţi publice, energie, infrastructură de transport etc.).Tabelul 1: Cadrul legal relevant referitor la Contractele de concesiune de lucrări publice şi servicii
| Cadrul legal în vigoare |
|---|
| Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34 din 19/04/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare OUG 34/2006. |
| Hotărârea Guvernului nr. 71/2007 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii prevăzute în OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, denumită în continuare HG 71/2007. |
| Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute în OUG nr. 34/2006. privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare HG 925/2006. |
| Hotărârea Guvernului nr. 1660/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică prin mijloace electronice din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare HG 1660/2006. |
| Cadrul legal abrogat |
| Ordonanţa Guvernului nr. 16/2002 privind contractele de PPP, aprobată prin Legea nr. 470/2002, cu modificările şi completările ulterioare. |
| Hotărârea Guvernului nr. 90/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 16/2002. |
| Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, cu modificările şi completările ulterioare. |
| Hotărârea Guvernului nr. 216/ 1999 pentru aprobarea Normelor metodologice-cadru de aplicare a Legii nr. 219/1998. |
| Acquis comunitar |
| Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale |
| Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de produse şi de servicii |
| Directiva 89/665/CEE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 decembrie1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative privind aplicarea procedurilor privind căile de atac faţă de atribuirea contractelor de achiziţii publice de produse şi a contractelor publice de lucrări |
| Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziţii publice ale entităţilor care desfăşoară activităţi în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor |
| Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE şi 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce priveşte ameliorarea eficacităţii căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice |
| Regulamentul (CE) nr. 1564/2005 al Comisiei din 7 septembrie 2005 de stabilire a formularelor standard pentru publicarea anunţurilor în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice în conformitate cu Directivele 2004/17/CE şi 2004/18/CE ale Parlamentului European şi Consiliului. |
Figura 1: Posibile scheme PPP (exemplificativ)
Contract de concesiune de lucrări publice
Contract de concesiune de servicii
Contract de leasing
Contract de închiriere
Joint venture
Contract de asociere în participaţiune
Contract de delegare de gestiune
Derularea unor proiecte de concesiune de la stadiul de idee iniţială până la momentul în care proiectul devine operaţional presupune de obicei patru etape:
Faza de pregătire
Faza de atribuire
Faza de construcţie (dacă este cazul)
Faza de exploatare
Figura 2: Principalele faze ale derulării unor proiecte de concesiune
Scopul prezentului Ghid îl reprezintă furnizarea unor linii directoare în vederea derulării în bune condiţiuni şi în conformitate cu prevederile legale în vigoare a etapelor de pregătire şi atribuire a proiectelor de concesiune: Titlul 1 prezintă în mod detaliat activităţile din timpul pregătirii proiectului; procedurile specifice atribuirii Contractelor de concesiune de lucrări publice şi servicii sunt detaliate în Titlul 2; Titlurile 3, 4 şi 5 se ocupă de metodologii specifice, relevante atât în etapa de pregătire cât şi în cea de atribuire a unui Contract de concesiune de lucrări publice şi servicii.
Detalierea etapelor de construcţie şi de operare specifice unui astfel de proiect nu reprezintă obiectul prezentului Ghid. Cu toate acestea, specialiştii care se ocupă de implementarea proiectelor de concesiune trebuie să realizeze că proiectul nu se termină odată cu semnarea Contractului de concesiune, ci dimpotrivă, se poate afirma că proiectul abia atunci începe, dat fiind faptul că durata contractelor de acest fel depăşeşte în mod obişnuit 15 ani.
Acest tip de parteneriat pe termen lung implică faptul că, în cazul unui proiect de concesiune, etapele de pregătire şi atribuire sunt mai complexe şi durează mai mult decât în cazul unui proiect de achiziţie publică tradiţională. De calitatea etapelor de pregătire şi atribuire a Contractului de concesiune depinde şi succesul implementării proiectului.
Având în vedere cele prezentate, Ghidul şi-a propus ca principal obiectiv să contribuie la calitatea pregătirii şi atribuirii Contractelor de concesiune de lucrări publice şi servicii în România, furnizând liniile directoare pentru Autorităţile contractante interesate în demararea unor astfel de proiecte. În
acest sens, Ghidul intenţionează să oferă informaţii cât mai clare şi complete despre cerinţele legale care trebuie respectate în pregătirea şi atribuirea unui astfel de contract, dar şi cât mai multe elemente şi sugestii practice.
Proiectele de concesiune sunt complexe, iar caracteristicile şi aspectele lor specifice pot diferi foarte mult de la caz la caz. Pentru fiecare proiect vor exista aspecte neprevăzute de ordin tehnic, juridic sau financiar, care nu sunt în mod expres acoperite de prezentul Ghid, acest lucru fiind inevitabil. Ajutorul unor consultanţi cu expertiză în domeniu poate fi un factor cheie pentru succesul proiectelor de concesiune. În acest sens, Ghidul îşi propune să ajute reprezentanţii Autorităţilor contractante să îşi coordoneze mai bine consultanţii.
Pe lângă acest Ghid, a fost elaborat şi un Manual care oferă informaţii teoretice şi bune practici internaţionale despre implementarea proiectelor de concesiune în diverse sectoare, consideraţii privind structurarea proiectelor, aspecte referitoare la planificarea timpului, aspecte contabile, structuri de finanţare a proiectului etc., şi care va fi lansat în perioada următoare.
2.Structura şi conţinutul Ghidului
Prezentul Ghid este structurat pe 5 titluri distincte, care acoperă atât etapa de pregătire cât şi cea de atribuire a Contractelor de concesiune de lucrări publice şi a Contractelor de concesiune de servicii în România.
Primul titlu detaliază activităţile care trebuie efectuate de către Autorităţile contractante din România înainte de demararea efectivă a procedurii de atribuire a unui Contract de concesiune. Structura acestui titlu transpune în ordine cronologică prevederile specifice din cuprinsul legislaţiei în vigoare. Conţinutul titlului include informaţii referitoare la realizarea Studiului de fezabilitate şi a Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare, constituirea Colectivului de coordonare şi supervizare şi atribuţiile acestuia.
Legislaţia în vigoare prevede patru proceduri diferite de atribuire a Contractelor de concesiune de lucrări publice şi servicii. Acest titlu expune cerinţele legale referitoare la atribuirea Contractelor de concesiune, incluzând detalii referitoare la elemente de organizare şi modalităţi de redactare a Documentaţiei de atribuire. În plus, titlul respectiv conţine recomandări referitoare la modalitatea de alegere a celei mai adecvate proceduri de atribuire, detaliază caracteristicile şi etapele obligatorii ale fiecărei proceduri de atribuire conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
Realizarea unei analize economico-financiare, împreună cu o cuantificare financiară a riscurilor, este obligatorie pentru stabilirea fezabilităţii proiectului şi luarea deciziei de realizare a sa în regim de concesiune. Pentru a determina acest ”Value for money” sunt utilizate metodologii specifice. Acest titlu furnizează linii directoare pentru metodologiile care pot fi utilizate pentru a determina ex ante raportul dintre costuri şi beneficii în cadrul unui proiect de concesiune.
Un instrument cheie, cu o natură complexă, utilizat pe tot parcursul execuţiei unui proiect de concesiune este Modelul financiar. Acesta are diverse scopuri cum ar fi evaluarea fezabilităţii proiectului, a costurilor proiectului şi a raportului cost-beneficiu. Elaborarea unui Model financiar este deosebit de complexă. Acest titlu conţine explicaţii referitoare la caracteristicile principale ale Modelului financiar, scopul şi rezultatele acestuia.
Un proiect de concesiune implică de obicei finanţarea obiectivului de investiţii de către sectorul privat. Recuperarea investiţiei realizate de către acesta se face, în general, direct prin taxe percepute de la utilizatorii finali sau de la Autoritatea contractantă, prin intermediul Plăţilor de disponibilitate realizate în concordanţă cu îndeplinirea unor criterii de performanţă relaţionate calităţii serviciilor prestate. De asemenea, pot exista sisteme de plată mixte prin combinarea celor două enunţate anterior. Structura plăţii diferă în mod semnificativ de proiectele de achiziţii publice tradiţionale. Un mecanism de plată trebuie conceput astfel încât să stimuleze Concesionarul în furnizarea unor servicii de calitate în conformitate cu cerinţele impuse de Autoritatea contractantă. Acest titlu îşi propune detalierea liniilor directoare în conformitate cu care se recomandă structurarea unor mecanisme de plată specifice Contractelor de concesiune de lucrări publice şi servicii.
Prezentul Titlu descrie principalele activităţi care trebuie efectuate înainte de demararea procedurii de atribuire a unui Contract de concesiune de lucrări publice şi servicii, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Capitolul 1.2 detaliază elementele principale ale Analizei preliminare ce trebuie realizată pentru fundamentarea iniţială a deciziei de a realiza proiectul respectiv în regim de concesiune.
Capitolul 1.3 detaliază aspectele organizatorice ale etapei de pregătire, inclusiv înfiinţarea Colectivului de coordonare şi supervizare.
Capitolul 1.4 explică detaliat conţinutul Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare, care este documentul-suport în luarea deciziei de realizare a proiectului în regim de concesiune.
Legislaţia relevantă
Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările şi completările ulterioare. Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare.
Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare. OUG nr.195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare.
Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice
aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii.
HG nr.1213/2006 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice şi private, care va fi abrogată, începând cu 11.09.2009, de HG nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului.
Ordinul MDLPL nr.863/2008 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din HG. 28/2008 privind conţinutul cadru al documentatiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general, pentru obiective de investiţii şi lucrari de intervenţie, cu modificările şi completările ulterioare.
În conformitate cu legislaţia naţională în vigoare, pentru orice proiect de investiţii publice trebuie efectuat un Studiu de fezabilitate – indiferent dacă se ia în considerare sau nu realizarea acestuia în regim de concesiune. Pentru obiectivele de investiţii noi, inclusiv extinderi, ale căror documentaţii tehnico-economice intră în competenţa de aprobare a Guvernului, Studiul de fezabilitate trebuie precedat de un Studiu de pre-fezabilitate. Studiul de pre-Fezabilitate conţine activităţi cum ar fi definirea scenariilor tehnice propuse şi estimarea costurilor, activităţi care fac de asemenea parte din Studiul de fezabilitate. Prin urmare, conţinutul exact al Studiului de pre-Fezabilitate nu va fi detaliat suplimentar în prezentul Ghid.
Studiul de fezabilitate trebuie să conţină principalele caracteristici ale proiectului, în baza unei analize tehnice, economice şi financiare a investiţiei planificate. Prin Studiul de fezabilitate trebuie să se asigure o utilizare raţională şi eficientă a banului public, astfel încât să se respecte cerinţele economice, financiare şi sociale aplicabile în domeniul respectiv.
Legislaţia prevede în detaliu conţinutul cadru al Studiului de fezabilitate. Acesta constă într-o analiză tehnică, economică şi financiară. În următoarele paragrafe va fi detaliat conţinutul Studiului de fezabilitate relevant pentru pregătirea unei concesiuni.
1.1 Analiza tehnică
Analiza tehnică constă în prezentarea informaţiilor generale referitoare la investiţia previzionată cum ar fi: denumirea proiectului, locaţia acestuia, obiectivele şi beneficiarii, o descriere a lucrărilor care se vor executa, o analiză a situaţiei terenului, standardele tehnice necesare, starea utilităţilor relevante, aspecte legate de mediu, un proiect preliminar şi o primă estimare a costurilor investiţiei.
Proiectarea lucrărilor de construcţii pentru intervenţii la construcţii existente, inclusiv instalaţiile aferente, se elaborează în următoarele faze: expertiză tehnică şi, după caz, audit energetic; documentaţie de avizare a lucrărilor de intervenţii; proiect tehnic; detalii de execuţie.
Paragraful 1.1.1.1 Lucrări de construcţie şi standardele tehnice la care trebuie realizate
Principalele caracteristici ale lucrărilor care urmează a fi executate trebuie descrise. Natura caracteristicilor acestora depinde de tipul construcţiei:
Pentru clădiri, acestea pot implica suprafaţa construită, suprafaţa desfăşurată şi numărul de etaje. Pentru platforme industriale şi clădiri ar trebui detaliate tipurile de facilităţi care se vor realiza, cum ar fi cazanul cu abur sau cazanul cu apă fierbinte, hidroforul, lifturile etc.
Pentru reţele, acestea se pot referi la lungimi şi diametre, staţie de epurare şi alte facilităţi.
Pentru drumuri, se fac referiri de obicei la lungimea, lăţimea părţii carosabile, numărul şi lăţimea benzilor pe sensul de mers, sistemele de informare, ghişeele de plată a taxei de drum etc.
Conţinutul relevant al descrierii lucrărilor ce urmează a fi executate
Locaţie,
Topografie,
Amplasarea şantierului, scurtă descriere, lucrări de demolare, relocarea utilităţilor, etc.,
Drumuri de acces temporare,
Acces şi telecomunicaţii, etc.,
Organizarea de şantier,
Eliberarea amplasamentului.
În cadrul Studiului de fezabilitate, ar trebui prezentată o listă a standardelor tehnice relevante care se vor utiliza.
Fără a aduce atingere reglementărilor tehnice nationale obligatorii, în măsura în care acestea sunt compatibile cu dreptul comunitar, Autoritatea contractantă are obligaţia de a defini specificaţiile tehnice:
a)fie, prin referire, de regulă în următoarea ordine de prioritate, la standarde naţionale care adoptă standarde europene, la omologări tehnice europene, la standarde internaţionale sau la alte referinţe de natură tehnică elaborate de organisme de standardizare europene; în cazul în care acestea nu există, atunci specificaţiile tehnice se definesc prin referire la alte standarde, omologări sau reglementări tehnice naţionale privind utilizarea produselor sau proiectarea, calculul şi execuţia lucrărilor. Orice astfel de referire trebuie să fie însoţită de menţiunea “sau echivalent”;
b)fie, prin precizarea performanţelor şi/sau cerinţelor funcţionale solicitate, care trebuie să fie suficient de precis descrise încât să permită Ofertanţilor să determine obiectul contractului de achiziţie publică, iar Autorităţii contractante să atribuie contractul respectiv;
c)fie, atât prin precizarea performanţelor şi/sau cerinţelor funcţionale solicitate, astfel cum sunt acestea prevăzute la lit. b), cât şi prin referirea la standardele, omologările tehnice, specificaţiile tehnice comune, prevăzute la lit. a), ca mijloc de prezumţie a conformităţii cu nivelul de performanţă şi cu cerinţele funcţionale respective;
d)fie, prin precizarea performanţelor şi/sau cerinţelor funcţionale solicitate astfel cum sunt acestea prevăzute la lit. b), pentru anumite caracteristici şi prin referirea la standardele sau omologările tehnice, prevăzute la lit. a), pentru alte caracteristici.
Paragraful 1.1.1.2 Situaţia terenului
Studiul de fezabilitate trebuie să includă informaţii cum ar fi suprafaţa exactă pe care urmează a se realiza proiectul şi situaţia juridică a terenului (proprietarii terenului, terenul care se va achiziţiona etc). Caracteristicile geo-fizice ale terenului ar trebui evaluate (zona seismică de calcul, natura solului pe care este amplasată fundaţia, presiunea convenţională şi nivelul maxim al pânzei freatice).
Paragraful 1.1.1.3 Situaţia actuală a utilităţilor
Trebuie descrise utilităţile existente sau care traversează locaţia proiectului, cum ar fi conductele de gaz, conductele de apă, reţelele electrice, etc. Evaluarea necesităţii de a le proteja, reloca sau diversifica ar trebui prezentată pe scurt. Aceste utilităţi sunt de obicei deţinute sau administrate de o terţă parte care va trebui să aprobe toate lucrările de proiectare şi intervenţie. Orice utilităţi noi necesare, împreună cu solicitarea de noi utilităţi, trebuie analizate în mod clar.
Paragraful 1.1.1.4 Evaluarea impactului asupra mediului
Trebuie analizate efectele proiectului de investiţie asupra mediului. Ar trebui evaluate posibilele efecte asupra mediului, precum şi consecinţele acestora.
Paragraful 1.1.1.5 Piese desenate
Studiul de fezabilitate trebuie să includă cel puţin următoarele piese desenate: plan de amplasare în zonă, un plan general, planuri şi secţiuni generale de arhitectură, rezistenţă, instalaţii, inclusiv planuri de coordonare a tuturor specialităţilor ce concură la realizarea proiectului şi planuri speciale, profile longitudinale, profile transversale. Aceste desene vor fi suficient de complete şi detaliate pentru a permite o estimare preliminară a costurilor de construcţie.
Paragraful 1.1.1.6 Estimarea costurilor de construcţie
În baza analizei tehnice, se va prezenta calendarul estimativ pentru realizarea investiţiei, iar pentru fiecare fază a proiectului se vor estima costurile. Valoarea totală a investiţiei, inclusiv TVA-ul, se stabileşte prin devizul general, anexă la Studiul de fezabilitate. Ar trebui de asemenea incluse estimări pentru principalele capitole de cheltuieli cum ar fi costurile de construcţie, cu materialele, de consultanţă şi proiectare.
1.2 Analiza economică şi financiară
Ca parte a analizei economice şi financiare a proiectului, ar trebui efectuat un studiu de opţiuni, împreună cu o evaluare a principalilor parametri economici, o analiză de risc şi o analiză de senzitivitate. Ar trebui analizate şi efectele asupra pieţei muncii şi ar trebui prezentate opţiunile de finanţare pentru proiect.
Paragraful 1.1.2.1 Analiza opţiunilor
Pot fi analizate efectele a cel puţin trei opţiuni:
Opţiunea 0 în care nu se fac investiţii şi se menţine situaţia actuală.
Opţiunea în care se fac investiţii maxime (aceasta este în general opţiunea în conformitate cu costurile şi lucrările de construcţie evaluate).
O opţiune medie în care se fac investiţii reduse prin restrângerea dimensiunilor proiectului sau schimbarea modului de implementare.
Studiul de fezabilitate trebuie să includă cel puţin două scenarii tehnico-economice prin care obiectivele proiectului pot fi atinse precum şi scenariul recomandat de elaborator, urmând a fi aleasă
una dintre cele trei opţiuni. Autoritatea contractantă trebuie să stabilească criterii clare pentru selectarea celei mai adecvate opţiuni pentru proiect. Aceste criterii se pot grupa în categorii cum ar fi: siguranţa, calitatea tehnică, efecte economice, finanţare necesară, efecte asupra mediului, în funcţie de scopurile specifice ale autorităţii. Fiecare criteriu ar trebui să aibă o pondere, deoarece un criteriu ar putea fi mai important decât altul. După punctarea fiecărui criteriu pentru fiecare dintre cele trei opţiuni, autoritatea poate evalua care este cea mai avantajoasă opţiune.
Analiza economică şi financiară se poate face numai pentru opţiunea astfel selectată. Paragraful 1.1.2.2 Parametrii financiari
Pentru a evalua fezabilitatea economico-financiară a proiectului, trebuie luaţi în considerare următorii parametrii:
Previzionarea fluxurilor de numerar (estimarea tuturor veniturilor şi cheltuielilor înregistrate pe parcursul fazei de pregătire şi construcţie.)
Valoarea actualizată netă a proiectului (a se vedea Capitolul 4.7)
Rata internă de rentabilitate (a se vedea Secţiunea 4.7.1)
Raportul cost-beneficiu.
Aceşti parametri oferă Autorităţii contractante indicii referitoare la accesibilitatea proiectului, precum şi la nevoile de finanţare. De asemenea, se vor furniza date pe baza cărora se va determina dacă efectele economice ale proiectului sunt acceptabile.
Pentru calcularea acestor parametri, ar trebui realizat un Model financiar preliminar (a se vedea Titlul 4).
Paragraful 1.1.2.3 Analiza riscurilor şi senzitivităţii
Riscurile cheie trebuie identificate sub forma unor parametri cuantificabili. De asemenea, trebuie stabilite valorile de bază ale acestor parametri şi dezvoltat un scenariu de bază pentru proiect – unul nu foarte detaliat în acest stadiu incipient. Apoi, ar trebui aplicată o analiză de senzitivitate pentru a determina cât de “vulnerabil” este modelul la schimbările valorii parametrilor şi la schimbările structurii preliminare a acestuia.
Paragraful 1.1.2.4 Efectele asupra pieţei muncii
La evaluarea efectelor asupra pieţei muncii, trebuie să se facă deosebirea între efectele înregistrate în timpul etapei de construcţie şi cele din timpul etapei de operare. În general, în etapa de construcţie sunt resimţite efecte pozitive asupra pieţei muncii locale întrucât se va mări cererea de ingineri şi muncitori în construcţii. Proiectele similare din alte zone ale ţării pot servi drept referinţă pentru estimarea efectelor proiectului în timpul etapei de construcţie. Efectele în timpul etapei de operare a proiectului sunt legate de numărul estimat de angajaţi necesari. Din nou, proiecte similare din alte zone pot servi drept referinţă. În cazul creării unei noi facilităţi, efectele asupra pieţei muncii în timpul fazei de operare sunt în general pozitive. În cazul unui proiect care utilizează o facilitate existentă numărul viitorilor angajaţi trebuie comparat cu numărul actual al angajaţilor.
Paragraful 1.1.2.5 Surse de finanţare
Autoritatea contractantă trebuie să declare explicit în Studiul de fezabilitate modalitatea în care intenţionează să finanţeze proiectul. Legislaţia prevede următoarele opţiuni:
Fonduri proprii (bugetul autorităţii);
Credite bancare;
Fonduri de la bugetul de stat / bugetul local;
Credite garantate sau contractate de stat;
Fonduri externe nerambursabile (de exemplu finanţare din partea UE);
Orice alte surse de finanţare legal constituite.
În cazul în care Autoritatea contractantă ia în calcul şi alternativa realizării proiectului în regim de concesiune, ar trebui să declare că intenţionează inclusiv să finanţeze proiectul cu “orice alte surse de finanţare legal constituite” întrucât Concesiunile pentru proiectele de investiţii publice implică de regulă finanţare privată din partea Concesionarului.
1.3 Luarea deciziilor
În general, Studiul de fezabilitate este supus analizării şi aprobării Comisiei tehnice de specialitate constituită în cadrul Autorităţii contractante, conform prevederilor Legii 500/2002 privind finanţele publice. În anumite cazuri, pot exista şi alte autorităţi implicate în procesul de analizare şi aprobare a Studiului de fezabilitate.
Luând în considerare rezultatele Studiului de fezabilitate, Autoritatea contractantă trebuie să decidă:
1.Dacă doreşte realizarea obiectivului de investiţii;
2.Dacă doreşte să evalueze eventualele avantaje ale unei Concesiuni.
Dacă ambele răspunsuri sunt pozitive, următorul pas este efectuarea Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare în conformitate cu legislaţia română în vigoare. Cu toate acestea, se recomandă efectuarea în prealabil a unei Analize preliminare pentru a lua în considerare o eventuală realizare a proiectului în regim de concesiune.
Elaborarea Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare este o activitate costisitoare şi de durată. Deşi nu este obligatorie, se recomandă demararea procedurilor specifice structurării unui proiect de concesiune doar după o aşa-numită „Analiză preliminară”. Rezultatele Analizei preliminare ar putea indica dacă proiectul este într-adevăr adecvat realizării lui în regim de concesiune. Principalul scop al acestui exerciţiu este să prevină efectuarea de către Autoritatea contractantă a unui Studiu de fundamentare pentru un proiect total neadecvat a fi realizat în regim de concesiune.
În cazul în care proiectul nu implică investiţii publice, ci presupune doar delegarea furnizării unui serviciu public către un operator privat, atunci Analiza preliminară devine efectiv primul pas în demararea proiectului, întrucât în acest caz nu este obligatorie realizarea unui Studiu de fezabilitate.
2.1 Caracteristicile juridice ale unui Contract de concesiune
În conformitate cu legislaţia română, Autoritatea contractantă trebuie să aleagă între a realiza proiectul în sistemul tradiţional de achiziţie publică sau în regim de concesiune. Între acestea există câteva diferenţe cheie.
În cazul unei Concesiuni, dreptul de exploatare a rezultatului lucrărilor executate sau a serviciilor prestate se acordă Concesionarului care, în acelaşi timp, preia majoritatea riscurilor aferente executării şi exploatării lucrărilor sau serviciilor. Mai exact, Concesionarul va prelua neapărat cea mai mare parte a riscurilor de exploatare aferente Contractului de concesiune.
Riscurile de exploatare sunt formate din:
i. Riscul de disponibilitate, respectiv nerespectarea unor parametri de performanţă şi calitate ai construcţiei/serviciului prestat, clar determinaţi şi măsurabili pe întreaga durată de viaţă a proiectului;
ii. Riscul de piaţă, respectiv neîntrebuinţarea de către utilizatorii finali a rezultatelor lucrărilor executate/serviciilor puse la dispoziţia acestora, în condiţiile în care parametrii de performanţă şi calitatea sunt integral respectaţi.
Concedentul nu se obligă la plata niciunei sume de bani dacă prin contract se stabileşte faptul că riscul de exploatare este preluat integral de Concesionar. În cazul în care contractul conţine clauze în acest sens, Concedentul are dreptul de a primi şi o redevenţă care poate fi stabilită la un nivel fix sau într-un anumit procent din cuantumul veniturilor încasate de Concesionar de la beneficiarii finali ca urmare a activităţii realizate. În cazul în care riscul de exploatare este distribuit între Concedent şi Concesionar, prin Contractul de concesiune trebuie să se stabilească în mod explicit contribuţia financiară a Concedentului pe parcursul derulării contractului, nivelul plăţilor de disponibilitate precum şi alte angajamente ale acestuia ca sprijin complementar. În acest caz, obţinerea unei redevenţe din partea Concesionarului nu se mai justifică.
2.2 Realizarea Analizei preliminare
Pentru a identifica rapid dacă proiectul poate fi realizat în regim de concesiune, acesta ar trebui să îndeplinească în mod cumulativ cele cinci condiţii prezentate mai jos:
1.Este Autoritatea contractantă pregătită să delege pe termen lung prestarea unui serviciu public unui operator privat? Şi astfel, este Autoritatea contractantă într-adevăr dispusă să acorde dreptul de exploatare a rezultatului lucrărilor sau serviciilor unui operator privat pe un termen mai lung împreună cu cea mai mare parte a riscurilor de exploatare, descrise în cadrul secţiunii precedente?
2.Poate Autoritatea contractantă să definească clar şi să stabilească productivitatea serviciului care va fi prestat pe termen lung? Productivitatea serviciului prestat trebuie să fie măsurabilă, plătibilă şi cuantificabilă. De exemplu, experienţa internaţională a demonstrat că, în multe cazuri, proiectele de IT nu întrunesc acest criteriu.
3.În cazul în care proiectul constă în execuţia de lucrări împreună cu operarea şi întreţinerea pe termen lung a lucrărilor executate, iar singura sursă de venituri pentru Concesionar vor fi taxele percepute de la utilizatorii finali sau plăţile periodice pe termen lung din partea Autorităţii contractante, atunci valoarea investiţiei ar trebui să atingă sau să depăşească un anumit nivel minim. Experienţa internaţională a arătat că proiectele cu o valoare de investiţie mai mică de 20 – 25 milioane € sunt în general nerentabile. Acestea nu oferă un raport cost-beneficiu pozitiv din cauza costurilor de pregătire relativ ridicate, atât pentru Autoritatea contractantă cât şi pentru Ofertanţi. Ocazional, există posibilitatea grupării mai multor proiecte similare de valori mai mici pentru a atinge şi depăşi limita valorică enunţată. În cazul în care proiectul nu implică decât delegarea unui serviciu public cu utilizarea facilităţilor existente, care nu au nevoie de renovări semnificative, atunci acest criteriu nu este relevant.
4.În cazul în care proiectul constă în execuţia de lucrări, este posibilă demararea lucrărilor în termen de maxim 18-24 luni? Experienţa a arătat că în cazul multor proiecte de concesiune este nevoie de o perioadă mai îndelungată înainte de începerea lucrărilor de construcţie, din cauza procedurii de atribuire mult mai complicate. Prin urmare, dacă acest termen nu poate fi respectat, o Concesiune nu poate fi o opţiune adecvată. Din nou, în cazul în care proiectul implică doar delegarea unui serviciu public cu utilizarea facilităţilor existente, care nu au nevoie de renovări semnificative, atunci acest criteriu nu este relevant.
5.Există modele de proiecte similare realizate în regim de concesiune, cu valoare apropiată, în acest sector de activitate şi în circumstanţe economice asemănătoare, implementate la nivel internaţional în ultimii ani? Precedentele furnizează informaţii utile despre aspectele şi problemele cu care se pot
confrunta Concesionarii, Concedenţii şi finanţatorii. Dacă nu există precedente, nici în România nici în practica internaţională, se recomandă reanalizarea utilizării unei Concesiuni întrucât aceasta s-ar putea să nu fie posibilă.
În cazul în care proiectul nu îndeplineşte una sau mai multe dintre aceste condiţii, Autoritatea contractantă ar trebui să reanalizeze opţiunea de realizare a proiectului în regim de concesiune. În acest caz mai adecvată ar putea fi o schemă tradiţională de achiziţie publică.
Legislaţie relevantă
Anexa 1 la OUG nr. 34/2006 prevede tipurile de lucrări publice care sunt relevante pentru a stabili dacă
contractul poate fi considerat un Contract de concesiune de lucrări publice
Anexa 2B la OUG nr. 34/2006 prevede tipurile de servicii care sunt relevante pentru a evalua dacă contractul poate fi considerat un Contract de concesiune de servicii.
2.3 Concesiunea de lucrări publice şi Concesiunea de servicii
OUG 34/2006 prevede două tipuri de Contracte de concesiune: Contractele de concesiune de lucrări publice şi Contracte de concesiune de servicii. Mai există şi un al treilea tip – contractele de concesiune de bunuri proprietate publică, reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, dar acestea nu fac obiectul prezentului Ghid. La atribuirea unui Contract de concesiune, Autoritatea contractantă trebuie să stabilească natura juridică a acestuia (Contract de concesiune de lucrări publice sau de concesiune de servicii) întrucât un Contract de concesiune nu poate fi în acelaşi timp un Contract de concesiune de lucrări publice şi de servicii. Prin urmare, trebuie stabilite atât natura, cât şi scopul Contractului de concesiune vizat de Autoritatea contractantă. Această alegere se bazează pe scopul principal al Contractului de concesiune.
Un Contract de concesiune de lucrări publice ar trebui ales în cazul în care scopul Concesiunii vizează în special executarea de lucrări, aşa cum sunt acestea definite în lege, chiar dacă contractul include şi prestarea unor servicii care devin necesare pentru derularea activităţilor respective. Cu alte cuvinte, dacă serviciile respective sunt auxiliare şi reprezintă o completare a obiectului principal al contractului, ele nu vor determina încadrarea Contractului de concesiune de lucrări publice într-un Contract de concesiune de servicii.
Un Contract de concesiune de servicii ar trebui ales cu condiţia ca obiectul său să vizeze în principal prestarea unuia sau mai multor servicii, chiar dacă contractul respectiv poate include de asemenea anumite lucrări aferente uneia sau mai multor activităţi necesare pentru prestarea serviciilor respective. Cu alte cuvinte, dacă lucrările respective sunt auxiliare şi reprezintă o completare a obiectului principal al contractului, ele nu vor determina încadrarea Contractului de concesiune de servicii într-un Contract de concesiune de lucrări publice.
Regula de bază pentru alegerea corectă a tipului de Contract de concesiune
În practică, proiectele de concesiune implică destul de des atât realizarea de lucrări cât şi furnizarea de servicii pe termen lung. Odată cu prestarea de servicii pe termen lung, Concesionarul va trebui să returneze împrumuturile şi să amortizeze investiţia de capital.
Ca şi regulă de bază, proiectele care necesită investiţii semnificative în execuţia de lucrări la începutul Contractului de concesiune în vederea furnizării serviciilor solicitate pot fi interpretate a fi Concesiuni de lucrări publice, în timp ce proiectele unde facilităţile deja existente se pot utiliza pentru prestarea serviciului fără a necesita investiţii semnificative în renovări sau reabilitări, pot fi considerate Concesiuni de servicii.
2.4 Luarea deciziilor
Stabilirea cu exactitate a naturii juridice a contractului se va face în cuprinsul deciziei de concesionare. Această decizie este luată pe baza rezultatelor Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare.
Legislaţie relevantă
OUG nr. 34/2006,
HG nr. 71/2007,
HG nr. 925/2006.
Atunci când Autoritatea contractantă hotărăşte să evalueze fezabilitatea şi avantajele realizării proiectului în regim de concesiune, legislaţia din România prevede înfiinţarea Colectivului de coordonare şi supervizare (CCS). Acesta se ocupă de pregătirea şi atribuirea Contractului de concesiune.
Prezentul capitol detaliază atribuţiile şi responsabilităţile CCS şi ale (conducătorului) Autorităţii contractante precum şi rolurile pe care le pot avea experţii externi cooptaţi în pregătirea şi atribuirea Contractului de concesiune.
3.1 Înfiinţarea Colectivului de coordonare şi supervizare
Conducătorul Autorităţii contractante are obligaţia de a numi Colectivul de coordonare şi supervizare (CCS) în vederea pregătirii atribuirii oricărui tip de Contract de concesiune. Membrii CCS sunt numiţi din cadrul specialiştilor Autorităţii contractante. Se recomandă ca în cadrul CCS să existe specialişti din cadrul Autorităţii contractante cu diferite pregătiri; de exemplu expertiză juridică, tehnică şi financiară. Profilul exact al specialiştilor depinde de caracteristicile şi complexitatea proiectului. În completare, pot fi numiţi şi experţi externi cooptaţi.
Numărul minim al membrilor CCS nu este expres prevăzut în cuprinsul legislaţiei. De asemenea, trebuie să se ţină cont de faptul că în etapa atribuirii Contractului de concesiune, membrii CCS pot fi numiţi în cadrul Comisiei de evaluare (a se vedea Secţiunea 2.1.1). În acest sens, componenţa Comisiei de evaluare, în conformitate cu prevederile legale, va conţine minim 5 membri, numiţi de regulă din cadrul CCS.
Principalele responsabilităţi ale Colectivului de coordonare şi supervizare
Elaborarea Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare (a se vedea Capitolul 1.4 ),
Întocmirea Documentaţiei de atribuire (a se vedea Capitolul 2.3),
Stabilirea procedurii de atribuire a Contractului de concesiune (a se vedea Capitolul 2.2),
Coordonarea consultanţilor externi ai Autorităţii contractante implicaţi în pregătirea proiectului de concesiune (a se vedea Secţiunea 1.3.3).
Secţiunea 1.3.2 Responsabilităţile Colectivului de coordonare şi supervizare CCS are un rol deosebit de important în pregătirea proiectului de concesiune.
Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziţiona servicii de consultanţă, conform prevederilor legale, în scopul elaborării Studiului şi analizelor necesare fundamentării deciziei de concesionare. În acest caz, Autoritatea contractantă, prin intermediul CCS, are obligaţia de a lua toate măsurile prin care să se asigure că elaborarea Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare se realizează la un nivel corespunzător şi că reflectă în totalitate cerinţele şi condiţiile solicitate. În realizarea acestui obiectiv, principalele atribuţii ale CCS sunt următoarele:
facilitarea accesului la documente, rapoarte, baze de date, măsurători şi, în general, la orice informaţie disponibilă care ar putea servi la elaborarea Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare;
facilitarea contactelor consultantului cu alte autorităţi publice şi/sau cu persoane de drept privat;
analizarea fiecărui raport intermediar şi a raportului final, precum şi formularea observaţiilor şi propunerilor de modificare;
avizarea îndeplinirii de către consultant a activităţilor desfăşurate în fiecare fază;
elaborarea unui raport de avizare a finalizării Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare şi prezentarea acestuia conducătorului Autorităţii contractante în vederea aprobării.
3.3 Consultanţi externi
Proiectele de concesiune implică structuri complexe ce necesită expertiză specifică, regăsită cu preponderenţă în sectorul privat. Orice Autoritate contractantă care demarează un proiect de concesiune trebuie să-şi evalueze în mod realist capacitatea instituţională pentru pregătirea şi atribuirea contractului. Acest lucru înseamnă nu numai ca Autoritatea contractantă să deţină suficiente resurse umane, ci şi ca persoanele implicate în proiect să aibă aptitudinile specifice necesare implementării acestuia.
Realizarea cu succes a proiectului necesită expertiză în domeniul achiziţiilor publice, o înţelegere aprofundată a legislaţiei din România, experienţă în negocieri, în structurarea unor contracte complexe, în întocmirea specificaţiilor tehnice de calitate, în estimarea costurilor, în analiza riscurilor, în modelare financiară, în managementul de proiect, etc. Prezentul Ghid descrie etapele care trebuie urmate în pregătirea şi atribuirea cu succes a Contractelor de concesiune. Se recomandă analizarea, pentru fiecare dintre aceste etape, a măsurii în care Autoritatea contractată dispune de resursele şi experienţa necesare.
Autorităţile publice din întreaga lume apelează, de obicei, la consultanţi externi specializaţi pentru implementarea cu succes a proiectelor de concesiune. Autorităţile din România pot apela la expertiza membrilor Unităţii Centrale pentru Coordonarea Parteneriatului Public-Privat din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, precum şi la servicii de consultanţă specializată.
Rolul cheie al Unităţii Centrale pentru Coordonarea Parteneriatului Public-Privat din cadrul Ministerului Finanţelor Publice este de a susţine dezvoltarea şi coordonarea iniţiativelor de realizare a unor parteneriate între sectorul public şi cel privat în vederea realizării unor proiecte publice. Aceasta nu poate însă să preia sarcinile Autorităţii contractante sau ale consultanţilor externi specializaţi, dar poate acorda consultanţă generală, de exemplu, în legătură cu aspecte privind legislaţia naţională.
Serviciile de consultanţă externă ar trebui contractate pentru aducerea la îndeplinire a sarcinilor pe care Autoritatea contractantă nu le poate realiza cu experţii proprii. Atunci când este necesară expertiză în domenii diferite, se recomandă contractarea unui consorţiu; respectiv încheierea unui contract de servicii cu un grup de firme de consultanţă. Acest lucru facilitează o mai bună coordonare a consultanţilor de către Autoritatea contractantă. În acest sens, este recomandabil să fie angajate numai companii de consultanţă cu experienţă similară dovedită.
Asistenţă tehnică de specialitate în pregătirea, atribuirea şi implementarea Contractelor de concesiune
Există pe piaţă diverse companii care deţin cunoştinţe şi expertiză specifice în vederea furnizării de asistenţă tehnică în pregătirea, atribuirea şi implementarea Contractelor de concesiune.
Consultanţă financiară
Există firme specializate de consultanţă financiară active pe piaţă care pot acorda asistenţă pe probleme precum modelarea financiară, analiza şi cuantificarea riscurilor, structurarea proiectelor, analiza economico-financiară (Value for Money), realizarea Documentaţiei de atribuire, asistenţa pe perioada procedurii de atribuire, evaluarea Ofertelor financiare etc.
Consultanţă tehnică
Există firme de consultanţă tehnică active pe piaţă care pot acorda asistenţă pe probleme precum definirea specificaţiilor tehnice de calitate, estimări ale costurilor de construcţie şi operare, analiza riscurilor, estimări de venituri, evaluarea Ofertelor tehnice etc.
Consultanţă juridică
Există pe piaţă firme de avocatură specializate care pot acorda asistenţă juridică vizând probleme precum organizarea procedurii de atribuire, definirea structurii juridice a proiectului, structurarea Contractului de concesiune, asistenţă pe perioada procedurii de atribuire etc.
Gestionarea pregătirii unui proiect de concesiune este de cele mai multe ori neglijată. Autoritatea contractantă trebuie să ţină cont de faptul că încheierea unui Contract de concesiune poate dura peste doi ani. Aceasta implică multiple sarcini efectuate de mulţi specialişti proprii şi experţi externi, deseori simultan. Acest proces trebuie gestionat eficient, de către un manager de proiect desemnat în acest scop. Gestionarea procesului se poate face de către Autoritatea contractantă, de exemplu de preşedintele CCS. Experţii externi cooptaţi se pot implica de asemenea în ducerea la bun sfârşit a acestor atribuţii.
În cazul în care Autoritatea contractantă decide să contracteze consultanţi externi, legea prevede derularea unei proceduri de achiziţie publică pentru selectarea acestora, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Sarcinile exacte ale consultanţilor trebuie clar definite, iar planificarea termenelor pentru activităţile ce se vor desfăşura trebuie să fie realistă. Consultanţii externi vor colecta şi furniza pentru Autoritatea contractantă informaţii care au o natură confidenţială, întrucât pot influenţa rezultatele procesului de atribuire a Contractului de concesiune. Prin urmare, se recomandă să existe clauze adecvate referitoare la tratamentul informaţiilor confidenţiale în cadrul contractelor de servicii încheiate cu echipele de consultanţi.
Este recomandat ca în obiectul contractelor de asistenţă tehnică să fie incluse prevederi exprese privind oferirea suportului necesar atât în faza de pregătire cât şi în cea de atribuire a Contractului de concesiune. Acest lucru previne situaţia în care Autoritatea contractantă trebuie să efectueze două achiziţii de servicii de consultanţă pentru realizarea aceluiaşi proiect. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că, după finalizarea Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare, există un moment în care, pe baza rezultatelor acestuia, trebuie să se decidă modalitatea de continuare a proiectului. Autoritatea contractantă are posibilitatea de a renunţa la realizarea proiectului în regim de concesiune în cazul în care rezultatele Analizei economico-financiare (Value for Money) nu sunt pozitive.
Utilizarea unei asistenţe tehnice de specialitate poate oferi diferite avantaje: durata necesară pentru pregătirea şi atribuirea contractului se poate reduce, iar calitatea proiectului poate creşte. În general, implicarea unor experţi externi cu experienţă întăreşte încrederea sectorului privat, ceea ce poate conduce la o creştere a competiţiei şi a fezabilităţii proiectului. Cu toate acestea, consultanţii externi pot fi costisitori şi trebuie gestionaţi în mod eficient, iar Autoritatea contractantă va avea întotdeauna răspunderea generală pentru proiect.
3.4 Responsabilităţile Autorităţii contractante
Autoritatea contractantă – prin conducătorul acesteia – rămâne în întregime responsabilă pentru atribuirea Contractului de concesiune.
Principalele responsabilităţi ale conducătorului Autorităţii contractante
În cadrul pregătirii procedurii de atribuire a Contractului de concesiune, conducătorul Autorităţii contractante are următoarele obligaţii:
a. Stabilirea obiectului Contractului de concesiune (detalierea obiectivelor pe care Autoritatea contractantă doreşte să le atingă prin realizarea Concesiunii),
b. Evaluarea propriilor resurse (în cazul în care consideră că nu are suficient personal calificat, acesta are dreptul să contracteze servicii de consultanţă specializată pentru pregătirea şi atribuirea Contractului de concesiune),
c. Numirea Colectivului de coordonare şi supervizare, respectiv desemnarea membrilor acestuia şi a experţilor externi cooptaţi (dacă este cazul),
d. Aprobarea Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare,
e. Asumarea prin act administrativ a duratei maxime a Contractului de concesiune ce urmează a fi atribuit în conformitate cu prevederile legale în vigoare,
f. Aprobarea Documentaţiei de atribuire, precum şi a notelor justificative privind valoarea estimată a Contractului de concesiune, respectiv privind criteriile de calificare/ selecţie şi atribuire,
g. Numirea Comisiei de evaluare pentru atribuirea Contractului de concesiune, a membrilor de rezervă şi a experţilor externi cooptaţi în cadrul Comisiei de evaluare, propuşi de preşedintele Comisiei de evaluare,
h. Emiterea mandatului acordat Comisiei de evaluare în limita căruia aceasta va derula dialogul cu Candidaţii (în cazul procedurii de Dialog competitiv) sau va purta negocierile (în cazul procedurii de Negociere cu publicarea prealabilă a unui Anunţ de participare),
i. Aprobarea notei justificative întocmite în cazul aplicării procedurii de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare,
j. Aprobarea raportului procedurii de atribuire, precum şi, după caz, a rapoartelor elaborate pentru etapele sau fazele intermediare ale procedurii de atribuire aplicate,
k. Aprobarea notelor privind prelungirea perioadei de atribuire, atunci când este cazul,
l. Încheierea Contractului de concesiune.
Legislaţia relevantă
OUG nr. 34/2006;
HG nr. 71/2007;
HG nr. 925/2006;
OUG nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări prin Legea 228/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
HG nr. 942/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2006 privind funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică;
Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 2181/2007 pentru aprobarea Manualului operaţional pentru activitatea de observare şi verificare a atribuirii contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Realizarea Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare reprezintă o cerinţă obligatorie, conform prevederilor legale. Acesta este un studiu cuprinzător care realizează baza pentru luarea deciziilor ulterioare ale Autorităţii contractante. Calitatea studiului are un impact direct asupra şanselor de realizare ale unui proiect de succes. Conţinutul cadru al Studiului este prezentat în legislaţie.
Studiul este utilizat de Autoritatea contractantă pentru a verifica corectitudinea calificării contractului drept un Contract de concesiune.
În cazul în care proiectul implică şi realizarea de lucrări publice, Studiul de fundamentare se va baza pe rezultatele Studiului de fezabilitate, în conformitate cu prevederile Capitolului 1.1.
În prezentul Capitol sunt explicitate şi detaliate scopul şi conţinutul Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare.
4.1 Conţinutul cadru al Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare
Studiul de fundamentare a deciziei de concesionare trebuie să se axeze pe analiza elementelor tehnice, juridice şi financiare specifice proiectului, după cum urmează:
a. Aspecte generale (a se vedea Secţiunea 1.4.3).
b. Fezabilitate tehnică (a se vedea Secţiunea 1.4.4).
c. Fezabilitate economică şi financiară (a se vedea Secţiunea 1.4.6 şi Secţiunea 1.4.7).
d. Matricea preliminară de repartiţie a riscurilor (a se vedea Secţiunea 3.3.1)
e. Aspecte de mediu (a se vedea Secţiunea 1.4.9).
f. Aspecte sociale şi aspecte instituţionale (a se vedea Secţiunea 1.4.10 şi Secţiunea 1.4.11).
Un cuprins exemplificativ al Studiului de fundamentare aferent unui proiect de concesiune de lucrări publice este prezentat mai jos.
Cuprins exemplificativ al unui Studiu de fundamentare a deciziei de concesionare pentru un proiect de concesiune de lucrări publice
1.Introducere
1.1 Scopul Studiului de fundamentare
1.2 Procesul de luare a deciziilor
1.3 Structură şi conţinut
2.Aspecte generale ale proiectului
2.1 Obiectivele şi cerinţele proiectului
2.2 Descrierea proiectului
2.3 Analiza părţilor interesate
2.4 Relaţia proiectului cu politicile publice relevante
3.Fezabilitatea tehnică a proiectului
3.1 Informaţii tehnice generale
3.2 Standarde de performanţă tehnică şi specificaţii tehnice de calitate
3.3 Starea tehnică a facilităţilor existente (dacă este relevantă)
3.4 Utilităţi disponibile şi necesare
4.Fezabilitatea economică a Concesiunii
4.1 Costurile şi veniturile previzionate pe durata ciclului de viaţă a proiectului
4.2 Matricea riscurilor pentru Costul comparativ de referinţă (CCR)
4.3 Cuantificarea financiară a riscurilor
4.4 Costul comparativ de referinţă (CCR)
4.5 Prezentarea structurii concesiunii şi a Mecanismelor de plată
4.6 Matricea riscurilor pentru Concesiune
4.7 Analiza economico-financiară (Value for Money)
5.Fezabilitatea financiară a Concesiunii
5.1 Accesibilitatea Concesiunii
5.2 Previzionarea tratamentului contabil
5.3 Bancabilitatea Concesiunii
5.4 Durata Concesiunii
6.Aspecte referitoare la mediu
7.Aspecte sociale
8.Aspecte instituţionale
8.1 Tipul Concesiunii
8.2 Structura juridică a Concesiunii
9.Concluzii
9.1 Fezabilitatea Concesiunii
9.2 Specificaţiile tehnice de calitate ale proiectului în raport de obiectivele şi cerinţele Autorităţii contractante
9.3 Rezultatele evaluării alternativelor de realizare a proiectului luate în considerare
9.4 Analiza economico-financiară (Value for Money) pentru Concesiune
9.5 Mecanismul de plată
4.2 Importanţa Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare
Importanţa Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare rezidă în rezultatele pe care trebuie să le producă acesta. Pe baza acestora urmează să se justifice nevoia şi oportunitatea realizării proiectului în regim de concesiune.
Rezultatele Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare:
a. demonstrează fezabilitatea proiectului, din punct de vedere tehnic şi financiar, pentru a fi implementat în regim de concesiune.
b. indică modul în care proiectul răspunde cerinţelor şi politicilor Autorităţii contractante.
c. descrie şi analizează mai multe alternative pentru realizarea proiectului (în general se face o comparaţie între realizarea proiectului în regim de achiziţie publică şi în regim de concesiune).
d. demonstrează faptul că alternativa prin care proiectul este realizat în regim de concesiune este mai avantajoasă pentru Autoritatea contractantă decât cea de achiziţie publică tradiţională.
e. indică în mod explicit tipul de suport financiar de care beneficiază proiectul, inclusiv orice contribuţii posibile ale Autorităţii contractante.
4.3 Aspecte generale ale proiectului
Cu toate că legislaţia în vigoare nu prevede un conţinut obligatoriu al capitolului privind „Aspectele generale” ale proiectului, se recomandă ca în cadrul acestuia să se efectueze o descriere suficient de detaliată a proiectului pentru a se înţelege clar obiectivele acestuia, contextul relevant şi modalitatea prin care obiectivele Autorităţii Contractante pot fi realizate prin intermediul acestuia.
Aspecte generale
Se recomandă includerea cel puţin a următoarelor elemente în descrierea aspectelor generale ale proiectului:
analiza cerinţelor şi obiectivelor Autorităţii contractante şi/sau a factorilor decizionali cheie;
analiza situaţiei din sector şi o descriere detaliată a proiectului;
identificarea beneficiarilor/părţilor interesate, a rolurilor şi atitudinilor lor faţă de proiect;
cadrul strategic aferent.
Se recomandă detalierea obiectivelor pe care proiectul trebuie să le atingă pentru Autoritatea contractantă. Spre deosebire de contractele de achiziţie publică, care se axează în principal pe intrări
(inputuri), Autoritatea contractantă ar trebui să definească serviciul care urmează a fi prestat de către Concesionar. Prin urmare, de exemplu, în loc să se prevadă că rezultatul proiectului trebuie să fie “o clădire cu trei etaje pentru 500 de deţinuţi”, obiectivul proiectului de concesiune ar trebui să se constituie în “furnizarea unei capacităţi suplimentare de detenţie pentru 500 de deţinuţi, pentru 30 de ani, în conformitate cu anumite standarde, pentru a acoperi lipsa capacităţii închisorilor din ţară sau din regiune”.
O descriere completă a proiectului permite tuturor părţilor interesate să obţină o imagine de ansamblu asupra acestuia. Descrierea ar trebui bine structurată şi este recomandabil să fie axată pe furnizarea de răspunsuri pentru întrebări de bază, cum ar fi: ce? de ce? cum? şi când?
Descrierea se poate plasa în contextul unei analize a situaţiei actuale a sectorului relevant. Conţinutul analizei situaţiei corespunzătoare proiectului sau sectorului va fi diferit în funcţie de evoluţiile acestora.
Atât părţile interesate cât şi beneficiarii unui proiect pot fi instituţii publice sau private, cetăţeni sau comunităţi. Se recomandă nu numai identificarea părţilor interesate relevante şi a rolurilor lor, dar şi evaluarea atitudinii lor faţă de proiect (susţinere sau opoziţie) şi a capacităţii acestora de a influenţa buna derulare a proiectului.
Exemple de eventuale părţi interesate şi beneficiari ai proiectelor de concesiune
Utilizatorii
Autoritatea contractantă
Regiunea care cuprinde comunitatea din vecinătatea proiectului şi autorităţile acesteia
Ministerul Finanţelor Publice
Autorităţile de reglementare
Angajaţii – în cazul în care proiectul implică facilităţi existente sau furnizarea serviciilor publice
Antreprenorii generali şi furnizorii lor pentru proiect
Organizaţiile de mediu
Alţi operatori publici ai infrastructurilor similare
Populaţia din regiune sau din ţară
Finanţatorii
Organizaţii internaţionale (ex. UE)
Cel mai probabil, realizarea oricărui proiect de concesiune va fi practic legat de strategia specifică sectorului respectiv. Politicile relevante pot fi realizate la nivel comunitar, naţional, regional şi local. Un proiect naţional pentru construirea unei autostrăzi, de exemplu, poate fi poziţionat în contextul politicii de transport naţionale şi a UE. Un proiect pentru un nou sistem de colectare a deşeurilor poate fi o măsură care face parte dintr-o strategie regională. În acest sens, ar trebui evaluate şi descrise politicile relevante corespunzătoare proiectului, precum şi modalitatea în care proiectul respectă aceste politici.
4.4 Fezabilitatea tehnică
Pentru un proiect de concesiune de lucrări publice, fezabilitatea tehnică a proiectului a fost deja evaluată în cadrul Studiului de fezabilitate (a se vedea Secţiunea 1.1.1). Părţi semnificative ale acestei analize pot fi incluse (sau poate actualizate) în Studiul de fundamentare.
4.5 Specificaţii tehnice de calitate
Pentru un proiect de concesiune, Autoritatea contractantă trebuie să formuleze cerinţele tehnice referitoare la proiectarea, construcţia şi operarea proiectului (sau, în cazul unei Concesiuni de servicii, doar pentru operarea şi întreţinerea infrastructurii existente). Atunci când se atribuie un Contract de concesiune, Autoritatea contractantă nu trebuie să detalieze atât de mult rezultatul lucrărilor care trebuie realizate cât standardele tehnice de calitate la care trebuie prestat serviciul relaţionat obiectului contractului. Aceasta este o diferenţă cheie faţă de un proiect de achiziţie publică.
Definirea specificaţiilor tehnice relaţionate serviciilor acordă operatorilor economici oportunitatea de a- şi utiliza cel mai bine cunoştinţele, experienţa şi ideile inovatoare, fiind prin urmare un element esenţial pentru obţinerea unui raport cost-beneficiu pozitiv. O descriere mult prea detaliată a produsului restrânge libertatea operatorilor economici interesaţi de a veni cu propriile lor idei şi soluţii inovatoare, astfel încât, în final, valoarea adăugată de către operatorii economici nu este semnificativă. În acelaşi timp, este vital ca Autoritatea contractantă să îşi definească în mod cât mai exact obiectivele – obiective care urmează a fi realizate prin intermediul proiectului –, astfel încât Ofertanţii să cunoască aşteptările şi cerinţele pe care vor trebui să le îndeplinească. Acest lucru este descris adeseori ca o abordare orientată spre rezultat.
Nu numai că trebuie să fie clar care sunt obiectivele imediate, dar nu ar trebui să existe nicio îndoială în ceea ce priveşte efectele secundare ce ar putea surveni. Acest lucru necesită o viziune de ansamblu. Dacă este necesar, descrierea proiectului trebuie să includă şi o declaraţie referitoare la obiectivele privind politica viitoare ce trebuie promovată sau nu trebuie obstrucţionată prin realizarea proiectului.
Este la fel de important ca toate constrângerile referitoare la proiect, care afectează interesul public general, cum ar fi aspectele de mediu, sănătatea şi siguranţa cetăţenilor să fie identificate cât mai clar. Acelaşi lucru se aplică standardelor şi normativelor tehnice şi de calitate. Şi aici depinde de Autoritatea contractantă să stabilească standardele pe care proiectul trebuie să le respecte, şi nu soluţia tehnică prin care acestea trebuie îndeplinite. Cu condiţia ca standardele să rămână în limitele indicate, Ofertanţii trebuie să aibă destulă libertate să decidă singuri modalitatea în care vor elabora Ofertele tehnice.
Există două modalităţi prin care Autoritatea contractantă poate monitoriza dacă proiectarea, construcţia, întreţinerea şi operarea proiectului respectă standardele de calitate cerute.
Pe de o parte, se pot include clauze în cuprinsul Contractului de concesiune care să prevadă obligaţia Concesionarului de a preda proiectul tehnic şi detaliile de execuţie în vederea aprobării, în stadiile cheie ale proiectului. În acest caz, Ofertanţii au iniţiativa stabilirii detaliilor tehnice referitoare la proiectare, construcţie, întreţinere şi operare, iar Autoritatea contractantă are obligaţia de a analiza şi aproba propunerile prezentate.
Cea de a doua opţiune este ca Autoritatea contractantă să detalieze specificaţiile tehnice de calitate pentru diferitele faze ale proiectului, astfel încât să fie clar Ofertanţilor care dintre aceste specificaţii sunt cerinţe imperative (cerinţe principale) şi care pot fi interpretate ca plafoane minime ale standardelor sau normativelor tehnice la care va fi necesară raportarea (cerinţe minime relevante). Aceste cerinţe ar trebui să facă parte integrantă din cadrul Contractului de concesiune. În cazurile în care Ofertanţii pot demonstra că soluţiile tehnice propuse de ei sunt echivalente sau depăşesc cerinţele minime relevante, Autoritatea contractantă este obligată să le accepte.
4.6 Fezabilitate economică
Fezabilitatea economică a proiectului implică estimarea costurilor şi veniturilor pe întreaga durată de viaţă a proiectului, inclusiv identificarea şi cuantificarea financiară a riscurilor proiectului, a celei mai adecvate structuri a Concesiunii şi a analizei economico-financiare (Value for Money) corespunzătoare structurii Concesiunii respective în comparaţie cu opţiunea realizării proiectului în regim de achiziţie
publică. Această analiză reprezintă un exerciţiu relativ complex, explicat în detaliu în cuprinsul Titlului 3.
4.7 Fezabilitate financiară
Fezabilitatea financiară a proiectului prezintă elemente distincte faţă de fezabilitatea economică. Chiar dacă o Concesiune poate genera un rezultat pozitiv al analizei economico-financiare (Value for Money), aceasta trebuie să fie de asemenea accesibilă din punct de vedere financiar pentru Autoritatea contractantă. În cazul unei Concesiuni de lucrări publice, atât instituţiile finanţatoare, cât şi investitorii, trebuie să fie dispuşi să furnizeze finanţarea adecvată pentru proiect. Această cerinţă este denumită generic Bancabilitate.
Paragraful 1.4.7.1 Accesibilitatea proiectului pentru Autoritatea contractantă
Costurile proiectului pentru Autoritatea contractantă pot rezulta în mod direct din Costul comparativ de referinţă întrucât acest instrument prezintă o estimare a costurilor şi veniturilor pe întreaga durată de viaţă a unui proiect atribuit prin procedură de achiziţie publică tradiţională (a se vedea Capitolul 3.2).
În cazul în care Autoritatea contractantă achită (parţial) serviciile care vor fi furnizate de către Concesionar, ar trebui evaluat dacă aceasta îşi poate într-adevăr permite plăţile pe termen lung ale Concesiunii.
Nivelul estimat al plăţilor ar trebui analizat din următoarele perspective:
a. Planificarea pe termen scurt, mediu şi lung: alocările bugetare multi-anuale previzionate pentru sectorul relevant.
b. Identificarea posibilelor surse de finanţare/acoperire a plăţilor.
c. Capacitatea de a realiza alte proiecte de Concesiune în viitor.
Chiar dacă abordarea ar fi ca plăţile să fie generate în mod direct şi complet de către utilizatorii finali, accesibilitatea trebuie luată în calcul. Dacă taxa de utilizare este prea mică, structura economică a proiectului nu va funcţiona. În acel moment este relevant să se analizeze dacă Autoritatea contractantă va interveni şi va susţine financiar proiectul. Un astfel de aranjament trebuie să fie accesibil.
Concesiunile sunt rareori gratuite
Există o concepţie generală eronată conform căreia proiectele de concesiune sunt gratuite pentru Autorităţile contractante. De cele mai multe ori, Autoritatea contractantă este cea care realizează plăţi către Concesionar pentru prestarea serviciilor ce fac obiectul contractului. Cu toate acestea, costurile sunt ulterior eşalonate pe toată durata derulării Concesiunii. Prin urmare, impactul bugetar pe termen lung trebuie evaluat cu atenţie pentru a preveni o situaţie în care plăţile aferente contractului depăşeşc alocările bugetare previzionate.
În acest context, pentru proiectele de concesiune de lucrări publice sau concesiune de servicii în care sunt implicate fonduri publice, aşa cum sunt definite acestea de Legea 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, considerăm că se impune consultarea Ministerului Finanţelor Publice anterior momentului încheierii contractului.
Paragraful 1.4.7.2 Tratamentul contabil aplicabil Concesiunilor
Structura unei Concesiuni poate permite Autorităţilor contractante să îşi eşaloneze costurile pe întreaga durată a contractului. Autorităţile publice au de obicei resurse financiare limitate care pot fi alocate
investiţiilor sau îmbunătăţirii serviciilor publice. De asemenea, capacitatea lor de a acumula datorii este limitată, în special din cauza normelor UE.
Un factor principal care determină utilizarea concesiunilor ca modalitate alternativă de realizare a proiectelor de interes public este că aceste proiecte să nu determine efecte asupra deficitului bugetar şi asupra datoriei publice a statului. Acest lucru presupune analiza riscurilor aferente Contractului de concesiune şi implicit a modalităţii de finanţare a contractului (inclusiv prin garanţii de stat, dacă este cazul), cu determinarea clasificării activului implicat în Contractul de concesiune ca fiind guvernamental sau înregistrat ca extra-bilanţier de către stat.
De regulă, activul implicat în proiectele de concesiune ar trebui înregistrat extra-bilanţier dacă:
riscul construcţiei şi
oricare dintre riscul de piaţă sau riscul de disponibilitate sunt asumate de Concesionar.
În plus faţă de această alocare a riscurilor de bază, trebuie efectuată o analiză detaliată a principalelor caracteristici ale proiectului în ceea ce priveşte alocarea tuturor categoriilor de riscuri, principiile mecanismului de plată şi aranjamentele financiare aferente, clauzele de reziliere a contractului şi cele privind alocarea, la finalul contractului, a activului implicat în contract. Este posibil ca după o astfel de analiză să fie necesar să se efectueze ajustările necesare pentru ca proiectul să dobândească acest statut extra-bilanţier pentru stat.
Autorităţile contractante trebuie să consulte UCCPPP din cadrul Ministerului Finanţelor Publice în timpul pregătirii şi atribuirii Contractelor de concesiune. UCCPPP din cadrul Ministerului Finanţelor Publice va coordona activitatea de analiză a tuturor elementelor cu impact asupra deficitului bugetar şi datoriei publice, specifice proiectului, şi va consulta Institutul Naţional de Statistică, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu responsabilităţi în domeniul statisticii (şi, totodată, instituţie responsabilă cu analiza riscurilor aferente contractelor PPP în baza Deciziei Eurostat nr 18/2004 privind Tratamentul proiectelor de PPP). În cazul în care autorităţile naţionale sunt nesigure în legătură cu clasificarea contractelor, documentele pot fi trimise spre analiză EUROSTAT, biroul statistic al Uniunii Europene. Cu toate acestea, se recomandă ca de îndată ce s-a definitivat structura financiară şi juridică a proiectului propus, tratamentul contabil al acestuia să fie reconfirmat de către EUROSTAT pe baza datelor transmise de Institutul Naţional de Statistică.
Cu alte cuvinte, analiza proiectului de contract corespunzător deciziei Eurostat 18/2004 privind Tratamentul proiectelor PPP este obligatorie şi determinantă din perspectiva implicaţiilor contractului asupra deficitului bugetar şi al datoriei publice, având în vedere că atunci când activul implicat în Contractul de concesiune este clasificat ca fiind activ guvernamental, întreaga valoare a contractului afectează negativ deficitul bugetar şi datoria guvernamentală.
Determinarea tratamentului contabil aplicabil unui proiect de concesiune reprezintă un exerciţiu complex
Determinarea tratamentului contabil nu este o analiză statică şi fixă. Există diverse aspecte care trebuie luate în considerare iar delimitarea dintre clasificarea bilanţieră şi extra-bilanţieră a activelor poate fi extrem de dificil de realizat în practică. În plus, politica UE în domeniu s-ar putea modifica în viitor. UCCPPP din cadrul MFP va actualiza în permanenţă informaţile referitoare la normele comunitare relevante. Se recomandă consultarea Manualului PPP atunci când se evaluează tratamentul contabil al activelor relaţionate proiectelor de concesiune.
Paragraful 1.4.7.3. Bancabilitate: testarea pieţei
Deşi nu reprezintă o cerinţă legală imperativă, evaluarea bancabilităţii unui proiect de concesiune prin testarea pieţei este o modalitate recomandată pentru a stabili fezabilitatea finală şi atribuirea cu succes a Contractului de concesiune. Acest exerciţiu de “testare a pieţei” ar trebui efectuat atunci când s-a
stabilit structura iniţială a proiectului (a se vedea Capitolul 3.3). Rezultatele testării pieţei ar trebui luate în calcul la definitivarea structurii acestuia.
Fiecare investitor interesat îşi va urmări propriile obiective comerciale în cadrul proiectului, acest lucru generând un grad diferit de acceptare a riscurilor şi, implicit, solicitarea unei rentabilităţi aferente capitalului investit. Prin urmare, este important ca proiectul să fie discutat cu potenţiali finanţatori interesaţi de pe piaţă în vederea obţinerii unui punct de vedere asupra structurii proiectului şi repartiţiei riscurilor. Dacă proiectul avut în vedere implică riscuri specifice, care ar putea avea un impact semnificativ asupra succesului financiar al proiectului, se recomandă ca alocarea acestor riscuri să se discute în mod explicit cu operatorii economici interesaţi şi cu finanţatorii. Acest lucru are scopul de a evita consecinţe negative în etapele ulterioare, de atribuire a contractului.
Acest exerciţiu se efectuează de obicei de către consultanţii juridici şi financiari în perioada de structurare a proiectului printr-un proces de contactare a potenţialilor investitori şi finanţatori în vederea obţinerii opiniilor constructiv relaţionate proiectului respectiv. Iniţial, se întocmeşte o listă cu jucătorii relevanţi de pe piaţă care vor fi abordaţi. Acestora li se transmite un chestionar prin care li se solicită punctul de vedere în legătură cu principalele elemente ale proiectului.
Lista ilustrativă a aspectelor care pot fi luate în discuţie cu potenţialii investitori şi finanţatori pentru a testa bancabilitatea proiectului
1.Valoarea Concesiunii, măsurată în termenii costurilor de capital estimate, la valorile lor prezente; spre exemplu, mărimea proiectului ar trebui să fie suficient de atractivă pentru jucătorii cu o bună reputaţie pe piaţă, dar în acelaşi timp nu ar trebui să depăşească un anumit prag pentru a nu face finanţarea problematică sau imposibilă.
2.Capacitatea totală de finanţare prin împrumut, disponibilă la momentul respectiv pentru un proiect de concesiune (în special dacă proiectul face parte dintr-un program de investiţii mai amplu), luând în calcul preţurile, moneda, scadenţa, garanţia şi perspectiva de timp a aranjamentului financiar.
3.Finanţatorii vor dori să fie asiguraţi că există un cadru legislativ clar înainte de începerea procedurii de atribuire şi că aceasta va fi bine structurată şi gestionată.
4.Bonitatea Autorităţii contractante (în special atunci când Concesiunea se bazează pe plăţi de disponibilitate suportate de către Autoritatea contractantă, investitorii şi finanţatorii trebuie să aibă încredere că aceasta îşi poate îndeplini obligaţiile financiare pe termen lung).
5.Poate fi testat nivelul până la care investitorii şi finanţatorii sunt pregătiţi să îşi asume riscul comercial sau dacă proiectul ar trebui structurat astfel încât numai riscul de disponibilitate să fie transferat.
6.Clauzele contractuale referitoare la reziliere vor trebui să identifice măsurile speciale care se vor lua, în special în legătură cu împrumutul contractat de Concesionar, în cazul rezilierii contractului.
7.Prevederile Contractului de concesiune stabilite în conformitate cu standardele pieţei (inclusiv Matricea alocării riscurilor şi Mecanismul de plată) ar trebui să se constituie într-o garanţie pentru realizarea unui proces de atribuire a contractului în mod rapid şi corect.
8.Calendarul Autorităţii contractante prin care se stabileşte momentul lansării proiectului pe piaţă şi momentul demarării construcţiei: este util să se clarifice acest aspect pentru a se asigura că apetitul pieţei nu este distras de prea multe alte proiecte similare care sunt promovate pe piaţă în acelaşi timp, ceea ce ar putea avea un impact negativ asupra întregii concurenţe. De asemenea, un program prea ambiţios sau chiar nerealist referitor la etapele procedurii de atribuire şi realizare a construcţiei ar putea duce la primirea unor Oferte mai puţin atractive.
Punctele de vedere referitoare la caracteristicile cheie ale proiectului colectate de pe piaţă ar trebui analizate cu atenţie. Dacă este necesar, Autoritatea contractantă ar trebui să ia în considerare chiar modificarea anumitor aspecte ale proiectului (de exemplu alocarea riscurilor) pentru a preveni eşecul procedurii de atribuire. Un exerciţiu de testare a pieţei nu ar trebui să fie o comunicare unidirecţională, ci ar trebui să transmită un mesaj credibil investitorilor şi finanţatorilor şi să atragă interesul acestora în legătură cu proiectul respectiv.
Paragraful 1.4.7.4 Bancabilitatea unui proiect de concesiune de lucrări publice: parametri financiari
Chiar dacă investitorii şi finanţatorii acceptă structura generală a proiectului propusă de Autoritatea contractantă, ei vor avea în mod evident cerinţe specifice de natură financiară. Investitorii vor solicita o Rată de rentabilitate a capitalului investit iar finanţatorii vor solicita dobândă pentru împrumuturile acordate.
În cazul în care Autoritatea contractantă alocă plăţi de disponibilitate periodice pentru serviciile ce fac obiectul contractului, subiectul nu mai prezintă un interes atât de aparte. În acest caz, Ofertanţii îşi pot include în Oferta financiară cu care se prezintă în procedura de atribuire toate costurile pentru îndeplinirea obiectivelor financiare.
În cazul în care (doar) utilizatorii finali achită contravaloarea serviciilor prestate, acest lucru influenţează bancabilitatea. Realizarea obiectivelor economico-financiare ale proiectului depind în acel moment de numărul estimat de utilizatori, de utilizarea efectivă a serviciului de către aceştia şi de disponibilitatea acestora de a achita contravaloarea serviciilor prestate. În timpul procesului de testare a pieţei din punctul de vedere al bancabilităţii, potenţialii investitori şi finanţatori nu deţin încă aceste informaţii. Prin urmare, în acest caz, Autoritatea contractantă este cea care trebuie să evalueze dacă proiectul este fezabil din punct de vedere financiar.
În timpul procedurii de atribuire a Contractului de concesiune, Ofertanţii îşi fac propriul Model financiar (a se vedea Titlul 4) cu ajutorul căruia calculează parametrii financiari cheie. Principalii parametri sunt: Rata internă de rentabilitate (RIR), Valoarea actualizată netă (VAN) şi Rata de acoperire a serviciului datoriei. Toate valorile alocate acestor parametrii nu trebuie să atingă sau să depăşească nivelele minime prevăzute în cadrul Documentaţiei de atribuire. Parametrii şi nivelele lor utilizate în general în practică sunt detaliate în cadrul Capitolului 4.7. Pentru a evalua bancabilitatea proiectului, Autoritatea contractantă ar trebui să calculeze parametrii cu ajutorul Modelului comparativ şi să determine dacă aceştia ating într-adevăr sau depăşesc nivelele minime pe care investitorii şi finanţatorii previzionează să le folosească. Dacă nu este cazul, este posibil ca structura proiectului de concesiune să necesite ajustări. În cazul în care aceste ajustări nu satisfac obiectivele şi necesităţile Autorităţii contractante, poate rezulta că proiectul nu este bancabil.
4.8 Durata Concesiunii
Durata Concesiunii este stabilită în cadrul Contractului de concesiune şi reprezintă perioada în care Concesionarul va realiza lucrările şi va presta serviciile ce fac obiectul dreptului său de exploatare. Bunurile publice rezultate în cadrul proiectului de concesiune se transferă cu titlu gratuit Autorităţii contractante, în bună stare şi libere de orice sarcină sau obligaţie, în conformitate cu standardele tehnice de calitate prevăzute în contract, la sfârşitul perioadei de concesionare.
Atunci când se stabileşte o durată a Concesiunii adecvată, trebuie luaţi în calcul câţiva factori cheie. Există prevederi legale exprese care prevăd că durata unui Contract de concesiune se stabileşte astfel încât să se evite restricţionarea artificială a accesului la competiţie, să se asigure un nivel minim de profit ca urmare a exploatării într-o perioadă dată, să se asigure un nivel rezonabil al preţurilor pentru prestaţiile care vor fi efectuate pe durata contractului şi a altor costuri ce urmează a fi suportate de către utilizatorii finali. Durata maximă a Concesiunii trebuie stabilită pe baza elementelor prezentate în cadrul Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare şi va fi aprobată de către conducătorul Autorităţii contractante prin act administrativ.
În plus, durata Concesiunii ar trebui să fie cel puţin egală cu durata celui mai lung contract de împrumut contractat de către Concesionar. În caz contrar, la finalizarea perioadei de concesionare ar rămâne credite neplătite legate de proiect, fapt ce poate complica returnarea obiectului Concesiunii către Autoritatea contractantă.
În mod normal, Concesiunea se poate încheia la 3-5 ani de la ultima rambursare anticipată a împrumuturilor; totodată, perioada cuprinsă între rambursarea finală şi încheierea perioadei de concesiune se numeşte “perioadă reziduală”.
Nu există o „durată standard recomandată în cazul tuturor proiectele de concesiune”. Durata va fi diferită în funcţie de sectoare (infrastructură rutieră, utilităţi publice, educaţie, sănătate etc.) şi chiar şi în cadrul aceluiaşi sector, fiind determinată în principal de scopul proiectului. În general, în sectoare precum infrastructura rutieră şi utilităţile publice se regăsesc cele mai lungi durate de concesiune, depăşind adesea 20 de ani. Acesta este un aspect inerent al relaţiei dintre valoarea investiţiei, gradul implicării sectorului privat şi perioada necesară pentru a asigura rentabilitatea adecvată a capitalului propriu angajat şi a refinanţa investiţiile viitoare.
În aceşti parametri, durata maximă a Concesiunii poate fi analizată evaluând rezultatele Analizei economico-financiare (Value for Money) realizate pentru durate diferite de concesionare în cadrul Modelului financiar. În general, durata maximă a Concesiunii se bazează pe stabilirea „celei mai economice durate a concesiunii”, respectiv durata Concesiunii estimată să ofere cel mai bun Raport cost – beneficiu pentru Autoritatea contractantă.
Pentru a evalua cea mai economică durată a Concesiunii, parametrii economici cum ar fi RIR şi VAN se pot calcula pentru durate diferite ale Concesiunii. Cu toate acestea, contribuţia experţilor tehnici este vitală întrucât costurile de întreţinere pot creşte disproporţionat de îndată ce perioada de viaţă a facilităţilor a expirat. În cazul taxelor plătite de utilizatorii finali, efectele mai multor perioade alternative de concesionare estimate în funcţie de diferite nivele ale taxelor directe ar trebui de asemenea evaluate, aceasta reprezentând şi o cerinţă legală.
Pentru a determina durata maximă a Concesiunii, Autoritatea contractantă poate aplica două metode:
1.Durata maximă a Concesiunii este fixă şi este egală cu cea mai economică durată a Concesiunii, cu condiţia ca această durată să determine şi nivele acceptabile ale taxelor de utilizare, după caz;
2.Durata Concesiunii este variabilă. Operatorilor economici le este solicitată depunerea unei Oferte pe baza (celei mai economice) durate ‘standard’ a Concesiunii. Durata maximă a Concesiunii este stabilită ca fiind cu câţiva (de exemplu cinci) ani mai mare decât cea mai economică durată a Concesiunii. Ofertanţilor li se acordă posibilitatea depunerii unei Oferte alternative în baza unei durate alternative a Concesiunii (care nu va fi mai mare decât durata maximă a Concesiunii). În cazul în care o durată alternativă a Concesiunii pare să genereze un raport cost – beneficiu mai bun şi/sau nivele mai accesibile ale taxelor pentru utilizatorii finali decât durata ‘standard’ a Concesiunii, atunci Autoritatea contractantă poate decide să semneze contractul pentru durata alternativă a Concesiunii.
4.9 Aspecte de mediu
În cazul în care Concesiunea implică realizarea de lucrări publice, Concesionarul va solicita autorizaţiile necesare. Pentru a obţine aceste autorizaţii, legislaţia română prevede luarea în considerare a aspectelor de mediu. Eventualul impact al proiectului asupra mediului este calculat în cadrul unui Studiu de evaluare a impactului asupra mediului (SEIM). SEIM conţine măsuri de monitorizare a impactului proiectului asupra mediului atât în timpul perioadei de construcţie cât şi în timpul întregii perioade de viaţă a proiectului. Acesta conţine de asemenea soluţii de atenuare a oricăror efecte negative asupra mediului, minimalizând astfel impactul estimat. SEIM va fi prezentat Ministerului Mediului sau autorităţilor locale cu atribuţii în domeniu pentru analiză şi pentru emiterea Autorizaţiei de Mediu pentru proiect.
Deseori proiectele de concesiune implică investiţii ample care sunt finanţate în principal de consorţii bancare. Riscurile sociale şi de mediu antrenate de un proiect de dezvoltare sunt o problemă principală
pentru instituţiile finanţatoare. Norme care abordează probleme de mediu şi sociale au fost adoptate de acestea şi pot fi studiate în vederea structurării proiectului în mod corespunzător. De exemplu, Equator Principles (realizat în baza liniilor directoare şi a politicilor de salvgardare ale Băncii Mondiale şi IFC) a devenit standardul de evaluare şi gestionare a riscurilor de mediu şi sociale în finanţarea proiectelor, acest lucru ajutând la accelerarea luării unor decizii în domenii ce vizează asumarea riscurilor de mediu şi a celor sociale de către instituţiile financiare. Instituţiile financiare care au adoptat sistemul Equator Principles (IFEP) au acţionat astfel pentru a se asigura că proiectele pe care le finanţează sunt dezvoltate într-o manieră responsabilă din punct de vedere social şi reflectă practici constructive, de protejare a mediului. Conform acestora, efectele negative asupra ecosistemelor şi comunităţilor afectate de proiect ar trebui evitate acolo unde este posibil, iar dacă acest impact nu poate fi evitat, acestea ar trebui reduse, atenuate şi/sau compensate corespunzător. Aceste principii sunt menite să servească drept linie directoare şi cadru general pentru implementarea, de către fiecare instituţie finanţatoare, a propriilor politici, proceduri şi standarde interne sociale şi de mediu în legătură cu activităţile de finanţare a proiectelor.
Efecte potenţiale asupra mediului
O Concesiune în general şi un Contract de concesiune de lucrări publice în special, pot avea efecte variate asupra mediului, efecte ce trebuie evidenţiate în cadrul Studiului de evaluare a impactului asupra mediului. Mai jos vă prezentăm un cadru minim de referinţă util în realizarea unui astfel de Studiu. Această listă nu intenţionează a fi una exhaustivă.
Efecte asupra populaţiei
Efectele asupra vieţii sociale şi economice a populaţiei trebuie minimizate, ceea ce poate implica inclusiv relocarea oamenilor care locuiesc în vecinătatea proiectului în noi aşezări adecvate, schimbări ale fluxului de trafic în preajma şantierului de construcţie, luarea de măsuri pentru asigurarea colectării şi transportului deşeurilor aferente construcţiei, în mod corespunzător, etc.
Efecte asupra apei
Eventualele efecte (poluarea) ale construcţiei asupra resurselor de apă subterane vor trebui evitate sau minimizate, ceea ce poate necesita diverse măsuri.
Efecte asupra aerului
Orice poluare a aerului, de exemplu din cauza emisiilor sau transportului de materiale fine va trebui evitată sau minimizată, ceea ce poate necesita diverse măsuri.
Efecte asupra solului
Evitarea oricăror efecte negative asupra solului, de exemplu poluarea sau eroziunea, poate necesita diverse măsuri.
Efecte asupra florei şi faunei
Pentru a evita sau minimiza orice efecte negative asupra florei şi faunei, pot fi necesare diverse măsuri; pot fi afectate în special speciile pe cale de dispariţie sau coridoarele naturale pentru deplasarea animalelor.
Efecte asupra peisajului
Pentru a preveni sau minimiza efectele negative asupra peisajului, utilizarea gropilor de gunoi temporare poate fi limitată iar pe aceste amplasamente se pot realiza proiecte speciale de reîmpădurire.
Efecte asupra patrimoniului istoric şi cultural natural
Măsurile generale de ocrotire a zonelor protejate sau, eventual, a noilor situri arheologice pot genera conservarea permanentă în timpul lucrărilor de construcţie. În caz de descoperire a unor noi situri arheologice, pot fi necesare măsuri pentru examinarea şi înregistrarea acestora.
Efecte ale zgomotului, vibraţiei şi luminilor
Pot fi necesare măsuri pentru reducerea oricăror efecte negative ale zgomotului, vibraţiei şi luminii asupra mediului, ceea ce ar putea implica tehnici de construcţie specifice şi restricţii de folosire a anumitor echipamente.
Efecte asupra infrastructurilor existente
Pentru a împiedica contactul cu instalaţiile electrice existente (reţelele de transport energie) poate fi necesară relocarea liniilor specifice. Pentru a împiedica deteriorarea infrastructurii rutiere şi feroviare existente sau perturbarea traficului pe aceste rute, poate fi necesară executarea de lucrări protectoare temporare cu scopul de a separa circulaţia de zona lucrărilor.
4.10 Aspecte sociale
Considerente de ordin social impun tuturor proiectelor de investiţii luarea unor măsuri pentru reducerea impactului negativ asupra populaţiei şi adaptarea acestora culturii comunităţilor locale şi beneficiarilor proiectelor. În cazurile în care efectele negative nu pot fi evitate, ar trebui să se facă eforturi pentru atenuarea acestora cu scopul asigurării că populaţia afectată îşi poate reface sau îmbunătăţi standardul de viaţă, în condiţii similare celor existente anterior implementării proiectului.
Referitor la obiectul evaluării efective a impactului social, există puţine referiri la nivel de recomandare. Cu toate acestea, Autoritatea contractantă ar trebui să încerce identificarea, în cadrul Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare, a cetăţenilor sau comunităţilor care sunt sau ar putea fi afectate de realizarea proiectului şi în ce mod. Pe de o parte, piaţa (locală) a muncii ar putea fi afectată, pe de altă parte populaţia ar putea fi afectată în existenţa cotidiană. În orice caz, se recomandă rezumarea consecinţelor estimate ale proiectului pentru piaţa (locală) a muncii în raport cu numărul de locuri de muncă ce urmează fi create şi/sau desfiinţate.
Evaluarea impactului social
În Statele Unite ale Americii, unde există o experienţă relevantă în evaluarea impactului social a proiectelor de investiţie, a fost publicat un set de linii directoare care prezintă o gamă largă de factori sociali care ar trebui luaţi în considerare la realizarea unor astfel de studii. Aşa-numita Evaluare a impactului social (EIS) se efectuează adesea ca parte a Studiului de evaluare a impactului asupra mediului sau în plus faţă de aceasta.
În conformitate cu practicile utilizate în realizarea EIS, o modalitate convenabilă de conceptualizare a impactului social este reprezentată de modificările ce survin în structura unuia sau mai multora dintre elementele de mai jos:
modul de viaţă al oamenilor – adică cum trăiesc, muncesc, îşi petrec timpul liber şi interacţionează unii cu alţii în fiecare zi;
cultura acestora – cu alte cuvinte, convingerile, convenţiile, valorile lor comune, limba şi dialectul lor;
comunitatea acestora – coeziunea, stabilitatea, caracterul, serviciile şi facilităţile acesteia;
sistemele lor politice – măsura în care oamenii pot participa la decizii care le afectează viaţa, nivelul de democratizare implementat şi resursele mobilizate în acest scop;
mediul în care trăiesc – calitatea aerului şi apei utilizate de oameni, disponibilitatea şi calitatea hranei pe care o consumă, nivelul de pericol sau risc, praf şi zgomot la care sunt expuşi, raportarea sistemului de canalizare la nevoile acestora, siguranţa lor fizică precum şi accesul la resurse şi controlul acestora;
sănătatea şi bunăstarea cetăţenilor – sănătatea reprezintă o stare de bunăstare completă fizică, mentală, socială şi spirituală şi nu doar absenţa bolii sau infirmităţii;
drepturi personale şi de proprietate – în special dacă oamenii sunt afectaţi din punct de vedere economic sau experimentează un dezavantaj personal care poate include o violare a libertăţilor lor civile;
temerile şi aspiraţiile lor – percepţiile lor referitoare la siguranţa propriei persoane, temerile referitoare la viitorul comunităţii lor şi aspiraţiile privind viitorul lor şi al copiilor lor.
4.11 Aspecte instituţionale
Aspectele instituţionale ale Concesiunii se referă la structura juridică a Concesiunii. Se recomandă să se stabilească exact în cadrul Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare natura juridică a contractului care a fost ales, fie Contract de concesiune de lucrări publice, fie Contract de concesiune de servicii, împreună cu o scurtă fundamentare a acestei alegeri (a se vedea Secţiunea 1.2.3).
În plus, se recomandă includerea în descrierea structurii juridice a Concesiunii a tuturor aspectelor instituţionale specifice entităţilor care sunt implicate direct sau indirect în proiect. Ar trebui să se detalieze în mod explicit caracteristicile Autorităţii contractante sau asocierii de Autorităţi contractante care va încheia Contractul de concesiune, structura contractuală în care acestea vor fi implicate şi, după caz, autorităţile publice care vor fi direct implicate în derularea proiectului, precum şi rolul acestora.
Paragraful 1.4.11.1 Părţile contractante
Principalele părţi contractante într-un Contract de concesiune sunt, pe de o parte, Concedentul (Autoritatea contractantă) şi pe de altă parte Concesionarul, care poate fi orice persoană fizică sau juridică de drept privat, română sau străină, sau un grup de astfel de persoane. Calitatea de Concesionar o poate avea şi o societate comercială înfiinţată special pentru realizarea obiectului Concesiunii (SPV – a se vedea Paragraful 1.4.11.2).
Statutul juridic al Autorităţii contractante (Concedentului)
În orice Contract de concesiune, poate avea calitatea de Autoritate contractantă (Concedent) doar una dintre următoarele entităţi:
a)oricare organism al statului - autoritate publică sau instituţie publică - care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local;
b)oricare organism de drept public, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general fără caracter comercial sau industrial şi care se află cel puţin în una dintre următoarele situaţii:
–este finanţat, în majoritate, de către o Autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;
–se află în subordinea sau este supusă controlului unei Autorităţi contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public;
–în componenţa consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiţi de către o Autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;
c)oricare asociere formată din una sau mai multe Autorităţi contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b).
Paragraful 1.4.11.2 Compania de proiect (SPV)
Prin Companie de proiect (SPV) se înţelege o societate comercială rezidentă în România, constituită de Concedent, prin unităţi aflate în subordinea sau sub autoritatea sa, şi Concesionar, funcţionând în baza legii şi având ca unic scop realizarea obiectivelor Concesiunii de lucrări publice sau de servicii.
Figura 3: Structura de bază proprie unei Companii de proiect.
Autoritatea Contractanta
Concesionarul
actiuni
Compania de Proiect
actiuni
Există şi situaţii în care Concedentul alege să nu participe alături de Concesionar la constituirea Companiei de proiect. În acest caz, Compania de proiect (SPV) poate fi finanţată din două surse principale de capital:
capitalul propriu investit sau capitalul acţionarilor, provenit de la Concesionarul care îşi asumă riscurile Concesiunii în schimbul obţinerii unui profit rezonabil;
împrumuturile din partea instituţiilor finanţatoare (organizaţii financiare internaţionale, bănci comerciale etc) care asigură finanţarea în schimbul unor plăţi periodice regulate ale împrumutului principal, dobânzilor şi comisioanelor aferente.
Aşadar, în practică, Compania de proiect va finanţa realizarea investiţiilor care fac obiectul contractului. Pe durata Concesiunii, aceasta va folosi venituri din proiect pentru a plăti împrumutul principal, dobânzile şi comisioanele aferente, precum şi pentru a realiza rambursarea capitalului propriu investit de acţionari la o Rată internă de rentabilitate (RIR) stabilită prin contract.
Paragraful 1.4.11.3 Alte autorităţi publice indirect implicate în proiect
Deseori, alte autorităţi publice care nu sunt parte a Contractului de concesiune pot influenţa succesul proiectului. În anumite cazuri trebuie obţinute anumite avize (autorizaţii/aprobări) de la Autorităţile de reglementare ale diferitelor sectoarelor de activitate. Aceste autorităţi, precum şi obiectul şi procedura exactă de emitere a acestor avize (autorizaţii/aprobări) trebuie menţionate în cuprinsul Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare.
În alte cazuri poate fi necesară cooperarea cu alte autorităţi publice. În cazul unui proiect pentru construcţia şi operarea unui aeroport, de exemplu, buna colaborare dintre reprezentanţii autorităţilor locale, vamă, servicii secrete şi alte autorităţi publice ar putea fi benefică pentru implementarea cu succes a proiectului. Autoritatea contractantă poate aşadar să pună bazele unui acord cu alte autorităţi publice care să statueze colaborarea dintre acestea. Acest lucru poate creşte încrederea Ofertanţilor în proiect şi în implementarea cu succes a acestuia. Se recomandă detalierea în cuprinsul Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare a modului în care Autoritatea contractantă intenţionează să coopereze cu celelalte autorităţi publice pentru bunul mers al proiectului.
4.12 Procesul decizional
După finalizarea Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare, Autoritatea contractantă ar trebui să înceapă pregătirea procedurii de atribuire în cazul în care Studiul de fundamentare a deciziei de concesionare arată că:
1.Realizarea proiectului în regim de concesiune va genera un raport cost-beneficiu pozitiv în comparaţie cu realizarea proiectului în regim de achiziţie publică tradiţională;
2.A fost demonstrată bancabilitatea proiectului;
3.A fost fundamentată accesibilitatea proiectului pentru Autoritatea contractantă.
În cazul în care proiectul nu întruneşte unul dintre aceste criterii, atribuirea proiectului în regim de concesiune poate eşua. În acest caz se recomandă reanalizarea oportunităţii realizării proiectului în regim de achiziţie publică.
Studiul de fundamentare a deciziei de concesionare trebuie aprobat de conducătorul Autorităţii contractante printr-o hotărâre, ordin sau decizie, după caz.
Titlul 2 al prezentului Ghid prezintă toate etapele derulării unei proceduri de atribuire a unui Contract de concesiune de lucrări publice sau servicii, descriind strategiile de atribuire, caracteristicile procedurilor de atribuire aplicabile şi liniile directoare în vederea alegerii celei mai adecvate proceduri de atribuire. Titlul conţine detalierea conţinutului cadru al Documentaţiei de atribuire şi explicitează prevederile legale relevante pe care orice Autoritate contractantă trebuie să le respecte.
Capitolul 2.7 conţine detalierea procedurilor referitoare la contestaţii.
Legislaţia relevantă
OUG nr. 34/2006
HG nr. 71/2007
HG nr. 925/2006
HG nr. 1660/2006
În cadrul procedurii de atribuire sunt implicate diverse entităţi. La nivelul Autorităţii contractante, cele mai importante sunt Colectivul de coordonare şi supervizare (CCS), Comisia de evaluare, compartimentul intern specializat în domeniul achiziţiilor publice şi/sau concesiunilor, precum şi conducătorul Autorităţii contractante. În afara Autorităţii contractante, instituţii şi autorităţi precum Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) şi Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice (UCVAP), Unitatea Centrală pentru Coordonarea Parteneriatului Public-Privat (UCCPPP), Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC), precum şi instanţa judecătorească competentă au roluri şi responsabilităţi specifice.
Colectivul de coordonare şi supervizare (CCS) are un rol important în pregătirea procedurii de atribuire a Contractului de concesiune. Principalele sale responsabilităţi sunt:
fundamentarea deciziei de concesionare şi stabilirea duratei maxime a Concesiunii;
elaborarea Documentaţiei de atribuire (a se vedea Capitolul 2.3);
stabilirea procedurii de atribuire a Contractului de concesiune (a se vedea Capitolul 2.2).
Rolul CCS se încheie, în funcţie de tipul procedurii de atribuire alese:
la data depunerii Ofertelor în cazul aplicării procedurii de Licitaţie deschisă
la data depunerii Candidaturilor în cazul aplicării procedurilor de Licitaţie restrânsă şi Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;
la data depunerii Ofertelor finale, în cazul aplicării procedurii de Dialog competitiv.
Comisia de evaluare îşi începe activitatea odată cu depunerea Candidaturilor (în cazul Licitaţiei restrânse, Dialogului competitiv sau Negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare) sau deschiderea Ofertelor (în cazul Licitaţiei deschise). Se recomandă ca toţi sau măcar o parte a membrilor CCS să fie numiţi ca membri ai Comisiei de evaluare, pentru asigurarea continuităţii procesului.
De asemenea, conducătorul Autorităţii contractante are un rol cheie pe parcursul derulării procedurii de atribuire a Contractului de concesiune. Pe perioada organizării şi derulării procedurii de atribuire, acesta are următoarele responsabilităţi (a se vedea Secţiunea 1.3.4):
numirea Comisiei de evaluare pentru atribuirea Contractului de concesiune, a membrilor de rezervă şi a experţilor externi cooptaţi în cadrul comisiei de evaluare, propuşi de preşedintele Comisiei de evaluare;
emiterea mandatului acordat Comisiei de evaluare în limita căruia aceasta va derula dialogul cu Candidaţii (în cazul procedurii de Dialog competitiv) sau va purta negocierile (în cazul procedurii de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare); aprobarea notei justificative întocmite în cazul aplicării procedurii de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;
aprobarea raportului procedurii de atribuire, precum şi, după caz, a rapoartelor elaborate pentru etapele sau fazele intermediare ale procedurii de atribuire aplicate;
aprobarea notelor justificative privind prelungirea perioadei de atribuire, atunci când este cazul.
Autoritatea contractantă este cea care, conform prevederilor legale, îşi asumă întreaga responsabilitate pentru derularea procedurii de atribuire a Contractelor de concesiune şi are obligaţia finalizării acesteia prin încheierea Contractului de concesiune, cu excepţia cazurilor în care are dreptul anulării acesteia, cazuri expres prevăzute de lege.
1.1 Comisia de evaluare
Autoritatea contractantă are obligaţia de a desemna, pentru atribuirea fiecărui Contract de concesiune de lucrări publice sau concesiune de servicii, persoanele responsabile pentru evaluarea Ofertelor, care se constituie într-o Comisie de evaluare. Membrii Comisiei de evaluare trebuie să fie în număr de minimum 5 şi se nominalizează, de regulă, din cadrul CCS. Se recomandă ca aceştia să fie specialişti cu experienţă în domeniu şi probitate profesională recunoscută.
Autoritatea contractantă desemnează, prin hotărâre, ordin sau decizie, preşedintele Comisiei de evaluare dintre membrii acesteia. De asemenea, Autoritatea contractantă are obligaţia de a nominaliza membri de rezervă pentru membrii Comisiei de evaluare. Autoritatea contractantă are dreptul de a înlocui un membru al Comisiei de evaluare cu un membru de rezervă numai dacă persoana care urmează să fie înlocuită nu are posibilitatea, din motive obiective, de a-şi îndeplini atribuţiile care rezultă din calitatea de membru al Comisiei de evaluare. După producerea înlocuirii, calitatea de membru al Comisiei de evaluare este preluată de către membrul de rezervă care îşi va exercita atribuţiile aferente până la finalizarea procedurii de atribuire.
Se recomandă cât mai puţine fluctuaţii posibile în componenţa Comisiei de evaluare pe parcursul derulării procedurii de atribuire.
Preşedintele Comisiei de evaluare are dreptul de a propune conducerii Autorităţii contractante cooptarea în cadrul Comisiei de evaluare a unor experţi externi cu precizarea expresă a atribuţiilor şi responsabilităţilor specifice acestora şi cu justificarea necesităţii participării lor la procesul de evaluare. În cazul în care sunt numiţi experţi externi cooptaţi, aceştia ar trebui să primească instrucţiuni clare în legătură cu rolul lor în cadrul Comisiei de evaluare şi documentele pe care urmează să le redacteze. Experţii externi cooptaţi pot fi nominalizaţi odată cu numirea Comisiei de evaluare sau ulterior, în
funcţie de problemele specifice (de natură tehnică, financiară şi/sau juridică) care ar putea impune expertiza acestora. Aceştia sunt numiţi în calitate de persoane fizice. Astfel, în cazul în care Autoritatea contractantă a contractat firme de consultanţă în vederea asigurării asistenţei tehnice necesare pe parcursul derulării procedurii de atribuire, consultanţii acestor firme vor fi numiţi în calitate de experţi externi cooptaţi.
Experţii externi cooptaţi pentru probleme specifice nu au drept de vot în cadrul Comisiei de evaluare, însă au obligaţia de a elabora un raport de specialitate cu privire la aspectele tehnice, financiare sau juridice, asupra cărora îşi exprimă punctul de vedere. Raportul de specialitate este destinat să faciliteze Comisiei de evaluare adoptarea deciziilor în cadrul procesului de analiză a Ofertelor şi de stabilire a Ofertei/Ofertelor câştigătoare. Raportul de specialitate se ataşează la raportul de atribuire şi devine parte a dosarului de concesiune.
Dosarul Concesiunii este un document public care trebuie să cuprindă documentele întocmite/primite de Autoritatea contractantă în cadrul procedurii de atribuire, cum ar fi, dar fără a se limita la următoarele:
a)nota privind determinarea valorii estimate a Contractului de concesiune;
b)anunţul de intenţie şi dovada transmiterii acestuia spre publicare, dacă este cazul;
c)Anunţul de participare şi dovada transmiterii acestuia spre publicare şi/sau, după caz, invitaţia de participare;
d)Documentaţia de atribuire;
e)nota justificativă privind alegerea procedurii de atribuire, în cazul în care procedura aplicată a fost cea de Dialog competitiv şi Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;
f)procesul-verbal al şedinţei de deschidere a Ofertelor;
g)formularele de Ofertă depuse în cadrul procedurii de atribuire;
h)solicitările de clarificări, precum şi clarificările transmise/primite de Autoritatea contractantă;
i)raportul procedurii de atribuire;
j)dovada comunicărilor privind rezultatul procedurii;
k)Contractul de concesiune semnat;
l)anunţul de atribuire şi dovada transmiterii acestuia spre publicare;
m)contestaţiile formulate în cadrul procedurii de atribuire, dacă este cazul;
n)avizul consultativ emis în conformitate cu prevederile legale, referitor la funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, dacă este cazul;
o)raportul de activitate şi, după caz, notele intermediare şi avizul consultativ emis în conformitate cu prevederile legale, referitor la funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire, dacă este cazul.
Deşi nu este expres prevăzut în legislaţie, dosarul Concesiunii poate conţine şi documentele doveditoare ale încheierii cu succes de către Concesionar a contractelor de finanţare cu băncile în vederea obţinerii resurselor financiare necesare realizării proiectului.
Paragraful 2.1.1.1 Asigurarea integrităţii şi confidenţialităţii
Legislaţia relevantă
art. 67-70 din OUG 34/2006
art. 2, alin. (2) şi art. 34 din HG 71/2007
Înainte de preluarea atribuţiilor specifice în cadrul procesului de evaluare, membrii Comisiei de evaluare şi experţii externi cooptaţi au obligaţia de a semna o declaraţie de imparţialitate şi confidenţialitate, pe proprie răspundere.
Semnând această declaraţie ei se angajează:
să păstreze confidenţialitatea asupra conţinutului Ofertelor, precum şi asupra oricăror alte informaţii prezentate de Candidaţi/Ofertanţi, a căror dezvăluire ar putea aduce atingere dreptului acestora de a-şi proteja proprietatea intelectuală sau secretele comerciale şi
confirmă că nu sunt într-o situaţie care să implice existenţa unui conflict de interese. Încălcarea angajamentelor referitoare la confidenţialitate se sancţionează potrivit legii.
În cazul în care unul dintre membrii desemnaţi în Comisia de evaluare sau unul dintre experţii externi cooptaţi constată că se află într-o situaţie de incompatibilitate, atunci acesta are obligaţia de a solicita de îndată înlocuirea sa din componenţa Comisiei respective cu o altă persoană.
Situaţiile de incompatibilitate pot fi sesizate Autorităţii contractante şi de către orice altă persoană. În cazul în care sunt sesizate astfel de situaţii, Autoritatea contractantă are obligaţia de a verifica cele semnalate şi, dacă este cazul, de a adopta măsurile necesare pentru evitarea/remedierea oricăror aspecte care pot determina apariţia unui conflict de interese.
Paragraful 2.1.1.2 Incompatibilităţi
Pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, Autoritatea contractantă are obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a evita situaţiile de natură să determine apariţia unui conflict de interese şi/sau manifestarea concurenţei neloiale.
Persoana fizică sau juridică care a participat la întocmirea Documentaţiei de atribuire are dreptul, în calitate de operator economic, de a fi Ofertant, Ofertant asociat sau sub-contractant numai în cazul în care implicarea sa în elaborarea Documentaţiei de atribuire nu este de natură să distorsioneze concurenţa
Persoanele fizice sau juridice care participă direct în procesul de verificare/evaluare a Candidaturilor/Ofertelor nu au dreptul de a fi Candidat, Ofertant, ofertant asociat sau sub-contractant, sub sancţiunea excluderii din procedura de atribuire.
În plus, conform prevederilor legale în vigoare, Concesionarul nu are dreptul de a angaja, în scopul îndeplinirii Contractului de concesiune, persoane fizice sau juridice care au fost implicate în procesul de verificare/evaluare a Candidaturilor/Ofertelor depuse în cadrul aplicării unei proceduri de atribuire, pe parcursul unei perioade de cel puţin 12 luni de la încheierea contractului, sub sancţiunea nulităţii contractului respectiv pentru cauza imorală.
Nu au dreptul să fie implicaţi în procesul de verificare/evaluare a Candidaturilor / Ofertelor următoarele persoane:
a)persoane care deţin părţi sociale, părţi de interes, acţiuni din capitalul subscris al unuia dintre Ofertanţi/Candidaţi sau subcontractanţi ori persoane care fac parte din consiliul de administraţie/organul de conducere sau de supervizare a unuia dintre Ofertanţi/Candidaţi sau subcontractanţi;
b)soţ/soţie, rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu persoane care fac parte din consiliul de administraţie/organul de conducere sau de supervizare a unuia dintre Ofertanţi/Candidaţi;
c)persoane despre care se constată că pot avea un interes de natură să le afecteze imparţialitatea pe parcursul procesului de verificare/evaluare a Candidaturilor/Ofertelor.
Procedurile specifice atribuirii Contractelor de concesiune de lucrări publice şi servicii astfel cum sunt prevăzute de legislaţia în vigoare
OUG nr. 34/2006
HG nr. 71/2007
HG nr. 925/2006
OUG nr. 30/2006
HG nr. 942/ 2006
Legislaţia românească în domeniu a preluat prevederile acquis-ului comunitar, prin urmare procedurile de atribuire sunt, în esenţă, similare cu cele din legislaţia UE.
Autoritatea contractantă trebuie să decidă asupra celei mai adecvate proceduri de atribuire care urmează a fi folosită pentru atribuirea Contractului de concesiune. Procedura de atribuire se alege în funcţie de prevederile legale, de caracteristicile fiecărui proiect în parte şi de situaţia existentă la nivelul Autorităţii contractante.
Conform prevederilor legale în vigoare, Autoritatea contractantă are obligaţia de a atribui Contractul de concesiune de lucrări publice sau Contractul de concesiune de servicii prin aplicarea uneia dintre următoarele proceduri:
Licitaţia deschisă
Licitaţia restrânsă
Dialogul competitiv
Prin excepţie, Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare numai atunci când, în urma aplicării procedurii de Licitaţie deschisă, Licitaţie restrânsă sau Dialog competitiv, nu au fost depuse Oferte sau niciuna dintre Ofertele depuse nu a fost considerată admisibilă.
Conform practicii internaţionale, Autoritatea contractantă trebuie să determine cu o cât mai mare precizie structura financiară/tehnică/juridică a proiectului având în vedere obiectul şi elementele constitutive ale acestuia. Pentru a stabili dacă se poate determina structura financiară/tehnică/juridică a proiectului, se recomandă luarea în calcul a răspunsurilor la următoarele întrebări:
Care sunt aşteptările Autorităţii contractante cu privire la proiect?
Care sunt elementele complexe de natură tehnică identificate?
Care este pragul maxim până la care Autoritatea contractantă poate asigura finanţarea proiectului?
Care este limita de timp până la care se impune atribuirea contractului?
Dacă în urma analizării răspunsurilor la aceste întrebări, Autoritatea contractantă poate determina structura financiară/tehnică/juridică a proiectului, atunci poate alege să atribuie contractul prin procedura Licitaţiei deschise sau Licitaţiei restrânse; de reţinut că, în cazul acestor proceduri, după publicarea anunţului de participare, Autoritatea contractantă nu va putea aduce modificări semnificative Documentaţiei de atribuire aferentă acesteia, decât ca efect al unei contestaţii în urma căreia treuie adoptate anumite măsuri corective.
Dacă în urma analizării răspunsurilor la aceste întrebări, Autoritatea contractantă consideră că proiectul este de o complexitate deosebită, astfel încât nu poate determina cu suficientă acurateţe structura financiară/tehnică/juridică a acestuia, atunci Autoritatea contractantă poate utiliza procedura Dialogului competitiv.
Conform prevederilor acquis-ului comunitar, deşi o Autoritate contractantă poate lua în calcul utilizarea procedurii de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, art. 30 1 (b) din cuprinsul Directivei 18/2004 prevede că această procedură ar trebui utilizată numai în “cazuri excepţionale”.
În conformitate cu legislaţia românească, Autoritatea contractantă va aplica procedura de Licitaţie deschisă sau Licitaţie restrânsă numai atunci când poate defini clar specificaţiile tehnice capabile să-i satisfacă necesităţile şi exigenţele şi poate stabili cu precizie montajul financiar şi/sau cadrul juridic de implementare a proiectului.
De asemenea, Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de Dialog competitiv pentru atribuirea unui Contract de concesiune de lucrări publice şi servicii dacă se îndeplinesc, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
contractul în cauză este considerat a fi de o complexitate deosebită;
aplicarea procedurii de Licitaţie deschisă sau restrânsă nu ar permite atribuirea contractului în cauză.
Contractul de o complexitate deosebită este considerat acel contract pentru care Autoritatea contractantă nu este, în mod obiectiv, în măsură:
să definească specificaţiile tehnice capabile să îi satisfacă necesităţile şi exigenţele; şi/sau
să stabilească montajul financiar şi/sau cadrul juridic de implementare a proiectului.
Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, atunci când, în urma aplicării Licitaţiei deschise, Licitaţiei restrânse sau a Dialogului competitiv, nu au fost depuse Oferte sau niciuna dintre Ofertele depuse nu a fost considerată admisibilă (a se vedea Secţiunea 2.6.4 pentru detalii referitoare la Ofertele inadmisibile).
Calendarul specific fiecărei proceduri va fi detaliat la Capitolul. 2.5 din cuprinsul prezentului Titlu.
Vă prezentăm mai jos un rezumat al principalelor caracteristici ale fiecărei proceduri pentru a facilita alegerea Autorităţii contractante.
Tabelul 2: Principalele caracteristici ale procedurilor de atribuire aplicabile contractelor de concesiune
| Număr | Posibilitatea | Posibilitat | Posibilitatea | Existenţa unei | Limite de | Costuri | Procedură | |
| minim | definirii | ea | negocierii / | metodologii | timp | asociate | cu o | |
| de | specificaţiilor | limitării | dialogării cu | de negociere/ | flexibile | procedurii | durată | |
| candida | tehnice şi a | numărului | ofertanţii | dialog | de atribuire | relativ | ||
| ţi/ofert | montajului | de | specificată | relativ | extinsă | |||
| anţi* | financiar/juridic | ofertanţi | ridicate |
| Licitaţie deschisă | 1 | Da | Nu | Nu | Nu | Nu | Nu | Nu |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Licitaţie | 5 | Da | Da | Nu | Nu | Da | Nu | Nu |
| restrânsă | ||||||||
| Negociere | 3 | Nu | Da | Da | Da | Da | Da | Da |
| cu | ||||||||
| publicarea | ||||||||
| prealabilă | ||||||||
| a unui | ||||||||
| anunţ de | ||||||||
| participare | ||||||||
| Dialog | 3 | Nu | Da | Da | Da | Nu | Da | Da |
| Competitiv |
* Acest număr trebuie expres prevăzut în cuprinsul Anunţului de participare, existând şi posibilitatea ca procedurile de Licitaţie restrânsă, Dialog competitiv şi Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare să poată continua şi cu un singur Candidat pre-selectat, în condiţiile legii, cum va fi explicitat mai jos.
2.1 Alegerea celei mai adecvate proceduri de atribuire
Deşi Licitaţia deschisă şi Licitaţia restrânsă durează în general mai puţin şi sunt proceduri mai puţin costisitoare, flexibilitatea lor este mult mai redusă decât în cazul Negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare sau a Dialogului competitiv. În special lipsa posibilităţii de consultare cu Ofertanţii/Candidaţii poate constitui un dezavantaj serios întrucât proiectele de concesiune tind să fie relativ complexe, iar pentru obţinerea celui mai bun rezultat este necesară şi expertiza partenerului privat.
Figura 4 sintetizează elementele pe baza cărora se poate alege cea mai adecvată procedură de atribuire:
Poate Autoritatea Contractantă să definească specifica ţiile tehnice capabile să le satisfacă necesităţile şi exigenţele şi/sa u să stabilească montajul financiar şi/sau cadrul juridic de implementare a proiectului ?
da
nu
Proiectul nu prezintă o complexitate deosebită
Proiectul este de o complexitate deosebită iar aplicarea procedurii de licitaţie deschisă sau restrâ nsă nu ar permite atribuirea contractului în cauză
da
Doreşte Autoritatea Contractantă să
limiteze numărul de ofertanţi în condiţiile unei oferte excedentare pe piaţă?
nu
Autoritatea contractantă intenţionea ză demararea unui dialog cu candidaţii în vederea identifică rii celor mai bune soluţii tehnice/financiare/ juridice
da
Licitatie Licitatie
Restransa Deschisa
Dialog Competitv
nu
STOP
În urma aplicării procedurii de Licitaţie
Restrânsă, Licitaţie Deschisă, Dia log Competitiv nu au fost depuse oferte sau niciuna dintre ofertele depuse nu a fost considerată admisibilă
Negociere cu publicare prealabilă
Figura 4: Graficul procesului de alegere a celei mai adecvate proceduri de atribuire
Legislaţia relevantă
OUG nr. 34/2006 HG nr. 71/2007 HG nr. 925/2006
În conformitate cu prevederile legale în vigoare, înainte de publicarea unui Anunţ de participare, trebuie pregătită Documentaţia de atribuire. CCS are această sarcină.
Documentaţia de atribuire trebuie să cuprindă, fără a se limita la cele ce urmează, cel puţin:
a)informaţii generale privind Autoritatea contractantă, în special cu privire la adresă – inclusiv telefon, fax, e-mail –, persoane de contact, mijloace de comunicare etc.;
b)instrucţiuni privind date limită care trebuie respectate şi formalităţi care trebuie îndeplinite în legătură cu participarea la procedura de atribuire;
c)dacă sunt solicitate, cerinţele minime de calificare, precum şi documentele care urmează să fie prezentate de Ofertanţi/Candidaţi pentru dovedirea îndeplinirii criteriilor de calificare şi selecţie;
d)Caietul de sarcini sau Documentaţia descriptivă, aceasta din urmă fiind utilizată în cazul aplicării procedurii de Dialog competitiv sau de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;
e)instrucţiuni privind modul de elaborare şi de prezentare a propunerii tehnice şi financiare;
f)informaţii detaliate şi complete privind criteriul de atribuire aplicat pentru stabilirea Ofertei câştigătoare;
g)instrucţiuni privind modul de utilizare a căilor de atac;
h)informaţii referitoare la clauzele contractuale obligatorii.
În următoarele paragrafe este descris conţinutul principal al diverselor documente ce compun Documentaţia de atribuire.
3.1 Fişa de date a Concesiunii
Fişa de date a Concesiunii nu reprezintă o cerinţă legală imperativă. Cu toate acestea, prin similitudine cu practica în domeniul achiziţiilor publice, aceasta este utilizată în general ca un instrument suport al Anunţului de participare la momentul publicării acestuia în cadrul Sistemului Electronic de Achiziţii Publice (SEAP).
Paragraful 2.3.1.1 Informaţii generale
Principalele informaţii incluse în Fişa de date a Concesiunii se referă la detalii privind Autoritatea contractantă (adresă, nr. de telefon şi fax, persoană de contact etc.), obiectul Contractului de concesiune, modalitatea de obţinere a clarificărilor, căile de atac, procedura de atribuire selectată şi legislaţia aplicabilă, criteriile de calificare şi selecţie, precum şi criteriile de atribuire, modul de elaborare şi prezentare a Ofertelor, garanţii.
Paragraful 2.3.1.2 Criterii de calificare şi selecţie
Legislaţia relevantă
Autoritatea contractantă are obligaţia de a anunţa criteriile de calificare şi selecţie în Anunţul de participare. Modul detaliat de aplicare a acestor criterii se prezintă în cadrul Documentaţiei de atribuire, de obicei în cadrul Fişei de date a concesiunii.
Aceste criterii sunt utilizate pentru a realiza calificarea Ofertanţilor în cadrul procedurii de Licitaţie deschisă sau pentru a realiza pre-selecţia Candidaţilor în cadrul procedurilor de Licitaţie restrânsă, Dialog competitiv şi Negociere cu publicare prealabilă a unui anunţ de participare. Ofertanţii/Candidaţii care îndeplinesc criterii de calificare şi selecţie demonstrează astfel că au capacitatea necesară în vederea implementării proiectului. Criteriile stabilesc un prag minim pe care fiecare Ofertant/Candidat trebuie să îl respecte. Spre deosebire de criteriul de atribuire, criteriile de calificare şi selecţie sunt utilizate pentru a identifica Candidaţii care vor intra efectiv în competiţie pentru declararea Ofertantului câştigător. Legislaţia în vigoare reglementează în mod limitativ criteriile de calificare şi selecţie. Autoritatea contractantă poate alege – în funcţie de specificul fiecărui proiect – criteriile relevante pentru realizarea calificării sau pre-selecţiei.
În etapa de calificare sau pre-selecţie pot fi analizate şi/sau evaluate elemente referitoare la:
experienţa în executarea contractelor similare ;
resursele umane, tehnice, tehnologice;
resursele financiare pe care Candidatul le poate disponibiliza în vederea realizării obiectului Concesiunii.
Criterii de calificare şi selecţie
Astfel, Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare şi selecţie referitoare numai la:
situaţia personală a Candidatului sau Ofertantului;
capacitatea de exercitare a activităţii profesionale;
situaţia economică şi financiară;
capacitatea tehnică şi/sau profesională;
standarde de asigurare a calităţii;
standarde de protecţie a mediului.
În cazul în care Ofertantul/Candidatul este un consorţiu format din mai mulţi operatori economici, nu numai consorţiul, ca întreg, trebuie să îndeplinească criteriile de calificare şi selecţie, ci fiecare membru al consorţiului, separat, trebuie să respecte criteriile referitoare la situaţia personală şi capacitatea de exercitare a activităţii sale profesionale. Situaţia economică şi financiară, precum şi capacitatea tehnică şi/sau profesională a tuturor membrilor din consorţiu ar trebui luate în considerare per ansamblu pentru analizarea şi/sau evaluarea îndeplinirii criteriilor de calificare şi selecţie.
Se recomandă – având în vedere prevederile legislative lacunare – să se evalueze cu deosebită atenţie, în fiecare caz în parte, dacă consorţiul sau eventual fiecare membru al consorţiului, trebuie să îndeplinească criteriile referitoare la standardele de calitate şi standardele de protecţie a mediului. Documentaţia de atribuire ar trebui să stabilească foarte clar care sunt exact criteriile care trebuie respectate de consorţiu ca întreg şi care sunt criteriile care trebuie respectate de fiecare membru al consorţiului în mod individual.
Pentru a se asigura că fiecare Ofertant/Candidat va respecta efectiv criteriile de calificare şi selecţie, Autoritatea contractantă trebuie să precizeze în mod expres documentele pe care aceştia trebuie să le prezinte. Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita clarificări şi completări referitoare la documentele de calificare predate de Candidaţi.
Mai jos sunt detaliate criteriile de calificare şi selecţie, precum şi documentaţia pe care trebuie să o înainteze Candidaţii pentru a demonstra îndeplinirea acestora.
Paragraful 2.3.1.3 Situaţia personală a Candidatului/ Ofertantului
Legislaţia relevantă
Capitolul V, Secţiunea a 2-a, Paragraful II din cadrul OUG nr. 34/2006
Autoritatea contractantă are obligaţia de a exclude din procedura de atribuire a Contractului de concesiune orice Ofertant/Candidat despre care are cunoştinţă că, în ultimii 5 ani, a fost condamnat prin hotărârea definitivă a unei instanţe judecătoreşti, pentru participare la activităţi ale unei organizaţii criminale, pentru corupţie, pentru fraudă şi/sau pentru spălare de bani.
De asemenea, Autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintr-o procedură de atribuire a Contractului de concesiune orice Ofertant/Candidat care se află în oricare dintre următoarele situaţii:
este în stare de faliment ori lichidare, afacerile îi sunt conduse de un administrator judiciar sau activităţile sale comerciale sunt suspendate ori fac obiectul unui aranjament cu creditorii sau este într-o situaţie similară cu cele anterioare, reglementată prin lege;
face obiectul unei proceduri legale pentru declararea sa în una dintre situaţiile prevăzute la pct. de mai sus;
nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România sau în ţara în care este stabilit;
în ultimii 2 ani nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile contractuale, din motive imputabile Ofertantului în cauză, fapt care a produs sau este de natură să producă grave prejudicii beneficiarilor acestuia;
a fost condamnat, în ultimii trei ani, prin hotărârea definitivă a unei instanţe judecătoreşti, pentru o faptă care a adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greşeli în materie profesională;
prezintă informaţii false sau nu prezintă informaţiile solicitate de către Autoritatea contractantă, în legătură cu situaţia proprie aferentă cazurilor prevăzute mai sus.
Documente pe care Autoritatea contractantă le poate solicita Candidaţilor pentru verificarea situaţiei personale a acestora
Declaraţie pe propria răspundere privind eligibilitatea,
Declaraţie care să confirme faptul că Ofertantului/Candidatului nu i se aplică niciuna dintre prevederile art. 180
şi art. 181 din OUG 34/2006
Certificate constatatoare, caziere judiciare şi orice alt document considerat relevant;
Declaraţia Candidatului/Ofertantului şi orice document considerat edificator, în cazul în care ţara de origine a Candidatului/Ofertantului sau în ţara în care acesta este stabilit nu are prevederi legale care să reglementeze declaraţia pe proprie răspundere.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a accepta ca fiind suficient şi relevant pentru demonstrarea faptului că Ofertantul/Candidatul nu se încadrează în una dintre situaţiile prevăzute la art. 180 şi 181 orice document considerat
edificator, din acest punct de vedere, în ţara de origine sau în ţara în care Ofertantul/Candidatul este stabilit, cum ar fi certificate, caziere judiciare sau alte documente echivalente emise de autorităţi competente din ţara respectivă. În cazul în care în ţara de origine sau în ţara în care este stabilit Ofertantul/Candidatul nu se emit astfel de documente sau respectivele documente nu vizează toate situaţiile prevăzute la art. 180 şi 181, Autoritatea contractanta are obligaţia de a accepta o declaraţie pe propria răspundere sau, dacă în ţara respectivă nu există prevederi legale referitoare la declaraţia pe propria răspundere, o declaraţie autentică dată în faţa unui notar, a unei autorităţi administrative sau judiciare sau a unei asociaţii profesionale care are competenţe în acest sens.
Alte documente:
În cazul în care există incertitudini în ceea ce priveşte situaţia personală a Candidaţilor/Ofertanţilor, Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita în mod direct informaţii de la autorităţile competente care emit documente de natura celor prevăzute mai sus.
Documente sugerate de lege a fi furnizate pentru a verifica capacitatea de exercitare a activităţii profesionale
Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita oricărui operator economic să prezinte documente edificatoare care să dovedească forma de înregistrare ca persoană fizică sau juridică (ex. certificatul de înregistrare la Registrul Comerţului) şi, după caz, de atestare ori apartenenţă din punct de vedere profesional, în conformitate cu prevederile din ţara în care Ofertantul/Candidatul este stabilit (ex. documente care atestă înregistrarea acestora la organe profesionale).
Paragraful 2.3.1.4 Situaţia economică şi financiară a Candidatului
Legislaţia relevantă
Capitolul V, secţiunea 2, paragraful 4 din OUG nr. 34/2006
Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca Operatorul economic care participă la procedura de atribuire să facă dovada situaţiei sale economice şi financiare. În cazul în care Autoritatea contractantă solicită demonstrarea situaţiei economice şi financiare, atunci aceasta are obligaţia de a indica în Documentaţia de atribuire şi informaţiile pe care Operatorii economici urmează să le prezinte în acest scop. Capacitatea economică şi financiară a Ofertantului/Candidatului poate fi susţinută, pentru îndeplinirea unui contract, şi de o altă persoană, indiferent de natura relaţiilor juridice existente între Ofertant/Candidat şi persoana respectivă.
În cazul în care Ofertantul/Candidatul îşi demonstrează situaţia economică şi financiară invocând şi susţinerea acordată de către o altă persoană, atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziţia Ofertantului/Candidatului resursele financiare invocate. Persoana care asigură susţinerea financiară nu trebuie să se afle în situaţia care determină excluderea din procedura de atribuire, conform prevederilor art. 180 din OUG 34/2006. Atunci când un grup de Operatori economici depun Ofertă/ Candidatură comună, situaţia economică şi financiară se demonstrează prin luarea în considerare a resurselor tuturor membrilor grupului.
Verificarea situaţiei economice şi financiare a Candidatului se poate realiza prin analizarea unuia sau mai multor documente relevante, cum ar fi:
declaraţii bancare corespunzătoare sau, după caz, dovezi privind asigurarea riscului profesional;
situaţiile financiare anuale, în cazul în care publicarea acestora este prevăzută de legislaţia ţării în care este stabilit Ofertantul/Candidatul;
declaraţii privind cifra de afaceri globală sau, dacă este cazul, privind cifra de afaceri în domeniul de activitate aferent obiectului contractului într-o perioadă anterioară care vizează activitatea din cel mult ultimii 3 ani, în măsura în care informaţiile respective sunt disponibile. În acest caz, Autoritatea contractantă are obligaţia de a lua în calcul data la care Candidatul a fost înfiinţat sau şi-a început activitatea sa economică;
auditul financiar emis de persoane autorizate;
alte documente care pot fi considerate relevante de către Autoritatea contractantă dacă acestea reflectă o imagine clară a situaţiei economico-financiare a Candidatului.
Dacă, din motive obiective, justificate corespunzător, operatorul economic nu are posibilitatea de a prezenta documentele solicitate, acesta are dreptul de a-şi demonstra situaţia economică şi financiară şi prin prezentarea altor documente care să prezinte o imagine fidelă a situaţiei economice şi financiare.
Paragraful 2.3.1.5 Capacitatea tehnică şi/sau profesională a Candidatului
Legislaţia relevantă
Capitolul V, secţiunea 2, paragraful 5 din OUG nr. 34/2006
Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ca Operatorul economic care participă la procedura de atribuire a Contractului de concesiune să facă dovada capacităţii sale tehnice şi/sau profesionale în vederea realizării proiectului.
În cazul în care Autoritatea contractantă solicită demonstrarea capacităţii tehnice şi/sau profesionale, atunci aceasta are obligaţia de a indica în Documentaţia de atribuire şi informaţiile pe care Operatorii economici urmează să le prezinte în acest scop.
Capacitatea tehnică şi/sau profesională a unui Ofertant/Candidat se apreciază în funcţie de experienţa, aptitudinile, eficienţa şi eficacitatea acestuia, rezultate în urma analizării informaţiilor prezentate pe parcursul procedurii de atribuire.
Capacitatea tehnică şi profesională a Ofertantului/Candidatului poate fi susţinută, pentru îndeplinirea unui contract, şi de o altă persoană, indiferent de natura relaţiilor juridice existente între Ofertant/Candidat şi persoana respectivă.
În cazul în care Ofertantul/Candidatul îşi demonstrează capacitatea tehnică şi profesională invocând şi susţinerea acordată de către o altă persoană, atunci acesta are obligaţia de a dovedi susţinerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziţie Ofertantului/Candidatului resursele tehnice şi profesionale invocate. Persoana care asigura susţinerea tehnică şi profesională nu trebuie să se afle în situaţia care determină excluderea sa din procedura de atribuire, conform prevederilor art. 180 din OUG 34/2006.
Atunci când un grup de operatori economici depune Oferta/Candidatura comună, capacitatea tehnică şi profesională se demonstrează prin luarea în considerare a resurselor tuturor membrilor grupului.
Verificarea capacităţii tehnice şi/sau profesionale a Ofertanţilor/Candidaţilor se poate realiza prin analizarea unuia sau mai multor documente relevante, cum ar fi:
În cazul proiectelor de concesiune de lucrări publice:
o listă a proiectelor derulate în ultimii 5 ani, însoţită de certificări de bună execuţie pentru cele mai importante lucrări şi care vor conţine valori, perioada şi locul execuţiei lucrărilor, modul de îndeplinire a obligaţiilor, beneficiari, indiferent dacă aceştia sunt Autorităţi contractante sau clienţi privaţi. Derularea proiectelor se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o Autoritate contractantă ori de către clientul privat beneficiar. În cazul în care beneficiarul este un client privat şi, din motive obiective, operatorul economic nu are posibilitatea obţinerii unei certificări/confirmări din partea acestuia, demonstrarea prestărilor de servicii se realizează printr-o declaraţie a operatorului economic;
informaţii referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obţinut de către Candidat/Ofertant, în special pentru asigurarea controlului calităţii;
informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificarea personalului de conducere, precum şi ale persoanelor responsabile pentru realizarea proiectului;
o declaraţie referitoare la efectivele medii anuale ale personalului angajat şi al cadrelor de conducere în ultimii 3 ani;
informaţii privind măsurile de protecţie a mediului pe care operatorul economic le poate aplica în timpul îndeplinirii contractului de lucrări;
o declaraţie referitoare la utilajele, instalaţiile, echipamentele tehnice de care poate dispune operatorul economic pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului de lucrări;
informaţii privind partea din contract pe care operatorul economic are, eventual, intenţia să o subcontracteze.
În cazul unor proiecte de concesiune de servicii:
o listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conţinând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceştia din urmă sunt Autorităţi contractante sau clienţi privaţi. Prestările de servicii se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o Autoritate contractantă ori de către clientul privat beneficiar. În cazul în care beneficiarul este un client privat şi, din motive obiective, operatorul economic nu are posibilitatea obţinerii unei certificări/confirmări din partea acestuia, demonstrarea prestărilor de servicii se realizează printr-o declaraţie a operatorului economic;
o declaraţie referitoare la echipamentele tehnice şi la măsurile aplicate în vederea asigurării calităţii, precum şi, dacă este cazul, la resursele de studiu şi cercetare;
informaţii referitoare la personalul/organismul tehnic de specialitate de care dispune sau al cărui angajament de participare a fost obţinut de către Candidat/Ofertant, în special pentru asigurarea controlului calităţii;
informaţii referitoare la studiile, pregătirea profesională şi calificarea personalului de conducere, precum şi ale persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului de servicii;
o declaraţie referitoare la efectivele medii anuale ale personalului angajat şi al cadrelor de conducere în ultimii 3 ani;
dacă este cazul, informaţii privind îndeplinirea standardelor de protecţie a mediului (ex. certificări);
informaţii referitoare la utilajele, instalaţiile, echipamentele tehnice de care poate dispune operatorul economic pentru îndeplinirea corespunzătoare a contractului de servicii;
informaţii privind partea din contract pe care operatorul economic are, eventual, intenţia să o subcontracteze.
Paragraful 2.3.1.6 Standarde de asigurare a calităţii şi standarde de protecţie a mediului
În cazul în care solicită prezentarea unor certificate emise de organisme independente, prin care se atestă faptul că Operatorul economic respectă anumite standarde de asigurare a calităţii sau de protecţie a mediului, Autoritatea contractantă trebuie să se raporteze la sistemele de asigurare a calităţii sau de protecţie a mediului bazate pe seriile de standarde europene relevante, certificate de organisme conforme cu seriile de standarde europene privind certificarea.
Verificarea asigurării standardelor de calitate şi de protecţie a mediului
În conformitate cu principiul recunoaşterii reciproce, Autoritatea contractantă are obligaţia de a accepta certificate echivalente emise de organisme stabilite în alte state ale Uniunii Europene.
Dacă Operatorul economic nu deţine certificatul de calitate sau certificatul de mediu solicitat, atunci se acceptă orice alte probe sau dovezi prezentate de acesta, dacă prin aceste probe sau dovezi confirmă asigurarea unui nivel corespunzător al calităţii/protecţiei mediului.
Paragraful 2.3.1.7 Instrucţiuni pentru elaborarea şi prezentarea Ofertei tehnice şi financiare
Legislaţia relevantă
OUG nr. 34/2006 prevede că Oferta depusă va include propunerea tehnică şi propunerea financiară.
Autoritatea contractantă va furniza Ofertanţilor instrucţiuni referitoare la modalitatea de întocmire a propunerii tehnice şi financiare în cadrul Fişei de date a Concesiunii.
Instrucţiuni pentru întocmirea Ofertei tehnice
Oferta tehnică cuprinde de cele mai multe ori un proiect tehnic preliminar, un plan al realizării investiţiei şi un plan de operare.
Proiectul tehnic preliminar şi planul de realizare al investiţiei trebuie să transpună cât mai exact viziunea tehnică asupra realizării lucrărilor. Scopul acestora este să permită Autorităţii contractante să verifice că lucrările solicitate urmează a fi realizate la un nivel optim. De asemenea, se poate solicita calendarul lucrărilor care urmează a fi executate şi o listă a
echipamentelor care se vor utiliza. Cele mai importante documente suport ale Proiectului tehnic preliminar şi planului de realizare a investiţiei sunt deseori adăugate ca anexe la Contractul de concesiune.
Planul de operare ar trebui să descrie modalitatea în care Ofertantul va presta efectiv serviciile solicitate conform standardelor tehnice de calitate menţionate în cuprinsul Caietului de sarcini. Acesta poate include referiri la eventuale acorduri de sub-contractare, descrierea personalului de conducere şi executiv (cel puţin pentru primii ani de operare) şi detalii referitoare la modalitatea de organizare a serviciilor în practică.
Instrucţiuni pentru întocmirea Ofertei financiare
Oferta financiară ar trebui să indice clar modalitatea în care Ofertantul va finanţa proiectul. Datele relevante pot include estimări ale costurilor şi veniturilor, proiecţii ale fluxului de numerar şi ipoteze fiscale. Un plan financiar ar trebui să indice structura finanţării (capital propriu şi datorie). Ofertanţilor li se poate solicita să prezinte un Model financiar incluzând calculaţiile fluxului de numerar în baza planului de finanţare.
În cazul unui proiect de concesiune de servicii, unde nu este necesar să se realizeze lucrări de investiţii majore, prezentarea planului de operare poate fi suficientă.
Paragraful 2.3.1.8 Informaţii detaliate şi complete referitoare la criteriul de atribuire
Legislaţia relevantă
Regulamentul UE nr. 1564/2005 conţine standarde pe care anunţul de participare transmis spre publicare JOUE trebuie să le respecte.
Dacă publicarea anunţului de participare în JOUE nu este obligatorie, atunci anunţul trebuie să respecte conţinutul minim prevăzut în Anexa nr. 2 la HG nr. 71/2007.
În HG 71/2007 sunt enumerate, fără a avea caracter limitativ, criteriile de atribuire care pot fi utilizate în cuprinsul documentaţiei de atribuire.
Comisia de evaluare are obligaţia de a stabili Oferta câştigătoare dintre Ofertele admisibile, pe baza aplicării criteriului de atribuire. Autoritatea contractantă are obligaţia de a anunţa criteriul de atribuire a Contractului de concesiune în Anunţul de participare. Modul detaliat de aplicare a acestui criteriu se prezintă în cadrul Documentaţiei de atribuire.
Criteriul pe baza căruia se poate atribui Contractul de concesiune este „Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”. În acest caz, preţul nu poate constitui singurul element determinant. În practică, deseori se foloseşte o combinare a factorilor de evaluare de ordin tehnic şi financiar pentru a determina cel mai bun raport calitate-preţ al Ofertelor. Acestea ar putea fi, de exemplu, nivelul redevenţelor sau nivelul plăţilor de disponibilitate în combinaţie cu alocarea riscurilor şi nivelul calitativ, tehnic şi funcţional al soluţiilor propuse în cadrul Ofertele tehnice.
Factori de evaluare
Sistemul de factori de evaluare cuprinde diverşi factori obiectivi privitori numai la Oferta, dar şi ponderile relative stabilite pentru fiecare dintre aceştia sau un algoritm de calcul specific.
Legislaţia română conţine o enumerare a factorilor de evaluare pe care Autoritatea contractantă îi poate utiliza pentru a stabili cea mai avantajoasă Ofertă din punct de vedere economic. Această enumerare nu este limitativă, iar factorii de evaluare aleşi ar trebui relaţionaţi naturii contractului, şi trebuie aleşi de la caz la caz în funcţie de fiecare proiect în parte.
Factorii de evaluare se pot referi, după caz, la:
nivelul tarifelor de utilizare plătibile de către beneficiarii finali;
nivelul redevenţei;
gradul de preluare a riscului de către concesionar;
planurile de finanţare şi dezvoltare prezentate;
nivelul calitativ, tehnic şi funcţional al soluţiilor tehnice propuse;
modul de asigurare a protecţiei mediului;
modul de rezolvare a unor probleme sociale;
termenele de realizare a unor investiţii;
durata Concesiunii.
Ponderea stabilită pentru fiecare factor de evaluare nu trebuie să conducă la distorsionarea rezultatului aplicării procedurii pentru atribuirea Contractului de concesiune. Pentru fiecare factor de evaluare Autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili o pondere care să reflecte în mod corect cuantumul valoric al avantajelor de natură financiară pe care Ofertanţii le oferă sau importanţa tehnică/funcţională a soluţiilor propuse. De exemplu, dacă numărul maxim de puncte pe care le poate obţine orice Ofertant ar fi 100 şi există cinci factori de evaluare, ar trebui explicat câte puncte poate obţine un Ofertant pentru fiecare factor de evaluare.
Factorii de evaluare a Ofertei, precum si ponderea relativă a acestora sau algoritmul de calcul trebuie sa fie definiţi clar în cuprinsul Documentaţiei de atribuire. Factorii de evaluare trebuie să aibă legătură concretă cu specificul contractului. Factorii de evaluare nu pot fi schimbaţi pe toată durata derulării procedurii de atribuire.
Atunci când stabileşte factorii de evaluare a Ofertelor, Autoritatea contractantă nu are dreptul de a utiliza criterii care:
nu au o legătură directă cu natura şi obiectul Contractului de concesiune de lucrări publice sau de servicii care urmează să fie atribuit;
nu reflectă un avantaj real şi evident pe care Autoritatea contractantă îl poate obţine, în numele său sau al beneficiarilor finali, prin utilizarea criteriului respectiv.
Întrucât enunţarea criteriului de atribuire împreună cu factorii de evaluare se realizează prin Anunţul de participare care trebuie să primească, în prealabil, acceptul pentru publicare de la ANRMAP se poate solicita un punct de vedere de la această instituţie pentru conturarea unei abordări conforme cu legislaţia.
Diferenţa dintre criteriul de atribuire şi criteriile de calificare şi selecţie
Criteriile de calificare şi selecţie sunt acele condiţii şi/sau cerinţe minime impuse, ce trebuie îndeplinite de către operatorul economic care doreşte să devină parte într-un Contract de concesiune.
În general, aceste criterii ar trebui să fie în strictă legătură cu capacitatea tehnică şi financiară a Candidatului. Ele nu au legătură directă cu modalitatea sau condiţiile în care Candidatul intenţionează să realizeze obiectivele proiectul. Criteriile de calificare şi selecţie nu sunt utilizate pentru desemnarea Ofertantului câştigător ci mai degrabă pentru selectarea celor mai potriviţi Candidaţi care urmează să intre efectiv în competiţia finală pentru desemnarea câştigătorului.
Criteriul de atribuire este utilizat pentru desemnarea Ofertei câştigătoare dintre Ofertele pre-selectate. Este interzis a se utiliza cerinţele referitoare la calificare ca factori de evaluare a Ofertelor.
În timp ce pentru îndeplinirea criteriilor de calificare şi selecţie, Ofertanţii/Candidaţii pot fi evaluaţi pe sistemul admis/respins, în cazul aplicării factorilor de evaluare pentru stabilirea Ofertantului câştigător, sunt folosite criterii numerice.
3.2 Setul de Formulare
Legislaţia relevantă
OUG nr. 34/2006
HG nr. 71/2007
HG nr. 925/2006
Documentaţia de atribuire poate conţine şi formularele realizate de către Autoritatea contractantă pe baza modelelor prevăzute în cuprinsul legislaţiei în vigoare. Scopul formularelor este de a furniza Candidaţilor/Ofertanţilor informaţii clare despre datele care trebuie puse la dispoziţia Autorităţii contractante şi de a facilita evaluarea acestora. Prin punerea la dispoziţie a unor formulare-tip,
Autoritatea contractantă creşte şansa ca informaţiile solicitate Candidaţilor să fie furnizate în mod identic, ceea ce facilitează procesul de evaluare pentru Autoritatea contractantă.
Deşi formularele şi conţinutul exact al acestora pot diferi de la proiect la proiect, exemple de formulare pot fi:
Declaraţie privind neîncadrarea în situaţiile prevăzute la art. 181 din OUG nr. 34/2006
Declaraţie privind eligibilitatea
Împuternicirea privind participarea la procedură
Informaţii generale despre Ofertant
Lista principalelor proiecte similare derulate
Lista cu utilajele, instalaţiile, echipamentele tehnice de care dispune operatorul economic pentru realizarea proiectului
Lista cu personalul angajat şi cadrele de conducere
Scrisoare de garanţie bancară
Garanţia de bună execuţie
Lista sub-contractanţilor
Formularul de ofertă
Formularul de contract. Secţiunea 2.3.3 Informaţiile generale
Pentru asigurarea transparenţei şi încheierii cu succes a unei proceduri de atribuire, se recomandă să se comunice Ofertanţilor/Candidaţilor cât mai multe informaţii relevante despre proiect. Legislaţia în vigoare prevede că Informaţiile generale ar trebui să conţină, fără a se limita la, cel puţin date privind Autoritatea contractantă, scopul aplicării procedurii, legislaţia aplicabilă, modalitatea elaborării şi prezentării ofertei, proceduri de comunicare etc.
În plus, se recomandă de asemenea şi includerea altor informaţii relevante pentru Ofertanţi/Candidaţi, cum ar fi informaţii generale despre proiect, înscrierea acestuia printre priorităţile Autorităţii contractante, alte date macro-economice relevante, o prezentare generală a principalelor părţi implicate şi, dacă este cazul, informaţii referitoare la facilităţile deja existente etc.
Informaţii referitoare la istoricul proiectului ar putea include detalii privind momentul demarării proiectului, procesul de luare a deciziilor relevante, competenţe, statutul legal şi dimensiunile Autorităţii contractante şi motivele care au stat la baza demarării proiectului în regim de concesiune (eventual beneficiile economice şi sociale estimate).
În funcţie de natura proiectului, anumite informaţii economice pot fi relevante pentru Ofertanţi/Candidaţi. Este cazul în special atunci când riscul de cerere este transferat Concesionarului. Date geografice, demografice, previziuni referitoare la creşterea economic, a PIB-ul şi a puterii de cumpărare pot fi exemple de informaţii relevante pentru o estimare realistă a nivelului cererii asociată proiectului respectiv.
În unele cazuri şi alte entităţi sunt implicate în realizarea proiectului. Printre acestea se pot număra autorităţi locale, operatori economici de interes local, sindicate, cetăţeni etc. Interesele acestor părţi secundare angrenate în proiect sunt deja analizate în cadrul Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare, iar concluziile pot fi enunţate în cadrul acestui document (a se vedea Secţiunea. 1.4.3 şi Paragraful 1.4.11.3).
În cazul în care proiectul vizează atribuirea unui Contract de concesiune pentru reabilitarea şi exploatarea unei facilităţi deja existente, ar trebui furnizate informaţii detaliate referitoare la infrastructura existentă. Aceste informaţii pot fi de natură juridică (de exemplu detalii referitoare la dreptul de proprietate asupra activelor) şi de natură economică, cum ar fi istoricul situaţiilor şi datelor financiare. În cazul realizării unei investiţii noi de către Concesionar, ar trebui furnizate informaţii referitoare la locaţie, natura juridică a amplasamentului şi situaţia exproprierilor, dacă este cazul.
Informaţii generale ar trebui să furnizeze Ofertanţilor/Candidaţilor toate datele relevante referitoare la proiect. Acesta îi ajută să evalueze atractivitatea proiectului şi să scadă costurile aferente participării la procedura de atribuire. Acesta poate, de asemenea, creşte interesul potenţialilor investitori pentru proiectul de concesiune. Astfel, acest document poate fi de asemenea considerat drept un ”document de marketing”.
Ar putea fi, de asemenea, analizată şi posibilitatea punerii la dispoziţia Ofertanţilor / Candidaţilor a Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare realizat în prealabil conform prevederilor legale. Cu toate acestea, se recomandă să se verifice cu atenţie conţinutul Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare pentru ca acesta să nu conţină eventuale informaţii care ar putea periclita poziţia Autorităţii contractante pe perioada derulării procedurilor de Negociere sau Dialog competitiv (ex. informaţii de ordin financiar referitoare la costuri estimate de construcţie, operare, întreţinere sau nivelurile acceptabile ale plăţilor de disponibilitate).
Conţinutul cadru al Documentului cu informaţii generale
În cadrul legislaţiei în vigoare nu este prevăzut un model cadru al Documentului cu informaţii generale. Cu toate acestea, cuprinsul de mai jos poate servi ca referire ilustrativă. Acest exemplu fictiv se referă la un proiect de concesiune pentru modernizarea şi operarea unui aeroport existent. Documentul conţine informaţii generale referitoare la situaţia aeroportului (din punct de vedere juridic şi economic) care ar putea fi de interes pentru Candidaţi. Acesta furnizează date financiare istorice detaliate şi previziuni referitoare la traficul de pasageri şi cargo. În ultimul rând, oferă Candidaţilor informaţii despre procedura de atribuire a Contractului de concesiune şi legislaţia aplicabilă acesteia.
DOCUMENTUL CU INFORMAŢII GENERALE PARTE A DOCUMENTAŢIEI DE ATRIBUIRE A UNUI CONTRACT DE CONCESIUNE DE LUCRĂRI PUBLICE PENTRU REABILITAREA, OPERAREA ŞI ÎNTREŢINEREA UNUI AEROPORT EXISTENT
CUPRINS
1.1 Introducere
1.2 Transportul aerian în România 2002 – prezent
1.3 Statistica economică referitoare la România
1.4 Reglementarea aviaţiei civile în România
1.5 Situaţia actuală şi planuri de dezvoltare a infrastructurii în România
1.6 Integrarea politicilor relevante regionale, naţionale sau internaţionale
2.1 Istoricul aeroportului
2.2 Situaţia juridică a terenurilor şi infrastructurii existente
2.3 Părţi interesate: autorităţi publice implicate
2.4 Cele mai recente situaţii financiare ale aeroportului
2.5 Analiza costurilor şi veniturilor înregistrate de aeroport
2.6 Linii aeriene care folosesc infrastructura existentă (2002 – prezent)
2.7 Numărul de pasageri (2002 – prezent)
2.8 Traficul cargo (2002 – prezent)
2.9 Previziune referitoare la trafic şi cargo
3.1 Principii care stau la baza atribuirii contractului de concesiune
3.2 Detalii privind procedura de atribuire aleasă
3.4 Caietul de sarcini
Legislaţia relevantă
art. 35 din OUG nr. 34/2006
art. 15, 16 şi 47 din HG nr. 71/2007
Caietul de sarcini reprezintă o parte esenţială a Documentaţiei de atribuire. Acesta trebuie să furnizeze Ofertanţilor o imagine clară asupra cerinţelor şi necesităţilor Autorităţii contractante. Acesta se va anexa Contractului de concesiune şi va deveni parte integrantă a acestuia.
Prevederile Caietului de sarcini nu pot fi modificate pe parcursul procedurii de atribuire atunci când este vorba despre o procedură de Licitaţie deschisă sau Licitaţie restrânsă care nu lasă loc la dialog sau negocieri cu Ofertanţii/Candidaţii.
Ar trebui să existe uniformitate între prevederile Caietului de sarcini şi cele ale Contractului de concesiune
Întrucât Caietul de sarcini va face parte integrantă din Contractul de concesiune, Autoritatea contractantă trebuie să acorde o atenţie specială uniformităţii celor două documente. Prevederile contractuale nu trebuie să contravină prevederilor Caietului de sarcini. În cazul procedurilor de Dialog competitiv sau Negociere cu publicare prealabilă a unui Anunţ de participare, modificările operate în cuprinsul Documentaţiei de atribuire pe parcursul etapei de dialog / negociere trebuie să se regăsească şi în prevederile contractuale.
Legislaţia naţională prevede un conţinut specific pentru Caietul de sarcini, prezentat pe scurt mai jos. În elaborarea Caietului de sarcini, Autoritatea contractantă trebuie să respecte prevederile art. 35 - 39 din OUG nr. 34/2006.
În cazul procedurii de Dialog competitiv, Ofertanţilor li se pune la dispoziţie o Documentaţie descriptivă mult mai flexibilă. Caietul de sarcini este definitivat, inclus în cadrul Documentaţiei de atribuire şi pus la dispoziţia Ofertanţilor numai după încheierea etapei de dialog.
În mod specific, pentru Contractele de concesiune de lucrări publice sau de servicii, Caietul de sarcini trebuie să conţină:
a)obiectivele pe termen lung, mediu şi imediate ale proiectului;
b)modul de operare vizat pentru derularea proiectului, inclusiv, dacă este cazul, investiţiile pe care Concesionarul va fi obligat să le realizeze şi termenul de realizare a acestora;
c)descrierea activităţilor, condiţii generale tehnice şi de calitate;
d)dacă există, condiţii speciale impuse de natura activităţilor care vor intra în obiectul Contractului de concesiune, cum ar fi condiţii de siguranţă în exploatare, protecţia mediului, protecţia muncii, condiţii privind folosirea şi conservarea patrimoniului sau privind protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului naţional, condiţii privind protejarea secretului de stat, utilizarea unor materiale cu regim special, condiţii speciale impuse de acorduri şi convenţii la care România este parte;
e)propunerea Autorităţii contractante de distribuţie a riscurilor de proiect;
f)dacă este cazul, opţiunea Concedentului pentru forma de organizare a Concesionarului;
g)dacă este cazul, opţiunea pentru crearea unei Companii de proiect;
h)clauze financiare şi de asigurări;
i)dacă este cazul, regimul bunurilor utilizate şi/sau realizate de Concesionar în timpul derulării Contractului de concesiune;
j)cuantumul garanţiilor care urmează a fi constituite, după caz. Paragraful 2.3.4.1 Obiectivele proiectului pe termen scurt, mediu şi lung
Caietul de sarcini ar trebui să prezinte intenţiile Autorităţii contractante în ceea ce priveşte implementarea proiectului. Pe termen lung, obiectivele acesteia pot viza elemente de politici generale cum ar fi dezvoltarea economică şi socială în regiune. Pe termen scurt, obiectivele sunt adesea mai concrete şi practice cum ar fi îmbunătăţirea accesibilităţii unui oraş sau a unei regiuni sau modernizarea facilităţilor existente. Pot exista obiective specifice pe termen mediu, dar acestea pot fi de asemenea egale cu obiectivele pe termen scurt sau pe termen lung.
Paragraful 2.3.4.2 Modul de operare vizat şi nivelul investiţiilor
În cadrul acestui capitol distinct din cadrul Caietului de sarcini, pot exista prevederi specifice referitoare la Sistemul de Management al Proiectului şi la Sistemul de Management al Calităţii, specificaţii tehnice de calitate referitoare la proiectare şi construcţie, precum şi la furnizarea de echipamente (ex. numărul de benzi pe sens - 2x2 sau lăţimea părţii carosabile – 2x3,50m în cazul autostrazilor, clădire de birouri clasa A – în cazul unei cladiri guvernamentale, etc.), precum şi calendarul de realizare al investiţiilor. Modul de operare vizează şi detalierea condiţiilor de operare şi întreţinere, relaţiile cu utilizatorii finali (inclusiv sistemul de colectare al tarifului de concesiune), cu sub-contractanţii şi terţii (obligativitatea realizării unor parteneriate cu poliţia, pompierii şi unităţi medicale de prim ajutor şi intervenţie rapidă).
Paragraful 2.3.4.3 Calendarul proiectului
Calendarul proiectului ar trebui prezentat în cadrul Caietului de sarcini. În cazul unei Concesiuni de lucrări publice, prima fază a proiectului este de obicei realizarea lucrărilor publice ce constituie obiectul contractului. Cea de a doua etapă/fază, şi cea mai lungă, este de obicei etapa de operare şi întreţinere a activelor care fac obiectul contractului. La sfârşitul Contractului de concesiune, bunurile rezultate în urma implementării proiectului, precum şi cele puse la dispoziţia Concesionarului în vederea realizării obiectivelor Contractului, sunt returnate de către Concesionar în administrarea Autorităţii contractante în bună stare, libere de orice sarcini şi în conformitate cu prevederile contractuale.
Paragraful 2.3.4.4 Activităţi, specificaţii generale tehnice şi de calitate
Caietul de sarcini conţine, în mod obligatoriu, specificaţii tehnice. În practică, un Contract de concesiune de lucrări publice prevede în general pentru Concesionar obligaţia de a construi şi opera un bun public, de exemplu o autostradă, un aeroport sau o clădire de birouri guvernamentale. Autoritatea contractantă poate stabili specificaţiile tehnice generale ale infrastructurii care urmează a fi realizate, de exemplu date referitoare la dimensiuni, standarde de calitate şi de siguranţă. În plus, serviciul care va fi furnizat ar trebui să devină disponibil după o anume perioadă (de exemplu, după finalizarea realizării infrastructurii) şi să rămână disponibil pe toată durata Concesiunii la standardele de calitate prevăzute în contract.
Specificaţiile tehnice generale şi de calitate pe care Concesionarul trebuie să le respecte au fost stabilite încă de la nivelul Studiului de fezabilitate. Spre deosebire de un proiect atribuit în mod tradiţional, specificaţiile tehnice ale unei Concesiuni nu sunt orientate atât de mult spre cantităţile de lucrări necesare realizării investiţiei, ci spre rezultatul previzionat.
Specificaţiile tehnice definesc, după caz şi fără a se limita la cele ce urmează, caracteristici referitoare la nivelul calitativ, tehnic şi de performanţă, cerinţe privind impactul asupra mediului înconjurător, siguranţa în exploatare, sisteme de asigurare a calităţii şi condiţii pentru certificarea conformităţii cu
standarde relevante, prescripţii de proiectare şi de calcul al costurilor, elemente referitoare la verificarea, inspecţia şi condiţiile de recepţie a lucrărilor sau a tehnicilor, procedeelor şi metodelor de execuţie, şi, de asemenea, orice alte condiţii cu caracter tehnic pe care Autoritatea contractantă este capabilă să le descrie, în funcţie şi de diverse acte normative şi reglementări generale sau specifice.
Specificaţiile tehnice se definesc astfel încât să corespundă, atunci când este posibil, necesităţilor/exigenţelor Autorităţii contractante.
Specificaţiile tehnice pot fi formulate:
prin referire la anumite standarde de regulă în următoarea ordine de prioritate, la standarde naţionale care adoptă standarde europene, la omologări tehnice europene, la standarde internaţionale sau la alte referinţe de natură tehnică elaborate de organisme de standardizare europene; în cazul în care acestea nu există, atunci specificaţiile tehnice se definesc prin referire la alte standarde, omologări sau reglementări tehnice naţionale privind utilizarea produselor sau proiectarea, calculul şi execuţia lucrărilor. Orice astfel de referire trebuie să fie însoţită de menţiunea „sau echivalent”;
prin precizarea performanţelor şi/sau cerinţelor funcţionale solicitate, care trebuie să fie suficient de precis descrise încât să permită Ofertanţilor să determine obiectul Contractului de concesiune, iar Autorităţii contractante să atribuie contractul respectiv;
sau printr-o combinaţie a celor de mai sus.
Dacă există condiţii speciale impuse de natura serviciilor care vor face obiectul Contractului de concesiune – de exemplu cerinţe tehnice specifice – acestea vor trebui clar definite în cuprinsul Caietului de sarcini.
De asemenea, specificaţiile tehnice trebuie să permită Ofertanţilor accesul egal şi nediscriminatoriu la procedura de atribuire şi nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate de natură să restrângă concurenţa între operatorii economici.
Paragraful 2.3.4.5 Alocarea riscurilor
În urma analizării prevederilor Caietului de sarcini, Ofertanţii ar trebui să obţină o imagine clară referitoare la viziunea Autorităţii contractante asupra alocării riscurilor în cadrul proiectului de Concesiune. Această analiză a fost deja efectuată ca parte a Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare. Autoritatea contractantă poate prezenta în cuprinsul Caietulului de sarcini structura Concesiunii, inclusiv Matricea de repartiţie a riscurilor propusă (a se vedea Secţiunea 3.3.1). Se impune, de asemenea, ca prevederile Contractului de concesiune – în varianta propusă ca parte a Documentaţiei de atribuire – să transpună inclusiv Matricea de repartiţie a riscurilor propusă de Autoritatea contractantă.
Paragraful 2.3.4.6 Forma de organizare
În cazul în care ar exista orice cerinţe referitoare la natura juridică a formei de organizare a Concesionarului, acest lucru trebuie expres precizat în Caietul de sarcini.
Paragraful 2.3.4.7 Compania de proiect (SPV)
De obicei, pentru realizarea obiectivelor Contractului de concesiune se poate conveni constituirea unei entităţi juridice distincte care este deţinută în totalitate sau în parte de operatorul economic desemnat câştigător şi partenerii acestuia. Aceasta poartă numele de Companie de proiect. Există situaţii în care Autoritatea contractantă îşi manifestă disponibilitatea de participa, alături de Concesionar, la constituirea Companiei de proiect (a se vedea Paragraful 1.4.11.2). În acest caz, structura juridică a
acestei Companii de proiect, inclusiv alocarea acţiunilor şi a puterii de control ar trebui clar explicitată în cuprinsul Caietului de sarcini.
Paragraful 2.3.4.8 Clauze financiare şi de asigurare
Candidaţii ar trebui să primească informaţii clare referitoare la modalitatea în care proiectul urmează a fi finanţat şi estimări legate de sursele de venit pe care urmează să le gestioneze Concesionarul (taxe directe, plăţi de disponibilitate din partea Autorităţii contractante, Mecanism de plată mixt, venituri de la terţi). După cum s-a menţionat mai devreme, o practică comună o reprezintă punerea la dispoziţie de către Concesionar a resurselor financiare necesare în vederea realizării lucrărilor de construcţie. Cu toate acestea, ar putea exista cazuri în care se reuşeşte atragerea şi altor surse de finanţare, cum ar fi fonduri europene nerambursabile sau participarea Autorităţii contractante. Schema de finanţare aleasă ar trebui expusă explicit în cadrul Caietului de sarcini.
Paragraful 2.3.4.9 Realizarea lucrărilor sau reabilitarea infrastructurii existente
În cazul în care proiectul implică reabilitarea infrastructurii existente sau realizarea unor lucrări noi, Caietul de sarcini ar trebui să detalieze tipul de lucrări care urmează a fi executate de către Concesionar. Specificaţiile tehnice de calitate constituie cea mai importantă cerinţă pentru Concesionar dar, cu toate acestea, ar trebui să existe flexibilitate în alegerea celei mai bune soluţii din punct de vedere economic.
Paragraful 2.3.4.10 Valoarea Garanţiilor care se vor constitui
În România, o practică obişnuită – dar nu obligatorie – o reprezintă solicitarea a două tipuri de garanţii: o Garanţie de participare şi o Garanţie de bună execuţie.
Garanţia de participare are scopul de a angaja răspunderea Ofertanţilor faţă de Oferta depusă. Valabilitatea Garanţiei este calculată de la data la care Ofertanţii depun Oferta şi expiră, de regulă, la momentul semnării Contractului de concesiune. O excepţie este înregistrată în cazul Ofertantului declarat câştigător căruia i se poate solicita prelungirea valabilităţii Garanţiei de participare până la data la care acesta îndeplineşte toate condiţiile suspensive în vederea intrării în vigoare a Contractului de concesiune. Garanţia de participare are scopul de a evita depunerea unor Oferte irealizabile, care nu pot fi susţinute în practică. Legislaţia românească în vigoare stabileşte un nivel maxim al Garanţiei de participare de 2% din valoarea estimată a contractului. În cazul în care cuantumul Garanţiei este mai mic, este posibil ca efectul său să nu mai fie cel scontat. Totuşi, ar trebui să se ia în considerare ca valoarea mult prea ridicată a Garanţiei de participare să nu obstrucţioneze liberul acces în cadrul procedurii de atribuire.
Scopul Garanţiei de bună execuţie este de a permite Autorităţii contractante să-şi limiteze pagubele atunci când Concesionarul nu performează la standardele prevăzute în contract. Acest risc este relevant în special în timpul fazei de construcţie corespunzătoare proiectului. Dacă pe parcursul derulării construcţiilor, Concesionarul nu îşi respectă obligaţiile, Autoritatea contractantă ar putea să rămână cu infrastructura nefinalizată şi cu probleme financiare deosebit de grave. În acest caz, Autoritatea contractantă poate executa Garanţia de bună execuţie, şi o poate folosi, de exemplu, pentru a demara o nouă procedură de atribuire a Contractului de concesiune. De obicei, Garanţia de bună execuţie expiră sau valoarea ei scade semnificativ în timp, după finalizarea executării lucrărilor de construcţie când şi riscul pentru Autoritatea contractantă scade. În anumite cazuri este necesară constituirea unei noi Garanţii de bună execuţie cu puţin timp înainte de sfârşitul perioadei de concesiune pentru a se asigura că bunurile ce fac obiectul contractului să fie predate Autorităţii contractante într-o stare corespunzătoare (la standardele prevăzute în Contractul de concesiune). Se recomandă calcularea costurilor pentru Concesionar în legătură cu Garanţia propusă şi stabilirea proporţionalităţii acesteia cu scopul urmărit. Ar trebui să se ia în calcul că Ofertanţii şi-ar putea include costurile unei eventuale Garanţii de bună execuţie în cadrul Ofertei lor.
Paragraful 2.3.4.11 Conţinutul cadru al Caietului de sarcini
La redactarea Caietului de sarcini, Autoritatea contractantă ar trebui să ţină cont de faptul că – deşi există cerinţe legale – documentul este redactat în principal în beneficiul Ofertanţilor. Orice informaţii suplimentare referitoare la riscuri, structurarea proiectului, cerinţe specifice de ordin tehnic, financiar sau juridic şi alte aspecte şi detalii ar trebui incluse în măsura în care aduc Ofertanţilor informaţii suplimentare referitoare la natura Concesiunii propuse spre atribuire. Este mai bine să se transmită cât mai multe informaţii şi cât se poate de complete.
Conţinutul ilustrativ al Caietului de sarcini
În cadrul legislaţiei în domeniu nu este prevăzut niciun model cadru al Caietului de sarcini şi nici nu există în practică o unică structură recomandată. Cu toate acestea, cuprinsul de mai jos poate servi ca referinţă. Acest exemplu se referă la un Contract de concesiune pentru reabilitarea, operarea şi întreţinerea unui aeroport existent. Cu toate că legea nu prevede în mod expres, informaţiile referitoare la starea tehnică actuală a infrastructurii existente şi tratamentul personalului angajat în aeroport sunt relevante pentru Candidaţi. Prin urmare, aceste informaţii specifice trebuie incluse în Caietul de sarcini.
CAIET DE SARCINI
AFERENT PROCEDURII DE ATRIBUIRE A CONTRACTULUI DE CONCESIUNE PENTRU REABILITAREA, OPERAREA ŞI ÎNTREŢINEREA UNUI AEROPORT
CUPRINS
1.1 Obiectivele Autorităţii contractante
1.2 Informaţii despre Autoritatea contractantă
2.1 Clădirea existentă a terminalului
2.2 Facilităţi cargo
2.3 Facilităţi catering
2.4 Infrastructura pentru transporturi aeriene
2.5 Tehnică de navigare şi control al traficului
2.6 Echipamente meteorologice
2.7 Acces public la aeroport şi parcări
2.8 Furnizare de energie electrică, utilităţi şi canalizare
3.1 Obiectul Concesiunii
3.3 Etapele Concesiunii
3.3 Durata Concesiunii
4.1 Obligaţii referitoare la realizarea lucrărilor
4.2 Obligaţii referitoare la furnizarea serviciilor de operare a aeroportului
4.3 Standarde tehnice de calitate şi siguranţă
5.1 Surse de venit pentru Concesionar şi Mecanismul de plată
5.2 Clauze financiare cheie ale Contractului de concesiune
5.3 Garanţiile solicitate Concesionarului
6.1 Tratamentul personalului existent al aeroportului
7.1 Prezentarea structurii Concesiunii
7.2 Cerinţe legale referitoare la Compania de proiect ce va gestiona Contractul de concesiune
7.3 Matricea riscurilor
8.1 Relaţia cu alte autorităţi publice
8.2 Activităţi aeroportuare derulate în afara obiectului Concesiunii
8.3 Clauze referitoare la încheierea Contractului de concesiune
3.5 Clauze obligatorii ale Contractului de concesiune
Legislaţia relevantă
Capitolul VII din HG nr. 71/2007
În cazul unei proceduri de Licitaţie deschisă sau restrânsă, Ofertanţilor li se prezintă modelul cadru al Contractului de concesiune în cuprinsul Documentaţiei de atribuire. Aceste contracte ar trebui să fie suficient de complete pentru a da Ofertanţilor o imagine clară asupra tuturor clauzelor relevante propuse de Autoritatea contractantă. Autoritatea contractantă poate – şi este recomandat să procedeze în acest mod – să indice clauzele contractuale în legătură cu care Ofertanţii pot prezenta propuneri. Cu toate acestea, Oferta poate fi respinsă dacă conţine propuneri care ar da naştere la clauze leonine pentru Autoritatea contractantă, adică clauze ce i-ar prejudicia interesele în mod nerezonabil.
În cazul unei proceduri de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, modelul de contract prezentat în cadrul Documentaţiei poate constitui numai baza discuţiilor, părţile putând modifica prevederile contractuale pe măsură ce negocierile progresează. Totuşi, Autoritatea contractantă trebuie să fie atentă ca modificările survenite (1) să nu contravină criteriilor de atribuire şi să (2) să nu discrimineze alţi Ofertanţi. De exemplu, dacă în timpul negocierilor asupra prevederilor contractuale cu un Ofertant, Autoritatea contractantă descoperă o prevedere pe care trebuie să o modifice întrucât se referă la abordarea generală a proiectului, această modificare trebuie comunicată tuturor Ofertanţilor.
În cazul derulării unei proceduri de Dialog competitiv, Contractul de concesiune este definitivat şi devine parte integrantă a Documentaţiei de atribuire după încheierea etapei de dialog.
Legislaţia naţională prevede o serie de clauze obligatorii care trebuie incluse în cuprinsul oricărui Contract de concesiune. Acestea sunt prezentate mai jos împreună cu alte prevederi care sunt comune acestui tip de contracte. Sunt adăugate sugestii privind conţinutul acestor clauze, dar trebuie precizat faptul că ele trebuie adaptate de la caz la caz în funcţie de caracteristicile specifice ale proiectului.
Obiectul contractului: această secţiune ar trebui să menţioneze lucrările pe care Concesionarul trebuie să le realizeze şi/sau serviciile pe care Concesionarul trebuie să le presteze, conform termenilor şi condiţiilor din Caietul de sarcini. În temeiul Contractului de concesiune, Concesionarul dobândeşte dreptul de a exploata, în tot sau în parte, rezultatul lucrărilor sau de a presta serviciile care fac obiectul contractului, potrivit obiectivelor şi standardelor de calitate stabilite de Concedent. Concesionarul are dreptul de a folosi şi de a culege fructele bunurilor ce fac obiectul Concesiunii, potrivit naturii bunului şi scopului stabilit de părţi prin Contractul de concesiune.
Scopul Contractului de concesiune: în temeiul Contractului de concesiune, Concesionarul are obligaţia de a asigura exploatarea eficace, în regim de continuitate şi permanenţă, a lucrărilor publice sau a serviciilor care fac obiectul Concesiunii, în conformitate cu cerinţele şi destinaţia impuse de Concedent, la preţuri accesibile pentru utilizatorii finali.
Drepturile şi obligaţiile părţilor: Contractul de concesiune de lucrări publice sau de concesiune de servicii trebuie să cuprindă clauze clare referitoare la drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi. În această privinţă, aceste prevederi trebuie inserate, de la caz la caz, în funcţie de specificul proiectului. Drepturile şi obligaţiile părţilor ar trebui să prevadă, pe de o parte, siguranţa pentru Autoritatea contractantă că obiectivele proiectului vor fi îndeplinite protejând, pe de altă parte, interesele vitale ale Concesionarului.
Preţul Contractului de concesiune: preţul Contractului de concesiune trebuie stabilit în mod ferm în cadrul contractului. Cu toate acestea, preţul ar putea fi ajustat ulterior datorită apariţiei anumitor situaţii care afectează interesele comerciale ale părţilor şi care nu au putut fi prevăzute. Concedentul nu se obligă la plata niciunei sume de bani dacă prin contract se stabileşte faptul că riscul de exploatare este preluat integral de Concesionar. În cazul în care Contractul conţine clauze în acest sens, Concedentul are dreptul de a primi şi o redevenţă care poate fi stabilită la un nivel fix sau într-un anumit procent din cuantumul veniturilor încasate de la beneficiarii finali ca urmare a activităţilor realizate. În cazul în care riscul de exploatare este distribuit între Concedent şi Concesionar, prin Contractul de concesiune de lucrări publice sau de concesiune servicii trebuie să se stabilească în mod explicit contribuţia financiară a Concedentului pe parcursul derulării Contractului (ex. nivelul plăţilor de disponibilitate), precum şi alte angajamente ale acestuia, ca sprijin complementar (ex. aportul propriu la capitalul Companiei de proiect).
Caietul de sarcini şi Oferta Concesionarului reprezintă parte integrantă a Contractului de concesiune: clauzele generale sau specifice ale Contractului de concesiune nu trebuie să contravină cerinţelor esenţiale ale Caietului de sarcini şi nici angajamentelor asumate de Concesionar în cadrul Ofertei.
Nivelul de performanţă şi calitate: Concedentul trebuie să definească prin contract nivelul de performanţă şi de calitate al activităţilor pe care Concesionarul urmează să le efectueze, precum şi modul în care acesta trebuie să răspundă în eventuale situaţii de urgenţă, stabilind în acest sens indicatori relevanţi şi măsurabili pe baza cărora se va realiza verificarea modului de respectare a obligaţiilor contractuale.
Verificarea îndeplinirii cerinţelor de performanţă şi calitate: Concedentul are dreptul de a verifica îndeplinirea cerinţelor de performanţă şi calitate a activităţilor realizate de Concesionar, asigurându-se în acest sens inclusiv dreptul de a verifica documente relevante cu privire la aceste aspecte, modul în care Concesionarul se obligă să prezinte Concedentului rapoarte periodice sau la simpla solicitare a acestuia din urmă, cu privire la modul de realizare a anumitor parametri pe parcursul derulării Contractului de concesiune sau misiunile de verificare şi condiţiile în care se realizează acestea.
Proceduri de soluţionare a nerespectării criteriilor de performanţă şi calitate: Nerespectarea cerinţelor de performanţă şi calitate a activităţilor realizate de Concesionar ar putea avea consecinţe asupra modului de îndeplinire a obiectivelor contractului. Consecinţele se pot materializa în penalizări financiare sau reduceri ale plăţii (în baza Mecanismului de plată), executarea Garanţiei de bună execuţie, sau chiar rezilierea Contractului de concesiune, în ultimă instanţă. Cu toate acestea, aceste clauze pot varia semnificativ de la proiect la proiect.
Alocarea riscurilor pe întreaga durată a contactului: Contractul de concesiune trebuie să conţină prevederi specifice referitoare la distribuirea riscurilor între cele două părţi pe toată durata Concesiunii. Toate riscurile aferente Concesiunii trebuie definite şi transferate conform prevederilor contractuale în urma definitivării Matricei de repartiţie a riscurilor.
Identificarea bunurilor ce fac obiectul Contractului de concesiune: contractul trebuie să stabilească distincţia dintre bunurile de retur şi bunurile proprii, precum şi regimul juridic al acestora. Bunurile de retur reprezintă acele bunuri publice transmise cu titlu gratuit în administrarea Concesionarului, inclusiv cele realizate pe durata proiectului în scopul îndeplinirii obiectivelor Concesiunii şi care, la încetarea contractului, revin de plin drept, gratuit, în bună stare, exploatabile şi libere de orice sarcini sau obligaţii Concedentului. Bunurile proprii reprezintă acele bunuri care au aparţinut Concesionarului şi au fost utilizate de către acesta pe durata îndeplinirii Contractului de concesiune şi care rămân în proprietatea acestuia la încetarea contractului.
Procedura în baza căreia se va realiza transferul bunurilor de retur de la Autoritatea contractantă către Concesionar, ca şi condiţie precedentă intrării în vigoare a Contractului
de concesiune: trebuie prevăzută procedura în baza căreia se va realiza transferul bunurilor de retur de la Autoritatea contractantă la Concesionar – cum ar fi terenul sau facilităţile existente.
Procedura în baza căreia, la încetarea contractului, bunurile de retur (inclusiv cele realizate pe durata contractului) vor fi transferate de la Concesionar la Autoritatea contractantă: trebuie prevăzută procedura în baza căreia, la încetarea contractului, se va realiza transferul bunurilor de retur de la Concesionar la Autoritatea contractantă.
Obligaţia de a preciza partea / părţile din contract pe care viitorul Concesionar intenţionează să le subcontracteze şi datele de recunoaştere ale subcontractanţilor propuşi.
Durata Contractului de concesiune: durata unui Contract de concesiune de lucrări publice sau a unui Contract de concesiune de servicii se stabileşte astfel încât:
să se evite restricţionarea artificială a accesului la competiţie;
să se asigure un minimum de profit ca urmare a exploatării într-o perioadă dată;
să se asigure un nivel rezonabil al preţurilor pentru prestaţiile care vor fi efectuate pe durata contractului şi ale căror costuri urmează să fie suportate de utilizatorii finali.
Forţa Majoră: Contractul ar trebui să includă prevederi care să detalieze care vor fi consecinţele dacă apar evenimente neprevăzute care întârzie sau împiedică realizarea obiectivelor proiectului. Deşi forţa majoră nu este expres definită în cuprinsul legislaţiei româneşti, aceste prevederi sunt deosebit de importante pentru obţinerea unei finanţări private pentru proiect.
Asigurări: deşi nici aceasta nu este o prevedere obligatorie în legislaţia românească, Contractul de concesiune ar trebui să conţină o prevedere expresă conform căreia Concesionarul va obţine şi menţine asigurări. Fără asigurări, proiectul nu va putea beneficia de susţinere financiară. Autoritatea contractantă ar trebui să fie conştientă că anumite evenimente ar putea fi neasigurabile. Pentru aceste evenimente, Guvernul nu poate emite garanţii speciale În final, Contractul de concesiune ar trebui să declare că orice drepturi aferente poliţelor de asigurare ar trebui executate numai în beneficiul proiectului.
Încetare: Contractul de concesiune ar trebui să prevadă cazurile de încetare, după cum urmează:
la expirarea duratei Concesiunii;
unilateral de către Autoritatea contractantă, în cazul unor încălcări grave de către Concesionar a obligaţiilor sale stabilite prin contract, cu plata unor daune interese;
unilateral de către Concesionar, în cazul unor încălcări grave de către Autoritatea contractantă a obligaţiilor sale stabilite prin contract, cu plata unor daune interese
unilateral de către Autoritatea contractantă, în cazul în care interesul naţional sau local determină încetarea contractului, cu eventuala plată a unor daune interese;
prin renunţare de către Concesionar, fără plata de daune interese, în cazul în care Concesionarul nu poate continua executarea contractului pentru cauză de forţă majoră sau caz fortuit.
Soluţionarea litigiilor: se pot utiliza în general proceduri standard de soluţionare a litigiilor rezultate în urma aplicării prevederilor contractuale prin conciliere, arbitraj sau în instanţă.
3.6 Momentul punerii la dispoziţia Ofertanţilor a Documentaţiei de atribuire
Momentul la care Documentaţia de atribuire este pusă la dispoziţia Ofertanţilor depinde de procedura de atribuire aleasă. Se recomandă însă ca, indiferent de procedura de atribuire aleasă pentru atribuirea
unui Contract de concesiune, să se pună la dispoziţia operatorilor economici interesaţi în a depune Candidatură/Ofertă cât mai multe informaţii relevante despre proiect încă din perioada iniţierii acestuia.
Ca regulă generală, Documentaţia de atribuire trebuie finalizată şi aprobată înainte de publicarea Anunţului de participare, dar poate fi pusă la dispoziţia Ofertanţilor selectaţi numai după finalizarea etapei de pre-calificare, cu excepţia procedurii de Licitaţie deschisă care se desfăşoară într-o singură etapă şi toate documentele sunt furnizate Ofertanţilor încă de la început.
În cazul procedurilor de Dialog competitiv şi Negociere cu publicare prealabilă a unui anunţ de participare, Documentaţia de atribuire va include şi Documentaţia descriptivă. În mod specific, în cazul procedurii de Dialog competitiv, după epuizarea rundelor de dialog, Documentaţia descriptivă se detaliază şi i se aduc îmbunătăţiri, rezultând un caiet de sarcini complet care trebuie finalizat şi aprobat înainte de depunerea Ofertelor finale, împreună cu noul model de contract, dacă este cazul.
Legislaţia europeană şi cea românească prevăd în detaliu modalitatea în care se derulează procedurile specifice atribuirii Contractelor de concesiune de lucrări publice sau servicii. În cuprinsul Capitolului
2.5 oferim o prezentare sumară a acestora. Se recomandă consultarea legislaţiei relevante ori de câte ori se intenţionează demararea unei proceduri de atribuire a unui Contract de concesiune.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura transparenţa atribuirii Contractelor de concesiune prin publicarea, în conformitate cu prevederile legale, a Anunţului de participare. Autoritatea contractantă, cu participarea efectivă a CCS, elaborează şi transmite spre publicare Anunţul de participare.
Anunţul de participare se va publica în SEAP, iar dacă valoarea estimată a Contractului de concesiune de lucrări depăşeşte (excluzând TVA) echivalentul în RON al sumei de 5.000.000 euro anunţul se va publica şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (“JOUE”). Un Contract de concesiune de lucrări depăşeşte de cele mai multe ori acest prag.
Începând cu data de 1 ianuarie 2008, publicarea anunţurilor în Monitorul Oficial al României este facultativă.
4.1 Conţinutul Anunţului de participare
Legislaţie relevantă
Regulamentul UE nr. 1564/2005 conţine elemente de bază pe care anunţul de participare publicat în JOUE trebuie să le respecte.
Dacă publicarea Anunţului de participare în JOUE nu este obligatorie, atunci anunţul trebuie să respecte conţinutul minim prevăzut în Anexa nr. 2 la HG nr. 71/2007 în funcţie de procedura de atribuire aleasă.
Principalele aspecte pe care Anunţul de participare (ce se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a VI-a, în conformitate cu prevederile art. 24 din HG 71/2007) trebuie să le conţină sunt următoarele:
datele de contact ale Autorităţii contractante;
locul execuţiei lucrărilor sau prestării serviciilor;
obiectul Concesiunii, natura şi dimensiunile lucrărilor/prestărilor;
termenul de finalizare sau durata contractului;
termenul de depunere a Ofertelor şi alte detalii legate de depunerea acestora;
data şi locul deschiderii Ofertelor;
criterii de calificare şi selecţie;
criteriul de atribuire şi ponderea factorilor de evaluare;
data trimiterii spre publicare a Anunţului de participare;
denumirea şi adresa organismului competent în rezolvarea contestaţiilor;
posibilitatea depunerii unor Oferte alternative. În cazul în care acest lucru nu se menţionează în Anunţul de participare sau în Fişa de date a concesiunii, Autoritatea contractantă nu are dreptul de a lua în calcul Ofertele alternative.
Întrucât o mare parte a conţinutului Anunţului de participare se suprapune peste conţinutul Fişei de date a concesiunii, aceasta din urmă se va folosi pentru ca Anunţul să fie întocmit relativ uşor.
4.2 Transmiterea Anunţului de participare spre publicare în SEAP
Autoritatea contractantă are obligaţia de a trimite Anunţul de participare spre publicare prin mijloace electronice în SEAP, conform modelului disponibil pe site-ul www.e-licitatie.ro.
4.3 Verificarea Anunţului de participare de către ANRMAP
Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) verifică anunţul transmis de către Autoritatea contractantă în vederea publicării în SEAP.
Acest lucru este obligatoriu numai atunci când valoarea estimată a Contractului de concesiune de servicii depăşeşte 100.000 euro sau valoarea Contractului de concesiune de lucrări publice depăşeşte
750.000 euro. În practică, proiectele de concesiune depăşesc întotdeauna aceste valori.
În termen de două zile lucrătoare de la data primirii anunţului în SEAP, Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice are obligaţia:
fie să emită către operatorul SEAP acceptul de publicare pentru anunţul respectiv, în cazul în care în urma verificării nu se constată erori/omisiuni de completare;
Aceste erori reprezintă acele informaţii/cerinţe din anunţul transmis spre publicare care sunt neconforme cu realitatea sau care conduc la încălcări ale legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice şi ale principiilor care stau la baza atribuirii Contractului de concesiune. Nedetectarea acestor erori în procesul de verificare nu afectează dreptul Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice de a sancţiona, pe parcursul activităţii de supraveghere, faptele prevăzute la art. 293 din OUG nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
fie să respingă publicarea Anunţului, în cazul în care se constată erori/omisiuni de completare, informând totodată Autoritatea contractantă asupra acestei decizii, precum şi asupra modului în care erorile/omisiunile pot fi remediate.
Dacă ANRMAP emite acceptul de publicare pentru un Anunţ de participare, operatorul SEAP are obligaţia:
a)de a transmite Anunţul spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în cel mult o zi lucrătoare de la primirea acceptului de publicare, în cazul în care, în conformitate cu prevederile legale, este prevăzută o obligaţie în acest sens; operatorul SEAP are obligaţia de a asigura înregistrarea în sistemul electronic a datei la care a fost transmis Anunţul spre publicare, ca probă privind momentul transmiterii;
b)de a publica Anunţul în SEAP în cel mult două zile lucrătoare de la primirea acceptului de publicare.
Formularul Anunţului de participare publicat de SEAP nu trebuie să includă nici un fel de informaţii în plus faţă de cele publicate de JOUE.
În cazul în care, din motive de natură tehnică, operatorul SEAP nu are posibilitatea transmiterii unui Anunţ de participare spre publicare la JOUE, Autorităţii contractante îi revine responsabilitatea transmiterii anunţului spre publicare la JOUE prin mijloace proprii. Operatorul SEAP are obligaţia de a înştiinţa Autoritatea contractantă cu privire la apariţia unei astfel de situaţii în termenul prevăzut de lege.
Paragraful 2.4.3.1 Notificarea UCVAP
Legislaţia relevantă
OUG nr. 30/2006
HG . 942/2006
În momentul transmiterii spre publicare a Anunţului de participare, Autoritatea contractantă are obligaţia de a notifica UCVAP în cazul în care proiectul depăşeşte valorile menţionate în cadrul Secţiunii 2.4.3.
La nivel internaţional, valoarea estimată a unui Contract de concesiune de lucrări publice se calculează pornind de la investiţia necesară, adesea denumită “CAPEX” (cheltuieli de capital) care reprezintă costul total pe care Concesionarul va trebui să îl suporte pentru a construi sau renova infrastructura ce face obiectul contractului, la care se adaugă cheltuielile de operare şi întreţinere care sunt, de regulă, acoperite din veniturile rezultate din operare. În cazul Contractelor de concesiune de servicii, valoarea estimată are la bază preţul care se preconizează că va fi dispus să îl achite un potenţial Concesionar în schimbul dreptului de a exploata serviciile respective. Acest preţ se bazează pe estimarea costurilor şi veniturile rezultate din exploatare.
Notificarea către UCVAP va include Anunţul de participare în forma transmisă pentru publicare împreună cu Fişa de prezentare întocmită conform modelului din Ordinul ministrului finanţelor publice 2181/2007. Aceasta se va trimite la sediul UCVAP prin poştă, cu confirmare de primire, prin fax, mijloace electronice sau orice combinaţie a metodelor menţionate mai sus. UCVAP este organul de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice care exercită funcţia de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor care intră sub incidenţa legislaţiei privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a Contractelor de concesiune de lucrări publice şi a Contractelor de concesiune de servicii. Verificarea priveşte etapele procesului de atribuire a Contractului de concesiune, după publicarea Anunţului de participare până la atribuirea şi semnarea contractului. Obiectivul funcţiei de verificare a Concesiunilor este de a contribui la asigurarea conformităţii cu legislaţia din domeniu a procedurilor derulate în vederea atribuirii Contractelor de concesiune de lucrări publice şi a Contractelor de concesiune de servicii şi a documentelor întocmite în cadrul acestor proceduri. În vederea îndeplinirii atribuţiilor specifice, UCVAP desemnează observatori care participă şi verifică etapele procesului de atribuire a contractelor. În cazul în care nu are loc semnarea contractului, activitatea de verificare încetează la data expirării termenului legal de contestare a comunicării rezultatului procedurii de atribuire.
Atribuţiile Ministerului Finanţelor Publice în vederea îndeplinirii funcţiei de verificare sunt următoarele:
a)urmărirea derulării procedurilor în legătură cu procesul de atribuire a contractelor prevăzute la art. 1 alin. (2) din OUG nr.30/2006 cu modificările şi completările ulterioare;
b)analiza documentaţiei întocmite de Autoritatea contractantă în scopul atribuirii contractelor prevăzute la art. 1 alin. (2) din OUG nr.30/2006 cu modificările şi completările ulterioare;
c)elaborarea de rapoarte de activitate pentru fiecare procedură de atribuire a Contractelor de concesiune de lucrări publice şi a Contractelor de concesiune de servicii, care a fost supusă verificării de către observatorii desemnaţi;
d)emiterea de avize cu caracter consultativ în situaţia în care se constată neconcordanţe în aplicarea legislaţiei în domeniul concesiunilor.
În situaţia în care se constată neconcordanţe în aplicarea legislaţiei, observatorii emit note intermediare pe care le transmit Autorităţii contractante. Nota intermediară conţine şi recomandările observatorilor desemnaţi pentru corectarea abaterilor. Această notă se înregistrează de către Autoritatea contractantă şi se ataşează Raportului de activitate elaborat de către observatorii desemnaţi pentru fiecare procedură de atribuire care a fost supusă verificării.
În cazul în care neconcordanţele constatate nu sunt remediate de către Autoritatea contractantă în urma notelor intermediare, UCVAP emite un aviz consultativ. Înainte de emiterea acestuia, structurile specializate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice au dreptul de a consulta ANRMAP. Din punct de vedere operaţional, UCVAP funcţionează independent de ANRMAP şi de Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor.
Avizul consultativ se trimite la Autoritatea contractantă în maxim 3 zile lucrătoare de la finalizarea activităţii de verificare. Acesta se trimite de asemenea către ANRMAP. În cazul proiectelor co- finanţate din fonduri europene, avizele consultative se transmit de asemenea Autorităţii de management competente. Avizul consultativ se transmite, după caz, şi organului ierarhic superior al Autorităţii contractante.
În baza notelor intermediare emise de observatori şi a avizului consultativ emis de UCVAP, Autoritatea contractantă poate decide:
a)modificarea, încetarea, revocarea sau anularea actelor emise în legătură cu procedura verificată;
b)continuarea procedurii de atribuire.
Responsabilitatea pentru deciziile adoptate pe parcursul procedurii de atribuire revine în totalitate Autorităţii contractante. Autoritatea contractantă ar trebui să informeze imediat ANRMAP şi UCVAP în legătură cu orice decizii luate în legătură cu derularea procedurii de atribuire.
Termene limită relevante pentru publicarea Anunţului de participare
Verificarea anunţului de către ANRMAP – 2 zile lucrătoare.
Transmiterea spre publicare în JOUE – o zi lucrătoare de la primirea aprobării de publicare de la ANRMAP.
Transmiterea spre publicare în SEAP – maxim 2 zile lucrătoare de la primirea aprobării de publicare de la ANRMAP; totuşi, nu înainte de publicarea în JOUE.
Publicarea în SEAP – cu cel puţin 52 de zile înaintea termenului limită pentru prezentarea Ofertelor / Candidaturilor, indiferent de procedura de atribuire aleasă. În cazul în care este necesară şi publicarea Anunţului de participare în JOUE, termenul se reduce cu 7 zile până la 45 de zile.
Notificarea Autorităţii contractante de către SEAP în legătură cu incapacitatea de a transmite Anunţul de participare la JOUE – o zi lucrătoare din ziua în care Anunţul de participare ar fi trebuit trimis la JOUE.
Notificarea UCVAP – la data transmiterii Anunţului de participare spre publicare în SEAP.
Termenele limită menţionate mai sus ar trebui calculate fără a lua în calcul ziua în care termenul începe şi ziua în care acesta se încheie. Termenul va începe la prima oră a primei zile şi se va încheia la expirarea ultimei ore a ultimei zile a perioadei.
Procedurile de atribuire folosite în cazul Contractelor de concesiune de lucrări publice sau servicii atât în practica internaţională (în conformitate cu acquis-ul comunitar) cât şi România (în conformitate cu legislaţia în vigoare) sunt:
1.Licitaţia deschisă
2.Licitaţia restrânsă
3.Dialogul competitiv şi
4.Negocierea cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.
În Capitolul 2.2 s-a explicat modalitatea conform căreia se alege cea mai adecvată procedură de atribuire. În cele ce urmează, sunt detaliate aceste proceduri.
Autoritatea contractantă va aplica procedura de Licitaţie restrânsă sau de Licitaţie deschisă atunci când poate defini clar specificaţiile tehnice capabile să-i satisfacă necesităţile şi exigenţele şi poate stabili cu precizie montajul financiar şi/sau cadrul juridic de implementare a proiectului. În cazul în care aceste condiţii nu pot fi îndeplinite, Autoritatea contractantă va aplica procedura de Dialog competitiv. Prin excepţie, Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare numai atunci când, în urma aplicării procedurii de Licitaţie deschisă, Licitaţie restrânsă sau Dialog competitiv, nu au fost depuse Oferte sau niciuna dintre Ofertele depuse nu a fost considerată admisibilă.
5.1 Licitaţia deschisă
Legislaţia relevantă
Capitolul III Secţiunea 2 din OUG nr. 34/2006
Capitolul IV Secţiunea 1 din HG nr. 925/2006
Licitaţia deschisă implică un număr nelimitat de Ofertanţi şi se desfăşoară într-o singură etapă. Autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura obţinerea Documentaţiei de atribuire de către orice operator economic prin asigurarea accesului direct, nerestricţionat şi deplin, prin mijloace electronice, la conţinutul Documentaţiei de atribuire. În situaţia în care ataşarea Documentaţiei de atribuire în SEAP nu este posibilă din motive tehnice, Autoritatea contractantă are obligaţia de a pune la dispoziţia oricărui operator economic care a înaintat o solicitare în acest sens a unui exemplar din Documentaţia de atribuire, pe suport hârtie ori pe suport magnetic, într-o perioadă care nu trebuie să depăşească 4 zile de la primirea solicitării.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a preciza în Anunţul de participare dacă Documentaţia de atribuire urmează să fie obţinută:
a)prin accesarea directă, nerestricţionată şi deplină a unui fişier electronic, care va fi disponibil în SEAP; sau
b)pe suport de hârtie ori pe suport magnetic, în urma unei solicitări a fiecărui operator economic interesat, prin oricare dintre următoarele modalităţi: prin poştă; prin fax; prin mijloace electronice; prin orice combinaţie a acestor modalităţi sau prin telefon, în acest din urmă caz operatorul economic având obligaţia de a confirma solicitarea de participare în scris, cât mai curând posibil;
În situaţia excepţională prevăzută la alin. b), Autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura obţinerea gratuită a Documentaţiei de atribuire pentru orice operator economic care o ridică direct de la
sediul Autorităţii contractante sau de la altă adresă indicată de acesta. În cazul în care documentaţia este transmisă prin poştă, Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita operatorilor economici care vor să beneficieze de această facilitate o plată care nu trebuie să depăşească însă costul aferent transmiterii documentaţiei respective.
După depunerea Ofertelor, Autoritatea contractantă le va evalua şi va declara Oferta câştigătoare numai dintre Ofertele admisibile şi numai pe baza criteriului de atribuire precizat în Anunţul de participare şi în Documentaţia de atribuire.
După desemnarea Ofertantului câştigător nu există nici o posibilitate de negociere a Contractului de concesiune, ci doar revizuirea acestuia în funcţie de propunerile făcute de Ofertantul câştigător în cadrul procedurii de atribuire şi acceptate de către Autoritatea contractantă, fără a se modifica condiţiile de bază ale Documentaţiei de atribuire şi ale Ofertei. Nu există restricţii în ceea ce priveşte numărul minim al operatorilor economici care ar putea participa la procedura de Licitaţie deschisă. În cazul în care doar un singur operator economic depune o Ofertă admisibilă, Autoritatea contractantă poate trece la evaluarea acesteia şi o poate declara câştigătoare cu condiţia ca Oferta respectivă să fie admisibilă, în sensul că îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 32, alin. (2) din HG nr. 71/2007 şi să reprezintă răspunsul pieţei la exigenţele Autorităţii contractante.
Această procedură este adesea utilizată pentru atribuirea contractelor de achiziţie de lucrări, la nivel internaţional fiind doar rareori utilizată pentru atribuirea Contractelor de concesiune având în vedere complexitatea acestora.
Figura 5: Etapele principale ale Licitaţiei deschise
Transmiterea Anunţului de participare spre publicare către SEAP
Emiterea răspunsurilor la solicitările de clarificări
Depunerea şi deschiderea Ofertelor
Evaluarea Ofertelor depuse
Încheierea contractului cu Ofertantul declarat câştigător
Desemnarea Ofertantului câştigător
Paragraful 2.5.1.1 Emiterea răspunsurilor la solicitările de clarificări şi depunerea Ofertelor
Începând cu data publicării Anunţului de participare în SEAP, operatorilor economici interesaţi trebuie să li se pună la dispoziţie cel puţin 52 de zile calendaristice – sau 45 de zile în cazul în care Anunţul este trimis în format electronic spre publicare în JOUE – pentru a-şi pregăti Oferta. Orice operator economic interesat poate obţine Documentaţia de atribuire şi poate depune o Ofertă. Documentaţia de atribuire poate conţine criterii de calificare pe care orice operator economic care va depune Ofertă va trebui să le îndeplinească. În timpul pregătirii Ofertelor, operatorii economici pot transmite în scris
Autorităţii contractante solicitări de clarificări. În practică, aceste solicitări se referă, de regulă, la aspecte ale Documentaţiei de atribuire care nu sunt suficient de clare pentru acesta, la aspecte procedurale sau la informaţii suplimentare în legătură cu proiectul. Autoritatea contractantă are obligaţia de a răspunde, în mod clar, complet şi fără ambiguităţi, cât mai repede posibil, la orice clarificare solicitată, într-o perioadă care nu trebuie să depăşească, de regulă, 3 zile lucrătoare de la primirea unei astfel de solicitări din partea operatorului economic. Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite răspunsurile – însoţite de întrebările aferente – către toţi operatorii economici care au obţinut, în condiţiile legii, Documentaţia de atribuire, luând măsuri pentru a nu dezvălui identitatea celui care a solicitat clarificările respective.
În cazul în care Documentaţia de atribuire a fost pusă la dispoziţia operatorilor economici prin asigurarea accesului direct şi nerestricţionat la fişierul electronic disponibil în SEAP, Autoritatea contractantă are obligaţia, respectând prevederile art. 78 alin. (2) din OUG nr. 34/2006, de a face cunoscute clarificările sau eventualele modificări în legătură cu Documentaţia de atribuire, prin crearea unui nou fişier electronic la care se va asigura accesul direct şi nerestricţionat, în mod similar cu accesul la fişierul iniţial.
Fără a aduce atingere prevederilor invocate mai sus, în măsura în care clarificările sunt solicitate în timp util, răspunsul Autorităţii contractante la aceste solicitări trebuie să fie transmis nu mai târziu de 6 zile înainte de data limită stabilită pentru depunerea Ofertelor. În cazul în care operatorul economic nu a transmis solicitarea de clarificare în timp util, punând astfel Autoritatea contractantă în imposibilitatea de a respecta termenele legale, aceasta din urmă are, totuşi, obligaţia de a răspunde la solicitarea de clarificare în măsura în care perioada necesară pentru elaborarea şi transmiterea răspunsului face posibilă primirea acestuia de către operatorii economici înainte de data limită de depunere a Ofertelor.
În multe cazuri, Ofertanţilor li se dă posibilitatea să acceseze informaţii mai detaliate despre proiect în format electronic, într-o cameră de date, şi să viziteze locaţia. Autoritatea contractantă are obligaţia să definească proceduri transparente pentru accesul în camera de date şi vizitele la locaţia proiectului pentru a asigura nediscriminarea şi tratamentul egal între competitori.
De asemenea, Autoritatea contractantă are obligaţia de a prelungi perioada pentru elaborarea Ofertelor în cazul în care acestea nu pot fi elaborate decât după vizitarea amplasamentelor sau după consultarea la faţa locului a unor documente-anexă la Documentaţia de atribuire, precum şi în cazul în care Autoritatea contractantă nu are posibilitatea de a transmite Documentaţia de atribuire sau răspunsul la solicitarea de clarificări în termenele limită stabilite de OUG 34/2006, deşi a primit în timp util o solicitare în acest sens. Într-o astfel de situaţie, data limită de depunere a Ofertelor se decalează cu o perioadă suficientă, astfel încât orice operator economic interesat să dispună de un timp rezonabil necesar pentru obţinerea informaţiilor complete şi relevante pentru elaborarea Ofertei.
Paragraful 2.5.1.2 Analizarea şi evaluarea Ofertelor şi desemnarea Ofertantului câştigător
Evaluarea Ofertelor are două scopuri: verificarea îndeplinirii criteriilor de calificare de către Ofertanţi în cazul în care acestea au fost solicitate prin Documentaţia de atribuire şi aplicarea criteriului de atribuire, astfel cum a fost prevăzut în Documentaţia de atribuire, şi stabilirea Ofertei câştigătoare dintre Ofertele declarate admisibile. Criteriile specificate în Documentaţia de atribuire trebuie folosite întocmai şi nu pot fi modificate pe parcursul derulării procedurii. Factorii de evaluare specifici criteriului de atribuire vor fi structuraţi astfel încât să se selecteze cea mai avantajoasă Ofertă din punct de vedere economic şi nu pot fi modificate pe parcursul derulării procedurii. Preţul poate avea o pondere importantă printre factorii de evaluare în determinarea Ofertantului câştigător în cazul Licitaţiei deschise. Ofertantul care a depus o Ofertă admisibilă şi a întrunit cel mai mare punctaj în conformitate cu factorii de evaluare specifici criteriului de atribuire va fi declarat câştigător.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a deschide Ofertele la data, ora şi locul indicate în Anunţul de participare.
Orice Ofertant are dreptul de a participa la deschiderea Ofertelor.
În cadrul şedinţei de deschidere nu este permisă respingerea niciunei Oferte, cu excepţia celor care se încadrează în una dintre următoarele situaţii:
a)au fost depuse după data şi ora limită de depunere sau la o altă adresă decât cele stabilite în Anunţul de participare;
b)nu sunt însoţite de Garanţia de participare astfel cum a fost solicitată în Documentaţia de atribuire.
Şedinţa de deschidere se finalizează printr-un proces-verbal, semnat de membrii Comisiei de evaluare, de experţii cooptaţi şi de reprezentanţii operatorilor economici, în care se consemnează modul de desfăşurare a şedinţei respective, aspectele formale constatate la deschiderea Ofertelor, elementele principale ale fiecărei Oferte.
Comisia de evaluare are obligaţia de a transmite un exemplar al procesului-verbal de deschidere tuturor operatorilor economici participanţi la procedura de atribuire, indiferent dacă aceştia au fost sau nu prezenţi la şedinţa de deschidere.
Orice decizie cu privire la evaluarea Ofertelor se adoptă de către Comisia de evaluare în cadrul unor
şedinţe ulterioare şedinţei de deschidere a Ofertelor.
În cazul în care, în cadrul Documentaţiei de atribuire, a fost prevăzută obligaţia îndeplinirii unor criterii de calificare, Comisia de evaluare are obligaţia verificării modului de îndeplinire a acestora de către fiecare Ofertant în parte.
Comisia de evaluare are obligaţia de a analiza şi de a verifica fiecare Ofertă atât din punct de vedere al elementelor tehnice propuse, cât şi din punct de vedere al aspectelor financiare pe care le implică.
Propunerea tehnică trebuie să corespundă cerinţelor minime prevăzute în Caietul de sarcini.
Pe parcursul analizării şi verificării documentelor prezentate de Ofertanţi, Comisia de evaluare are dreptul de a solicita oricând clarificări sau completări ale documentelor prezentate de aceştia pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare sau pentru demonstrarea conformităţii Ofertei cu cerinţele solicitate.
Oferta este considerată admisibilă dacă se îndeplinesc, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a)nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute mai sus, în cadrul şedinţei de deschidere a Ofertelor;
b)a fost depusă de un Ofertant care îndeplineşte cerinţele minime de calificare;
c)îndeplineşte cerinţele Caietului de sarcini;
d)nu conţine propuneri dezavantajoase pentru Autoritatea contractantă, referitoare la clauzele contractuale;
e)propunerea financiară este realistă şi nu implică din partea Autorităţii contractante o contribuţie de natură să producă o distribuire majoritară a riscului de exploatare către ea însăşi.
Comisia de evaluare are obligaţia de a stabili Oferta câştigătoare dintre Ofertele admisibile, în conformitate cu prevederile art. 200 din OUG 34/2006.
Raportul procedurii de atribuire se înaintează conducătorului Autorităţii contractante spre aprobare, conform atribuţiilor legale ce îi revin.
Activitatea Comisiei de evaluare încetează după elaborarea raportului procedurii de atribuire. Paragraful 2.5.1.3 Încheierea contractului
Autoritatea contractantă are obligaţia de a finaliza procedura de atribuire, prin încheierea Contractului de concesiune de lucrări publice sau de concesiune de servicii. Autoritatea contractantă are obligaţia de a comunica tuturor Ofertanţilor rezultatul aplicării procedurii. Comunicarea către Ofertantul declarat câştigător trebuie să conţină şi invitaţia pentru semnarea contractului. Autoritatea contractantă are dreptul de a încheia Contractul de concesiune numai după împlinirea termenelor de:
a)11 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii, în cazul în care valoarea estimată a Contractului de concesiune este mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) din OUG nr. 34/2006;
b)6 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii, în cazul în care valoarea estimată a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru, este egală sau mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) din OUG nr. 34/2006.
Contractul de concesiune încheiat înainte de împlinirea termenelor prevăzute mai sus este lovit de nulitate.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a încheia Contractul de concesiune de lucrări publice sau de concesiune de servicii cu Ofertantul a cărui Ofertă a fost declarată câştigătoare, pe baza propunerilor tehnice şi financiare cuprinse în respectiva Ofertă.
În cazul în care Autoritatea contractantă nu poate încheia Contractul cu Ofertantul a cărui Ofertă a fost stabilită ca fiind câştigătoare, datorită faptului că Ofertantul în cauză se află într-o situaţie de forţă majoră sau în imposibilitatea de a executa contractul, atunci aceasta are dreptul să declare câştigătoare Oferta clasată pe locul doi, în condiţiile în care aceasta există şi este admisibilă. În caz contrar, se anulează aplicarea procedurii pentru atribuirea Contractului de concesiune de lucrări publice sau de concesiune de servicii .
În cadrul procedurii de Licitaţie deschisă nu există posibilitatea negocierii termenilor contractului propus de Autoritatea contractantă şi care face parte integrantă din Documentaţia de atribuire. Cu toate acestea, Ofertanţilor li se poate da dreptul de a propune modificări referitoare la unele clauze contractuale specifice prin intermediul Ofertelor depuse, cu condiţia ca acestea să nu fie dintre acelea care nu au fost menţionate ca obligatorii în cadrul Documentaţiei de atribuire. Rămâne la latitudinea Autorităţii contractante evaluarea propunerilor depuse de Ofertanţi în limita respectării principiilor care guvernează atribuirea contractelor de achiziţie publică şi concesiune.
Un Ofertant poate fi exclus dintr-o procedură de Licitaţie deschisă dacă propunerea sa de contract conţine clauze leonine pentru Autoritatea contractantă, adică clauze ce i-ar prejudicia acesteia interesele în mod nerezonabil.
5.2 Licitaţia restrânsă
Legislaţia relevantă
Capitolul III Secţiunea 3 din OUG nr. 34/2006
Capitolul IV Secţiunea 2 din HG nr. 925/2006
Procedura de Licitaţie restrânsă se desfăşoară, de regulă, în două etape:
a)etapa de selectare a Candidaţilor, prin aplicarea criteriilor de selecţie;
b)etapa de evaluare a Ofertelor depuse de Candidaţii selectaţi, prin aplicarea criteriului de atribuire.
Paragraful 2.5.2.1 Emiterea răspunsurilor la solicitările de clarificări şi etapa de selecţie a Candidaţilor
Licitaţia restrânsă se iniţiază prin transmiterea spre publicare a unui Anunţ de participare prin care se solicită operatorilor economici interesaţi depunerea de Candidaturi.
Începând cu data publicării Anunţului de participare în SEAP, operatorilor economici interesaţi trebuie să li se pună la dispoziţie cel puţin 52 de zile calendaristice – sau 45 de zile în cazul în care Anunţul este trimis în format electronic spre publicare în JOUE – pentru a-şi pregăti Candidatura.
Orice Candidat selectat are dreptul de a solicita clarificări privind Documentaţia de atribuire. Autoritatea contractantă are obligaţia de a răspunde, în mod clar, complet şi fără ambiguităţi, cât mai repede posibil, la orice clarificare solicitată, într-o perioadă care nu trebuie să depăşească, de regulă, 3 zile lucrătoare de la primirea unei astfel de solicitări din partea operatorului economic. Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite răspunsurile – însoţite de întrebările aferente – către toţi Candidaţii selectaţi, luând măsuri pentru a nu dezvălui identitatea celui care a solicitat clarificările respective.
În măsura în care clarificările sunt solicitate în timp util, răspunsul Autorităţii contractante la aceste solicitări trebuie să fie transmis nu mai târziu de 6 zile înainte de data limită stabilită pentru depunerea Ofertelor. În cazul în care operatorul economic nu a transmis solicitarea de clarificare în timp util, punând astfel Autoritatea contractantă în imposibilitate de a respecta termenele legale, aceasta din urmă are, totuşi, obligaţia de a răspunde la solicitarea de clarificare în măsura în care perioada necesară pentru elaborarea şi transmiterea răspunsului face posibilă primirea acestuia de către operatorii economici înainte de data limită de depunere a Ofertelor.
De asemenea, Autoritatea contractantă are obligaţia de a prelungi perioada pentru elaborarea Ofertelor în cazul în care acestea nu pot fi elaborate decât după vizitarea amplasamentelor sau după consultarea la faţa locului a unor documente-anexă la Documentaţia de atribuire, precum şi în cazul în care Autoritatea contractantă nu are posibilitatea de a transmite Documentaţia de atribuire sau răspunsul la solicitarea de clarificări în termenele limită stabilite de OUG nr. 34/2006 deşi a primit în timp util o solicitare în acest sens. Într-o astfel de situaţie, data limită de depunere a Ofertelor se decalează cu o perioadă suficientă, astfel încât orice operator economic interesat să dispună de un timp rezonabil necesar pentru obţinerea informaţiilor complete şi relevante pentru elaborarea Ofertei.
Orice operator economic are dreptul de a-şi depune Candidatura pentru prima etapă a procedurii de Licitaţie restrânsă, dar Autoritatea contractantă are dreptul de a limita numărul Candidaţilor care vor fi selectaţi pentru a depune Oferte, cu condiţia să existe un număr suficient de Candidaţi disponibili. Atunci când selectează Candidaţii, Autoritatea contractantă are obligaţia de a aplica criterii obiective şi nediscriminatorii, utilizând în acest scop numai criteriile de selecţie prevăzute în Anunţul de participare. Autoritatea contractantă are obligaţia de a indica în Anunţul de participare criteriile de selecţie şi regulile aplicabile, numărul minim al Candidaţilor pe care intenţionează să-i selecteze şi, dacă este cazul, numărul maxim al acestora. Numărul minim al Candidaţilor, indicat în Anunţul de participare trebuie să fie suficient pentru a asigura o concurenţă reală şi, în orice situaţie, nu poate fi mai mic de 5.
În cazul în care Autoritatea contractantă urmăreşte limitarea numărului Candidaţilor pre-selectaţi, selecţia se realizează prin acordarea pentru fiecare Candidat în parte a unui punctaj care trebuie să reflecte capacitatea acestuia de a îndeplini contractul ce urmează să fie atribuit. Autoritatea contractantă
are obligaţia să precizeze în Anunţul de participare şi în Documentaţia de atribuire modalitatea de acordare a punctajului pe baza căruia se va realiza clasarea Candidaţilor, precum şi numărul maxim al Candidaţilor ce urmează a fi pre-selectaţi.
În cazul în care numărul Candidaţilor care îndeplinesc criteriile de selecţie este mai mic decât numărul minim indicat în Anunţul de participare, Autoritatea contractantă are dreptul:
a)fie de a anula procedura de Licitaţie restrânsă;
b)fie de a continua procedura de Licitaţie restrânsă numai cu acel/acei Candidat/Candidaţi care îndeplineşte/îndeplinesc criteriile solicitate.
În cazul în care numărul Candidaţilor selectaţi conform prevederilor este mai mic decât numărul minim prevăzut în Anunţul de participare, fie datorită faptului că nu au fost depuse suficiente Candidaturi, fie datorită faptului că o parte dintre Candidaţi nu au îndeplinit cerinţele minime de calificare, Autoritatea contractantă are dreptul de a trece la etapa a doua a procedurii de atribuire în măsura în care numărul de Candidaţi selectaţi este de cel puţin 1.
După ce a finalizat selectarea Candidaţilor, Comisia de evaluare are obligaţia de a elabora un raport intermediar al primei etape a procedurii de atribuire, care se înaintează conducătorului Autorităţii contractante spre aprobare.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a informa toţi Candidaţii în legătură cu rezultatul aplicării primei etape a procedurii de Licitaţie restrânsă, imediat după aprobarea raportului intermediar. Candidaţilor respinşi în cadrul primei etape a procedurii de Licitaţie restrânsă trebuie să li se comunice şi motivele concrete care au stat la baza deciziei de respingere a Candidaturilor respective.
Paragraful 2.5.2.2 Analizarea şi evaluarea Ofertelor şi desemnarea Ofertantului câştigător
Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite concomitent o invitaţie de participare la etapa a doua a procedurii de Licitaţie restrânsă tuturor Candidaţilor selectaţi. Este interzisă invitarea la etapa a doua a Licitaţiei restrânse a unui operator economic care nu a depus Candidatura în prima etapă sau care nu a îndeplinit criteriile de selecţie.
Invitaţia de participare trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:
a)referinţe privind Anunţul de participare publicat;
b)data şi ora limită stabilite pentru depunerea Ofertelor;
c)adresa la care se transmit Ofertele;
d)limba sau limbile în care trebuie elaborate Ofertele;
e)adresa, data şi ora deschiderii Ofertelor;
f)dacă este cazul, precizări referitoare la documentele suplimentare pe care operatorii economici trebuie să le prezinte în scopul verificării declaraţiilor sau completării documentelor, prezentate în prima etapă pentru demonstrarea capacităţii tehnice şi economico-financiare.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili un număr suficient de zile între data transmiterii invitaţiei de participare şi data depunerii Ofertelor de către Candidaţii pre-selectaţi, astfel încât aceştia să beneficieze de o perioadă adecvată şi suficientă de timp pentru elaborarea Ofertelor.
Candidaţii selectaţi nu au dreptul de a se asocia în scopul depunerii unei Oferte comune, iar Autoritatea contractantă nu are dreptul de a accepta o astfel de Ofertă.
Etapa a doua a Licitaţiei restrânse se derulează similar cu Licitaţie deschisă, astfel:
Autoritatea contractantă are obligaţia de a deschide Ofertele la data, ora şi locul indicate în invitaţiile de participare transmise Candidaţilor selectaţi după prima etapă a procedurii,
orice Ofertant are dreptul de a participa la deschiderea Ofertelor,
în cadrul şedinţei de deschidere nu este permisă respingerea niciunei Oferte, cu excepţia celor care se încadrează în una dintre următoarele situaţii:
a)au fost depuse după data şi ora limită de depunere sau la o altă adresă decât cele stabilite în Anunţul de participare;
b)nu sunt însoţite de Garanţia de participare astfel cum a fost solicitată în Documentaţia de atribuire.
şedinţa de deschidere se finalizează printr-un proces-verbal semnat de membrii Comisiei de evaluare, de experţii cooptaţi şi de reprezentanţii operatorilor economici, în care se consemnează modul de desfăşurare a şedinţei respective, aspectele formale constatate la deschiderea Ofertelor, elementele principale ale fiecărei Oferte. Comisia de evaluare are obligaţia de a transmite un exemplar al procesului-verbal de deschidere tuturor operatorilor economici participanţi la cea de-a doua etapă a procedurii, indiferent dacă aceştia au fost sau nu prezenţi la şedinţa de deschidere.
Orice decizie cu privire la evaluarea Ofertelor se adoptă de către Comisia de evaluare în cadrul unor
şedinţe ulterioare şedinţei de deschidere a Ofertelor.
Comisia de evaluare are obligaţia de a analiza şi de a verifica fiecare Ofertă atât din punct de vedere al elementelor tehnice propuse cât şi din punct de vedere al aspectelor financiare pe care le implică.
Este important de precizat că toate criteriile folosite pe parcursul procedurii de atribuire (atât cele de calificare cât şi cele de atribuire) să fie transparente. Criteriile şi ponderile acestora trebuie indicate în mod clar şi fără echivoc în cadrul Documentaţiei de atribuire şi nu mai pot fi schimbate pe toată perioada derulării procedurii.
Propunerea tehnică trebuie să corespundă cerinţelor minime prevăzute în Caietul de sarcini.
Comisia de evaluare are obligaţia de a stabili care sunt clarificările necesare pentru evaluarea fiecărei Oferte, precum şi perioada de timp acordată pentru transmiterea clarificărilor. Comunicarea transmisă în acest sens către Ofertant trebuie să fie clară, precisă şi să definească în mod explicit şi suficient de detaliat în ce constă solicitarea Comisiei de evaluare.
Comisia de evaluare are obligaţia de a stabili Oferta câştigătoare dintre Ofertele admisibile, în conformitate cu prevederile art. 200 din OUG nr.34/2006.
Oferta este considerată admisibilă dacă se îndeplinesc, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a)nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute mai sus, în cadrul şedinţei de deschidere a Ofertelor;
b)a fost depusă de un Ofertant care îndeplineşte cerinţele minime de calificare;
c)îndeplineşte cerinţele Caietului de sarcini;
d)nu conţine propuneri dezavantajoase pentru Autoritatea contractantă, referitoare la clauzele contractuale;
e)propunerea financiară este realistă şi nu implică din partea Autorităţii contractante o contribuţie de natură să producă o distribuire majoritară a riscului de exploatare către ea însăşi.
Raportul procedurii de atribuire se înaintează conducătorului Autorităţii contractante spre aprobare, conform atribuţiilor legale ce îi revin.
Activitatea Comisiei de evaluare se încheie după elaborarea raportului procedurii de atribuire. Procedura de atribuire se finalizează la momentul încheierii Contractului de concesiune.
Paragraful 2.5.2.3 Încheierea contractului
Autoritatea contractantă are obligaţia de a finaliza procedura de atribuire, prin încheierea Contractului de concesiune de lucrări publice sau de concesiune de servicii. Autoritatea contractantă are obligaţia de a comunica tuturor Ofertanţilor rezultatul aplicării procedurii. Comunicarea către Ofertantul declarat câştigător trebuie să conţină şi invitaţia pentru semnarea Contractului. Autoritatea contractantă are dreptul de a încheia Contractul de concesiune numai după împlinirea termenelor de:
a)11 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii, în cazul în care valoarea estimată a Contractului de concesiune este mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) din OUG nr. 34/2006;
b)6 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii, în cazul în care valoarea estimată a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru, este egală sau mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) din OUG nr. 34/2006.
Contractul de concesiune încheiat înainte de împlinirea termenelor prevăzute mai sus este lovit de nulitate.
5.3 Dialogul competitiv
Legislaţia relevantă
Capitolul III Secţiunea 4 din OUG nr. 34/2006
Capitolul IV Secţiunea 3 din HG nr. 925/2006
Identificarea soluţiei/soluţiilor optime, şi încheierea etapei de dialog
Încheierea etapei de dialog
şi transmiterea invitaţiei de depunere a ofertelor finale împreună cu Documentaţia de atribuire revizuită.
Îmbunătăţirea documentelor cheie pentru a evidenţia aspectele apărute
Evaluarea ofertelor finale si declararea ofertantului caştigător
Depunerea ofertelor finale
Depunerea candidaturilor
Transmiterea anunţului de participare
spre publicare in SEAP
şi JOUE
Pregătirea procedurii de atribuire
Figura 6: Principalele faze ale procedurii de Dialog competitiv:
Procurement
OJEU Notice Issued
Descriptive
3/4 weeks
4 weeks
Etapele succesive de dialog
Transmiterea propunerilor de teme ce urmează a fi discutate pe perioada dialogului
Transmiterea invitaţiei de participare la etapa de dialog candidaţilor preselectaţi
D I A L O G U L
Fine tunning, aprobări, incheierea contractului
C O M P E T I T I V
Solicitările de clarificări
Bidders Conference Completed PQQ
Evaluarea soluţiilor propuse pe baza factorilor de evaluaree si realizarea listei
scurte
-
Evaluarea candidaturilor si anunţarea candidaţilor preselectaţi
PQQ Evaluation Pre-Qualified
1 week
Continuarea dialogului cu candidaţii ale căror soluţii au fost acceptate
Dialogul competitiv este o procedură de atribuire relativ nouă, care a fost introdusă de Comisia Europeană (CE) în anul 2004. Astfel, s-a intenţionat limitarea utilizării procedurilor negociate în tranzacţiile complexe cum ar fi atribuirea Contractelor de concesiune, doar în situaţii excepţionale. CE consideră că Autorităţile contractante din statele membre UE au obligaţia de a utiliza această procedură pentru atribuirea unor contracte de o complexitate deosebită, iar aplicarea procedurii de Licitaţie deschisă sau restrânsă nu ar permite atribuirea Contractului de concesiune în cauză. La momentul redactării prezentului Ghid, Dialogul competitiv este o procedură relativ nouă şi astfel experienţa în derularea acestei proceduri este încă destul de limitată în România. Cu toate acestea, procedura a fost deja folosită cu succes în anumite ţări ale UE.
Procedura de Dialog competitiv se desfăşoară în trei etape:
a)etapa de preselecţie a Candidaţilor;
b)etapa de dialog cu Candidaţii admişi în urma preselecţiei, pentru identificarea soluţiei/soluţiilor apte să răspundă necesităţilor Autorităţii contractante şi în baza căreia/cărora Candidaţii vor elabora şi vor depune Oferta finală;
c)etapa de evaluare a Ofertelor finale depuse.
Procedura se aplică în special de către Autorităţile contractante care nu sunt, în mod obiectiv, în măsură să definească specificaţiile tehnice capabile să le satisfacă necesităţile şi exigenţele; şi/sau să stabilească montajul financiar şi/sau cadrul juridic de implementare a proiectului.
Într-o primă fază, Autoritatea contractantă poate limita numărul participanţilor care şi-au depus Candidatura folosind o procedură de pre-calificare. Autoritatea contractantă are obligaţia să precizeze în Anunţul de participare şi în Documentaţia de atribuire modalitatea de acordare a punctajului pe baza căruia se va realiza clasarea Candidaţilor, precum şi numărul maxim al Candidaţilor ce urmează a fi pre-selectaţi. După etapa de pre-calificare, Candidaţii selectaţi vor primi Documentaţia descriptivă şi proiectul de Contract propus de Autoritatea contractantă.
Procedura de Dialog competitiv permite apoi Autorităţii contractante să iniţieze consultări cu Ofertanţii în scopul identificării şi definirii celor mai adecvate soluţii tehnice, financiare şi/sau juridice pentru a satisface nevoile şi cerinţele sale. Etapa de dialog se poate desfăşura în runde succesive pentru a reduce numărul soluţiilor propuse şi a Ofertanţilor implicaţi. Odată identificată soluţia sau soluţiile care pot conduce la îndeplinirea obiectivului Autorităţii contractante, etapa de dialog se declară închisă şi se trece la etapa de ofertare finală pe baza Caietului de sarcini şi a Contractului de concesiune în forma definitivată pe parcursul etapei de dialog.
Dintre Ofertele considerate admisibile se va declara ca şi câştigătoare Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.
Etapele de urmat în cadrul procesului de atribuire sunt prezentate mai jos: Paragraful 2.5.3.1 Publicarea Anunţului de participare
Începând cu data publicării Anunţului de participare în SEAP, operatorilor economici interesaţi trebuie să li se pună la dispoziţie cel puţin 52 de zile calendaristice – sau 45 de zile în cazul în care anunţul este trimis în format electronic spre publicare în JOUE – pentru a-şi depune Candidaturile.
Paragraful 2.5.3.2 Etapa de pre-selecţie a Candidaţilor
Orice operator economic are dreptul de a-şi depune Candidatura pentru a participa la procedura de Dialog competitiv. Atunci când preselectează Candidaţii, Autoritatea contractantă are obligaţia de a aplica criterii obiective şi nediscriminatorii, utilizând în acest scop numai criteriile de selecţie prevăzute în Anunţul de participare. Autoritatea contractantă are obligaţia de a indica în Anunţul de participare criteriile de selecţie şi regulile aplicabile, numărul minim al Candidaţilor pe care intenţionează să îi pre- selecteze şi, dacă este cazul, numărul maxim al acestora. Numărul minim al Candidaţilor indicat în Anunţul de participare trebuie să fie suficient pentru a asigura o concurenţă reală şi, în orice situaţie, nu poate fi mai mic de 3. În general se recomandă să nu se selecteze un număr prea mare de Candidaţi pentru a nu face imposibilă misiunea Autorităţii contractante în perioada de dialog (în practica internaţională se recomandă să nu se selecteze niciodată mai mult de opt Candidaţi).
În cazul în care numărul Candidaţilor care îndeplinesc criteriile de preselecţie este mai mic decât numărul minim indicat în Anunţul de participare, Autoritatea contractantă are dreptul:
a)fie de a anula procedura de Dialog competitiv;
b)fie de a continua procedura de Dialog competitiv numai cu acel/acei Candidat/Candidaţi care îndeplineşte/îndeplinesc criteriile solicitate.
După expirarea datei limită de depunere a Candidaturilor, Comisia de evaluare are atribuţia de a stabili Candidaţii ce îndeplinesc cerinţele de calificare şi de a realiza pre-selecţia acestora, în cazul în care a fost menţionat acest lucru în Documentaţia de atribuire şi în Anunţul de participare.
În cazul în care numărul Candidaţilor admişi este mai mic decât numărul minim prevăzut în Anunţul de participare, fie datorită faptului că nu au fost depuse suficiente Candidaturi, fie datorită faptului că o parte dintre Candidaţi nu au îndeplinit cerinţele minime de calificare, Autoritatea contractantă are dreptul de a trece la etapa a doua a procedurii de atribuire în măsura în care numărul de Candidaţi admişi este de cel puţin 1.
După ce a finalizat pre-selectarea Candidaţilor, Comisia de evaluare are obligaţia de a elabora un raport intermediar al primei etape a procedurii de atribuire, care se înaintează conducătorului Autorităţii contractante spre aprobare conform atribuţiilor legale ce îi revin.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a informa toţi Candidaţii în legătură cu rezultatul aplicării primei etape a procedurii de atribuire, imediat după obţinerea aprobării raportului intermediar.
Paragraful 2.5.3.3 Invitaţie de participare la etapa de dialog
Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite, concomitent, o invitaţie de participare la etapa a doua a procedurii de Dialog competitiv tuturor Candidaţilor pre-selectaţi. Este interzisă invitarea la etapa a doua a Dialogului competitiv a unui operator economic care nu a depus Candidatura în prima etapă sau care nu a îndeplinit criteriile de preselecţie.
Invitaţia de participare trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:
a)referinţe privind Anunţul de participare publicat;
b)adresa la care va avea loc dialogul, precum şi data şi ora lansării acestuia;
c)limba/limbile în care se va derula dialogul;
d)dacă este cazul, precizări referitoare la documentele suplimentare pe care operatorii economici trebuie să le prezinte în scopul verificării declaraţiilor sau completării documentelor, prezentate în prima etapă pentru demonstrarea capacităţii tehnice şi economico-financiare.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite invitaţia de participare însoţită de un exemplar al Documentaţiei de atribuire, care va include şi Documentaţia descriptivă. În cazul în care Documentaţia de atribuire este accesibilă direct prin mijloace electronice în SEAP, Autoritatea contractantă are obligaţia de a include în invitaţia de participare informaţii privind modul de accesare a Documentaţiei respective. Autoritatea contractantă are obligaţia de a include în cadrul Documentaţiei descriptive cel puţin o descriere a necesităţilor, obiectivelor şi constrângerilor Autorităţii contractante, pe baza cărora se va derula dialogul pentru identificarea soluţiilor viabile, precum şi, dacă este cazul, primele care vor fi acordate participanţilor la dialog.
Paragraful 2.5.3.4 Etapa de dialog
Etapa de dialog demarează prin transmiterea invitaţiei de participare Candidaţilor pre-selectaţi. Scopul dialogului îl reprezintă identificarea soluţiilor/opţiunilor în funcţie de necesităţile, obiectivele şi constrângerile Autorităţii contractante, astfel cum au fost acestea evidenţiate în Documentaţia descriptivă. Toate aspectele proiectului pot fi supuse dialogului iar acesta poate lua forma unor prezentări oficiale, propuneri scrise, dezvoltarea conceptului, solicitări de clarificări şi discutarea soluţiilor, precum şi discutarea termenilor contractuali. Etapa de dialog este faza din procedură care oferă cea mai mare flexibilitate. Prin urmare ar trebui să continue până când Autoritatea contractantă are convingerea că a identificat şi definit cerinţele sale cu suficientă precizie pentru a permite elaborarea Ofertelor finale în vederea îndeplinirii obiectivelor proiectului.
În cazul aplicării procedurii de Dialog competitiv, pe parcursul dialogului desfăşurat în etapa a doua a acestei proceduri, Comisia de evaluare trebuie să discute şi să clarifice, în conformitate şi în limitele mandatului acordat de conducătorul Autorităţii contractante, elemente esenţiale cum ar fi:
a)identificarea responsabilităţilor de natură tehnică, financiară şi juridică ale concedentului şi ale concesionarului;
b)modul de distribuire a riscurilor şi beneficiilor între Concesionar şi Concedent, fără ca prin această distribuţie să se depăşească limita care stabileşte distincţia dintre Contractul de concesiune şi contractul de achiziţie publică;
c)modificarea, revizuirea sau adaptarea studiilor existente, în funcţie de condiţiile de realizare propuse de participanţii la dialog şi în măsura în care sunt agreate de Autoritatea contractantă;
d)identificarea clară a standardelor de performanţă, a facilităţilor, a echipamentelor care urmează să fie asigurate pe parcursul derulării contractului, precum şi a cerinţelor de predare la sfârşitul perioadei de contract;
e)modul de efectuare a controlului şi identificarea mecanismelor de urmărire a costurilor, calităţii şi siguranţei prestaţiilor, a relaţiilor cu terţii, precum şi a altor cerinţe specifice de operare şi întreţinere;
f)aranjamentele alternative pentru cazurile în care Concesionarul intră în stare de insolvenţă sau lichidare ori în cazul în care, din motive care nu ţin de voinţa părţilor, Concesiunea încetează înainte de termen;
g)stabilirea mecanismelor de rezolvare a conflictelor;
h)elemente referitoare la forţa de muncă preluată sau angajată pentru realizarea proiectului;
i)clauzele generale ale contractului care urmează să fie încheiat;
j)stabilirea categoriilor de bunuri:
bunuri de retur – acele bunuri publice transmise cu titlu gratuit în administrarea Concesionarului, inclusiv cele realizate pe durata proiectului în scopul îndeplinirii obiectivelor Concesiunii şi care, la încetarea contractului, revin de plin drept, gratuit, în bună stare, exploatabile şi libere de orice sarcini sau obligaţii Concedentului;
bunuri proprii – acele bunuri care, la încetarea contractului, rămân în proprietatea Concesionarului;
k)alte obiective stabilite de Autoritatea contractantă.
În cazul în care etapa a doua a procedurii de Dialog competitiv nu se poate finaliza prin identificarea niciunei soluţii corespunzătoare necesităţilor sale obiective, Autoritatea contractantă are dreptul de a anula procedura de atribuire, considerându-se, implicit, îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 209 alin.
(1)lit. b) din OUG nr. 34/2006 .
Alte aspecte caracteristice etapei de dialog sunt:
Runde succesive. În măsura în care a prevăzut această posibilitate în cuprinsul Documentaţiei descriptive, iar numărul de participanţi la dialog este suficient de mare astfel încât diminuarea numărului de participanţi să nu afecteze concurenţa reală, Autoritatea contractantă are dreptul de a derula dialogul în runde succesive.
Acest lucru înseamnă că se permite reducerea, în runde succesive, a numărului de soluţii discutate şi/sau a numărului participanţilor implicaţi. Această reducere se poate realiza numai prin aplicarea factorilor de evaluare care au fost stabiliţi în cadrul Documentaţiei de atribuire. Posibilitatea derulării etapei de dialog în runde succesive trebuie precizată în mod expres în cadrul Documentaţiei de atribuire. Nu există nicio limitare legală a numărului rundelor succesive care se pot utiliza cu condiţia asigurării concurenţei reale.
După finalizarea unei faze intermediare de reducere a numărului de participanţi la dialog, Comisia de evaluare are obligaţia de a elabora un raport care se înaintează conducătorului Autorităţii contractante spre aprobare, conform atribuţiilor legale ce îi revin.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a informa toţi participanţii la dialog în legătură cu rezultatul fazei intermediare, imediat după obţinerea aprobării raportului intermediar.
Următoarea rundă de dialog se derulează numai cu participanţii selectaţi în cadrul fazei intermediare organizate anterior.
Tratament egal şi confidenţialitate. Autoritatea contractantă derulează dialogul cu fiecare Candidat admis, în parte. În cadrul acestui dialog se discută opţiunile referitoare la aspectele tehnice, montaje financiare, mod de rezolvare a unor probleme legate de cadrul juridic, precum şi orice alte elemente ale viitorului contract, astfel încât soluţiile identificate să corespundă necesităţilor obiective ale Autorităţii contractante.
Pe durata dialogului, Autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura aplicarea principiului tratamentului egal faţă de toţi participanţii. În acest sens, Autoritatea contractantă nu are dreptul de a furniza informaţii într-o manieră discriminatorie, care ar putea crea unuia/unora dintre participanţi un avantaj suplimentar în raport cu ceilalţi. Autoritatea contractantă are obligaţia de a nu dezvălui, fără acordul participantului în cauză, soluţia propusă şi alte informaţii confidenţiale prezentate de acesta.
Primele acordate Candidaţilor. Autoritatea contractantă are dreptul, dar nu şi obligaţia, de a include în Documentaţia descriptivă posibilitatea acordării de prime participanţilor la dialog. Primele se stabilesc în limita bugetului disponibil al Autorităţii contractante şi în funcţie de cheltuielile specifice implicate de participarea la dialog, cuantumul total al primelor respective neputând depăşi 2% din valoarea estimată a contractului care urmează să fie atribuit. Este exceptat de la acordarea primelor operatorul economic a cărui Ofertă este, în final, declarată câştigătoare.
Închiderea dialogului. Autoritatea contractantă derulează etapa de dialog până când identifică soluţia/soluţiile corespunzătoare necesităţilor sale obiective. Autoritatea contractantă trebuie să se asigure că toţi Ofertanţii deţin suficiente informaţii şi au o viziune clară asupra proiectului astfel încât pot redacta Oferta finală, ţinând cont de faptul că în faza finală a procedurii de atribuire nu sunt permise decât confirmări, clarificări sau ajustări de formă ale Ofertelor.
Paragraful 2.5.3.5 Etapa de evaluare a Ofertelor finale
După ce a declarat închisă etapa de dialog şi a anunţat participanţii cu privire la acest aspect, Autoritatea contractantă are obligaţia de a invita participanţii selectaţi să depună Ofertele finale, Oferte care se elaborează pe baza soluţiei/soluţiilor identificate în cursul acestei etape şi care trebuie să conţină toate elementele necesare prin care se prezintă modul de îndeplinire a viitorului contract.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite invitaţia de depunere a Ofertei finale cu un număr suficient de zile înainte de data limită de depunere a Ofertelor, astfel încât fiecare participant selectat să beneficieze de o perioadă rezonabilă pentru elaborarea Ofertei finale.
Perioada acordată pentru elaborarea Ofertei finale nu trebuie să fie mai mică decât o perioadă minimă stabilită de comun acord cu participanţii selectaţi pe parcursul derulării celei de-a doua etape a procedurii de Dialog competitiv.
Invitaţia de depunere a Ofertei finale trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:
a)referinţe privind Anunţul de participare publicat;
b)data şi ora limită stabilite pentru depunerea Ofertelor;
c)adresa la care se transmit Ofertele;
d)limba sau limbile în care trebuie elaborată Oferta;
e)adresa, data şi ora deschiderii Ofertelor;
f)dacă este cazul, precizări referitoare la documentele suplimentare pe care operatorii economici trebuie să le prezinte în scopul verificării declaraţiilor sau completării documentelor, prezentate în prima etapă pentru demonstrarea capacităţii tehnice şi economico-financiare.
Dacă există posibilitatea depunerii unor Oferte alternative, acest lucru trebuie expres precizat în cadrul Documentaţiei de atribuire.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a pune la dispoziţia Ofertanţilor Documentaţia descriptivă care, în forma actualizată sau modificată pe parcursul etapei de dialog, ia forma unui Caiet de sarcini şi care, împreună cu celelalte elemente componente ale Documentaţiei de atribuire, trebuie să fie cât mai complet şi comprehensiv cu putinţă.
Se impune precizarea faptului că în această etapă nu există nici o posibilitate de demarare a unor discuţii sau negocieri pe marginea Ofertelor finale depuse, dar pot exista acţiuni de clarificare, detaliere şi ajustate a erorilor materiale, cu condiţia ca acestea să nu implice modificări substanţiale ale caracteristicilor de bază ale Ofertei sau cerinţelor cuprinse în cadrul Documentaţiei de atribuire. Cu alte cuvinte, modificările nu pot să fie atât de semnificative încât să existe posibilitatea de a denatura concurenţa sau de a avea un efect discriminatoriu. Aceste acţiuni nu pot viza, de exemplu, modificări ale preţurilor ofertate sau ale cerinţelor impuse Ofertanţilor. Cu toate acestea, posibilitatea de a aduce modificări ar trebui totuşi interpretată în contextul unei proceduri care a fost concepută special pentru atribuirea unor contracte de o complexitate deosebită şi care, prin urmare, solicită un mai mare grad de flexibilitate decât în cazul altor proceduri. Exemple de clarificări, detalieri sau ajustări ale erorilor materiale acceptabile ar putea fi: ajustări ale inconsecvenţelor sau erorilor materiale şi furnizarea unor informaţii şi detalii suplimentare, cu condiţia ca orice modificări survenite să nu fie de natură semnificativă. În cazul în care modificările survenite sunt de natură semnificativă, se impune iniţierea unei noi proceduri de atribuire.
Este important de luat în considerare şi faptul că natura proiectului poate impune realizarea unor studii geo/topo sau a unor analize diagnostic (elaborate în vederea obţinerii finanţării) anterior desemnării Ofertantului câştigător, dar acesta din urmă va dori, în mod normal, să efectueze propriile sale investigaţii. Rezultatele acestor studii pot avea impact asupra valorii estimate a contractului. Dacă s-ar solicita fiecărui Ofertant să efectueze toate aceste investigaţii înainte de depunerea Ofertelor finale, acest lucru ar fi atât nejustificat de costisitor cât şi disproporţionat. Cu toate acestea, ar trebui să se permită ca problematica studiilor geo/topo şi a analizelor diagnostic să fie gestionată abia în etapa de evaluare a Ofertelor finale depuse. În plus, la momentul selectării Ofertantului câştigător pot exista cel mult Oferte indicative de la băncile finanţatoare, care se pot modifica (dar nu semnificativ) după ce acestea efectuează o analiză diagnostic detaliată. Conţinutul acestor documente poate afecta structura Modelului financiar. Modelul financiar rămâne la stadiul de proiect până la momentul finalizării închiderii financiare.
Ofertele finale trebuie să conţină toate elementele solicitate şi necesare pentru realizarea proiectului. Acest lucru nu înseamnă că toate aspectele pot fi definitiv stabilite prin depunerea Ofertelor finale. Există elemente care pot fi soluţionate mai devreme, ca parte a clarificărilor, detalierilor şi ajustărilor erorilor materiale conţinute în Ofertele finale, şi altele care pot fi stabilite ca parte a clarificărilor şi confirmării angajamentelor asumate de către Ofertantul câştigător.
Ofertele finale (odată clarificate, detaliate şi ajustate) trebuie evaluate pe baza criteriilor de atribuire menţionate în Anunţul de participare şi în Documentaţia de atribuire în vederea selectării Ofertantului câştigător care a depus Oferta finală cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.
Paragraful 2.5.3.6 Desemnarea Ofertantului câştigător
Autoritatea contractantă are obligaţia de a deschide Ofertele finale la data, ora şi locul indicate în invitaţiile de participare transmise Candidaţilor cu care s-a derulat dialogul.
Orice Ofertant are dreptul de a participa la deschiderea Ofertelor.
În cadrul şedinţei de deschidere nu este permisă respingerea niciunei Oferte, cu excepţia celor care se încadrează în una dintre următoarele situaţii:
a)au fost depuse după data şi ora limită de depunere sau la o altă adresă decât cele stabilite în Anunţul de participare;
b)nu sunt însoţite de Garanţia de participare astfel cum a fost solicitată în Documentaţia de atribuire.
Şedinţa de deschidere se finalizează printr-un proces-verbal semnat de membrii Comisiei de evaluare, de experţii cooptaţi şi de reprezentanţii operatorilor economici, în care se consemnează modul de desfăşurare a şedinţei respective, aspectele formale constatate la deschiderea Ofertelor, elementele principale ale fiecărei Oferte.
Comisia de evaluare are obligaţia de a transmite un exemplar al procesului-verbal de deschidere tuturor Ofertanţilor participanţi la cea de-a treia etapă a procedurii, indiferent dacă aceştia au fost sau nu prezenţi la şedinţa de deschidere.
Orice decizie cu privire la evaluarea Ofertelor se adoptă de către Comisia de evaluare în cadrul unor
şedinţe ulterioare şedinţei de deschidere a Ofertelor.
Comisia de evaluare are obligaţia de a analiza şi de a verifica fiecare Ofertă atât din punct de vedere al elementelor tehnice propuse, cât şi din punct de vedere al aspectelor financiare pe care le implică.
Propunerea tehnică trebuie să corespundă cerinţelor minime prevăzute în soluţia identificată de Comisia de evaluare în urma dialogului cu Candidaţii.
Comisia de evaluare are obligaţia de a stabili care sunt clarificările şi completările formale sau de confirmare, necesare pentru evaluarea fiecărei Oferte, precum şi perioada de timp acordată pentru transmiterea clarificărilor. Comunicarea transmisă în acest sens către Ofertanţi trebuie să fie clară, precisă şi să definească în mod explicit şi suficient de detaliat în ce constă solicitarea Comisiei de evaluare.
Oferta este considerată admisibilă dacă se îndeplinesc, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a)nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute mai sus, în cadrul şedinţei de deschidere a Ofertelor;
b)îndeplineşte cerinţele minime prevăzute în soluţia identificată de Comisia de evaluare în urma dialogului cu Candidaţii;
c)nu conţine propuneri dezavantajoase pentru Autoritatea contractantă, referitoare la clauzele contractuale;
d)propunerea financiară este realistă şi nu implică din partea Autorităţii contractante o contribuţie de natură să producă o distribuire majoritară a riscului de exploatare către ea însăşi.
Comisia de evaluare are obligaţia de a stabili Oferta câştigătoare dintre Ofertele admisibile, în conformitate cu prevederile art. 200 din OUG 34/2006.
Raportul procedurii de atribuire se înaintează conducătorului Autorităţii contractante spre aprobare, conform atribuţiilor legale ce îi revin.
Activitatea Comisiei de evaluare încetează după elaborarea raportului procedurii de atribuire. Procedura de atribuire se finalizează la momentul încheierii Contractului de concesiune.
Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita Ofertantului identificat că a depus cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic să reconfirme anumite elemente ale Ofertei sau anumite angajamente asumate în cadrul acesteia.
Orice clarificări, detalieri, nuanţări, informaţii suplimentare sau reconfirmări prezentate nu trebuie să conducă la modificări ale caracteristicilor de bază ale Ofertei sau ale soluţiilor care au stat la baza lansării invitaţiei de depunere a Ofertelor finale, modificări care ar determina distorsionarea concurenţei sau crearea unui avantaj suplimentar în raport cu ceilalţi Ofertanţi.
Temele supuse dialogului nu trebuie să acopere toate aspectele necesare pentru derularea în condiţii optime a unui contract, aceasta reprezentând o cerinţă obligatorie doar în etapa de ofertare finală. De exemplu, elemente legate de preţ nu pot fi prezentate decât la momentul depunerii Ofertelor finale iar evaluarea acestora trebuie să se realizeze doar pe baza criteriului de atribuire enunţat în Anunţul de participare şi în cadrul Documentaţiei de atribuire. Cu toate acestea, soluţiile tehnice/financiare/juridice identificate în etapa de dialog nu pot fi modificate în etapa de evaluare a Ofertelor finale.
Criteriul de atribuire şi ponderile alocate factorilor de evaluare nu se pot modifica pe parcursul derulării procedurii de atribuire, acest lucru contravenind principiilor care guvernează atribuirea contractelor de achiziţii publice şi Concesiuni. Totuşi, ar putea exista suficientă libertate în cadrul evaluărilor din toate etapele specifice acestei proceduri luând în considerare atât natura flexibilă a procedurii de Dialog competitiv cât şi faptului că, în cazul contractelor de o complexitate deosebită, nu toate elementele specifice pot fi identificate încă de la demararea proiectului. În toate cazurile, ar trebui să fie clare pentru Ofertanţi, în toate etapele procedurii, criteriile care se vor aplica precum şi ponderile specifice acestora.
Autoritatea contractantă are dreptul de a încheia Contractul de concesiune numai după împlinirea termenelor de:
a)11 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii, în cazul în care valoarea estimată a Contractului de concesiune este mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) din OUG nr. 34/2006;
b)6 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii, în cazul în care valoarea estimată este egală sau mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) din OUG nr. 34/2006.
Contractul de concesiune încheiat înainte de împlinirea termenelor prevăzute mai sus este lovit de nulitate.
Legislaţia relevantă
Secţiunea 5 din OUG nr. 34/2006 Capitolul IV Secţiunea 4 din HG nr. 925/2006
Art. 27 din HG 71/2007
5.4 Negocierea cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare
Înainte de introducerea în cuprinsul acquis-ului comunitar a procedurii de Dialog competitiv ca procedură specifică de atribuire a contractelor complexe, procedura negociată era utilizată pe scară largă pentru atribuirea Contractelor de concesiune în mai multe state europene. Cu toate acestea, după ce Directiva 2004/18/CE a fost adoptată, procedura negociată a fost înlocuită cu procedura de Dialog competitiv. În prezent, procedura de negociere se foloseşte numai în anumite situaţii excepţionale expres prevăzute de lege.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a atribui Contractul de concesiune de lucrări publice sau Contractul de concesiune de servicii prin aplicarea uneia dintre procedurile de Licitaţie deschisă, Licitaţie restrânsă sau Dialog competitiv. Prin excepţie, Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, atunci când, în urma aplicării Licitaţiei deschise, Licitaţiei restrânse sau a Dialogului competitiv, nu au fost depuse Oferte sau niciuna dintre Ofertele depuse nu a fost considerată admisibilă.
Nu există limite de timp prevăzute pentru niciun fel de negocieri care pot avea loc după depunerea Ofertelor iniţiale, ci orice astfel de negocieri trebuie realizate într-o modalitate corectă şi transparentă într-o perioadă de timp proporţională cu complexitatea proiectului.
Etapele de urmat în cadrul procedurii de atribuire sunt ilustrate mai jos.
Publicarea anunţului de participare
Depunerea candidaturilor
Etapa de preselecţie a candidaţilor
Anunţa rea candidaţilor preselectaţi (cel puţin 3) şi transmiterea invitaţiei de participa re la etapa a II-a
Depunerea ofertelor preliminare de către
candidaţii preselectaţişi derularea negocierilor cu fiecare dintre candidaţi
Fiecare ofertant declară că oferta sa nu mai poate fi îmbunătăţită.
Stabilirea ofertei câştigătoare
Încheirea contractului cu ofertantul declarat câştigător.
Figura 7: Principalele faze ale procedurii de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare
Paragraful 2.5.4.1 Etapa de preselecţie a Candidaţilor
Negocierea cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare se iniţiază prin transmiterea spre publicare a unui Anunţ de participare, prin care se solicită operatorilor economici interesaţi depunerea de Candidaturi. Începând cu data publicării Anunţului de participare în SEAP, operatorilor economici
interesaţi trebuie să li se pună la dispoziţie cel puţin 52 de zile calendaristice – sau 45 de zile în cazul în care anunţul este trimis în format electronic spre publicare în JOUE – pentru a-şi depune Candidaturile.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura obţinerea Documentaţiei descriptive de către orice operator economic prin asigurarea accesului direct, nerestricţionat şi deplin, prin mijloace electronice, la conţinutul Documentaţiei descriptive. În situaţia în care ataşarea Documentaţiei descriptive în SEAP nu este posibilă din motive tehnice, Autoritatea contractantă are obligaţia de a pune la dispoziţia oricărui operator economic care a înaintat o solicitare în acest sens a unui exemplar din Documentaţia descriptivă, pe suport hârtie ori pe suport magnetic, într-o perioadă care nu trebuie să depăşească 4 zile de la primirea solicitării.
Documentaţia descriptivă trebuie să conţină o descriere a necesităţilor, obiectivelor şi constrângerilor Autorităţii contractante, pe baza cărora se vor derula negocierile.
Orice operator economic are dreptul de a-şi depune Candidatura pentru a participa la procedura de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. În etapa de pre-selecţie, Autoritatea contractantă are obligaţia de a aplica criterii obiective şi nediscriminatorii, utilizând în acest scop numai criteriile de selecţie prevăzute în Anunţul de participare. Autoritatea contractantă are obligaţia de a indica în Anunţul de participare criteriile de preselecţie şi regulile aplicabile, numărul minim al Candidaţilor pe care intenţionează să îi preselecteze şi, dacă este cazul, numărul maxim al acestora. Numărul minim al Candidaţilor, indicat în Anunţul de participare trebuie să fie suficient pentru a asigura o concurenţă reală şi, în orice situaţie, nu poate fi mai mic de 3.
Numărul de Candidaţi preselectaţi trebuie să fie cel puţin egal cu numărul minim indicat în Anunţul de participare. În cazul în care numărul Candidaţilor care îndeplinesc criteriile de preselecţie este mai mic decât numărul minim indicat în Anunţul de participare, Autoritatea contractantă are dreptul:
a)fie de a anula procedura de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare;
b)fie de a continua procedura de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare numai cu acel/acei Candidat/Candidaţi care îndeplineşte/îndeplinesc criteriile solicitate.
În general se recomandă să nu se selecteze un număr prea mare de Candidaţi pentru a nu face imposibilă misiunea Autorităţii contractante în etapa de negociere.
Paragraful 2.5.4.2 Invitaţie de participare la etapa de negociere
Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite, concomitent, o invitaţie de participare la etapa a doua a procedurii de Negociere cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare tuturor Candidaţilor preselectaţi. Este interzisă invitarea la etapa a doua a procedurii de negociere a unui operator economic care nu a depus Candidatura în prima etapă sau care nu a îndeplinit criteriile de preselecţie.
Invitaţia de participare trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:
a)referinţe privind Anunţul de participare publicat;
b)adresa la care vor avea loc negocierile, precum şi data şi ora lansării acestora;
c)limba/limbile în care se vor derula negocierile;
d)dacă este cazul, precizări referitoare la documentele suplimentare pe care operatorii economici trebuie să le prezinte în scopul verificării declaraţiilor sau completării documentelor, prezentate în prima etapă pentru demonstrarea capacităţii tehnice şi economico-financiare;
e)informaţii detaliate şi complete privind criteriul de atribuire aplicat pentru stabilirea Ofertei câştigătoare.
Orice Candidat selectat are dreptul de a solicita clarificări privind Documentaţia descriptivă. Iar Autoritatea contractantă are obligaţia de a răspunde, în mod clar, complet şi fără ambiguităţi, cât mai repede posibil, la orice clarificare solicitată, într-o perioadă care nu trebuie să depăşească, de regulă, 3 zile lucrătoare de la primirea unei astfel de solicitări din partea operatorului economic. Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite răspunsurile - însoţite de întrebările aferente - către toţi Candidaţii selectaţi, luând măsuri pentru a nu dezvălui identitatea celui care a solicitat clarificările respective. În măsura în care clarificările sunt solicitate în timp util, răspunsul Autorităţii contractante la aceste solicitări trebuie să fie transmis nu mai târziu de 6 zile înainte de data-limită stabilită pentru începerea negocierilor. În cazul în care operatorul economic nu a transmis solicitarea de clarificare în timp util, punând astfel Autoritatea contractantă în imposibilitate de a respecta termenul prevăzut de lege, aceasta din urmă are totuşi obligaţia de a răspunde la solicitarea de clarificare, în măsura în care perioada necesară pentru elaborarea şi transmiterea răspunsului face posibilă primirea acestuia de către operatorii economici înainte de data-limită de începere a negocierilor.
Paragraful 2.5.4.3 Etapa de negociere
Autoritatea contractantă are obligaţia de a derula negocieri cu fiecare Candidat preselectat în parte. Odată cu transmiterea invitaţiei de participare la etapa de negociere către Candidaţii pre-selectaţi, Autoritatea contractantă poate furniza mai multe detalii şi instrucţiuni referitoare la procesul de atribuire, calendarul procedurii, condiţiile de elaborare şi transmitere a Ofertelor şi criteriile care se vor utiliza pentru evaluarea acestora. Acestea pot fi însoţite de detalii referitoare la serviciile solicitate în raport de specificaţiile tehnice de calitate, precum şi de Contractul de concesiune propus de Autoritatea contractantă, cu prevederile specifice referitoare la durata maximă de concesiune şi la Mecanismul de plată. De-asemenea, trebuie specificată în mod expres posibilitatea depunerii unor Oferte alternative.
Alte aspecte de observat în legătură cu etapa de negociere sunt:
Etape succesive. Autoritatea contractantă are dreptul să prevadă în cadrul Documentaţiei descriptive posibilitatea de a desfăşura negocierile în runde succesive, cu scopul de a reduce numărul de propuneri de Ofertă care intră în negociere. Reducerea succesivă a propunerilor de Ofertă se realizează numai pe baza factorilor de evaluare care au fost stabiliţi în Documentaţia de atribuire.
Tratament egal şi asigurarea confidenţialităţii. Pe durata negocierilor, Autoritatea contractantă are obligaţia de a asigura aplicarea principiului tratamentului egal faţă de toţi Candidaţii. În acest sens, Autoritatea contractantă nu are dreptul de a furniza informaţii într-o manieră discriminatorie, care ar putea crea unuia/unora dintre Candidaţi un avantaj în raport cu ceilalţi. Autoritatea contractantă are obligaţia de a nu dezvălui, fără acordul Candidatului în cauză, propunerea de Ofertă sau alte informaţii confidenţiale prezentate de acesta.
Încheierea etapei de negociere. Negocierile se derulează până în momentul în care Autoritatea contractantă a identificat soluţii pentru toate problemele de natură tehnică, financiară sau juridică aduse în atenţia Ofertanţilor şi fiecare participant la negocieri declară că Oferta preliminară pe care a prezentat-o nu mai poate fi îmbunătăţită iar Autoritatea contractantă consideră că a identificat şi poate stabili Oferta câştigătoare. În cazul în care, pe parcursul negocierilor, Comisia de evaluare constată că nu se înregistrează îmbunătăţiri substanţiale ale Ofertei preliminare faţă de întâlnirile/rundele anterioare, aceasta are dreptul de a stabili o întâlnire finală cu fiecare participant în parte. Fiecare participant are obligaţia de a prezenta elementele finale ale propunerii sale tehnice şi financiare, pentru care urmează să se aplice factorii de evaluare.
După declararea Ofertantului câştigător, Autoritatea contractantă are obligaţia să îi ceară acestuia confirmarea rezultatului negocierilor.
În paragrafele anterioare au fost descrise procedurile de atribuire specifice Contractelor de concesiune. În continuare, vor fi sintetizate câteva elemente referitoare strict la etapa de evaluare a Ofertelor.
6.1 Principalele drepturi şi obligaţii ale Comisiei de evaluare
Legislaţia relevantă
Capitolul V din HG nr. 71/2007
Autoritatea contractantă are obligaţia de a desemna, pentru atribuirea fiecărui Contract de concesiune de lucrări publice sau de concesiune de servicii, persoanele responsabile pentru evaluarea Ofertelor, care se constituie într-o Comisie de evaluare. Membrii Comisiei de evaluare trebuie să fie în număr de minimum 5 şi se nominalizează, de regulă, din cadrul Colectivului de coordonare şi supervizare. Autoritatea contractantă desemnează, prin hotărâre, ordin sau decizie, preşedintele Comisiei de evaluare dintre membrii acesteia. Autoritatea contractantă are obligaţia de a nominaliza membri de rezervă pentru membrii Comisiei de evaluare. Autoritatea contractantă are dreptul de a înlocui un membru al Comisiei de evaluare cu un membru de rezervă numai dacă persoana care urmează să fie înlocuită nu are posibilitatea, din motive obiective, de a-şi îndeplini atribuţiile care rezultă din calitatea de membru al Comisiei de evaluare. După producerea înlocuirii, calitatea de membru al Comisiei de evaluare este preluată de către membrul de rezervă care îşi va exercita atribuţiile aferente până la finalizarea procedurii de atribuire.
Preşedintele Comisiei de evaluare are dreptul de a propune conducerii Autorităţii contractante cooptarea în cadrul Comisiei de evaluare a unor experţi externi precizând atribuţiile şi responsabilităţile specifice ale experţilor care urmează să fie cooptaţi în comisia de evaluare şi să justifice necesitatea participării lor la procesul de evaluare. Experţii cooptaţi pot fi nominalizaţi odată cu numirea Comisiei de evaluare sau ulterior, în funcţie de problemele specifice care ar putea impune expertiza acestora. Experţii cooptaţi pentru probleme specifice nu au drept de vot în cadrul Comisiei de evaluare, însă au obligaţia de a elabora un raport de specialitate cu privire la aspectele tehnice, financiare sau juridice, asupra cărora îşi exprimă punctul de vedere, facilitând astfel Comisiei de evaluare adoptarea deciziilor în cadrul procesului de analiză a Ofertelor şi de stabilire a Ofertei câştigătoare. Raportul de specialitate se ataşează la raportul de atribuire şi devine parte a dosarului de concesiune.
Pe parcursul desfăşurării procesului de evaluare, Comisia şi experţii cooptaţi au obligaţia de a păstra confidenţialitatea asupra conţinutului Ofertelor, precum şi asupra oricăror alte informaţii prezentate de Candidaţi/Ofertanţi, a căror dezvăluire ar putea aduce atingere dreptului acestora de a-şi proteja proprietatea intelectuală sau secretele comerciale. Încălcarea angajamentelor referitoare la confidenţialitate se sancţionează potrivit legii.
Cu excepţia şedinţei de deschidere a Ofertelor, la întrunirile Comisiei de evaluare au dreptul de a participa numai membrii acesteia şi experţii cooptaţi, după caz.
Regulile de evitare a conflictului de interese sunt egal aplicabile atât Comisiei de evaluare, cât şi experţilor cooptaţi.
Comisia de evaluare şi membrii cooptaţi au obligaţia de a semna pe propria răspundere, înainte de preluarea atribuţiilor specifice în cadrul procesului de evaluare, o declaraţie de confidenţialitate şi imparţialitate şi prin care confirmă că nu se află într-o situaţie care implică existenţa unui conflict de interese.
În cazul în care unul dintre membrii desemnaţi în Comisia de evaluare sau unul dintre experţii cooptaţi constată că se află într-o situaţie de incompatibilitate, atunci acesta are obligaţia de a solicita de îndată înlocuirea sa din componenţa comisiei respective cu o altă persoană. Situaţiile de incompatibilitate pot fi sesizate Autorităţii contractante şi de către orice altă persoană. În cazul în care sunt sesizate astfel de
situaţii, Autoritatea contractantă are obligaţia de a verifica cele semnalate şi, dacă este cazul, de a adopta măsurile necesare pentru evitarea/remedierea oricăror aspecte care pot determina apariţia unui conflict de interese.
Orice decizie a Comisiei de evaluare trebuie să întrunească votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi votanţi (aici fiind excluşi experţii externi cooptaţi).
În cazul stabilirii Ofertei câştigătoare pe bază de punctaj, votul membrilor Comisiei de evaluare se reflectă prin punctajul individual acordat fiecărei Oferte. Membrii Comisiei de evaluare care nu sunt de acord cu decizia adoptată au obligaţia de a-şi prezenta punctul de vedere în scris, elaborând în acest sens o notă individuală, care se ataşează la raportul procedurii de atribuire.
Principalele responsabilităţi ale Comisiei de evaluare
Principalele atribuţii ale Comisiei de evaluare sunt următoarele:
a)deschiderea Ofertelor şi, după caz, a altor documente care însoţesc Oferta;
b)verificarea îndeplinirii criteriilor de calificare şi selecţie de către Ofertanţi/Candidaţi, astfel cum au fost acestea solicitate prin Documentaţia de atribuire;
c)realizarea selecţiei/preselecţiei Candidaţilor/Ofertanţilor, dacă este cazul;
d)realizarea dialogului cu Candidaţii, în cazul aplicării procedurii de Dialog competitiv;
e)realizarea negocierilor cu Ofertanţii, în cazul aplicării procedurii de Negociere cu publicare prealabilă a unui anunţ de participare;
f)verificarea propunerilor tehnice prezentate de Ofertanţi, din punct de vedere al modului în care acestea corespund cerinţelor minime din Caietul de sarcini;
g)verificarea propunerilor financiare prezentate de Ofertanţi;
h)stabilirea Ofertelor admisibile;
i)aplicarea criteriului de atribuire, astfel cum a fost prevăzut în Documentaţia de atribuire, şi stabilirea Ofertei câştigătoare;
j)elaborarea unei propuneri de anulare a procedurii de atribuire, dacă este cazul.
k)elaborarea raportului procedurii de atribuire.
În cazul aplicării procedurii de Dialog competitiv sau de Negociere cu publicare prealabilă a unui Anunţ de participare, pe parcursul dialogului desfăşurat în etapa a doua a acestei proceduri, respectiv pe parcursul etapei de negociere, Comisia de evaluare trebuie să discute şi să clarifice, în conformitate şi în limitele mandatului acordat de conducătorul Autorităţii contractante, elemente esenţiale cum ar fi:
a)identificarea responsabilităţilor de natură tehnică, financiară şi juridică ale Concedentului şi ale Concesionarului;
b)modul de distribuire a riscurilor şi beneficiilor între Concesionar şi Concedent, fără ca prin această distribuţie să se depăşească limita care stabileşte distincţia dintre Contractul de concesiune şi cel de achiziţie publică;
c)modificarea, revizuirea sau adaptarea studiilor existente, în funcţie de condiţiile de realizare propuse de participanţii la dialog/negociere şi în măsura în care sunt agreate de Autoritatea contractantă;
d)identificarea clară a standardelor de performanţă, a facilităţilor, a echipamentelor care urmează a fie realizate pe parcursul derulării contractului, precum şi a cerinţelor de predare la sfârşitul perioadei de contract;
e)modul de efectuare a controlului şi identificarea mecanismelor de urmărire a costurilor, calităţii şi siguranţei prestaţiilor, a relaţiilor cu terţii, precum şi a altor cerinţe specifice de operare şi întreţinere;
f)aranjamentele alternative pentru cazurile în care Concesionarul intră în stare de insolvenţă sau lichidare ori în cazul în care, din motive care nu ţin de voinţa părţilor, Concesiunea încetează înainte de termen;
g)stabilirea mecanismelor de rezolvare a conflictelor;
h)elemente referitoare la forţa de muncă preluată sau angajată pentru realizarea proiectului;
i)clauzele generale ale contractului care urmează să fie încheiat;
j)stabilirea categoriilor de bunuri care fac obiectul contractului (bunuri de retur/bunuri proprii);
k)alte obiective stabilite de Autoritatea contractantă.
6.2.Procedura de solicitare a clarificărilor
Legislaţia relevantă
art. 201 din OUG nr. 34/2006
Pe parcursul aplicării procedurii de atribuire, Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita clarificări şi, după caz, completări ale documentelor prezentate de Ofertanţi/Candidaţi pentru demonstrarea îndeplinirii cerinţelor stabilite prin criteriile de calificare şi selecţie sau pentru demonstrarea conformităţii Ofertei cu cerinţele solicitate. Autoritatea contractantă nu are dreptul ca prin clarificările/completările solicitate să determine apariţia unui avantaj evident în favoarea unui Ofertant/ Candidat.
Comisia de evaluare are obligaţia de a identifica clarificările şi informaţiile suplimentare necesare pentru evaluarea fiecărei Candidaturi/ Oferte, precum şi perioada de timp pusă la dispoziţia Candidaţilor/ Ofertanţilor pentru prezentarea acestor informaţii. Comisia de evaluare are obligaţia de a acorda Ofertantului/Candidatului o perioadă de timp rezonabilă în vederea punerii la dispoziţia Comisiei de evaluare a informaţiilor solicitate.
Solicitarea transmisă Candidatului/Ofertantului în această privinţă trebuie să fie clară, precisă şi să definească în mod explicit şi detaliat cererile Comisiei de evaluare. Dacă Ofertantul nu trimite la timp clarificările/informaţiile suplimentare solicitate sau dacă explicaţiile sale nu sunt concludente, Oferta sa va fi considerată inadmisibilă.
În plus, dacă, în urma informaţiilor suplimentare furnizate, conţinutul propunerii financiare a Ofertantului se modifică, Oferta sa va fi considerată inadmisibilă. Singura excepţie poate exista în cazul remedierii unor erori aritmetice, Comisia de evaluare având dreptul de a corecta erorile aritmetice dar numai cu acordul Ofertantului. Dacă Ofertantul nu acceptă corectarea acestor erori, Oferta sa va fi considerată inadmisibilă.
În cazul în care, în cadrul Ofertei financiare sunt identificate costuri aparent neobişnuit de scăzute sau insuficient fundamentate, Comisia de evaluare are obligaţia de a solicita Ofertantului, în scris şi înainte de a lua o decizie de respingere a acelei Oferte, detalii şi precizări pe care le consideră semnificative cu privire la Ofertă, precum şi de a verifica răspunsurile care justifică costurile ofertate. Comisia de evaluare are obligaţia de a lua în considerare justificările primite de la Ofertant îndeosebi cele care se referă la:
a)fundamentarea economică a costurilor ofertate, aferente metodelor de execuţie utilizate sau serviciilor prestate;
b)soluţiile tehnice adoptate şi/sau orice condiţii deosebit de favorabile de care beneficiază Ofertantul pentru executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor;
c)originalitatea Ofertei din punct de vedere al îndeplinirii tuturor cerinţelor prevăzute în Caietul de sarcini;
d)respectarea dispoziţiilor privind protecţia muncii şi condiţiile de lucru aplicabile pentru executarea lucrării sau prestarea serviciilor;
e)posibilitatea ca Ofertantul să beneficieze de ajutor de stat.
6.3 Proceduri de deschidere a Ofertelor
Legislaţia relevantă
OUG nr. 34/2006
HG nr. 925/2006
Legislaţia în vigoare conţine prevederi specifice referitoare la evaluarea Ofertelor finale şi declararea Ofertantului câştigător. Aşadar, în cazul în care procedura de atribuire se desfăşoară în mai multe etape, ca, de exemplu, în cazul utilizării procedurii de Dialog competitiv sau Negociere cu publicare prealabilă a unui Anunţ de participare, procedurile de deschidere a Ofertelor descrise mai jos sunt aplicabile doar pentru ultima etapă a procedurii de atribuire, respectiv pentru etapa de evaluare a Ofertelor finale.
Comisia de evaluare are obligaţia de a deschide Ofertele depuse la data, ora şi locul indicate în:
a)Anunţul de participare, în cazul unei Licitaţii deschise;
b)Invitaţia de participare la etapa a II-a procedurii de Licitaţie restrânsă transmisă Candidaţilor pre-selectaţi;
c)Invitaţia de depunere a Ofertei finale care se va trimite în vederea iniţierii celei de-a III-a etape a procedurii de Dialog competitiv;
Autoritatea contractantă are obligaţia respectării confidenţialităţii conţinutului Ofertelor depuse până la momentul deschiderii acestora.
Paragraful 2.6.3.1 Participarea Ofertanţilor la şedinţa de deschidere a Ofertelor finale
În funcţie de procedura de atribuire, Ofertanţii pot participa la şedinţa de deschidere a Ofertelor finale după cum urmează:
a)în cazul Licitaţiei deschise: orice Ofertant are dreptul de a participa la deschiderea Ofertelor;
b)în cazul Licitaţiei restrânse: numai Candidaţii pre-selectaţi în prima etapă a procedurii de Licitaţie restrânsă pot participa la deschiderea Ofertelor;
c)în cazul Dialogului competitiv: numai Candidaţii selectaţi în urma etapei de dialog pot participa la deschiderea Ofertelor;
Paragraful 2.6.3.2 Participarea observatorilor UCVAP la derularea procedurii de atribuire
În cazul în care Autoritatea contractantă are obligaţia de a notifica UCVAP în legătură cu demararea procedurii de atribuire pentru un Contract de concesiune (a se vedea Paragraful 2.4.3.1), trebuie să se asigure că observatorii numiţi de UCVAP participă la şedinţa de deschidere a Ofertelor. De asemenea, observatorii pot participa la întâlnirile ulterioare ale Comisiei de evaluare în timpul cărora sunt evaluate Ofertele.
Obiectivul funcţiei de verificare exercitate de observatori este de a contribui la asigurarea conformităţii cu legislaţia din domeniu a procedurilor derulate în vederea atribuirii Contractelor de concesiune de lucrări publice şi a Contractelor de concesiune de servicii şi a documentelor întocmite în cadrul acestor proceduri. Observatorii nu fac parte din comisiile de evaluare a Ofertelor şi nu au dreptul de a interveni în activitatea membrilor evaluatori sau a experţilor cooptaţi.
Verificarea aspectelor procedurale se efectuează prin verificarea conformităţii Documentaţiei de atribuire cu legislaţia privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a Contractelor de concesiune de lucrări publice şi a Contractelor de concesiune de servicii, precum şi prin urmărirea directă a modului de derulare a procedurii de atribuire a Contractelor concesiune.
În acţiunea de verificare a procedurii de atribuire a Contractului de concesiune, observatorii urmăresc, prioritar, următoarele elemente-cheie:
a)respectarea regulilor şi principiilor care stau la baza atribuirii Contractelor de concesiune de lucrări publice şi a Contractelor de concesiune de servicii;
b)modul în care se aplică şi se respectă procedura de atribuire;
c)acurateţea documentelor supuse verificării;
d)modul în care se aplică de către Autorităţile contractante criteriile de calificare şi selecţie a Ofertanţilor şi criteriile de atribuire a Contractelor de concesiune de lucrări publice şi a Contractelor de concesiune de servicii;
e)semnarea de către Autoritatea contractantă a contractului cu Ofertantul a cărui Ofertă a fost declarată câştigătoare.
În îndeplinirea atribuţiilor care le revin, observatorii au următoarele obligaţii:
a)participă la şedinţa de deschidere a Ofertelor şi la şedinţele ulterioare ale Comisiei de evaluare având ca obiect evaluarea, analiza şi adjudecarea Ofertei câştigătoare;
b)verifică conformitatea procedurii de atribuire aleasă de Autoritatea contractantă cu legislaţia aplicabilă, privind: respectarea regulilor de publicitate, respectarea regulilor de participare a operatorilor economici la procedura de atribuire, conformitatea Documentaţiei de atribuire a Contractului de concesiune, precum şi respectarea regulilor de evitare a conflictului de interese.
În exercitarea atribuţiilor, observatorii au acces neîngrădit la toate documentele şi informaţiile legate de procedura de atribuire. Aceştia pot solicita preşedintelui Comisiei de evaluare din cadrul Autorităţii contractante, în cazuri temeinic justificate, informaţii suplimentare scrise, de natură să conducă la lămurirea aspectelor procedurale legate de derularea procedurii de atribuire.
Accesul observatorilor la documentele şi informaţiile privind procedurile de atribuire a Contractelor de concesiune de lucrări publice şi a Contractelor de concesiune de servicii se realizează cu respectarea normelor privind protecţia informaţiilor clasificate.
În exercitarea atribuţiilor de serviciu, Observatorii desemnaţi pentru efectuarea verificării aspectelor procedurale întocmesc:
a)nota intermediară – imediat ce se constată abateri în aplicarea legislaţiei din domeniul concesiunilor pe parcursul procedurii de atribuire. Nota intermediară conţine şi recomandările pentru corectarea abaterilor. Această notă se înregistrează la Autoritatea contractantă şi se anexează la raportul de activitate;
b)avizul consultativ – când se constată neconcordanţe în aplicarea legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice şi Concesiunilor de lucrări publice şi servicii. Avizul consultativ conţine neconcordanţele în aplicarea legislaţiei în vigoare din domeniul achiziţiilor publice şi Concesiunilor de lucrări publice şi servicii şi se transmite Autorităţii contractante în cel mult 3 zile lucrătoare de la stabilirea Ofertei câştigătoare. UCVAP. are obligaţia de a transmite avizul consultativ şi ANRMAP, precum şi, după caz, organului ierarhic superior al Autorităţii contractante.
c)raportul de activitate – pentru fiecare procedură de atribuire verificată, după finalizarea activităţii de observare, în care consemnează principalele constatări, anexând toate notele intermediare, precum şi avizul consultativ, dacă este cazul. Acesta se întocmeşte şi în cazul în care nu se ajunge la semnarea contractului. Raportul de activitate se înregistrează la structura UCVAP din care fac parte observatorii şi se transmite la Autoritatea contractantă în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea activităţii de verificare.
Autoritatea contractantă, pe baza notelor intermediare emise de observatori şi a avizului consultativ emis de structura UCVAP, poate dispune:
a)modificarea, încetarea, revocarea şi anularea actelor în legătură cu procedura verificată;
b)continuarea procesului de atribuire a Contractului de concesiune de lucrări publice sau a Contractului de concesiune de servicii.
Responsabilitatea pentru deciziile adoptate pe parcursul procedurii de atribuire a Contractelor de concesiune de lucrări publice sau servicii revine Autorităţii contractante. Decizia luată de Autoritatea contractantă se transmite de îndată ANRMAP şi UCVAP.
Paragraful 2.6.3.3 Prelungirea termenului de depunere a Ofertelor
Legislaţia relevantă
art. 72 şi 277 din OUG nr. 34/2006
Ca regulă generală, Autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili data limită de depunere a Ofertelor în funcţie de complexitatea proiectului şi/sau de cerinţele specifice de elaborare a Ofertelor prevăzute în cadrul Documentaţiei de atribuire, astfel încât operatorii economici interesaţi să aibă la dispoziţie timpul necesar în vederea punerii la dispoziţia Autorităţii contractante a documentelor solicitate.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a prelungi perioada pentru elaborarea Ofertelor în cazul în care acestea nu pot fi elaborate decât după vizitarea amplasamentelor sau după consultarea la faţa locului a unor documente-anexă la Caietul de sarcini, precum şi în cazul în care Autoritatea contractantă nu are posibilitatea de a transmite Documentaţia de atribuire sau răspunsul la solicitarea de clarificări în termenele limită stabilite de prevederile legale în vigoare, deşi a primit în timp util o solicitare în acest sens. Într-o astfel de situaţie, data limită de depunere a Ofertelor se decalează cu o perioadă suficientă, astfel încât orice operator economic interesat să dispună de un timp rezonabil necesar pentru obţinerea informaţiilor complete şi relevante pentru elaborarea Ofertei.
De asemenea, termenul limită de depunere a Ofertelor trebuie prelungit în mod corespunzător perioadei necesare soluţionării unei contestaţii pentru care instanţa sau Autoritatea contractantă, din proprie iniţiativă, a decis suspendarea aplicării procedurii.
Legea nu prevede în mod expres alte situaţii în care unui Ofertant i se permite să solicite sau Autorităţii contractante i se permite să acorde o prelungire a termenului limită pentru depunerea Ofertei.
Paragraful 2.6.3.4 Procesul-verbal al şedinţei de deschidere a Ofertelor
În cadrul şedinţei de deschidere nu este permisă respingerea niciunei Oferte, cu excepţia celor care se încadrează în una dintre următoarele situaţii:
a)au fost depuse după data şi ora limită de depunere sau la o altă adresă decât cele stabilite în Anunţul de participare;
b)nu sunt însoţite de Garanţia de participare astfel cum a fost solicitată în Documentaţia de atribuire.
Şedinţa de deschidere se finalizează printr-un proces-verbal semnat de membrii Comisiei de evaluare, de experţii cooptaţi şi de reprezentanţii operatorilor economici, în care se consemnează modul de desfăşurare a şedinţei respective, aspectele formale constatate la deschiderea Ofertelor, elementele principale ale fiecărei Oferte.
Comisia de evaluare are obligaţia de a transmite un exemplar al procesului-verbal de deschidere tuturor operatorilor economici participanţi la procedura de atribuire, indiferent dacă aceştia au fost sau nu prezenţi la şedinţa de deschidere.
Orice decizie cu privire la calificarea/selecţia Ofertanţilor/Candidaţilor sau, după caz, cu privire la evaluarea Ofertelor se adoptă de către Comisia de evaluare în cadrul unor şedinţe ulterioare şedinţei de deschidere a Ofertelor.
Conţinutul cadru al procesului-verbal al şedinţei de deschidere a Ofertelor:
metodologia aplicată în cadrul şedinţei respective, prezenţa tuturor membrilor Comisiei de evaluare la şedinţa de deschidere, dacă anumiţi membrii au fost înlocuiţi cu membri de rezervă;
aspecte procedurale urmărite în cadrul şedinţei de deschidere a Ofertelor, cum ar fi: dacă plicurile au fost sigilate; dacă au fost deschise de preşedintele Comisiei de evaluare, dacă au fost prezentate Garanţiile de participare în forma cerută în cadrul Documentaţiei de atribuire, dacă reprezentanţii Ofertanţilor au prezentat împuternicirile valabile etc; şi
elementele principalele ale fiecărei Oferte, care trebuie citite cu voce tare de către preşedintele Comisiei de evaluare în timpul şedinţei de deschidere a Ofertelor: numele Ofertanţilor, modificările şi retragerile de Oferte, elementele principale ale propunerilor financiare, cum ar fi: elemente de cost. cursul de schimb în baza căruia costurile ofertate pot fi comparate la evaluarea Ofertelor; perioada de valabilitate a Ofertei, propunerile de Oferte alternative (dacă este cazul).
Paragraful 2.6.3.5 Sesiunile de evaluare ulterioare şedinţei de deschidere a Ofertelor
Cu excepţia şedinţei de deschidere a Ofertelor, numai membrii Comisiei de evaluare şi experţii externi cooptaţi, precum şi observatorii din partea UCVAP, pot lua parte la întâlnirile de evaluare ale Comisiei de evaluare.
6.4 Stabilirea Ofertei câştigătoare
Oferta câştigătoare se stabileşte numai dintre Ofertele admisibile şi numai pe baza criteriului de atribuire precizat în Anunţul de participare şi în Documentaţia de atribuire.
Oferte admisibile
Oferta este considerată admisibilă dacă se îndeplinesc, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a)nu au fost depuse după data şi ora limită de depunere sau la o altă adresă decât cele stabilite în Anunţul de participare;
b)sunt însoţite de Garanţia de participare astfel cum a fost solicitată în Documentaţia de atribuire;
c)a fost depusă de un Ofertant care îndeplineşte cerinţele minime de calificare;
d)îndeplineşte cerinţele Caietului de sarcini;
e)nu conţine propuneri dezavantajoase pentru Autoritatea contractantă, referitoare la clauzele contractuale;
f)propunerea financiară este realistă şi nu implică din partea Autorităţii contractante o contribuţie de natură să producă o distribuire majoritară a riscului de exploatare către ea însăşi.
Oferta poate fi considerată inadmisibilă dacă a fost depusă de un Ofertant care, în ultimii 2 ani, din motive imputabile acestuia, nu şi-a îndeplinit sau a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile contractuale, fapt care a produs sau este de natură să producă grave prejudicii beneficiarilor acestuia.
Modul de îndeplinire a obligaţiilor contractuale se dovedeşte prin mijloace precum certificatele/documentele, astfel:
în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui Contract de concesiune de servicii, Autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita Ofertanţilor, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, o listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conţinând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceştia din urmă sunt Autorităţi contractante sau clienţi privaţi. Prestările de servicii se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul privat beneficiar.
în cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui Contract de concesiune de lucrări, Autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita Ofertanţilor, în funcţie de specificul, de volumul şi de complexitatea lucrărilor ce urmează să fie executate şi numai în măsura în care aceste informaţii sunt relevante pentru îndeplinirea contractului o listă a lucrărilor executate în ultimii 5 ani, însoţită de certificări de bună execuţie pentru cele mai importante lucrări şi care vor conţine valori, perioada şi locul execuţiei lucrărilor, modul de îndeplinire a obligaţiilor, beneficiari, indiferent dacă aceştia sunt Autorităţi contractante sau clienţi privaţi.
În termen de 20 de zile de la data deschiderii Ofertelor, Autoritatea contractantă are obligaţia de a stabili Oferta câştigătoare, pe baza criteriului de atribuire precizat în Anunţul de participare şi în Documentaţia de atribuire, în condiţiile în care Ofertantul respectiv îndeplineşte criteriile de selecţie şi calificare impuse. În cazuri temeinic motivate, Autoritatea contractantă poate prelungi perioada de evaluare cu cel mult 20 de zile. Motivele temeinice se prezintă într-o notă justificativă, aprobată de ordonatorul de credite al Autorităţii contractante, şi este parte a dosarului Concesiunii.
După ce a finalizat evaluarea Ofertelor, Comisia de evaluare are obligaţia de a elabora raportul procedurii de atribuire, care se înaintează conducătorului Autorităţii contractante spre aprobare, conform atribuţiilor legale ce îi revin.
Activitatea Comisiei de evaluare încetează după elaborarea raportului procedurii de atribuire.
Raportul procedurii de atribuire
Raportul procedurii de atribuire se elaborează înainte de încheierea Contractului de concesiune şi cuprinde cel puţin următoarele elemente:
a)denumirea şi sediul Autorităţii contractante;
b)obiectul Contractului de concesiune;
c)dacă este cazul, denumirea/numele Candidaţilor participanţi la procedură;
d)dacă este cazul, denumirea/numele Candidaţilor selectaţi şi neselectaţi, precum şi motivele care au stat la baza selectării sau neselectării respectivilor Candidaţi;
e)denumirea/numele Ofertanţilor participanţi la procedură;
f)denumirea/numele Ofertanţilor respinşi şi motivele care au stat la baza acestei decizii;
g)dacă este cazul, motivele concrete pentru care una sau mai multe dintre Oferte au fost respinse;
h)denumirea/numele Ofertantului a cărui Ofertă a fost declarată câştigătoare şi motivele care au stat la baza acestei decizii;
i)în cazul Ofertantului câştigător, partea din Contract pe care acesta a declarat că o subcontractează, împreună cu denumirea/numele subcontractanţilor;
j)dacă este cazul, justificarea hotărârii de anulare a procedurii de atribuire.
Paragraful 2.6.4.1 Publicitatea şi informarea Candidaţilor/Ofertanţilor
Autoritatea contractantă are obligaţia de a informa operatorii economici implicaţi în procedura de atribuire despre deciziile referitoare la rezultatul selecţiei, la rezultatul procedurii de atribuire ori, după caz, la anularea procedurii de atribuire şi eventuala iniţiere ulterioară a unei noi proceduri, în scris şi cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 3 zile lucrătoare de la emiterea acestora.
Se consideră operator economic implicat în procedura de atribuire orice Candidat/Ofertant pe care Autoritatea contractantă nu l-a informat încă despre decizii care îi vizează direct Candidatura/Oferta proprie sau orice Candidat/Ofertant a cărui Candidatură/Ofertă nu a fost încă respinsă definitiv de Autoritatea contractantă. O respingere este considerată definitivă dacă a fost comunicată operatorului economic în cauză şi fie a fost considerată legală de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau de către instanţa sesizată în legătură cu acest aspect, fie nu a făcut ori nu mai poate face obiectul unei căi de atac.
Comunicarea prin care se transmite informarea se poate face şi prin fax sau prin mijloace electronice.
În cadrul comunicării, Autoritatea contractantă are obligaţia de a informa Ofertantul câştigător cu privire la acceptarea Ofertei prezentate, precum şi pe Ofertanţii/Candidaţii care au fost respinşi sau a căror Ofertă nu a fost declarată câştigătoare asupra motivelor care au stat la baza deciziei respective, după cum urmează:
a)fiecărui Candidat respins, motivele concrete care au stat la baza deciziei de respingere a Candidaturii sale;
b)pentru fiecare Ofertă respinsă, motivele concrete care au stat la baza deciziei de respingere, detaliindu-se argumentele în temeiul cărora Oferta a fost considerată inadmisibilă, îndeosebi elementele Ofertei care nu au corespuns cerinţelor Caietului de sarcini;
c)fiecărui Ofertant care a prezentat o Ofertă admisibilă, dar care nu a fost declarată câştigătoare, caracteristicile şi avantajele relative ale Ofertei/Ofertelor câştigătoare în raport cu Oferta sa, numele Ofertantului căruia urmează să i se atribuie Contractul de concesiune;
d)fiecărui Ofertant data-limită până la care au dreptul de a depune contestaţie, avându-se în vedere prevederile legale în vigoare.
Autoritatea contractantă are dreptul de a nu comunica anumite informaţii din cele prevăzute mai sus numai în situaţia în care divulgarea acestora:
a)ar conduce la neaplicarea unei prevederi legale, ar constitui un obstacol în aplicarea unei prevederi legale sau ar fi contrară interesului public;
b)ar prejudicia interesele comerciale legitime ale operatorilor economici, publici sau privaţi, sau ar prejudicia concurenţa loială dintre aceştia.
Comunicarea către Ofertantul declarat câştigător trebuie să conţină şi invitaţia pentru semnarea contractului.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a încheia contractul cu Ofertantul a cărui Ofertă a fost stabilită ca fiind câştigătoare, pe baza propunerilor tehnice şi financiare cuprinse în respectiva Ofertă. În cazul în care Autoritatea contractantă nu poate încheia contractul cu Ofertantul a cărui Ofertă a fost stabilită ca fiind câştigătoare, datorită faptului că Ofertantul în cauză se află într-o situaţie de forţă majoră sau în imposibilitatea fortuită de a executa contractul, atunci aceasta are dreptul să declare câştigătoare Oferta clasată pe locul doi, în condiţiile în care aceasta există şi este admisibilă. În caz contrar, se anulează aplicarea procedurii pentru atribuirea Contractului de concesiune.
Autoritatea contractantă are dreptul de a încheia Contractul de concesiune numai după împlinirea termenelor de:
a)11 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii, în cazul în care valoarea estimată a Contractului de concesiune este mai mare decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) din OUG nr. 34/2006;
b)6 zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii, în cazul în care valoarea estimată a Contractului de concesiune, este egală sau mai mică decât pragurile valorice prevăzute la art. 55 alin. (2) din OUG nr. 34/2006.
În cazul în care Autoritatea contractantă nu transmite comunicarea respectivă prin fax sau prin mijloace electronice, termenele de mai sus se majorează cu 5 zile.
Contractul încheiat înainte de împlinirea termenelor prevăzute mai sus este lovit de nulitate.
Ca o excepţie, Autoritatea Contractantă nu are obligaţia de a respecta termenele menţionate mai sus în cazul în care contractul se va încheia cu un Ofertant care a fost singurul Ofertant la respectiva procedură de atribuire şi nu există alţi operatori economici implicaţi în procedura de atribuire.
Paragraful 2.6.4.2 Alte obligaţii ale Autorităţii contractante
Legislaţia relevantă
OUG nr. 34/2006
HG nr. 71/2007
HG nr. 925/2006
În termen de 48 de zile de la data încheierii Contractului de concesiune de lucrări publice sau de servicii, Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite spre publicare în SEAP informaţii referitoare la identitatea Ofertantului câştigător, la serviciile sau lucrările publice care fac obiectul Contractului de concesiune, la redevenţa pe care o va primi Autoritatea contractantă sau, după caz, la contribuţia financiară care urmează să fie plătită de Autoritatea contractantă.
Atunci când atribuie un Contract de concesiune de lucrări publice, Autoritatea contractantă are dreptul de a solicita:
a)Concesionarului să atribuie contracte unor terţe părţi, într-un procent de minimum 30% din valoarea totală a lucrărilor care fac obiectul Concesiunii, lăsând Candidaţilor posibilitatea de a majora partea/părţile din contract pe care urmează să le subcontracteze;
b)Candidaţilor să precizeze, în cadrul aplicaţiei depuse, valoarea lucrărilor din cadrul Contractului de concesiune pe care aceştia intenţionează să le atribuie unor terţe părţi.
6.5 Anularea procedurii de atribuire
Legislaţia relevantă
Capitolul V secţiunea 6 din OUG nr. 34/2006
Numai în situaţii excepţionale Autoritatea contractantă are dreptul de a anula procedura de atribuire demarată în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Această decizie trebuie luată, de regulă, înainte de data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii de atribuire şi, oricum, înainte de data încheierii contractului.
Anularea poate surveni numai în următoarele situaţii expres prevăzut de lege:
a)Autoritatea contractantă se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 86 alin. (2) lit. a), art.
102 alin. (2) lit. a) sau art. 117 alin. (2) lit. a) din OUG 34/2006, respectiv autoritatea consideră că nu este asigurat un nivel satisfăcător al concurenţei;
b)au fost depuse numai Oferte inacceptabile şi/sau neconforme;
c)nu a fost depusă nicio Ofertă sau au fost depuse Oferte care, deşi pot fi luate în considerare, nu pot fi comparate datorită modului neuniform de abordare a soluţiilor tehnice şi/sau financiare;
d)abateri grave de la prevederile legislative afectează procedura de atribuire sau este imposibilă încheierea contractului.
Procedura de atribuire se consideră afectată în cazul în care se îndeplinesc, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a)în cadrul Documentaţiei de atribuire şi/sau în modul de aplicare a procedurii de atribuire se constată erori sau omisiuni care au ca efect încălcarea principiilor care guvernează atribuirea contractelor de achiziţie publică şi concesiune;
b)Autoritatea contractantă se află în imposibilitatea de a adopta măsuri corective fără ca acestea să conducă, la rândul lor, la încălcarea principiilor care guvernează atribuirea contractelor de achiziţie publică şi concesiune.
În cazul în care cea mai bună Ofertă este superioară valorilor estimate de Autoritatea contractantă în cuprinsul Costului comparativ de referinţă (CCR) şi se constată că nu se generează un Raport cost – beneficiu pozitiv iar proiectul s-ar putea realiza într-o modalitate mai economică utilizând o achiziţie publică tradiţională, Autoritatea contractantă are dreptul de a anula procedura de atribuire cu justificarea că s-au depus numai Oferte neconforme deoarece s-a încălcat principiul utilizării eficiente a fondurilor publice. Dacă Autoritatea contractantă intenţionează să atribuie contractul în regim de Concesiune doar în cazul în care acesta generează un Raport cost – beneficiu pozitiv, atunci se recomandă ca acest lucru să fie clar menţionat în cuprinsul Documentaţiei de atribuire, pe lângă precizarea valorilor CCR.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a comunica în scris tuturor participanţilor la procedura de atribuire, în cel mult 3 zile lucrătoare de la data anulării, atât încetarea obligaţiilor pe care aceştia şi le- au creat prin depunerea de Oferte, cât şi motivul concret care a determinat decizia de anulare.
Notificarea respectivă se va transmite prin poştă, şi de asemenea prin fax sau mijloace electronice.
Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al Autorităţii contractante, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice şi Concesiunilor de lucrări publice sau servicii, poate solicita anularea actului, obligarea Autorităţii contractante de a emite un act, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicţională sau în justiţie.
Legislaţia relevantă
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulerioare
Capitolul IX din OUG nr. 34/2006 – Soluţionarea contestaţiilor
Codul de procedură civilă
Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al Autorităţii contractante, prin încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice şi Concesiunilor de lucrări publice sau servicii, poate solicita anularea actului, obligarea Autorităţii contractante de a emite un act, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicţională sau în justiţie.
Prin persoană vătămată se înţelege orice operator economic care:
a)are sau a avut un interes legitim în legătură cu respectiva procedură de atribuire; şi
b)a suferit, suferă sau riscă să sufere un prejudiciu ca o consecinţă a unui act al Autorităţii contractante, de natură să producă efecte juridice, ori ca urmare a nesoluţionării în termenul legal a unei cereri privind respectiva procedura de atribuire.
Prin act al Autorităţii contractante se înţelege orice act administrativ, orice altă operaţiune administrativă care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligaţii, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operaţiune, în legătură cu sau în cadrul procedurii de atribuire.
Prin intermediul contestaţiilor, se poate solicita:
anularea unui act administrativ emis de Autoritatea contractantă în cadrul şi în legătură cu procedura de atribuire;
obligarea Autorităţii contractante de a emite un act administrativ în cadrul şi în legătură cu procedura de atribuire; sau
obligarea Autorităţii contractante de a lua orice măsuri necesare în vederea recunoaşterii dreptului pretins sau a unui interes legitim în cadrul şi în legătură cu procedura de atribuire.
7.1 Organe competente
În vederea soluţionării contestaţiilor, partea care se consideră vătămătă se poate adresa tribunalului (Secţia de contencios administrativ şi fiscal) în circumscripţia căruia se află sediul Autorităţii contractante sau pe cale administrativ-jurisdicţională, Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC).
Prin excepţie, litigiile privind procedurile de atribuire a Contractelor de concesiune de lucrări publice sau servicii aferente infrastructurii de transport de interes naţional sunt de competenţa exclusivă a Curţii de Apel Bucureşti.
Înainte de a se adresa instanţei competente, persoana vătămată notifică Autoritatea contractantă cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice şi Concesiunilor, precum şi la intenţia de a sesiza instanţa judecătorească competentă. Notificarea respectivă nu are ca efect suspendarea de drept a procedurii de atribuire, iar lipsa acesteia nu împiedică introducerea cererii în faţa instanţei competente. După primirea notificării, Autoritatea contractantă poate adopta orice măsuri pe care le consideră necesare pentru remedierea pretinsei încălcări, inclusiv suspendarea procedurii de atribuire sau revocarea unui act emis în cadrul respectivei proceduri. Măsurile adoptate se comunică în termen de o zi lucrătoare atât persoanei care a notificat Autoritatea contractantă, cât şi celorlalţi operatori economici implicaţi în procedura de atribuire. Persoana vătămată care, primind comunicarea, consideră că măsurile adoptate sunt suficiente pentru remedierea pretinsei încălcări va transmite Autorităţii contractante o notificare de renunţare la dreptul de a formula acţiune în justiţie sau, după caz, de renunţare la judecarea acţiunii în ceea ce priveşte respectiva încălcare. Cu toate acestea, persoana vătămată care a notificat Autoritatea contractantă potrivit prevederilor legale, se poate adresa de îndată instanţei judecătoreşti competente, fără a fi obligată să aştepte comunicarea măsurilor de remediere luate de către aceasta.
Paragraful 2.7.1.1 Termene limită de depunere a contestaţiilor
Legislaţia relevantă
art.55 din OUG nr. 34/2006 prevede pragurile valorice relevante, în funcţie de care se calculează termenele de depunere a contestaţiilor, şi anume:
atunci când autoritatea contractantă se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 8 lit. a)-c), iar valoarea estimată a contractului de concesiune de servicii care urmează să fie atribuit/încheiat este mai mare decât echivalentul în lei a 125.000 euro;
atunci când valoarea estimată a contractului de concesiune de lucrări care urmează să fie atribuit/încheiat este mai mare decât echivalentul în lei a 5.000.000 euro.
Persoana vătămată poate sesiza Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sau, după caz, instanţa judecătorească competentă în vederea anulării actului şi/sau recunoaşterii dreptului pretins ori a interesului legitim, în termen de:
a)10 zile începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă despre un act al Autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea estimată a contractului care urmează să fie atribuit este mai mare decât pragurile valorice prevăzute mai sus;
b)5 zile începând cu ziua următoare luării la cunoştinţă despre un act al Autorităţii contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea estimată a contractului care urmează să fie atribuit, este egală sau mai mică decât pragurile valorice prevăzute mai sus.
În caz contrar, contestaţia este respinsă ca tardivă.
În cazul în care contestaţia priveşte conţinutul Documentaţiei de atribuire, publicată în SEAP în condiţiile legii, data luării la cunoştinţă este data publicării Documentaţiei de atribuire iar contestaţia nu se poate depune decât înainte de data limită stabilită pentru depunerea Ofertelor.
Paragraful 2.7.1.2 Procedura de soluţionare a contestaţiilor de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor
Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) este organul competent pentru soluţionarea contestaţiilor formulate în cadrul procedurii de atribuire, înainte de încheierea Contractului prin complete specializate, constituite potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului.
Contestaţia se soluţionează de un complet format din 3 membri ai Consiliului, dintre care unul are calitatea de preşedinte de complet. În cadrul fiecărui complet cel puţin preşedintele acestuia trebuie să fie licenţiat în drept. Cauzele se distribuie completelor în mod aleatoriu. Procedura de soluţionare a contestaţiilor se desfăşoară cu respectarea principiilor legalităţii, celerităţii, contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.
Contestaţia se formulează în scris şi trebuie să conţină următoarele elemente:
a)numele, domiciliul sau reşedinţa contestatorului ori, pentru persoanele juridice, denumirea, sediul lor şi codul unic de înregistrare. În cazul persoanelor juridice se vor indica şi persoanele care le reprezintă şi în ce calitate;
b)denumirea şi sediul Autorităţii contractante;
c)denumirea obiectului contractului şi procedura de atribuire aplicată;
d)obiectul contestaţiei;
e)motivarea în fapt şi în drept a cererii;
f)mijloacele de probă pe care se sprijină contestaţia, în măsura în care este posibil;
g)semnătura părţii sau a reprezentantului persoanei juridice.
În situaţia în care Consiliul apreciază că în contestaţie nu sunt cuprinse toate aceste informaţii, va cere contestatorului ca, în termen de 5 zile de la înştiinţarea prin care i se aduce la cunoştinţă această situaţie, acesta să completeze contestaţia. În cazul în care contestatorul nu se conformează obligaţiei impuse de Consiliu, contestaţia va fi respinsă.
Contestatorul va ataşa la contestaţie şi copia actului atacat, în cazul în care acesta a fost emis.
Contestaţiile formulate în cadrul aceleiaşi proceduri de atribuire vor fi conexate de către Consiliu pentru a se pronunţa o soluţie unitară. Pentru contestaţiile formulate în cadrul aceleiaşi proceduri de atribuire se va păstra continuitatea completului de soluţionare.
Până la soluţionarea contestaţiei de către Consiliu, participanţii în cadrul aceleiaşi proceduri de atribuire se pot asocia la contestaţie printr-o cerere proprie care trebuie să întrunească cerinţele legale.
În termen de o zi lucrătoare de la primirea contestaţiei, Autoritatea contractantă are obligaţia să îi înştiinţeze despre aceasta şi pe ceilalţi participanţi încă implicaţi în procedura de atribuire. Înştiinţarea trebuie să conţină inclusiv o copie a contestaţiei respective.
În vederea soluţionării contestaţiei, Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite Consiliului, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data expirării termenului de 11 (+5 zile, după caz), respectiv 6 zile (+5 zile, după caz) (termenele specifice încheierii contractului), punctul său de vedere asupra acesteia/acestora, însoţit de orice alte documente considerate edificatoare, precum şi, sub sancţiunea amenzii, o copie a dosarului Concesiunii. Lipsa punctului de vedere al Autorităţii contractante nu
împiedică soluţionarea contestaţiei, în măsura în care s-a făcut dovada comunicării acesteia. Autoritatea contractantă va notifica punctul de vedere şi contestatorului, în termenul prevăzut anterior.
Procedura în faţa CNSC este scrisă, iar părţile vor fi audiate numai dacă acest lucru este considerat necesar de către completul de soluţionare a contestaţiei. Părţile pot fi reprezentate de avocaţi şi pot depune concluzii scrise în cursul procedurii. De asemenea, părţile pot solicita să depună concluzii oral în faţa Consiliului .
În vederea soluţionării contestaţiei CNSC are dreptul de a solicita lămuriri părţilor, de a administra probe şi de a solicita orice alte date/documente, în măsura în care acestea sunt relevante în raport cu obiectul contestaţiei. De asemenea, Consiliul are dreptul de a solicita orice date necesare pentru soluţionarea contestaţiei şi de la alte persoane fizice sau juridice.
Autoritatea contractantă are obligaţia de a răspunde la orice solicitare a Consiliului şi de a-i transmite acestuia orice alte documente care prezintă relevanţă pentru soluţionarea contestaţiei, într-un termen care nu poate depăşi 5 zile de la data primirii solicitării, sub sancţiunea unei amenzi.
CNSC are obligaţia de a soluţiona contestaţia în termen de 20 de zile de la data primirii dosarului concesiunii de la Autoritatea contractantă. În cazuri temeinic justificate, termenul de soluţionare a contestaţiei poate fi prelungit cu încă 10 zile. Nerespectarea termenului de soluţionare a contestaţiei constituie abatere disciplinară şi poate atrage inclusiv declanşarea procedurii de evaluare a activităţii CNSC şi a preşedintelui acestuia, în condiţiile art. 236, alin. (6) din OUG 34/2006.
Deciziile CNSC privind soluţionarea contestaţiei pot fi atacate cu plângere la Curtea de apel, secţia de contencios-administrativ şi fiscal în a cărei rază teritorială se află sediul Autorităţii contractante, în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât şi de netemeinicie. Cu excepţia cazurilor în care plângerea are ca obiect contestarea amenzii, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor nu are calitatea de parte în proces.
Paragraful 2.7.1.3 Măsuri de remediere şi soluţii pe care le poate pronunţa Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor
După primirea unei contestaţii, Autoritatea contractantă are dreptul de a adopta măsurile de remediere pe care le consideră necesare ca urmare a contestaţiei respective. Orice astfel de măsuri trebuie comunicate contestatorului, celorlalţi operatori economici implicaţi în procedura de atribuire, precum şi CNSC, nu mai târziu de o zi lucrătoare de la data adoptării acestora. În situaţia în care contestatorul consideră că măsurile adoptate sunt suficiente pentru remedierea actelor invocate ca fiind nelegale, acesta va trimite CNSC şi Autorităţii contractante o notificare de renunţare la contestaţie. În acest caz, Autoritatea contractantă nu mai are obligaţia de a comunica punctul său de vedere CNSC în vederea soluţionării contestaţiei.
În cazul primirii unei contestaţii de către Consiliu şi de către Autoritatea contractantă, pentru care nu s- a luat act de renunţare, Autoritatea contractantă nu are dreptul de a încheia contractul până la expirarea termenului de contestare a deciziei Consiliului (de 10 zile de la comunicare) prevăzut la art. 281 alin.
(1)din OUG nr. 34/2006, dacă partea interesată nu a introdus plângere la instanţa judecătorească competentă. În cazul în care expirarea termenului de contestare a deciziei Consiliului (de 10 zile de la comunicare) prevăzut la art. 281 alin. (1) din OUG nr. 34/2006 este anterioară expirării termenelor de aşteptare prevăzute la art. 205, alin. (1) şi art. 206, alin. (3) (de 11 (+5), respectiv 6 (+5) zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul procedurii), Autoritatea contractantă are dreptul de a încheia contractul numai după îndeplinirea termenelor de aşteptare respective. Contractul încheiat cu nerespectarea acestor prevederi legale este lovit de nulitate.
CNSC se pronunţă mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se mai procedează la analiza pe fond a cauzei.
CNSC va examina apoi, din punct de vedere al legalităţii şi temeiniciei, actul atacat şi poate pronunţa o decizie prin care îl anulează în parte sau în tot, obligă Autoritatea contractantă să emită un act sau dispune orice altă măsură necesară pentru remedierea actelor ce afectează procedura de atribuire.
În situaţia în care CNSC apreciază că, în afară de actele contestate în cadrul procedurii de atribuire, există şi alte acte care încalcă prevederile legale în domeniu, la care nu s-a făcut referire în contestaţie, atunci acesta va sesiza ANRMAP, transmiţându-i în acest sens toate datele/documentele relevante în susţinerea sesizării.
În cazul în care CNSC admite contestaţia şi dispune luarea unei măsuri de remediere a actului atacat, va preciza şi termenul în care aceasta trebuie dusă la îndeplinire, care nu poate fi mai scurt decât termenul de 10 zile de exercitare a căii de atac împotriva deciziei Consiliului.
CNSC poate respinge contestaţia ca fiind nefondată, tardivă, lipsită de interes, lipsită de obiect, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate sau neîmputernicită să formuleze contestaţia, precum şi pe orice altă excepţie de procedură sau de fond.
În funcţie de soluţia pronunţată, CNSC va decide asupra continuării sau anulării procedurii de atribuire a Contractelor de concesiune.
CNSC poate lua act, oricând în cursul soluţionării contestaţiei, de renunţarea la aceasta de către contestator.
CNSC poate obliga, la cerere, partea în culpă la plata cheltuielilor efectuate în cursul soluţionării contestaţiei.
Decizia CNSC privind modul de soluţionare a contestaţiei se adoptă cu votul majorităţii membrilor completului, aceştia neavând posibilitatea de a se abţine.
Decizia CNSC va fi motivată şi comunicată în scris părţilor în termen de 3 zile de la pronunţare. Decizia, fără motivarea acesteia, se publică pe pagina de internet a Consiliului înlăuntrul aceluiaşi termen. Decizia motivată se publică pe pagina de internet a Consiliului, în cadrul buletinului oficial, fără referire la datele de identificare a deciziei şi ale părţilor, precum şi la datele personale, în termen de 10 de zile de la data la care aceasta rămâne definitivă şi irevocabilă.
Decizia prin care Consiliul a dispus luarea unor măsuri de remediere va fi înaintată, în copie, în acelaşi termen de 3 zile, către ANRMAP, care are obligaţia de a monitoriza îndeplinirea măsurilor de remediere.
Decizia prin care Consiliul anulează în parte sau în tot actul atacat ori obligă Autoritatea contractantă să emită un act sau să dispună orice altă măsură necesară pentru înlăturarea actelor ce afectează procedura de atribuire este executorie
Decizia Consiliului este obligatorie pentru părţi, Contractul de concesiune încheiat cu nerespectarea deciziei Consiliului fiind lovit de nulitate absolută.
Deciziile Consiliului privind soluţionarea unei contestaţii pot fi atacate cu plângere la Curtea de apel, Secţia de contencios administrativ şi fiscal în a cărei rază se află sediul Autorităţii contractante, în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât şi de netemeinicie. Plângerea se soluţionează conform prevederilor Codului de procedură civilă.
Paragraful 2.7.1.4 Soluţionarea litigiilor în instanţă
Trebuie subliniat şi faptul că orice persoană vătămată poate sesiza direct instanţa de judecată în vederea anulării actului şi/sau recunoaşterii dreptului pretins ori a interesului legitim. Astfel, procesele şi
cererile privind actele Autorităţilor contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a Contractelor de concesiune se soluţionează în primă instanţă de către Secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul Autorităţii contractante, cu excepţia litigiilor privind procedurile de atribuire a Contractelor de concesiune de lucrări publice şi servicii aferente infrastructurii de transport de interes naţional, care se soluţionează în primă instanţă de către Curtea de Apel Bucureşti.
Partea nu se poate adresa, pentru soluţionarea aceleiaşi cereri, concomitent Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi instanţei judecătoreşti competente. În caz contrar, se prezumă renunţarea la calea administrativ-jurisdicţională, partea având obligaţia de a notifica Consiliului introducerea cererii la instanţa judecătorească competentă. În cazul în care cu privire la acelaşi obiect au fost formulate atât contestaţie în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cât şi acţiune la instanţa judecătorească, aceasta din urmă, pentru asigurarea unei bune judecăţi, va putea dispune, la cererea părţilor sau din oficiu, prin încheiere, întrunirea cauzelor. În acest sens, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor va transmite dosarul instanţei în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. De asemenea, Autoritatea contractantă are obligaţia de a încunoştinţa instanţa despre existenţa unei contestaţii introduse la Consiliu:
Litigiile privind desfăşurarea procedurilor de atribuire a Contractelor de concesiune de lucrări publice şi a Contractelor de concesiune de servicii, precum şi cele privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestor proceduri se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă.
De asemenea, pentru soluţionarea litigiilor care au ca obiect acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat în cadrul procedurii de atribuire, instanţa judecătorească are competenţă exclusivă de a se pronunţa pe astfel de cereri, fie în cadrul procedurii de soluţionare a contestaţiilor prevăzute în OUG nr. 34/2006, fie printr-o acţiune separată.
Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune prin rezoluţie comunicarea acesteia, precum şi a înscrisurilor către pârât. Pârâtul este obligat să depună întâmpinarea în termen de 3 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată. Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 3 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. Cererea reconvenţională se introduce în acelaşi termen de 3 zile.
În termen de o zi lucrătoare de la primirea citaţiei, Autoritatea contractantă are obligaţia de a-i înştiinţa pe ceilalţi participanţi implicaţi în procedura de atribuire despre existenţa unui litigiu privind procedura de atribuire respectivă.
La data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 20 zile de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, dispunând citarea părţilor. Termenele de judecată ulterioare nu pot fi mai mari de 10 zile.
Instanţa va putea dispune o singură dată amânarea judecării cauzei numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei.
Paragraful 2.7.1.5 Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa
În cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, instanţa, până la soluţionarea fondului cauzei, poate să dispună la cererea părţii interesate, prin încheiere motivată dată cu citarea părţilor, măsuri cu caracter provizoriu, cum ar fi:
a)măsuri de suspendare sau care să asigure suspendarea procedurii de atribuire, în stadiul în care se află;
b)alte măsuri care să asigure oprirea implementării anumitor decizii a Autorităţii contractante.
Instanţa soluţionează cererea de suspendare sau privind o altă măsură provizorie, luând în considerare consecinţele probabile ale acestei măsuri asupra tuturor categoriilor de interese ce ar putea fi lezate, inclusiv asupra interesului public. Instanţa va putea să nu dispună măsurile provizorii prevăzute mai sus, în cazul în care consecinţele negative ale acestora ar putea fi mai mari decât beneficiile lor. Hotărârea de a nu dispune măsuri provizorii nu trebuie să prejudicieze niciun alt drept al persoanei care a înaintat cererea. Încheierea prin care se instituie măsurile cu caracter provizoriu poate fi atacată cu recurs, în mod separat, în termen de 5 zile de la comunicare.
Indiferent de decizia instanţei cu privire la suspendarea procedurii de atribuire, Autoritatea contractantă nu are în nicio situaţie dreptul de a încheia contractul înainte de soluţionarea cauzei de către instanţă. În cazul în care hotărârea prin care instanţa a soluţionat cauza este comunicată înainte de expirarea termenelor de aşteptare prevăzute la art. 205, alin. (1) şi art. 206, alin. (3) (de 11 (+5), respectiv 6 (+5) zile de la data transmiterii comunicării privind rezultatul procedurii), Autoritatea contractantă are dreptul de a încheia contractul numai după îndeplinirea termenelor de aşteptare respective.
De asemenea, instanţa, admiţând cererea introdusă de persoana vătămată, poate dispune anularea în tot sau în parte a actului Autorităţii contractante, obligarea la emiterea actului de către Autoritatea contractantă, îndeplinirea unei obligaţii de către Autoritatea contractantă, inclusiv eliminarea oricăror specificaţii tehnice, economice sau financiare discriminatorii din Anunţul de participare, din Documentaţia de atribuire ori din alte documente emise în legătură cu procedura de atribuire, precum şi orice alte măsuri necesare remedierii încălcării dispoziţiilor legale în materia Concesiunilor de lucrări publice sau servicii.
Instanţa constată nulitatea contractului în următoarele cazuri:
a)Autoritatea contractantă a atribuit contractul fără să respecte obligaţiile referitoare la publicarea unui Anunţ de participare conform prevederilor legale în vigoare;
b)Autoritatea contractantă nu a respectat prevederile legale privind împlinirea termenelor de aşteptare specifice încheierii Contractelor de concesiune, dacă această încălcare a privat un operator economic interesat de posibilitatea de formula o cale de atac înainte de încheierea contractului, în cazul în care această încălcare este coroborată cu încălcarea altor dispoziţii în materia achiziţiilor publice şi Concesiunilor care a afectat şansele operatorului economic interesat de a obţine contractul.
În cazul în care instanţa consideră, după analizarea tuturor aspectelor relevante, că motive imperative de interes general impun menţinerea efectelor contractului, aceasta va dispune, în schimb, sancţiuni alternative, după cum urmează:
a)limitarea efectelor contractului, prin reducerea termenului de execuţie al acestuia; şi/sau
b)aplicarea unei amenzi Autorităţii contractante, cuprinsă între 2% şi 15% din valoarea obiectului contractului, cuantumul acesteia fiind invers proporţional cu posibilitatea de a limita efectele contractului, conform dispoziţiilor lit. a).
La aplicarea acestor sancţiuni alternative, instanţa va avea în vedere ca acestea să fie eficiente, proporţionate şi descurajante. Acordarea de despăgubiri nu reprezintă o sancţiune alternativă adecvată.
Procedura de atribuire a Contractelor de concesiune de lucrări publice sau concesiune de servicii, care implică de obicei finanţare privată semnificativă, nu se finalizează la semnarea Contractului de concesiune, ci doar atunci când are loc închiderea financiară. Închiderea financiară reprezintă momentul la care Concesionarul a încheiat cu succes contractele de finanţare cu băncile în vederea obţinerii resurselor financiare necesare realizării proiectului.
Cu toate că Ofertanţii comunică cu finanţatorii pe tot parcursul procedurii de atribuire, aceştia vor finaliza Documentele de finanţare numai după declararea Ofertantului câştigător. Doar în momentul în care Contractul de concesiune este finalizat, finanţatorii pot evalua toate riscurile relaţionate acestuia.
Contractele de concesiune de lucrări publice sau concesiune de servicii care necesită finanţare privată prealabilă conţin de obicei clauze suspensive care prevăd intrarea în vigoare a contractului la o dată ulterioară semnării lui şi numai după îndeplinirea unor condiţii obligatorii. Una dintre aceste condiţii poate fi obligaţia Concesionarului de a asigura finanţarea proiectului. Concesionarul va trebui să pună la dispoziţia Autorităţii contractante toate Documentele de finanţare pentru ca aceasta să poată verifica dacă s-au îndeplinit toate condiţiile necesare realizării proiectului. Închiderea financiară se consideră realizată imediat ce Autoritatea Contractantă confirmă faptul că respectivul Concesionar a încheiat cu succes contractele de finanţare în vederea realizării proiectului.
Prezentul Titlu prezintă modul în care avantajul economic al unei Concesiuni de lucrări publice sau de servicii se poate compara cu un contract de achiziţie publică. Acest avantaj este denumit la nivel internaţional „Value for Money” (VfM)1.
Analiza economico-financiară („Value for Money”-VfM) reprezintă una dintre cerinţele principale ale Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare. Aceasta oferă Autorităţii contractante posibilitatea de a determina modul în care proiectul ar trebui realizat: fie printr-o Concesiune, fie printr-un contract tradiţional de achiziţie publică.
Ulterior, comparaţia poate fi utilizată pe tot parcursul procedurii de atribuire pentru a monitoriza evoluţia proiectului în funcţie de reperele identificate în Studiul de fundamentare a deciziei de concesionare.
Cuprinsul prezentului Titlu este prezentat mai jos:
Capitolul 3.1 oferă explicaţii referitoare la cadrul conceptual al analizei economico-financiare („Value for Money”).
Capitolul 3.2 se ocupă de prima etapă: „PSC”2, o metodologie de calcul a costurilor aferente duratei de viaţă a proiectului care urmează a fi suportate de către Autoritatea contractantă în cazul în care este utilizată o procedură de achiziţie publică tradiţională.
Capitolul 3.3 descrie etapele pe care ar trebui să le urmeze Autoritatea contractantă pentru a stabili structura Concesiunii.
Capitolul 3.4 menţionează o serie de aspecte specifice care ar trebui luate în considerare în realizarea Analizei economico-financiare.
Capitolul 3.5 explică metodologia „Comparatorului public-privat” pentru evaluarea Raportului cost – beneficiu al unui proiect realizat în regim de concesiune.
Capitolul 3.6 explică metodologia „Modelului comparativ” (Shadow model) pentru evaluarea Raportului cost – beneficiu al unui proiect realizat în regim de concesiune.
Calculul CCR (3.2)
Estimarea costurilor si veniturilor pe toata durata de viata (3.2.3)
Identificarea si alocarea riscurilor (3.2.4)
Pretul riscurilor (3.2.5)
Figura 8: Schema Analizei economico-financiare (VfM) pentru un proiect de concesiune
Analiza de senzitivitate (3.2.6)
Determinarea structurii Concesiunii (3.3)
Matricea de alocare a riscurilor (3.3.1)
Platile pentru serviciul furnizat vor fi in totalitate suportate de Autoritatea Contractanta?
da
nu
Analiza CPP (3.5)
Analiza “Modelului Comparativ” (3.6)
1 În România, acest termen nu are o traducere exactă. De aceea ne vom referi la el în continuare prin traducerea aproximativă „Analiza economico-financiară” (Value for Money).
2 Public Sector Comparator. Această denumire poate fi tradusă în limba română drept „Costul Comparativ de Referinţă” (CCR)
Unul din principalele obiective ale Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare este să dovedească nu numai fezabilitatea economică a proiectului propus, ci şi Raportul cost – beneficiu, dacă proiectul respectiv urmează să fie realizat în regim de concesiune. Analiza economico-financiară (VfM) pentru o Concesiune poate fi realizată prin următoarele etape:
Etapa 1: Întocmirea Costului comparativ de referinţă (CCR)
O analiză CCR furnizează o estimare indicativă a costurilor şi veniturilor totale aferente duratei de viaţă a unui proiect, precum şi o estimare indicativă a cerinţelor de buget necesare realizării proiectului prin metoda tradiţională de achiziţie publică. Scopul acestei etape este stabilirea obiectivului şi a accesibilităţii proiectului, precum şi întocmirea unui comparator relevant în baza căruia să poată fi evaluate Ofertele operatorilor economici interesaţi pentru a determina Raportul cost – beneficiu. Acest CCR include identificarea şi evaluarea riscurilor aferente proiectului.
Autoritatea Contractantă trebuie să aibă în vedere faptul că se poate stabili un CCR doar când sunt disponibile date corecte şi sigure.
Etapa 2: Determinarea structurii preliminare a Concesiunii
Această etapă cuprinde o vedere de ansamblu a tuturor detaliilor proiectului de concesiune. Accentul cade asupra detaliilor şi problemelor de ordin juridic, organizaţional şi de finanţare.
Etapa 3: Determinarea Analizei economico-financiare (Value for Money)
Pe baza CCR-ului elaborat în cadrul etapei 1, se evaluează Raportul cost-beneficiu atunci când proiectul este realizat în regim de concesiune comparativ cu scenariul realizării proiectului prin metoda tradiţională de achiziţie publică. Două metodologii pot fi folosite pentru această analiză economico- financiară (Value for Money). Metodologia care va fi adoptată depinde de Mecanismul de plată ales pentru proiectul de concesiune respectiv.
1.1 Metodologii pentru realizarea Analizei economico-financiare (Value for Money) Analiza economico-financiară (VfM) poate fi realizată cu ajutorul a două instrumente diferite:
1.Metoda „Comparatorului public-privat” (CPP): CCR este comparat cu cea mai bună estimare a scenariului Concesiunii. Scenariul Concesiunii este realizat în baza datelor CCR şi dezvoltat luându-se în considerare impactul inovaţiilor şi creşterii eficienţei generate prin implementarea proiectului în regim de concesiune. În acest fel, CPP se focalizează asupra diferenţelor-cheie între cele două opţiuni; sau
2.Analiza „Modelului comparativ” (Shadow model): CCR este comparat cu un model complet nou ce delimitează ceea ce operatorul economic ar putea propune pentru realizarea proiectului în regim de concesiune. Acest Model comparativ este construit pe baza cercetării de piaţă, a exemplelor din proiectele anterioare de concesiune şi a expertizei în domeniu.
Când se utilizează metoda „Comparatorului public-privat” (CPP), când se utilizează analiza „Modelului comparativ”?
Alegerea metodei va fi de regulă determinată de evaluarea circumstanţelor specifice ale proiectului propus, de la caz la caz:
–Dacă proiectul (respectiv serviciul furnizat în cadrul proiectului de concesiune) nu generează niciun fel de venituri de la utilizatorii finali, ci numai plăţi efectuate Concesionarului de către Autoritatea contractantă, ca de ex. plăţi de disponibilitate, atunci este potrivită metoda CPP.
–Dacă proiectul (respectiv serviciul furnizat în cadrul proiectului de concesiune) generează venituri direct de la utilizatorii finali şi, ca atare, este expus cerinţei pieţei, atunci este potrivită metoda „Modelului comparativ”. Această alegere implică, însă, evaluări mai detaliate (de ex. previziuni de piaţă) pentru a previziona costurile aferente unei Oferte comparative (Shadow bid) realizate de un potenţial Concesionar.
–În cazul în care Mecanismul de plată al Concesiunii este un hibrid între cele două modele prezentate mai sus, atunci metoda „Modelului comparativ” poate fi folosită mai ales dacă veniturile sunt supuse fluctuaţiilor cererii.
1.2 Testarea bancabilităţii proiectului prin intermediul metodei „Modelului comparativ” (Shadow model)
Bancabilitatea proiectului trebuie întotdeauna testată înainte de lansarea procedurii de atribuire a contractului (a se vedea Paragraful 1.4.7.3).
1.În cazul plăţilor de disponibilitate efectuate de către Autoritatea contractantă către Concesionar, bancabilitatea este relativ certă şi lipsită de riscuri, cu prevederea că Ofertanţii trebuie să se asigure că Autoritatea contractantă va efectua plăţi suficiente pentru a acoperi costurile, serviciul datoriei şi randamentul investiţiei de capital. Bancabilitatea trebuie testată pe piaţă pentru a se asigura faptul că instituţiile finanţatoare agreează structura propusă de Concesiune şi studiul analizei diagnostic efectuat în special în ceea ce priveşte solvabilitatea Autorităţii contractante.
2.În cazul în care o parte semnificativă din plăţi rezultă din plăţile utilizatorilor finali, de exemplu taxele de utilizare, bancabilitatea este mult mai puţin certă. Într-un astfel de caz, pentru a asigura fezabilitatea economică şi bancabilitatea proiectului, Autoritatea contractantă trebuie să construiască un aşa numit Model comparativ. Acest Model comparativ va conţine, de exemplu, previziuni de trafic, date privind elasticitatea preţurilor taxelor de utilizare şi va include un model financiar comprehensiv (flux de numerar) care să indice contribuţiile şi beneficiile investitorilor şi ale creditorilor.
Dezvoltarea unui Model comparativ este complexă şi necesită o perioadă mare de timp. De regulă, necesită expertiză externă şi poate fi costisitoare. Prin urmare, se recomandă dezvoltarea unui Model comparativ doar când este absolut necesară demonstrarea fezabilităţii economice şi a bancabilităţii Concesiunii comparativ cu schema tradiţională de achiziţie publică.
2.1 Conceptul CCR
În Studiul de fundamentare, CCR-ul reprezintă o indicaţie importantă a accesibilităţii unui proiect. El reprezintă estimarea cheltuielilor şi veniturilor pe întreaga durată de viaţă a unui proiect realizat în sistem de achiziţie publică tradiţională.
Cheltuielile şi veniturile pe durata de viaţă a proiectului înseamnă că sunt luate în calcul nu numai costurile de construcţie, ci şi totalul cheltuielilor şi veniturilor aferente operării şi întreţinerii de-a lungul perioadei proiectului. Întrucât CCR este folosit pentru a compara costurile unei abordări tradiţionale de achiziţie publică cu cele ale unei Concesiuni, costurile pe durata de viaţă sunt în general calculate pe parcursul duratei estimate a Concesiunii, care se situează de cele mai multe ori între 20 şi 35 de ani. Este, însă, importantă comparaţia unor elemente similare, respectiv perioada CCR trebuie să fie aceeaşi cu cea a Concesiunii.
CCR are un dublu scop:
1.de a furniza o perspectivă atentă asupra tuturor costurilor, veniturilor şi riscurilor care pot apărea pe parcursul duratei de viaţă al proiectului.
2.de a furniza un reper pentru procesul ulterior de atribuire prin achiziţie publică. CCR poate fi utilizat pentru a compara Ofertele de Concesiune cu scenariul tradiţional de atribuire prin achiziţie publică. Rezultatele acestei comparaţii arată dacă Ofertele depuse în cadrul unei proceduri de atribuire a unui Contract de concesiune genereză un Raport cost – beneficiu optim pentru Autoritatea contractantă.
2.2 Structura CCR
CCR cuprinde un calcul a Valorii actualizate nete (VAN) a fluxurilor de numerar aferente duratei de viaţă a proiectului. Aceste fluxuri de numerar sunt construite pe baza unui CCR brut şi a analizei riscurilor.
Calculul CCR
Exprimat sub formă de formulă, CCR se calculează după cum urmează:
CCR = CCR brut + riscuri + consideraţii financiare suplimentare
CCR-ul brut este „cea mai bună estimare” a tuturor costurilor şi veniturilor estimate pe întreg ciclul de viaţă a proiectului.
Analiza riscurilor se bazează pe identificarea, alocarea şi cuantificarea riscurilor aferente proiectului.
Consideraţiile financiare suplimentare se referă la acele aspecte care ar putea avea un impact asupra valorii actualizate nete a proiectului, dar care sunt greu de cuantificat, ca de exemplu inovaţia, transferul de tehnologie. Întrucât aceste consideraţii pot avea totuşi un impact pe viitor, includerea lor în CCR este importantă.
În prima etapă, se întocmeşte CCR-ul brut. Estimarea CCR-ului brut cuprinde toate costurile pregătirii proiectului, costurile şi veniturile aferente construcţiei şi operării împreună cu un calendar al acestor costuri pe întreaga durată de viaţă a proiectului. Acestea constituie date de intrare (inputuri) pentru o previzionare a fluxului de numerar.
A doua etapă cuprinde analiza riscurilor, în cadrul căreia riscurile sunt cuantificate şi adăugate în previzionarea fluxului de numerar. Dacă este cazul, este luată în considerare şi perioada în care pot apărea riscurile.
În cea de-a treia etapă, toate fluxurile de numerar sunt indexate pentru a ţine seama de inflaţie (în cazul în care estimările costurilor nu includ deja o rezervă pentru acest element). Astfel, se obţin fluxurile de numerar nominale pentru scenariul tradiţional CCR. Această proiecţie oferă o indicaţie privind totalul costurilor proiectului de-a lungul întregii perioade de viaţă.
În final, Valoarea actualizată netă (VAN) din scenariul tradiţional se calculează cu ajutorul unei rate de actualizare (discontare) ce reflectă costul capitalului suportat de către Autoritatea contractantă (a se vedea Capitolul 4.7).
Figura 9: Structura CCR
Rata de actualizare
Nivelul CCR
Indexare
Costuri de Tranzactie
Costuri de Realizare
Costuri + Venituri din Exploatare
Riscuri
Valoarea Actualizata Neta
Costuri de Pregatire
Costuri de Constructie
Venituri+Cheltuieli Operationale
Riscuri
CCR brut Analiza Riscurilor
Etapele ce reprezintă calcularea CCR sunt prezentate mai sus.
Legislaţia română prevede reglementări clare pentru estimarea costurilor de pregătire şi construcţie. Acestea se găsesc în Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 48/2008.
2.3 Costurile şi veniturile proiectului pe durata de viaţă a proiectului: dezvoltarea CCR-ului brut
Procesul de dezvoltare pentru stabilirea CCR-ului brut începe prin întocmirea unei situaţii generale a tuturor costurilor şi veniturilor ce ar putea fi implicate în cazul în care proiectul este atribuit prin procedură de achiziţie publică tradiţională. Cu toate acestea, la început trebuie stabilită o dată de referinţă de la care trebuie să înceapă evaluarea costurilor.
Data de referinţă este, de regulă, data la care demarează procedura de achiziţie publică. Aceasta înseamnă că toate costurile de pregătire a proiectului – de exemplu, realizarea Studiului de fezabilitate şi a Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare – nu trebuie incluse în CCR, întrucât aceste costuri au fost deja suportate până la data respectivă.
Costurile de construcţie aferente proiectului au fost deja estimate în Studiul de fezabilitate (a se vedea Paragraful 1.1.1.6). Cu toate acestea, în cadrul CCR, ar trebui adăugate şi costurile de operare şi întreţinere estimate pentru aceeaşi durată de viaţă ca pentru Concesiune.
Tabelul de mai jos conţine tipurile de costuri şi venituri care sunt luate în general în considerare în dezvoltarea CCR-ului brut.
Întrucât nu toate costurile şi veniturile survin în acelaşi timp, ci pe durata ciclului de viaţă al proiectului, trebuie întocmit un Model financiar al fluxului de numerar, în care sunt prelucrate toate datele de intrare (a se vedea Titlul 4).
| Costurile de tranzacţie | Acestea sunt costurile corespunzătoare procedurii de atribuire prin achiziţie publică tradiţională. Ele constau de regulă din costurile consultanţilor externi şi interni care oferă Autorităţii Contractante asistenţă juridică, tehnică şi financiară. | |
| Costurile de implementare | Aceste costuri sunt cunoscute şi ca investiţii iniţiale şi trebuie să includă nu numai costul proiectării şi al construcţiei, ci şi costurile implicate în modificarea structurilor existente. | - costuri de proiectare; - costuri de achiziţie sau închiriere, şi de amenajare a terenului; - costuri apărute în legătură cu obţinerea de informaţii privind proiectul; - costurile cu forţa de muncă necesare construcţiei; - materii prime necesare construcţiei; - plăţi către furnizori; - utilaje şi echipamente necesare construcţiei; - costuri de asigurare în decursul perioadei de construcţie; - costuri de management în decursul etapelor de proiectare şi construcţie; şi - costuri legate de migrarea sistemelor IT sau alte costuri de restructurare |
| Costuri de operare | Costurile de operare sunt toate costurile suportate în timpul operării şi întreţinerii. Estimările acestor costuri se bazează pe experienţa din alte proiecte şi trebuie indexate întrucât vor fi incluse în Oferte. Se recomandă documentarea tuturor ipotezelor lor într-o anexă separată astfel încât să se poată identifica cu uşurinţă modul în care au fost calculate anumite sume şi cum pot fi acestea modificate ulterior. Costurile de operare pot fi detaliate / subdivizate în costuri operaţionale şi de întreţinere. | Costurile de întreţinere sunt costurile de investiţii şi de întreţinere apărute după competiţia Ofertanţilor pe întreaga durată de viaţă a proiectului. Iată câteva exemple de costuri de întreţinere: - înlocuire echipamente; - reparaţii capitale; - cheltuieli de exploatare. După cum se poate vedea din această listă, cea mai importantă diferenţă între costurile de implementare şi costurile de exploatare este momentul în timp la care apar acestea. |
| Costurile operaţionale sunt suportate pe întreaga durată de viaţă a proiectului pentru a presta serviciul. Natura acestor costuri depinde de proiect. Iată câteva exemple de costuri operaţionale: - costurile cu personalul odată ce proiectul este operaţional, inclusiv plăţile de asigurări sociale, contribuţii la fondul de pensii şi alte costuri directe de personal; - costuri de recrutare, educaţie şi instruire; - costuri cu materiile prime şi consumabilele; - costuri de management şi control odată ce proiectul este operaţional; - cheltuieli administrative generale pentru managementul de proiect; - costul gestionării activelor pe întreaga durată de viaţă a proiectului; şi - costuri de asigurare odată ce proiectul este operaţional. | ||
| Elemente de venit | Elementele de venituri constau din toate veniturile estimate a fi generate de către proiect | - venituri din vânzări sau închirieri - venituri bazate pe valoarea reziduală. - venituri bazate pe taxă (indirectă) - venituri bazate pe taxa de utilizare efectivă |
Paragraful 3.2.3.1 Estimarea veniturilor proiectului, aferente utilizatorilor, pe durata de viaţă a proiectului
În cazul în care proiectul implică taxe de utilizare, trebuie efectuat un studiu pentru a estima veniturile pe termen lung. În cazul unei taxe de drum, acest studiu include de regulă o previziune de trafic şi un studiu referitor la disponibilitatea utilizatorilor de a plăti taxe. Aceste studii pot necesita perioade mari de timp şi sume substanţiale de bani. Cu toate acestea, studiile sunt foarte importante pentru evaluarea fezabilităţii economice şi a bancabilităţii proiectului întrucât vor fi solicitate de către finanţatori.
2.4 Analiza riscurilor
Orice proiect de investiţii publice implică riscuri. Nu este neobişnuit ca, în cazul proiectelor complexe, să existe diferenţe între costurile şi estimările de timp reale şi cele estimate iniţial. Întârzierile şi depăşirile de costuri apar în mod invariabil din riscurile neprevăzute ce apar în practică.
Riscul poate fi definit ca fiind incertitudinea veniturilor, cheltuielilor şi a planificării proiectului, cu alte cuvinte riscul influentează gama rezultatelor posibile. Prin urmare, pentru a obţine o estimare realistă a costurilor apărute de-a lungul duratei de viaţă a unui proiect, riscurile relevante aferente proiectului trebuie identificate, evaluate şi incluse în CCR. Procesul este cunoscut drept analiza riscurilor.
Paragraful 3.2.4.1 Identificarea riscurilor
Cea mai frecvent utilizată metodologie de identificare a riscurilor este Matricea riscurilor. Aceasta poate fi reprezentată ca o enumerare a tuturor riscurilor posibile aferente proiectului în ceea ce priveşte cheltuielile, veniturile şi planificarea.
Legislaţia română conţine şi prevederi privind Matricea riscurilor
Mai jos, se explică în detaliu modul în care se poate dezvolta o Matrice a riscurilor. Cu toate acestea, Autoritatea contractantă poate folosi, drept cadru de referinţă, şi Matricea preliminară pentru alocarea riscurilor care este detaliată în Anexa nr. 1 la HG nr. 71/2007, ataşată ca Anexă la prezentul Ghid. Totuşi, dat fiind faptul că fiecare proiect este diferit, aceasta poate fi utilizată ca referinţă. Matricea riscurilor trebuie să fie elaborată conform caracteristicilor specifice fiecărui proiect.
În general, o Matrice a riscurilor este împărţită pe categorii în funcţie de tipul de riscuri, de ex. riscuri de construcţie, riscuri tehnologice, riscuri financiare. Fiecare categorie va conţine, însă, un număr de riscuri interdependente, de exemplu întârzieri în construcţii şi depăşiri de costuri, în care un astfel de risc are impact asupra altuia şi viceversa.
La elaborarea Matricei Riscurilor, se recomandă ca riscurile să fie grupate în categorii pe baza ordinii cronologice a evenimentelor din cadrul proiectului pentru a evita cuantificarea de două ori a aceluiaşi risc.
Odată lista completată, ea trebuie revizuită şi cele mai importante riscuri trebuie selectate, respectiv acelea care pot avea cel mai mare impact asupra proiectului. În practică, o Matrice a riscurilor poate conţine de la 60 până la 120 de riscuri distincte. Anexa 1 conţine o listă a riscurilor care pot fi utilizate ca referinţă pentru identificarea riscurilor pentru un proiect. Cu toate acestea, fiecare proiect poate avea riscuri specifice care nu sunt menţionate în această listă, iar riscurile menţionate în listă pot fi sau nu aplicabile unui anumit proiect.
De asemenea, este recomandabilă ajustarea procesului de identificare a riscurilor prin organizarea sesiunilor de “brainstorming”, la care ar trebui să participe membrii proiectului şi specialiştii interni sau externi cu experienţă financiară, juridică şi tehnică care au fost implicaţi în proiecte similare. În plus, este recomandabil să fie utilizate liste de verificare precum şi experienţa rezultată din proiecte de referinţă.
Paragraful 3.2.4.2 Împărţirea riscurilor pe categorii şi alocarea riscurilor
În Matricea riscurilor, sunt alese în mod obişnuit următoarele categorii de riscuri:
Riscuri de planificare şi de proiectare
Riscurile de proiectare sunt acele riscuri care ar putea apărea în cursul fazei de planificare şi de proiectare a proiectului. De exemplu, poate exista riscul să apară vicii de proiectare care să constituie ulterior cauza unor întârzieri sau a unor depăşiri de costuri.
Riscuri de construcţie
Riscurile de construcţie sunt toate riscurile ce ar putea apărea în timpul construcţiei proiectului sau ca rezultat direct al acesteia. Printre acestea se pot număra, de exemplu, riscul geologic, riscul de inundaţii, riscuri arheologice şi de mediu care pot duce de asemenea la depăşiri de costuri.
Riscuri de întreţinere şi operare
O trăsătură cheie pentru aceste riscuri constă în faptul că pot apărea în fiecare an pe perioada operării proiectului, respectiv în decurs de 20-30 de ani, în funcţie de durata de viaţă a proiectului. De regulă, riscul de întreţinere şi operare este mai mare în primii 1-3 ani de la darea în folosinţă a obiectivului de investiţii. Acestea pot include şi riscul majorării cheltuielilor cu forţa de muncă faţă de previziunile iniţiale.
Riscuri de cerere
Riscurile de cerere sunt relevante doar în acele cazuri în care există taxe de utilizare. De aici, riscurile de cerere pot, de exemplu, să apară atunci când proiectul este o staţie de epurare a apei unde consumatorii plătesc apa pe care o produce staţia respectivă, un drum cu taxă sau un aeroport unde pasagerii plătesc operatorului anumite taxe. Riscurile de cerere sunt legate de orice riscuri ce ar putea influenţa câştigurile reale ale proiectului prin gradul de utilizare de către beneficiari a serviciului prestat de către Concesionar.
În cazul în care Autoritatea contractantă plăteşte serviciile furnizate în cadrul proiectului, nu va exista, în mod normal, riscul de cerere. Acesta poate fi cazul unui proiect ce presupune construirea şi operarea unei închisori, a unei şcoli sau unei autostrăzi fără taxă, când plăţile se efectuează către Concesionar de către Autoritatea Contractantă pe bază de disponibilitate. Pot apărea excepţii atunci când Mecanismul de plată se bazează pe utilizare sau trafic; de exemplu pot fi permise majorări de plată de disponibilitate pentru o autostradă realizată în regim de concesiune atunci când nivelul cererii este mult superior celui estimat, pentru a acoperi costurile întreţinerii suplimentare, în cazul în care încasările suplimentare nu acoperă aceste costuri.
Alte riscuri
Fiecare proiect va avea anumite riscuri generale care nu sunt legate de nici una dintre categoriile de mai sus. Exemple ar putea fi modificările legislaţiei sau ale regulamentelor, modificările ale cursului de schimb etc.
Alocarea riscurilor
Pentru alocarea riscurilor, trebuie luate în considerare următoarele reguli:
1.Fiecărui risc i se atribuie un număr unic.
2.Fiecărui risc i se atribuie o denumire specifică, legată de natura riscului.
3.Trebuie stabilit, pentru fiecare risc, dacă acesta:
(a) va fi reţinut de Autoritatea contractantă;
(b) va fi alocat Concesionarului sau
(c) va fi împărţit între ambele părţi.
Trebuie luat în considerare faptul că, în această etapă, procedura de alocare a riscurilor este elaborată pe baza analizei unui contract tradiţional de achiziţie publică (şi nu a unei Concesiuni). Chiar şi pentru un proiect finanţat din fonduri publice, pot exista anumite riscuri pe care Autoritatea contractantă să le poată transfera terţilor, de exemplu riscul de construcţie prin contracte cu preţ fix.
Tabelul 3: Fragment dintr-o Matrice a riscurilor pentru un CCR
| Nr | Denumirea riscului | Descrierea riscului | !image Alocare | |||
| Autoritate contractantă | Împărţită | Contractor | ||||
| Riscuri de planificare | ||||||
| 4 | Costuri cu achiziţia de terenuri | Achiziţia terenurilor necesare duce la costuri mai mari decât cele estimate. | x | |||
| 12 | Depăşiri generale de costuri | Costul construcţiei este mai mare decât cel prevăzut de către concesionar în oferta sa. | x | |||
| 15 | Descoperirea de vestigii arheologice | Descoperirea de vestigii arheologice pe amplasament împiedică construcţia provocând întârzieri şi majorări de costuri | x | |||
| 18 | Depăşiri de costuri datorită unor circumstanţe geologice | Tunel considerat neadecvat din motive geologice după săpăturile iniţiale | x | |||
| Riscuri de întreţinere | ||||||
| 26 | Condiţii imprevizibile | Condiţii imprevizibile cauzează creşterea costurilor cu forţa de muncă pentru întreţinerea activelor existente sau a activelor noi | x | |||
2.5 Evaluarea riscurilor
Următorul pas este evaluarea acestor riscuri. Sunt disponibile diverse metodologii, de la simpla estimare a valorii impactului unui eveniment de risc la analiza sofisticată a probabilităţilor. Odată evaluate, riscurile pot fi alocate părţilor identificate anterior.
Experienţa a arătat că, de cele mai multe ori, datele disponibile pentru a lua o decizie, în cunoştinţă de cauză, privind impactul sau valoarea unui anumit risc şi, în plus, probabilitatea ca evenimentul reprezentat de risc să aibă efectiv loc, sunt destul de subiective şi speculative. Experţi diferiţi pot avea opinii diferite, astfel încât analistul se află în situaţia de a face un compromis între diferitele previziuni. În aceste circumstanţe, o analiză de probabilitate foarte sofisticată poate să nu conducă la rezultatele optime.
De aceea, este adeseori recomandabil ca analiza să fie simplă şi clară, punând accentul asupra identificării riscurilor cheie ale proiectului şi, ulterior, asupra utilizării tehnicilor de atenuare şi gestionare a riscurilor respective.
Mai jos, este prezentat un exemplu de evaluare simplificată a riscurilor cu privire la o autostradă realizată în regim de Concesiune.
Tabelul 4: Evaluarea simplificată a riscurilor.
| Risc | Cost de bază [milioane €] | Valoarea Impactului [%] | Probabilitatea producerii riscului [%] | Valoare Risc [milioane €] | !image Alocarea la Concesionar [%] | Alocarea la Concesionar [milioane €] |
|---|---|---|---|---|---|---|
| De planificare: Achiziţie de terenuri | 565 | 10% | 50% | 28,25 | 0% | 0 |
| De planificare Proiectare | 565 | 10% | 5% | 2,83 | 100% | 2,83 |
| De construcţie Finalizare | 565 | 25% | 10% | 14,13 | 100% | 14,13 |
| Tehnic Vicii materiale | 565 | 20% | 5% | 5,65 | 100% | 5,65 |
| De mediu | 565 | 15% | 15% | 12,71 | 50% | 6,36 |
| TOTAL | 63,57 | 28,97 |
În tabelul de mai sus, toate datele pentru valoarea impactului pentru fiecare risc şi probabilitatea ca riscul respectiv să se producă sunt ipoteze de lucru întocmite de către experţi. Produsul datelor din primele trei coloane oferă valoarea aferentă fiecărui risc.
Cea de-a treia coloană (valoarea impactului) reflectă depăşirea de cost pentru fiecare risc în cazul în care acesta apare, exprimată procentual din totalul costurilor estimate. Cea de-a patra coloană (probabilitatea producerii riscului) reprezintă şansa ca riscul/riscurile să se materializeze. Cea de-a cincea coloană reflectă valoarea riscului, calculată ca produsul celei de-a treia cu cea de-a patra coloană.
Rezultatele indică faptul că pentru un proiect cu un cost de bază (respectiv cost de capital) de 565 de milioane €, riscul asociat proiectului în cauză se ridică la valoarea de 63,57 milioane €. Din această sumă, aproximativ 45% sau 28,97 milioane € se pot aloca Concesionarului, în timp ce restul riscului evaluat la 34,60 milioane € va rămâne în sarcina Autorităţii contractante.
2.6 Analiza de senzitivitate
Deşi, teoretic, riscurile pot fi identificate şi evaluate, nu se poate estima ce riscuri apar efectiv în practică. Din acest motiv, trebuie efectuată o analiză de senzitivitate. Această analiză este realizată pentru a identifica factorii cu un efect semnificativ asupra Valorii actualizate nete (VAN) a proiectului.
Atunci când Modelul financiar al CCR a fost pregătit şi a fost calculată o Valoare actualizată netă, pot fi aleşi câţiva parametri pentru a fi modificaţi cu 10% în plus sau în minus din valoare. Realizarea acestor analize de senzitivitate poate ajuta la identificarea parametrilor cu cel mai mare impact asupra Valorii actualizate nete.
Scopul structurării unei Concesiuni îl reprezintă, în practică, identificarea rolurilor alocate Autorităţii contractante, respectiv Concesionarului în implementarea proiectului.
Pentru a contura structura preliminară a Concesiunii, trebuie identificate mai întâi principalele responsabilităţi ale ambelor părţi. Aceste responsabilităţi se pot referi la:
1.Natura juridică a activelor Concesiunii
Conform legislaţiei în vigoare, activele rezultate în urma realizării proiectului de concesiune se află în proprietatea publică a statului/unităţilor administrativ teritoriale şi în administrarea Concesionarului. Cadrul legal din România nu permite realizarea unui transfer a dreptului de proprietate a acestor bunuri către Concesionar.
2.Finanţare
În cadrul unui Contract de concesiune de lucrări publice, construcţia obiectivului este finanţată de către Concesionar. Costurile de întreţinere şi operare (împreună cu serviciul datoriei şi randamentul capitalului propriu investit) sunt acoperite din plăţile realizate pe perioada derulării Contractului de concesiune. Cu toate acestea, pot exista structuri de Concesiune în care lucrările de construcţie sunt finanţate, în tot sau în parte, de către Autoritatea contractantă – posibil cu co-finanţare din fondurile UE – iar lucrările de operare şi de întreţinere sunt preluate de către Concesionar.
3.Sursa plăţii pentru serviciile care urmează să fie prestate de către Concesionar
Pentru a înţelege structura Concesiunii, trebuie stabilit cu exactitate dacă utilizatorii proiectului plătesc serviciile furnizate de către Concesionar (drumuri cu taxă, aeroporturi, etc.) sau dacă Autoritatea contractantă va efectua plăţi către Concesionar (respectiv, plăţi de disponibilitate pentru şcoli, drumuri fără taxă, închisori, etc.).
4.Activităţile din fiecare etapă a proiectului de Concesiune
O Concesiune este de regulă un contract pe termen lung care poate include mai multe etape, după cum urmează:
Etapa de planificare
Etapa de planificare a proiectului se referă la activităţi cum ar fi stabilirea amplasamentului, achiziţia de terenuri etc.
Etapa de proiectare
Această etapă se referă la elaborarea documentaţiei tehnico-economice (ex. Studiu de pre-fezabilitate, dacă este cazul, Studiul de fezabilitate, Proiectul tehnic etc).
Etapa de construcţie
Această etapă se referă la realizarea efectivă a activelor ce fac obiectul Contractului de concesiune şi fără de care nu se pot furniza serviciile conexe.
Etapa de întreţinere şi operare
Etapa de întreţinere şi operare începe atunci când activele ce fac obiectul Contractului de concesiune devin funcţionale (de exemplu: autostrada este deschisă pentru trafic sau şcoala este deschisă pentru cursuri). În această etapă, activele trebuie operate la standardele tehnice de performanţă specificate în contract. Totodată, această etapă ar putea implica şi activităţi de colectare a taxelor aferente prestării serviciului. Etapa de întreţinere şi operare se încheie la data finalizării contractului.
Etapa de transfer
Activele ce se constituie în bunuri de retur, inclusiv obligaţiile de întreţinere şi operare a acestora, revin de plin drept, gratuit, în bună stare conform prevederilor contractuale şi libere de orice sarcini sau obligaţii Concedentului la sfârşitul perioadei de concesiune.
Tabelul 5: Structură exemplificativă a unui Contract de concesiune pentru proiectarea, construirea, operarea şi întreţinerea unei autostrăzi
| Proprietate Finanţare Modalitatea recuperării investiţiei | Activele care urmează a fi realizate vor rămâne în proprietatea publică a Autorităţii contractante pe toată durata Concesiunii |
| Concesionarul va asigura finanţarea proiectului (construcţia, operarea şi întreţinerea) | |
| Concesionarul poate încasa taxe de utilizare a infrastructurii, în cadrul unor plafoane / marje stabilite prin Contract. În cazul în care veniturile din taxele directe nu sunt suficiente pentru a acoperi costurile de construcţie şi operare, Autoritatea contractantă va aloca plăţi de disponibilitate. | |
| Principalele responsabilităţi ale părţilor pe durata de viaţă a proiectului | |
| Etapa de planificare Etapa de proiectare Etapa de construcţie Etapa de întreţinere şi operare Etapa de transfer | Autoritatea contractantă este responsabilă pentru stabilirea amplasamentului şi achiziţia terenurilor. Intrarea în vigoare a Contractului de concesiune este condiţionată de îndeplinirea obligaţiilor Autorităţii contractante în legătură cu etapa de planificare. |
| Autoritatea contractantă va defini în mod clar specificaţii tehnice de calitate în cadrul Contractului de concesiune. Concesionarul este responsabil de realizarea proiectului tehnic şi a detaliilor tehnice de execuţie, care vor respecta cerinţele stabilite de Autoritatea contractantă. | |
| Concesionarul este responsabil pentru construcţia autostrăzii, inclusiv managementul proiectulu, conform specificaţiilor tehnice de calitate prevăzute în Contractul de concesiune. | |
| Concesionarului i se va acorda dreptul de exploatare a infrastructurii realizate şi va fi responsabil de întreţinerea şi operarea acesteia, inclusiv colectarea taxelor de utilizare, până la încheierea Contractului de concesiune. Nivelul taxelor va trebui aprobat de către Autoritatea contractantă. | |
| La sfârşitul perioadei de Concesiune, Concesionarul va transfera Autorităţii contractante activele ce se constituie în bunuri de retur precum şi obligaţia operării şi întreţinerii acestora. | |
3.1 Matricea riscurilor Concesiunii
În cadrul CCR, au fost identificate (a se vedea Paragraful 3.2.4.1) şi alocate riscurile proiectului.
După cum s-a precizat mai sus, în cadrul unei Concesiuni, Concesionarul preia diferite responsabilităţi pentru realizarea şi operarea proiectului. Multe dintre riscuri sunt de asemenea transferate împreună cu aceste responsabilităţi. Identificarea şi alocarea corectă a riscurilor este foarte importantă pentru aprecierea în întregime a structurii Concesiunii.
Fiecare risc poate fi alocat fie Autorităţii contractante, fie Concesionarului, sau poate fi împărţit între Autoritatea contractantă şi Concesionar, în funcţie de partea capabilă să-l gestioneze cel mai bine.
Studiul de fundamentare a deciziei de concesionare cuprinde definirea şi cuantificarea riscurilor aferente proiectului, în termeni economici şi financiari, luând în considerare alternativele identificate de distribuţie a riscurilor între părţile contractuale.
Pentru a defini structura Concesiunii, Matricea riscurilor trebuie actualizată. Această acţiune se poate realiza în următoarele două etape:
1.Realocarea fiecărui risc
Matricea riscurilor ar trebui, pentru fiecare risc, să identifice partea care îl va prelua: Autoritatea contractantă, Concesionarul sau ambele părţi. În cadrul unei Concesiuni, alocarea riscurilor poate fi foarte diferită de cea dezvoltată pentru un proiect atribuit în mod tradiţional prin achiziţie publică.
Diferenţele de alocare a riscurilor în cadrul unei Concesiuni reprezintă sursa pentru Raportul cost – beneficiu (potenţial) al proiectului.
2.Stabilirea tratamentului riscului
Pentru fiecare risc, impactul (financiar) al producerii acestuia trebuie definit în contextul costurilor suportate de către Autoritatea contractantă sau de către Concesionar. Cu alte cuvinte, trebuie stabilită partea care va suporta consecinţele financiare în cazul în care riscul se materializează în practică.
Cea mai bună abordare practică a alocării riscurilor de proiect
Regula generală pentru alocarea unui risc este aceea că acesta trebuie suportat de către partea (Autoritatea contractantă sau Concesionar) care poate atenua riscul în cea mai mare măsură şi/sau care poate controla consecinţele în cea mai mare măsură. Cu toate acestea, definirea alocării riscurilor nu este un proces simplu şi poate fi relativ complex. Nu există o alocare ‘tipică’ sau ‘standard’ a riscurilor pentru toate tipurile de proiecte de concesiune. Toate riscurile identificate trebuie re-evaluate de la caz la caz. În general, există riscuri ‘tipice’ alocate Autorităţii Contractante, riscuri care sunt alocate de regulă Concesionarului şi riscuri care sunt alocate diferit în funcţie de specificitatea proiectului.
O înţelegere eronată a situaţiei este aceea că scopul unei Concesiuni este de a aloca ‘toate riscurile’ Concesionarului. Deşi în cadrul unei Concesiuni, Autoritatea Contractantă îşi asumă mai puţine riscuri decât în cazul unei achiziţii publice tradiţionale, alocarea riscurilor trebuie să fie acceptabilă pentru Concesionar şi finanţatori. Autoritatea Contractantă trebuie să îşi asume riscurile pe care este în măsură să le gestioneze pentru a optimiza bancabilitatea proiectului. În general, Autoritatea contractantă trebuie să preia orice risc care este de obicei neasigurabil pe piaţa internaţională sau orice risc care ar fi nerezonabil pentru Concesionar.
În general, sectorul privat este împotriva preluării riscurilor pe care nu le poate controla. În cazul în care alocarea riscurilor propusă de către Autoritatea contractantă este neadecvată, atribuirea Concesiunii poate eşua dacă Autoritatea contractantă nu doreşte să preia anumite riscuri pe parcursul derulării procedurilor de Dialog competitiv sau Negociere.
Alocarea riscurilor, aşa cum este ea stabilită în Studiul de fundamentare a deciziei de concesionare, nu este statică. Trebuie să se bazeze pe scopul şi constrângerile Autorităţii contractante şi trebuie să ţină seama dacă alocarea riscurilor este acceptabilă pentru investitori şi finanţatori. Pe parcursul derulării procedurilor de atribuire a Contractului de concesiune, Matricea riscurilor este adesea actualizată ca urmare a negocierilor/dialogului cu Ofertanţii.
Tabelul 6: Exemplu dintr-un fragment de Matrice a riscurilor utilizate în pregătirea unui proiect de Concesiune
| Nr. | Denumirea riscului | Descrierea riscului | Alocare | Managementul riscului | ||
| Autoritatea contractantă | Împărţit | Concesionar | ||||
| Riscuri de planificare | ||||||
| 4 | Costurile | Achiziţia | x | Autoritatea contractantă | ||
| achiziţiei de | terenurilor | va suporta costurile | ||||
| terenuri | necesare pentru | suplimentare. | ||||
| realizarea | ||||||
| proiectului poate | ||||||
| conduce la costuri | ||||||
| mai mari decât | ||||||
| cele estimate. | ||||||
| Riscuri de construcţie | ||||||
| 12 | Depăşiri | Costul | x | |||
| generale de | construcţiei este | |||||
| costuri | mai mare decât | |||||
| cel prevăzut de | ||||||
| către Concesionar | ||||||
| în oferta sa. | ||||||
| 15 | Descoperirea | Descoperirea de | x | Costurile aferente | ||
| de vestigii | vestigii | întârzierilor pentru | ||||
| arheologice | arheologice pe | Concesionar. Costurile | ||||
| amplasament | de cercetare şi | |||||
| împiedică | conservare a vestigiilor | |||||
| lucrările de | pentru Autoritatea | |||||
| construcţie, | contractantă. | |||||
| provocând întârzieri majorări costuri | şi de | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Risc de întreţinere | |||||||
| 26 | Condiţii | Condiţiile | x | Concesionarul va fi | |||
| neprevăzute | neprevăzute | despăgubit numai în | |||||
| determină lucrări | cazul în care nivelul | ||||||
| de întreţinere | cererii depăşeşte în | ||||||
| suplimentare. | mod semnificativ | ||||||
| estimările previzionate. | |||||||
Întrucât structura unei Concesiuni diferă în mod semnificativ de cea a unei achiziţii publice tradiţionale, pot exista aspecte specifice care nu sunt acoperite de CCR şi de Matricea riscurilor. Aceste aspecte pot fi, însă, relevante pentru Analiza economico-financiară (Value for Money).
4.1 Taxa pe valoarea adăugată (TVA)
În general, costurile cuprinse în CCR nu includ TVA. Pe de altă parte, există anumite cazuri în care TVA-ul este facturat în cadrul Concesiunii.
4.2 Costuri suplimentare asociate finalizării lucrărilor înainte de termenul contractual
Darea în folosinţă a activelor, precum şi începerea furnizării serviciilor ce fac obiectul Contractului de concesiune, anterior datei prevăzute în contract, este în beneficiul şi în interesul public. Cu toate acestea, din punct de vedere financiar, această situaţie poate avea drept rezultat apariţia unor cheltuieli suplimentare pentru Autoritatea contractantă, atunci când proiectul se bazează pe plăţile de disponibilitate (a se vedea Titlul 5).
În calcularea CCR are relevanţă respectarea datei limită de dare în folosinţă a activelor sau de începere a furnizării serviciilor, numai în măsura în care aceasta este relaţionată impunerii unor penalităţi de întârziere sau acordării unui bonus pentru finalizarea înainte de termen.
4.3 Costul relicitării contractului
Autoritatea contractantă are dreptul de a anula procedura de atribuire a unui Contract de concesiune în condiţiile prevăzute de lege. Costurile organizării unei noi proceduri de atribuire – eventual, prin achiziţie publică tradiţională - nu sunt cuantificate în cadrul CCR. Cu toate acestea, acestea trebuie avute în vedere atunci când se ia decizia finală în vederea atribuirii unui astfel de contract.
4.4 Venituri din refinanţarea proiectului
În general, riscurile de proiectare şi construcţie se reduc spre finalul perioadei de construcţie şi, prin urmare, se vor reduce şi costurile asociate finanţării proiectului, putându-se realiza o refinanţare în termeni avantajoşi. De obicei, orice beneficiu financiar dobândit prin refinanţarea proiectului este împărţit între Concesionar şi Autoritatea contractantă.
Deoarece posibilitatea producerii unui astfel de eveniment este pur speculativă, nu se recomandă introducerea acestui element în analiza CCR. Deşi conceptul de împărţire a beneficiilor din refinanţare este în prezent o practică general acceptată, detaliile fac, de regulă, obiectul negocierilor între părţile contractante.
4.5 Costuri de monitorizare şi administrare a proiectului
În cadrul analizei opţiunii de realizare a proiectului în regim de concesiune, trebuie avut în vedere un cost pentru monitorizarea şi administrarea proiectului, care urmează să fie suportat de către Autoritatea contractantă. O estimare a acestui element trebuie inclusă în costul anual al Concesiunii.
4.6 Asigurări
În general, proiectele din sectorul public nu sunt asigurate. În cazul proiectelor de concesiune, finanţatorii vor impune Concesionarului asigurarea riscurilor de proiect. De regulă, Concesionarul este cel care realizează aranjamentele necesare în vederea încheierii asigurărilor. În acest caz, costurile anuale corespunzătoare trebuie excluse din CCR pentru a se asigura faptul că ambele opţiuni sunt comparate pe baze identice.
4.7 Rata de discontare
Pentru orice calcul de flux de numerar actualizat pe o perioadă de 20-30 de ani (în cazul obţinerii Valorilor nete actualizate (VAN), de exemplu), rata de discontare utilizată va fi extrem de importantă. Capitolul 4.7 descrie modul în care această rată de discontare poate fi obţinută, însă în mod clar o diferenţă de 1% poate da genera diferenţe semnificative ale valorilor VAN.
Având în vedere faptul că stabilirea ratei de discontare nu reprezintă o ştiinţă exactă, deşi aceasta reflectă, de regulă, dobânda cu care se împrumută sectorul public, iar rata de discontare este utilizată ca instrument ce ajută la diferenţierea celor două opţiuni - opţiunea tradiţională CCR faţă de opţiunea de realizare a proiectului în regim de concesiune - se recomandă realizarea mai multor scenarii ce folosesc rate de discontare diferite, pornindu-se de la estimarea cosiderată cea mai favorabilă. În cazul în care o modificare a ratei de discontare poate schimba decizia Autorităţii contractante în ceea ce priveşte modalitatea de realizarea a proiectului, se impune realizarea unei analize mai aprofundate pentru selectarea variantei optime.
Prin intermediul metodei CPP se evaluează, într-o manieră relativ rapidă şi uşoară, Raportul cost- beneficiu al unui potenţial proiect de concesiune în comparaţie cu opţiunea tradiţională de achiziţie publică. Se aplică în cazul în care plăţile provin în principal de la Autoritatea contractantă (de exemplu plăţi de disponibilitate).
5.1 Analiza cantitativă
Punctul de plecare în realizarea analizei CPP este evaluarea cantitativă a CCR.
Fiecare cost, venit şi risc trebuie studiat şi evaluat, realizându-se o permanentă comparaţie între modalitatea de realizare a proiectului în regim de concesiune, respectiv achiziţie publică tradiţională, astfel:
se elimină costurile corespunzătoare unor elemente şi riscuri aplicabile ambelor modalităţi de realizare a proiectului, întrucât acestea nu au un impact direct în stabilirea variantei optime; şi
sunt evidenţiate costurile şi riscurile specifice în cadrul estimării fluxului de numerar, calculându-se VAN pentru fiecare dintre modalităţile de realizare a proiectului, cu aplicarea ratei de discontare.
Diferenţele rezultate din cuantificarea costurilor, a veniturilor şi a riscurilor aferente fiecărei opţiuni în parte se prezintă în raport procentual (vezi Tabelul 7).
Pentru a stabili raport procentual, se pot utiliza diverse metodologii. De exemplu, ar putea fi analizate alte proiecte similare sau alte Oferte depuse în cadrul unor proceduri de atribuire a unor Contracte de concesiune derulate în România. De asemenea, se recomandă contractarea unei consultanţe de specialitate pentru realizarea acestei analize.
Iată câteva dintre elementele care pot diferenţia modalitatea de realizare a proiectului în regim de achiziţie publică faţă de Concesiune:
coordonarea etapei de proiectare cu cea de construcţie;
eficienţa procedurilor de achiziţie a materialelor;
multiple utilizări pentru activele ce fac obiectul contractului (de exemplu: clădirea unei şcoli ce poate fi folosită ziua pentru activităţi didactice, seara poate fi închiriată pentru activităţi sportive sau de divertisment; infrastructura rutieră poate fi folosită şi pentru amplsarea echipamentelor de telecomunicaţii). Orice venituri suplimentare sunt caracteristice abordării comerciale a opţiunii de realizare a proiectului în regim de concesiune şi trebuie luate în considerare la analizarea Raportului cost-beneficiu;
un bun management al fluxului de numerar, caz în care costurile de operare pot fi diminuate;
invenţii şi inovaţii ce pot avea drept rezultat creşterea calităţii activelor la momentul predării acestora către Autoritatea contractantă la finalizarea contractului.
5.2 Evaluarea Raportului cost-beneficiu în cursul procedurii de atribuire
Tabelul 7: Exemplu de utilizare a analizei CPP
| Valoare nominală | Scenariu de achiziţie publică | Scenariu de concesiune | Diferenţă % |
|---|---|---|---|
| Costuri de proiectare | |||
| Costuri de construcţie | |||
| Cost de întreţinere | |||
| Venituri din taxe | |||
| Riscuri comune | |||
| Riscuri specifice | |||
| Total proiect |
| VAN | Scenariu de achiziţie publică | Scenariu de concesiune | Diferenţă % |
|---|---|---|---|
| Costuri de proiectare | |||
| Costuri de construcţie | |||
| Cost de întreţinere | |||
| Venituri din taxe | |||
| Riscuri comune | |||
| Riscuri specifice |
| Total proiect |
Tabelul 7 prezintă un rezumat al modului în care pot fi prezentate fluxurile de numerar nominale şi Valoarea actualizată netă din scenariul tradiţional şi din cel de Concesiune. Factorul cel mai important este, desigur, diferenţa procentuală dintre VAN în scenariul tradiţional şi VAN în scenariul Concesiunii, întrucât aceasta indică Raportul cost - beneficiu.
Metoda alternativă ce poate fi utilizată pentru a stabili Raportul cost – beneficiu al unei Concesiuni comparativ cu opţiunea de atribuire prin achiziţie publică, este dezvoltarea unui Model comparativ (Shadow model). Metoda „Modelului comparativ” are la bază dezvoltarea unei Oferte similare celei ce ar putea fi depusă de un operator economic interesat. Această metodă poate fi aplicată atunci când Autoritatea contractantă nu efectuează plăţi pentru serviciile furnizate în cadrul proiectului sau atunci când contribuţia sa este redusă.
Modelul financiar care stă la baza metodei comparative realizează o analiză detaliată a scenariului de Concesiune, luând în considerare toate costurile, veniturile şi riscurile Concesionarului. Metoda
„Modelului comparativ” este, de altfel, şi o metodă eficientă pentru evaluarea bancabilităţii proiectului de Concesiune (a se vedea Paragraful 1.4.7.4).
Structura şi modalitatea de utilizare a unui model financiar similar celui care stă la baza metodei comparative, este tratat extensiv în cuprinsul Titlului 4. Prezentul capitol detaliază elemente referitore la definirea datelor de intrare (inputuri) sau a rezultatelor (outputuri) luate în considerare la realizarea Modelului comparativ, modalităţile de testare a bancabilităţii proiectului, precum şi modul în care este evaluat Raportul cost-beneficiu în timpul procedurii de atribuire.
Procesul de realizare a Modelului comparativ este următorul:
Etapa 1: Contractarea consultanţei de specialitate
Realizarea, optimizarea şi utilizarea unui Model comparativ este o activitate complexă ce necesită expertiză de specialitate. Prin urmare, se recomandă contractarea unor consultanţi specializaţi în modelare financiară (a se vedea Secţiunea 1.3.3).
Etapa 2: Colectarea datelor de intrare (inputuri)
La realizarea Modelului comparativ, trebuie selectate, într-un mod cât mai detaliat posibil, următoarele date de intrare (inputuri) pentru modalitatea de realizare a proiectului în regim de concesiune:
costuri de proiectare
costuri de construcţie
costuri de finanţare
costuri aferente pregătirii şi participării la procedura de atribuire
costuri de întreţinere
costuri de operare
identificarea şi cuantificarea financiară a riscurilor
stabilirea unui calendar pentru realizarea etapelor specifice pregătirii, atribuirii şi implementării proiectului
date macro-economice (de exemplu: previzionarea ratei dobânzii, a inflaţiei, a indicelui preţurilor de consum etc.) cu impact asupra elementelor Concesiunii.
În colectarea acestor date se recomandă consultarea unor experţi în domeniu. Trebuie acordată o atenţie specială costurilor de finanţare din următoarele motive:
costurile de finanţare ale proiectului sunt influenţate de nivelul şi repartiţia riscurilor;
totodată, profilul de risc al proiectului va avea un impact direct şi asupra fluxurilor de numerar;
fluxurile de numerar pot fi influenţate de calitatea construcţiei şi nivelul încasărilor din taxe de la utilizatorii finali (de exemplu, taxe de utilizare);
trebuie evaluat în detaliu sistemul de taxare. Autoritatea contractantă trebuie să:
evalueze realist veniturile luând în considerare riscul de cerere
asigure un mecanism de compensare
sugereze o structură de finanţare care să se potrivească acestui profil de risc.
experţii în domeniul modelării financiare trebuie să încorporeze structura de finanţare şi mecanismele de compensare în Modelul comparativ;
o evaluare primară a bancabilităţii proiectului, inclusiv parametrii precum VAN şi RIR, se pot obţine în urma realizării activităţilor de mai sus.
6.1 Realizarea Modelului financiar
În general, Modelul comparativ optimizează datele rezultate în urma analizei CCR luând în considerare opţiunea realizării proiectului în regim de concesiune. Optimizarea datelor în cuprinsul Modelului comparativ trebuie să conducă la cea mai mică VAN posibilă şi la cea mai mare RIR a capitalului privat investit. Titlul 4 furnizează mai multe informaţii cu privire la Modelarea financiară.
Acest Titlu se referă la tehnica modelării financiare. Scopul Titlului nu este să ofere instrucţiuni complete asupra modului în care trebuie realizat un Model financiar. În mod normal, acesta este făcut de consultanţi financiari.
În cazul reprezentanţilor Autorităţii contractante implicaţi în proiectele de concesiune, este relevant să se înţeleagă care este scopul Modelului financiar, ce date trebuie introduse, ce rezultate poate produce acest model şi cum se interpretează rezultatele sale.
Capitolul 4.1 prezintă o introducere în această problematică.
Capitolul 4.2 detaliază potenţialele obiective ale unui Model financiar.
Capitolul 4.3 conţine recomandări utile în procesul de realizare a unui Model financiar. Capitolul 4.4 detaliază modul în care poate fi structurat un Model financiar.
Capitolul 4.5 se referă la organizarea datelor şi a fişelor de lucru în cadrul Modelului financiar.
Capitolul 4.6 detaliază structura datelor care trebuie procesate în cuprinsul unui Model financiar şi relevanţa ipotezelor.
Capitolul 4.7 se referă la potenţialele rezultate ale unui Model financiar, precum şi la modalităţi de interpretare a acestora .
Capitolul 4.8 explică pe scurt utilizarea software-ului specific în realizarea unui Model financiar (Microsoft Excel). Capitolul 4.9 explică pe scurt folosirea modelului fluxului de numerar în analiza proiectelor de concesiune.
Acest Titlu descrie folosirea modelării financiare în proiectele de concesiune, punând accentul asupra tehnicilor şi conceptelor aplicabile. Acolo unde este posibil, aceste două subiecte sunt interconectate astfel încât să ofere o imagine cât mai completă a modelării financiare specifice unui proiect de concesiune.
Modelarea financiară este un proces care nu este dependent de tipul de software folosit, ci, mai degrabă, de practicile folosite pentru crearea Modelului însuşi. Aceasta înseamnă că folosirea adecvată a software-ului nu garantează că Modelul va fi corect realizat şi nu va genera erori. Este necesar în permanenţă ca analistul să înţeleagă complet mecanismele care influenţează relaţiile dintre variabilele care compun un Model, astfel încât verificările să poată fi făcute în timp ce procesul continuă şi să existe certitudinea corectitudinii simulării situaţiei financiare supuse analizei în cadrul Modelului.
Microsoft Excel este unul dintre cele mai utilizate programe software pentru modelare financiară, iar acest Titlu descrie detalii şi tehnicile care pot fi de ajutor şi pot economisi timp când este realizat un Model financiar în Excel. Informaţiile cuprinse în acest Titlu sunt relevante atât pentru realizatorii Modelului, cât şi pentru cei care îl revizuiesc.
Obiectivul acestui Titlu este de a prezenta utilizatorilor Ghidului:
Bune practici şi recomandări pentru realizarea unui Model financiar.
O serie de detalii şi tehnici specifice Excel utilizate în realizarea şi revizuirea Modelului financiar.
Folosirea modelării financiare în diferite etape ale pregătirii şi atribuirii Contractului de concesiune.
Aşa cum a fost precizat în introducerea la acest Ghid, dezvoltarea unui proiect de investiţii de la conceptul iniţial la faza operării proiectului presupune patru etape:
Figure 10: Principalele faze ale dezvoltării unui proiect de investiţii
Faza de pregătire
Faza de atribuire
Faza de construcţie (dacă este cazul)
Faza de exploatare
Modelul financiar reprezintă un instrument util în luarea deciziilor în fiecare fază a acestui proces. În timpul etapei de pregătire, Modelul financiar este folosit în vederea:
a. Realizării Analizei economico-financiare (Value for Money) şi stabilirii Raportului cost- beneficiu al Concesiunii: Modelul este folosit de Autoritatea contractantă ca suport în stabilirea modalităţii optime de realizare a proiectului (prin procedura tradiţională de achiziţie publică sau prin Concesiune). Prin urmare, Modelul va sta la baza procesului detaliat în cuprinsul Titlului 3.
b. Determinării structurii de finanţare a Concesiunii şi a volumului de finanţare necesar: Modelul este folosit pentru stabilirea rentabilităţii investiţiei prin evaluarea costurilor şi veniturilor pe care proiectul le va genera.
c. Identificării factorilor de risc pentru structura de finanţare a Concesiunii: Modelul este supus unor analize de senzitivitate în scopul determinării riscurilor cu impact asupra realizării proiectului şi al testării şi evaluării diferitelor modalităţi de finanţare.
În timpul etapei de atribuire, Modelul financiar este un instrument util pentru:
a. Asistarea Autorităţii contractante în timpul procedurii de atribuire a Contractului de concesiune, în special în etapele de dialog sau de negociere, dacă este cazul.
b. Monitorizarea continuă a rezultatelor Analizei economico-financiare (Value for Money) şi a rentabilităţii proiectului ce urmează a fi realizat în regim de concesiune.
Este recomandat ca la momentul realizării închiderii financiare să devină parte integrantă a Contractului de concesiune şi o copie auditată a Modelului financiar agreat între părţi, precum şi cu instituţiile finanţatoare. Acesta trebuie folosit ca referinţă pentru orice modificare apărută pe toată durata Concesiunii.
În timpul etapei de construcţie şi operare, Modelul poate fi folosit pentru:
a. Monitorizarea performanţei construcţiei şi a serviciilor de operare.
b. Susţinerea termenilor şi condiţiilor contractului de împrumut (de exemplu: verificarea şi confirmarea rambursărilor periodice efectuate de către Concesionar).
Pe parcursul derulării etapelor de pregătire, atribuire şi implementare a proiectului de concesiune, Modelul financiar se poate dezvolta şi schimba, utilizările acestuia căpătând valenţe multimple.
2.1 Evaluarea preliminară a rentabilităţii investiţiei
Modelul financiar oferă o analiză, de obicei bazată pe date preliminare, relativ brute, şi pe ipoteze financiare simplificate, care pot fi folosite pentru a stabili rentabilitatea realizării investiţiei în regim de concesiune şi necesitatea realizării unei analize aprofundate. În mod obişnuit, rezultatele includ:
a. O estimare a nivelului veniturilor necesare în vederea acoperirii costurilor şi realizării unui profit rezonabil;
b. Stabilirea Ratei interne a rentabilităţii capitalului investit;
c. Valorile estimate ale datoriei şi capitalului necesare pentru finanţarea proiectului şi
d. Estimarea duratei maxime în care Concesionarul urmează a-şi recupera investiţia şi a realiza profitul rezonabil permis de lege şi agreat prin contract.
2.2 Stabilirea nivelului finanţării şi a structurii de finanţare a Concesiunii
Odată ce a fost luată decizia realizării proiectului în regim de concesiune, Modelul financiar este dezvoltat pe baza structurii optime de finanţare a proiectului. Identificarea acestei structuri presupune evaluarea diferitelor tipuri şi niveluri de finanţare potenţial disponibile (de exemplu raportul datorie- capital, precum şi structura şi nivelul de finanţare care poate fi susţinut de previziunile fluxului de numerar). Analiza pentru stabilirea unui raport adecvat datorie-capital va folosi elemente precum: rata de acoperire a serviciului datoriei, calculul randamentului capitalului investit şi rezultatul analizei de risc.
Atunci când a fost identificată structura optimă de finanţare, va fi realizată o analiză detaliată a volumului datoriei în raport de capitalul investit în vederea verificării solidităţii structurii financiare supuse mai multor scenarii de senzitivitate. În plus faţă de acest volum de finanţare, Modelul financiar poate furniza o estimare a nivelului de finanţare suplimentară necesar acoperirii cheltuielilor neprevăzute.
Pe măsură ce se dezvoltă structura proiectului de concesiune, este importantă reflectarea corespunzătoare a structurii de finanţare a acestuia în cuprinsul prevederilor contractuale.
2.3 Identificarea impactului riscurilor asupra structurii de finanţare
Realizarea unei analize de senzitivitate permite identificarea acelor variabile sau riscuri la care fluxurile de numerar sunt în mod particular sensibile. Aspectele critice pentru economia proiectului vor fi abordate prin ajustarea structurii proiectului, iar riscurile cheie vor fi atenuate sau eliminate.
2.4 Suport pe parcursul derulării procedurii de atribuire a Contractului de concesiune
Pe parcursul derulării procedurii de atribuire a Contractului de concesiune, Modelul financiar poate fi utilizat pentru a furniza Autorităţii contractante informaţii relevante în legătură cu:
–nivelul maxim al tarifelor sau al plăţilor de disponibilitate acceptabil în cadrul Ofertelor depuse de operatorii economici interesaţi, astfel încât să poată fi asigurat Raportul cost- beneficiu,
–costurile totale ale realizării investiţiei care pot fi utilizate de fiecare Ofertant în realizarea propriilor proiecţii ale fluxurilor de numerar.
2.5 Suport în etapele de dialog/negociere specifice procedurilor de Dialog competitiv şi Negociere cu publicare prealabilă a unui anunţ de participare
În timpul etapelor de dialog/negociere, Modelul financiar poate fi utilizat pentru a identifica valorilor şi elementelor financiare acceptabile propuse de către Ofertanţi fără a afecta nivelul finanţării şi obiectivele Autorităţii contractante.
2.6 Susţinerea termenilor şi condiţiilor contractului de împrumut
Contract de împrumut poate conţine clauze referitoare la realizarea unor verificări periodice ale îndeplinirii condiţiilor de finanţare. Pe baza rezultatelor acestor verificări, se pot institui restricţii asupra tragerilor din împrumut sau se poate cere rambursarea anticipată a împrumutului. În aceste cazuri, se recomandă includerea atât în Contractul de concesiune, cât şi în cel de împrumut, a unei versiuni auditate a Modelului financiar final.
Având în vedere multitudinea de utilizări a Modelului financiar, este important ca scopul acestuia să fie precizat în mod clar de la început, astfel încât structura acestuia să furnizeze datele necesare realizării obiectivului propus.
De exemplu, un Model financiar al cărui scop este generarea de situaţii financiare lunare va necesita date mult mai detaliate referitoare la costuri şi venituri decât un Model realizat pentru rapoarte trimestriale sau bianuale. În acelaşi timp, un Model elaborat pentru un singur scop nu va fi neapărat adecvat pentru a fi utilizat în alt scop, deşi se pot folosi aceleaşi date.
3.1 Formate folosite
Realizarea unui Model financiar pentru un proiect de Concesiune satisface mai multe obiective. Având în vedere complexitatea pregătirii şi atribuirii unui Contract de concesiune, Modelul financiar este structurat şi rafinat progresiv, odată cu identificarea tututor datelor şi elementelor componente.
În situaţia în care proiectele evoluează de o aşa manieră încât versiunile subsecvente ale Modelului nu mai corespund obiectivului iniţial, dezvoltarea unui nou Model financiar se poate dovedi mult mai eficientă. Această variantă poate fi luată în considerare numai în anumite condiţii. Riscul ca un Model să devină inadecvat scopului său iniţial poate fi atenuat prin menţinerea Modelului la un nivel simplist şi cât mai flexibil cu putinţă.
3.2 Stabilirea Raportului cost-beneficiu al proiectului de Concesiune pe baza rezultatelor Modelului financiar
Modelul financiar este folosit încă de la nivelul Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare pentru a stabili Raportul cost-beneficiu al Concesiunii. În această etapă, Modelul finanicar se bazează doar pe date generale privind nivelul de finanţare necesar şi fluxul de numerar previzionat.
Modelul financiar poate fi structurat astfel încât să prezinte operatorilor economici interesaţi diferite estimări ale Ratei interne de rentabilitate a capitalului propriu investit în raport cu costurile şi veniturile proiectului.
Modelul financiar iniţial trebuie structurat astfel încât să permită o dezvoltare ulterioară pe toată perioada implementării proiectului de Concesiune. Chiar dacă datele cuprinse în Modelul financiar iniţial nu sunt suficient de detaliate, structurarea şi poziţionarea acestora trebuie să aibă în vedere bunele practici în domeniu. De exemplu, chiar dacă sunt disponibile doar date anuale sau multianuale, Modelul financiar trebuie, totuşi, elaborat pe baze semestriale pentru a evita necesitatea revizuirii acestuia în mod repetat pe măsură ce devin disponibile mai multe informaţii. Un motiv l-ar putea
constitui faptul că împrumuturile acordate în vederea realizării proiectului şi care reprezintă, de regulă, 80-90% din necesarul de finanţare, trebuie rambursate semestrial.
3.3 Dezvoltarea Modelului financiar în perioada de implementare a proiectului
În etapa de implementare a proiectului de Concesiune, Modelul financiar va fi supus unor modificări considerabile. Acesta va deveni mult mai complex decât cel iniţial, elaborat în cursul etapei de pregătire a proiectului, în cuprinsul Studiului de fundamentare a deciziei de concesionare, integrând date şi ipoteze detaliate şi reflectând mai multe scenarii pe măsură ce sunt revizuite şi evaluate opţiunile de implementare. În acest stadiu, Modelul trebuie să poată reflecta modificările sau dezvoltările ulterioare ale proiectului, fără a necesita o redimensionare majoră.
Un Model financiar cuprinde cel puţin următoarele trei secţiuni distincte:
Secţiuni de rezultate (outputuri)
Secţiuni de formule şi calcule
Secţiuni de input-uri (date de intrare şi ipoteze de calcul, marcaje şi butoane)
Figura 11: Secţiunile specifice unui Model financiar
4.1 Date de intrare (inputuri)
Această secţiune conţine datele şi ipotezele de calcul care urmează a fi procesate în vederea obţinerii rezultatelor propuse. Datele sunt de regulă introduse ca valori specifice şi pot fi modificate la alegerea utilizatorului. Pentru a facilita înţelegerea a ceea ce reprezintă fiecare dintre datele de intrare, precum şi modalitatea de utilizare a acestora, fiecărui element îi sunt ataşate descrieri succinte. Câteva dintre ipotezele de lucru pot fi, de asemenea, cuprinse în Model. Datele de intrare pot viza, de regulă:
ratele de creştere ale veniturilor (atât pentru volum, cât şi pentru preţuri)
costuri
rata inflaţiei
taxe şi impozite
informaţii legate de organizare (de ex. organigrama şi salarizare)
nivelul investiţiilor capitale şi rata de depreciere
datele evenimentelor-cheie în cursul ciclului de viaţă al proiectului (de ex. datele la care urmează a se realiza lucrări de întreţinere periodică sau întreţinerea capitală)
detalii privind nivelul şi rambursarea împrumutului şi rata dobânzii
cerinţe privind contul de rezervă.
Datele de intrare pot fi exprimate în procente pentru a limita erorile.
De asemenea, este important să ne asigurăm că intrările sunt introduse numai în secţiunea de intrări şi nu în altă parte din Model, întrucât toate calculele vor fi interconectate cu fişa de lucru privind intrările. Dacă o schimbare este introdusă în mod inadecvat într-o altă zonă din Model, calculele pot să nu mai
fie corect interconectate cu datele din intrări, iar rezultatele (outputurile) nu vor reflecta această schimbare.
4.2 Calcule
Această secţiune va cuprinde, de regulă, modalităţi de calcul a unor elemente precum: veniturile, costurile de operare şi de întreţinere, cheltuielile de capital, depreciere, structuri de finanţare, rambursarea împrumutului şi dobânzile, capitalul subscris, dividendele achitate şi profitul realizat, impozite şi alte elemente specifice sectorului şi ţării unde se derulează proiectul.
Pentru a permite înţelegerea uşoară a calculelor prezentate în Modelul financiar, fluxul logic dintr-o fişă de lucru trebuie să respecte următoarele reguli:
De la stânga la dreapta şi de sus în jos.
O singură fişă de lucru pentru un singur subiect, unde este posibil: fişe de lucru separate pentru venituri, costuri, cheltuieli de finanţare (NB: veniturile şi cheltuielile pot fi combinate pe o singură fişă de lucru pentru a ilustra faptul că veniturile sunt egale cu rambursările împrumutului plus dividendele), impozite etc.
Având în vederea îmbunătăţirea permanentă a platformelor informatice de realizare a Modelelor financiare (Excel-ul fiind cel mai utilizat), există posibilitatea de a nu se include toate calculele pe o singură fişă de lucru. O abordare mai structurată facilitează înţelegerea fluxului de informaţii şi a logicii fiecărei abordări în parte, facilitând verificarea formulelor de calcul care stau la baza rezultatelor furnizate de Model şi crescând astfel siguranţa utilizatorului Modelului.
Cu cât se realizează o defalcare mai detaliată a calculelor, cu atât este mai uşor înţeleasă logica Modelului, ipotezele de lucru care stau la baza calculelor, precum şi verificarea rezultatelor.
4.3 Rezultate (outputuri)
Secţiunea de rezultate va conţine, de regulă, rezumate ale fluxurilor de numerar anuale sau bianuale, nivelul VAN şi al rentabilităţii interne a capitalului propriu investit, precum şi indicii ai ratei de acoperire a finanţării. Rezultatele pot fi prezentate şi în grafice şi scheme, astfel încât să fie mai uşor pentru utilizator să localizeze evoluţiile, să le compare şi să poată plasa scenariile de finanţare într-un context mai larg.
Secţiunea de rezultate nu ar trebui combinată cu secţiunea de calcule. Astfel, dacă formatul secţiunii de rezultate este modificat la solicitarea utilizatorului (eventual în pe parcursul procedurii de atribuire), formulele şi calculele care stau la baza Modelului rămân nemodificate. De exemplu, chiar dacă sinteza situaţiilor financiare anuale ar putea fi incluse în secţiunea de calcule, se impune prezentarea acesteia, din nou, în cuprinsul secţiunii de rezultate. Pe de altă parte, secţiunea de rezultate poate fi prezentată utilizându-se perioade de referinţă diferite faţă de cele folosite pentru restul Modelului (de ex. anuală şi nu bi-anuală, ca cea pe care se pot baza calculele din Model).
4.4 Dezvoltarea Modelului
Aşa cum s-a accentuat anterior, flexibilitatea este esenţială în dezvoltarea Modelului financiar din perspectiva realizării unor scenarii de senzitivitate variate pe tot parcursul pregătirii şi derulării proiectului.
Diferitele scenariile oferă alternative structurale la Modelul financiar iniţial, în timp ce senzitivităţile au impact asupra elementelor unitare.
De exemplu, modificarea unui element unitar din cuprinsul Modelului financiar ar testa impactul respectivei modificări asupra proiectului, în timp ce modificarea unui număr mai mare de factori în acelaşi timp (cum ar fi intrările, structura de finanţare etc.) ar putea oferi posibilitatea de comparaţie cu un scenariu de Concesiune complet nou. De regulă, scenariile sunt utilizate pentru a testa Concesiunea în trei situaţii posibile: cazul de bază, cazul cel mai favorabil şi cazul cel mai puţin favorabil.
Flexibilitatea Modelului este o trăsătură importantă pentru a asigura capacitatea acestuia de simulare a tuturor circumstanţelor estimate. De cele mai multe ori, testarea senzitivităţii şi simularea de scenarii poate fi evaluată doar prin simpla ajustare a intrărilor de date-cheie în cadrul Modelului. Cu toate acestea, în cazul în care este necesar un Model financiar mai sofisticat, butoane, marcaje şi comenzi specifice Excel sau unui alt program similar, pot fi folosite pentru a uşura utilizarea acestuia. Recomandăm consultarea unui specialist în modelare financiară pentru realizarea acestor scheme complexe.
Un Model financiar trebuie să respecte, cel puţin, următoarea structură de bază:
1.Cuprins (care să realizeze conexiuni cu fişele de lucru separate şi o reprezentare prin diagramă a fluxului şi structurii Modelului)
2.Fişe de lucru care includ datele de intrare - inputurile (printre care se poate număra şi o fişă de coordonare temporală)
3.Fişe de calcul
4.Fişe de lucru care includ rezultatele (outputuri)
5.Fişe de lucru care includ verificările.
Fluxul logic al Modelului financiar trebuie respecte câteva reguli de bază:
1.să înceapă cu prima fişă şi să se încheie cu ultima fişă de lucru din cuprinsul Modelului,
2.să înceapă de la primul rând şi să se încheie la ultimul rând,
3.să înceapă de la prima coloană şi să se încheie la ultima coloană.
Prima regulă de mai sus se aplică mai ales organizării datelor, celelalte două se aplică fişelor de lucru individuale.
Este de asemenea esenţială consecvenţa în poziţionarea în pagină, precum şi la nivel de conţinut. Consecvenţa la nivel de conţinut înseamnă, în esenţă, că formulele folosite pentru fiecare rând trebuie să fie aceleaşi pentru toate căsuţele din rând. Prin urmare, formula utilizată pentru fiecare rând trebuie să fie suficient de flexibilă pentru a putea fi ajustată corespunzător modificării perioadelor de timp de pe rândul respectiv. De exemplu, dacă veniturile sunt calculate pe un rând, formula de calcul utilizată în perioada 1 (căsuţa 1 din rând) trebuie să fie aceeaşi pentru toate căsuţele din rândul respectiv.
Consecvenţa la nivel de conţinut conferă flexibilitate şi siguranţă Modelului, mai ales dacă sunt schimbări ale perioadelor de timp care ar fi reflectate în mod automat în Model.
De asemenea, este recomandată defalcarea calculelor pentru a permite utilizatorului să urmărească şi să verifice fluxul logic al Modelului.
Pentru claritate, este foarte importantă folosirea de etichete, descrieri şi unităţi. Primele două servesc unei mai bune înţelegeri a scopului respectivului calcul sau a rezultatelor calculelor dintr-o anumită secţiune. Al treilea precizează în ce monedă sau în ce unitate de măsură sunt exprimate datele, pentru a se evita erorile de interpretare a calculelor.
Datele de intrare pot fi clasificate, în general, în cinci categorii principale:
1.Ipoteze macroeconomice
2.Nivelul investiţiilor necesare pentru realizarea proiectului şi structura de finanţare aleasă
3.Costurile şi veniturile relaţionate etapei de operare şi întreţinere
4.Trageri din împrumut şi serviciul datoriei
5.Impozitare şi contabilitate
Aceste intrări trebuie să ţină cont de prevederile Contractului de concesiune referitoare data de finalizare a lucrărilor, calendarul plăţilor şi posibilele bonusuri şi penalităţi.
6.1 Ipotezele macroeconomice
Prezumţiile macroeconomice sunt general aplicabile tuturor proiectelor şi afectează rezultatele financiare ale Modelului. Această categorie poate include:
1.Rata inflaţiei (alţi factori de creştere, care sunt specifici elementelor de costuri şi venituri, pot fi luaţi în considerare separat de inflaţie);
2.Indicele preţurilor de consum;
3.Cursul de schimb valutar; şi
4.Indicele de creştere economică.
Întrucât Modelul financiar specific unui proiect de Concesiune se raportează la o perioadă de timp relativ îndelungată, inflaţia este un element important ce trebuie luat în calcul. Cu toate acestea, este important ca acelaşi nivel al ratei inflaţiei specific unei perioade de referinţă să fie folosit atât în estimarea veniturilor cât şi a cheltuielilor.
Indicele preţurilor de consum poate influenţa rezultatele Modelului financiar în mod semnificativ, întrucât nivelul preţurilor poate fi volatil pe termen scurt şi este important ca proiectul de Concesiune să fie suficient de solid pentru a absorbi aceste fluctuaţii.
Cursul de schimb valutar este relevant când unele date de intrare sunt exprimate în monede diferite sau moneda de raportare este diferită faţă de monedele în care sunt exprimate datele de intrare. Dacă sunt implicate monede diferite, trebuie acordată o atenţie specială fluctuaţiilor cursului de schimb valutar şi posibilelor riscuri asociate.
Pot prezenta relevanţă şi alte elemente precum nivelul PIB. De exemplu, în cadrul unui proiect de infrastructură rutieră sau aeroportuară, creşterea economică are impact direct asupra traficului rutier, respectiv aerian. De exemplu, traficul rutier creşte, de regulă, de două ori mai repede decât PIB-ul, astfel încât luarea în considerare a creşterii economice în cadrul unui proiect de infrastructură rutieră poate deveni extrem de important.
6.2 Costurile proiectului şi structura de finanţare
Costurile proiectului înglobează toate costurile aferente etapei de pregătire a proiectului, procedurii de atribuire a contractului şi realizării lucrărilor, până la finalizarea acestora şi începerea etapei de operare şi întreţinere. Prin urmare, printre aceste costuri se numără: (a) costurile de construcţie; (b) onorariile consultanţilor în perioada de pregătire şi atribuire a contractului; (c) echipamente şi utilaje; (d) prime de asigurare achitate pentru lucrările de construcţie; (d) costuri de administrare a proiectului pentru Autoritatea contractantă în cursul construcţiei; şi (e) dobânda capitalizată, respectiv dobânda aplicată
împrumutului contractat în vederea finanţării lucrărilor, dar neachitată în cursul perioadei de construcţie.
Odată ce costurile proiectului au fost calculate – ca parte a CCR (a se vedea Capitolul 3.2) – poate fi determinat nivelul de finanţare necesar. În general, proiectele de infrastructură expuse riscului de cerere vor fi finanţate într-o proporţie mai mare prin intermediul capitalului propriu şi într-o măsură mai redusă din împrumuturi, dar odată cu creşterea certitudinii plăţilor, nivelul datoriei în cadrul structurii finanţării poate creşte. Cu toate acestea, structura capitalului (raportul datorie/capital propriu investit) este specifică fiecărui proiect în parte, iar Modelul financiar reprezintă un instrument util pentru stabilirea raportului optim în vederea realizării proiectului de concesiune.
6.3 Costuri şi venituri în timpul perioadei de operare
O dată ce a fost determinat raportul optim datorie/capital propriu investit, este necesară estimarea fluxului de numerar necesar în vederea acoperirii atât a serviciului datoriei, cât şi a Ratei interne de rentabilitate. Fluxul de numerar disponibil pentru serviciul datoriei (FNDSD) este definit ca fiind diferenţa între veniturile din operare şi costurile de operare, ţinând cont de costurile de întreţinere şi excluzând alte cheltuieli care nu sunt efectuate în numerar, cum ar fi deprecierea.
Costurile de operare includ costurile directe (de ex. salarii, materii prime, utilităţi etc.), plăţi de sub- contractare, impozite şi asigurări, de ex.:
1.în cazul unei şcoli/spital/închisoare realizate în regim de concesiune – costuri cu paza, curăţenia, catering, reparaţii periodice, reînnoirea şi înlocuirea echipamentelor şi dotărilor etc.;
2.în cazul unui proiect de infrastructură rutieră realizat în regim de concesiune– întreţinerea capitală şi cea periodică, asigurarea indicatoarelor, iluminatul etc. Costurile de întreţinere capitală se ridică, de cele mai multe ori, la valori semnificative pe întrega durată a ciclului de viaţă a proiectului şi, prin urmare, trebuie acordată o atenţie specială cuantificării acestor costuri.
Veniturile din operare provin din:
1.taxele reale de utilizare sau
2.plăţile de disponibilitate facturate sau încasate de către Concesionar pentru furnizarea serviciului.
Pentru mai multe detalii privind Mecanismele de plată, a se vedea Titlul 5. Secţiunea 4.6.4 Trageri din împrumut şi serviciul datoriei
Fluxul de numerar (veniturile realizate după acoperirea tuturor costurilor de operare şi întreţinere) este utilizat pentru a plăti în primul rând împrumutul principal şi dobânda aferentă şi pentru a distribui orice excedent către investitori sub formă de dividende. De aceea, aceste fluxuri de numerar trebuie să fie suficiente pentru a acoperi serviciul datoriei (respectiv rambursarea împrumutului, dobânzi plus taxe) şi a ratei interne de rentabilitate a capitalului propriu al investitorilor. Trebuie realizată o evaluare continuă care să permită:
Asigurarea în permanenţă că fondurile colectate (împrumuturi plus capital propriu investiti) acoperă toate costurile proiectului;
Verificarea în permanenţă că toate împrumuturile contractate sunt rambursate, inclusiv orice dobânzi capitalizate pe întreaga durată a Concesiunii;
Menţionăm că funcţia „PMT” din MS Excel calculează dobânda la împrumut şi rambursările pe bază de cotă anuală, însă cele mai multe împrumuturi internaţionale impun rambursarea principalului în rate
egale bi-anuale (sau uneori anuale), cu dobânda plătibilă în arierate la valoarea împrumutului nerambursat.
Cele mai multe împrumuturi internaţionale au o rată a dobânzii bazată pe marja aplicată peste o rată a pieţei, care variază zilnic (de ex. LIBOR). De aceea, realitatea este că rata totală a dobânzii este variabilă. Cu toate acestea, în practică se obişnuieşte încheierea de contracte swap pe rata dobânzii (care sunt deja disponibile pe piaţă) pentru a atenua riscul aferent variaţiei ratei dobânzii. Prin urmare, cele mai multe proiecţii de flux de numerar se vor baza pe o rată fixă a dobânzii pentru împrumuturi.
În cazul în care există întârzieri ale proiectului şi, de aceea, plăţile pentru serviciul datoriei sunt întârziate sau amânate pe perioada de întârziere, este rezonabil să presupunem că termenele de rambursare a împrumutului vor rămâne neschimbate, însă poate exista o taxă care să acopere ajustarea la aranjamentele swap. Această taxă poate fi destul de semnificativă pentru scadenţele pe termen lung ale acestor swap-uri.
6.5 Taxe şi impozite
Indiferent dacă proiectul este realizat prin procedura tradiţională de achiziţie publică sau în regim de concesiune, lucrările de construcţie vor fi realizate, în tot sau în parte, de operatori economici privaţi. În ambele cazuri, operatorii economici privaţi vor fi plătitori de TVA, acest fapt neputând influenţa alegerea opţiunii optime de realizare a proiectului. În perioada de operare însă, profitul realizat de Concesionar va fi supus impozitării, devenind o sursă de venit la bugetul de stat. Profitul supus impozitării se calculează prin deducerea din veniturile proiectului a costurilor de operare şi întreţinere, a deprecierii şi a dobânzilor aplicabile.
6.6 Inflaţie şi indexare
Întrucât proiecţiile fluxului de numerar includ simulări ale modelelor de finanţare şi a nivelului impozitelor, fluxurile de numerar trebuie estimate în termeni nominali, incluzând o ajustare cu rata inflaţiei. Întrucât datele privind costurile şi veniturile aferente proiectelor de concesiune au fost destul de des generate în termeni „reali”, excluzând o ajustare cu rata inflaţiei şi costul finanţării, recomandăm estimarea fluxurilor de numerar corespondente situaţiei actuale în termeni „nominali.
Pentru cele mai multe elemente care sunt supuse inflaţiei, rata folosită va fi cea a Indicelui preţurilor de consum (IPC) care se va aplica atât costurilor, cât şi veniturilor (dacă acestea nu sunt ferm stabilite în cuprinsul Contractului de concesiune). Destul de frecvent, IPC nu reflectă cu precizie activităţile economice specifice unui Contract de concesiune, putând fi folosit un alt indice. Trebuie stablit dacă indicele folosit include sau nu o componentă de inflaţie. Totuşi, ceea ce este important este ca indicele ales să fie disponibil, publicat în mod regulat şi acceptat de toate părţile contractuale.
În cazul în care, un astfel de indice este disponibil doar anual, trebuie convertit într-un indice lunar (vezi pagina de internet: www.insse.ro). Mecanismul specific realizării acestei conversii poate fi cel prezentat mai jos:
Y = [(1+ I) 1/12 – 1] * 100%
Unde I este rata anuală a inflaţiei exprimată ca zecimală din 100 (adică 10% = 0.10), iar Y este rata lunară a inflaţiei exprimată ca procent (%).
6.7 Curs valutar
Fluctuaţiile de curs valutar pot avea un impact major, pe termen lung, asupra proiectelor de concesiune în care, destul de frecvent, toate costurile şi veniturile sunt exprimate în moneda locală, finanţarea fiind realizată într-o altă monedă. Acest lucru se aplică şi în cazul României în prezent, costurile şi veniturile unui proiect fiind exprimate în RON, în timp ce majoritatea finanţărilor sunt exprimate în EUR (pentru informaţii despre cursul valutar, a se vedea www.bnr.ro, secţiunea informaţii financiare).
Se pot obţine swap-uri valutare pe termen lung la un curs fix pentru a atenua acest risc, însă va exista în permanenţă un risc rezidual cât timp există o nepotrivire valutară. În astfel de cazuri, este prudentă testarea senzitivităţii pentru identificarea şi evaluarea posibilului impact al fluctuaţiilor valutare. În acest sens se poate analiza şi chestiunea ipotezelor de revalorizare sau devalorizare în proiecţiile fluxurilor de numerar.
Unele studii au indicat că, pe termen lung, aprecierea sau deprecierea unei valute faţă de alta reflectă îndeaproape, în mod empiric, o inflaţie diferenţială. Principiul nu este perfect, însă poate fi folosit ca punct iniţial pentru testarea senzitivităţii cu privire la acest subiect. Cu toate acestea, trebuie menţionat că fie şi numai o devalorizare foarte mică a monedei naţionale faţă de moneda principală a finanţării poate avea un impact (negativ) semnificativ asupra fluxurilor de numerar pe o perioadă de 20-30 de ani.
O Concesiune se întinde pe o perioadă mare de timp, adesea între 25 şi 30 de ani, astfel încât este clar că Raportul cost-beneficiu este afectat de trecerea timpului. Valoarea de 1 euro astăzi este diferită de valoarea 1 (unui) euro peste un an. O comparaţie între cele două sume de bani trebuie făcută prin raportarea la acelaşi moment. Pentru a face acest lucru, se utilizează un mecanism pentru a calcula valoarea actuală a unei sume în numerar la un anumit moment în viitor, respectiv valoarea a 1 euro după 1 an este convertită în valoarea prezentă, de azi, sau valoarea sumei de 1 euro de azi este convertită în valoarea sa peste un an.
Metodologia de evaluare a acestor valori viitoare este denumită "Teoria fluxurilor de numerar actualizate". Conceptul care stă la baza acestei teorii este descris în diagramele de mai jos, pornindu-se de la o serie de prezumţii:
Venituri sau Costuri Viitoare
Valoare
[= 132 x 10%]
150 132 145.2
120
100
0
2007 2008 2009 2010 2011 2012
Valoare Actualizata : Timp
“VA" @ 10% = 120 120 120 = 360
Venituri sau Costuri Viitoare
Valoare
150
[= 132 x 10%]
132
145.2
120
100
0
2007 2008 2009 2010 2011
Valoare Actualizată :
VA" @ 10% =
2012
Timp
120
120
120 = 360
Figura 12: Fluxuri de numerar actualizate
Figura 12 reprezintă o serie de costuri egale (sau venituri) în decurs de trei ani. În cazul în care costul banilor (sau costul capitalului) este 10% pe an (asumpţie), atunci 120€ de azi ar fi echivalent cu 132€ peste un an şi cu 145,2€ peste doi ani. În mod similar, VAN a 145,2€ peste doi ani ar fi de €120 (în prezent), pornind de la un Cost al Capitalului de 10% p.a..
Astfel, dacă am avea o serie de plăţi de 120€, 132€ şi 145,2€ în decurs de trei ani ca mai sus, valoarea actualizată totală ar fi de 360€.
Pentru un proiect tipic, costurile şi veniturile nete, respectiv veniturile minus costurile de operare, pot fi reprezentate ca în Figura 13 de mai jos:
Fluxurile de numerar ale proiectului
Venituri mai putin
83 Costurile de operare
75
Valoare + 65
100
45
50
2007 2009
[prezenty] 2008
0
2010 2011 2012 2013 Timp
–50
(60)(40)
Costuri de
–100 (80) Capital
Fluxurile de numerar ale proiectului
Venituri mai pu
83 Costurile de ope
75
Valoare + 65
100
45
50
2007 2009
[prezenty] 2008
0
2010 2011 2012 2013 Timp
–50
(60)(40)
Costuri de
–100 (80) Capital
Figura 13: Fluxuri de numerar ale proiectului.
2004
[Today]
2005
2004
[Today]
2005
2004
[Today]
2005
Fluxurile de numerar ale proiectului
83
Venituri mai putin Costurile de operare
75
Valoare
100
65
45
50
2007
[prezenty]
2008
2009
0
2010
2011
2012
2013
Timp
–50
(60)
(40)
–100
(80)
Costuri de Capital
Pe o bază neactualizată, totalul costurilor este egal cu 180, iar veniturile nete se ridică la 268. Totuşi, dacă aceste date ar fi actualizate la valorile de azi, s-ar obţine cifrele prezentate mai jos în Figura 14.
Figura 14: Rata de rentabilitate a proiectului
2004
[Today]
2005
Rata de Rentabilitate a proiectului
Venituri (mai putin Costuri de Operare)
Valoare
100
83
75
65
45
50
PV = 46.85
2007
[prezent]
2008
2009
PV = 33.81
PV =
PV = 46.57
44.40
0
PV = (33.06)
2010
2011 2012 2013
PV = (60)
Timp
–50
PV = (72.73)
(40)
(60)
Costuri de Capital
–100
(80)
Valori Actuale:
“ VA” @ 10% p/.a. a: Costurilor = -166 [Total neactualizat = -180]
(Net) Revenues = + 172 [Total neactualizat = +268]
Valoare Actualizata Neta [“ VAN ”] @10% p.a. = (468 - 358) = 6
Prin actualizarea acestor fluxuri de numerar la 10%, VAN a costurilor este de 166€, iar aceea a veniturilor nete este de 172€. De aceea, un investitor cu un cost al capitalului de 10% ar avea o perspectivă favorabilă asupra rentabilităţii proiectului, întrucât ar furniza o VAN pozitivă de 6€.
Apoi, acest investitor ar putea compara această valoarea cu o serie de oportunităţi de investiţii alternative şi, raţional, ar alege apoi acea oportunitate din care rezultă cea mai mare VAN (pozitivă). VAN este doar un instrument utilizat pentru analiza reantabilităţii şi oportunităţii realizării unei investiţii. De asemenea, atunci când se efectuează aceste evaluări, este important să se ia în considerare şi alţi factori cum ar fi diferitele profiluri de risc specifice fiecărei oportunităţi de investiţii. Drept urmare, evaluarea oportunităţilor de investiţii cu ajutorul VAN drept criteriu principal are limitările sale.
7.1 Rata internă de rentabilitate
În mod normal, în analizele efectuate asupra eficienţei proiectelor de investiţii, investitorii folosesc un instrument analitic mai simplu: Rata internă de rentabilitate. Rata de internă de rentabilitate exprimă rata actualizată a fluxurilor de numerar viitoare la acel nivel care egalizează veniturile actualizate cu cheltuielile actualizate şi care face ca valoarea VAN să fie egală cu zero.
Aplicarea acestei metode este ilustrată în Figura 15, de mai jos:
Rata de Rentabilitate a Proiectului
Venituri (mai puti
Valoare +83 Costuri de Operar
100 + 75
65
45 PV =
50 PV = 44.35
PV = 44.48
2007 2009 PV = 42.80
[prezent] 2008 32.89
0
PV = 2010 2011 2012 2013 Timp
PV = (32.46)
(60)PV =
–50 (72.06) (40)
(60)
Costuri de
Capital
–100 (80)
Rata de Rentabilitate a Proiectului = 11.0% Rata de actualizare la care VAN este egal cu 0 [i.e. VAN a proiectului = 0]
Rata de Rentabilitate a Proiectului
Venituri (mai puti
Valoare +83 Costuri de Operar
100 + 75
65
45 PV =
50 PV = 44.35
PV = 44.48
2007 2009 PV = 42.80
[prezent] 2008 32.89
0
PV = 2010 2011 2012 2013 Timp
PV = (32.46)
(60)PV =
–50 (72.06) (40)
(60)
Costuri de
Capital
–100 (80)
Rata de Rentabilitate a Proiectului = 11.0% Rata de actualizare la care VAN este egal cu 0 [i.e. VAN a proiectului = 0]
Figura 15: Rata internă de rentabilitate a proiectului (2)
2004
[Today]
2005
2004
[Today]
2005
2004
[Today]
2005
Rata de Rentabilitate a Proiectului
Valoare
100
Venituri (mai putin Costuri de Operare)
83
75
65
45
50
2007
[prezent]
2008
2009
PV = 32.89
PV = 42.80
PV = 44.48
PV = 44.35
0
PV = (60)
PV = (32.46)
2010
2011 2012 2013
Timp
–50
PV = (72.06)
(40)
(60)
–100
Costuri de Capital
(80)
Rata de Rentabilitate a Proiectului = 11.0% Rata de actualizare la care VAN este egal cu 0 [i.e. VAN a proiectului = 0]
Aşa cum se arată mai sus, o rată de dicontare de 11% are drept rezultat o VAN nulă. De aceea, dacă un investitor aşteaptă să obţină o rentabilitate minimă a investiţiei de 10%, oportunitatea de proiect ilustrată mai sus ar fi atrăgătoare, întrucât ar realiza o rată de rentabilitate de 11%.
Analiştii folosesc mai multe categorii de RIR diferite în cadrul analizei financiare şi nu există în mod necesar o definiţie general valabilă a termenului. Elementele specifice sunt următoarele:
a. Rata de rentabilitate a proiectului: reprezintă RIR-ul rezultat din actualizarea acelor fluxuri de numerar care iau în considerare numai costurile de capital şi costurile de operare, alături de veniturile generate de proiect;
b. Rata de rentabilitate economică: fluxurile de numerar care vor fi actualizate sunt aceleaşi ca şi cele calculate în cadrul ratei de rentabilitate a proiectului, numai că se mai iau în considerare şi alte eventuale costuri şi beneficii economice; şi
c. Rata de rentabilitate a capitalului: în acest caz, fluxurile de numerar se calculează ca diferenţă între dividendele plătite investitorului în fiecare perioadă şi cheltuielile sale de capital în acea perioadă. Rata de rentabilitate a capitalului reprezintă RIR-ul acestor fluxuri. O atenţie sporită trebuie acordată în cazul în care dividendele plătite sunt mai mici decât profitul de repartizat. În acest caz, este normal ca investitorul să evalueze: (a) rata de rentabilitate a capitalului luând în seama numai dividendele efectiv plătite; şi (b) să evalueze aceleaşi fluxuri ca şi în cazul (a), dar considerând şi rezultatul reportat (profitul nedistribuit) ca un venit al investitorului la sfârşitul proiectului.
7.2 Criteriile finanţatorilor
Finanţatorii vor utiliza o modalitate diferită de evaluare a fluxurilor de numerar. Ei vor examina acoperirea pe care o furnizează fluxurile respective de numerar pentru costurile de operare ale proiectului plus valorile periodice ale serviciului datoriei.
Paragraful 4.7.2.1 Rata de acoperire a serviciului datoriei
RASD[ pentru _ fiecare _ perioada _ a _ proiectului] FluxuriNumerarNete
PlatiFixe
Instrumentul principal pentru finanţatori este Rata de acoperire a serviciului datoriei („RASD”), definită ca:
Profitul Net din Exploatare [respectiv veniturile minus costurile de operare]
[Plus: deprecierea dacă a fost inclusă o rezervă pentru depreciere în costurile de operare]
Minus: majorările capitalului de lucru fără ultima perioadă Minus: cheltuielile de capital suplimentare
Minus: impozitul
Plus: orice excedent în numerar din perioada anterioară.
Plăţile Fixe reprezintă:
Rambursarea împrumutului în acea perioadă
Plus: plata dobânzilor (şi a oricăror taxe aplicabile)
Plus: orice dividende sau plăţi de chirii obligatorii
Dacă acest raport este mai mic de 1.0, atunci proiectul nu va putea să-şi îndeplinească obiectivele în perioada supusă analizei.
În mod normal, finanţatorii se aşteaptă la o rată între 1.2 şi 1.5 sau mai mare. Dacă riscurile inerente ale proiectului sunt mici, de exemplu, pentru o Concesiune care nu se confruntă cu riscuri majore, această rată ar putea fi mai mică, de ex. 1.15.
O trăsătură suplimentară a acestei rate este aceea că tinde să fie scăzută în primii ani de operare, dar se îmbunătăţeşte ulterior. Cu toate acestea, dacă raportul rămâne scăzut, de ex. 1.15 – 1.3 timp de mulţi ani, finanţatorii îşi pot exprima îngrijorarea, întrucât există riscul apariţiei unui impact negativ semnificativ asupra fluxurilor de numerar ale proiectului.
Paragraful 4.7.2.2 Rata de acoperire a dobânzilor
Al doilea instrument de evaluare folosit de finanţatori este Rata de acoperire a dobânzilor. În esenţă, el se calculează la fel ca RASD, singura diferenţă fiind aceea că numitorul (plăţile fixe) iau în calcul numai plata dobânzilor aferente împrumutului. Acest instrument nu ia deci în considerare capacitatea împrumutatului de a rambursa împrumutul, ci numai de a plăti dobânda aferentă acestuia. În general,
această rată ar trebui să se încadreze în intervalul 1,5 – 1,8 şi să se îmbunătăţească pe parcursul duratei de viaţă a proiectului.
Paragraful 4.7.2.3 Rata de acoperire a împrumutului pe toată durata viaţă a proiectului
Al treilea instrument utilizat de finanţatori este Rata de acoperire a împrumutului pe toată durata de viaţă a proiectului (RAIV). Şi acesta este asemănător cu RASD, diferenţa fiind că în loc de a folosi valori specifice fiecărei perioade pentru numărător şi numitor, se vor folosi valorile actualizate ale acestora restul duratei de viaţă a proiectului. Rata de actualizare folosită de obicei este costul capitalului companiei de proiect. În general, RAIV este mai mare decât RASD, dar utilitatea sa în cazul Concesiunilor este limitată.
7.3 Alegerea Ratelor de actualizare
În termeni economici, Rata de actualizare reprezintă un “cost de oportunitate”, respectiv Rata de rentabilitate a unui proiect la care un investitor renunţă pentru a investi în altul. Cu alte cuvinte, beneficiile pe care investitorul le-ar fi primit prin investiţia în acel al doilea proiect.
În alegerea Ratei de actualizare, trebuie să se ţină cont de fluxurile de numerar şi de opţiunile de finanţare.
Conceptual, Rata de actualizare trebuie să reflecte costul capitalului pentru evaluator. De exemplu, dacă evaluarea se face pentru sectorul public, ca în cazul CCR atunci Rata de actualizare ar putea fi costul finanţării pe termen lung, costul pe 20 – 30 ani al obligaţiunilor guvernamentale. Pe de altă parte, dacă evaluarea se face pentru investitori, Costul Capitalului lor ar putea fi mult mai mare si ar trebui să reflecte Rata de rentabilitate minimă pentru investiţie, de asemenea pe o perioadă de 20 – 30 ani. Alegerea unei Rate de actualizare care reflectă o perioadă mult mai scurtă de investiţie, presupune că investitorul va reuşi să-şi vândă participaţia sa în cadrul Companiei de proiect şi să realizeze profitul anticipat la o dată anterioară încheierii contractului. În acest caz, Autoritatea contractantă trebuie să analizeze dacă este acceptabil pentru ea ca investitorul privat să părăsească proiectul înainte de încheierea duratei de viaţă a acestuia, permiţând aşadar altor investitori să intre în proiect pe termen lung.
În cazul Companiei de proiect, de cele mai multe ori se foloseşte Costul mediu ponderat al capitalului (CMPC). El reflectă atât costul fondurilor proprii, cât şi a celor împrumutate considerate în structura capitalului.
În practică, nu există o metodă exactă de aflare a Ratei de actualizare. De aceea, un analist prudent va realiza întotdeauna teste de senzitivitate pentru a evalua impactul diferitelor valori ale acestei rate asupra proiectului.
Microsoft Excel oferă formule pentru calcularea VAN (funcţia NPV) şi RIR (funcţia IRR). Cel care foloseşte aceste funcţii trebuie să acorde o atenţie sporită localizării în timp a fluxurilor de numerar utilizate. Aceste funcţii lucrează cu fluxuri de numerar de la sfârşitul perioadei, în timp ce evaluatorul poate folosi un model ce calculează fluxuri de numerar la începutul unei perioade (de exemplu, al unui an). În acest caz, perioada 1 în cadrul funcţiei este perioada 2 în model: fluxul de la începutul perioadei 2 din model reprezintă de fapt fluxul la sfârşitul perioadei 1, aşa încât fluxurile considerate încep de la perioada 2. Fluxul din perioada 1 se adaugă la VAN-ul obţinut.
Ideal ar fi ca cel care realizează modelul să testeze acurateţea acestor funcţii printr-un calcul simplu, cu un număr limitat de date, pentru a asigura corectitudinea valorii de început a funcţiei.
Atunci când se efectuează o analiză a rentabilităţii unui proiect de concesiune, Autoritatea contractantă trebuie să estimeze fluxurile de numerar ale viitorului Concesionar pe baza cerinţelor şi aşteptărilor posibililor investitori şi finanţatori.
Cu toate acestea, principiul care ar trebui să stea întotdeauna la baza mecanismului de estimare a acestor fluxuri de numerar este posibilitatea verificării permanente, în toate fazele pregătirii, atribuirii şi implementării proiectului, a datelor procesate şi calculele de bază, precum şi prezentarea rezultatelor într-un mod clar şi fără echivoc.
Mecanismul de plată reprezintă o caracteristică importantă a oricărei Concesiuni, deoarece finanţarea şi plata unui proiect de concesiune diferă în mod semnificativ de un proiect tradiţional de achiziţie publică. Mecanismul trebuie elaborat astfel încât să asigure bancabilitatea proiectului şi să se constituie într-un stimulent pentru Concesionar, astfel încât acesta să îndeplinească obiectivele proiectului stabilite de către Autoritatea contractantă.
Acest Titlu detaliază diferitele mecanisme care pot fi aplicate.
Capitolul 5.4 conţine un exemplu de Mecanism de plată de disponibilitate cu formule şi calcule exemplificative Capitolul 5.5 detaliază anumite aspecte referitoare la plăţi, facturare şi ajustări.
Acest Titlu descrie principiile de bază necesare dezvoltării Mecanismelor de plată specifice Contractelor de concesiune. Trebuie subliniate, încă de la început, un număr de caracteristici şi trăsături principale:
Mecanismul de plată ales în cadrul unui Contract de concesiune trebuie să fie simplu, clar şi transparent atât pentru Autoritatea contractantă cât şi pentru Concesionar;
Mecanismul de plată trebuie să fie uşor de înţeles pentru toate părţile implicate în realizarea obiectivelor Contractului de concesiune, altele decât părţile contractante (de exemplu: autorităţile de reglementare);
Mecanismul de plată trebuie să reflecte alocarea riscurilor în cadrul Concesiunii şi ar trebui să reprezinte un mecanism corect de remunerare pentru Concesionar pentru serviciile furnizate în cadrul proiectului de Concesiune;
Având în vedere faptul că fiecare proiect de Concesiune prezintă o alocare specifică a riscurilor care corespunde circumstanţelor particulare de realizare a acestuia, Mecanismul de plată pentru fiecare Concesiune trebuie ajustat astfel încât să se potrivească scopului. Drept urmare, nu există niciun Mecanism de plată standard care să poată fi folosit în cazul tuturor proiectelor;
În elaborarea unui Mecanism de plată, este important ca atât Concesionarul cât şi Autoritatea contractantă să înţeleagă în totalitate elementele şi formulele pe baza cărora se realizează plăţile, astfel încât să poată fi obţinut un Raport optim cost-beneficiu, în contextul unui maxim de eficieţă în prestarea serviciilor pe toată durata Contractului de concesiune;
Este recomandat ca datele din Mecanismul de plată, care sunt în general anuale, să fie revizuite de o terţă parte independentă.
Secţiunile de mai jos descriu principiile, structurile alternative, formulele, termenii şi condiţiile care pot fi utilizate pentru a crea, elabora şi gestiona un Mecanism de plată care să corespundă acestor criterii.
Au fost identificate două tipuri de mecanisme diferite, după cum sunt descrise mai jos:
Mecanismul 1: Bazat pe nivelul cererii
Mecanismul 2: Plăţi de disponibilitate
De asemenea, pot exista Mecanisme de plată mixte care întrunesc caracteristici specifice celor două dintre mecansimele enunţate mai sus.
2.1 Scenarii
Acest tip de Mecanism de plată este utilizat, de obicei, în cazul Contractelor de concesiune de lucrări publice în care plata pentru utilizarea activelor ce fac obiectul Contractului (inclusiv cele rezultate în urma implementării acestuia) se face direct de către utilizatorii finali. Printre exemple se numără:
taxele de drum;
taxele de pod;
toate tipurile de transport public în care pasagerii sau utilizatorii plătesc;
porturile, şi
aeroporturile.
Acest mecanism poate fi aplicat, de asemenea, anumitor Contractelor de concesiune de lucrări publice şi servicii în domenii precum utilităţile publice sau energia, în care Concesionarul furnizează un serviciu public către populaţie, iar utilizatorii finali plătesc Concesionarului pentru serviciul primit.
În asemenea împrejurări, în timp ce Concesionarul primeşte o plată directă de la utilizatorul final, este foarte posibil ca serviciul prestat în baza Contractului de concesiune să fie reglementat tocmai pentru a proteja interesul public împotriva abuzurilor pieţei şi a prestatorilor. Autorităţile de reglementare vor examina şi analiza Mecanismul de plată pe care Concesionarul îl va adopta, în vederea aprobării nivelului tarifului instituit sau plăţii pe care îl/o va primi Concesionarul de la clienţi.
De exemplu, în România, Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC) este autoritatea de reglementare competentă în domeniul serviciilor de utilităţi, şi anume: alimentarea cu apă; canalizarea şi epurarea apelor uzate; colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale; producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie termică în sistem centralizat; salubrizarea localităţilor; iluminatul public; administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi transportul public local. ANRSC, potrivit competenţelor acordate conform legii, eliberează licenţe, elaborează metodologii şi regulamente-cadru pentru domeniul serviciilor de utilităţi publice din sfera de reglementare şi pentru piaţa acestor servicii şi monitorizează modul de respectare şi implementare a legislaţiei aplicabile acestor servicii.
2.2 Tehnici de plată
Deoarece Concesionarul, în acest scenariu, va fi expus direct riscului de piaţă, nu poate exista niciun Mecanism de plată standardizat. Clientul va trebui să plătească preţul pieţei, iar Concesionarul va elabora propria sa structură de stabilire a preţurilor pentru a-şi maximiza profitul.
Cu toate acestea, este posibil că acest „preţ de piaţă” să fie reglementat, după cum s-a indicat mai sus, în acest caz Autoritatea de reglementare analizând structura costurilor şi a profitului împreună cu riscurile asociate Concesiunii, toate acestea urmând a fi reflectate în nivelul tarifelor/preţurilor.
În cazul unui Mecanism de plată bazat pe nivelul cererii în cadrul unui Contract de concesiune al cărui Raport cost-beneficiu este pozitiv, Concesionarul poate fi obligat să plătească Autorităţii contractante o redevenţă sau poate împărţi cu aceasta veniturile înregistrate peste nivelul de rentabilitate a capitalului propriu investit, stabilit prin contract. În situaţia în care veniturile excedentare se împart între Concedent şi Concesionar, proporţia se stabileşte prin contract, putând fi utilizate praguri valorice.
2.3 Politici de stabilire a preţurilor
Având în vedere faptul că, în baza unui Mecanism de plată bazat pe nivelul cererii, Concesionarul încasează tariful direct de la utilizatorii finali, este recomandat ca Autoritatea contractantă să controleze structura şi nivelul preţurilor prin intermediul unui mecanism de reglementare/ licenţiere. În acest caz, Concesionarul trebuie să depună la Autoritatea de reglementare estimări şi previziuni periodice ale costurilor, care, pe baza unei analize, va emite un punct de vedere, luând întotdeauna în considerare inflaţia, etc.
Acest mecanism este în prezent cel mai des folosit pentru proiectele de concesiune. Acesta poate fi aplicat la:
toate modalităţile şi proiectele de transport, care pot fi viabile din punct de vedere economic, dar nu şi din punct de vedere financiar şi în cazurile în care Mecanismul de plată „în funcţie de gradul de utilizare” nu reprezintă o opţiune. În asemenea împrejurări, este posibil ca scenariul realizării de către un investitor privat a unui randament acceptabil prin intermediul taxelor de utilizator să nu fie posibil, astfel încât e necesară o contribuţie publică, sub o formă sau alta, pentru a se asigura viabilitatea. Adeseori, această contribuţie şi acest sprijin sunt obţinute în mod optim prin intermediul unei Concesiuni în care Concesionarul furnizează şi finanţează activele de transport şi furnizează serviciul, plăţile fiind efectuate în funcţie de criterii de performanţă sau de disponibilitate, iar Autoritatea contractantă îşi asumă riscul de cerere.
alte servicii publice sau municipale, cum ar fi staţii de tratare a deşeurilor, termoficare, şcoli, universităţi, centre de instruire / training, facilităţi militare, spitale, închisori, întreţinere a drumurilor, iluminat stradal şi sedii municipale sau guvernamentale şi facilităţi de cazare.
3.1 Principiile plăţii
Un Mecanism de plată de disponibilitate pentru Concesiune are, de obicei, următoarele principii cheie:
În cazul în care Concesionarul nu furnizează serviciul specificat în cadrul Contractului de concesiune, nu se efectuează nicio plată.
Este esenţial ca Autoritatea contractantă să definească detaliat specificaţiile tehnice de calitate corespunzătoare serviciului care urmează a fi furnizate şi criteriile care urmează a fi utilizate pentru a se decide dacă aceste specificaţii au fost îndeplinite şi, prin urmare, plata (plăţi unitare) poate fi achitată către Concesionar.
Specificaţiile tehnice de calitate, după cum sunt definite, trebuie să se aplice pentru toţi cei 20- 30 ani de Concesiune, de exemplu. Prin urmare, acestea trebuie să fie sustenabile în toate împrejurările.
Specificaţiile tehnice de calitate vor fi incluse în clauzele Mecanismului de plată din Contractul de concesiune. Prin urmare, Autoritatea contractantă ar trebui să evite, dacă este posibil, modificările aduse acestor specificaţii tehnice de calitate, deoarece orice schimbare ar putea fi considerată de către Concesionar ca fiind o modificare contractuală. În asemenea împrejurări, este probabil ca respectivul Concesionar să caute o anumită compensaţie în cazul în care astfel de modificări ale Concesiunii sunt acceptabile.
De cele mai multe ori, modificările sunt adeseori inevitabile în cazul unor Concesiuni pe termen lung, nu mai puţin în domeniul tehnologic. Drept consecinţă, numeroase Contracte de concesiune vor include prevederi referitoare la modificarea specificaţiilor tehnice de calitate. Adeseori prevalează principiul asigurării faptului că, urmare unor asemenea modificări, Concesionarul nu este dezavantajat din punct de vedere financiar, iar baza pentru costurile impactului oricăror modificări poate fi determinată în prealabil prin Contractul de concesiune.
Concesionarul primeşte plăţi de disponibilitate periodice (plăţi unitare) pe parcursul duratei de viaţă a Concesiunii, odată ce construcţia s-a finalizat, acoperind atât costurile pentru operare şi întreţinere cât şi finanţare, datorie / împrumut şi capital.
Plăţile periodice de disponibilitate sunt efectuate, de obicei, lunar sau trimestrial, retroactiv, şi în mod excepţional la 6 luni sau anual.
3.2 Structura şi componentele unui Mecanism de plată bazat pe disponibilitate
Nu există niciun model standard pentru Mecanismul de plată al unei Concesiuni. Cu toate acestea, prin prisma experienţei şi trecerii timpului, un număr de caracteristici cheie sunt considerate în continuare drept optime. Sunt efectuate plăţi periodice, de obicei trimestriale sau lunare, către Concesionar, în schimbul serviciilor furnizate, cu alte cuvinte disponibilitatea unei autostrăzi. Astfel de plăţi pot fi descrise drept plăţi „brute”, şi sunt alcătuite din preţurile ofertate de către Concesionar în Oferta sa.
Concesionarul va avea definit, în Oferta sa, iar Concesiunea va fi bazată pe plăţi care vor fi alcătuite din două componente:
a)Costuri pentru operare întreţinere (O I); şi
b)Costuri de finanţare: serviciul datoriei şi randamentul / rentabilitatea pentru investitori.
Ocazional, Ofertele vor necesita ca aceste două componente să fie combinate sub forma uneia singure, dar acest lucru reduce transparenţa preţurilor cotate în Ofertă.
Aceste două componente de plăţi se vor modifica de la o perioadă la alta de-a lungul perioadei de viaţă a Concesiunii, de exemplu 30 de ani. Cu toate acestea, indiferent de faptul că plăţile periodice sunt efectuate trimestrial sau lunar, Ofertele vor fi adeseori cotate în valori anuale, care sunt divizate pentru a obţine sumele „brute” datorate pentru perioada respectivă.
În cazul în care un Concesionar are performanţe inferioare, se vor percepe puncte de penalizare pentru aceste plăţi bazate pe anumite evenimente de indisponibilitate definite şi măsurate. Mecanismele de penalizare utilizate pot fi vaste şi variate, în conformitate cu specificitatea Contractului de concesiunii. Fiecare tip de eveniment de indisponibilitate va atrage diferite valori de puncte de penalizare (de exemplu 1 euro = 1 punct), iar acestea pot fi în funcţie de lungimea autostrăzii afectate, perioada de timp pe parcursul căreia s-a manifestat evenimentul şi momentul zilei la care s-a petrecut acest eveniment. Aceste puncte de penalizare vor fi deduse din plăţile „Brute” pentru perioada respectivă, cu alte cuvinte inclusiv componentele O I şi de finanţare pentru a obţine plăţile „Nete”.
Se pot aplica anumite ajustări suplimentare la aceste plăţi periodice / regulate:
a)În eventualitatea unei finalizări cu întârziere a lucrărilor, şi anume, întârzierea punerii în funcţiune a autostrăzii, se poate impune o penalizare financiară pe criteriu izolat, pe baza numărului de zile cu care executarea / finalizarea este în întârziere, după o perioadă de graţie convenită. Această penalizare va fi percepută / taxată la plăţile trimestriale „brute”, cu alte cuvinte inclusiv O I şi finanţare.
b)Pentru a recompensa Concesionarul pentru costurile inflaţiei, se poate permite numai indexarea costurilor O I, calculate în funcţie de un index de construcţie convenit.
c)În cazul în care baza pentru indexul respectiv se modifică în timpul Concesiunii, se pot face demersurile corespunzătoare pentru a se asigura că respectivul Concesionar nu va suferi nici o pierdere economică.
d)În eventualitatea în care traficul previzionat pe autostradă este mai mare (sau mai mic) decât cel estimat, ajustările la plăţile O I pot fi realizate pentru orice creştere (descreştere) ale valorilor aşteptate.
e)În vederea încurajării Concesionarilor pentru a reduce penalizările şi a-şi îmbunătăţi performanţa, se poate opera o ajustare („Factor de deducere”) a penalizărilor totale impuse în perioada respectivă utilizându-se o bază multiplă pentru raportul penalizărilor efectuate în perioada curentă faţă de penalizările medii ponderate pentru cele 4 perioade anterioare.
Detaliile pentru un asemenea Mecanism de plată, cu exemple, sunt prezentate în capitolul următor. Formula de mai jos este o formulă tipică pentru un Mecanism de plată de disponibilitate care conţine componentele specificate mai sus.
Formula Tipică de Plată de Disponibilitate
PND = PBTDF + { [PBTDOI * AT] – [PPTA* FD] } * I
Unde:
PND = Plată Netă de Disponibilitate
PBTDF = Plată Brută Trimestrială de Disponibilitate: Finanţare
PBTDOI = Plată Brută Trimestrială de Disponibilitate: Operare Întreţinere („O I”) AT = Ajustarea Traficului
PPTA = Puncte de Penalizare Totale Acumulate pentru Perioada curentă FD = Factor de Deducere
I = Indexare (pentru inflaţie)
Componentele cheie ale Mecanismului de plată pe bază de disponibilitate sunt rezumate în tabelul de mai jos:
Tabelul 8: Componentele cheie ale Mecanismului de plată pe bază de disponibilitate:
| !image Părţi componente ale plăţii | |||
| Componentă de Plată | Deduceri/penalizări corespunzătoare | ||
| Plată netă către Concesionar | Plată brută de disponibilitate | Deduceri din plata de disponibilitate | |
| Plată relaţionată nivelului de performanţă | Deduceri relaţionate nivelului de performanţă | ||
| Plată relaţionată nivelului siguranţei | Deduceri relaţionate nivelului siguranţei | ||
| Plata pentru finalizarea înainte de termen a lucrărilor | Penalizare pentru finalizarea cu întârziere a lucrărilor | ||
| Factor de indexare | |||
| Plată relaţionată volumului de trafic | Deduceri relaţionate volumului de trafic | ||
| Suprafaţă de rulare | |||
| Piste de bicicletă | |||
Tabelul 9: Elemente cheie ale unui Mecanism de plată pe bază de disponibilitate
| Parte componentă | Elemente | Aspecte relevante | ||
|---|---|---|---|---|
| Plata de disponibilitate | -Sumă brută | Periodicitatea efectuării fundamentarea acestora. | plăţilor | şi |
| Deduceri din plata de disponibilitate | - Momentul zilei - Momentul anului | Caracteristicile disponibilităţii Deduceri în fucţie de nivelul riscului asumat. | ||
| - Lungimea drumului | ||||
| - Perioadă de indisponibilitate | ||||
| - Gravitatea indisponibilităţii | ||||
| - Repetare | ||||
| Plată relaţionată nivelului de performanţă | - Aderenţă - Deşeuri | Impactul asupra nivelului prevăzut în contract. | de | performanţă | |
|---|---|---|---|---|---|
| - Spaţiu verde | Evaluări, analize şi măsurători. | ||||
| - Inspecţii | |||||
| - Semnalizare | |||||
| - Deszăpezire | |||||
| - Fluidizarea traficului producerea unor accidente | după | ||||
| - Întreţinere de iarnă | |||||
| - Realizarea raportărilor | |||||
| Deduceri relaţionate nivelului de performanţă | Valoarea punctului de penalizare. | Deduceri în fucţie de nivelul riscului asumat. | |||
| Plăţi/Deduceri relaţionate nivelului siguranţei | Măsuri de siguranţă care intră în sfera obligativităţilor Concesionarului. | Deduceri în fucţie de nivelul riscului asumat. | |||
| Plata pentru finalizarea lucrărilor înainte de termen a lucrărilor | Sistem de bonificaţii pentru finalizarea lucrărilor înainte de termen. | Nivelul bonificaţiilor acordate. | |||
| Penalizări pentru finalizarea cu | Deduceri pentru finalizarea cu | Nivelul deducerilor. | |||
| întârziere a lucrărilor | întârziere a lucrărilor. | ||||
| Impactul asupra duratei | |||||
| Concesiunii | |||||
| Factor de indexare | Identificarea componentelor de plăţi care urmează a fi indexate, precum şi stabilirea formulei de calcul. | ||||
| Altele | Timpi medii de transport Reducerea zgomotului Controlul traficului. | Ponderea acestor criterii. | |||
Mecanismele de plată au fost elaborate astfel încât să se asigure realizarea obiectivelor Autorităţii contractante în cadrul Contractului de concesiune, prin aplicarea unui sistem de bonificaţii şi/sau deduceri de natură financiară.
Nu există Mecansime de plată general aplicabile şi fiecare dintre acestea ar trebui ajustat în funcţie de circumstanţele individuale constatate într-un proiect. Cu toate acestea, în acest capitol sunt furnizate exemple ale măsurilor care trebuie luate pentru a se obţine un Mecanism complet de plată pe bază de disponibilitate specific unui Contract de concesiune pentru construirea, operarea şi întreţinerea unei autostrăzi.
4.1 Formule şi tehnici generale
Formulele de bază care includ plăţile de disponibilitate sunt simple din punct de vedere al conceptului şi structurii. Complexitatea intervine numai atunci când se realizează măsurători detaliate ale performanţei Concesionarului ţinând cont de factorul timp, la care se adaugă influenţa altor factorilor externi.
Plăţile periodice/unitare includ, de obicei, două componente care reflectă atât costurile de operare şi întreţinere, cât şi costul finanţării. Cu toate acestea, din perspectiva Autorităţii contractante, plăţile periodice/unitare sunt efectuate sub forma unei plăţi unice. Repartiţia sumelor primite pentru acoperirea celor două componente cade în sarcina Concesionarului.
Formula de plată include, de obicei, prevederi referitoare la indexarea anumitor costuri cu rata inflaţiei. De obicei, numai costurile de operare şi întreţinere pot fi indexate, costurile de finanţare fiind asumate drept fixe la data semnăturii sau intrării în vigoare a Contractului de concesiune.
P = P (1-k) + P * k * I
[finanţare] [costuri O I]
unde:
P =
k = I =
plată unitară periodică
proporţia din plata unitară la care se aplică indexarea. multiplicatorul utilizat pentru a reflecta majorările datorate inflaţiei.
De obicei, „k” reprezintă ponderea costurilor de Operare şiÎntreţinere în plata unitară generală.
Prin urmare, o formulă tipică pentru plata de disponibilitate va cuprinde următoarele elemente:
Exact ca şi în cazul inflaţiei, ajustările pot fi permise şi pentru impactul fluctuaţiilor cursului de schimb valutar. În timp ce Concesiunile cuprind, în mod invariabil, costuri şi venituri exprimate în monedă naţională, investiţia de capital pentru Concesiune va necesita capital pe termen lung, care este posibil să nu fie disponibil imediat la nivel local, caz în care finanţarea datoriei / împrumutului ar putea proveni de pe piaţa internaţională, fiind exprimată în altă monedă. În plus, anumite date de intrare ale proiectului, de exemplu preţul petrolului, pot fi cotate, de asemenea, în altă monedă. În astfel de împrejurări, ar putea exista un caz în care se permite indexarea fie a costurilor, fie a finanţării asociate cu aceste expuneri la cursul de schimb valutar.
Ca şi în cazul cursului de schimb valutar şi al costurilor în general, utilizarea lucrărilor publice se poate modifica cu timpul. De exemplu: un proiect de infrastructură rutieră realizat în regim de concesiune poate fi structurat pe un Mecanism de plată pe bază de disponibilitate, dar, în timp, cererea poate suferi fluctuaţii. Oferta iniţială a Concesionarului pentru plăţile unitare poate avea la bază previziuni de trafic realizate de Autoritatea contractantă, dar, în timp, acestea ar ar putea să nu mai reflecte realitatea. Prin urmare, nivelul cererii ar putea fi mai mic sau mai mare decât cel previzionat, iar aceasta ar putea avea impact asupra costurilor de operare şi întreţinere. De obicei, Contractul de concesiune permite ajustări ale plăţilor unitare pentru a reflecta aceste variaţii.
O componentă cheie a Mecanismului de plată este reprezentată de sistemul deducerilor în vederea asigurării atingerii performanţelor aşteptate de la Concesionar şi afectuarea plăţilor la nivelul maxim prevăzut în Contract. Un astfel de sistem de deduceri trebuie să reflecte cât mai fidel posibil specificaţiile tehnice de calitate stabilite. În acelaşi timp, trebuie să se ia în considerare că specificaţiile tehnice de calitate includ atât: (a) disponibilitatea serviciului, cât şi (b) calitatea acestuia. În multe cazuri, aceste criterii sunt interdependente, astfel încât există riscul dublei penalizări a Concesionarului.
Există mai multe variante pentru realizarea sistemului de deduceri propriu unui Contract de concesiune, dar caracteristicile comune includ:
a)Un sistem de deducere bazat pe puncte de indisponibilitate;
b)O listă de evenimente care generează penalizări, de exemplu finalizarea cu întârziere a lucrărilor;
c)Puncte alocate pentru fiecare eveniment de indisponibilitate;
d)O valoare alocată pentru fiecare punct de indisponibilitate;
e)Puncte aplicate pentru perioadă de timp în care indisponibilitatea persistă;
f)Limite de timp pentru impunerea penalizării;
g)Aplicarea diferenţiată, în funcţie de momentul la care se produce evenimentul de indisponibilitate;
h)Cumularea punctelor de indisponibilitate;
i)Ponderarea sau stabilirea de pragurilor specifice sistemului de deducere, astfel încât indisponibilitatea repetată să fie sancţionată cu penalizări tot mai severe;
j)Stabilirea unui sistem de acumulare a punctelor de indisponibilitate într-un anumit interval de timp, care declanşează penalităţi suplimentare sau chiar rezilierea contractului.
Sistemul de deduceri, după cum este acesta prezentat mai sus, poate fi deosebit de complex. Structura şi severitatea unui astfel de sistem reprezintă întotdeauna un element de negociere între Concesionar şi Autoritatea contractantă. Sistemul adoptat trebuie să fie eficient prin încurajarea performanţei optime a Concesionarului. Sistemul de deduceri trebuie acceptat drept rezonabil, măsurabil şi corect de către ambele părţi.
Ţinând cont de criteriile de mai sus, formula specifică plăţilor de disponibilitate poate fi, în general:
P = P (1-k) + [ P * k – D] * I
unde:
Plata unitară periodică;
Proporţia din plata unitară la care se poate aplica indexarea; Multiplicatorul utilizat pentru a reflecta majorările datorate inflaţie;. Deduceri pentru performanţe sub-optime, de exemplu: penalizări
4.2 Specificaţii tehnice de performanţă specifice prestării serviciului
Specificaţiile tehnice de performanţă specifice prestării serviciului sunt identificate mai jos pentru diferite tipuri de proiecte de Concesiune. În legătură cu măsurarea efectivă a performanţei Concesionarului, anumite cazuri pot fi interpretate în mod subiectiv. În acest caz, Autoritatea contractantă ar trebui să demonstreze o flexibilitate rezonabilă în cuantificarea acestora. Unele dintre criteriile enumerate mai jos, marcate cu „U” vor fi considerate şi tratate drept evenimente de indisponibilitate. În mod corespunzător, se va aplica deducerea pentru fiecare punct de indisponibilitate înregistrat.
Tabelul 10: Specificaţii tehnice de performanţă specifice pentru diferite proiecte de concesiune
| Autostradă în concesiune | Cale ferată uşoară în concesiune | Staţie de tratare a apei | Facilităţi de cazare (de exemplu: şcoală, spital, închisoare, etc.) |
| Închidere bandă [U] | Indisponibilitatea materialului rulant [U] | Incapacitate de prelucrare a volumului minim (zilnic) de apă | Indisponibilitate pentru un număr specificat de încăperi [U] |
| Calitatea căii de rulare | Neconformitatea cu orarul prestabilit | Întreţinere nesatisfăcătoare | Lipsa iluminatului sau încălzirii (poate fi considerată eveniment de indisponibilitate în anumite împrejurări, de exemplu: lipsa încălzirii pe timpul iernii) |
| Imposibilitatea de a înlocui sau repara marcajele rutiere | Vehicule murdare | Neconformitate cu procedurile de siguranţă | Lipsa întreţinerii capitale |
| Monitorizarea îndeplinirii standardelor de siguranţă | Defectare scară rulantă (U) | Încălcarea standardelor de mediu | Lipsa curăţeniei |
| Congestie | Satisfacţia clientului / timpul de reacţie la | Nelivrare de apă pentru o perioadă ce depăşeşte o | Sistem de securitate (relevantă în cazul închisorilor) |
| reclamaţiile clienţilor | anumită limită de timp [U] | ||
|---|---|---|---|
| Întreruperea neplanificată a prestării serviciului | Asigurarea accesului de la clădire la şoseaua principală | ||
| Fluidizarea traficului după producerea unor accidente | Alimentarea cu apă potabilă/apă caldă | ||
| Deszăpezire | Întreţinerea sistemelor de securitate | ||
| Imposibilitatea de a respecta Planul de Măsuri în Situaţii de Urgenţă | Performanţa centrelor de prim- ajutor / gradul de prealuare a apelurilor | ||
| Penalizări diferenţiate între orele cu trafic de vârf şi traficul de noapte | Standardul minim al facilităţilor (bucătării/ duşuri) |
4.3 Exemplu de plată de disponibilitate
Mecanismul de plată specific unui Contract de concesiune poate fi deosebit de complex. De cele mai multe ori, Mecanismul de plată este detaliat sub forma unei anexe la Contractul de concesiune.
Cu toate acestea, trebuie subliniat că un astfel de mecanism trebuie să fie, de asemenea:
a)Eficient;
b)Măsurabil;
c)Comprehensiv;
d)Echilibrat sub aspectul alocării riscurilor şi
e)Transparent.
Echilibrarea acestor elemente poate reprezenta o adevărată provocare. Un proiect de concesiune pentru construcţia, operarea şi întreţinerea unei autostrăzi, spre exemplu, în care plăţile vor fi efectuate pe bază de disponibilitate, după cum este descris mai jos, furnizează un model util pentru evidenţierea numeroaselor aspecte care vor trebui confruntate şi a modului în care aceste aspecte pot fi convertite într-un Mecanism de plată.
Complexitatea Mecanismului de plată poate varia între şi în cadrul sectoarelor.
Paragraful 5.4.3.1 Ipoteze referitoare la sistemul de deduceri
a)Să presupunem că etapa de operare din acest exemplu este de 25 de ani de la finalizarea construcţiei.
b)Plăţile unitare periodice vor fi efectuate trimestrial în euro, în funcţie de disponibilitatea autostrăzii.
c)Concesionarul va defini, în Oferta sa, plăţile brute de disponibilitate anuale pe baza a două componente: costuri de operare şi întreţinere („O I”) şi costuri de finanţare (serviciul datoriei - dobândă şi principal) şi rentabilitatea capitalului privat investit).
d)În vederea realizării plăţilor unitare trimestriale, plata brută anuală de disponibilitate este redusă proporţional, în funcţie de numărul de zile calendaristice din trimestrul respectiv.
Punctele de indisponibilitate vor fi cuantificate şi aplicate în funcţie de nivelul plăţilor unitare bazate pe anumite evenimente de indisponibilitate definite.
a)Fiecare eveniment va atrage valori diferite ale punctelor de indisponibilitate (1 euro = 1 punct), iar acestea pot avea, de asemenea, legătură cu: (a) lungimea zonei afectate; (b)
perioada de timp în care apare evenimentul; şi (c) momentul zilei în care apare evenimentul respectiv;
b)Aceste puncte de indisponibilitate, evaluate în acest mod, vor fi deduse din plăţile brute unitare trimestriale, din ambele componente (O I şi de finanţare);
c)Se vor aplica anumite ajustări la aceste plăţi trimestriale;
d)În caz de întârziere în finalizarea lucrărilor ce fac obiectul Contractului de concesiune, se va impune o penalizare financiară pe criteriu individual, bazată pe numărul de zile cu care a întârziat execuţia, după o perioadă de graţie convenită;
e)În vederea actualizării cu rata inflaţiei, va fi permisă numai indexarea componentei de costurilor O I, calculată faţă de indicele convenit pentru industria construcţiilor (IPC);
f)În cazul în care baza pentru indicele respectiv se modifică pe perioada derulării Contractului de concesiune, trebuie întreprinse demersurile corespunzătoare în vederea limitării eventualelor pierderi ale Concesionarului.
g)În eventualitatea în care nivelul cererii este mai mare sau mai mic decât cel previzionat la momentul demarării procedurii de atribuire, ajustarea componentelor de O I din cadrul plăţilor de disponibilitate poate fi realizată pentru orice fluctuaţii ale valorilor estimate mai mari de 10%; şi
h)Pentru a încuraja Concesionarii să performeze la standarde cât mai ridicate, se poate opera o ajustare a penalizărilor totale impuse pentru trimestrul respectiv, avându-se în vedere raportul penalizărilor din trimestrul respectiv faţă de penalizările medii ponderate pentru cele 4 trimestre anterioare.
Paragraful 5.4.3.2 Formulă generală pentru calcularea plăţii unitare totale
În vederea calculării plăţii periodice/ unitare totale se poate folosi următoarea formulă:
PND = { [PBTDOI * AT] – [PPTA* DF] } * I + PBTDF
Unde:
Plată Netă de Disponibilitate, şi anume Plata care se va efectua după efectuarea deducerilor Plată Brută Trimestrială de Disponibilitate pentru Operare Întreţinere („O I”)
Plată Brută Trimestrială de Disponibilitate pentru Finanţare Ajustarea Traficului
Puncte de Penalizare Totale Acumulate pentru Perioada curentă Factor de Deducere
I = Indexare( cu rata inflaţie)
O penalizare pe criteriu individual pentru întârziere în execuţie poate fi, de asemenea, dedusă din plata netă de disponibilitate datorată în prima perioadă (şi perioadele ulterioare, în cazul în care penalizarea pentru întârziere excede plata netă de disponibilitate datorată în primul trimestru) a etapei de operare.
4.4 Descrierea detaliată a componentelor formulei Paragraful 5.4.4.1 Plata brută de disponibilitate
Plata brută de disponibilitate (PBD) defineşte suma maximă de plată către Concesionar pentru prestarea serviciului la sau deasupra standardelor tehnice de performanţă, astfel cum sunt acestea definite în cuprinsul Contractului de concesiune, pentru fiecare an pe parcursul perioadei de Concesiune.
Cu alte cuvinte, plata brută de disponibilitate defineşte nivelul plăţilor anuale datorate Concesionarului înainte de calcularea oricăror deduceri. Plata brută de disponibilitate poate, de asemenea, varia de la un an la altul (a se vedea mai jos).
Plata brută de disponibilitate ofertată de către Concesionar poate viza două componente:
Plata brută de disponibilitate care acoperă costurile de operare şi întreţinere („O I”) (PBDOI);
şi
Plata brută de disponibilitate care acoperă costurile de finanţare, şi anume serviciul datoriei şi rentabilitatea capitalului propriu (PBDF).
Prin urmare, pentru orice an calendaristic:
PBD = PBDOI + PBDF
În Oferta depusă în cadrul procedurii de atribuire a Contractului de concesiune, Concesionarul va evidenţia preţuri (la nivelul datelor de bază) pentru ambele componente de mai sus pentru fiecare an de Concesiune, după cum este descris mai jos:
| An 1 | Dată | PBDOI | PBDF | PBD |
|---|---|---|---|---|
| 1 | 2010 | - | - | - |
| 2 | 2011 | - | - | - |
| 3 | 2012 | - | - | - |
Pentru anii care includ data finalizării construcţiei şi data încheierii Concesiunii, Concesionarul va furniza preţuri anuale pentru PBDF şi PBDOI în Oferta acestuia.
Paragraful 5.4.4.2 Data de bază moneda
Plăţile anuale brute de disponibilitate prezentate de către Concesionar în Oferta sa vor reprezenta nivelurile de preţ la „data de bază”. „Data de bază” va fi definită în Contractul de concesiune şi este adeseori aleasă drept data la care trebuie să fie depuse toate Ofertele în cadrul procedurii de atribuire.
În eventualitatea în care data de depunere a Ofertelor finale este prelungită, atunci data de bază va trebui prelungită în consecinţă.
În al doilea rând, va trebui definită moneda în care se va afectua plata. De obicei, aceasta va fi fie moneda locală, fie moneda finanţării pe termen lung, de exemplu: euro, astfel încât să se atenueze riscurile schimbului de curs valutar pe perioada derulării Contractului de concesiune.
Paragraful 5.4.4.3 Perioade de calcul
„Perioada de calcul” este perioada pentru care sunt calculate şi achitate plăţile efective de disponibilitate. Perioadele de calcul pot fi reprezentate de trimestre calendaristice.
Prima perioadă de calcul începe la data finalizării construcţiei şi se termină în ultima zi a trimestrului calendaristic în care se realizează finalizarea construcţiei (de exemplu: la 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie, sau 31 decembrie).
Ultima perioadă de calcul începe în prima zi a ultimului trimestru calendaristic înainte de data încheierii Contractului de concesiune (şi anume, la 1 ianuarie, 1 aprilie, 1 iulie sau 1 octombrie) şi se
termină la data încheierii Contractului de concesiune („Data încheierii contractului” este ultima zi a perioadei de Concesiune).
Prin urmare, toate celelalte perioade de calcul vor coincide şi vor fi armonizate cu trimestrele calendaristice.
Pentru clarificare, primul trimestru calendaristic în oricare an poate fi definit ca debutând la data de 1 ianuarie şi finalizându-se la data de 31 martie, al doilea trimestru calendaristic debutează la data de 1 aprilie şi se finalizează la data de 30 iunie, al treilea trimestru calendaristic debutează la data de 1 iulie şi se finalizează la data de 30 septembrie, iar al patrulea trimestru calendaristic debutează la data de 1 octombrie şi se finalizează la data de 31 decembrie.
În calcularea numărului total de zile din orice perioadă de calcul, sunt incluse, de obicei, toate zilele calendaristice atât data de debut, cât şi cea de finalizare.
În final, în vederea clarificării, indicele „n” este utilizat, uneori, pentru a se referi la o perioadă de calcul (trimestrială) specifică, iar indicele „c” este utilizat pentru a se referi la un an calendaristic specific.
Un an calendaristic va fi definit în contract ca debutând la data de 1 ianuarie şi finalizându-se la data de 31 decembrie.
Paragraful 5.4.4.4 Plata trimestrială brută de disponibilitate
Plata trimestrială brută de disponibilitate (PTBD) este acea parte din plata anuală brută de disponibilitate plătibilă Concesionarului pentru o perioadă trimestrială „n” în anul calendaristic „c”.
Plata trimestrială brută de disponibilitate este calculată pe baza următoarei formule:
PTBD = PTBDOI + PTBDF
unde:
PBTDOI = PBDOI * DP/DY şi
PTBDF= PBDF * DP/DY
Pentru Perioada de Calcul „n”:
Plata Brută trimestrială de Disponibilitate
Plata Brută trimestrială de Disponibilitate pentru O I Plata Brută trimestrială de Disponibilitate pentru Finanţare
Plata Brută de Disponibilitate pentru O I pentru Anul Calendaristic „c” în care este inclusă Perioada de Calcul „n” Plata Brută de Disponibilitate pentru Finanţare în Anul Calendaristic „c” în care este inclusă Perioada „n”
Valoarea cea mai mică dintre numărul de zile din Perioada „n” şi 90 de zile
360 de zile
Exemplu de calcul a Plăţii brute trimestriale de disponibilitate (PBTD)
Prima Perioadă de Calcul începe la Data Finalizării Execuţiei Lucrărilor, care este 7 martie 2011, şi se încheie la finalul trimestrului calendaristic respectiv, şi anume, la data de 31 martie 2011 inclusiv. Prin urmare, numărul de zile din Prima Perioadă de Calcul este de 25.
Plăţile Brute de Disponibilitate pentru Finanţare şi pentru O I, calculate pentru anul 2011, sunt de 15,3 milioane euro
şi 6,1 milioane euro respectiv (după cum acestea sunt prevăzute în cuprinsul Ofertei Concesionarului).
Pe baza acestor asumpţii, Plata Trimestrială Brută de Disponibilitate (PTBD) plătibilă pentru Prima Perioadă de Calcul este calculată după cum urmează:
PBTD = PBDF * DP/DY + PBDOI * DP/DY
= 15,3 * 25/360 + 6,1 * 25/360
= 1.486.110 euro
Unde:
Plata Brută trimestrială de Disponibilitate pentru Prima Perioadă de Calcul
Plata Brută de Disponibilitate pentru Finanţare, calculată pentru Anul Calendaristic 2011, care este de 15,3 milioane euro
Plata Brută de Disponibilitate pentru O I, calculată pentru Anul Calendaristic 2011, care este de 6,1 milioane euro Mai mică decât numărul de zile din Prima Perioadă de Calcul (25 de zile) şi 90 de zile
DY = 360 de zile
Paragraful 5.4.4.5 Penalizare pentru finalizarea cu întârziere a lucrărilor de construcţie
Este un lucru obişnuit ca în orice Mecanism de plată de disponibilitate să existe penalizări impuse pentru întârziere în executare.
Data la care construcţia autostrăzii ar trebui finalizată şi certificată conform prevederilor contractale, este denumită, de obicei, drept „Data scadentă”.
Data la care lucrările sunt efectiv finalizate şi certificatul de executare a lucrărilor de construcţie este efectiv emis – care poate fi ulterioară sau anterioară datei specificate în Contractul de concesiune – este denumită, de obicei, „Data finalizării construcţiei ”.
„Data încheierii contractului” este definită, de obicei, drept data care survine la o perioadă fixă de timp, de exemplu 25 de ani, de la „Data scadentă”, sau pentru atâta timp cât se estimează că respectiva Concesiune va rămâne operaţională.
Obligaţia Autorităţii contractante de a plăti plăţile brute pentru serviciile Concesionarului va începe, de obicei, la „Data finalizării construcţiei ”şi se va termina la „Data încheierii contractului”. Această perioadă este adeseori definită drept „Perioada de disponibilitate”.
Sfârşitul „Perioadei de disponibilitate” nu este revizuită de obicei dacă, din culpa Concesionarului,
„Data finalizării construcţiei” este diferită de „Data scadentă”. Astfel, în cazul în care „Data finalizării construcţiei” survine după „Data scadentă”, atunci plăţile de disponibilitate se vor efectua pentru o perioadă mai mică de 25 de ani. Autoritatea contractantă nu va fi, în general, răspunzătoare pentru nicio plată anticipată către Concesionar datorată finalizării cu întârziere a construcţiei autostrăzii.
„Perioada de tranziţie” este adeseori definită drept perioada care începe în prima zi de după „Data scadentă” şi se încheie după 60 de zile. În eventualitatea în care „Data finalizării construcţiei” se încadrează în „Perioada de tranziţie”, nu se impune nicio penalizare pentru executarea cu întârziere.
Pe de altă parte, în eventualitatea în care „Data finalizării construcţiei” este ulterioară încheierii
PEI = LD * F
Unde:
PEI = Penalizare pentru Executarea cu Întârziere, de exemplu: în euro
„Perioadei de tranziţie”, este normal să se impună o penalizare pentru executarea cu întârziere. Penalizarea pentru executarea cu întârziere a lucrărilor poate fi calculată pe baza următoarei formule:
LD = Numărul total de zile dintre finalul Perioadei de Tranziţie şi Data Finalizării Construcţiei. Ultima zi a Perioadei Tranzacţiei şi Data Finalizării Construcţiei nu sunt incluse în acest calcul.
F = Penalizare pe zi de întârziere (de exemplu: 250.000 euro pe zi: acesta reprezintă un element de negociere între Autoritatea contractantă şi Concesionar înainte de semnarea Contractului de concesiune).
În eventualitatea în care este impusă o penalizare pentru executarea cu întârziere, prima plată netă de disponibilitate plătibilă este redusă în consecinţă, cu penalizarea pentru executarea cu întârziere.
În cazul în care penalizarea pentru executarea cu întârziere depăşeşte valoare primei plăţi nete de disponibilitate plătibilă, atunci nu se va efectua nicio plată către Concesionar până când suma plăţilor nete de disponibilitate reţinute de către Autoritatea contractantă nu egalează valoarea penalizării pentru executarea cu întârziere.
Paragraful 5.4.4.6 Simulare de calcul a penalizării pentru executarea cu întârziere
„Data scadentă” definită în cadrul Contractului de concesiune este, în exemplu, 15 ianuarie 2011. Data finalizării construcţiei este 3 aprilie 2011. „Perioada de tranziţie”, care este de 60 de zile, începe la data de 16 ianuarie 2011 şi se finalizează la data de 16 martie 2011.
Prin urmare, numărul total de zile dintre finalul „Perioadei de tranziţie” (16 martie 2011) şi „Data finalizării construcţiei” (3 aprilie 2011) este de 17 zile.
Pe baza acestor prezumţii, penalizarea pentru executare cu întârziere a lucrărilor este calculată după cum urmează:
PEI = LD * F = 250.000 * 17 = 4.250.000 euro
Unde:
Penalizarea pentru Executarea cu Întârziere
Numărul de zile dintre finalul Perioadei de Tranziţie (16 martie 2011) şi Data Finalizării Construcţiei (3 aprilie 2011), care este de 17 zile
Penalizare pe zi de întârziere (250.000 euro pe zi)
Paragraful 5.4.4.7 Plata netă de disponibilitate
Plata netă de disponibilitate („PND”) este suma efectivă plătită Concesionarului în baza prevederilor Contractului de concesiune, cu alte cuvinte după ce s-au aplicat deducerile pentru indisponibilitate. Plata netă de disponibilitate este calculată la finalul fiecărei perioade de calcul.
Plata netă de disponibilitate pentru o perioadă de calcul determinată „n”, înainte de orice ajustare cu rata inflaţiei, se calculează în conformitate cu următoarea formulă generală:
PND = PBTDF + PBTDOI – AD
Unde:
Plata Netă de Disponibilitate pentru Perioada „n”
Plata Brută Trimestrială de Disponibilitate pentru O I în Perioada „n”
Plata Brută Trimestrială de Disponibilitate pentru Finanţare în Perioada „n” Totalul Deducerilor din Plata de Disponibilitate pentru Perioada „n”
De obicei, deducerile din plata de disponibilitate sunt incluse în calculul plăţii nete de disponibilitate numai pentru perioada de calcul în care se produc evenimente de indisponibilitate sau în care specificaţiile tehnice de performanţă nu sunt respectate.
În plus, orice deducere corespunzătoare producerii unui eveniment de indisponibilitate ar trebui inclusă numai o dată în calculul plăţii nete de disponibilitate.
Cu toate acestea, dacă un eveniment de indisponibilitate se prelungeşte pe o durată mai lungă decât perioada de calcul, atunci deducerea se va extinde la mai multe perioade de calcul, proporţional cu numărul de zile din cadrul fiecărei perioade în care apare indisponibilitatea.
În cazul în care, în cadrul unei perioade specifice de calcul există mai multe evenimente de indisponibilitate de acelaşi tip, deducerile se calculează pentru fiecare caz în parte din perioada respectivă.
În cazul în care plata netă de disponibilitate calculată pentru o perioadă de calcul determinată „n” bazată pe formula de mai sus este negativă, atunci plata netă de disponibilitate ce îi revine Concesionarului pentru perioada de calcul „n” este egală cu zero. Valoarea negativă rezultată nu este, de obicei, reportată în nicio perioadă de calcul ulterioară. În scopul evitării oricărui dubiu, deducerile pentru cazuri de indisponibilitate pot cuprinde nu numai plata brută trimestrială de disponibilitate pentru O I, ci şi plata brută trimestrială de disponibilitate pentru finanţare.
Cu toate acestea, numărul total de puncte de indisponibilitate pentru această perioadă de calcul poate fi utilizat în calculul factorului de deducere pentru perioadele ulterioare.
Paragraful 5.4.4.8 Simulare de calcul pentru plăţiile nete de disponibilitate
Plăţile brute trimestriale de disponibilitate pentru O I şi pentru finanţare calculate pentru a treia perioadă de calcul sunt, în acest exemplu, de 4,3 milioane euro şi respectiv 14,6 milioane euro.
Totalul deducerilor din plata de disponibilitate pentru cea de-a treia perioadă de calcul (şi anume, „n” = 3) este de 1,7 milioane euro.
Pe baza prezumţiilor de mai sus, plata netă de disponibilitate pentru a treia perioadă de calcul este calculată după cum urmează:
PND = PBTDOI + PBTDF - AD
= 14,6 + 4,3 – 1,7
= 17,2 milioane euro Unde:
PND = Plata Netă de Disponibilitate pentru a treia Perioadă de Calcul
PBTDOI = Plata Brută Trimestrială de Disponibilitate pentru O I pentru a treia Perioadă de Calcul, care este de 4,3 milioane euro
PBTDF = Plata Brută Trimestrială de Disponibilitate pentru Finanţare pentru a treia Perioadă de Calcul, care este de 14,6 milioane euro
AD = Totalul Deducerilor din Plata de Disponibilitate pentru a treia Perioadă de Calcul, care este de 1,7 milioane euro
Paragraful 5.4.4.9 Definiţia „disponibilităţii”
Contractul de Concesiune va defini termenul de disponibilitate.
Disponibilitate caracterizează starea fizică şi funcţională a unei autostrăzi concesionate, astfel încât aceasta să respecte specificaţiile tehnice de calitate şi să nu există obstacole sau alte impedimente în desfăşurarea traficului. În cazul în care autostrada şi serviciile furnizate în legătura cu aceasta nu respectă specificaţiile tehnice de calitate într-o anumită peioadă de calcul, se aplică deducerile pentru indisponibilitate.
De obicei, se consideră că autostrada este disponibilă atunci când respectă cerinţele stabilite pentru utilizarea la parametrii proiectaţi, când este liberă de orice obstacole şi când nu există evenimente de indisponibilitate care ar limita viteza de rulare.
Atunci când criteriile de mai sus nu sunt respectate, autostrada este considerată indisponibilă. Un
„Eveniment de indisponibilitate” se referă, de obicei, la o situaţie în care:
a)Partea carosabilă, total sau parţial, banda de urgenţă, trotuarul sau pista de bicicletă sunt închise, din orice motiv; sau
b)Este impusă o limitare a vitezei de rulare, pe toată sau numai pe o porţiune a lungimii autostrăzii, fie din cauza unor lucrări de întreţinere, inspecţii, investigaţii sau controale sau oricăror alte acţiuni desfăşurate de către Concesionar, sub-antreprenorii acestuia, sau de către orice altă parte sau din cauza oricărei neglijenţe a Concesionarului sau a oricărei alte persoane autorizate de către Concesionar; sau
c)O limitare a vitezei de rulare impusă ca urmare a nerespectării unor specificaţii tehnice de calitate.
În cazul în care se produce un eveniment de indisponibilitate pe o porţiune redusă cu impact asupra mai multor kilometri de autostradă, atunci penalizarea se calculează pentru întreaga porţiune afectată.
În cazul în care un tip de eveniment de indisponibilitate se produce simultan pe mai multe tronsoane ale autostrăzii sau se repetă de câteva ori într-o perioadă de calcul, atunci fiecare situaţie de indisponibilitate este considerată un eveniment de indisponibilitate distinct şi se penalizează în consecinţă.
Paragraful 5.4.4.10 Indisponibilitate excepţională
Nu se efectuează, în mod normal, nicio deducere din plata de disponibilitate în cazul producerii unui accident rutier.
Cu toate acestea, se vor lua fără întârziere măsuri pentru reluarea traficului după accident şi după ce este permisă eliberarea părţii carosabile de vehiculelor implicate în accident. În mod obişnuit, disponibilitatea ar trebui reluată cel puţin într-o perioadă expres prevăzută şi indicată în ore, după cum este aceasta definită în Contractul de concesiune. În cazul în care acest lucru nu este posibil, după expirarea perioadei expres stabilite în contract, se poate impune o deducere corespunzătoare din plata de disponibilitate.
Deducerile din plata de disponibilitate nu sunt efectuate, de obicei, în cazurile în care indisponibilitatea este cauzată de acţiunile sau neglijenţa altor persoane sau instituţii decât Concesionarul sau sub- antreprenorii acestuia.
În eventualitatea în care există o limitare a vitezei din cauza condiţiilor atmosferice nefavorabile, ceea ce are drept rezultat o încălcare a specificaţiilor tehnice de performanţă în furnizarea serviciului respectiv, de obicei nu se aplică nicio deducere din plata de disponibilitate corespunzătoare perioadei de producere a evenimentului de indisponibilitate, respectiv perioadei de intervenţie pentru remediere.
După finalul perioadei de intervenţie pentru remediere, ar trebui reluată operarea autostrăzii cu respectarea specificaţiilor tehnice de calitate prevăzute în contract. În cazul în care este necesară o limitare a vitezei ulterior realizării lucrărilor de interevenţie pentru remediere, de obicei se aplică deduceri din plata de disponibilitate.
Paragraful 5.4.4.11 Deduceri totale din plata de disponibilitate
Deducerile totale din plata de disponibilitate în perioada de calcul „n” sunt definite după cum urmează:
ADn ADi
i 1
Unde:
NE
ADn = Totalul Deducerilor din Plata de Disponibilitate din Perioada de Calcul „n”
NE = Număr de Evenimente de Indisponibilitate din Perioada de Calcul „n”
ADi = Deduceri din Plata de Disponibilitate pentru Evenimentul de indisponibilitate „i”
Deducerile din plata de disponibilitate se vor aplica, în mod normal, pentru fiecare eveniment de indisponibilitate din perioada de calcul.
Simulare de calcul a deducerilor totale din Plata de Disponibilitate
În timpul celei de-a unsprezecea Perioade de Calcul (şi anume, „n” = 11) există cinci Evenimente de Indisponibilitate din cauza:
–Indisponibilităţii benzii pentru pietoni şi a pistei de biciclete;
–Indisponibilităţii benzii de pe stânga sensului de mers;
–Indisponibilităţii benzii de urgenţă de pe drepta sensului de mers şi
–2 Evenimente de Indisponibilitate care rezultă limitarea vitezei de rulare.
Deducerile din Plata de Disponibilitate calculate pentru fiecare dintre aceste Evenimente de Indisponibilitate sunt de
9.000 euro; 59.000 euro; 17.000 euro; 103.000 euro şi, respectiv, 27.000 euro.
Pe baza presupunerilor de mai sus, calculul Deducerilor Totale din Plata de Disponibilitate este după cum urmează:
AD11 ADi 9,000 59,000 17,000 103,000 27,000 215,000 EUR
i 1
Unde:
Totalul Deducerilor din Plata de Disponibilitate pentru a 11-a Perioadă de Calcul
Deduceri din Plata de Disponibilitate pentru un Eveniment de Indisponibilitate „i”, care sunt de 9.000 euro, 59.000 euro,
17.000 euro, 103.000 euro şi, respectiv, 27.000 euro.
5
În cazul în care un eveniment de indisponibilitate debutează într-o perioadă de calcul şi se termină în decursul altei perioade de calcul, deducerile din plata de disponibilitate aplicabile pentru calculul plăţii nete de disponibilitate pentru o perioadă specifică de calcul sunt realizate avându-se în vedere durata evenimentului de indisponibilitate care se produce în mod specific în cadrul perioadei de calcul respective.
Paragraful 5.4.4.12 Puncte de indisponibilitate şi aplicare
Calcularea punctelor pentru indisponibilitate şi, prin urmare, a deducerilor impuse (un Punct = 1 euro) pentru un eveniment specific este bazată, de obicei, pe următoarea formulă:
AD(x) = PBI * FT
Unde:
AD(x) = Deducerile pentru un Eveniment de Indisponibilitate specific „i” în perioada „n”
PBI = Puncte de Bază pentru Indisponibilitate aplicabile Evenimentului de Indisponibilitate „i”
FT = Factorul de Timp aplicabil pentru acest Eveniment de Indisponibilitate specific „i” în Perioada „n”
Simulare de calcul pentru operarea Deducerilor din Plata de Disponibilitate pentru un Eveniment de Indisponibilitate Specific
Se presupune că în timpul celui de-al treilea trimestru al anului calendaristic 2017, au existat 7 Evenimente de Indisponibilitate pe autostradă.
Al treilea Eveniment de Indisponibilitate („x”) reprezintă indisponibilitatea parţială a unei benzi de circulaţie într-una dintre direcţiile de mers.
Pe baza lungimii pe care se manifestă evenimentul de indisponibilitate (a se vedea mai jos, o explicaţie a modului în care lungimea are impact asupra deducerilor impuse), 5.360 Puncte de „Bază” pentru Indisponibilitate sunt calculate pentru Evenimentul de Indisponibilitate nr. 3.
Factorul Timp (a se vedea mai jos deviaţia pentru Factorul Timp) aplicabil Evenimentului de Indisponibilitate nr. 3 este măsurat ca fiind 19,6.
Pe baza presupunerilor de mai sus, Deducerea pentru Indisponibilitate aplicabilă la Evenimentul de Indisponibilitate nr. 3 este calculată după cum urmează:
AD (x)= PBI * FT = 5360 * 19,6 = 105.056 euro
Unde:
Deducere pentru un Eveniment de Indisponibilitate specific (şi anume, nr. 3) Puncte de „Bază” pentru Indisponibilitate şi anume, 5.360
Factorul Timp aplicabil pentru producerea Evenimentului de Indisponibilitate Nr.3, adică 19.6
În eventualitatea în care se impune o limitare a vitezei, chiar dacă Autostrada este în continuare „Disponibilă”, se poate impune o penalizare în funcţie de o formulă specifică detaliată în exemplele de mai jos.
Paragraful 5.4.4.13 Puncte de bază pentru indisponibilitate
Punctele de bază pentru indisponibilitate (PBI) sunt calculate în funcţie de importanţa evenimentului de indisponibilitate şi lungimea pe care se produce acesta.
Lungimea indisponibilă (LI) este definită ca fiind lungimea totală a autostrăzii aflată în stare de indisponibilitate. Lungimea indisponibilă este măsurată în kilometri şi este rotunjită la o zecimală.
În cazul în care lungimea secţiunii de autostradă afectată de producerea evenimentului de indisponibilitate se modifică în timpul unei perioade de calcul (de exemplu: porţiunea de autostradă se redeschide, dar cu o limitare a vitezei de rulare), atunci indisponibilitatea constatată după modificarea lungimii secţiunii afectate iniţial ar trebui considerată un eveniment de indisponibilitate separat.
Punctele de bază pentru indisponibilitate corespunzătoare fiecărui tip de evenimente de indisponibilitate sunt prezentate în tabelul de mai jos. Trebuie luat în considerare faptul că numărul efectiv de puncte şi valoarea acestora (corespunzătoare impactului lor) sunt supuse negocierii dintre Concesionar şi Autoritatea contractantă.
Tabelul 11: Puncte de bază pentru indisponibilitate aplicabile pentru fiecare tip de eveniment de indisponibilitate
| Tip de eveniment de indisponibilitate „i” | Descrierea evenimentului de indisponibilitate | Puncte de bază pentru indisponibilitate [„PBI”] [Un punct = 1 euro] |
| 1 | Toate benzile de circulaţie sunt indisponibile, inclusiv benzile de urgenţă | (de exemplu) 70 pe km |
| 2 | Pe aceeaşi direcţie de mers, banda de rulare stânga este indisponibilă, în timp ce banda de rulare dreapta este disponibilă. | (de exemplu) 460 pe km |
| 3 | Pe aceeaşi direcţie de mers, banda de rulare stânga este disponibilă, în timp ce banda de rulare dreapta este indisponibilă. | (de exemplu) 300 pe km |
| 4 | Toate benzile de circulaţie sunt indisponibile, benzile de urgenţă sunt disponibile | (de exemplu) 650 pe km |
| 5 | Limitare de viteză, iar Evenimentele de Indisponibilitate 1 – 4 sau 6 – 8 nu sunt predominante | (de exemplu) 373 pe km * [(Viteza de bază /viteză redusă) -1] * distanţa [NB. Penalizare maximă = echivalentă cu închiderea autostrăzii: Evenimentul 4]. |
| 6 | Banda pentru pietoni şi pista de biciclete sunt indisponibile | (de exemplu) 70 pe km |
| 7 | Toate benzile de circulaţie pe un sens sunt indisponibile iar traficul este direcţionat pe un drum care dispune numai de o bandă de circulaţie disponibile pentru utilizare pe fiecare sens de mers. | (de exemplu) 1.000 pe km |
| 8 | Toate benzile de circulaţie pe un sens sunt indisponibile iar traficul este direcţionat spre o autostradă paralelă. | (de exemplu) 800 pe km indisponibili, plus 1.500 pe km pentru distanţa suplimentară rezultată din redirecţionarea traficului. |
Exemplul nr. 1- Simulare pentru calcularea Punctelor de Bază pentru Indisponibilitate
Se observă că, în timpul unei anumite Perioade de Calcul, s-au produs 20 Evenimente de Indisponibilitate şi, în special, unul dintre aceste Evenimente de Indisponibilitate au condus la necesitatea de a se limita viteza de rulare la 70 km/h (a se vedea Evenimentul de Indisponibilitate 5 din Tabelul de mai sus).
Viteza de proiectare pe această porţiune de autostradă a fost de 130 km/h. Lungimea Indisponibilă este de 2,8 kilometri.
Pe baza acestor măsurători, Punctele de Bază pentru Indisponibilitate aplicabile acestui Eveniment de Indisponibilitate sunt calculate după cum urmează:
PBI = [ (limita de bază de viteză / limita de viteză redusă) – 1] * 373 * 2,8
= ( [130 / 70] - 1) * 373 * 2,8
= 0,86 * 1044,4 = 898,2
Valoarea PBI rezultată este apoi utilizată în formula:
AD (x) = PBI * FT [a se vedea mai jos pentru derivaţia FT]
Exemplul nr. 2: Simulare pentru calcularea Punctelor de Bază pentru Indisponibilitate
Se observă că, în timpul unei anumite Perioade de Calcul, s-au produs 20 de Evenimente de Indisponibilitate, dintre care unul a vizat indisponibilitatea părţii carosabile şi devierea traficului pe o rută alternativă ( tipul de Eveniment 8). Lungimea indisponibilităţii a fost de 24,6 km, în timp ce devierea traficului s-a făcut pe o lungime de 35 km.
Pe baza acestor măsurători şi presupunând că Punctele de Indisponibilitate pentru tipul de Eveniment nr. 8 au avut la bază valorile din Tabelul de mai sus, Punctele de Bază pentru Indisponibilitate (PBI) aplicabile acestui Eveniment se calculează după cum urmează:
PBI [Ev 9] = 800 * (lungimea carosabilului închis) + 1.500 * (lungimea devierii– lungimea secţiunii afectate de indisponibilitate)
= 800 * 24,6 + 1.500 * (35,0 – 24,6) = 19.680 + (1.500 * 10,4) = 19.680 + 15.600 = 35.280
Paragraful 5.4.4.14 Factorul Timp
Se presupune că fiecare zi a săptămânii este împărţită în perioade de timp a câte 12 ore fiecare („Perioade de timp”).
„Perioadele de timp” sunt împărţite în categoriile A şi B, după cum se arată în Tabelul 12 reprodus mai jos. Multiplicatorii corespunzători fiecărei „Perioade de timp” din categoriile specificate sunt definiţi în tabelul 13 reprodus mai jos.
„Factorul timp” (FT) este calculat ca sumă a „Multiplicatorilor corespunzători perioadei de timp” (MPT) care se aplică intervalului în care se produce un eveniment de indisponibilitate, luându-se în considerare inclusiv perioada în cuprinsul căreia evenimentul de indisponibilitate începe, respectiv cea în care acesta se încheie.
FTi MPTt
t 1
Unde:
FTi = Factorul Timp aplicabil pentru Evenimentul de Indisponibilitate „i”
EP = Numărul total al Perioadelor de Timp în care se produce Evenimentul de Indisponibilitate „i” MPT = Multiplicatorul aplicabil Perioadei de timp determinate „t” (MPT)
EP
Formula pentru calcularea „Factorului timp” aplicabil unui eveniment de indisponibilitate specific poate fi:
Tabelul 12: Perioadele de timp şi categoriile specifice aplicabile în cazul unor evenimente de indisponibilitate ce afectează ambele sensuri de rulare pe autostradă
| Perioada de timp Categorii | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Nr. | Ore | Luni | Marţi | Miercuri | Joi | Vineri | Sâmbătă | Duminică |
| 1 | 0.00 – 1.59 | B | B | B | B | B | B | B |
| 2 | 2.00 – 3.59 | B | B | B | B | B | B | B |
| 3 | 4.00 – 5.59 | B | B | B | B | B | B | B |
| 4 | 6.00 – 7.58 | A | A | A | A | A | A | A |
| 5 | 8.00 – 9.59 | A | A | A | A | A | A | A |
| 6 | 10.00 – 11.59 | A | A | A | A | A | A | A |
| 7 | 12.00 – 13.59 | A | A | A | A | A | A | A |
| 8 | 14.00 – 15.59 | A | A | A | A | A | A | A |
| 9 | 16.00 – 17.59 | A | A | A | A | A | A | A |
| 10 | 18.00 – 19.59 | A | A | A | A | A | A | A |
| 11 | 20.00 – 21.59 | A | A | A | A | A | A | A |
| 12 | 22.00 – 23.59 | B | B | B | B | B | B | B |
Multiplicatorii pentru perioada de timp aplicabili fiecărei categorii pot fi:
Tabelul 13: Multiplicatori pentru perioada de timp
| Categorie | Descriere | Multiplicatori pentru perioada de timp |
|---|---|---|
| A | Ore de trafic intens | 1,00 |
| B | Ore de trafic normal sau redus | 0,60 |
Simulare de calculare a Factorului de Timp
Evenimentul de Indisponibilitate nr. 4 începe la data de 12 iulie 2017, care este o zi de luni, la ora 21:35 şi se termină la data de 13 iulie 2017, care este marţi, la ora 06:37.
În total, Evenimentul de Indisponibilitate nr. 4 se produce pe durata a şase Perioade de Timp, iar categoriile de timp aplicabile fiecărei Perioade de Timp sunt A, B, B, B, B, A.
Multiplicatorul pentru Perioada de Timp pentru categoria de timp B este 0,60, iar pentru categoria de timp A este 1,0.
Prin urmare, Multiplicatorii corepsunzători fiecărei Perioade de Timp în care se produce Evenimentul de Indisponibilitate nr. 4 sunt 1,0; 0,6; 0,6; 0,6; 0,6 şi, respectiv, 1,0.
Pe baza valorilor de mai sus, Factorul de Timp aplicabil pentru Evenimentul de Indisponibilitate nr. 4 este calculat după cum urmează:
FT4 MPTt 1.0 0.6 0.6 0.6 0.6 1.0 4.4
t 1
Unde:
FT4 = Factorul de Timp aplicabil pentru Evenimentul de Indisponibilitate nr. 4 (FT) MPTt =Multiplicatorul aplicabil Perioadei de Timp t (MPT)
6
4.5 Ajustarea cu rata inflaţiei şi indexarea Paragraful 5.4.5.1 Indexarea
Concesionarul va prezenta în cuprinsul Ofertei sale un grafic pentru plăţile anuale brute de disponibilitate atât pentru componenta PBDOI, cât şi pentru PBDF.
În cadrul fiecărui an calendaristic, plăţile de disponibilitate urmează a fi efectuate trimestrial către Concesionar (PBTDOI + PBTDF), fiind calculate în raport de numărul de zile din fiecare perioadă de calcul, cu un maxim anual de 360 de zile în fiecare an corespunzător Plăţii brute de disponibilitate pentru anul respectiv.
Având în vedere că sunt efectuate deduceri din plata de disponibilitate trimestrială şi o ajustare cu rata inflaţiei, în final rezultă o valoare a Plăţii nete de disponibilitate („PND”), care reprezintă suma plătită efectiv Concesionarului.
Indexarea cu rata inflaţiei este calculată numai pentru costurile de operare şi întreţinere, ulterior operării deducerilor (şi, dacă este cazul, a penalizărilor pentru executarea cu întârziere a lucrărilor) din plata de disponibilitate. În mod normal, indexarea nu se va aplica şi costurilor de finanţare, deoarece acestea vor fi ferm stabilite la momentul închiderii financiare.
În cadrul Contractului de concesiune va trebui convenită o rată de indexare între cele două părţi. De exemplu, indexarea ar putea avea la bază fluctuaţiile Indicelui preţurilor de consum (IPC) pentru România.
Data de bază va fi, de asemenea, convenită între Concesionar şi Autoritatea contractantă, şi aceasta ar putea fi data – sau jumătatea perioadei de calcul dinaintea datei – la care sunt depuse Ofertele sau data închiderii financiare. Acest aspect va fi supus negocierii.
Inginerul independent va certifica valoarea costurilor de O I în cadrul fiecărei Plăţi nete de disponibilitate anterior realizării acesteia.
Calcularea Plăţii nete de disponibilitate după ajustarea cu rata inflaţiei este definită mai jos.
PND = PTDF + (PTDOI – AD) * I
Unde (pentru Perioada de Calcul „n”):
PND = Plata Netă de Disponibilitate pentru Perioada „n”
PTDF = Plata Trimestrială de Disponibilitate pentru Finanţare pentru Perioada „n” PTDOI = Plata Trimestrială de Disponibilitate pentru O I pentru Perioada „n”
I = Factor de Indexare pentru Perioada „n”, calculat ca mai jos.
AD = Totalul Deducerilor din Plata de Disponibilitate pentru Perioada „n”
Simulare de calcul a Plăţii Nete de Disponibilitate pentru perioada de calcul aferentă Trimestruuil III, anul 2016
Se presupune că Plata de disponibilitate brută aferentă, ca bază, pentru anul 2016 este de 20,0 milioane euro, sumă în care componentele PTDF şi PTDOI sunt egale cu 12,7 milioane euro şi, respectiv, 7,3 milioane euro fiecare.
Al III-lea trimestru al anului 2016 are 92 de zile, astfel încât valorile corespunzătoare PBTDF şi PBTDOI sunt calculate ca un raport 92/360 din sumele PBDF şi, respectiv, PBDOI, şi anume, 3,246 milioane euro şi 1,866 milioane euro.
[NB numărul total de zile care poate fi luat în considerare pentru anul 2016 este de 360 zile].
Deducerile din Plata de disponibilitate brută aferentă celui de-al III-lea trimestru al anului 2016 şi calculate în raport de specificaţii tehnice de performanţă prevăzute în Contractul de concesiune sunt evaluate la 0,350 milioane euro.
Factorul de Indexare pentru al treilea trimestru al 2016 (a se vedea mai jos) este 1,371.
Pe baza presupunerilor de mai sus, Plata Netă de Disponibilitate pentru anul calendaristic 2016 este calculată după cum urmează:
PND = PBTDF + (PTBDOI – AD) * I
= 3,246 + (1,866 – 0,350) * 1,371
= 5,323 milioane euro
Unde (pentru Perioada de calcul aferentă trimesturlui al III-lea, anul 2016):
PND = Plata Netă de Disponibilitate pentru trimestrul al treilea 2016
Plata Brută Trimestrială de Disponibilitate pentru Finanţare aferentă celui de- al III-lea trimestru al anului 2016 Plata Brută Trimestrială de Disponibilitate pentru O I aferentă celui de- al III-lea trimestru al anului 2016
I = Factor de Indexare corespunzătorTrimestrul III, anul 2016, definit mai jos.
Totalul Deducerilor din Plata de Disponibilitate Brută aferentă celui de- al III-lea trimestru al anului 2016
Paragraful 5.4.5.2 Factor de indexare
Factorul de indexare reprezintă o cuantificare a ratei inflaţiei într-o anumită perioadă de calcul în raport de nivelul preţului din data de bază. Se presupune că factorul de indexare este bazat pe un indice al preţurilor de consum din România publicat de către Institutul Naţional de Statistică (în continuare: INS). Factorul de indexare poate fi calculat în conformitate cu formula de mai jos:
I = CWP / BCWP
Unde (în Perioada de Calcul „n”):
Factorul de Indexare pentru Perioada de Calcul „n”
Indicele Preţurilor de consum din România publicat de către INS pentru a doua lună calendaristică din Perioada „n”
Indicele de Bază, care este Indicele preţurilor de consum din România publicat de către INS pentru ultima lună calendaristică din trimestrul în care este inclusă Data de Bază
Factorul de Indexare este rotunjit la trei zecimale. De obicei, aceşti indici sunt făcuţi publici lunar (vezi https://statistici.insse.ro/ipc).
Simulare de calcul a Factorului de Indexare pentru Trimestrul al III-lea 2016
Data de Bază se consideră a fi 15 mai 2008.
Indicele preţurilor de consum din România publicat de către INS pentru ultima lună a celui de-al doilea trimestru (şi anume, iunie) a Anului 2008 este 111,1.
Indicele preţurilor de consum din România publicat de către INS pentru luna august 2016 şi publicat în 27 septembrie 2016 este 152,3.
Factorul de Indexare pentru Trimestrul al III-lea 2016 este calculat după cum urmează: I = CWP (x) / BCWP
= (152,3 / 111,1) = 1,371
Unde:
Factorul de Indexare pentru Trimestrul al III-lea 2016
Indicele preţurilor de consum din România corespunzător lunii august 2016.
Indicele de Bază, care este Indicele preţurilor de consum din România publicat de către INS pentru ultima lună a celui de- al doilea trimestru (şi anume, iunie) al anului 2008 şi care este 111,1.
Paragraful 5.4.5.3 Ajustarea datelor privind baza de indexare
Nu este neobişnuit ca institutele de statistică să modifice anul de bază utilizat pentru calcularea indicilor cu unul mai recent pe perioada duratei de viaţă a unei Concesiuni.
Factorul de indexare utilizat pentru indexarea plăţilor nete de disponibilitate pentru O I este calculat ca fiind raportul dintre indicele preţurilor de consum din România corespunzător unei anumite perioade de calcul şi indicele de bază (şi anume indicele preţurilor de consum din România pentru ultima lună a trimestrului în care este inclusă data de bază).
În eventualitatea unei modificări a datei de bază a indicelui:
I (ajst) I
BCWP
NBCWP
Unde, pentru Perioada „n”:
Factorul de Indexare pentru Perioada „n” după ajustare, conform modificării Datei de Bază pentru indici. Factorul de Indexare neajustat pentru Perioada „n”.
Indicele preţurilor de consum din România publicat de către INS pentru Data la care baza pentru indici s-a modificat, calculată faţă de data de bază iniţială pentru indici.
NBCWP = Indicele Preţurilor de Consum din România publicat de către INS la Data de Bază contractuală, după cum este aceasta calculată faţă de data de bază iniţială pentru indici.
În eventualitatea în care data de bază sau valoarea utilizată pentru stabilirea indicelui preţurilor de consum din România se modifică, atunci indicele publicat pentru perioada de calcul „n” se va raporta la o dată de bază diferită sau o perioadă diferită faţă de cea utilizată pentru calcularea indicelui de bază la momentul depunerii Ofertelor finale. Prin urmare, indicele pentru perioada de calcul „n” trebuie să fie recalculat cu utilizarea noului indice de bază. Baza pentru ajustare se calculează după cum urmează
:
Simulare de calcul a Ajustării Bazei pentru Indici
Data de bază iniţială pentru Indici a fost anul 2005 (Index = 100,0) Data de Bază contractuală a fost 15 mai 2008.
Indicele preţurilor de consum din România publicat de către INS pentru ultima lună a celui de-al doilea trimestru (şi anume, iunie) a anului calendaristic 2008, în care este inclusă Data de Bază, a fost de 105,13.
În 2010, INS a modificat Data de Bază pentru calcularea indicilor din 2005 până în 2010. Indicele preţurilor pentru Lucrări de Construcţii publicat în anul 2010 a fost de 129,13.
La data de 27 decembrie 2013, INS a publicat Indicele Preţurilor pentru România pentru a doua lună a celui de- al IV-lea trimestru al anului 2013, acesta fiind 117,52. [NB. Data de Bază pentru acest indice a fost 2010 (2010=100,00)].
Având în vedere că Datele de Bază utilizate pentru calcularea Indexării s-au modificat faţă de momentul la care s- a semnat Contractul de concesiune, indicele pentru a doua lună calendaristică a celui de-al IV-lea trimestru al anului 2013 trebuie ajustat pentru a reflecta modificarea.
Pe baza prezumţiilor de mai sus, Factorul de Indexare ajustat pentru al IV-lea trimestru din anul 2013 se calculează după cum urmează:
I (ajst) I
BCWP
NBCWP
1,175 129,13 1,443
105,13
Unde, pentru Perioada „n”:
Factorul de Indexare pentru trimestrul al IV-lea 2013 după ajustarea pentru o modificare a Datei de Bază pentru indici.
Factorul de Indexare iniţial pentru trimestrul al IV-lea 2013 (= 117,52/100).
Indicele preţurilor de consum din România publicat de către INS pentru Data de bază modificată, după cum este aceasta calculată faţă de Data de bază iniţială pentru indici, şi anume 129,13.
Indicele preţurilor din România publicat de către INS la Data de Bază contractuală, după cum este aceasta calculată faţă de Data de bază iniţială pentru indici, şi anume 105,13.
Paragraful 5.4.5.4 Ajustarea volumului de trafic
Volumul de trafic pe autostradă va afecta volumul lucrărilor de O I care trebuie realizate în vederea respectării specificaţiilor tehnice de calitate prevăzute în contract.
Plăţile brute anuale de disponibilitate, aşa cum sunt acestea definite în Contractul de concesiune, se vor baza, de regulă, pe volumul de trafic previzionat, aşa cum acesta a fost estimat de către Autoritatea contractantă şi furnizat Ofertantului în cuprisul Documentaţiei de atribuire. În eventualitatea în care volumul de trafic efectiv este diferit de estimările iniţiale, cheltuielile pentru operare întreţinere se vor modifica în vederea respectării prevederilor contractuale.
Este în general acceptat faptul că se vor oferi compensaţii Concesionarului pentru costuri mai mari de întreţinere ca urmare a unui volum de trafic mai mare decât cel previzionat. Pentru a compensa Concesionarul pentru costuri de O I suplimentare, care apar ca urmare a unui volum de trafic mai mare decât cel previzionat iniţial, sau, dimpotrivă, în cazul unui volum de trafic mai redus decât cel anticipat (şi care au ca efect scăderea veniturilor din plăţi de disponibilitate ale Concesionarului), se va opera o ajustare a volumului de trafic.
Ajustarea volumului de trafic are, de cele mai multe ori, la bază numărul de vehicule grele înregistrate pe autostradă, în comparaţie cu cel previzionat. Un vehicul greu este definit drept un vehicul a cărui greutate totală depăşeşte 15 tone.
Ajustarea volumului de trafic se realizează anual, retroactiv, în prima perioadă de calcul după încheierea fiecărui an de operare, când datele referitoare la trafic devin disponibile, şi se aplică plăţilor
corespunzătoare perioadei de calcul respective, precum şi celorlalte trei perioade anterioare din anul calendaristic.
De obicei, ajustarea volumului de trafic se aplică numai valorilor PBDOI, înainte de orice alte ajustări.
Previziunile referitoare la trafic şi cele reale înregistrate vor fi cele agregate, corespunzătoare traficului pe autostradă în ambele sensuri de rulare, în fiecare an calendaristic de operare. Măsurătorile efective ale traficului vor fi făcute de către Concesionar, şi confirmate de către inginerul independent. În eventualitatea în care perioada de operare evaluată reprezintă mai puţin de un an calendaristic (cum poate fi cazul la începutul şi la finalul perioadei de concesiune), atunci previziunile şi măsurătorile pentru trafic se vor face pe o bază proporţională.
În cazul în care volumul de trafic efectiv pe perioada unui anumit an calendaristic se înscrie, de exemplu, în marja +/-10% faţă de volumul traficului previzionat pentru anul calendaristic respectiv, atunci se poate conveni a nu se considera necesară operarea unei ajustări a traficului pentru anul calendaristic respectiv.
În cazul în care volumul de trafic efectiv într-un anumit an calendaristic este în afara limitelor menţionate mai sus, atunci ajustările specifice se vor aplica la valorile PBDOI în conformitate cu următoarea formulă:
PBDOI (ajst.) = PBDOI * AT = PBDOI * TA /TA(f)
Unde, pentru orice an calendaristic din Perioada de Disponibilitate:
Plata Brută de Disponibilitate pentru O I după ajustarea corespunzătoare „Volumului de trafic”. Plata Brută de Disponibilitate pentru O I
Factorul de Ajustare a „Volumului de trafic”
Măsurătorile de Trafic pentru Vehicule Grele pentru anul calendaristic anterior
TA(f) = Previziunea de Trafic pentru Vehicule Grele pentru anul calendaristic anterior.
Simulare de calcul pentru Ajustarea „Volumului de trafic”
La Data Ofertei pentru Concesiune, Volumul Traficului Previzionat din Anul Calendaristic 2024 este de 2,44 milioane Vehicule Grele.
La începutul anului 2005, Concesionarul stabileşte că volumul efectiv al Traficului Vehiculelor Grele în anul 2024 a fost de 2,76 milioane. Această valoare este confirmată de către Inginerul independent. [NB. La valoarea de 2,68, devierea ar fi mai mică de 10%]
Plata PBDOI datorată pentru anul 2025, înainte de orice deduceri şi indexări este de 23,4 milioane euro. O Ajustare a Traficului se va aplica plăţii PBDOI pentru anul 2025, după cum urmează:
PBDOI (aj.) = PBDOI * AT = PBDOI * TA /TA(f)
= 23,4 * 2,76 / 2,44 = 26,44 milioane euro
Unde, pentru anul calendaristic 2025:
Plata Brută de Disponibilitate pentru O I după ajustarea Traficului. Plata Brută de Disponibilitate pentru O I pentru anul 2025 Factorul de Ajustare a Traficului pentru anul 2025
Măsurarea Traficului de Vehicule Grele pentru anul 2024, şi anume 2,76 milioane
Previziunea Traficului de Vehicule Grele pentru anul 2024, şi anume 2,44 milioane
Paragraful 5.4.5.5 Factorul de deducere
Introducerea unui factor de deducere este opţională, acesta reprezentând un mijloc de motivare a Concesionarului pentru îmbunătăţirea performanţei.
Structura şi valoarea acestui factor vor trebui negociate de către Concesionar cu Autoritatea contractantă. Un exemplu pentru calcularea unui astfel de factor este prezentat mai jos.
Calculul factorului de deducere se bazează pe raportul dintre numărul punctelor de deducere acumulate în perioada curentă faţă de media ponderată a punctelor de deducere acumulate în cele patru perioade anterioare. Acest raport se va aplica apoi punctelor totale de deducere din plata de disponibilitate din perioada curentă înainte de aplicarea oricăror alte ajustări.
Exemplu
Totalul punctelor de deducere acumulate în Perioada „n” este calculat drept x(n).
Totalul punctelor de deducere acumulate în Perioada „(n-1)” a fost calculat drept x(n-1), etc. pentru perioadele anterioare.
Prin urmare, Factorul de Deducere FD (rotunjit la trei zecimale) este de:
FD = x(n) / [ (x(n-1) +x(n-2) + x(n-3) + x (n-4)) / 4]
Simulare de calcul a Factorului de Deducere (FD)
Factorul de Deducere pentru a treia Perioadă a anului 2017 se bazează pe următoarele prezumţii: Al treilea trimestru calendaristic 2016 = 1.409.000 Puncte de Indisponibilitate (PI)
Al patrulea trimestru calendaristic 2016 = 1.225.000 PI Primul trimestru calendaristic 2017 = 2.304.000 PI Al doilea trimestru calendaristic 2017 = 622.000 PI
Al treilea trimestru calendaristic 2017 = 1.489.000 PI
FD = 1.489.000 / [1.409.000 + 1.225.000 + 2.304.000 + 622.000]/4
= 1.489.000 / 1.390.000 = 1.071
4.6 Plăţile O I în timpul perioadei de construcţie
Se întâmplă adeseori ca o parte a activelor ce fac obiectul Concesiunii să fie disponibile pentru utilizare, cel puţin parţial, înainte de data finalizării efective a tuturor lucrărilor de construcţie, această perioadă devenind eligibilă pentru solicitarea plăţilor de disponibilitate.
Prin urmare, pentru compensarea Concesionarului pentru cheltuielile cu O I aferente oricărei secţiuni de autostradă disponibile în timpul perioadei de construcţie, când nu se realizează, în mod normal, plăţi curente de disponibilitate, Autoritatea contractantă va putea efectua plăţi excepţionale de O I către Concesionar.
Paragraful 5.4.6.1 Perioada de plată O I
Perioada de plată O I este perioada în care disponibilitatea parţială a autostrăzii generează costuri de O I pentru Concesionar care pot fi compensate de către Autoritatea contractantă.
Prima perioada de plată O I începe la prima zi a perioadei de construcţie şi se finalizează în ultima zi a trimestrului calendaristic respectiv (şi anume, la datele de 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie sau 31 decembrie).
Ultima perioada de plată O I începe în prima zi a ultimului trimestru calendaristic înainte de finalizarea perioadei de construcţie (şi anume, la datele de 1 ianuarie, 1 aprilie, 1 iulie sau 1 octombrie) şi se termină la ultima zi a perioadei de construcţie, şi anume la data finalizării lucrărilor de construcţie.
Toate celelalte perioade de plată O I sunt armonizate cu trimestrele calendaristice: primul trimestru calendaristic începe la data de 1 ianuarie şi se termină la data de 31 martie, al doilea trimestru calendaristic începe la data de 1 aprilie şi se termină la data de 30 iunie, al treilea trimestru calendaristic începe la data de 1 iulie şi se termină la data de 30 septembrie, iar al patrulea trimestru calendaristic începe la data de 1 octombrie şi se termină la data de 31 decembrie.
Pentru a calcula numărul total de zile dintr-o anumită perioadă de plată O I, trebuie incluse atât data de început, cât şi cea de final.
Simulare de calcul a Plăţii de O I (1)
Plata zilnică de O I este estimată la 30 euro pe kilometru de bandă de autostradă complet disponibilă.
Se consideră că o bandă de autostradă este complet disponibilă dacă nu se produce niciun Eveniment de Indisponibilitate pe bandă în timpul zilei respective.
Porţiunile din benzi care în timpul zilei respective nu sunt complet disponibile sunt considerate drept Indisponibile, iar lungimea acestor porţiuni Indisponibile este măsurată de către Concesionar.
Plata O I plătibilă către Concesionar pentru Perioada respectivă de Plată O I este calculată în funcţie de următoarea formulă:
m
DN
MPm DMP R L DM m DMP MULi
i1
Unde:
Plata O I datorată pentru Perioada m Plata O I zilnică
Lungimea de autostradă la care se aplică plata O I
Numărul de benzi ale autostrăzii
Cea mai mică valoare dintre numărul de zile din Perioada de Plată O I m şi 90 de zile
Numărul de zile din Perioada de Plată O I „m” în care autostrada nu este complet disponibilă
Lungimea totală de Indisponibilitate pe Autostradă în timpul zilei „i” a Perioadei de Plată O I „m”, care este măsurată în kilometri şi rotunjită la o zecimală.
Este calculată ca totalul tuturor porţiunilor de indisponibilitate de pe toate benzile autostrăzii în cursul zilei respective.
Simulare de calcul a Plăţii de O I (2)
Plata zilnică de O I este estimată la 30 euro pe kilometru de bandă de autostradă complet disponibilă. Lungimea autostrăzii este de 24,6 km, iar numărul de benzi pe autostradă este de 4.
A patra Perioadă de Plată O I acoperă 90 de zile, din care Autostrada nu este complet disponibilă timp de trei zile.
Ziua 1: există indisponibilitate pe ambele benzi într-un singur sens de rulare – o bandă este indisponibilă pe 2,6 kilometri, iar cealaltă bandă este indisponibilă pe 1,3 kilometri. Prin urmare, lungimea totală de indisponibilitate pe autostradă este de 3,9 kilometri.
Ziua 2: ambele benzi pe un singur sens de rulare sunt indisponibile pe 2,1 kilometri. Prin urmare, lungimea totală de indisponibilitate pe Autostradă este de 4,2 kilometri.
Ziua 3: o bandă pe un sens de rulare este indisponibilă pe 1,5 kilometri, iar o bandă din sensul opus de rulare este indisponibiăl pe 3,4 kilometri. Prin urmare, lungimea totală de indisponibilitate pe autostradă este de 4,9 kilometri.
Pe baza prezumţiilor de mai sus, Plata de O I aferentă celor patru Perioade de Plată pentru O I se poate calculata după cum urmează:
MP4 DMP R L DM DMP MULi
i1
30 24.6 4 90 30 3.9 4.2 4.9
265,680 30 13 265,680 390 265,290 EUR
3
unde:
Plata pentru O I plătibilă pentru a patra Perioadă de Plată O I Plata zilnică pentru O I, care este de 30 euro pe bandă pe kilometru Lungimea autostrăzii, care este de 24,6 km
Numărul de benzi, care este 4
Valoarea mai mică dintre numărul de zile din a IV-a Perioadă de Plată pentru O I, care este de 90 zile
Lungimea totală de Indisponibilitate a autostrăzii în timpul zilei „i” a celei de-a IV-a Perioadă de Plată O I, care este de [3,9 + 4,2 + 4,9 =] 13,0 kilometri.
5.1 Facturi
Contractul de concesiune va trebui să precizeze expres datele de prezentare a facturilor, cât şi cele pentru efectuarea plăţii. În plus, modul şi locul prezentării şi plăţii facturilor vor trebui definite prin contract. În mod obişnuit, se impun penalizări pentru întârzierile înregistrate la plata facturilor.
5.2 Ajustări
În Contractul de concesiune va fi prevăzut mecanismul prin care se va conveni asupra oricăror modificări sau ajustări care ar putea apărea, de exemplu: este posibil să nu fie obţinuţi indicii relevanţi pentru ajustarea cu rata inflaţiei până la data facturii pentru un anumit trimestru, astfel încât va fi necesară ajustarea într-o perioadă ulterioară
5.3 Sume aflate în dispută
De asemenea, Contractul trebuie să definească procedura pentru majorarea, justificarea, agrearea şi plata oricăror sume facturate dar contestate.
5.4 Impozite
Contractul trebuie să definească cine este responsabil pentru plata impozitelor şi amenzile în legătură cu proiectul, de exemplu: TVA. De obicei, Concesionarul este responsabil pentru orice impozite asociate direct realizării obiectivelor Contractului de concesiune.
Anexa 1: Lista de referinţă a riscurilor
Lista generală de referinţă a riscurilor pentru un proiect de concesiune de lucrări publice
| Categoria risc | de | Descriere | Consecinţe | ||
|---|---|---|---|---|---|
| 1. Riscuri referitoare la locaţie | |||||
| Structura existentă (reabilitare/ modernizare) | Structurile existente sunt inadecvate pentru a se adapta dezvoltării | Majorarea costurilor şi a pentru realizarea proiectului | timpului | necesar | |
| Condiţii amplasament | de | Condiţiile de sol neprevăzut de grele | Majorarea costurilor şi a pentru realizarea proiectului | timpului | necesar |
| Titlul proprietate | de | Creşterea costurilor şi a perioadei necesare pentru achiziţionarea terenului de la proprietari şi/sau acordarea dreptului de utilizare a terenulului respectiv. | Majorarea costurilor şi a pentru realizarea proiectului | timpului | necesar |
| Disponibilitatea locaţiei | Accesul la o anumită locaţie nu poate fi negociat cu proprietarul acesteia | Întârziere în implementare şi creşterea costurilor | |||
| Aprobări | Nu pot fi obţinute toate aprobările necesare sau acestea pot fi obţinute sub rezerva unor condiţii neprevăzute | Întârzieri în începerea sau finalizarea proiectului şi creşteri ale costurilor aferente realizării proiectului | |||
| Curăţare viabilizare | şi | Pregătirea terenului are ca rezultat costuri mult mai mari decât cele prevăzute şi necesită un timp cu mult peste termenii contractului | Costuri şi timp suplimentar pentru a finaliza proiectul | ||
| Moştenire culturală | Creşterea costurilor şi a perioadei de timp ca rezultat al descoperirii unor situri arheologice şi/sau patrimoniu naţional | Costuri şi timp suplimentar pentru a finaliza proiectul | |||
| Mediu (1) | Amplasamentele pentru proiect prezintă un grad necunoscut de contaminare | Costuri şi timp suplimentar pentru a finaliza proiectul | |||
| Mediu (2) | În timpul implementării proiectului, apar contaminări ale proprietăţilor adiacente, care au efect asupra proprietăţilor disponibile pentru proiect | Costuri de decontaminare | |||
| 2. Riscuri de proiectare | |||||
| Eşecul proiectării | Posibilitatea ca proiectarea părţii private să nu îndeplinească specificaţiile tehnice de calitate cerute. | Creşterea pe termen lung a costurilor suplimentare sau imposibilitatea de a asigura serviciile pe termen lung | |||
| Deficienţă proiectare | de | Timp suplimentar necesar în realizarea planificarii datorită lipsei de experienţă | Întârzieri în începerea proiectului la data prevăzută şi posibile costuri suplimentare | ||
| Depăşirea costurilor proiectării | Proiectarea ia mai mult timp decât planificarea iniţială, datorită lipsei de experienţă | Costuri şi timp suplimentare necesare pentru a finaliza proiectul | |||
| Schimbări în proiectare de către ambele părţi | Proiectarea nu este conformă cu specificaţiile tehnice de calitate | Costuri şi timp suplimentar necesare pentru a finaliza proiectul | |||
| Întârzieri în obţinerea avizelor / permiselor pentru teren | Nu pot fi obţinute toate aprobarile necesare sau sunt înregistrate întârzieri în obţinerea acestora | Întârzieri în începerea proiectului sai în finalizarea lui şi creşterea costurilor aferente realizării proiectului | |||
| Întârzieri obţinerea | în | Întârzieri în obţinerea autorizaţiilor de construcţie necesare , din cauza proiectării | Timp şi costuri suplimentare pentru a finaliza proiectul | ||
| Categoria de risc | Descriere | Consecinţe | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| aprobărilor | necorespunzătoare | ||||||
| Schimbări ulterioare ale proiectării | Variaţii ale proiectării datorită problemelor apărute cu relocarea utilităţilor sau datorită schimbărilor din legislaţie | Întărziere costuri | în | implementare | şi | majorare | de |
| Studii specifice proiectării | Evaluarea Impactului asupra Mediului (EIM) ar putea necesita o perioadă mai lungă decât cea stabilită | Timp şi costuri suplimentare pentru a finaliza proiectul | |||||
| Standarde referitoare la emisii | Operatorul nu respectă pentru operare corectă. | standardele | stabilite | Operarea facilităţilor are ca rezultat alterarea mediului . | |||
| 3. Riscuri de finanţare a proiectului | |||||||
| Insolvabilitate şi risc aferent creditorului extern | Concesionarul (sau oricare dintre acţionarii săi) devine insolvabil sau efectuarea prestaţiilor necesită o finanţare mai mare decât cea estimată de Concesionar | Neîndeplinirea prestaţiilor solicitate de către Autoritatea contractantă şi pierderi pentru participanţii la investiţie | |||||
| Indisponibilitatea finanţării | Concesionarul nu e capabil să asigure resursele financiare şi de capital conform bugetului şi în timpul prevăzut | Lipsa finanţării pentru finalizarea investiţiei | continuarea | sau | |||
| Modificări ale dobânzilor | Ratele dobânzilor sunt supuse schimbărilor, modificând astfel termenii financiari ai Ofertei | Creştere/scădere a costurilor proiectului. | |||||
| Finanţare suplimentară | Datorită schimbărilor de legislaţie, de politică sau de altă natură, sunt necesare finanţări suplimentare pentru reconstrucţie, modificare, re-echipare etc. | Concesionarul nu poate suporta financiar costurile schimbării | |||||
| Modificări în sistemul de taxe şi impozite | Pe parcursul implementării proiectului, sistemul de impozitare se poate schimba în defavoarea Concesionarului | Impact negativ asupra veniturilor financiare ale Concesionarului | |||||
| Profituri din refinanţare | Finalizarea investiţiei se face la un cost mai mic decât cel iniţial | Schimbare profitabilă în finanţarea proiectului | |||||
| 4. Riscuri aferente cererii si veniturilor | |||||||
| Înrăutăţirea condiţiilor economice generale | Producerea unor schimbări fundamentale şi neaşteptate în condiţiile economice generale care conduc la reducerea cererii pentru prestaţiile contractate | Venituri sub previziunile financiare anterioare | |||||
| Schimbări competitive | Altă investiţie, care există deja, este extinsă sau îmbunătăţită sau retarifată, astfel încât competiţia în domeniul prestaţiilor efectuate conform contractului creşte | Venituri sub previziunile anterioare, ca urmare a reducerii preţurilor şi/sau scăderii cererilor, datorită concurenţei | |||||
| Concurenţă | Apariţia pe piaţă a concurenţilor în domeniul prestaţiilor efectuate, conform contractului, de Concesionar | Venituri sub previziunile anterioare ca urmare a reducerii preţurilor şi/sau a reducerii cererii ca urmare a concurenţei | |||||
| Schimbări demografice | O schimbare demografică sau socio-economică afectează cererea pentru prestaţiile contractate | Venituri sub previziunile financiare anterioare | |||||
| Costuri de abordabilitate/ accesibilitate | Nivelul de trai al locuitorilor este afectat condiţiile economice nefavorabile | de | Venituri sub previziunile financiare anterioare | ||||
| Schimbări majore ale inflaţiei (1) | Rata actuală a inflaţiei va depăşi previzionată a inflaţiei. | rata | Depăşirea costurilor de proiectului | implementare | a | ||
| Schimbări majore | Valoarea plăţilor efectuate în timp este afectată | Scăderea, în termeni reali, a veniturilor din | |||||
| Categoria de risc | Descriere | Consecinţe |
|---|---|---|
| ale inflaţiei (2) | de inflaţie | proiect |
| Publicitate adversă | Publicitatea adversă (negativă) generează schimbări în atitudinea publică | Nivel scăzut de utilizare / conectări la reţele, nivel scăzut de contractare |
| 5. Riscuri legislative/politice | ||
| Schimbări legislative /de politică (1) | Schimbarea legislativă şi/sau a politicii concedentului care nu poate fi anticipată la semnarea contractului şi care este adresată direct, specific şi exclusiv proiectului, ceea ce conduce la costuri de capital sau operaţionale suplimentare din partea Concesionarului | O creştere semnificativă în costurile operaţionale ale Concesionarului si/sau necesitatea de a efectua cheltuieli de capital pentru a putea răspunde acestor schimbări |
| Schimbări legislative/de politică (2) | Schimbare legislativă şi sau a politicii Concedentului, care nu poate fi anticipată la semnarea contractului şi care este generală în aplicarea sa (nu specifică proiectului) ceea ce conduce la costuri de capital sau operaţionale suplimentare din partea concesionarului | O creştere semnificativă în costurile operaţionale ale Concesionarului si/sau necesitatea de a efectua cheltuieli de capital pentru a putea răspunde acestor schimbări |
| Retragerea sprijinului complementar | Concedentul îşi retrage sprijinul complementar, proiectul fiind afectat negativ | Consecinţe asupra veniturilor ,întârzieri importante în implementarea proiectului sau proiectul ar putea fi oprit |
| Proces decizional defectuos | Implementarea proiectului ar putea întâmpina o puternică opoziţie politică | Întârzieri importante în implementarea proiectului sau proiectul ar putea fi oprit |
| Riscul valorii reziduale | Riscul că activele aferente proiectului, la finalizarea /expirarea contractului, nu vor fi predate condiţiile prevăzute | Creşterea costurilor de întreţinere/înlocuire a activelor |
| 6. Riscuri naturale | ||
| Război sau situaţii conflictuale | Izbucnirea războiului/a situaţiilor conflictuale are ca rezultat întârzieri în implementarea proiectuli şi/sau costuri crescute de construcţie/operare | Distrugerea sau deteriorarea activelor aferente proiectului |
| Cutremur şi alte evenimente naturale | Cutremurele, etc. au ca rezultat întârzieri şi/sau costuri crescute de construcţie | Distrugerea sau deteriorarea activelor aferente proiectului |
| Terorism | Actul de terorism generează întârzieri şi/sau costuri crescute de construcţie | Distrugerea sau deteriorarea activelor aferente proiectului |
| Forţa majoră | Forţa majoră, aşa cum este definită prin lege, împiedică executarea contractului | Distrugerea sau deteriorarea activelor aferente proiectului |
| 7. Riscurile etapei de Pregătire/atribuire | ||
| Riscuri de pregătire | Proiectul nu îndeplineşte cerinţele legislaţiei în domeniu privind pregătirea proiectului de concesiune | Întârzieri importante în implementarea proiectului sau proiectul ar putea fi oprit |
| Oopoziţie publică faţă de proiect | Sprijinul scăzut sau o atitudine adversă a publicului faţă de proiect ar putea provoca întârzieri | Întârzieri importante în implementarea proiectului sau proiectul ar putea să nu înceapă. |
| Pregătirea necorespunzătoare | Lipsa de experienţă în pregătirea Documentaţiei de atribuire determină întârzieri | Întârzieri importante în implementarea proiectului sau proiectul ar putea să nu înceapă. |
| Categoria de risc | Descriere | Consecinţe |
|---|---|---|
| a documentelor de atribuire | ||
| Semnarea Contractului de concesiune | Lipsa de experienţă cu privire la pregătirea şi atribuirea Contractelor de concesiune provoacă întârzieri în semnarea contractului | Întârzieri importante în implementarea proiectului sau proiectul ar putea să nu înceapă. |
| 8. Riscuri referitoare la construcţie | ||
| Dreptul de acces | Dreptul de acces la amplasament nu este negociat. | Întârziere în implementarea proiectului şi creştere a costurilor |
| Soluţii tehnice vechi sau inadecvate | Soluţiile tehnice propuse nu sunt corespunzătoare din punct de vedere tehnologic pentru a asigura realizarea proiectului | Venitul concesionarului scade sub datele de închidere financiară a proiectului având ca rezultat pierderi. Concedentul nu primeşte prestaţiile solicitate |
| Disponibilitatea resurselor | Resursele necesare pentru finalizarea construcţiei costă mai mult decât estimările iniţiale, nu au calitatea corespunzătoare sau sunt indisponibile în cantităţile necesare | Creşteri de cost, şi în unele cazuri, efecte negative asupra calităţii serviciilor furnizate în cadrul contractului; timp suplimentar necesare pentru a finaliza proiectul |
| Risc de defect ascuns | Defecte ascunse în structurile pre-existente aferente proiectului şi/sau în activele nou construite | Creşteri de cost, şi efecte negative asupra calităţii serviciilor furnizate în cadrul proiectului; timp suplimentar |
| Risc cu privire la executare/ finalizare | Construcţia facilităţilor poate fi întârziată astfel încât furnizarea serviciilor incluse în proiect să nu poată începe la data prevăzută | Întârzieri importante în implementarea proiectului sau proiectul ar putea fi oprit |
| Risc de depăşire a costurilor | Finalizarea construcţiei se face la un cost mai mare decât costul prevăzut iniţial | Costuri şi timp suplimentar necesare pentru a finaliza proiectul |
| Întârzieri în construcţie | Apariţia unui eveniment pe durata construcţiei, eveniment, care conduce la imposibiliatatea finalizării acesteia în termenul stabilit şi la costul estimat | Întârziere în implementare şi creşterea costurilor |
| Litigii de muncă/personal insuficient calificat | Lipsa personalului calificat pentru unele din etapele aferente proiectului. | Întârziere în implementare şi creşterea costurilor |
| Furnizare a utilităţilor | Utilităţile (de ex. curent electric, gaz şi apă) necesare pentru construcţia proiectului nu sunt disponibile. | Costuri şi timp suplimentar necesare pentru a finaliza proiectul |
| Insolvabilitatea sub-antreprenorilor sau a furnizorilor | Riscul legat de nerespectarea obligaţiilor sub- antreprenorului/furnizarilor sau insolvabilitate. | Costuri şi timp suplimentar necesare pentru a finaliza proiectul |
| Condiţii meteo nefavorabile | Inundarea amplasamentelor împiedică construcţia, provocând întârziere şi costuri crescute | Întârziere în implementare şi creşterea costurilor |
| Variaţie excesivă a contractului | Prea multe modificări în obiectivul lucrărilor, datorate costurilor crescute, a schimbărilor legislative, etc. | Întârziere în implementare şi creşterea costurilor |
| Lucrări defecte | Defecte descoperite în lucrările de construcţie, care provoacă costuri suplimentare şi/sau întârziere | Costuri şi timp suplimentar necesare pentru a finaliza proiectul |
| Explozibile | Descoperirea de muniţie/ dispozitive neexplodate în zona amplasamentului pentru proiect împiedică finalizarea construcţiei la timp | Întârziere în implementare şi creşterea costurilor |
| Securitatea pe şantier | Securitatea deficitară duce la furturi şi/sau deteriorarea echipamentului sau a materialelor | Întârziere în implementare şi creşterea costurilor |
| Categoria de risc | Descriere | Consecinţe |
|---|---|---|
| Lipsa angajamentelor părţilor | Lipsa de experienţă în domeniul implementării Concesiunilor de lucrări publice şi servicii poate conduce la neîndeplinirea obligaţiilor de către ambele părţi | Întârzieri importante în implementarea proiectului sau proiectul ar putea fi oprit |
| Risc de asigurare | Riscurile asigurabile pot deveni neasigurabile pe durata de viaţă a proiectului sau creşteri substanţiale ale ratelor la care se calculează primele de asigurare. | Întârziere în implementare şi creşterea costurilor |
| Proteste publice | Întârzieri în construcţie provocate de tulburări şi proteste publice. | Întârziere în implementare şi creşterea costurilor |
| Aspecte privind protecţia mediului | Nu se respectă cerinţele privind protecţia mediuluiu şi nu se realizează monitorizarea efectelor semnificative asupra mediului | Rezilierea Concesiunii |
| 9. Riscuri de operare şi de întreţinere | ||
| Schimbarea cerinţelor Concedentului în afara limitlor agreate prin contract | Concedentul schimbă cerinţele după semnarea contractului | Schimbarea cerinţelor pe timpul realizării investiţiei conduce la modificarea proiectului şi la creştrea creşterea costurilor de capital, după recepţie |
| Resurse de intrare / input | Resursele necesare pentru operare costă mai mult decât cele estimate iniţial, nu au calitatea corespunzătoare sau nu sunt disponibile în cantităţi suficiente | Creşteri ale costurilor şi, în unele cazuri, efecte negative asupra calităţii serviciilor furnizate în cadrul contractului. |
| Risc de furnizare a utilităţilor | Utilităţile (de ex., curent electric, gaz şi apă) necesare pentru construcţia proiectului nu sunt disponibile. | Costuri şi timp suplimentar necesare pentru a finaliza proiectul |
| Soluţii tehnice vechi sau neadecvate | Soluţiile tehnice propuse nu sunt corespunzătoare din punct de vedere tehnologic pentru a asigura realizarea proiectului | Venitul Concesionarului scade sub datele de închidere financiară a proiectului, având ca rezultat pierderi. Concedentul nu primeşte prestaţiile solicitate |
| Risc de disponibilitate | Lucrările şi serviciile care fac obiectul contractului nu sunt furnizate sau nu îndeplinesc specificaţiile tehnice de calitate prevăzute în contract | Întârzieri importante în implementarea proiectului sau proiectul ar putea fi oprit |
| Capacitate de management | Concesionarul nu –şi poate îndeplini obligaţiile conform contractului | Lucrările şi serviciile care fac obiectul contractului nu sunt furnizate |
| Risc de depăşire a costurilor | Costurile de operare sunt mai mari decât cele costurile de operare previzionate | Costuri şi timp suplimentar necesare pentru a finaliza proiectul |
| Risc de defecte ascunse | Defecte ascunse în structurile pre-existente aferente proiectului şi/sau în activele nou construite | Creşteri de cost, şi efecte negative asupra calităţii serviciilor furnizate în cadrul proiectului; timp suplimentar necesar |
| Condiţii neprevăzute | Condiţii neprevăzute cauzează costuri mai mari de întreţinere pentru activele noi şi cele existente. | Creşteri de cost, şi efecte negative asupra calităţii serviciilor furnizate în cadrul proiectului; timp suplimentar necesar |
| Întreţinere şi reparaţii | Costul de întreţinere a activelor poate diferi de costul de întreţinere prevăzut iniţial. | Creşterea costurilor, cu efecte negative asupra acţiunilor întreprinse până în acel moment. |
| Lipsa angajamentului părţilor | Lipsa de experienţă în domeniul implementării Concesiunilor de lucrări publice şi servicii poate conduce la neîndeplinirea obligaţiilor de ambele părţi | Întârzieri importante în implementarea proiectului sau proiectul ar putea fi oprit |
| Categoria de risc | Descriere | Consecinţe |
|---|---|---|
| Risc de asigurare | Riscurile asigurabile pot deveni neasigurabile pe durata perioadei proiectului sau creşteri substanţiale ale ratelor la care se calculează primele de asigurare. | Întârzieri în implementarea proiectului şi creşterea costurilor |
| Întreţinere | Întreţinerea activelor finalizate nu corespunde specificaţiilor tehnice de calitate stipulate în Contractul de concesiune. | Activele sunt predate Concedentului la sfârşitul duratei de viaţă a proiectului într-o condiţie necorespunzătoare. |
Anexa 2: Glosar de termeni
| Acceptarea Ofertei câştigătoare | Actul juridic prin care Autoritatea contractantă îşi manifestă acordul de a se angaja juridic în Contractul de concesiune ce va fi încheiat cu Ofertantul a cărui Ofertă a fost desemnată câştigătoare. |
| Analiza cost – beneficiu | Metodă de evaluare economică prin care se compară costurile şi beneficiile unui proiect realizat din fonduri publice în vederea cuantificării beneficiilor sociale şi economice ale acestuia. |
| Analiza riscurilor | Procesul prin care riscurile aferente unui proiect sunt identificate, cuantificate şi alocate între Autoritatea contractantă şi Concesionar. |
| Analiza preliminară | Un instrument al cărui scop este să prevină efectuarea de către Autoritatea contractantă a unui Studiu de fundamentare pentru un proiect total neadecvat a fi realizat în regim de concesiune. |
| Anunţ de participare | Modalitate de publicitate prin care o Autoritate contractantă anunţă demararea unei proceduri de atribuie a unui Contract de concesiune. |
| Autoritatea Contractantă | Autoritatea publică care atribuie şi încheie un Contract de concesiune. |
| Bancabilitate | Capacitatea proiecţiilor fluxului de numerar a proiectului de a atrage şi strânge finanţarea necesară pentru un anume proiect de la instituţii financiare (cum ar fi băncile). |
| Candidat | Oricare operator economic care a depus Candidatura în cazul unei proceduri de Licitaţie restrânsă, Negociere sau Dialog competitiv |
| Candidatura | Documentele prin care un Candidat îşi demonstrează situaţia personală, capacitatea de exercitare a activităţii profesionale, situaţia economică şi financiară, capacitatea tehnică şi profesională, în vederea obţinerii invitaţiei de participare pentru depunerea ulterioară a Ofertei, în cazul aplicării unei proceduri de Licitaţie restrânsă, Negociere sau Dialog competitiv |
| Certificat de execuţie / finalizare a lucrărilor de construcţie | Documentul prin care Autoritatea contractantă certifică faptul că lucrările prevăzute în Contractul de concesiune au fost realizate în termenul prevăzut şi în conformitate cu standardele tehnice de calitate convenite. |
| Colectivul de coordonare şi supervizare | Colectivul înfiinţat de Autoritatea contractantă cu rol în fundamentarea deciziei de concesionare, elaborarea Documentaţiei de atribuire şi stabilirea procedurii de atribuire a contractului. |
| Comisia de evaluare | Comisia desemnată de Autoritatea contractantă responsabilă cu deschiderea, evaluarea Ofertelor şi desemnarea Ofertantului câştigător. |
| Comisia tehnică | Comisia din cadrul Autorităţii Contractante care revizuieşte şi aprobă Studiul de fezabilitate. |
| Companie de proiect | O societate comercială rezidentă în România, constituită de Concedent prin unităţi aflate în subordinea sau sub autoritatea sa, şi Concesionar, funcţionând în baza legii şi având ca unic scop realizarea obiectivelor Concesiunii de lucrări publice sau de servicii. |
| Concedent | Autoritatea contractantă, definită conform prevederilor legale în vigoare, care încheie un Contract de concesiune. |
| Concesionar | Orice persoană fizică sau juridică de drept privat, română sau străină, care încheie un Contract de concesiune. |
| Contract de complexitate deosebita | Este considerat acel Contract de concesiune pentru care Autoritatea contractantă nu este, în mod obiectiv, în masură să definească specificaţiile tehnice capabile să îi satisfacă necesităţile şi exigenţele şi/sau să stabilească montajul financiar şi/sau cadrul juridic de implementare a proiectului. |
| Contract de concesiune de lucrări publice | Contractul care are aceleaşi caracteristici ca şi contractul de lucrări, cu deosebirea că în contrapartida lucrărilor executate contractantul, în calitate de Concesionar, primeşte din partea Autorităţii contractante, în calitate de Concedent, dreptul de a exploata rezultatul lucrărilor, sau acest drept însoţit de plata unei sume de bani. |
| Contract de concesiune de servicii | Contractul care are aceleaşi caracteristici ca şi contractul de servicii, cu deosebirea că în contrapartida serviciilor prestate contractantul, în calitate de Concesionar, primeşte din partea Autorităţii contractante, în calitate de Concedent, dreptul de a exploata serviciile, sau acest drept însoţit de plata unei sume de bani. |
| Cost de oportunitate | Preţul renunţării la cea mai bună alternativă, rata de rentabilitate a unui proiect la care un operator economic renunţă pentru o altă oportunitate de investiţie. |
| Costul comparativ de referinţă | Analiza care furnizează o estimare indicativă a costurilor şi veniturilor totale aferente duratei de viaţă a unui proiect, precum şi o estimare indicativă a nivelului de finanţare necesar realizării proiectului în regim de achiziţie publică. |
| Criteriul de atribuire | Suma factorilor de evaluare utilizaţi pentru desemnarea Ofertei câştigătoare dintre cele depuse şi, eventual, preselectate. |
| Criterii de calificare şi selecţie | Criterii utilizate pentru a realiza calificarea Ofertanţilor în cadrul procedurii de Licitaţie deschisă sau pentru a realiza pre-selecţia Candidaţilor în cadrul procedurilor de Licitaţie restrânsă, Dialog competitiv şi Negociere cu publicare prealabilă a unui Anunţ de participare. |
| Deduceri din plata de disponibilitate | Deducerile aplicate la nivelul maxim al plăţiilor de disponibilitate prevăzut în Contract survenite în urma constatării evenimentelor de indisponibilitate. |
| Dialog competitiv | Procedura de atribuire la care orice operator economic are dreptul de a-şi depune Candidatura şi prin care Autoritatea contractantă conduce un dialog cu Candidaţii admişi, în scopul identificării uneia sau mai multor soluţii apte să răspundă necesităţilor sale, urmând ca, pe baza soluţiei/soluţiilor identificate, Candidaţii selectaţi să elaboreze Oferta finală |
| Disponibilitate | Disponibilitatea efectivă a serviciului pe care Concesionarul trebuie să îl furnizeze în baza Contractului de concesiune. |
| Documentaţia de atribuire | Documentaţie ce cuprinde toate informaţiile legate de obiectul Contractului de concesiune şi de procedura de atribuire a acestuia, incluzând Caietul de sarcini sau, după caz, Documentaţia descriptivă, aceasta din urmă fiind utilizată în cazul aplicării procedurii de Dialog competitiv sau de Negociere. |
| Dosarul concesiunii | Document public care trebuie să cuprindă documentele întocmite/primite de Autoritatea contractantă în cadrul procedurii de atribuire cum ar fi nota privind determinarea valorii estimate a Contractului de concesiune, Anunţul de participare şi dovada transmiterii acestuia spre publicare şi/sau, după caz, invitaţia de participare; Documentaţia de atribuire, procesul-verbal al şedinţei de deschidere a Ofertelor, formularele de Ofertă depuse în cadrul procedurii de atribuire, etc şi a cărui realizare este obligatorie pentru Autoritatea contractantă în cazul tuturor Contractelor de concesiune. |
| Durata concesiunii | Perioada în care Concesionarul va realiza lucrările şi va presta serviciile ce fac obiectul dreptului său de exploatare. |
| Evaluarea Impactului asupra Mediului | Documentul care evaluează eventualele elemente de impact ale proiectului asupra mediului. Acest document poate include de asemenea elemente de impact social. |
| Eveniment de indisponibilitate | Evenimentul specific care determină indisponibilitatea bunului public sau serviciului care urmează a fi furnizat în cadrul proiectului de Concesiune |
| „Equator Principles” | Standard global pentru identificarea şi mangementul riscurilor de mediu şi cu impact social în proiectele de finanţare. |
| Fişa de date a concesiunii | Instrument suport al Anunţului de participare la momentul publicării acestuia în SEAP. Principalele informaţii incluse în Fişa de date a Concesiunii se referă la detalii privind Autoritatea contractantă, obiectivul Contractului de concesiune, modalitatea de obţinere a clarificărilor, căile de atac, procedura de atribuire selectată, criteriile de calificare şi selecţie, criteriile de atribuire etc. |
| Flux de numerar | Toate costurile şi veniturile aferente proiectului pe întreaga sa durată de viaţă. |
| Fluxul de numerar disponibil pentru serviciul datoriei | Numerarul generat de proiect care este disponibil pentru a fi utilizat de Concesionar, după plata costurilor esenţiale de operare şi taxelor, pentru a efectua plăţile aferente serviciului datoriei (dobânda şi suma principală a împrumutului). |
| Fluxuri de numerar | Valoarea actuală a fluxurilor viitoare de numerar, utilizând o rată de actualizare. |
| actualizate | |
|---|---|
| Garanţia de bună execuţie | Garantia de buna executie se constituie de catre Concesionar in scopul asigurarii Concedentului de indeplinirea cantitativa, calitativa a obligaţiilor contractuale relaţionate realizării lucrărilor şi in perioada convenita. |
| Garanţie de participare | O sumă de bani, al cărei cuantum este specificat în Anunţul de participare, care are scopul de a angaja răspunderea Ofertanţilor faţă de Oferta depusă. |
| Închidere financiară | Momentul la care Concesionarul a încheiat cu succes contractele de finanţare cu băncile în vederea obţinerii resurselor financiare necesare realizării proiectului. |
| Jurnalul Oficial al Uniunii Europene | Sistem european prin intermediul căruia se realizează publicitatea obligatorie a Contractelor de concesiune de lucrări publice cu o valoarea estimată mai mare decât echivalentul în lei a 5.000.000 euro. |
| Licitaţie deschisă | Procedura de atribuire prevăzută de legislaţia românească, potrivit căreia orice operator economic interesat are dreptul de a depune Ofertă. |
| Licitaţie restrânsă | Procedura de atribuire prevăzută de legislaţia românească, potrivit căreia orice Operator economic are dreptul de a-şi depune Candidatura, urmând ca numai Candidaţii selectaţi să aibă dreptul de a depune Oferta. |
| Matricea riscurilor | Metodologia utilizată pentru a identifica şi aloca riscurile aferente unui proiect. |
| Mecanism de plată | Mecanismul definit în cadrul Contractului de concesiune care se utilizează pentru a stabili nivelul plăţilor pe caer, fie Autoritatea Contractantă le achită Concesionarului pe întreaga durată a Concesiunii, fie Concesionarul le primeşte de la utilizatorii finali ai serviciilor furnizate în cadrul Concesiunii. |
| Model comparativ (Shadow Model) | Metodă alternativă ce poate fi utilizată pentru a stabili Raportul cost – beneficiu al unei Concesiuni comparativ cu opţiunea de realizare a acestuia prin procedura tradiţională de achiziţie publică şi care are la bază dezvoltarea unei Oferte similare celei ce ar putea fi depusă de un operator economic interesat. |
| Model financiar | Un instrument analitic elaborat pentru a estima (din punct de vedere al veniturilor şi cheltuielilor) impactul socio-economic datorat implementării proiectului. Scopul acestuia este de a identifica şi cuantifica (respectiv de a da o valoare monetară) toate impacturile posibile ale proiectului. |
| Modelare financiară | Activitatea de dezvoltare a unui Model financiar. |
| Negociere cu publicare prealabilă a anunţului de intenţie | Procedura de atribuire prin care Autoritatea contractantă derulează consultări cu Candidaţii selectaţi şi negociază clauzele contractuale, inclusiv preţul, cu unul sau mai mulţi dintre aceştia |
| Oferta finală | Oferta pe baza căreia se va desemna Ofertantul căştigător în cadrul unei proceduri de atribuire. |
| Ofertant | Oricare operator economic care a depus Ofertă. |
| Ofertă câştigătoare | Oferta desemnată câştigătoare dintre toate Ofertele finale depuse, pe baza criteriului de atribuire precizat în Anunţul de participare şi în Documentaţia de atribuire, în condiţiile în care Ofertantul respectiv îndeplineşte criteriile de selecţie şi calificare impuse. |
| Ofertă | Act juridic prin care operatorul economic îşi manifestă voinţa de a se angaja din punct de vedere juridic într-un Contract de conceisune, aceasta cuprinzând atât Oferta tehnică, cât şi Oferta financiară şi modelul de contract însuşit, precum şi orice alte documente conexe prevăzute ca obligatorii în cuprinsul Documentaţiei de atribuire. |
| Ofertă alternativă | Variantă de Ofertă depusă de către un Ofertant care a cărei propunere tehnică diferă de cea inclusă într-o Ofertă de bază dar care trebuie să respecte cerinţele minime prevăzute în cuprinsul Documentaţiei de atribuire, precum şi orice alte cerinţe specifice pentru prezentarea lor. |
| Operator economic | Oricare furnizor de produse, prestator de servicii ori executant de lucrări - persoană fizică/juridică, de drept public sau privat, ori grup de astfel de persoane cu activitate în domeniul care oferă în mod licit pe piaţă produse, servicii şi/sau execuţie de lucrări. |
| Parteneriat Public-Privat | Orice tranzacţie care transferă responsabilitatea generală pentru furnizarea unui serviciu public sau pentru realizarea unei investiţii cu scop comercial către o companie privată, în timp ce autoritatea publică competentă îşi păstrează responsabilitatea politică, devenind partener la profit şi pierderi (ex. contractele de concesiune de lucrări |
| publice şi servicii, contractele de delegare a getiunii, contractele de asociere în participaţiune, contractele de închiriere, contractele de leasing, contractele de joint- venture, contracte de proiectare şi construcţie etc.). | |
| Perioada de calcul | Intervalul de timp pentru care sunt calculate şi achitate plăţile efective de disponibilitate. Perioadele de calcul pot fi reprezentate de trimestre calendaristice. |
| Perioada de disponibilitate | Perioada de la data executării/ finalizării lucrărilor până la data încheierii Contractului de concesiune. |
| Perioada de plată O I | Perioada în care disponibilitatea parţială a autostrăzii generează costuri de O I pentru Concesionar care pot fi compensate de către Autoritatea contractantă. |
| Perioada de tranziţie | Perioada care începe în prima zi de după data scadenţei şi se încheie 60 de zile mai târziu. În această perioadă, care de obicei este deschisă negocierilor, este posibil să nu se aplice penalizări pentru executarea /finalizarea cu întârziere a lucrărilor ce fac obiectul contractului. După această dată, se achită penalităţi. |
| Plata brută de disponibilitate | Nivelul maxim al plăţilor de disponibilitate prevăzut pentru prestarea serviciului la standardele tehnice de performanţă definite în cuprinsul Contractului de concesiune, pentru întreaga durată a Concesiunii. |
| Plata netă de disponibilitate | Suma efectivă plătită Concesionarului în baza prevederilor Contractului de concesiune, după ce s-au aplicat deducerile corespunzătoare evenimentelor de indisponibilitate asupra nivelului plăţii brute. |
| Plăţi unitare periodice | Plăţile care includ, de obicei, două componente care reflectă atât costurile de operare şi întreţinere, cât şi costul finanţării şi care sunt efectuate sub forma unei plăţi unice. Repartiţia sumelor primite pentru acoperirea celor două componente cade în sarcina Concesionarului. |
| Previziune de trafic | Studiul efectuat pentru a estima gradul de utilizare pe termen lung, de exemplu numărul şi tipurile de vehicule care vor folosi un drum sau numărul de pasageri care vor folosi un aeroport. |
| Procedura de atribuire | Etapele ce trebuie parcurse de Autoritatea contractantă şi de către Candidaţi/Ofertanţi pentru ca acordul părţilor privind angajarea în contractul public să fie considerat valabil; procedurile de atribuire sunt: Licitaţia deschisă, Licitaţia restrânsă, Dialogul competitiv, şi prin excepţie în condiţiile legii Negocierea cu publicarea prealabilă a unui Anunţ de participare |
| Propunere financiară | Parte a Ofertei ce cuprinde informaţiile cu privire la preţ, tarif, alte condiţii financiare şi comerciale corespunzătoare satisfacerii cerinţelor solicitate prin documentaţia de atribuire |
| Propunere tehnică | Parte a Ofertei elaborată pe baza cerinţelor din caietul de sarcini sau, după caz, din Documentaţia descriptivă |
| Puncte de indisponibilitate | Puncte de penalizare impuse de Autoritatea contractantă Concesionarului pentru fiecare eveniment de indisponibilitate produs în perioada de calcul. |
| Raport de specialitate | Raportul întocmit de experţii externi cooptaţi în cadrul Comisiei de evaluare cu privire la aspectele tehnice, financiare sau juridice asupra cărora îşi exprimă punctul de vedere |
| Rata de acoperire a datoriei | Indicator folosit în analizarea solvabilităţii proiectelor de investiţii care evaluzează capacitatea fluxurilor de numerar generate de proiect de a acoperi serviciul datoriei (rata anuala de rambursare a imprumutului plus plata dobanzilor aferente). Această rată trebuie să fie mai mare de 1.0 pentru ca proiectul să fie sustenabil. |
| Rata de acoperire a dobânzilor | Indicator folosit în analizarea solvabilităţii proiectelor de investiţii care evaluzează capacitatea fluxurilor de numerar generate de proiect de a acoperi plata dobânzii aferente îimprumutului. Această rată ar trebui să fie mai mare de 1.5 pentru ca proiectul să fie sustenabil. |
| Rata de acoperire a împrumutului pe durata de viaţă a proiectului | Indicator folosit în analizarea solvabilităţii proiectelor de investiţii, asemanator cu rata de acoperire a datoriei. Diferenţa este că el ia în considerare valoarea actualizată netă a fluxurilor de numerar viitoare generate de proiect şi a serviciului datoriei pentru a evalua solvabilitatea respectivului proiect, şi nu valorile individuale aferente fiecărui moment în timp analizat. |
| Rata de actualizare | Rata cu care costurile si veniturile viitoare estimate ale unei investitii sunt actualizate |
| (discontare) | pentru a calcula valoarea prezenta a investitiei. |
|---|---|
| Rata internă a rentabilităţii | Rata actualizată a fluxurilor de numerar viitoare la acel nivel care egalizează veniturile actualizate cu cheltuielile actualizate şi care face ca valoarea VAN să fie egală cu zero. |
| Regimul penalizărilor | Componentă a Mecanismului de plată a Concesiunii care are scopul de a asigura îndeplinirea obligaţiilor de către Concesionar conform standardelor de performanţă prevăzute în contract şi primirea plăţilor de disponibilitate corespunzătoare pentru serviciile care fac obiectul Concesiunii. |
| Serviciul datoriei | Sistemul de plăţi prin care se achită o datorie. Cuprinde plăţile dobânzii, plata principalului şi, eventual şi alte plăţi care sunt impuse prin termenii împrumutului într-o anumită perioadă de timp. |
| Set de formulare | Formularele tip utilizate în cadrul unei proceduri de atribuire, ce trebuie completate de Candidaţi/Ofertanţi pentru a facilita evaluarea de către Autoritatea contractantă. |
| Sistemul Electronic de Achiziţii Publice din România (SEAP) | Desemnează sistemul informatic de utilitate publică, accesibil prin Internet la o adresă dedicată, utilizat în scopul aplicării, prin mijloace electronice, a procedurilor de atribuire |
| Specificaţii tehnice | Specificaţiile tehnice definesc, după caz şi fără a se limita la cele ce urmează, caracteristici referitoare la nivelul calitativ, tehnic şi de performanţă, cerinţe privind impactul asupra mediului înconjurător, siguranţa în exploatare, sisteme de asigurare a calităţii şi condiţii pentru certificarea conformităţii cu standarde relevante, prescripţii de proiectare şi de calcul al costurilor, elemente referitoare la verificarea, inspecţia şi condiţiile de recepţie a lucrărilor sau a tehnicilor, procedeelor şi metodelor de execuţie, şi, de asemenea, orice alte condiţii cu caracter tehnic pe care Autoritatea contractantă este capabilă să le descrie, în funcţie şi de diverse acte normative şi reglementări generale sau specifice. |
| Studiu de fundamentare a deciziei de concesionare | Studiul de fundamentare a deciziei de concesionare reprezintă o cerinţă legală obligatorie care justifică nevoia şi oportunitatea realizării proiectului în regim de concesiune. |
| Taxele de utilizare | Taxele plătite direct de utilizatorii finali pentru serviciul furnizat de Concesionar. |
| Testarea pieţii | Activitatea care descrie evaluarea apetitului instituţiilor financiare şi al investitorilor pentru un proiect de concesiune specific. Termenul se poate aplica de asemenea pentru orice evaluare a pieţei referitor la preţul unui produs, marfă sau serviciu de pe piaţă în orice moment. |
| Trageri din împrumut | Plăţi din împrumuturile contractate de către Concesionar ce se realizează, de obicei, în faza de realizare a lucrărilor. |
| Utilizator final | Beneficiarul sau utilizatorul final al serviciului furnizat de Concesionar. |
| Valoarea actualizată netă | Valoarea prezentă a fluxurilor de numerar viitoare calculate la o rată de actualizare specifică. |
| Vehicul de mare tonaj | Toate vehiculele care cantaresc intre 11 si 15 tone. |
| Volum de trafic estimat | Volumul de trafic estimat, la momentul semnării contractului, pentru o perioadă determinată a Concesiunii. |
| Volumul de trafic efectiv | Volumul de trafic real măsurat pentru o perioadă determinată Concesiunii. |
Anexa 3: Lista abrevierilor
| ANRSC | Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice |
| ANRMAP | Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice |
| CCR | Costul Comparativ de Referinţă |
| CCS | Colectiv de Coordonare şi Supervizare |
| CE | Comisia Europeană |
| CNSC | Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor |
| CPP | Comparator Public-Privat |
| EIM | Evaluarea Impactului asupra Mediului |
| EIS | Evaluarea Impactului Social |
| FNDSD | Fluxul de Numerar Disponibil pentru Serviciul Datoriei |
| FT | Factorul Timp |
| HG | Hotărârea Guvernului |
| IPC | Indicele Preţurilor de Consum |
| JOUE | Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
| LIBOR | Rata Interbancară Londoneză Oferită este rata dobânzii pentru băncile de prim rang care îşi împrumută fonduri sau îşi dau fonduri cu împrumut zilnic, pe piaţa interbancară londoneză. |
| MPT | Multiplicatori pentru Perioada de Timp |
| MW | Megawaţi |
| O I | Operare Întreţinere |
| OUG | Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului |
| PBD | Plata Brută de Disponibilitate |
| PBDF | Plata Brută de Disponibilitate care acoperă costurile financiare, adică serviciul datoriei şi rentabilitatea capitalului propriu |
| PBDOI | Plata Brută de Disponibilitate care acoperă costurile pentru operare şi întreţinere |
| PBI | Puncte de Bază pentru Indisponibilitate |
| PBTD | Plata Brută Trimestrială de Disponibilitate |
| PIB | Produsul Intern Brut |
| PND | Plata Netă de Disponibilitate |
| PPP | Parteneriat Public-Privat |
| RASD | Rata de Acoperire a Serviciului Datoriei |
| RIR | Rata Internă de Rentabilitate |
| SEAP | Sistemul Electronic de Achiziţii Publice din România |
| TVA | Taxa pe Valoare Adăugată |
| UCCPPP | Unitatea Centrală pentru Coordonarea Parteneriatului Public-Privat |
| UCVAP | Unitatea pentru Coordonarea şi Verificarea Achiziţiilor Publice |
| UE | Uniunea Europeană |
| VAN | Valoarea Actualizată Netă |
MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
'
Unitatea Centrală pentru Coordonarea Parteneriatului Public-Privat
Bd.Mircea Vodă nr.44, lntr. C Sector 3, Bucureşti
Tel. +4021 302.53.72
Fax +4021 302.52.44
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
