Decizie nr. 156 din 12 martie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dănuţ Chereluc în Dosarul nr. 5.308/105/2012 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.401D/2012.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că se impune păstrarea jurisprudenţei în materie, făcând referire la Decizia nr. 820 din 26 mai 2009, în sensul respingerii excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1.649 din 27 septembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5308/105/2012, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Dănuţ Chereluc într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în contencios administrativ în care a solicitat suspendarea şi anularea actului administrativ prin care i-a fost anulat permisul de conducere.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textele de lege criticate ce reglementează anularea permisului de conducere - act administrativ aduc atingere dispoziţiilor art. 126 din Legea fundamentală, deoarece măsura nu este dispusă de o instanţa de judecată cu prilejul soluţionării cauzei penale şi al pronunţării hotărârii de condamnare, ci ulterior de o autoritate administrativă.

Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece aspectele invocate de reclamant reprezintă exclusiv urmarea procesului de legiferare, în sensul că măsura anulării permisului de conducere este atribuită de către legiuitor serviciului de poliţie rutieră, pentru a fi aplicată în urma pronunţării unei hotărâri de către o instanţă de judecată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens punctele de vedere reţinute prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 820 din 26 mai 2009, nr. 1.218 din 29 septembrie 2009 şi nr. 1.117 din 23 septembrie 2010.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:

–Art. 114 alin. (1) lit. a): "(1) Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri:

a)titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru o infracţiune care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, săvârşită ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie;";

–Art. 114 alin. (3): "Procedura anulării permisului de conducere se stabileşte prin regulament."

Autorul arată că textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti, precum şi celor ale art. 1 referitor la obligaţia de a respecta drepturile omului şi art. 26 privind Judecătorul unic, Comitetele, Camerele şi Marea Cameră din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1.Sub aspect formal, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate enunţate, cu scopul de a realiza legătura între dispoziţiile de lege criticate şi textul din Constituţie invocat, autorul ar fi trebuit să indice, ca text de lege criticat, şi prevederile art. 97 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit cărora "(1) În cazurile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, poliţistul rutier dispune şi una dintre următoarele măsuri tehnico-administrative: [...] c) anularea permisului de conducere".

2.Curtea constată că asupra unor critici similare s-a pronunţat prin Decizia nr. 820 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, observând că, în toate cazurile prevăzute la art. 114 alin. (1) lit. a)-f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, anularea permisului de conducere este dispusă ca urmare a condamnării titularului acestuia printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru fapte sau infracţiuni care se află în legătură de cauzalitate directă cu nerespectarea regimului circulaţiei pe drumurile publice sau a altor norme legale. Or, tocmai această legătură determinantă, avută în vedere de instanţă la momentul pronunţării hotărârii de condamnare, justifică, pe de o parte, aplicarea măsurii ulterioare constând în anularea permisului de conducere, iar, pe de altă parte, explică raţiunea reglementării prin lege a aplicării măsurii de către organul de poliţie rutieră, şi nu de instanţa de judecată în cadrul aceluiaşi proces. Deschiderea unei noi proceduri judiciare, care să confirme necesitatea anulării permisului de conducere, ar fi inutilă în condiţiile arătate mai sus, având, eventual, doar efectul întârzierii aplicării şi executării măsurii. Aşadar, măsura anulării permisului de conducere constituie, potrivit art. 97 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, o măsură tehnico-administrativă dispusă de organul de poliţie rutieră, în executarea unei măsuri specifice domeniului său de activitate, ce nu implică o activitate jurisdicţională, în sensul că nu presupune adoptarea unui act decizional în urma pronunţării hotărârii judecătoreşti de condamnare rămase definitivă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Referitor la art. 1 şi 26 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 114 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dănuţ Chereluc în Dosarul nr. 5.308/105/2012 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 martie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu