Decizie nr. 789 din 27 septembrie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Florin Alexandru Alexe în Dosarul nr. 9.216/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 523D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, consilierul juridic Adrian Eduard Dumitru, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 682D/2012, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de Cornel-Constantin Poteraşu în Dosarul nr. 9.713/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, consilierul juridic Adrian Eduard Dumitru, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 523D/2012 şi nr. 682D/2012, având în vedere că acestea au obiect identic.

Reprezentantul părţii prezente şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 682D/2012 la Dosarul nr. 523D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.606 din 15 decembrie 2011. Precizează că prevederile de lege criticate vizează reglementarea unei situaţii tranzitorii, fără a avea caracter retroactiv, de vreme ce o lege nu poate fi considerată retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior. În sensul celor susţinute, depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.606 din 15 decembrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9.216/2/2011, şi prin Încheierea din 27 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 9.713/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Florin Alexandru Alexe într-o cauză având ca obiect "refuzul soluţionării unei cereri" şi de Cornel-Constantin Poteraşu într-o cauză având ca obiect refuzul nejustificat de efectuare a unei operaţiuni.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 , prin care a fost constatată neconstituţionalitatea unor dispoziţii din Legea nr. 144/2007, şi susţin, în esenţă, că articolele vizate din această lege, care au fost declarate neconstituţionale, nu mai pot produce niciun efect juridic şi, prin urmare, toate cercetările cu privire la averile, conflictele de interese şi stările de incompatibilitate, efectuate în temeiul legii, au devenit neconstituţionale.

Totodată, autorii arată că prevederile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 reglementează o situaţie contrară art. 15 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile în care prevederile de lege, care retroactivează, nu reglementează în materie penală ori contravenţională şi nu sunt mai favorabile.

De asemenea, deşi atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept, iar autorităţile şi instituţiile publice urmează să respecte cele stabilite de instanţa de contencios constituţional, Legea nr. 176/2010, în contradicţie cu art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, reproduce textual tocmai acele prevederi declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în Dosarul nr. 523D/2012, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi art. 147 alin. (1), întrucât legiuitorul a reglementat efectele Deciziei nr. 415/2010 în considerarea art. 147 alin. (4) teza finală din Constituţie.

În Dosarul nr. 682D/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, motivând că aspectele cu privire la care a fost invocată excepţia constituie în acelaşi timp o susţinere ce ţine de fondul cauzei, astfel că exprimarea unei opinii ar putea echivala cu o antepronunţare asupra fondului cauzei, pe care instanţa are datoria să o evite. Instanţa judecătorească consideră că exprimarea opiniei sale cu privire la constituţionalitatea art. 34 din Legea nr. 176/2010, realizând implicit o analiză cu privire la argumentele părţilor, constituie o veritabilă antamare a fondului cauzei, cel puţin în parte, de natură a aduce atingere dreptului părţilor la un proces echitabil, care presupune o instanţă independentă şi imparţială, precum şi o eludare a dispoziţiilor art. 27 pct. 7 din Codul de procedură civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 523D/2012, arată că îşi menţine punctul de vedere comunicat în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 778D/2011, exprimat în sensul constituţionalităţii prevederilor art. 34 din Legea nr. 176/2010. Cu acel prilej, Avocatul Poporului a precizat că, între data publicării Deciziei nr. 415 din 14 aprilie 2010 a Curţii Constituţionale şi data intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, activitatea Agenţiei Naţionale de Integritate a fost suspendată, iar acest act normativ cuprinde dispoziţii care reglementează situaţii tranzitorii, astfel încât decizia menţionată nu are nicio influenţă asupra acestora.

În Dosarul nr. 682D/2012 Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior într-o cauză similară, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.528D/2011, precizând că argumentele de neconstituţionalitate invocate în prezenta cauză sunt similare cu cele reţinute în dosarul la care s-a făcut referire. Cu acel prilej, Avocatul Poporului a considerat că dispoziţiile legale criticate din Legea nr. 176/2010 încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi (4), art. 23 alin. (11), art. 26, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (2) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, în măsura în care menţin soluţiile legislative care au fost constatate anterior ca fiind în contradicţie cu prevederile Legii fundamentale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010.

Prevederile art. 34 din Legea nr. 176/2010 au următorul cuprins:

(1)Verificările aflate în curs de desfăşurare la Agenţie la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta.

(2)Actele şi lucrările efectuate în cadrul Agenţiei, rămase definitive până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, rămân valabile.

(3)Probele administrate şi actele procesuale efectuate la instanţe şi organe de urmărire penală înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se menţin.

(4)Declaraţiile de avere şi declaraţiile de interese depuse până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân valabile şi vor putea fi valorificate de către Agenţie în cadrul procedurilor sale pentru exercitarea atribuţiilor specifice prevăzute de lege.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, şi art. 147 alin. (1) şi (4) privind deciziile Curţii Constituţionale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege criticate, constatând că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012).

Cu acel prilej, Curtea a reţinut că Agenţia Naţională de Integritate desfăşoară o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010.

De asemenea, Curtea a observat că dispoziţiile constatate ca neconstituţionale prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 ar fi trebuit să fie puse de acord cu Legea fundamentală până la data de 20 iunie 2010.

În condiţiile în care Parlamentul nu a respectat acest termen, Legea nr. 176/2010 fiind publicată la data de 2 septembrie 2010 şi intrând în vigoare la data de 5 septembrie 2010, Curtea a constatat incidenţa prevederilor constituţionale ale art. 147 alin. (1), potrivit cărora "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare [... ] constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul [...] nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei."

Prin urmare, la data de 20 iunie 2010, dispoziţiile neconstituţionale din Legea nr. 144/2007 şi-au încetat efectele juridice, nemaiputându-se aplică, iar prevederile criticate din Legea nr. 176/2010 nu retroactivează, ele aplicându-se doar începând cu 5 septembrie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010.

Curtea a mai reţinut că prevederile de lege criticate nu fac decât să reglementeze - pe cale legală - efectele Deciziei nr. 415/2010 referitoare la actele efectuate în cadrul Agenţiei, rămase definitive până la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415/2010 în Monitorul Oficial al României, acte care rămân valabile, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) teza finală din Constituţie, "De la data publicării, deciziile [...] au putere numai pentru viitor."

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Distinct de acestea, Curtea constată că normele cu caracter tranzitoriu cuprinse în art. 34 din Legea nr. 176/2010 clarifică situaţia verificărilor aflate în curs de desfăşurare la Agenţie, a actelor şi lucrărilor efectuate în cadrul Agenţiei, a probelor administrate şi actelor procesuale efectuate la instanţe şi organe de urmărire penală, precum şi a declaraţiilor de avere şi de interese depuse, fără a fi putea fi considerate contrare, sub niciun aspect, principiului neretroactivităţii legii.

De altfel, a accepta susţinerea autorilor excepţiei în sensul că toate cercetările cu privire la averile, conflictele de interese şi stările de incompatibilitate, efectuate în temeiul prevederilor Legii nr. 144/2007, declarate neconstituţionale, au devenit, la rândul lor, neconstituţionale, înseamnă a conferi efecte retroactive deciziei Curţii Constituţionale, ceea ce, în raport cu art. 147 alin. (4) din Constituţie şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, este de neconceput.

În fine, referitor la aspectele reţinute în Încheierea din 27 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 9.713/2/2011, în sensul că exprimarea unei opinii, în speţa de faţă, ar putea echivala cu o "antepronunţare asupra fondului cauzei", Curtea reaminteşte că, în acord cu jurisprudenţa sa, formularea de către instanţa de judecată a opiniei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate constituie o formă de exprimare a legăturii ce trebuie să existe, în procesul de soluţionare a excepţiei, între judecătorul instanţei învestite cu judecarea procesului şi cel al instanţei de contencios constituţional care judecă excepţia de neconstituţionalitate. Exprimarea opiniei de către instanţă asupra excepţiei de neconstituţionalitate nu poate avea semnificaţia unei antepronunţări interzise instanţei de fond de dispoziţiile Codului de procedură civilă, de vreme ce nu ea este competentă să soluţioneze excepţia, prerogativa de a hotărî asupra excepţiei de neconstituţionalitate aparţinând în exclusivitate Curţii Constituţionale, conform dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 353 din 29 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 2 august 2005).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Florin Alexandru Alexe în Dosarul nr. 9.216/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Cornel-Constantin Poteraşu în Dosarul nr. 9.713/2/2011 al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu